1

SUGESTOLOGIA FUNDAMENT NEUROPSIHOLOGIC AL NVTRII ACCELERATE

Magdalena Dumitrana, conf. univ. dr., Universitatea din Pitesti, Romnia

Gheorghi Lozanov creatorul sugestologiei
Anul 1990 a fost numit deceniul creierului si al interesului pentru metodele de predare
alternative, precum nvtarea accelerat. Omul care a provocat aceast revolutie n domeniu nvtrii
este bulgarul Gheorghi Lozanov. Nscut n 1926, la Sofia, el a initiat si condus o serie de experimente
ncepnd cu anul 1960. n anul 1971 el si-a sustinut teza de doctor n care prezint stiinta pe care el a
creat-o, Sugestologia, precum si ramura acestei stiinte centrat pe nvtare, Sugestopedia; teza sa
prezenta modalittile de aplicare concret a sugestiei n medicin si educatiei. La nceputul anilor 60
Lozanov a devenit interesat de clarviziune si n curnd, guvernul bulgar, motivat de cercetrile
savantului, le-a finantat. Astfel n 1966 a fost nfiintat Institutul de Stat de Cercetri n Sugestologie,
al crui director a devenit G. Lozanov. Scopul acestui institut era cercetarea potentialului mintii umane
si nvtarea mai rapid si de calitate. Teoriile stiintei noi a sugestopediei au fost experimentate att n
mediul preuniversitar ct si n cel universitar.
In 1975 a avut loc la Washington un simpozion special dedicat teoriilor sugestologice si
sugestopedice iar in 1976 Lozanov a fost invitat la Paris, de ctre UNESCO, pentru a studia anumite
aspecte ale conceptului su de educatie. n 1978 comisia de experti Unesco, dup analiza rezultatelor
lozaniene a elaborat un raport cu o concluzie foarte clar; n unanimitate, sugestopedia, bazat pe
sugestologie, a fost recunoscut ca o metod de predare superioar celorlalte si aplicabil multor materii
de nvtmnt precum si multor tipuri de elevi, recomandnd aplicarea sa.
Dup aceast important recomandare, viata si activitatea lui Lozanov au luat ns, o directie
neasteptat. Dup ce presedintele de atunci al Bulgariei i-a cerut s introduc sugestopedia n toat tara
si au fost initiate o serie de legturi internationale pentru rspndirea acestei metode, n ianuarie 1980
Lozanov a fost oprit fr nici o explicatie pe aeroport, unde se mbarca pentru SUA pentru un contract
oficial. I s-a luat pasaportul si a fost plasat sub arest la domiciliu, fr dreptul de a tine cursuri, de a
publica, fr dreptul la telefoane internationale sau cltorii. A fost dat afar din Institut, ntr-o sedint
de partid. Nu a mai avut dreptul de a fi salariat, ci a trebuit s si cstige existenta. I s-au dat dou
camere goale n subsolul unei cldiri vechi unde, pentru a tri, a trebuit s organizeze cursuri bazate pe
metoda sugestopedic. Fr scaune si mese, cursantii stteau pe podea cu materialele n fat. A obtinut o
jumtate de magazie la Universitatea din Sofia unde a nfiintat Centrul de Sugestologie si dezvoltare
personal, avnd statut de facultate independent n cadrul universittii. Dar arestul la domiciliu nu a
fost ridicat si asa a rmas timp de 9 ani, pn cnd conditiile politice s-au schimbat n mod radical.
Dr. Gheorghi Lozanov locuieste n prezent n Viena si conduce Centrul International de
Desugestologie. De asemenea, Asociatia International de Desugestologie si Sugestopedagogie si are
sediul n Viena, avnd ca scop promovarea aplicrii practice a ideilor lui Gheorghi Lozanov.
Cartea fundamental a lui Lozanov, Suggestology and Outlines of Suggestopedy a fost
publicat pentru prima dat n limba englez n 1978 (Gordon & Breach, New York). Din 1960
Gheorghi Lozanov a colaborat strns cu prof. Evelina Gateva (decedat de ctiva ani) specialist n
lingvistic si muzic, si a dezvoltat o ramur de aplicatie practic a sugestologiei, privind nvtarea si
comunicarea, anume sugestopedia. n timp, ei au dezvoltat de asemenea conceptele de desugestologie si
sugestopedagogie, finalmente, ajungnd la termenul de desugestopedie. Mai nou, Gheorghi Lozanov
vorbeste de o nou terminologie si o nou stiint rezervopedia.
Sugestie yi sugestologie
Sugestologia, asa cum demonstreaz creatorul su, este o stiint nou, o stiint a sugestiei.
Sugestia, observ Lozanov, este privit de obicei ca opusul convingerii, ca ceva ce se infiltreaz n om
fr acceptul acestuia. Totusi, la o privire mai atent, o prezentare logic, rational, are si ea un efect
sugestiv: este vorba de autoritatea logicii, a ideii corect exprimate, care, dincolo de valoarea ei de
adevr, poate avea o mare putere sugestiv. Mai mult nc, si reversul este adevrat: activitatea cea mai
logic, rational si constient se sprijin pe numeroase detalii, coduri si elemente inconstiente si
2
automate; de asemenea, sfera emotional particip n mod inevitabil la operatiile cognitive, crend
posibilitti de interrelatii sugestive aditionale. (3, pp. 59-60)
Asadar, comunicarea zilnic, privit din punct de vedere rational (sau nu) include mai multi
factori sugestivi actionnd prin urmtoarele canale inconstiente:
a) fundalul emotional
b) perceptia periferic
c) detaliile, codurile si elementele automate
d) asocierea, simbolizarea si codarea pe baza crora este adesea construit autoritatea
e) atitudinile, motivatiile si asteptrile anterioare, sugestive. (id. p.60)
Sugestibilitatea este un fenomen general uman si fiecare persoan posed un anumit grad de
sugestibilitate. Gheorghi Lozanov consider c procesul sugestiei nu este doar un curent de informatie
ce ptrunde n mod direct, cu functii algoritmice si de reprogramare, n conditiile unei constiinte
obscurizate, dar paradoxal, prin aceast penetrare, se dezvolt un proces desugestiv-sugestiv prin care
rezervele functionale ale creierului pot fi dezvluite si utilizate. Asadar, sugestia, n contextul semantic
utilizat de Lozanov, este un regulator al activitii i organizrii funcionale pe un nivel mai specific.
(id. p.72)
Reactivitatea mental specific yi non specific
Importanta sugestiei este accentuat n procesul comunicrii. n ceea ce priveste acest
domeniu, Lozanov diferentiaz ntre reactivitatea mental specific i reactivitatea mental non
specific. El arat c n fiecare gnd, n fiecare sentiment, n fiecare perceptie si n fiecare activitate
mental exist un complex central de experiente clare si multe experiente periferice, obscure, aflate n
fundal (background). n perceperea vorbirii, de exemplu, continutul, purttor de specificitate, ideea de
baz, se plaseaz n centrul constiintei, unde este supus analizei critice si proceselor logice si unde se
contureaz rspunsul rational. Dar noi reactionm nu numai fat de semnificatia specific a vorbirii ,ci
fat de un ntreg complex care acompaniaz aceast vorbire si n anumite situatii, de stimuli non-
specifici pentru vorbire, care o preced sau o succed. Numrul acestor stimuli nespecifici este extrem de
mare gesturi, umblet, expresie facial, expresia ochilor, dictie, intonatie, numeroase miscri
neobservabile, prestigiul persoanei care vorbeste, starea fiziologic de asteptare ori de trebuinte
biologice ale receptorului si, n general, orice care n momentul respectiv este legat de cuvintele
pronuntate. Acesti factori care prin ei nsisi nu au o semnificatie concret pot ntovrsi orice vorbire.
De exemplu, o intonatie mnioas poate fi implicat nu numai n cuvinte care exprim furia dar si n
acelea care exprim dragostea. (id. p.160)
Pentru o mai bun ntelegere a actiunii acestor factori, Lozanov accentueaz faptul c, n
cadrul relatiilor/comunicrii umane, foarte important nu este doar ceea ce se spune, dar si cum anume se
spune; pentru exemplificare, el relateaz o scurt povestire: Un printe si trimisese fiul s studieze n
strintate si nu mai auzise nimic despre el de mult timp. n cele din urm, primi o scrisoare de la el, dar
nu a putut-o citi pentru c era analfabet. Asa c i-o duse vecinului su care era mcelar. Mcelarul o citi
cu vocea sa aspr, dur: Drag tat, trimite-mi ceva bani. Tatl l opri scurt si furios, strignd: Rusine
s i fie! Bun de nimic! Nici o veste de atta timp si apoi imediat mi cere bani. El apuc scrisoarea si se
duse acas fr s-o mai asculte pn la sfrsit. Cteva zile mai trziu, el lu scrisoarea si merse la un alt
vecin, care era brutar. Acesta ncepu s o citeasc cu o voce blnd, plcut: Drag tat, trimite-mi
ceva bani. Atunci tatl ncepu s zmbeasc si spuse: Cred si eu, asta este dragostea fiului pentru
tat si ascult cu plcere toat scrisoarea.(id. p.163)
Reactivitatea mental specific este deci caracterizat prin claritatea ideilor, nclinatia de a
gndi n idei, abstractii intelectuale, ntr-o coeziune logic; tendinta de a percepe imagini clare si
adecvate prin intermediul receptorilor.
Reactivitatea mental nonspecific (RMN) reprezint o constientizare insuficient sau chiar o
total inconstient; ea percepe imagini neclare ori, dac acestea sunt foarte clare, n schimb sunt saturate
emotional. Prin intermediul R. M.N., persoana percepe semnificatia ascuns n vorbirea uman. Copiii
utilizeaz R.M.N., ca mecanism principal pentru a-si adapta comportamentul. Dup Lozanov, potentialul
R.M.N. se realizeaz cel mai deplin n domeniul artelor.

3
Barierele anti-sugestive
Evident ns, sugestia ambiental, sub toate formele ei, nu poate fi considerat n ntregime
pozitiv. De asemenea, se pare c, dac un om primeste si reactioneaz inconstient la toate variatele
efecte mentale ale inputurilor din mediu, el ar fi mereu sub influenta lor, n ntregime. Dar lucrurile nu
se desfsoar astfel; n acelasi fel n care corpul se protejeaz prin mijloace fiziologice, tot asa
personalitatea produce o protectie mental mpotriva efectelor duntoare, n cazul discutat mpotriva
efectelor duntoare ale sugestiei. Aceast protectie este realizat prin barierele anti-sugestive.
Aceste bariere sunt:
1. Gndirea critic contient
Primul obstacol important const n evaluarea constient si critic a stimulrii care este ori tinde
s fie transformat n sugestie.
Bariera logic i critic respinge orice element care nu d impresia de motivare bine
intenionat. Hipertrofia barierei logico-critice determin aparitia barierei filozofizrii.
2. Bariera incontient intuitiv-afectiv
Orice persoan posed un set negativist nnscut. nainte de dezvoltarea complet a constientului
(sistemul verbal si gndirea critic constient), copiii reactioneaz adesea ntr-o manier negativ la
inputul sugestiv. Acest mecanism slbeste pe msur ce copiii cresc dar nu dispare; el rmne ascuns n
spatele barierei logico-critice care se dezvolt la adult.
Bariera anti-sugestiv intuitiv-afectiv respinge orice eueaz n a determina ncredere i un
sentiment al securitii.
Hipertrofia barierei intuitiv-afective determin o barier a negativismului.
3. Bariera etic
Studiile dovedesc faptul c, n mod obisnuit, sugestiile care sunt opuse principiilor etice ale
individului nu se realizeaz.
Totusi, sugestiile, de obicei, nu intereseaz, nu abordeaz valorile etice ale persoanei. Partea
negativ a acestei bariere este exprimat prin unele tulburri nevrotice atunci cnd conflictul ntre
gndurile imorale inoportune si actiunile si obiectiile etice ale persoanei determin o profund stare de
depresie. (id., pp.163-165)
Cele trei bariere anti-sugestive sunt strns legate unele de altele; ele se ntreptrund si
interactioneaz n mod reciproc. Depsirea lor - n scopuri terapeutice sau educationale, nu nseamn c
li se impune ceva, ci mai degrab, nseamn a aduce sugestia s fie n armonie cu structura lor
individual. Cu ct o sugestie se armonizeaz mai mult cu cerintele logice ale personalittii, cu
rezistenta sa etic n calitate de expresie a vigilentei emotionale, cu nucleul su etic, cu att mai rapid si
mai usor este realizat sugestia. n fapt, a depi barierele nseamn armonizarea cu barierele. n caz
contrar, sugestia va esua. (id. p. 165)
Armonizarea cu barierele anti-sugestive pentru a obtine efecte sugestive corecte are un impact
direct asupra activittilor educationale. Rezervele latente ale creierului prin mijloace sugestive se
manifest cel mai vizibil n activitatea memoriei. Hipermnezia sugestopedic poate fi obtinut prin
depsirea barierelor anti-sugestive pentru a ajunge la rezervele nefolosite ale mintii umane. Dar
mecanismul propriu zis pentru obtinerea acestui efect al hipermneziei sugestopedice, are ca surs nu
att sugerarea cresterii capacittilor ci de-sugestia; efectul hipermnezic se datoreaz eliberrii de
sugestia capacittii limitate a memoriei, sugestie construit att individual ct si social. Persoana
consider c nu are o memorie bun; aceast convingere este construit pe un feedback social: n
familie, n scoal, i s-a reprosat c nu tine minte, ba mai mult, i s-a dovedit aceasta prin argumente
ca de pild, notele proaste primite. n acest fel, ctre persoan a fost directionat n mod repetat sugestia
memoriei slabe. Hipermnezia se bazeaz tocmai pe nlturarea dominatiei acestei sugestii. n interiorul
procesului sugestiv att de complex, devine limpede c procesul sugestiv este constituit ntotdeauna
dintr-o combinaie de sugestie i de-sugestie. Raportul sugestiv- desugestiv are loc ntotdeauna n
contextul functionrii barierelor anti-sugestive.
Tipuri de sugestie
Tipurile de sugestie sunt foarte diferite. Dr. Lozanov ofer o clasificare a acestor tipuri n
functie de rspunsurile date la trei ntrebri esentiale:
4
1. Care este scopul sugestiei?
2. Ce rol joac vorbirea n formarea sugestiei?
3. Care este gradul de participare constient n primirea sugestiei ?
Asadar, aceste criterii fenomenologice determin, dup Lozanov, urmtoarele grupuri si tipuri de
sugestie:
a) n funcie de scop:
1. O ambiant general sugestiv
2. Sugestii cu scop
b) n funcie de rolul jucat de vorbire:
1. Sugestii n principal, verbale
2. Sugestii neverbale
c) n funcie de gradul de contientizare:
1. Sugestii continnd un element constient
2. Sugestii fr vreun element constient

