Curs 10

5.12.2012

Bunuri Conceptul de bunuri desemneaza acele lucruri care pot fi stapanite cu titlul de proprietate.Asadar in zilele noastre utilizam termeni diferiti pentru a desemna lucrurile in general si acele lucruri care pot fi stapanite cu titlul de proprietate si pe care le denumim bunuri. Pe cand romanii desemnau prin acelasi termen(concept) si lucrurile in general si bunurile,adica prin cuvantul res(lucru) de aceea la romani ,clasificarea bunurilor este inclusa in clasificarea lucrurilor , dovada ca lucrurile se clasifica in doua mari categorii: Res in patrimonio (lucruri patrimoniale) Res extra patrimonium(lucruri nepatrimoniale)

Se numesc lucruri nepatrimoniale acelea care pot fi stapanite cu titlul de proprietate si pe care noi, modernii le denumim bunuri. Pe cand lucrurile nepatrimoniale nu pot fi stapanite cu titlul de proprietate , fie prin natura lor , fie prin destinatia lor( spre ex: marea, drumurile publice).Lucrurile nepatrimoniale sau bunurile pot fi clasificate la randul lor dupa mai multe criterii: -in functie de valoarea lor economica , lucrurile patrimoniale se clasifica: - res mancipi - res nec mancipi Lucrurile mancipii sunt mai valoroase din punct de vedere ecomonic, caci potrivit lui Gaius res mancipi sunt pretiosiores.Fireste in conceptia vechilor romani care erau pastori si agricultori erau mai pretioase lucrul ca pamantul , sclavii sau vitele de munca, Pe cand nec mancipi erau mai putin valoroase, pretioase din pct de vedere economic, iar in epoca foarte veche la origine in aceasta categorie intrau si banii, si obiectele de arta. De asemenea lucrurile se clasfica : -res corporales -res incorporales Erau denumite corporale acele lucruri care aveau o forma materiala(puteau fi atinse cu mana) iar din categoria lucrurilor incomporale faceau parte drepturile patrimoniale, adica drepturile reale si drepturile de creanta. Cu toate acestea la romani dreptul de proprietate care este cel mai important drept real era considerat un lucru corporal , intrucat vechii romani nu faceau distinctie intre dreptul de proprietate si obiectul sau , iar confuzia dintre dreptul de proprietate si obiectul sau este oglindita si pe plan terminologic,inttrucat vechii romani nu spuneau asa cum spunem noi astaziAm un drept de proprietate asupra acestui lucru ,ci spuneau acest lucru este al meu confudand dreptul cu obiectul sau. Dintr-o serie de texte clasice rezulta ca romanii aveau si reprezentarea distinctiei dintre lucrurile mobile si cele immobile,pe car ele denumeau res mobiles si res soli.Foarte importanta este dinstinctia dintre genera si species .Erau denumite genera , lucrurile de gen iar species , lucrurile individual determinate. Lucrurile de gen se indentifica prin trasaturi care sunt proprii categoriei din care fac parte,spre ex: un sclav, un teren, o casa.Pe cand lucruile individual determinate se identifica prin trasaturi care le sunt proprii numai lor , spre ex: casa lui Cornelius, Sclav Filip,Panfil(nume grecesti, deoarece romanii nu puteau fi sclavi.) Aceasta clasificare prezinta o importanta deosebita in material riscurilor,intrucat daca debitorul datoreaza un lucru de gen care piere fara vina lui

debitorul nu va fi exonerat de raspundere adica va trebui sa plateasca despagubiri pentru neexecutarea obligatiei, intrucat spuneau romanii genera non pereunt , lucrurile de gen nu pier.- insa debitorul datoreaza un lucru individual determinat care piere fara vina lui , el nu va plati despagubiri pentru neexcutarea neobligatiei , intrucat lucrurile individual determinate nu pot fi inlocuite. In dreptul roman, ca si in dreptul modern lucrurile pot fi stapanite de persoane cu 3 titluri juridice: Posesiunea Detentiunea Proprietatea

