Curs 7

14.11.2012

Partile accesorii ale formulei secundare: Presctiptiunile Exceptiunile Prescriptiunile(prescriptiones) sunt anuminte precizari facute in fruntea formulei fie in favoarea reclamantului , fie in favoarea paratului. Precizarile facute in favoarea reclamantului sunt denum. Prescritiones pro actore intrucat reclamantul era denumit actor.,iar precizarile in favoarea paratului sunt denum. Prescriptions pro reo intrucat paratul era denumit reus . Exceptiunile sub mijloace de aparare prin care paratul nu neaga pretentiile reclamantului , dar ei invoca anumite fapte de natura sa paralizeze acele pretentii. Spre ex: paratul nu neaga ca a primit o suma de bani de la reclamant dar afirma ca ulterior a platit sau ca a fost iertat de datorie .Pentru ca exceptiunea sa poata fie invocate in fata judecatorului , ea trebuia sa figureze in formula si era introdusa in formula de magistrat la cererea expresa a paratului.Exceptiunea trebuia sa figureze in formula ,deoarece potrivit lui Gaius , judecatorul este sclavul formulei in sensul ca trebuie sa judece procesul in stricta conformitate cu indicatiile pe care le-a primit prin formula.Iata de ce in procedura formulara exceptiunile au un caracter absolutoriu ceea ce inseamna ca ori de cate ori o exceptiune se dovedeste intemeiata , judecatorul nu poate pronunta sentinta de condamnare la mai putin ci trebuie sa pronunte o sentinta de absolvire. Spre ex: Daca reclamantul afirma pe cale de actiune cere o creanta de 100 ,iar paratul dovedeste pe cale de exceptiune ca datoreaza numai 50 adica mai putin de 100 ,judecatorul va trebui sa pronunte sentinta de absolvire ,deoarece el a fost investit de magistrate sa se pronunte numai in leg.cu suma de 100 In acest caz magistratul scria in formulaJudecatorule verifica daca paratul datoreaza 100, daca vei constata ca datoreaza 100 sa il condamni , daca nu sa il absolve. Dupa aparitia exceptiunilor au fost depasite toate inconventientele ce conduceau in epoca veche pe cand se aplica procedura legisactiunilor din principiul unitatii de chestiune , caci potrivit acestui principiu in acelasi proces numai reclamantul poate sa-si formuleze pretentile, iar daca paratul are si el de formulat anum. pretentii fata de reclamant trebuie sa intenteze un nou proces. Pe cand in procedura formulara dupa aparitia exceptiunilor ca mijloace procedural , ambele parti isi puteau formula pretentiile in acelasi proces , caci reclamantul isi formula pretentiile pe cale de actiune , iar paratul si le formula pe cale de exceptiune in acelasi proces. Si in procedura formulara, procesul se desf. In 2 faze in iure si in iudicio , dar in procedura formulara in faza in iure partile nu se mai exprimau in formule solemne si in limbajul cotidian .Iar ultimul act procedural in iure sau in fata magistratului era denum Litis contestatio.In procedura formulara prin litis contestatio intelegem dictarea formulei de catre reclamant paratului sau emiterea unei copii de pe formula de catre reclamant paratului , astfel incat paratul sa stie cum sa se apere in iudicio in fata judecatorului. Litis contestatio prezinta o importanta deosebita , deoarece prin valorificarea efectelor lui , jurisconsultii au creeat noi institutii juridice mai ales in material obligationes caci litiscontestatio prez 3 efecte instinctive , creator si regulator(fixator) . In virtutea efectului instictiv , dreptu linitial al reclamantului adica dreptul pe care reclamantul la dedus in justitie se stingea in mmentul lui litiscontestatio, dar in virtutea efectului creator in locul dreptului initial care s-a stins se nastea un drept nou pe car eil denum. Dreptul nou creat si care purta inttodeauna asupra unei sume de bani,astfel incat ori de cate ori castiga procesul reclamantul urma sa primeasca o suma de bani indifferent de obiectul

