Curs 11

12.12.2012

In epoca clasica pe langa proprietatea cviritara si pretoriana au mai fost sanctionate proprietatea Provinciala si proprietatea Peregrina . Proprietatea Provinciala a aparut in legatura cu statutul juridic al solului provincial intrucat terenurile, pamanturile din provincii treceau in prop. Statului roman cu titlu de ager publicus iar statul era interesat ca acele terenuri sa fie cultivate astfel incat le atribuia spre folosinta locuitorilor din provincie , dar asa zisa folosinta prezenta trasaturile unui veritabil drept real deoarece provincialii puteau instraina acele terenuri, le puteau vinde, le puteau dona , le puteau lasa mostenire si le puteau urmari in justitie printr-o actiune reala elaborata dupa modelul actiunii in revendicare.Totusi provincialii recunosteau prop. Suprema a statului roman asupra acelor terenuri prin faptul ca plateau un impozit annual denumit stipendium /tributum .In sfarsit , romanii le-au recunoscut si peregrinilor un drept de prop distinct deoarece erau partenerii lor de comert ., prop. Pe care au sanctionato printr-o actiune ficticie sau cu fictiune caci in formula actiunii in revendicare se introducea fictiunea ca peregrinul este cetatean roman astfel incat actiunea in revendicare putea fi itentata si de peregrine, dar dupca ce imparatul Caracal a generalizat cetatenia romana prin edictul din anul 212 proprietatea peregrine a disparut odata cu peregrine care au devenit si ei cetateni.In epoca psotclascia a disparut distinctia dintre prop. Cviritara sic ea provinciala intrucat solul Italic(pamantul din Italia) afost supus si el impozitelor.Iar Imparatul Iustinian a contopit proprietatea civirtara c u prop. Pretoriana si astfel a luat nastere o prop. Unica denumita Dominium caracterizata printr-un grad inalt de subiectivizare de vreme ce titularul dreptului de proprietate putea dispune de obiectul dreptului sau ptrintr-o simpla manifestare de vointa , de aceea marele filosof al dreptului Hegel spunea ca la romani , proprietarul este subiectul , iar proprietatea este predicatul in sensul ca proprietarul poate dispune de proprietate fara vreo ingradire(limitaa) Alte texte din material bunurilor se refera la : DOBANDIRE APROPRIETATII: La origine in epoca foarte veche romanii nu au admis idea de dobandire sau de transmitere a proprietatii deoarece vechiul drept roman a fost un drept al fortei , al puterii , iarinstitutiile juridice in frunte cu proprietatea erau considerate ca expresii alideii de putere , iar puterea nu se transmite , ci se creeaza , abia mai tarziu odata cu dezvoltarea economie de schimb romanii au admis idea de dobandire a proprietatiii , ide care apare ptr prima oara in lucrarile lui Ulpian . Cele mai importante moduri de dobandire a proprietatii sunt: -ocupatiunea -mancipatiunea - uzucapiunea -imn uni reception -traditiunea -specificatiunea -acceptiunea Ocupatiunea: era in conceptia vechilor romani cel mai legitim mod de dobandire al proprietatii deoarece consta in luarea in stapanire a lucrurilor care nu apartineau cuiva, nu aveau stapan si care erau denumite res nullius sau lucrarile nimanui Din aceasta categorie faceau parte in primul rand:-lucrurile dobandite de la dusmani si care erau denumite res hostiles deoarece in conceptia romanilor dusmanilor nu aveau nici un drept prin urmare nici dreptul de proprietate , iar lucrurile