Mijloace ale procesului desugestiv-sugestiv
Mijloacele procesului desugestiv-sugestiv sunt divizate de Lozanov n dou grupe:
1. Mijloace care pot fi utilizate att sugestiv ct si autosugestiv (n meditatie)
2. Mijloace care pot fi utilizate mai ales sugestiv, adic factori care vin dinafar
Cele mai importante mijloace sunt descrise dup cum urmeaz:
a) Autoritatea (Prestigiul)
Prima diferentiere trebuie fcut ntre autoritate si autoritarism. Sugestologia nu are nimic de-a
face cu acesta din urm si concepe autoritatea ca un prestigiu non-directiv care, prin modalitti
indirecte, creeaz o atmosfer de ncredere si dorint intuitiv de a urma exemplul care este dat. Exist
diferite tipuri de autoritate: autoritatea personal, autoritatea logicii clare, autoritatea frumusetii asa cum
se afl ea n marile opere de art, s.a.m.d. Sugestopedia este interesat n principal de autoritatea
profesorului. n cele mai multe cazuri, persoana care primeste informatia nu este constient c
receptivitatea sa a crescut datorit cresterii calittii autoritare a sursei ( influentei). Autoritatea crescut
este resimtit n mod emotional, rolul autorittii n procesul comunicrii rmnnd periferic. (id. p.188)
b) Infantilizarea
Termenul nu contine nici o semnificatie peiorativ si nici nu face trimitere la psihanaliz.
Infantilizarea este definit ca o reactie universal de respect, inspiratie si ncredere care, fr a introduce
o dezorganizare n activitatea intelectual normal, creste calitatea functionrii perceptiei, memoriei si
creativittii. n infantilizare, observ Lozanov, perceptia, memorarea si imaginatia creatoare par a se
ntoarce, ntr-o oarecare msur la o perioad mai propice, existent la vrstele mici. Aceasta nu
nseamn c persoana se ntoarce total la copilrie, ci mai degrab este vorba de o organizare mental
selectiv prin care experienta de viat si capacittile intelectuale ale unei persoane sunt mbogtite prin
calittile de plasticitate care apartin vrstelor timpurii. Acest proces poate fi observat n oricare activitate
educational cu un grup. Multitudinea elementelor apartinnd R.M.N. (reactivittii mentale nespecifice)
duce adesea la infantilizare, care, la rndul ei creeaz conditii pentru depsirea barierelor anti-sugestive;
informatia dat este perceput ca fiind plcut si emotional. Grupul simte cum i se dezvolt ncrederea,
ceea ce de asemenea faciliteaz depsirea barierei afective anti-sugestive.
Jocul de rol poate fi foarte eficient printre alte tehnici care faciliteaz infantilizarea: La nceput
de tot, fiecrui participant la curs i se d un nume nou (de pild, un nume folosit n respectiva limb
strin care se nvat) si o nou poveste a vietii. Aceast abordare creeaz o situatie dramatic ce
elibereaz pe participantii la curs de pozitiile lor sociale. Ea faciliteaz de asemenea o nlturare rapid a
barierei anti-sugestive care, la rndul ei, stimuleaz exprimarea spontan si imediat a capacittilor lor.
Asemenea situatii de activitti dramatice se utilizeaz n activitatea educational sugestopedic, att la
copii ct si la adulti . Jocul de rol este adesea combinat cu cntecul. Totusi, este bine s se manifeste
atentie pentru a nu acorda prea mult loc acestor activitti si a se stabili limite clare n utilizarea lor. (
id., p.192)
5
Procesul de infantilizare este important n predare si n nvtare , ducnd la rezultate pozitive:
La copii, infantilizarea determin organizarea si constientizarea n cadrul procesului de predare si
crearea unei atmosfere generale de spontaneitate si absent a tensiunii. De asemenea, se constat o
crestere puternic a capacittii de memorare a copiilor n cadrul cursurilor sugestopedice de limb
strin.(id., p.193)
c) Al doilea plan (planul dublu)
Acesta este al doilea plan al comportamentului ce cuprinde fluxul diversilor stimuli care,
inconstient ori semiconstient, este emis de, ori perceput de ctre persoan: semnalele inconstiente,
schimbrile imperceptibile n expresia facial, umbletul, vorbirea, mediul ambiant, avnd o valoare
informational important pentru receptor. Acesti stimuli sunt de fapt, factori R.M.N. (reactivitate
mintal nespecific) care trec neperceputi de gndirea obisnuit. Semnificatia lor apare n faptul c
sugestia, ca si autoritatea cuvintelor logice nu au nici un efect dac numeroasele semnale nespecifice
transmit semnificatii opuse. Acesti factori pot deveni constienti si controlati (acest lucru se ntmpl cu
marii actori ori psihoterapeutii foarte buni).
De aceea, Lozanov accentueaz faptul c nici o activitate de tip sugestiv nu poate ncepe fr
stpnirea planului dublu al comportamentului.(id.p.194)
d) Intonaia
Unul dintre elementele comportamentului apartinnd planului dublu este intonatia. Importanta sa
se vdeste n construirea autorittii si n stabilirea relatiei sugestive. Totusi, nu toate tipurile de intonatie
si nu n oricare conditii se poate genera o atmosfer sugestiv: n acest sens intonatia trebuie privit nu
att ca bogtie extern a tonului, ci mai degrab, ca o expresie a continutului psihologic intern.
Legnarea intonational, utilizat n lectiile sugestopedice contine trei tipuri de intonatie:
1.Intonatia orizontal (declarativ, semnnd cu enuntarea unui titlu de capitol sau cu trasarea unei
sarcini).
2. Intonatia legnat vertical (asteptarea calm ca studentul s fac un anume lucru)
3. Intonatia solemn si generalizatoare.(Trebuie spus ns c n procesul sugestopedic, intonatia
este necesar dar nu obligatorie) (id., p. 195)
e) Ritmul
Creatorul sugestologiei porneste prin a recunoaste valoarea ritmului ca principiu biologic de
baz, avnd de asemenea si o semnificatie psihologic. Intervalul dintre stimulii ritmici care se repet,
are de asemenea semnificatie, ducnd la efectele proiectate. Ritmul combinat cu intonatia determin de
pild, efectele sugestive ale artei.
f) Pseudo pasivitatea n concert
Acest factor tinteste a crea un echilibru ntre starea activ si pasiv, stabilind un nou mod de a
concepe activismul, asa cum este cerut de procesul de nvtare. Activismul este necesar; nu e vorba de
cel exprimat de tensiunea muscular si mental, ci numai de cel exprimat de atitudinea fat de procesul
de predare si nvtare. De aceea, n clasele sugestopedice, sunt create conditii pentru dezvoltarea unei
pseudo pasiviti creatoare, care este expresia super activittii interne ntovrsite de economisirea
energiei.(id., p. 198) n acest mod, nivelul oboselii n cadrul nvtrii este cobort si adesea eliminat.
Faptul c nu exist n mod real o pasivitate este dovedit prin complexele procese interne care au
loc, dispozitiile care si au originea n aceast stare, ideile si asociatiile de idei care au loc n timpul strii
de pseudo-pasivitate
Pasivizarea si infantilizarea asa cum sunt ele ntelese n sugestologie si sugestopedie constituie
instrumente puternice de eliberare de activittile suplimentare parazite care ar putea avea loc n timpul
procesului de nvtare, facilitnd hipermnezia.
Pentru a obtine aceast stare de pseudo-pasivitate nu este nevoie de nici un tip de practic de
relaxare (cum ar fi de pild trainingul autogen, pozitiile Hatha yoga, relaxare fizic, s.a.m.d.). Este
necesar numai construirea unei atitudini senine, ncreztoare fat de programul sugestologic
prezentat, de a fi n aceeai stare a minii ca atunci cnd se ascult un concert. (ibid.)
Cum se obtine aceast stare? Lozanov rspunde: Starea de pseudo-pasivitate este creat de
autosugestia meditativ, de mecanismele de autoritate si infantilizare, precum si de acelea ale intonatiei,
ritmului, etc, dar aceast stare poate fi mbunttit prin crearea unui fond muzical adecvat. (id., p. 199)
6
ntorcndu-ne la clasificarea initial: a)mijloace utilizate att sugestiv ct si autosugestiv si
b) mijloace utilizate n special sugestiv, trebuie specificat faptul c infantilizarea si pseudo-
pasivitatea n concert apartin primului grup, n timp ce autoritatea, planul dublu si unele elemente
distincte ale planului dublu, precum intonatia si ritmul apartin celui de-al doilea.
Primul grup de mijloace desugestiv-sugestive are obiectivul de a crea starea de relaxare
psihologic, iar al doilea grup are rolul de armonizare cu barierele anti-sugestive.
Para-conytien(a
O alt idee important pe care o subliniaz Lozanov, este faptul c, n procesul de
sugestie/desugestie, personalitatea particip ca o structur individual coerent, integrat.
Sugestibilitatea functioneaz n circumstante specifice, directionat fiind pe particularitatea fiecrei
persoane: emotii, memorie, operatii intelectuale, voint, asteptri, motivatie, interese ale personalittii,
toate sunt prti ale reactivittii globale ale personalittii. (id., p.170)
Asadar, prin mijloace sugestopedice, elementele inconstiente sunt aduse la lumin, ca
instrumente utile pentru a obtine rezultate constiente.
n conformitate cu conceptia lui Lozanov, sugestia este foarte departe de notiunea de
manipulare, asa cum este n mod obisnuit vzut. Dimpotriv, definitia lui se refer la sugestia care
sustine procesele constiente: Sugestia este un factor comunicaional constant care, n special prin
intermediul unei activiti mentale para-contiente ( nivele noi ale manifestrii psiho-fiziologice ale
personalittii) poate crea condiii pentru stimularea rezervelor capacitilor funcionale ale
personalitii.
Un concept important utilizat de Lozanov este para-contiena .Termenul se refer la orice se
afl, ntr-un anume moment, n afara sferei constientului. Ea cuprinde perceptiile periferice, stimulii
emotionali si diferite variante ale dispozitiilor inconstiente, ca de pild tendintele instinctive
predeterminate genetic.
n practic, conchide Lozanov, sugestia nu poate fi separat de constient. Pe baza conditiilor
create prin mijloace sugestopedice, rezervele creative ale persoanei sunt eliberate, fiind de asemenea
activate si unele procese psiho-fiziologice noi, aflate pn atunci n stare latent, n stare de rezerv. (id.
pp. 249-250) Aceasta este ratiunea n virtutea creia Dr. Lozanov repet afirmatia c, sugestia, asa cum e
vzut n sugestologie/sugestopedie nu are aceeasi semnificatie ca n hipnoz si sugestia clinic (unde
prima conditie se refer la pasivitatea si supunerea neconditionat a subiectului). Din cauza lipsei de
terminologie, tipul de sugestie utilizat n sugestopedie a fost mai trziu numit sugestie blnd, termen
care permite discutia despre gndirea creativ si independent (discutie care este imposibil n hipnoza
si sugestia clinic).
Lozanov anunt de asemenea schimbri ale numelui sugestologiei si al sugestopediei. Dup
schimbarea termenului de sugestopedie n suggestopaedia, el merge mai departe, intentionnd s
modifice complet denumirea celor dou stiinte pentru o reprezentare de mai mare acuratete a
obiectivelor si continutului lor: n loc de suggestopaedia, n viitor stiinta si metodologia vor fi
denumite reservopaedia. Desi pare cam devreme a se vorbi despre reservopaedia nainte ca stiinta
rezervologiei s fi fost n ntregime conturat, ar fi corect ca, ncet-ncet, cuvntul suggestopaedias fie
nlocuit prin reservopaedia. De asemenea, stiinta numit rezervologie poate fi dezvoltat n interiorul
cercetrilor initiale privind legile actionnd n reservopaedia. Aceste legi se manifest tipic. Este nevoie
ns de oameni de stiint cu calificare nalt ( pentru a identifica aceste legitti, a le ntelege si ale folosi,
n.a.). (4, p. 11)

SUGGESTOPAEDIA. Obiective
Prin construirea teoriei privind sugestia si pedagogia, intentia lui G. Lozanov a fost de a
demonstra nu numai existenta capacittilor neutilizate ale creierului, dar de asemenea, si posibilitatea de
a recupera si utiliza eficient aceste capacitti. n acest context, scopurile sugestologiei si sugestopediei,
asa cum sunt enuntate ele de creatorul lor, sunt:
1. S demonstreze c personalitatea uman posed capaciti poteniale mult dincolo de cele
recunoscute de normele sociale general acceptate;
7
2.S analizeze msura n care diferite realizri individuale sunt de ateptat de la toi sau de
la cei mai muli membri ai societii;
3.S promoveze interesul pentru cercetarea metodelor de explorare. (4, p.9)
Consecint a primelor dou asertiuni, Lozanov a proiectat un complex inovator de strategii
de predare, delimitate de predarea traditional. Astfel, principalul scop al predrii nu este memorarea,
ci ntelegerea, precum si solutionarea creativ a problemelor. Totusi, principalul obstacol ntlnit n mod
obisnuit n predare este exact aceast memorare automat a materialului prezentat.
Pn acum, metodele de predare au fost construite n acord cu acceptarea social si
individual a afirmatiei c persoana uman posed doar capacitti limitate. Normele sociale si istorice
existente care se refer la nivelul performantelor memoriei umane au stabilit astfel, o structur sugestiv
care, n fapt, ntrzie expansiunea cantitativ si calitativ a capacittilor mintale. (3, p. 251)
Pe baza propriilor experimente precum si ale altora, Lozanov aduce anumite argumente critice
mpotriva predrii traditionale asa cum se face ea n scoli si care vine n contradictie cu legile
fundamentale ale dezvoltrii fiziologice si psihologice ale personalittii:
1. Este bine cunoscut c functionarea creierului este unitar: de pild, nu exist nici un moment
n care functioneaz doar una dintre emisferele cerebrale, ori doar anumite structuri corticale, s.a.m.d.
Aceasta nseamn c n practica predrii, complexul emotional-motivational, gndirea imaginativ si
logica abstract, toate trebuie activate n mod simultan, ntr-o unitate complex si indivizibil. n mod
frecvent n scoal, apar totusi dou tipuri de deviere de la aceast norm natural:
a) instruirea se adreseaz numai structurilor corticale sau numai emisferei stngi a elevului,
care este privit ca o masin lipsit de emotii;
b) elevul este privit ca o entitate psiho-fiziologic, dar secvential si separat, pe stadii si tipuri
de activitate.
2. Este binecunoscut faptul c, n conditii normale, activittile de analiz si sintez au loc n mod
simultan; nu exist o activitate analitic separat de alta, specific sintetic. Aceeasi legitate se aplic
tuturor operatiilor cognitive(generalizare, abstractizare, concretizare). Aceast simultaneitate dialectic
functioneaz att la nivel fiziologic ct si la nivel psihologic.
Totusi, aceste regularitti naturale sunt corectate n practica pedagogic, prin una dintre
urmtoarele variante:
a) elementele sunt studiate izolat n raport cu semnificatia lor integral, ca ntreg ele sunt
automatizate prin exercitii obositoare si doar mai trziu sunt legate ntre ele sistematic, ntr-un ntreg.
b) discutarea ntregului se face fr a lua n considerare elementele constitutive si de aici
anumite greseli apar.
n ambele cazuri se ncearc separarea procesului natural de simultaneitate analitico-sintetic. 3.
n oricare proces de comunicare, fiinta uman particip simultan pe mai multe nivele constiente si
inconstiente. Aceast situatie natural este utilizat n practica predrii n una din urmtoarele variatii:
a) principiul constientizrii n procesul de nvtare este formalizat si transformat n fetis. Elevii
sunt obligati s asimileze si s automatizeze fiecare element al materialului dup o metodologie strict
constient si rational, fr a se tine cont de faptul c acest material ar putea fi stpnit pn la un
anume nivel, n mod spontan , la nivel inconstient, de la chiar prima receptare a lectiei;
b) invers, se d important numai capacittilor inconstiente si intuitive ale elevului n timp ce
este nevoie de o finalizare constient si reevaluare creativ a materialului, elemente care sunt neglijate.
(3, pp 255-256)

Caracteristici
Sugestopedia este o strategie special de predare/nvtare datorit ctorva caracteristici. Acestea
sunt:
1. Sunt stimulate rezervele memoriei, ale activittii intelectuale, ale creativittii, precum si
rezervele personalittii ca ntreg.
Trstura cea mai semnificativ ale sugestopediei este capacitatea de a elibera aspectele multiple
ale capacittilor aflate n rezerva personalittii.
Exist ca rezerv, dou capacitti importante:
8
a) Hipermnezia, care este caracterizat prin:
- faptul c se manifest fie dup o perioad latent si fr vreun efort constient, fie brusc si
spontan
- sporirea performantelor n amintire fr a fi nevoie de repetitii
- cresterea rezistentei la oboseal
- faptul c are un considerabil efect psihoterapeutic dar si psihoprofilactic.
b) Hipercreativitatea care apare atunci cnd este activat intuitia si persoana trieste o stare
similar cu inspiratia
2. Instruirea este ntotdeauna ntovrsit de un efect de relaxare sau cel putin de absenta
oboselii.
3. Instruirea sugestopedic are totdeauna un efect favorabil, calmnd tendintele agresive ale
elevilor si ajutndu-i s se adapteze mai usor la grup.
4. Instruirea sugestopedic n general, are un semnificativ efect psihoprofilactic si
psihoterapeutic. (id., pp.257-258)