pretentiilor sale. De aceea jurisconsultii spuneau ca in procedura formulara sentinta de condamnare are character pecuniar ceea ce nseamna ca poarta intotdeauna asupra unei sume de bani. Iata de ce intre dreptul initial si dreptul nou creat vor apare anumite deosebiriin functie de natura si de obiectul dreptului initial.Astfel daca dreptul initial era un drept real cele 2 drepturi subiective se deosebeau si in privinta naturii juridice si in privinta obiectului si in privinta cauzei sau temeiului juridic.Cele 2 drepturi subiective se deosebeau in privinta naturii juridice intrucat dreptul initial a fost un drept real , iar dreptul nou creat este un drept de creanta si are alta natura juridical.Ele se deosebeau si in privinta obiectului intrucat cum veti vedea drepturile reale poarta inttodeauna asupra unor lucruri pe cand obiectul dreptului nou creat oeste o suma de bani. Cele 2 drepturi subiective se deosebeau si in privinta cauzei sau temeiului juridic intrucat dreptul initial a izvorat dintr-un act oarecare pe cand dreptul nou creat a izvorat din litiscontestatio. Daca dreptul intial a fost un drept de creanta care purta asupra unui lucru cele 2 drepturi se deosebeau in privinta naturii juridice dca erau ambele de creanta.si in privinta cuzei juridice. Iar dk dreptul a fost un drept de creanta car epurta supra unei sume de bani cele 2 drepturi subiective se deosebeau numai prin privinta cauzei juridice. In concluzie indifferent d enatura si de obiectul dreptului initial cele 2 drepturi subiective se deosebeau inttodeauna in priivnta cauzei juridice. Iar prin efectul regulator(fixator) in mom lui litis contestation se fixau defintiv atat elem. Reale cat si elem. Personale ale procesului. Prin elem reale ale procesului intelgem pretentiile formulate de reclamant in fata magistratului, ceea ce inseamna c ain faza a doua a procesului in fat ajudecatorului, reclamantul trebuia sa formuleze aceleasi pretenti iar daca formula alte pretenti, judecatorul nu le putea lua in considerare si nu le putea lua in considerare ptr ca era sclavul formulei.Trebuia sa judece proceusl in stricta conformitate cu indicatii car ele-a primit .. iar prin elem , procesurale intelgem indentitatea judecatorului si indentitatea partilor ceea ce inseamna ca procesul trebuia sa fie judecat de acel judecator care era mentionat in fruntea formulei si trebuia sa se desf.intre parile care erau mentionat ein formula , iar dca judecatorul disparea, murea partile reveneau in fata magistratului in vederea aluti judecator , o cazzie cu care se modifica formula, iar dca disparea una dintre parti mostenitorul acelei parti, nu se putea prezenta la process ptr simplu motiv ca numele mostenitorului nu figura in formula. Daca una dintre prit disparea ea s eprezenta imrepuna cu adversarul in fata magistratului pt a se figura formula, In faza a 2 a procesului se respecta indicle literare totusi in procedura formulara a fost admisa reprezentarea in justitie . Repr. In justitie este sistemul juridic in virtutea caruia o persoana denumita reperezentant participa la dezbaterile procesului in numele altei personae denum, reprezentat . In epoca veche pe can se aplica rpocedura legisactiunilor representarea in justitie nu era posibila deoarece, se opunea principiul nimeni nu poate indenta o actiune a legii in numele altuia,dar spre sfarsitul epocii vechi, in conditiile evolutiei economice, nr proceselor a sporit astfel incat in mod frecvent cetatenii aveau procese in acelasi timp in locuri diferite.de aceea s-au initiat o serie de reforme prin care s-aa dmis mai intai in prezentarea imperfect in justitie iar mai tarziu chiar si reprezentarea perfecta.In cazul reprezentarii imperfect efectele sentintei,se produc asupra reprezentantului in sensul ca reprezentantul suporta efectele sentintei,caci el devine fie creditor , fie debitor. Urmand ca prin acte distinct , si ulterioare sa transmita asupra reprezentatului creantele sau datoriile izvorate din sentinta pronuntate de judecator .Pecand la reprezentare aperfecta in justitie efectele sentintei se produc direct asupra rezentatului ceea ce inseamna ca desi reprezentantul este acela care participa la dezbaterile procesului reprezentatul va devein fie creditor , fie debitor devreme ce efectele sentintei se produc asupra lui si nu asupra celui care participa la dezbaterile procesului. Cel mai vechi reprezentant in justitie a fost denum Cognitor , e l se constituia prin pronuntarea unei formule solelmne in prezenta adversarului iar in . Formulat in cazul cognitorului sa admis reprezentare aperfecta in justitie prin reforme ale jurisconsultilor Un alt repr. In justitie este denum Procurator care era constituit fara forme solemne si chiar in absenta adversarului dar in cazul lui procurator nu s-a admis reprezentarea perfecta in justitie.