lor erau considerate faras tapan ale nimanui si treceau in proprietatea statului roman care apoi le transfera persoanelor fizice. Tot prin ocupatiune erau dobandite si res eredicte sau lucrurile parasite de proprietarii lor care treceau in proprietatea primului venit printr-o prescriptive achizitiva instantanee . Mancipatiunea: a fost la origine un mod de creare a proprietatii putere apoi dar tot in epoca veche a devenit modul de dobandire a proprietatii asupra lucrurilor mancipii .In realitate mancipatiune aa fost prima forma tehnica , prima forma juridical prin care s-a realizat operatiunea juridical a vanzarii , caici operatiunea juridical a vanzarii nu se confunda cu forma sa de realizare , dovada ca in dreptul roman aceasta operatie juridica s-a realizat mai intai prin mancipatiune apoi prin doua stipulatiuni si abia la sfarsitul republicii , epocii vechi prin contractual consensual de vanzare . Mancipatiunea presupunea respectarea unor conditii de forma in primul rand ea presupunea prezenta partilor , cel ce transmitea proprietatea era denumit mancipant iar dobanditorul era denumit acipiens In al doilea rand era necesara aducerea lucrului car eurma sa fie transmis in fata la cel putin 5 martori cetateni romani. In al treilea rand era necesara prezenta lui Lipribens adica un cantarigiu care cantarea metalul pret cu o balanta de arama caic la origine moneda consta in bare de aramaincat pretul nu se numara ,ci se cantarea caci stravechea moneda romana denumita ASUL cantarea 327 g de arama.Mai tarziu in sec3.i.Hr dupa ce a aparut moneda in sens modern pretul nu se mai cantarea , ci se numara ca si astazi.dar prezenta lui Lipribens nu a fost suplimata dar rolul sau s-a schimbat in sensul ca el lovea in mod simbolic balanta de arama fapt ce rezulta ca pretul s-a numarat. In acest cadru Acipiens pronunta formula solemna a emancipatiunii Afirm ca acest lucru este al meu in conformitate cu dreptul cvintilor sis a imi fie cumparat cu pretul de prin aceasta arama si prin aceasta balanta de arama. Aceasta formula solemna este formata din 2 parti:care sunt contradictorii caci prin prima parte a formulei Acipiens afirma ca este proprietar iar prin partea a doua a formulei afirma ca este comparator , ca dobandeste lucrul de la emancipant. Aceasta fizionomie contradictorie a formulei solemne oglindeste evolutia conceptiei romane cu privire la transmiterea dreptului de proprietate intrucat prima parte aformulei oglidenst vechea conceptie cu privire la ca prop nu s etransmite ci se creeaza,Pe cand partea a douaa fost create mai tarziu si oglindeste conceptia evoluata cu privire la dobandirea proprietatii dar intrucat erau conservatori, romanii nu au renuntat la prima parte a formulei. Uzucapiunea: este un mode de dobandire a proprietatii prin indelunga folosinta a lucrului si presupune intrunirea anumitor conditii, :-posesiunea -termenul -justacauza buna credinta si un lucru succeptibil de a fi uzucapat. La origine simpla posesiune a lucrului nu era suficienta ci era necesara chiar exploatarea sa efectiva in conformitate cu destinatia economica pe care o avea . Termenul era de un an pentru lucruile mobile si de doi ani pentur immobile . Justul titlu consta in actul sau faptul juridic prin care se justifica luarea in posesiune a lucrului Buna credinta consta in convinngerea(credinta)posesorului ca a dobandit lucrul de la proprietar sau cel putin de la o persoana care avea capacitatea necesara pentru al transmite Nu toate lucurile puteau fi uzucapate spre ex: Nu puteau fi uzucapate lucrurile dobandite prin violenta lucrurile stapanite in mod clandestin, deoarece in aceste cazuri posesiunea era injusta si nu se bucura de protectie juridica . In dreptul roman, uzucapiunea a indeplinit o functie economica si o functie juridica .In virtutea functiei sale economice , uzucapiunea asigura exploatarea lucrurilor in conformitate cu destinatia economic ape care o aveau.Iar functia juridical a uzucapiunii s-a exercitat in legatura cu proba dreptului de proprietate , caci inainte de aparitia uzucapiunii cel ce intenta actiunea in revendicare trebuia sa faca proba dreptului d eproprietate al tuturor autorilor sai adica trebuia sa faca dovada, ca toti aceia care au stapanit lucrul inaintea lui au fost proprietarii, au avut calitatea d eproprietar ,proba pe care Cicero o considera greceasca , proba imposibila pe cand dupa aparitia uzucapiunii era sufficient ca reclamantul sa faca dovada ca a intrunit toate conditiile necesare uzucapiunii pentru a castiga procesul in calitate de uzucapant.De aceea Cicero Uzucapiunea este sfarsitul nelinistii si fricii de procese

