(Te iubesc, cine eşti ?

)
Te trezeşti spunând "te iubesc" în dimineţile pline
Unei femei în care ai intrat doar ca să te simţi bărbat,
Ai vrea mereu să guşti formele-i fine,
Dar te scoli bătrân, sătul de atâta înfruptat...

Dar nevoia ramâne, e parte din noi, se spune,

Şi întinereşti degeaba, fermecat de neştiinţă,
Mai bei un pocal de vin şi fugi a pune
Mâinile-ţi beţive, pe ea, doar o fiinţă...

Şi adormi fericit prost. Noaptea, te iubeşte,

Ca o oarbă ce te simte adânc actor bun,
Îţi zâmbeşte frumos tâmp şi te întreabă "Eu sunt
peşte,
Oare tu eşti taur, al meu prinţ tare ca un tun ?"

Ai vrea să răspunzi cu "Sunt bărbat", dar te ţine ea,

De arma ce se descarcă nevoit în nea,
Şi după, din neant arunci un "Sunt rahat"
Iar ea fuge de tine, suspinând "Ce păcat"...

Ai citit în suflet că după, eşti întreg,

Însă tu te uiţi şi vezi numai fărâme
Dar de ce ? Ai cucerit, ai fost mare strateg,
Priveşti înapoi şi vezi doar un ocean de nume...

Eşti singur. Aşa ai fost mereu. Râzi în disperare

La păcatul ce te urmăreşte de pe miile de buze,
Şi devii far, răspândind lumina spre meduze,
"Da, vă dau dreptate, Ce păcat că Sodoma e în
 zare..."

O alta brusc apare, însă ai speranţa în pământ

O întrebi retoric aşteptând răspuns în vânt,
"Mă primeşti mare, acum, în tine zână albastră,
Să cânţi pentru o clipă ca o pasăre măiastră ?"

Şi ea iţi spune "Acum- nimic e, fără mereu în coadă,

Vrei a mă împlini cu momente de iubire fadă ?
Te vreau erou, să nu mori vreodată în mine,
Să ne curgem unul altuia, mereu în vine…”

Coşmar frumos. Te trezeşti singur pe o altă lume

Şi întrebi plângând "Aţi văzut-o pe Cassandra ?"
Ţi se spune sec: "La preţ redus de vrei o Andra?"
Şi iar te culci scârbit, pierdut în alt ocean de nume...

Florin
Dumitru
2006