Principii
Aceste caracteristici sunt strns legate de trei principii care constituie cadrul sugestopediei:
I. Senintate (calm) concentrat, spontan i plcut
Cursurile sugestopedice sunt proiectate a se desfsura ntr-un mediu fizic plcut: exist camere
cu scaune confortabile si usor de deplasat; exist plante iar pe pereti, planse viu colorate. Numrul de
studenti este mic, de maximum 15.
Acest principiu cere si oferirea unui sistem de jocuri si un sistem de activitti care s stimuleze
umorul. Sunt utilizate materiale vizuale; aceste materiale nu sunt ilustrative, ci mai degrab stimulative.
Principiul este respectat, de asemenea si prin ntregul proces de comunicare: tonul profesorului este
pozitiv, neameninttor. Elevii sunt ncurajati mai degrab s coopereze dect s intre n competitie.
ntreaga atmosfer este mbogtit prin muzic, astfel crendu-se o stare de activism relaxat.(psiho-
relaxare concentrat pe obiect).
II. Integralitatea dinamic, structurat i ierarhic partea n ntreg si ntregul n parte. Acest
principiu se refer att la sistematizarea materialului de studiu din manual ntr-o abordare global, ct si
la comportamentul formatorului.
Globalitatea(integralitatea) se refer de asemenea si la unitatea proceselor constiente si
inconstiente abordare cel mai bine demonstrat prin tipul de conduit a profesorului si prezentarea
materialelor.
n ceea ce priveste profesorul, alturi de alte trsturi obligatorii, atentia este concentrat asupra
comportamentului din dou planuri: adic, comportamentul verbal trebuie s fie pe deplin n armonie cu
comportamentul non verbal inconstient. Aceast conduit este exprimat prin fenomene paralingvistice
precum gesturile, mimica, postura, privirea, care sunt foarte importante n comunicare.
Totusi, simpla imitare a conduitei non verbale de ctre profesori nu are acelasi efect; trstura
obligatorie este sinceritatea, n acelasi fel cum artistul este sincer n opera sa. Pentru medic si pentru
pedagog este n mod special util s nteleag manifestrile si posibilittile celor dou planuri, adic, ei
trebuie s devin artisti n profesia lor. Dar nu trebuie uitat c ntotdeauna, artistii adevrati sunt sinceri.
Numai dac este sinceritate poate acest plan dublu s fie stpnit pentru a obtine efectele sugestive
dorite. Acesta este motivul pentru care trebuie accentuat faptul c, nici o activitate sugestiv nu poate
porni fr stpnirea dublului plan al comportamentului. Doctorii, psihoterapeutii, profesorii
sugestopedagogi si oamenii de art ar trebui formati att teoretic ct si practic. Totusi, stpnirea
conduitei verbale si non-verbale nu are nimic de-a face cu abordarea de tip teatral, actoricesc si nu poate
fi achizitionat n ntregime prin nvtare si practicare, ci prin dragoste real fat de propria profesie si
pentru aproape (3, p.194)
Un alt aspect al acestui principiu este legat de prezentarea materialului. Continutul manualelor si
materialele vizuale trebuie structurat n asa fel nct s se pstreze ierarhia structurii. Partea, elementul,
trebuie s fie discernabil n interiorul ntregului, dar pe de alt parte, elementul trebuie s exprime ideea
global din care este o parte.
9
Adeptii lui Lozanov clarific aceast modalitate de prezentare cu ajutorul modelului lui Deikman
(1971). n teza sa de doctorat, Felix Uschi explic precum urmeaz: De vreme ce elevii nu se gsesc
niciodat ntr-o stare de inconstient complet, este probabil mai util s ilustrm dihotomia cu ajutorul
modelului lui Deikman privind constienta bimodal care const ntr-o modalitate-aciune si o modalitate
receptiv.
Fiecare modalitate este caracterizat prin proprietti fiziologice si psihologice descrise de
Renigers (1981): Modalitatea-aciune este n esen, ceea ce s-ar putea numi contiena treaz de
toate zilele. Ea este organizat cu scopul de a manipula ambiana prin reacionarea selectiv la
anumite inputuri care sunt adecvate pentru desfurarea aciunii. Din punct de vedere fiziologic,
modalitatea-aciune este caracterizat prin tensiune muscular i undele beta n E.E.G.
Din punct de vedere psihologic, modalitatea-aciune este caracterizat prin logica bazat pe
obiect, atenie focalizat, dominana formalului fa de caracteristicile senzoriale. Din punct de vedere
psihologic, modalitatea receptiv se manifest prin gndire para-logic i dominana senzorialului fa
de logic(formal).
n timp ce se poate spune c cea mai mare parte a nvtrii n sugestopedie are loc n
modalitatea-actiune, adic n timpul introducerii materialelor, n timpul perioadelor de activare si
elaborare si n timpul sesiunii de concert activ; de asemenea, o parte important a procesului are loc n
modalitatea receptiv, ceea ce este n mod specific demonstrat n timpul sesiunii de concert pasiv. n
aceast modalitate, elevii pot fi descrisi ca fiind ntr-o stare asemntoare reveriei, complet relaxati,
nefiind n mod specific atenti la muzic ori la limba strin prezentat. Lozanov (3, p.198) afirm c,
asemenea pasivitate faciliteaz hipermnezia si elibereaz activitatea intelectual, pentru a opera fr
limitri constrngtoare. (5, cap.1, Introducere)
III. Pregtirea desugestiv avnd scopul de eliberare spontan a capacittilor mintii si ale
creierului, aflate n rezerv.
Odat ce este obtinut starea necesar a mintii si este structurat materialul de studiu, urmtorul
pas este crearea unei atitudini psihologice care s conduc la eliberarea rezervelor creierului si mintii.(4,
pp.66-69) Asa cum Felix Uschi observ n raport cu un domeniu specific studentii la limbi strine n
special, au adesea o opinie negativ despre propriul lor potential de nvtare, ceea ce se poate reflecta
negativ n performantele lor . (5) Instrumentele desugestive sunt proiectate pentru a avea o influent
direct asupra opiniilor studentilor (elevilor) cu privire la natura si dificultatea sarcinii.

Instrumentele de predare
Instrumentele de predare utilizate n sugestopedia se mpart ntrei grupe:
1) Mijloace psihologice
2) Mijloace didactice
3) Mijloace artistice
Mijloacele psihologice se refer n primul rnd la organizarea global a comunicrii n cadrul
predrii-nvtrii. Elementul important aici este constituit de modalitatea n care vor fi organizate
perceptiile periferice, faptul c ele trebuie mai degrab stimulate dect construite prin ilustrare. Pe lng
plansele de pe pereti, perceptiile periferice includ ntreaga atmosfer a clasei. Camera trebuie s fie
curat si aranjat ct mai estetic, fr prea multe ornamente cu obiecte inutile, tablouri, etc. Materialul
vizual (planse, scheme)este executat de asemenea , estetic. Profesorul, de asemenea, contribuie ntr-o
foarte mare msur la atmosfera clasei; el trebuie s fie vivace, calm, bucurndu-se de munca sa; vocea
sa trebuie s fie de asemenea, proaspt si melodioas.

Mijloacele didactice se refer la mai multe elemente:
- structura ierarhic a materialului, relatia parte-ntreg, cu prevalenta holisticului.
- materialul utilizat ntr-o or academic est de la dou la zece ori mai mare fat de cantitatea de
material utilizat ntr-o or traditional.
- metodele utilizate sunt comunicationale; de pild, atentia studentilor (elevilor) este directionat
spre ntreaga propozitie, spre aspectul semnificatiei comunicatiei, spre locul si rolul acesteia, totul ntr-
un context relaxat, chiar amuzant, n timp ce pronuntia, vocabularul si gramatica rmn n planul al
10
doilea, desi nu sunt trecute cu vederea. ntr-o clas de limbi strine, profesorul atrage atentia asupra lor
numai pentru scurt timp si se ntoarce apoi repede la sensul ntregii propozitii si situatii. Cele mai multe
dintre elementele gramaticale sunt nvtate mpreun cu ntreaga structur, fr s li se dea o atentie
special. (3, p.262)
Mijloace artistice : Sugestopedia introduce un tip special de art n procesul de predare-nvtare,
n continutul lectiilor (muzic, literatur, material vizual, joc de rol, etc). Mijloacele artistice sunt
utilizate att pentru a crea o atmosfer plcut n timpul procesului de receptare, memorare si ntelegere
a informatiei principale oferite prin lectie ct si pentru a mbogti atitudinea sugestiv fat de ceea ce
este n rezerve, fat de motivatie si asteptri. Cu ajutorul aspectelor artistice, parte din materialul de
nvtare este asimilat imediat. (4, pp.70-71; 3, p.262)

CONCLUZII
Obiectivul final al sugestopediei este nlturarea barierelor socio-profesionale si psihologice
existente n fiecare fiint uman, precum si stimularea rezervelor nefolosite ale creierului uman pentru a
obtine un tip de nvtare mai rapid, mai usor, dar n acelasi timp pe deplin constient. Acest lucru
presupune activarea prin mijloace adecvate a zonelor specifice de pe ambele emisfere cerebrale. n
timpul procesului de nvtare, persoana este abordat ca o fiint integral; aceast integralitate nu se
refer doar la aspectele personalittii constiente: intelect, voint si afectivitate. Persoana este vzut n
dimensiunea vertical a unificrii constientului cu subconstientul. Acest fapt nu nseamn att de mult o
lrgire a cmpului constient (desi si acest lucru poate fi obtinut),dar mai ales obtinerea unor rezultate
mult superioare ntr-o activitate dat prin utilizarea (chiar si inconstient) a rezervelor creierului.
Sugestopedia fundamentat pe sugestologie, accentueaz utilizarea artei (a emisferei drepte a creierului)
ca un important ajutor n procesul de nvtare: ambientul trebuie s fie estetic, materialele de predare,
manualele, plansele, schemele, toate trebuie s stea sub semnul frumusetii. Parte important a
esteticului, muzica clasic este esential.
Au existat mai multe ncercri de a aplica sugestopedia n diferite prti ale lumii, n diferite
limbi, sub evaluarea unor cercettori diferiti. n urma acestor studii, aplicatii practice si re-evaluri, a
aprut conceptul de nvtare accelerat, care a generat o serie de curente aplicative, asumndu-si o
eficacitate mai mare sau mai mic n obtinerea unor rezultate rapide si profunde n domeniul nvtrii.
Toate aceste curente accentueaz metodologia si comportamentul, n timp ce sugestologia, ca metod
original, vizeaz n mod esential schimbarea calittii umane, att a profesorului ct si a ucenicului si
abordeaz personalitatea uman ntr-o viziune real-holistic.
Summary
The paper aproaches the science of suggestology as a very original vision, aiming to deliver the
hidden potentialities of the human being, using them primarily in learning but also, trying to eliberate
the genuine quality of every person, the one being integral and harmonious. Suggestology and
suggestopedy may constitute a basis for the future approaches of the human personality as well as of its
main activity, that is learning.

BIBLIOGRAFIE
1. Comenius, J.A., Didactica Magna, Bucuresti: Editura Didactic si Pedagogic,1970
2. Lozanov, G., Suggestology and Suggestopedia. Working document for the Expert Working
Group, 11-16 December, Sofia, UNESCO, Paris, 1978
3. Lozanov, G., Suggestology and Outlines of Suggestopedy, New York: Gordon & Breach,
1978
4. Lozanov, G., Suggestopaedia - Desuggestive Teaching. Communicative Method on the Level
of the Hidden Reserves of the Human Mind, online edition,
( www.vobs.at/ludescher/pdf%20files/SUGGESTOPAEDIA%20-%20book.pdf)
5. Uschi, F., Accelerative Learning. A Ph.D. Thesis users.monash.edu.au/~ufelix/thesis.htm)


Primit 30.01.08
11


Aspecte psihologice ale instruirii yi asisten(ei psihologice a colaboratorilor din penitenciare
Elena Losi, dr.n psihologie, Catedra de Psihologie aplicat si Asistent social
Natalia Antonevici, Seful Sectiei Psihologice, Penitenciarul Nr.4 Cricova, locotenent major de
justitie

Personalul din penitenciare se gsete nu n faa ci pe aceeai scen cu deinuii: a fi partener de
via cu ei nseamn a le fi n primul rnd superior n univers sufletesc, iar dac penitenciarul este
deseori o frontier a civilizaiei, a-i face datoria nseamn mai nti de toate a fi om...
Gheorghe Florian