In nure espceptio este un mod de dobandire al proprietatii un proces fictiv simulat ocazie cu care magistratul distribuie jurisdictia gratioasa,deoarece in acest caz pe baza unei intelegeri prealabile dobantitorul lucrurilor se prezinta in fata instantei in calitate de asa zis reclamant, iar cel ce transmite lucrul se prezinta la proces in calitate de asa zis parat.In acest cadru reclamantul afirma in cuvinte solemne ca lucrul asa zis litigios este al sau , iar paratul tace, nu il contrazice astfel incat fata de afirmatiile reclamantului si fata de tacerea paratului ,magistratul ratifica declaratia reclamantului prin cuvantul adicco recunoscandu-I astfel dreptul de proprietate asupra lucrului ceea ce inseamna ca partile au simulat ca se judeca, dar in realitate au transmis dreptul de proprietate asupra unui lucru . Traditiunea : a fost in epoca veche modul de dobandire al proprietatii asupra lucruilor nec manicipi, In epoca clasica traditiunea s-a extins si la lucrurile mancipi iar in vremea lui Iustinian a devenit modul general de transmitere a proprietatii. TRaditiunea presupune intrunirea a doua conditii , remiterea materiala a lucrului si justacauza .Remiterea lucrului era necesara si in cazul imobilelor , spre exemplu daca se transmitea un teren , remiterea consta in parcurgerea hotarelor acelui teren , iar daca se transmiteau o casa remiterea lucrului cosnta in vizitarea tuturor incaperilor iar justa cauza sau justul titlu consta in actul juridic prin care se explica sensul remiterii material a lucrului , deoarece traditiunea era utilizata nu numai in vederea transmiterii proprietatii ci si in vederea transmiterii posesiunii si adetentiunii ceea ce inseamna ca prin traditiune un lucru putea fi transmis cu orice titlu juridic , fie de proprietate d eposesiune sau de detentiune ori din faptul material al remiterii unui lucru . Specificatiune: este un mod de dobandire al proprietatii asupra lucrului care a fost confectionat din materialul altuia . In acest caz s epune intrebarea cine este proprietarul lucrului nou creat? , proprietarul materiei sau cel care l-a confectionat si care se numeste specificator si intrucat Solutia a fost controversata intre jurisconsultii , Imparatul Iustinian a dat o solutie de conformism :hotaram ca in ipoteza in care lucrul nou creat poate fi readus la starea initiala sa apartina proprietarului materie.iar daca numai poate fi adus la stare ainitiala sa apartina specificatorului,indifferent de solutie se plateau despagubiri fie pentru materie fi e pentru munca. Acesiunea este un mod de dobandire al proprietatii prin absorbirea juridica a lucrului accesor de catre lucrul principal si se numeste principal acel lucru care isi pastreaza identitatea dup ace se uneste cu un alt lucru, spre ex: daca s eunesc un inel cu o piatra pretioasa, proprietarul materie va fi proprietarul inelului.La romani existau 3 tipuri de accesiune:- prin unirea a 2 lucruri mobile prin unirea unor lucruri mobile cu lucruri immobile prin unirea a doua lucruri immobile Bunuri ptr examen si fara succesiuni la examen OBLIGATIUNI: Materia obligatiilor cuprinde 2 parti: partea generala sau teoria general aa obligatilor si partea speciala sau izvoarele obligatiilor La partea generala vom cerceta acele reguli(principii) care se aplica tuturor izvoarelor de obligati.(reguli commune) Def si elementele obligatiei: Textele romane ne-au transmis doua definite ale obligatiei: Prima ii apartine lui Iulius Paulus , Paul Cea de a doua lui Iustinian

Si intrucat def lui Iustinian se aproprie de cea moderna .Potrivit lui Iustinian Obligatio est iuris vinculumcvo necessitate astringirum aliculius solvendem re secundum nostre civitatis iura adica Obligatia este o legatura de drept prin care suntem constransi a plati ceva in conformitate cu dreptul cetatii noastre Din aceasta definitie rezulta ca obligatia este un raport juridic pe care noi modernii il denumim Raport juridic obligational.In definitia lui Iustinian raportul juridic este denumim cvinculum iuris sau legatura de drept cvinculum=lant(inainte) legatura(acum) .Acest raport juridic presupune intrunirea a trei elemente :subiectele , obiectul si sanctiunea