In procedura formulara a dobandit o noua acceptiune(inteles , sens) si conceptual de actiune in justitie daca in procedura legisactiunilor , actiunile in justitie au fost create in nr determinat si se aplicau numai in anumite cazuri ce le 5 cazuri in procedura fromulara actiunea in justitie dobandeste o vocative universala sau o aplicatiune generala, devreme ce in noua procedura actiunea in justitie este cererea adresata de reclamnt magistratului de a I se elibera o formula iar redactarea formulei echivala cu acordarea actiuni in justitie sau cu posibilitatea reclamantului de asi valorifica pretentiile prin process.( sau pe cale judiciara) De aceea jurisconsultii clasici spuneau, ca in procedura formulara orice pretentie legitima poate fi valorificata prin actiune in justitie sau prin process. In sistemul procedurii formulare, actiunile in justitie se clasificau dupa diverse criterii: cea mai veche este clasificarea in actiuni inrem si impersonam sau actiuni reale si actiuni personale. Prina citunile inrem sau reale erau sanctionate drepturile reale, iar prin actiunile impresonam sau personale erau sanctionate drepturile de creanta sau drepturil epersonale. Si intrucat fizionomia drepturilo reale difera faza de fizionomia drepturilor personale si redactarea formulei actiunii reale, se va deosebi fata de redactarea formulei actiunii personale , astfel dreptul real izvoreste din raportul juridic stability intr-o persoana determinata si toti ceilalti membri ai societatii ceea ce inseamna ca drepturile reale sunt opozabile fata de toti erga omnes ceea ce inseamna ca toti membrii societatii trebuie sa respecte , sa nu incalce exercitarea drepturilor reale, de catre titularii lor.Spre ex: dreptul de proprietate este cel mai important drept real si est eopozabil erga omnes sau fata de toti deoarece toti membri societatii trebuie sa respecte exercitarea dreptului de proprietate.De aceea actiunea in revendicare va fi intentata impotriva oricarei personae care incalca acel drept indifferent cine ar fi ea, iata de ce in intentio a formulei actiunii reale se va mentiona numai numele reclamantului nu se va mentiona si numele paratului, deoarece parat poate oricine incalca dreptul de proprietate. Pe cand drepturile personale sau de creanta izvorasc din raporturi juridice stabilite intre 2 persoane determinate care st denum creditor si debitor.astfle incat drepturile de creanta nu sunt opozabile fata de toti ci numai fata de debitor , care este o persoana determinate(vanzatorul poate pretinde pretul numai de la comparator) De aceea in intention a formulei actiunii personale se vor mentiona si numele reclamantului si numele paratului devreme ce parat poate fi numai debitorul.care est eo persoana determinata Actiunile se mai clasifica si in fucntie de origine alor: - actiuni civile sau honoraria(pretoriene Actiunile civile nu sunt originale nu sunt creatii ale magistratilor ci au un model in legisactiuni spre exemplu actiunea in revendicare prin care era sanctionata proprietatea civila, in epoca clasica , are un model in legisactiunea denumita sacramentum inrem Pe cand actiunile honoraria sau pretoriene nu au un model in legisactiuni si sunt create de regula de pretori La randul lor actiunile honoraria se clasifica: in actiuni infactum si actiuni fictici si actiuni cu formula cu transpozitiune. In cazul actiunilor infactum magistratul prezinta toate imprejurarile , toate faptele care a generat conflictul dintre parti, astfel incat judecatorul sa solutioneze cauza , sa judece procesul in fucntie de acele fapte , in cazul actiunilor fictigii magistratul introduce in formula o fictiune cu scopul de a extinde sfera de aplicare a unei actiuni. -Spre ex: actiunea in revendicare fiind o actiune civila putea if intentata numai de cetatennii romani daca insa magistratul introduce ain formula fictiunea ca peregrinul este cetatean romanatunci actiunea in revendicare putea si intentata si de acel