n prezent, cnd criminalitatea este o prezent social, care a sfidat toate msurile luate
contra ei, cnd a invadat toate structurile sociale, ea rmne a fi o problem dureroas pentru
societatea noastr. Poate mai mult ca alte subsisteme sociale, penitenciarul are o nevoie crescut de
psihointerventie n toate compartimentele sale umane si normative. Specificul muncii face din
calitatea personalului un factor decisiv al stabilittii si credibilittii acestei institutii. Institutia
penitenciar, nainte de a fi o institutie juridic, este un construct, un cmp psihologic unde se
contureaz actorii lui: colaboratorii si detinutii. Acest cmp psihologic are un caracter dualist, este
un cmp de forte n care snt consacrate conflictele determinate de tacticile de dominare a
gardienilor si cele de rezistent ale detinutilor. [1, pg.22]
Succesul profesional este determinat, n mare msur, de prestigiul personal, de eficacitatea
relatiilor interpersonale, de buna orientare n mediul social actual. Toate acestea devin importante si
din cauza influentelor care vin din partea obiectului muncii sub forma mentalittilor,
vocabularului, stilului de viat. De mult timp se fac ncercri s se renunte de la pozitia formal,
detasat, indiferent fat de detinut, la viziunea global asupra locului si rolului institutiei n cadrul
mecanismelor de aprare social si efortul de a face din penitenciar ntr-adevr un loc unde se
resocializeaz noua personalitate, de la modelul dur si agresiv al lucrtorului din penitenciar la o
persoan cu o competent vizibil, maniere agreabile, transparent, neutralitate binevoitoare,
ntelegere corect a timpurilor n care trim, cu conceptia c ceea ce face este o munc de terapie
social, c reglementrile n vigoare au o limit dincolo de care trebuie s te descurci singur, orientat
doar la valorile n care crezi.[1, pg.93]
Astzi penitenciarul, fiind un cmp psihologic n care sunt prezenti actorii, pe de o parte,
colaboratorii, si pe de alt parte, detinutii, se confrunt cu o serie de dificultti. Problema care se
contureaz clar, n urma unei analize a acestora, ar fi urmtoarea: dac tindem la o resocializare
12
eficient a detinutilor, la un proces de reeducare continuu, la stabilirea unor relatii constructive dintre
cei doi actori, de ce oare colaboratorii sistemului penitenciar nu au o pregtire special, att din
punct de vedere profesional ct si psihologic. Doar anume ei sunt acei educatori care dirijeaz cu
procesul de reeducare a condamnatilor. n aceast ordine de idei putem s ne dm bine seama care ar
fi urmrile acestor dificultti si lacune: numeroase conflicte, ncordare si confruntare permanent, si
alte situatii mai grave, care se sfrsesc cu luare de ostatici si jertfe omenesti. Ideea ar fi c,
persoanele care sunt n permanent contact cu condamnatii trebuie s constientizeze necesitatea
aplicrii unor metode constructive de relationare cu ei.
n acelasi timp, s nu uitm si de personalitatea lor, acelora, care deseori sunt pusi n situatii de
alegere, de pericol, fiind total neajutorati, pentru c nu sunt reguli scrise pentru solutionare pasnic a
tuturor situatiilor dificile cu care se confrunt zi de zi. Lucrtorii institutiilor penitenciare, ndeosebi
acei, care se afl n permanent contact cu detinutii si sunt ncadrati n procesul de reeducare a lor,
trebuie s posede modalitti de aprare, igien psihologic pentru a nu fi supusi riscului de
deformare profesional. Prin toat activitatea sa, el trebuie s stabileasc un contact cu detinutul, s
stabileasc relatia dintre infractiune si constantele personalittii acestuia, s pregteasc terenul unei
noi raportri la valorile sociale dup executarea pedepsei. Pentru atingerea acestor obiective sunt
necesare calitti psihologice deosebite.
Desi capacitatea de a fi empatic nu este caracteristic pentru toti, se simte foarte necesar
experienta profesional a lucrtorilor penitenciarelor. ntre calittile lui nu trebuie s lipseasc
sensibilitatea fat de complexitatea diferitelor motivatii infractionale, usurinta de a stabili relatii
umane, tactul, o mare disponibilitate de a asculta, capacitatea si usurinta de a evita sau aplana un
conflict dac acesta a aprut.
Este evident faptul c orice meserie si las o amprent asupra personalittii, dar n ce msur
influenteaz specificul activittii colaboratorilor asupra trsturilor lor de personalitate? Ca element
central al personalittii afectivitatea duce greul frustrrilor impuse de conditiile de munc,
specificul obiectului muncii, relatiile specifice, conflicte latente si deschise, etc. Deseori
manifestrile afective att al personalului ct si a detinutilor sunt cauzele unor conflicte
interpersonale. Deseori atitudinea personalului fat de detinuti este negativ, deaceea este dominat
de emotii negative ceea ce duce la ncordare si uneori ostilitate, acestea la rndul lor duc la aparitia
contradictiilor.
Specific mediului penitenciar este existenta n paralel a unor norme oficiale care sunt legiferate
si urmresc atingerea obiectivelor institutiei-productive, educative, preventive-, cu normele
neoficiale-, care exprim generalizarea experientei dobndite de detinuti avnd ca scop crearea unor
relatii si conditii de viat suportabile din punctul lor de vedere pe parcursul executrii pedepsei si
actioneaz numai n interiorul grupului de detinuti. S nu uitm si de faptul c cu toate c personalul
13
n marea lui majoritate este satisfcut de salariul pe care l are, de prestigiul pe care l are n fata
cunoscutilor, ei sunt n permanent ncordare n timpul lucrului, ntr-o frustrare latent, multi din ei
au temeri c pe membrii familiei lor i paste primejdia, nu sunt siguri pe ziua de mine, deseori
pleac acas cu o dispozitie proast.
Din ceea ce s-a mentionat mai sus, putem concluziona c, munca lucrtorului de penitenciare
este foarte stresant. n aceste conditii, deformarea profesional si simptoamele stresului cronic nu
ne mai surprind: melancolie, alcoolism, hipertensiune arterial, cefalee, bulimie, agresivitate,
accidente de circulatie, divort, etc. Dar, remediile departe de a fi doar o problem strict individual,
sunt n primul rnd una organizational, instructiv- informational.
Reiesind din cele relatate, se contureaz ideea necesittii instruirii profesionale si psihologice a
colaboratorilor sistemului penitenciar, fapt ce le-ar facilita considerabil activitatea, ar reduce riscul
de inadaptare profesional, instabilitate emotional, aparitia stresului profesional si a deformrii
profesionale. Astfel, cunoscnd problema n cauz si efectele ei, putem concluziona c, este nevoie
si se prezint ntr-o manier pragmatic procedurile de: instruire i asisten psihologic a
colaboratorilor, ce ar include cunotine generale psihologice din domeniul psihologiei
penitenciare, tehnicile de modificare comportamental, restructurare cognitiv, rezolvare de
probleme, management al stresului prin mecanisme de coping i tehnici de relaxare, negociere i
management al conflictului, luare a deciziilor, comunicare i autocontrol emoional i
comportamental, fundamentale n interveniile psihologice validate tiinific. n cadrul activittilor
de pregtire profesional a personalului trebuie s fie incluse teme specifice pentru ca fiecare
persoan s poat identifica semnele premergtoare instalrii unor stri de disfunctionalitate psihic
si s solicite luarea unor msuri n consecint.
Lucrtorii din sistemul penitenciar trebuie s bineficieze neaprat de asistent psihologic, prin
care ntelegem:
Psihodiagnoz
Protectie psihologic
Interventie psihoterapeutic
Ansamblul acestor actiuni psihologice, concepute ntr-un mod unitar, ar permite si ar asigura
adaptarea eficient la mediul de munc psihosocial specific, capacitatea optim de munc a
personalului penitenciarului din punct de vedere al parametrilor psihici, cresterea eficientei personale
si mentinerea snttii psihice. Acordarea asistentei psihologice prin desfsurarea tuturor activittilor
specifice de evaluare, profilactice si terapeutice necesare reechilibrrii psihicului functionarului
public si optimizrii performantei sale n munc, se poate realiz doar de ctre psihologul, care
neaprat trebuie s fie prezent n orice tip de penitenciar. Evident c, evaluarea psihologic a
14
lucrtorilor penitenciarelor trebuie s se efectueze periodic, n special pentru cei ce se afl n contact
direct cu detinutii.
Sugestiile propuse ar mri considerabil att eficacitatea si productivitatea muncii personalului ct
si accelerarea procesului de resocializare a condamnatilor, deaceea trebuie de acordat o atentie
deosebit acestui sistem, n care sunt prezente relatii permanent conflictuale. Credem c, initierea
acestei tematici va fi un nceput pentru demararea a noi cercetri si cutarea metodelor eficiente de
solutionare a problemelor de natur psihologic existente n mediul penitenciar. Prezint interes,
bunoar, studierea specificului activittii profesionale a colaboratorilor penitenciarelor, amprenta
lsat de acest specific profesional asupra personalittii lor; elaborarea metodelor de gestionare a
problemelor de natur psihologic n acest mediu, care ar avea ca efect, reactionarea adecvat a
colaboratorilor la unele situatii extremale; nvtarea personalului penitenciarelor unor metode de
comunicare eficient, nonagresiv; studierea modalittilor de prevenire a riscului de aparitie a
deformrii profesionale, etc.
Summary
In this article is reflected an important issue for Republic of Moldova the necessity and the
motivation for psychological instruction of the workers form prison sphere and their psychological
assistance in the process of the work activity. Because the work activity in this sphere is rather
specific, but the features of the relations collaborator-prisoner leaves a trait on the workers
personality, it is evident that the directions of psychology activity are divers, including: psycho
diagnosis, psychological protection and psycho therapeutic interventions through assuming
behavioral modification techniques, cognitive reorganization, problem solving, stress management,
relaxation techniques, conflict management, communication and emotional and behavior self-
control.
Bibliografie selectiv:
1. Florian Gh. , Psihologie penitenciar, Oscar Print, Bucuresti, 1996
2. Rusnac S., Psihologia Dreptului, ARC, Chisinu, 2000
3. mnrpnen A. , Kon]nnxronornx, Mocxna, 2000
4. eontcxn M., Kpacnona A., Tpennnr +]]exrnnnoro omennx paornnxon HTK c
ocyxenntmn, Mocxna, 2004
5. Vmarnxon A., Kasax F., Ocnont nennrennnapno ncnxonornn, Pxsant, 2001
6. http://yurpsy.by.ru/help/xrest/text/pers_penit/01.htm
7. http://personal.in.ua/pdf/2003-08.pdf

Primit 25.02.08.

15

Stimularea aten(iei ca factor psihologic decizional al mesajului publicitar
Elena Losi, dr.n psihologie, Catedra de Psihologie aplicat si Asistent social
Comportamentul consumatorului de azi este influentat si dirijat de o diversitate de factori,
unul din care fiind meajul publicitar. Suntem tentati s credem c comportamentul consumatorului
se afl integral sub propriul control, dar n practic lucrurile nu stau ntocmai asa. Achizitionarea
unui produs poate fi influentat sau chiar indus de factori cognitivi si afectivi subtili. Din aceste
considerente rezultatele studiilor psihologice au fost incluse de mult vreme n strategiile
comunicationale si de marketing ale firmelor. O reclam de succes nu este posibil fr luarea n
consideratie a caracteristicilor psihologice a celui care o percepe potentialul consumator. ntr-
adevr consumatorul este un individ care proceseaz o informatie specific (evaluarea unui pret,
desprinderea adevrului), trieste emotii specifice, creeaz interactiuni sociale particulare. n acest
context, reclama nu constituie altceva dect o situatie ce apare n cmpul variat al fenomenelor
exterioare, n fata creia indivizii sunt chemati s se adapteze. Aceste situatii au urmtoarele
caracteristici specifice :
Reclamele au un caracter de invitare, apel, avertizare, etc.
Invitatia, apelul,etc. au drept scop de a provoca intentia de cumprare.
Din aceste idei se desprinde problema de baz a psihologiei reclamei : Ce condiii trebuie
s ndeplineasc mesajul publicitar pentru ca el s atrag atenie, s fie perceput, memorizat i s
direcioneze comportamentul consumatorului spre achiziionarea obiectului prezentat ? Este
evident c omul trieste si si desfsoar activitatea ntr-un mediu natural si social complex,
deosebit de bogat n informatii. Viata contemporan supune publicul consumator la un adevrat
flux de informatie, din care o bun parte are un caracter publicitar. Dup unele aprecieri, un individ
primeste zilnic peste 1500 mesaje publicitare n diverse forme, ceea ce face dificil pentru consum
distingerea unui produs sau serviciu de altul din masa enorm de oferte. Zilnic, prin pres,
televiziune, radio, omul este supus unui flux informational enorm care duce la suprasaturatie, pe de
o parte. Pe de alt parte, omul modern este foarte ocupat, timpul su fiind msurat. Avnd n
vedere aceste dou aspecte, trebuie folosite cele mai bune metode de a atrage atentia, oferind ntr-o
form simpl, concis, atractiv informatii viabile. Rezolvarea acestei probleme majore a
psihologiei publicittii ncepe cu stabilirea mijloacelor obiective utilizabile n reclam pentru a
stimula atentia consumatorului.
Atentia este procesul psihofiziologic care const n orientarea si concentrarea selectiv a
activittii psihice asupra unor stimuli sau sarcini, n vederea obtinerii unei perceptii optime,
rezolvri adecvate ale sarcinilor, a situatiilor-problem si adaptrii comportamentului sensorio-
motor, cognitiv si afectiv la mobilitatea conditiilor externe si la dinamica motivelor si scopurilor
16
persoanei. Atentia apare ca o conditie primar pentru desfsurarea proceselor de cunoastere, a
celor de autoanaliz si autoevaluare, precum si a comportamentelor motorii. Atentia este definit
ca functie sau mecanism de orientare, focalizare si fixare a constiintei asupra unui obiect, sarcini,
ntrebri, probleme. Atentia nu dispune de un continut reflector propriu, de un continut
informational specific, ci ea asigur declansarea, mentinerea si optimizarea proceselor psihice
cognitive. Atentia se manifest n plan subiectiv ca o stare de ncordare, rezultat din concentrarea
activittilor psihice asupra unui obiect, fenomen, proces sau eveniment, asupra unor idei, actiuni,
stri psihice etc. Subiectul atent rspunde selectiv la diferiti stimuli, sesizeaz, detecteaz si
filtreaz informatii, concentrndu-se asupra celor relevante si neglijndu-le pe altele
nesemnificative pentru o anumit situatie. Criteriul interior al selectiei informatiilor depinde n
esent de motivatie (trebuinte, motive, interese), de emotiile si sentimentele cognitive. Dar,
oricum, prima etap n implicarea acestora rmne a fi atragerea ateniei.
Distingem notiunile de atentie involuntar, voluntar si postvoluntar. Atentia involuntar
survine prin actiunea factorilor externi si interni, independent de dorinta omului si deseori are loc
pe neasteptate. Dac un oarecare obiect i-a atras atentia, omul poate s se concentreze asupra lui,
s nceap s-l analizeze amnuntit, evidentiindu-i detaliile, elementele componente etc. Atentia
involuntar devine activ atunci cnd forta stimulului este mai puternic dect nivelul operatiilor
mintale constientizate de om, pe care le ndeplineste ntr-un moment oarecare. De regul, atentia
involuntar se mentine pentru o perioad scurt de timp. Ulterior, persoana sau si pierde interesul
fat de stimul, sau atentia lui devine voluntar. Dac atentia involuntar este determinat ntr-o
mare msur de mecanisme fiziologice, atunci cea voluntar de activitatea constient a omului.
Anume atentia voluntar i permite s se abstractizeze de la actiunea stimulilor secundari. De
exemplu, cutnd un anunt publicitar necesar n paginile ziarului, omul nu atrage atentia la cele
care nu au nici o atributie cu scopul lui, care nu sunt legate de motivatia lui.
Caracteristici importante ale atentiei sunt considerate a fi volumul, concentrarea, stabilitatea,
mobilitatea si distributivitatea. Volumul atentiei este numrul de stimuli distincti pe care omul
poate s i perceap simultan. n urma cercetrilor s-a ajuns la concluzia c volumul atentiei
variaz de la 5 la 9 stimuli, la perceperea unei informatii fr sens de ctre un om adult.
Concentrarea atentiei depinde de motivatia persoanei, interesului ei fat de obiect, activittii pe
care o ndeplineste, de starea sa psihofiziologic de moment (de exemplu, oboseal). Concentrarea
poate fi ngust si larg, n cazul celei din urm are loc distributivitatea atentiei si omul este
capabil s se concentreze simultan asupra mai multor obiecte sau tipuri de activitti. Mobilitatea
atentiei este comutarea voluntar sau involuntar de la un stimul la altul.
Wundt (1912) considera atentia ca rezultat al aperceptiei, adic a experientei de viat a
fiecrui individ n parte. Galperin (1958) a elaborat teoria conform creia atentia este considerat
17
ca proces al controlului mintal asupra continutului activittii de orientare si cercetare a omului.
Natura atentiei rmne a fi incert pn n prezent. Cu toate astea, n urma cercetrilor realizate n
domeniul psihologiei generale, au fost elaborate numeroase teste de msurare a caracteristicilor
atentiei care sunt utilizate cu succes n psihologia publicittii. Astfel a devenit posibil evaluarea
materialelor publicitare si folosirea legilor atentiei n domeniul reclamei. E.Lysinski (1922) a
ntreprins un experiment de studiere a atentiei n perceperea de ctre femei a vitrinelor unui
magazin de plrii pentru femei. n acest scop, el a amenajat dou vitrine experimentale n asa fel
nct una din ele s contin un numr mult mai mare de articole publicitare dect cealalt.
Experimentatorul, care sttea afar, nregistra numrul trectorilor si al celor ce se opreau n fata
vitrinei, notnd (cu ajutorul unui cronometru) timpul petrecut de fiecare n fata vitrinei.
Experimentatorii, care se aflau n interiorul magazinului, notau numrul solicitrilor din partea
cumprtorilor a produselor puse la vitrin si cantitatea de produse vndute dintre cele expuse la
vitrin sau asemntoare lor. S-a constatat un c numr mai mare de oameni s-au oprit n fata
vitrinei cu mai multe produse, dar timpul de analiz a produselor a fost mai mare n cazul vitrinelor
cu mai putine articole. Au fost mai multe solicitri ale produselor care se aflau n vitrina cu putine
modele, dar n rndul produselor vndute se ntlneau mai des acele care au fost expuse n vitrina
cu multe articole.
Selectivitatea ateniei poate fi demonstrat prin urmtorul exemplu, care este deseori folosit
n publicitatea ascuns. Prezentm n tabelul de mai jos textul obisnuit si cel n care anumite
cuvinte sunt accentuate ntr-un oarecare mod (se pot folosi literele ngrosate sau scrise cursiv).
Persoana care va citi informatia de baz, o va ignora pe cea adugtoare si va percepe informatia
ntr-un mod absolut contrar. Textul mesajului informational cu publicitate ascuns poate fi citit nu
doar la o intensitate mare a luminii, dar si prin cel mai nesemnificativ mod de evidentiere a
pasajelor specificate.
Textul obinuit al mesajului informaional
Este binecunoscut faptul c fumatul este o obinuin duntoare i nociv, provoac numeroase
neplceri oamenilor, duce la boli grave i chiar mortale, i priveaz de bucuria vieii i sperana de viitor.
Desftrile himerice i plcerea pe care o primete omul de la fumat sunt foarte amgitoare. Comunitatea
tiinific mondial lupt mpotriva comercializrii igrilor, susine micarea pentru protecia oamenilor care
s-au debarasat de acest obicei i condamn public fumatul tutunului. n prezent, muli cercettori, medici,
pedagogi se declar mpotriva oamenilor care nu fumeaz, dar care aprob publicitatea la igri,
considernd aceste produse drept factor important n economia naional. Acest lucru este, fr nici o
ndoial, deosebit de periculos. Astfel are loc crearea condiiilor pentru a ncadra n acest proces ct mai
muli tineri i a crete vnzarea acestor produse de la an la an, contribuind dezvoltarea afacerii prospere a
anumitei companii, dar reducnd posibilitatea potenial a dezvoltrii naiunii pe plan spiritual i fizic.