Subiectele obligatiei sunt creditorul si debitorul. Creditorul este subiectul active al obligatiei intrucat are dreptul sa pretinda o plata .Iar debitorul este subiectul pasiv al obligatiei deoarece el poate fi constrains sa efectueze plata. Obiectul obligatiei este desemnat in definitie prin cuvantul plata ,plata care poate consta fie in dare fie in facere , fie in prestare ,Cuvantul dare desemneaza obligatia de a transmite proprietatea asupra unui lucru sau de a constitui un alt drept real.Cuvantul facere desemneaza obligatia de a face ceva pentru creditor de ai presta un serviciu.Iar cuvantul prestare desemneaza obligatia de a procura folosinta unui lucru fara a constitui un drept real Obiectul oblgiatiei trebuie sa indeplineasca anumite conditii in rpimul rand el trebuie sa fie licit si moral adica in conformitate cu cerintele dreptului si ale morale In al doilea rand el trebuie sa fie posibil , iar imposibilitatea este de doua feluri : imposibilitate juridica si imposibilitate fizica.Imposibiilitatea juridical apare atunci cand se promite un lucru nepatrimonial(extrapatrimonium) iar imposibilitatea fizica apare atunci cand s epromite ceea ce nu exista in natura spre ex: un animal fabulous( o sirena.) In al treilea rand el trenuie sa fie determinat sau cel putin determinabil. In al patrulea rand obiectul obligatiei trebuie sa consta intr-o prestatiune pe care debitorul o face creditorului sau , deoarece obligatiile sunt guvernate de principiul relativitatii ceea ce insseamna ca ele produc efecte numai in tre parti nu si fata de terti. In al cincilea rand el trebuie sa prezinte interes pentru creditor. Sanctiunea, intrucat daca debitorul nu isi executa obligatia , adica nu face plata la termen el va fi urmarit in justitie de creditor printr-o actiune personala de drept strict sau de buna credinta va obtine o sentinta impotriva debitorului o va pune in executare si astfel isi valorifica dreptul de creanta pe cale judiciara sau prin process. Pe langa sensul general de raport juridic cuvantul obligatie mai are si alte doua sensuri: astfel dreptu l de creanta al creditorului precum si datoria debitorului sunt desemnate tot prin cuvantul obligatie , prin urmare cuvantul obligatie desemneaza: 1.Raportul juridic dintre creditor si debitor. 2.Dreptul de creanta al creditorului 3.Datoria debitorului. Iar sensul cu care este utilizat cuvantul obligatie rezulta intotdeauna din context Obligatiile se clasifica dupa diverse criteria:dintre care cele mai importante sunt 3-izvoarele sanctiunea numarul participantilor la raportul juridico obligation Prima clasificare a obligatiiilor in functie de izvoare a fost facuta de Gaius care spunea ca obligatiile pot izvora fie din contracte fie din delicte.Ulterior Gaius si-a dat seama ca aceasta clasificare nu este completa ca exista si alte izvoare de obligatii care nu sunt nici contracte , nici delicte.Si pe care el le-a denumit Varie cauzarum figure alte izvoare de obligati iar Imparatul Iustinian ne-a transmis o clasificare cvatipatrita a izvoarelor de obligatii, caic potrivit lui Iustinian obligatiile izvorasc din contracte , din Cvazicontracte din delicte si din cvazii delicte Cel mai important izvor de olbigatii este contractual. In conceptia romanilor ca si a noastra de altfel , contractul este o conventie care genereaza obligatii sau contractual este o conventie care genereaza drepturi de creanta si datorii. Indreptul roman contractele se clasificau dupa 3 criterii: Sanctiunea Efectele Modul de formare

In functie de sanctiunea lor contractele sunt de drept strict si de buna credinta

Contractele de drept strict sunt interpretate de judecator Adliteram iar contractele de buna credinta sunt interpretate de judecator cu scopul de a stabili care a fost intentia partilor atunci cand au incheiat contractual. In functie de efectele lor contractele sunt unilateral si bilaterale.La contractele unilaterale una dintre parti are numai calitatea de creditor iar cealalta numai calitatea de debitor .spre ex: contractul unilateral: imprumutul pe cand la contreactele bilaterlae ambele parti au si calitatea de debitor si calitatea de creditor insa romanii si-au dat seama ca exista si contracte bilateral imperfect.Acelea care se nasc unilaterale dar pe parcursul executarii pot deveni bilaterale. Spre ex: contractual de deposit se naste unilateral deoarec ein momentu incheierii contractului numai depozitarul are obligatia de a restitui lucruri la cererea deponentului daca insa depozitarul face cheltuieli pe cont propriu necessitate d epastrare a lucrului are dreptul sa ceara despagubiri de la deconent ipoteza in care ocntractul devine bilateral.