Prin urmare, o persoana care stapaneste un lucru va avea fata de acel lucru , fie calitatea de posesor, fie calitatea de detentor, fie calitatea de proprietar, alta posibilitate nu exista. Posesiunea(posesio) este o stare de fapt ocrotita de drept si presupune intrunirea a doua elemente: - animus -corpus. Cuvantul animus desemneaza intentia persoanei de a stapani un lucru pentru sine , iar Corpus desemneaza totalitatea faptelor materiale prin care se exercita stapanirea fizica asupra unui lucru(stapanirea unei case, fapte material) ,.Asadar posesorul se comporta fata de lucru ca si cand ar fi proprietar , insa desi toti proprietarii sunt in acelasi timp si posesori nu toti posesorii sunt proprietarii.De aceea posesiunea se constituie ca un titlu juridic distinct de proprietate si trebuie cercetat distinct ,caci in conceptia romanilor, posesiunea nu era un atribut al proprietatii si de aceea in drpetul roman posesiunea este cercetata ca un act juridic de proprietate. La romani existau 4 tipuri de posesiune: - posesio ad interdicta - posesio ad usucapionem - posesio iniusta(visiosa) - posesio iuris(quecvasi ) Posesio ad interdicta este aceea posesiune care da drepturi la protectie juridica prin interdictele posesorii. Posesio ad usucapionem este posesiunea care daca sunt intrunite si alte conditii duce la dobandire aproprietatii prin uzucapiune adica prin indelunga folosinta alucrului. Posesio visiosa este o posesiune care nu se bucura de protectie posesiei iar sunt violenta, clandestinitatea si precalitatea.Prin urmare nu vor fi protejati juridiceste acela care dobandeste un lucru prin violent acela care stapaneste un lucru in mod clandestin( pe ascuns), precum si acela care trebuie sa restituie lucrul la cererea proprietarului, Posesio iuris este posesiunea de drept sau posesiunea unui drept patrimonial deoarece in dreptul evoluat pe baza unor analogii ,romanii au admis ca si drepturile patrimoniale, adica drepturile reale si de creanta sunt supceptibile de posesiune,cu toate ca ele nu au o forma materiala. Posesiunea genereaza si anumite efecte juridice : In primul rand posesorul se bucura d eprotectie juridical prin interdicti posesorii. In al doilea rand el are perspectiva de avdeveni proprietar prin uzucapiune In al treilea rand la procesul in revendicare posesorul are intotdeauna calitatea procesurala de parat care il avantajeaza , deoarece actiunea in revendicare este intentata intotdeauna de proprietar impotriva posesorului , iar posesorul se apara in fata judecatorului spunand :posidio cvia posidio :posed pentru ca posed si nu trbeuie sa ma jusitifc fata de nimeni.Iar daca tu reclamant vrei sa ma deposedezi de lucru trebuie sa faci dovada in fata judecatorului ca esti proprietar .

Prin urmare posesorul poate fi deposedat de lucru numai de catre acela care dovedeste in fata judecatorului ca este proprietar, astfel incat prin protectia juridical a posesiunii se asigura ordinea sociala,caci dac aposesiunea nu ar fi protejata juridiceste s-ar declansa razboiul tuturor impotriva tuturor. Posesiunea este protejata juridiceste prin interdictel eposesorii care sunt de 2 feluri:Interdicte recuperande posesiones cauzat(interdicte pentru redobandirea unei posesiunii pierdute) Interdicte redirende posesiones cauza(interdicte pentru pastrarea unei posesiunii existente)