18

Textul mesajului informaional cu publicitate ascuns
Este binecunoscut faptul c fumatul este o obinuin duntoare i nociv, care provoac numeroase
neplceri oamenilor, duce la boli grave i chiar mortale, i priveaz de bucuria vieii i sperana de viitor.
Himericele desftri i plceri pe care le primete omul de la fumat sunt foarte amgitoare. ntreaga
comunitate tiinific mondial lupt mpotriva comercializrii igrilor, susine micarea pentru protecia
oamenilor care s-au debarasat de acest obicei i condamn public fumatul tutunului. n prezent, muli
cercettori, medici, pedagogi se declar mpotriva oamenilor care nu fumeaz ei nii, dar care aprob
publicitatea la igri, considernd aceste produse drept factor important n economia naional
Acest lucru este, fr nici o ndoial, deosebit de periculos. Astfel are loc crearea condiiilor pentru a
ncadra n acest proces ct mai muli tineri i a crete vnzarea acestor produse de la an la an,
contribuind la prosperitatea afacerii unei anumite companii, dar reducnd posibilitatea potenial a
dezvoltrii naiunii pe plan spiritual i fizic.
De studierea atentiei s-au ocupat chiar si primii cercettori din domeniul psihologiei
publicittii. Deosebit de importante au fost cercetrile care vizau eficienta publicittii stradale
(panouri, postere) si corectitudinea amenajrii vitrinelor. Astfel, la nceputul secolului XX
W.Blumfield, studiind felul n care oamenii se uit la vitrin, a constatat c privirile lor se
concentreaz mai ales pe treimea vertical. Obiectele care se gsesc acolo sunt observate de dou
ori mai des dect cele care stau n prti. Cele care stau n partea de jos sunt de 10 ori mai bine
observate dect cele ce stau n partea de sus. Un alt cercettor, H.Piorkowski spunea c materialele
publicitare amplasate n interiorul tramvaielor sau autobuzelor atrag consumatorii n mai mare
msur dect cele puse pe exteriorul vagoanelor. Publicitatea devine periculoas atunci cnd se
afl pe un mijloc de transport n miscare si, n rezultat, pierde din eficienta ei psihologic.
Analiznd procesele de atragere a atentiei n publicitate, majoritatea psihologilor consider
c atentia involuntar este un factor extrem de important. Astfel, pentru marea majoritate a
subiectilor testati cea mai atractiv publicitate este acea n care este specificat pretul produsului,
dat fiind faptul c anume el joac un rol important n hotrrea de a-l procura. Studiile realizate n
acest domeniu ne conduc spre ideea c, n publicitate se pot utiliza 2 procedee pentru atragerea
atentiei: un procedeu extrinsec, ce provoac involuntar atentia si un procedeu intrinsec, care
creeaz o dispozitie voluntar a atentiei.
Din categoria mijloacelor extrinseci pe care le utilizeaz publicitatea se pot distinge
urmtoarele:
a) Intensitatea. Orice situatie prezentat individului cu o intensitate neobisnuit (lumin
intens, culoare extrem de vie a unui afis, etc.) provoac rapid atentia involuntar si, respectiv,
aducerea la cunostinta publicului a produsului sau serviciului promovat
19
b) Izolarea. Reclama vizual e cu att mai bine perceput, cu ct lipsesc alti stimuli externi
apropiati de reclama obiectiv, care ar putea s distrag atentia si s-o ndrepte n alte directii. De
aici tendinta de a monopoliza cu reclama un spatiu n ntregime, o pagin ntreag, etc.
H.Munsterberg (1996) si R.Seyffer spuneau c un mod eficient de a atrage atentia este
plasarea anuntului n ziar, n centrul unui articol. Kenig a pus la ndoial eficienta acestui
procedeu. El considera c cititorul poate interpreta acest fapt ca o inducere n eroare. n plus, ar
putea s aib emotii negative la citirea articolului, fiind nevoit s nconjoare anuntul. Anume acest
lucru ar putea duce la scderea eficientei anuntului. Fcnd cercetri n aceast directie ajunge la
urmtoarele constatri: procentul de recunoastere este mai mare pentru anunturile inserate n
apropierea articolului interesant; n afar de pozitia general a unui anunt n pagin si n raport cu
anunturile concrete, trebuie s se ia n considerare situatia sa n raport cu textul nvecinat.
c) Mrimea. Studiind experimental problema mrimii, Scott ne ofer urmtoarele rezultate:
utilizarea unei pagini ntregi pentru o singur reclam este mai valoroas dect dou jumtti; o
jumtate de pagin este mult mai efectiv dect dou ptrimi; iar o ptrime de pagin mult mai
efectiv dect de dou ori o optime.
d) Contrastul. Formele spatiale care prezint n structura lor obiectiv contraste evidente,
stimuleaz puternic atentia si pun n miscare procesul perceptiv. Astfel, un semnal luminos
continuu poate trece neobservat n timp ce un semnal cu intermitente este perceput. n rsfoirea
unei publicatii o deviatie de la nftisarea obisnuit a paginilor tiprite cu privire la mrimea, locul,
forma, culoarea caracterelor tipografice si aranjamentului sirurilor, are mare important pentru
desteptarea atentiei. Astfel, de exemplu, contrastele de culoare evidente si cu o pronuntat valoare
atentional sunt:
FORMA pe Fond
Rosu albastru nchis
Albastru galben
Galben purpur
Violet verde
Portocaliu albastru deschis
Verde rosu
n general, scrisul de culoare ntunecat ce apare pe fond deschis creeaz o posibilitate de
percepere mult mai mare dect invers.
e) Mobilitatea. Un obiect care n repaus poate rmne neobservat, de ndat ce e pus n
miscare poate destepta atentia. Pentru a mri efectul reclamei se poate combina, de exemplu,
factorul miscrii cu cel al contrastului succesiv.
f) Pozi(ia spa(ial. Psihologul american D.Starch a ajuns la concluzia c un anunt atrage un
grad diferit de atentie al cititorilor n dependent de pagina pe care este amplasat. Dac cele care
sunt puse pe prima sau ultima pagin atrag atentia n 100% din cazuri, cele care se afl pe pagina a
doua sau penultima, ct si cele din interior sunt observate doar n msur de 50%. n 1920
20
psihologul german W.Moede a publicat o lucrare experimental n care demonstra c anuntul care
este publicat pe o pagin din ziar n coltul din dreapta sus va atrage cel mai mult atentia cititorului.
Psihologul american A.Adam a demonstrat experimental c partea dreapt a anuntului este mai
bine perceput dect cea stng, fapt ce se explic prin preferinta de a analiza pagina din dreapta a
oricrei reviste. Putem ilustra aceste rezultate astfel:
54%

46%

28% 33%
16% 23%

Este evident c, eficacitatea psihic a reclamelor din jumtatea de sus a paginii este mult mai
mare dect a celor din jumtatea inferioar, iar o reclam de mrimea unui sfert de pagin inserat
n dreapta sus are o valoare atentional ndoit n raport cu sfertul inferior stng.
g) Repeti(ia. Prin repetitie o reclam si mreste valoarea atentional, n special, dac este
combinat cu o anumit cantitatea de variatie, spre a nltura monotonia. Este un mijloc foarte des
utilizat n publicitatea stradal autohton. De exemplu, pentru a atrage atentia, pe strada A. Russo,
pe fragmentul de drum ce leag sectorul Rscani cu Ciocana permanent sun expuse panouri
stradale repetate a aceluiasi mesaj publicitar; pe ambele prti ale str.M.Viteazul de regul, este
expus acelasi panou stradal, repetat de multe ori.
Vorbind despre aceste mijloace exterioare de stimulare a atentiei, trebuie s semnalm si
neajunsul lor cel mai evident: ele desteapt, dar nu mentin atentia.
Din categoria mijloacelor intrinseci pe care le utilizeaz publicitatea se pot distinge urmtoarele:
a) Noutatea. Situatiile uzuale pe care le ntlnim n viat sunt trecute repede cu vederea din
cauza automatismului si constantei lor, n timp ce situatiile noi, care cuprind si o not de
necunoscut, pot actualiza nu numai un interes, ci desteapt si tendinta general a curiozittii.
Situatiile noi reprezint un contrast evident fat de desfsurarea obisnuit si familiar a
fenomenelor. Contrastul de ast dat nu constituie un element specific si extrinsec situatiilor, ci
reprezint o deviere n raport cu ntreaga noastr atitudine fat de lumea exterioar. De exemplu, n
poza de mai jos, magazinul de haine care-si face publicitate a ales o cale nou de a atrage atentia
potentialilor cumprtori: imaginea hainelor pe drum spre magazinul respectiv.
21

b) Aspectul cromatic. Culoarea e unul din elementele cele mai eficace si mai des
ntrebuintate n elaborarea reclamelor. ntrebuintarea nuantelor cromatice n constituirea
reclamelor se bazeaz pe valoarea atentional si afectiv a diverselor culori. Orice culoare are o
anumit tonalitate afectiv datorit factorilor fiziologici senzoriali si asociatiilor pe care le
desteapt. Plus la aceasta, studiile ntreprinse de Wissler confirm statistic preferintele pentru
culori a celor dou sexe:
Brbatii Femeile
Prefer Le displac Prefer Le displac
Albastrul
Rosul
Violetul
Verdele

Galbenul
Portocaliul
Albastrul
Albul

Rosul
Violetul
Verdele albastru
Orange-albul

Portocaliul
Albastrul
Verdele
galben
De acest aspect ar trebui s se tin cont n crearea mesajelor publicitare n dependent de
publicul tint cui este adresat.
c) Ilustra(ia. Progresul posibilittilor de comunicare interindividual s-a efectuat n directia
accenturii procesului de abstractizare, prin deprtare de concret. Din acest motiv, tipurile
abstracte percep mai bine o reclam scris fr imagini nsotitoare dect tipurile concrete, femeile
si copiii, la care predomin interesul pentru concret. La tipul abstract, cuvntul scris este suficient
pentru buna observare a situatiilor reclam, imaginea ntregitoare fiind neglijabil. Dimpotriv,
pentru persoanele cu dispozitie perceptiv vizual si concret, ilustratia este indespensabil. n
afar de aceste tipuri exist individualitti cu o dispozitie perceptiv motorie si auditiv, de care
ilustratia se apropie mai mult dect cuvntul. Ilustratia nsotitoare poate avea legtur direct cu
obiectul prezentat, sau indirect n cazul cnd ilustratia nu nftiseaz obiectul reclamei.
d) Umorul. Un mijloc destul de eficace pentru stimularea atentiei voluntare este utilizarea
diverselor forme ale comicului. Comicul poate fi provocat fie prin imagini:
22

fie prin text (Cunoscutul slogan al publicittii sociale ce tine de etica conducerii masinii Nu fi
porc la volan), fie prin mbinarea acestor dou mijloace (De exemplu, afisul stradal ce
reprezint fata unui brbat hazliu cu urechi exagerat de mari si sloganul publicitar Toate
urechiusele sunt la Metro)




23
Acest fel de reclam are uneori neajunsul c desteapt atentia numai pentru foarte scurt
durat, rsul anihilnd actualizarea unui interes sau dorintei de posesiune.
e) Familiaritatea. Situatiile obisnuite pot fi mprtite n dou categorii: 1. situatii obisnuite
automate fat de care organismul nu mai reactioneaz, deoarece acestea nu au legtur cu
satisfacerea trebuintelor si 2. situatii care n momentul primei lor aparitii au desteptat voluntar
atentia si au satisfcut o dorint, devenind prin aceasta cunoscut, familiar. Cnd vorbim despre
familiaritatea reclamei ne gndim la acele reclame ale cror obiecte au fost n stare s satisfac o
dorint individual, cstignd astfel ncrederea consumatorilor. E.Strong considera c publicitatea
va capta atentia consumatorului nu doar datorit intensittii stimulului, dar si datorit asemnrii
detaliilor anuntului cu experienta anterioar a persoanei. El spunea c factorul experientei
anterioare este mai puternic dect factorul nouttii. Contrar lui, alti psihologi (K.Marbe, V.Mataja)
considerau c anume inovatia joac rolul cel mai important n captarea atentiei consumatorului.
Aceast dilem rmne a fi actual ti acum, necesitnd realizarea mai multor cercetri stiintifice.
Importanta acestui factor iese n evident de ndat ce ne gndim la greuttile pe care le ntmpin
o nou firm n cstigarea ncrederii consumatorilor.
Dac comparm eficacitatea practic a factorilor capabili s stimuleze voluntar si involuntar
atentia, constatm c primii au o prioritate fat de cei din urm.
O analiz a publicittilor (televizate, stradale, din pres) furnizeaz un numr mare de
exemple care confirm faptul c majoritatea agentilor publicitari recurg la diverse metode pentru a
atrage publicul, considernd atentia principalul proces psihic implicat si ignornd total importanta
celorlalte. Una din cauzele centrale pentru care agentiile doresc s capteze atentia publicului o
constituie concurenta. Un anunt publicitar care este plasat ntr-un ziar si nu poate atrage atentia
cititorilor pierde teren n fata celui care atrage privirea instantaneu. Totusi, acest lucru nu nseamn
c cel din urm anunt va avea mai mare succes si c vnzrile vor creste anume la acel produs.
Consecinta principal a publicrii anuntului n ziar este cresterea probabilittii c anuntul va fi
vzut de mai multe persoane care au nevoie de produsul respectiv.
Multe persoane ce activeaz n domeniul publicitar sustin ideea c atentia este cel mai
important proces psihic de care trebuie de tinut cont n elaborarea unei reclame eficiente. Dar
trebuie de accentuat faptul c absolutizarea rolului oricrui proces psihic n publicitate, fie chiar si
a unui att de important ca atentia, poate avea urmri nefaste pentru agentul publicitar si poate
cauza pierderi financiare substantiale.
Summary
This article describes an aspect with a more practical value from the publicity area of
psychology the stimulation of the attention as an adjudication psychological agent of the
consumer behaviour. The commercial practice and, especially, the publicity area demonstrates how
24
its important to succeed to attract the attention of the consumer at the things or services presented
in the message of the advertisement. This article presents and analyzes the procedures of the
attraction consumer attention: the intrinsic and extrinsic procedures, which are used by the
advertisement. Its very important to present the viable information in a simple, concise and
attractive way and in a short time.
Bibliografie selectiv:
Goddard, A. (2002), Limbajul publicitii. Polirom, Iasi
Gueguen, N.(2006), Psihologia consumatorului. Polirom, Iasi
Iliescu, D. & Petre, D. (2004). Psihologia reclamei i a consumatorului. Psihologia
consumatorului. Bucuresti: Comunicare.ro
Kardes, F. R. (2002). Consumer behavior and managerial decision making. New Jersey: Prentice
Hall
Petre, D. & Iliescu, D. (2005). Psihologia reclamei i a consumatorului. Psihologia reclamei.
Bucuresti: Comunicare.ro
Petre, D. & Nicola, M. (2004). Introducere n publicitate. Bucuresti: Comunicare.ro
Todoran, D. (2004). Psihologia reclamei. Bucuresti: Tritonic
Ogilvy, D. (2001). Ogilvy despre publicitate. London: Prion Books Ltd.
Jefkins, F.; Zadin D., (2000), Cum s stpneti reclama la perfecie. Editura Rentrop & Straton,
Bucuresti;
Farbey, A. (2005). Publicitatea eficient. Noiuni fundamentale. Bucuresti: Niculescu
Berger, A. A. (2000). Media and communication research methods. An introduction to qualitative
and quantitative approaches. Thousand Oaks: Sage Publications, Inc.
Morrison, M. A., Haley, E., Scheehan, K. B. & Taylor, R. E. (2002). Using Qualitative Research
in Advertising Research. Strategies, Techniques and Applications. Thousand Oaks: Sage
Publications