peregrin. Iar formula cu transpozitiune are o redactare care se abate de la regula generala intrucat potrivit regulii generale si in intention a formulei si in condemnatio trebuie sa figureze aceleasi nume, pe cand la formula cu transpozitiune in intention figureaza un nume, iar in condemnatio figureaza un alt nume , Prin utilizarea acestei formule s-au putut realiza o serie de noi operatiuni juridice ca de ex: reprezentarea imperfect in justitie , caci in acest caz in intention a formulei se mentiona numele reprezentatului deoarece reprezentatul era titularul dreptului dedus in justitie, iar in condemnation era mentionat numele reprezentantului deoarece reprezentantul participar la dezbaterile procesului si urma sa suporte efectele sentintei. Fata de aceasta redactare a formulei in faza a 2 judecatorul ca sclav al formulei verifica daca cel mentionat in intentio este titularul dreptului dedus in justitie constatand ca cel mentionat in intention este titularul dreptului dedus in justitie judecatorul va da

castig de cauza celui mentionat in codemnatio si astfel reprezentantul devine titular al dreptului de creanta asupra sumei de bani la care este condamnat paratul. De asemenea actiunile se clasifica in actiuni directe si actiuni utile. Actiunile directe au fost create ptr solutionarea anumitor cazuri , unor cazuri determinate , iar actiunile utile sunt cele extinse de la cazul ptr care au fost create la cazuri similare.Mentionam de asemena actiunile populare si private.Actiunile populare puteau fi intentate de oricine deoarece prin intermediul lor erau protejate interese generale, ale societatii pe cand actiunile private puteau fi intentate numai de titularii unor drepturi subiective determinate, exista de asemenea actiuni penale si actiuni persecutorii.in cazul actiunilor penale paratul era condamnat la o amenda pe cand in cazul actiunilor persecutorii paratul era condamnat fie la restituirea lucrului, fie la repararea prejiutigiului cauzat Ft imp este clasif, in actiuni de drept strict si actiuni de buna credinta care intemeiaza pe criteriul interpretarii actului juridic din care izvorasc pretentiile reclamantului, astfel in cazul actiunilor de drept strict actul juridic din care izvorasc pretentiile reclamantului este interpretat de judecator adliteram. Pe cand la actiunile de buna credinta , judecatorul va interpreta actul juridic din care izvorasc pretentiile reclamantului cu scopul de a stabili care a fost intentia partilor atunci cand au incheiat acel act juridic. Insa pentru ca judecatorul sa poata face o interpretare cu buna credinta a actului juridic era necesar ca in formula sa figureze cuvintele exfidebona adica potrivit cu buna credinta . Actiunile arbitrarii au fost create cu scopul de a se atenua caracterul precurian a sentintei de condamnare caci asa cum spuneam in procedura formulara ori de cate ori castiga procesul , reclamantul urma sa primeasca o suma de bani, darin unele cazuri reclamantul era interesat sa obtina o condamnare adipsamrem adica o condamnare asupra lucrului sau in natura - spre ex: daca reclamantul revendica un sclav .. de aceea au fost create actiunile arbitrarii in cazul carora judecatorul are o dubla calitate si calitatea de arbitru si calitatea de judecator propriu zis.In calitate de arbitru dupa ce se convinge de justetea pretentilor reclamantului ii ordona paratului sa dea satisfactie acelor pretentii -spre ex: sa il puna in posesia casei revendicate,daca paratul executa acel ordin, litigiul se solutioneaza, iar reclamantul obtine solutionare in natura adica intra in stapanirea daca insa paratul nu executa acel ordin atunci arbitrul se transforma in judecator propriu zis. Si pronunta sentinta de condamnare la o suma de bani pe care insa o fixeaza chiar reclamantul.Iar reclamantul are tot interesul sa supraevalueze obiectul litigious astfel incat paratul are tot interesul sa execute ordinal pronuntat de judecator in calitate de arbitru .