Detentiunea presupune ca si posesiunea intrunirea a doua elemente:animus si corpus .Corpus al detentiunii est eidentic cu corpus al posesiunii.,iar animus al detentiunii in intentia persoanei de a stapanii lucrul , nu pentru sine, ci pentru proprietar, ceea c einseamna ca detentor nu se comporta fata de lucru ca un proprietar, nu intentioneaza sa dobandeasca proprietatea prin uzucapiune, ci intentioneaza sa ii restituie lucrul proprietarului , fie la termenul stabilit , fie la cererea proprietarului. Titlul juridic de detentiune a fost creat de romani cu scopul de a se realiza o serie de operatiuni juridice care nu sunt posibile prin intermediul posesiunii,spre ex: chiriasul(detentor) Proprietatea este unconcept care are 2 sensuri largi:- un sens economic si -un sens juridic Prop. In sens economic se studiaza in discipline lec pe cand in sens juridic la disciplinle juridice,Iar prop in sesn juridic mai este dneumita si drept de proprietate.la rnadul lui conceptual de drept de proeprietate are 2 ssensuri : -drpetul d eprop. In sesn subiectiv- dreptul d eprop. In sens obiectiv. Prin drept de prop in sens subiectiv intelgem aptitudinea sau posibilitatea unei persoane de a stapani un lucru prin putere proprie si in interes propriu . Iar dreptul de proprietate in sesn obiectiv desemneaza ansamblul normelor juridice care reglementeaza stapanirea lucrurilor de catre persoane.Asadar dreptul de proprietate in sens obiectiv se confunda cu institutia juridical a proprietatii sau mai simplu cu ansamblul normelor juridice dintr-o legislatie care ser efer ala proprietate. Insa distinctia dintre drpetul de proprietate in sesn obiectiv si drpetul de proprietate in sens obiectiv nu este mecanica ea are un caracter didactic de scoala, pentru ca in realitate dreptul de proprietate in sens subiectiv este definit de normele juridice care formeaza dreptul de proprietate in sens obiectiv.Cu alte cuvinte , dreptul obiectiv de proprietate defineste dreptul subiectiv.Potrivit normelor care formeaza dreptul de proprietate in sens obiectiv , titularul unui drept de proprietate in sens subiectiv exercita 3 atribute:ius utenda,ius fruendi si ius abutendi . Ius utendi inseamna dreptul de a folosi un lucru Ius fruendi inseamna dreptul de a culege fructele unui lucru , iar ius abudendi inseamna dreptul de a dispune de un lucru, In textele juridice ius abundedi mai este denumit si ius disponendi sau ius distrachendi, prin urmare acela care exercita asupra unui lucru in acelasi timp, ius utendi ius fruendi si ius apudendi are calitatea de proprietar. La romani, proprietatea a cunoscut o indelunga evolutie si a imbracat diverse forme astfel: -In epoca prestatala , romanii au cunoscut formele primitive de proprietate, in epoca veche au cunoscut prop. Colectiva a statului si proprietatea cviritara.in epoca clasica Pe langa prop cviritara care a supravietuit au mai fost consecrate prop. Pretoriana , prop. Provinciara si prop. Peregrina .Iar in epoca postclasica asistam la un process de unificare a proprietatii care s-a finalizat in epoca Imp.Iustinian cand a fost consacrata o forma de prop unica denumita dominium. Formele primitive de prop. Sunt in numar de 2:-prop colectiva a gintii - prop familiala