Primit 26.02.08





25


Factorii determinan(i ai stresului la copii de vrst ycolar mic
Niculey Ana, doctorand, UPS Ion Creang
n timp ce la maturi stresul este recunoscut si se efectueaz cercetri ntr-un numr
considerabil, la copii existenta stresului este usor de ignorat, n special n special cnd ne referim la
formele ordinare, care de fapt n viata de zi cu zi pot duce la adaptare si probleme de sntate pe un
termen de lung durat.
Cu toate c adultii de obicei sunt de prerea c copilria este o perioad lipsit de presiuni
si preocupri, n realitate copiilor nu le este strin spectrul de factori stresori, variind de la ordinari
pn la severi. Este estimat conform datelor Ministerului Snttii al Republicii Moldova raport
pentru anul 2000, 35% din copii au manifestat probleme de sntate cauzate de boli psihosomatice.
Pentru unii copilria poate fi marcat de evenimente extrem de stresante si unele modificri pot
suprasolicita abilittile de adaptare, chiar si a celui mai rezistent copil. Este n crestere numrul de
psihologi, psihiatri, pediatri care consider c stresul trit de copii poate juca un rol important n
dezvoltarea diferitor probleme de sntate care pot fi prelungite pn la vrsta maturittii. (Rutter,
1999).
Stresul se refer la un eveniment sau oricare alt stimul care cauzeaz persoanei senzatia de
tensiune sau agitatie. n acest sens, stresul este ceva exterior persoanei, sau simplu, un set de
factori stresori. Desi de multe ori n literatur stresul este confundat cu anxietatea (Spielberger,
DiazGuerrero, 1976), stresul poate fi diferentiat de anxietate, care de obicei este definit specific,
stare neplcut de tensiune care indic prezenta unui pericol pentru organism, sau simplu, un
rspuns la stres n forma unei stri negative. n acest sens, stresul se manifest n cazul n care
receptorul l percepe ca stresant. Exist evidente ample c sunt mari diferente individuale n ceea
ce e perceput ca fiind stresant. S-au constatat diferente semnificative referitor la modul cum unele
evenimente sau experiente pot sau nu afecta anumiti copii. Cu toate c o experient poate fi
perceput negativ de un copil, pentru altul poate fi irelevant sau chiar cu aspect pozitiv.
Chiar dac majoritatea cercetrilor referitor la stresul la copii sunt focusate pe evenimente
majore sau traumatice ca surs a unui stres n copilrie, adultii prea des neglijeaz stresul si
presiunea din viata de zi cu zi a copilului, care de obicei are o severitate minora (Aldwin, 1994).
De fapt aceste forme de stres la copii, pot fi la fel de semnificante si probabil mult mai duntoare,
dect catastrofele, care se ntmpl mult mai rar. n rezultat, stresorii zilnici pot cauza pagube
semnificante sau chiar ireversibile. Prea mult s-a focusat pe catastrofe si prea putin s-a atras atentia
surselor de stres mondene n viata copilului, care sunt mult mai des ntlnite si afecteaz mult mai
multi copii. De aceea cercetrile ar trebui s fie directionate ctre formele de stres mult mai
26
familiare, chiar dac mai putin pregnante, care sunt ntlnite de multi copii ntr-o societate
modern. (Ham, Larsen, 1990).
Sursele de stres n copilrie.
Unele tipuri de stres n copilrie sunt de o natura mai general si mai des ntlnit si altele
mult mai specifice pentru unele situatii sau relevante unui anumit grup de copii. Sursele de stres n
copilrie includ: scoala, relatiile interpersonale, societatea, srcia, bolile cronice, proceduri
medicale si internarea n spital.
$coala. Pentru un copil intrarea n scoala ar putea presupune o list de provocri incluznd
separarea de printi, deplasarea ntr-un mediu geografic mai mare, acceptarea noilor figuri de
autoritate si ntlnirea noilor sau diferitor seturi de cerinte nefamiliare. Aceste cerinte includ
acceptarea si rspunsul la stimuli nefamiliari, subordonarea dorintelor individuale fat de cele de
grup si socializarea cu un numr mai mare de semeni crora copilul trebuie s se alinieze (Arnold,
1990).
Scoala ca o lume formal de studiere poate, de asemeni s introduc un set diferit de reguli
fat de cele pe care copilul le respect acas. Pot aprea probleme pentru copii crora nu le sunt
cunoscute noile cerinte pentru activittile bazate n cadrul orelor de scris sau matematic; copii
care nu sunt pregtiti pentru scoal pot simti pentru prima dat gustul amar al esecului. Dac ei nu
au avut parte de un program de pregtire pentru scoal consecintele pot fi suprtoare si de lung
durat pentru unii copii (Blonna, 1996).
Probabil cea mai des ntlnit surs de stres a copiilor de vrst scolar mic este testarea
sau anxietatea de performant, care se refer la un set de rspunsuri la stimuli care au fost asociati
cu experienta cuiva de evaluare sau testare. Anxietatea performantei testrii afecteaz de la 10-
30% din copii (Johson, 1979) Anxietatea este legat n mod esential de aprehensiunea evalurii,
ceea ce este sentimentul copilului c el sau ea nu face ceva destul de bine. Un nivel nalt al
anxiettii de evaluare se manifest atunci cnd performantele copilului nu sunt la nivelul
expectantelor printilor. n general printii au expectante mari, ei consider ntr-o manier
nefondat c expectantele reprezint ncurajri. Ca rezultat judectile printilor despre
performantele copilului tind s fie mai putin pozitive la nceput. Copilul fixnd aceste emotii
negative, dezvolt preri ostile fat de respingerea din partea printilor. Aceste sentimente de
ostilitate n mod gradual formeaz sentimentul de vinovtie la copil, care reactioneaz prin
suprimarea emotiilor negative fat de printi. Eventual acesta poate duce la un comportament
directionat spre satisfacerea dorintelor printilor. n timp ce anxietatea performantei poate ncepe
n perioada vrstei prescolare, probabil n timpul interactiunilor dintre copil si printe, o dat ce
copilul intr n scoal, evalurile printilor sunt nlocuite de cele ale nvttorului, competitia ntre
semeni (Walker and Roberts, 1992). Copilul anxios fat de testare poate dezvolta o dependent
27
prea mare n ceea ce priveste sustinerea din partea unui adult n situatiile de evaluare. Unii copii
pot evita situatiile de evaluare n cazul n care un adult familiar ei sau lui nu este prezent (Arnold,
1990).
Rela(ii interpersonale. Relatii bune cu semenii este recunoscut fiind o component
important a snttii sociale a copilului si adaptare psihologic. Cu toate acestea, nu toti copii se
mprietenesc usor (Kapman, 2000). Relatii interpersonale srcciose pot duce la singurtate, care
poate deveni un stresor cronic si poate cauza probleme grave de adaptare n copilrie si mai trziu
n viat (Gorencznz, Hersen, 1999).
Pentru multi copii astzi aspectul social al scolii este mai putin plcut. Pentru acesti copii,
interactiunile att cu profesorii ct si cu semenii pot deveni surse de stres.
Copiilor cu nivel de reusit scolar sczut comunicarea cu semenii si profesorii este stresant,
percepndu-se mai putin inteligenti sau mai jos de media este o surs de stres, n special n scolile
unde este un nivel nalt de competitie ntre elevi. Presiunea de a te conforma si fi la nivelul
asteptrilor altora este mereu o surs semnificativ de stres la copii. Lipsa de acceptare din partea
semenilor, nivelul nalt de competent sau chiar invidia fat de reusita academic poate aprea.
Unii copii pot fi perceputi ca fiind diferiti si astfel devin tinta ridiculizrilor (Walker, Roberts,
1992).
Eventual acest abuz din partea semenilor poate duce la agresiuni, cnd copilul ostatic este
persecutat sau oprimat prin amenintri fizice sau psihice de o alt persoan sau un grup.
Agresiunile pot lua forma violentei fizice, amenintri de violent, tachinare persistent si
rutcioas, extorsiune de bani sau bunuri, izolare deliberat a unei persoane, excluznd-o din
grup. Copiii agresati pot manifesta probleme de adaptare n copilrie si mai trziu n viat si creste
riscul de abandon scolar, fiind implicati n crime juvenile si adulte, fiind predispusi bolilor
psihopatologice n vrsta adult (Gorencznz, Hersen, 1999).
Societatea. n ziua de astzi copiii sunt supusi unui set de presiuni, crora trebuie s le fac
fat. Conditiile economiei contemporane, impun ambii printi s lucreze pentru a asigura un trai
decent. Copiii vin acas de la scoal ntr-o cas singur fr supraveghere din partea printilor, iar
despre consecintele migrrii n mas a printilor peste hotare, nici nu mai specific, pentru c
numeroase cercetri au demonstrat impactul negativ asupra dezvoltrii psihice a copilului. Copii de
multe ori trebuie s corespund necesittilor emotionale ale printilor. Acest stres indus de printi
cu sigurant este o component a stresului obisnuit din evenimentele e viat, crend maturizare
grbit(Elkind, 1988), cnd dificulttile vietii impun copilul s creasc prea repede si prea
devreme, astfel scurtnd o copilrie prea stresant.
n era informational, copiii stiu mai mult despre sex si violent dect copii generatiilor
precedente. Ei vin la scoal fiind constienti de violenta din societate, astfel crescnd nivelul de
28
violent n scoal. Cu o astfel de perspectiv climatul din scoal reflect nivelul de violent n
societate ca ansamblu.
Srcia. Familiile srace ndur o viat mult mai stresant n comparatie cu familiile
nstrite. n afar de nesiguranta financiar, sunt mult mai predispuse spre evenimente cu aspect
negativ (ex: somajul, implicatii criminale, boli cute sau cronice) si probleme cronice cum ar fi:
responsabilitti exagerate, nivel de trai substandart, vecini periculosi. n plus printii care trec prin
perioade mai dificile sunt mai predispusi spre depresie, iritare si mai distrati, dect cei care sunt
din punct de vedere financiar asigurati. Copiii din familii cu un venit sczut, n special cei care
sunt din zonele urbane sunt de multe ori expusi violentei la ei in familie, n scoal si pe strzi
(Sroufe, Cooper, DeHart, 1992). Din punct de vedere medical copii crescuti n srcie sunt mai
frecvent afectati de probleme de sntate, dect copii care cresc n familii nstrite. Cu toate c unii
copii se adapteaz schimbrilor radicale din viata lor cu succes, unii nu se adapteaz. Copii care
sufer de boli cronice pot manifesta o varietate de probleme comportamentale, cum ar fi rebeliunea
sau retragerea. Ei pot suferi de nencredere, deoarece cred c boala cronic este o pedeaps pentru
comportamentul ru sau pentru c nu se simt integri, consecint a strii de boal. Nonaderenta la
tratament, lipsa de la scoal, alte tipuri de comportamente regresive, cum ar fi tratamentul la pat
reprezint stresori obisnuiti pentru copii cu boli cronice (Taylor, 1999).
Tratament medical yi internarea n spital. Urmarea unor proceduri medicale, indiferent
de scop: investigare sau tratament, reprezint o potential experient stresant n mod special
pentru copii. De exemplu, injectiile dentale, de care copii se tem foarte tare, n special cei de la 5 la
12 ani, sunt asociate cu proceduri de tratament ndelungate, de multe ori restrictionnd libertatea
miscrilor fizice si comunicarea verbal (Melamed, 1998). Mai sunt aspecte ce tine de medicatie
care provoac frici cum ar fi: frica de injectii, frica de snge, frica de a fi atins de strini
(Ollendick, Hersen, 1998).
Internarea n spital este perceput ca o ruptur major din stilul vietii unui individ. Copiii
de vrst scolar mica sunt vulnerabili anxiettii de separare. Dup cum explic Bricher ( 2000)
copii sunt stresati din cauza bolii lor, limitarea lor n ntelegerea a ceea ce se ntmpl si pentru c
ei au prea putin control asupra ceea ce li se ntmpl (Bricher, 2000).
n viata de zi cu zi sunt factori determinati ai stresului la copii cum ar fi scoala, relatiile
interpersonale, societatea, srcia si nu n ultimul rnd tratamentul medical si internarea n spital,
iar despre consecintele acestor factori am vorbit mai sus.
Summary
Thus far, most research on childhood stress tends to focus on major or traumatic events as
the source of childhood stress. Adults too often seem oblivious to the stress and pressures that
mount in the daily lives of their children, particularly the everyday, recurring or ongoing stress that
29
is usually of minor severity. As a result, these everyday stresses are more likely to continue until
significant or irreversible damage is done. Too much focus has been placed on the catastrophic and
not enough on the mundane sources of stress in a child's life, which are more common and affect
more children. Therefore, more discussion should be directed to the more familiar, though less
conspicuous, forms of stress encountered in many of the children in modern society.
Sources of stress in childhood include school, interpersonal relationships, society, poverty,
chronic illness, and medical procedures and hospitalization.
Bibliografie
1. Aldwin, C.M., Stress, coping and development, New York: Guilford, 1994.
2. Arnold, L.E., Childhood stress. New York: Wiley, 1990
3. Blonna, R., Coping with stress in a changing world. St. Louis: Mosby, 1996.
4. Bricher, G., Children in the hospital. Pediatric Nursing, 26(3), 277-282, 2000
5. Elkind, D., The hurried child: Growing up too fast too soon. Reading, MA: Addison-
Wesley, 1988
6. Goreczny, A.J., & Hersen, M., Handbook of pediatric and adolescent health psychology.
Boston: Allyn & Bacon, 1999
7. Johnson, S., Children's fears in the classroom setting. School Psychology Review, 8, 382-
396, 1979
8. Kaplan, PS., A child's odyssey. Belmont, CA: Wadsworth, 2000
9. Melamed, B.G., Preparation for medical procedures. Handbook of pediatric psychology
and psychiatry , Boston: Allyn & Bacon, 1998
10. Ollendick, T.H., & Hersen, M., Handbook of child psychopathology. New York: Plenum,
1998
11. Payne, S., & Walker, J., Psychology for nurses and the caring professions. Buckingham,
England: Open University Press, 1996
12. Rutter, M., Psychosocial adversity and child psychopathology. British Journal of
Psychiatry, 174, 480-493, 1999
13. Spielberger, C.D., & Diaz-Guerrero, R., Cross-cultural anxiety. Washington, DC:
Hemisphere, 1976
14. Sroufe, L.A., Cooper, R.G., & DeHart, G.B., Child development. New York: McGraw-Hill,
1992
15. Taylor, S.E., Health psychology. Boston: McGraw Hill, 1999
16. Walker, C.E., & Roberts, M.C., Handbook of clinical and child psychology. New York:
Wiley, 1992
Primit 27.02.08
30


Recuperarea copiilor cu hipoacuzie neurosenzorial profund bilateral prin implantul
cohlear
Oleg Losi, dr. n medicin, vicepresedintele Asociatiei Hipoacuzicilor din RM

Hipoacuzia bilateral permanent reprezint o conditie patologic important si relativ
frecvent n rndul nou-nscutilor, avnd o incident de 1,3 3,1/1000 nou-nscuti vii. Din datele
statistice actuale, aceast rat de incident a hipoacuziei este de 60 ori mai mare dect incidenta
afectiunilor metabolice congenitale pentru care exist n prezent un program de screening universal
(ex. fenilcetonuria - incident de 1/20000 nou-nscuti vii). Din pcate pentru copii, hipoacuzia este
un defect invizibil la nastere, astfel nct copiii hipoacuzici arat si se comport la fel ca nou-nscutii
cu auz normal. De aceea, n lipsa unei detectii active a hipoacuziei, aceasta va fi depistat de-abia la
12-24 luni, cnd printii observ lipsa de dezvoltare a limbajului la copil.
Cercetrile de specialitate au demonstrat valabilitatea conceptului de deprivare auditiv
si efectele iremediabile ale acesteia asupra posibilittilor de reabilitare auditiv-verbal. Se cunoaste
c perioada de timp n care pacientul hipoacuzic a fost lipsit de informatiile auditive influenteaz
decisiv performantele auditiv-verbale ale acestuia si dup remedierea protetic a deficitului
auditiv. Hipoacuzia sever, permanent, dac nu este detectat precoce, va influenta si va determina
repercusiuni grave asupra dezvoltrii vorbirii, achizitionrii limbajului si dezvoltrii cognitive, ceea
ce va induce un efect negativ asupra calittii vietii emotionale si sociale. n afara impactului negativ
asupra comunicrii interumane, hipoacuzia sever bilateral afecteaz si alte arii de dezvoltare:
realizarea educational, sntatea mintal, respectul de sine si oportunittile de angajare pe termen
lung.
Cercetarea stiintific international n acest domeniu demonstreaz clar c nivelul de
dezvoltare al limbajului este semnificativ mai bun n cazul copiilor diagnosticati ca hipoacuzici pn
la vrsta de 6 luni si care sunt tratati imediat dup diagnosticare (protezare auditiv sau implant
cohlear) fat de copii la care diagnosticul de hipoacuzie se stabileste dup vrsta de 6 luni.
Auzul normal este o conditie obligatorie pentru dezvoltarea unei comunicri orale optime.
Perceptia si producerea vorbirii sunt afectate negativ de lipsa unui model normal de achizitie si a
unei bucle intacte de feed-back auditiv.
Consecintele hipoacuziei bilaterale congenitale difer, n functie de
severitatea hipoacuziei:
hipoacuzia profund lipseste individul de perceptia informatiilor acustice ale limbajului
vorbit si ca rezultat apare imposibilitatea dezvoltrii comunicrii orale;
31
hipoacuzia usoar si moderat nu mpiedic n totalitate dezvoltarea limbajului si
vorbirii deoarece unele informatii ale vorbirii sunt disponibile chiar fr amplificare. Totusi, n
functie de gradul si configuratia deficitului, efecte variate asupra limbajului sunt evidente foarte
devreme.
Depistarea activ precoce a hipoacuziei trebuie urmat n mod obligatoriu, imediat, de
tratament adecvat, medical si chirurgical (inclusiv Implant Cohlear) sau protetic. Acest tratament
trebuie asociat cu exercitii logopedice n cazul celor cu hipoacuzie permanent.
Implantul cohlear este o form acceptat de reabilitare pentru indivizi selectati cu surditate
profund bilateral, care are drept scop supleerea functiei cohleare ireversibil pierdut, ceea ce nu
poate fi realizat de protezele auditive clasice.
Severitatea hipoacuziei (profund bilateral), durata acesteia, configuratia anatomic a
urechii si bolile asociate ale candidatilor la implant cohlear limiteaz beneficiul real auditiv si verbal
pe care acestia l pot obtine prin implantarea cohlear. De aceea, exist criterii medicale, logopedice
si psihologice pe care un pacient surd trebuie s le ndeplineasc pentru a putea beneficia de
implantul cohlear.
Criterii de selec(ie a candida(ilor la implant cohlear:
a) Criterii audiologice
Copii cu vrsta pn n 7 ani cu surditate profund bilateral, congenital sau dobndit
prelingual (instalat pn la 3 ani) dup vrsta de 7 ani survine fenomenul de deprivare
auditiv
Copii cu hipoacuzie neurosenzorial profund bilateral determinat subiectiv prin
audiometrie comportamental
Adulti cu surditate profund bilateral, survenit dup achizitionarea vorbirii (auz
existent cel putin pn la vrsta de 6 ani); durata hipoacuziei profunde s nu depseasc o
treime din vrsta pacientului
Hipoacuzie neurosenzorial bilateral cu media pragurilor de auz pe frecventele de 500,
1000 si 2000Hz egal sau mai mare de 90 dB HL la audiometria tonal liminar
Copii hipoacuzici la care protezarea auditiv corect, minim 6 luni s-a dovedit ineficient
(lipsa oricrui progres n achizitionarea limbajului)
Adulti care nu au nici o mbunttire a ntelegerii vorbirii prin protez auditiv pentru
cuvinte monosilabice la 70 dB (inteligibilitate de maxim 30%)
Reflex stapedian acustic nedeclansabil si otoemisiuni acustice tranzitorii absente
Potentiale Evocate Auditive Precoce absente
Electrocohleografie absenta potentialului global de actiune si microfonii cohleare
absente la stimulare mai mic de 80dB HL
Electro-Audiometrie (EAM) rspuns prezent (senzatie auditiv prezent).
b) Criterii imagistice
Computer Tomografie (CT) cu rezolutie mare:
o lipsa osificrii sau demineralizrii cohleii
o absenta unei anomalii congenitale a capsulei otice
o conduct auditiv intern prezent, cu diametru normal
Rezonant Magnetic Nuclear (RMN):
o nerv auditiv prezent
32
o cohlee permeabil, cel putin partial (RMN cu secvente specifice de evidentiere a
mediului lichidian de la nivelul urechii interne)
c) Criterii medicale
stare de sntate general bun
absenta unei afectiuni cu risc operator crescut
absenta afectiunilor supurative otice cronice
handicapuri fizice care mpiedic utilizarea implantului cohlear
d) Criterii psihologice
nivel intelectual (preferabil QI >90)
echilibru emotional
absenta unei patologii psihice grave
integrare academic si psihosocial
motivatie
suport familial
suport social pentru copii (grdinit, scoal)
atitudine realist n ceea ce priveste rezultatele posibile
abilitatea de a nvta
Contraindica(ii
Beneficiu n dezvoltarea limbajului cu protez auditiv
Copii cu surditate prelingual care au peste 7 ani
o plasticitatea neural (capacitatea sistemului nervos central de a fi programat s nvete)
a auzului dispare spre adolescent datorit modificrilor structurale survenite la
nivelul nucleilor auditivi
o plasticitatea neural a vorbirii articulate dispare mult mai precoce:
un copil care nu a auzit niciodat pierde total capacitatea de a nvta s
asculte (s recunoasc cuvinte) ntre 6 si 8 ani
vorbirea articulat normal se dezvolt cel mai bine dac copilul ncepe s
vorbeasc la 2-3 ani
Adulti cu o durat a hipoacuziei neurosenzoriale profunde bilaterale prea mare (peste 1/3 din
vrsta biologic)
Orice patologie acut a urechii medii sau sistemului mastoidian. Perforatia timpanului
asociat sau nu cu o infectie cronic trebuie asanat preoperator (risc crescut de colesteatom).
Malformatiile cohleare ridic probleme doar dac constau n aplazie cohlear sau se poate
dovedi absenta nervului auditiv sindrom Michel, displazie Mondini sever
Surditate congenital asociat cu conduct auditiv intern foarte ngust pe tomografia
computerizat cu rezolutie mare
Alte malformatii ale corpului sau handicapuri devin contraindicatii dac:
o mpiedic manipularea procesorului vocal, microfonului sau antenei
o reprezint riscuri pentru anestezia general
33
Dac exist o boal care n evolutia ei necesit examinarea prin Rezonant Magnetic
Nuclear (Implantul Cohlear va altera rezultatul sau nu permite examinarea)
Afectiuni cerebrale
ntrziere n dezvoltarea psiho-motorie
Autism
Absenta conditiilor de participare la programul complet de reglare a implantului si de
reabilitare auditiv-verbal.
Implantul cohlear (fig. 1) este o protez semi-implantabil chirurgical, un dispozitiv
electronic care prezint o parte implantabil la nivelul mastoidei (componenta intern) si o parte
localizat n exterior (componenta extern).










Fig. 1 Componentele Implantului Cohlear
Implantul cohlear este alctuit din:
1. microfon- capteaz sunetele si le transmite procesorului vocal
2. procesor vocal, purtat ca o protez auditiv retroauricular de obicei, este un mic computer portabil, care
realizeaz codificarea sunetelor n impulsuri electrice
3. anten - este legat printr-un fir de procesorul vocal si permite transmiterea semnalului codificat la
implantul propriu-zis
4. implantul propriu-zis componenta intern si portelectrodul
5. nervul auditiv, stimulat direct de impulsurile electrice descrcate la nivelul electrozilor intracohleari









Fig. 2 Introducerea chirurgical a portelectrodului n urechea intern
34
Portelectrodul este introdus n cohlee n timpul interventiei chirurgicale (Fig. 2). Pe el sunt
pozitionati electrozii activi n perechi, astfel nct stimularea nervului auditiv s fie optim. Existenta
n cohleea a cel putin 5 perechi de electrozi functionali permite obtinerea unor performante auditive
si verbale bune.
Modul de func(ionare al implantului cohlear.
ntr-o cohlee n care celulele ciliate sunt foarte afectate, vibratiile undelor sonore nu mai pot fi
transformate n impulsuri electrice. Implantul cohlear capteaz sunetele prin microfon, le transmite
la procesorul vocal, unde sunt modificate n functie de schema particular folosit si transformate n
semnale electrice. Semnalul codificat ajunge la anten si, prin inductie electromagnetic, la
implantul propriu-zis. De aici sunt descrcati curenti electrici slabi prin intermediul
electrozilor activi, care vor stimula dendritele protoneuronului nervului auditiv.
Adresabilitatea candidatilor la Implant Cohlear spre Clinicile care practic Implantul Cohlear
este si trebuie s fie mare deoarece de la indicatia acestei variante de tratament si pn la obtinerea
rezultatelor efective prin folosirea Implantului Cohlear drumul este lung si doar acei pacienti care
parcurg complet si riguros fiecare etap a acestui proces de implantare ajung s beneficieze ntr-
adevr de implant.
Procesul de implantare are la baz o strategie bine pus la punct, alctuit din 3 etape, practic
la fel de importante fiecare n vederea obtinerii rezultatului final (fig. 3).

Fig. 3 Strategia yi etapele procesului de Implant Cohlear
Motiva(ia pacientului este un factor extrem de important, liantul care nchide triunghiul
celor trei etape ale strategiei procesului de implantare si fr de care beneficiul pacientului nu este
posibil. Dac pacientul nu-si doreste cu adevrat s aud si nu este dispus si ajutat de familie s
lucreze permanent pentru a nvta s foloseasc implantul cohlear si pentru a se adapta cu noile
senzatii sonore, orict de bun ar fi fost selectia si orict de bine a decurs interventia chirurgical
rezultatele nu sunt att de bune ct ar putea fi cu acest echipament.
Depistarea precoce si ajutarea copiilor cu hipoacuzie sever bilateral trebuie s fie unul din
obiectivele tuturor celor care vin n contact cu copii - pediatri, medici de medicin general, ORL-
isti, neurologi, neuropsihiatri, educatori. Numai asa se poate interveni n timp util (ideal pn la 2-3
ani), pentru a putea salva copii din lumea tcerii, cci, asa cum spunea Hellen Keller: Orbirea
desparte oamenii de lucruri, n timp ce surditatea desparte oamenii de oameni . Implantul Cohlear
reprezint o metod de ultim or n sociolizarea timpurie si efectiv a hipoacuzicilor.
Indicatie de
Implant
Cohlear

Selectia
candidatilor
- etapa I -

Interventia
chirurgical
- etapa II -

Reglarea IC
Reabilitare auditiv-
verbal
- etapa III -

Rezultat pozitiv

35
n Republica Moldova achizitionarea protezelor pentru implant cohlear
si protezare auditiv se realizeaz n cadrul Centrului Medical Auditiv
Otorinolaringologic Sirexton , iar nsusi interventia chirurgical de implantare
se realizeaz n clinicile medicale de peste hotare, inclusiv n trile vecine:
Romnia, Ucraina, Russia.
Summary
For centuries, people believed that only a miracle could restore hearing to the deaf. It was not
until forty years ago that scientists first attempted to restore normal hearing to the deaf by electrical
stimulation of the auditory nerve. The first experiments were discouraging as the patients reported
that speech was unintelligible. However, as researchers kept investigating different techniques for
delivering electrical stimuli to the auditory nerve, the auditory sensations elicited by electrical
stimulation gradually came closer to sounding more like normal speech. Today, a prosthetic device,
called cochlear implant, can be implanted in the inner ear and can restore partial hearing to
profoundly deaf people. Some individuals with implants can now communicate without lip-reading
or signing, and some can communicate over the telephone. The success of cochlear implants can be
attributed to the combined efforts of scientists from various disciplines including bioengineering,
physiology, otolaryngology, speech science, and signal processing. Each of these disciplines
contributed to various aspects of the design of cochlear prostheses. Signal processing, in particular,
played an important role in the development of different techniques for deriving electrical stimuli
from the speech signal. Designers of cochlear prosthesis were faced with the challenge of developing
signal processing techniques that would mimic the function of a normal cochlea.
Bibliografie selectiv:
1. Ataman Traian. Otologie. Bucuresti, 2002., p.788.
2. Ataman T., Pascu Al., Georgescu M. Recuperarea auditiv. Medicina modern, 1997, Vol 4, nr. 4,
p. 192 193.
3. Campbell KC: Immittance Audiometry: Essential Audiology for Physicians. Singular Publishing
Group Inc; 1998.
4. Chorost, Michael. (2005). Rebuilt: How Becoming Part Computer Made Me More Human.
Boston: Houghton Mifflin.
5. Herman S. Aparate de corectie. Bucuresti, 1992.
6. Officiers, P.E., et. a. "International Consensus on bilateral cochlear implants and bimodal
stimulation." Acta Oto-Laryngologica, 2005; 125; 918-919.
7. Pascu Al. Audiometrie. Bucuresti, 2000.
8. Reference Guide porto REM. 2000 Denmark, 1995.
Primit 27.02.08