Prop colectiv a gintii este atestata de vechii autori , latini si greci spre ex:Varro afirma ca la fondarea cetatii regele ROmulus ar fi impartit pamantul ROmei in 3 mari loturi intre cele 3 triburi fondatoare.Iar Dionis din Hanicarnas spune ca regele ROmulus ar fi impartit pamantul romei in 30 d eloturi intre cele 3o de curii.In aparenta cele 2 texte se contrazic , dar in realitate ele se sustin reciproc de vreme ce ambele se refera la proprietatea colectiva.Pe de alta parte prop., colectiva a gintilor a lasat o serie de urme asupra unor institutii juridice care au fost consacrate in epoca veche. Proprietatea familiala este mentionata de vechii autori potrivit acelor autori ea consta in 2 iugare d epamant avand destinatia d eloc de casa si de gradina si era denumita heredium de romani.Aceast aforma primitive de proprietate prezinta 3 caractere,In primul rand ea are un character ineamelabil caci nu putea fi itransmisa instrainata .In al doilea rand ea avea un character indivizibil caci la moartea lui pater familias fii de familie dobandeau propfamiliala in indiviziune , abia mai tarziu prin legea celor XII table a fost creata o actiune speciala denumita action familie herciscunde sau aptiunea de iesire din indiviziune prin care fiii de fa milie daca doreau puteau sa obtina iesirea din indiviiziune si in al treilea rand ea are un character de coproprietate deoarece la moartea lui pater familias fii de familie dobandeau un bun pe care il stapanisera si inainte de moarte alui pater familias impreuna cu el .Dea ceea Paul spunea ca in cazul prop. Familiale ne aflam mai degraba in fata continuarii unei proprietati preexistente decat in fata unei mosteniri propriu zise.In epoca veche asa cum spuneam romanii au cunoscut prop colectiva a statului si prop cviritara. Proprietatea colectiva a statului purta asupra lui Ager Publicus si asurpa sclavilor sau servilor publici intrucat pamanturile cucerite de la dusmani treceau in prop staatului cu titlul de ager publicus iar statul le atribuia apoi spre folosinta cetatenilor romani mai intai numai patriicienilor iar mai tarziu si plebeilor,Iar servii publici sunt acei slclavi care ramneau in prop statului nu erau vanduti de catre personalee fizice de regula in calitate de functonari inferiori. Iar prop cviritara este prop . civila romana si mai este denumita prop civiritilor adica prop cetatenilor romani (chirita=cetatean roman) Actele juridice prin care se exercita prop cviritara presupuneau respectarea unor conditii de forma extreme d ecomplicate pentru ca strainii, necetatenii sa nu aiba acces la excercitarea acestei proprietati care ra rezervata cetatenilor romani.Ea prezinta 3 caractere:Caracter exclusiv Caracter absolut Caracter perpetu

In virtutea caracterului exclusive prop cviritara putea fi exercitata numai de cetatenii romani , purta numai asupra unor lucruri romane, putea fi transmisa numai prin acte de drept civil si putea fi urmarita in justitie numai prin actiuni civile, In virtutea caracterului absolute prop cviritar putea exercita ius pudendid ius fruendi si ius abudendi fara vreo ingradire fara vreo limitare avand inclusiv dreptul de a distruge lucrul. In virtutea caracterului perpetu prop civiritara nu se exercita cu termen adica nu se exercita pana la un anumit termen ci se exercita pentru totdeauna,caci spuneau jurisconsulti romaniproprietatea civiritara nu se stinge prin exercitare, ci dimpotriva se consolideaza spre deosebire de drepturile de creanta care sunt prin excelenta temporare.,deoarece in momentul exercitarii , drepturile de creanta se sting spre ex dr vanzaotrului se stinge asupra cand cumparatorului In leg cu caractel perpetu romanii au creat alagiul proprietas atempus constitui non potest proprietate cviritara nu se exercita pana la un anumit termen ci se exercita pentru totdeauna. Asa cum spuneam in epoca clasica au mai aparut prop. Pretoriana , proprietatea provinciara si peregrina. Prop pretoriana: a aparut in legatura cu transmiterea unui lucru mancipi prin traditiune.Avem in vedere faptul ca in epoca veche proprietatea asupra lucrurilor mancipi se transmitea prin mancipatiune iar proprietatea asupra nenmancipi se transmitea prin traditiune Dar emancipatiunea presupunea respectarea unor conditi de forma foarte complicate pe cand traditiunea nu presupunea respectarea unor condiitii de forma de aceea din ratiuni de oridn

practice romanii au inceput sa transmita lucruri mancipi prin traditiune ,cu toate ca traditiunea nu avea vocatia de a transmite proprietatea supra lucrurilor manciipi Acela care transmitea proprietatea prin traditiune era denumit trandes , iar dodbanditorul era denumit acipiens Iar daca trandes era de rea credinta il chema in justitie pe acipines , dovedea ca un lucru manicipi s-a transmis prin tradiitune si castiga procesul deposedandu-l pe acepiens cu toate ca acipines fusese de buna credinta si platise pretul.De aceea pretorul a intervenit si a recunoscut lui ancipiens un drept de proptrietate distinct pe car eromanii il denumeau in bonis iar noi il denumim proprietate pretoriana. 5 feb - examenul