36

Teorii explicative ale anxiet(ii
Racu Iulia, lector asistent, doctorand UPS Ion Creang
Problema anxiettii ocup un loc aparte n cadrul stiintelor contemporane. Anxiettii i
sunt dedicate o multitudine de studii nu doar n psihologie, ci si n alte stiinte asa cum ar fi:
medicina, fiziologia, filosofia, sociologia si psihiatria.
Studiul literaturii de psihologie nea relevat faptul c anxietatea este un fenomen
psihosociologic complex si exist diverse teorii explicative ale acestui concept.
Anxietatea n viziunea psihanalitic.
n psihologie conceptul de anxietate a fost introdus de psihanalisti si psihiatri. Multi
reprezentantii ai psihanalizei examinau anxietatea ca o nsusire nnscut a personalittii ca o
stare initial caracteristic omului.
Folosit pentru prima dat n 1895, de Sigmund Freud, (1856 1939), medic
neuropsihiatru, fondator al scolii psihologice de psihanaliz, n psihologie termenul de
anxietate a cptat dea lungul timpului, variate conotatii n viziunea diferitor autori.
S. Freud a fost primul autor care a oferit o descriere ampl privind teoria anxiettii.
S. Freud, fidel conceptiilor sale psihanalitice, leag termenul de anxietate de libido. S.
Freud explic anxietatea prin frustrrile libidoului si interdictiile dictate de Supra-Eu. Anxietatea
ar fi semnalul de pericol adresat Eului adic personalittii constiente, care astfel prevenit poate
reactiona prin msuri adecvate sau mobilizndusi mecanismele de aprare (S. Freud, 2004).
n lucrarea sa intitulat Problematica anxiettii (1923), S. Freud descrie anxietatea ca o
stare emotional cu dou aspecte distinse: o not specific de disconfort si un determinant
motoric, ambele resimtite, trite de ctre subiect. Anxietatea care din punctul de vedere al lui S.
Freud reprezint o reactie de pregtire pentru confruntare eficient cu pericole si amenintri,
reactie a crui sediu se afla la nivelul Egoului. S. Freud consider ca anxietatea la origine este
adaptativ presupunnd un consum intensiv de energie psihic astfel atunci cnd anxietatea
devine cronic, cnd se manifest pe perioade lungi de timp, face necesar utilizarea de ctre
indivizi a unor mijloace de gestionare a acestora.
Este important s mentionm c cercetrile ulterioare cu privire la anxietate pornesc de la
conceptia lui S. Freud.
n cele ce urmeaz Anna Freud (1985 1982), psihanalitic britanic de origine austriac, si
a urmat tatl, aducnd contributii la domeniul nou nscut psihanaliza, defineste anxietatea ca o stare
fr obiect de asteptare a unui pericol nedeterminat (A. Freud, 2002).
n lucrrile sale Wilhelm Reich (1897 1957), psiholog german si austriac, unul din
fondatorii scolii psihanalitice europene, a lrgit teoria psihodinamic a lui S. Freud, incluznd n
37
ea, n afar de libido, toate procesele biologice si psihologice de baz. El explica plcerea ca o
miscare liber a energiei din mijlocul organismului spre periferie, n lumea exterioar.
n acest context, W. Reich defineste anxietatea ca un obstacol a contactului acestei
energii cu lumea exterioar, ntoarcerea ei n interior, ceea ce creeaz fixatii musculare,
distorsioneaz si distruge sensibilitatea normal, n special cea sexual.
W. Reich ntelegea caracterul omului, ca un patern stabil a reactiilor acestuia la diverse
situatii. Functia principal a caracterului este aprarea de anxietate, care este provocat de
emotiile sexuale, nsotit de frica pedepsei. Trsturile de caracter nu sunt simptoame nevrotice.
Diferenta const n aceea c simptoamele nevrotice (fobiile si fricile irationale) sunt trite ca
strine individului, n timp ce trsturile nevrotice a caracterului (dragostea exagerat fat de
curtenie sau sfiala anxioas) sunt trite/retrite ca parte component a personalittii (W. Reich,
1983).
n asa mod, W. Reich, introduce un aspect important n descrierea fenomenului anxiettii
si anume rigiditatea, fixatia (ncordarea) muscular, refuzarea ndeplinirii activittii prin
calea blocrii organelor corpului.
Alfred Adler (1870 1937), doctor si psiholog austriac, fondator al scolii de psihologie
individual, n lucrrile sale vorbeste despre anxietate. Categoria central n teoria lui A. Adler
este complexul inferiorittii. Individul ce trieste acest complex se simte mai ru, inapt.
Anxietatea apare n legtur cu necesitatea de a restabili emotia social pierdut (sentimentul de
unitate cu sociumul), cnd anturajul social pune n fata individului anumite sarcini. Chiar n
cazul cnd sarcina este foarte usoar, omul o percepe ca pe o verificare a integrittii sale, ceea ce
duce la o reactie emotional si o ncordare puternic n timpul rezolvrii ei.
Dac anxietatea provine din complexul inferiorittii, atunci omul care o retrieste, detine
o motivatie adugtoare care nu este legat de situatia actual. O alt consecint a teoriei lui A.
Adler este c anxietatea este mai des determinat de acele sarcini care pun n pericol
autoaprecierea individului (A. Adler, 1996).
Anxietatea n viziunea neofreudist.
Reprezentantii neofreudismului continu studiile cu privire la anxietate, abordndo prin
prisma conceptiilor proprii. Astfel ei dau anxiettii noi ntelesuri si dimensiuni.
Karen Horney (1885 1952), discipola lui S. Freud, este una din cele mai cunoscute
femei care a activat ca psihiatru si psihanalist, este fondatoarea scolii psihanalitice neofreudiene,
utilizeaz termenul de anxietate ca fiind sinonim cu teama, indicnd prin aceasta o nrudire dintre
anxietate si team. Ea consider c ambele sunt, de fapt reactii emotionale fat de un pericol si
ambele pot fi nsotite de senzatii fizice, cum sunt tremurtura, transpiratia, palpitatiile violente,
care pot fi att de puternice nct o spaim instantanee si intens poate s duc la moarte.
38
Anxietatea, este o reactie proportional n raport cu pericolul ascuns si subiectiv. Dup, K.
Horney, anxietatea este centrul dinamic al tuturor nevrozelor, principala surs a anxiettii fiind
nu impulsurile sexuale (cum sustinea S. Freud), ci impulsurile ostile (K. Horney, 1998).
Aproape de viziunea lui K. Horney, este si un alt reprezentant al neofreudismului
psihiatrul Harry Stack Sullivan (1892 1949), fondatorul teorii interpersonale. Referinduse la
anxietate H. Sullivan utilizeaz notiuni din psihosomatic. Astfel, dup H. Sullivan, anxietatea
ia nastere atunci cnd necesittile biologice (la etapele incipiente de dezvoltare a copilului) nu
sunt satisfcute, manifestnduse prin ncordarea ntregului organism si intensificarea lucrului
sistemului nervos centru (SNC). Pentru H. Sullivan anxietatea apare n copilria precoce si este
ntlnit pe parcursul ntregii vieti omenesti. Tot H. Sullivan consider c anxietatea este nu doar
o nsusire a personalittii, ci si ca un factor determinant al dezvoltrii acesteia (Sullivan H,
1953).
Erich Fromm (1900 1980) psiholog social, psihanalist, si filosof umanist recunoscut n
ntreaga lume, referinduse la anxietate, subliniaz c, ea, este determinat de retrirea
nstrinrii care este legat de faptul c omul se percepe pe sine ca o personalitate separat
simtinduse neputincios n fata fortelor naturii si a societtii. Solutionarea acestei probleme dup
E. Fromm poate fi realizat prin diversele tipuri de dragoste existente ntre oameni (E. Fromm,
2004).
Abordarea behaviorist a anxiet(ii.
Adeptii behaviorismului sustin ideea, c comportamentul omului include faptele si
spusele lui, tot ceea ce are el nnscut si format pe parcursul vietii, adic comportarea este tot ce
face omul din momentul nasterii si pn la moarte. Comportarea este orice reactie (notat prin
litera R) ca rspuns la stimuli externi (S). Conform formulei S R, omul este tratat ca o masin,
ca un mecanism lipsit de constiint.
Conform conceptiilor clasicilor teoriei nvtrii si a curentelor ei mai moderne, anxietatea
si frica sunt fenomene foarte apropiate. Anxietatea si frica sunt reactii emotionale, care apar pe
baza reflexului conditionat.
Astfel, James Watson (1878 1958), psiholog american si fondatorul scolii psihologice
de behaviorism defineste anxietatea ca o reactie de team conditionat, o tendint dobndit.
Pornind de la sarcina principal a behaviorismului de a fi de folos practicii J. Watson
expune n lucrrile sale nu numai teze teoretice, dar si anumite sfaturi adresate profesorilor si
printilor cu privire la cile de combatere a anxiettii (J. Watson, 1919).
Edward Tolman (1886 1959) psiholog american si cunoscut pentru studiile sale n
psihologia comportamental face o analiz critic a ideilor lui G. Watson, considerndule
nemrginite si introduce o serie de valori intermediare (ereditatea, impulsurile, fiziologice,
39
maturitatea, gndirea) n formula S R. Astfel conform lui E. Tolman, comportamentul uman
este vzut a fi mult mai complex, directionat de anumite scopuri si determinat de experientele
anterioare (E. Tolman, 1938).
Anxietatea din perspectiva gestaltpsihologiei.
Fondatorul scolii gestaltpsihologice vestitul medic si psiholog, Friedrich (Fritz) Perls
(1893 1970), evidentia c determinanta de baz a nevrozei o putem vedea n situatiile
neterminate.
Conform lui F. Perls, anxietatea este ruptura dintre acum si atunci si ea l impune pe
om s planifice, repete viitorul su. Aceasta nu doar l ncurc s constientizeze prezentul ci si
distruge deschiderea fat de viitor, care este necesar pentru spontaneitate si dezvoltare.
Abordarea cognitiv yi umanist a anxiet(ii.
Desi psihologia cognitiv si cea umanist au aparate conceptuale diferite, abordarea
anxiettii n aceste dou curente este practic similar. Din perspectiva psihologiei cognitive si
celei umaniste anxietatea apare n cazul ciocnirii cu o experient nou, care nu corespunde cu
cunostintele (reprezentrile) omului si prezint o amenintare.
George Kelly (1905 1966) psiholog, terapeut si educator american, cunoscut n ntreaga
lume datorit teoriei constructelor personale, consider c anxietatea este constientizarea faptului
c evenimentul cu care se ntlneste omul se afl n afara diapazonului aplicabilittii sistemului
personal a constructelor cognitive. Conform lui G. Kelly, anxietatea este rezultatul constientizrii
c constructele existente nu pot fi utilizate pentru previziunea tuturor evenimentelor cu care omul
se ntlneste. Si tot aici ele mentioneaz ca nu este vorba c sistema constructelor nu este ideal
si c omul nu simte anxietate, doar pentru c asteptrile sale nu sunt exacte. Anxietatea apare
atunci cnd omul constientizeaz c n principiu el nu are constructe adecvate cu ajutorul crora
se pot interpreta evenimentele. Anume incapacitatea de a prognoza (prevedea) determin
aparitia lipsa de aprare, neputinta, slbiciunea (G. Kelly, 1955).
Carl Rogers (1902 1987), psiholog american, unul din fondatorii psihologiei umaniste,
consider c sursa anxiettii este ntlnirea subiectului cu o experient care dac este
constientizat poate ameninta conceptia omului despre sine (C. Rogers, 1980).
Pentru Rollo May (1909 1994), psiholog si psihoterapeut american, clasic al psihologiei
umanistexistentiale, cuvntul cheie n ntelegerea anxiettii l reprezint amenintarea la adresa
valorilor individului (R. May, 1966).
Este important s mentionm c conceptia anxiettii din perspectiva psihologiei cognitive
si a celei umaniste se deosebeste radical de conceptia anxiettii din perspectiva psihanalizei,
unde anxietatea este definit ca consecint a conflictelor neconstientizate si a refulrii energiei
instinctuale.
40
Analiznd conceptiile despre anxietate descrise anterior ajungem la concluzia c n toate
curentele psihologice exist dou modalitti de definire a anxiettii si anume anxietatea este
vzut ca o nsusire primar caracteristic omului si ca o reactie la lumea exterioar dusmnoas
(neprielnic).
Summary
This article brings forward an actual problem for our society anxiety. The present
article briefly describes anxiety from different psychological theories. Though, there are many
explicative theories for anxiety, there are two main approaches to it: anxiety as a human trait and
as a reaction to a hostile world.
Bibliografie
1. Adler, A., Cunoasterea omului, Bucuresti, Editura IRI, 1996, 275p.;
2. Freud A., Normal si patologic la copil evaluri ale dezvoltrii, Bucuresti, Editura Fundatiei
Generatia, 2002, 210 p.;
3. Freud S., Opere, vol. 10 Introducere n psihanaliz, Bucuresti, Editura Trei, 2004, 658 p.;
4. Horney K., Personalitatea nevrotic a epocii noastre, tr. de L. Gavriliu, Bucuresti, Editura
IRI, 1998, 216 p.;
5. Kelly G., The psychology of personal constructs, Vol. I, II, 2
nd
printing, New
York, Publisher: W. W. Norton & Company Inc., 1955, 344 p.;
6. May R., The meaning of anxiety, revised edition, New York, Publisher: W. W. Norton &
Company, 1996, 425 p.;.
7. Pieron H., Vocabularul psihologiei, tr. de L. Gavriliu, Bucuresti, Univers Enciclopedic, 2001,
468 p., 33/35 p.;
8. Reich W., The Bioelectrical Investigation of Sexuality and Anxiety, New York, Publisher:
Farrar, Straus & Giroux, LLC, 1983, 176 p.;
9. Rogers C., A way of being, Boston, Publisher: Houghton Mifflin, 1980, 237 p.;
10. Sullivan H., The Interpersonal Theory of Psychiatry, New York, Publisher: W. W. Norton,
1953, 393 p.;
11. Tolman E., The determinants of behavior at a choice point, Psychological Review 45, 1
41, 1938;
12. Watson J., Psychology from the Standpoint of a Behaviorist, Philadelphia, Publisher: J. B.
Lippincott Company, 1919, 167 p.;
13. M+ P., Hponema rpenorn / Hep. c anrn. A. I. Inaxona, Mocxna, Hsarentcrno
3KCMOHpecc, 2001, 432 c.
14. Hcnxonornx cnonapt // Ho pe. A. Herponcxoro, M. pomencxoro 2e ncnp. n on.,
Mocxna, Hsarentcrno Honnrnuecxo nnreparypt, 1990, c. 407 408;
15. upe 3., Hcnxoananns n ercxne nenpost, CanxrHerepypr, Hsarentcrno
Anerex, 2000, 296 c.;
16. upomm 3., Hcxyccrno nmnrt, nep. c anr. . Heonrtena, CanxrHerepypr,
Hsarentcrno Asyxaxnaccnxa, 2004, 224 c.

Primit 28.02.08




41

Particularit(ile psihologice ale autonomiei la preadolescen(i
Levinja Ana, doctorand, U.P.S. Ion Creang

Vrsta preadolescent poate fi caracterizat prin tranzitia de la copilrie spre maturitate,
care se dovedeste a fi uimitoare, dar si nfiortoare. Neoformatiunea central psihologic la
vrsta preadolescent este sentimentul maturittii. Preadolescentul ncearc s-si dea seama de
resursele sale personale si de realizarea identittii proprii si a autonomiei. Multi autori consider,
c trsturile principale ale dezvoltrii normale ale personalittii sunt dezvoltarea autonomiei
preadolescentului, adic independenta de printi, responsabilitatea. Importanta acestui aspect al
personalittii a fost evidentiat nc de autorii clasici, ca E. Fromm, A.Adler, V.Frankl. Astfel, E.
Fromm considera, c oricare forme ale activittii omului trebuie s fie create de nsusi omul, si
nu de careva forte exterioare lui.
F. Rais si alti autori contemporani privesc autonomia ca component de baz n
dezvoltarea personalittii preadolescentului. Preadolescentul se vrea independent si matur. Tinde
s ating aceasta pe calea individualizrii, n procesul creia relatia dintre el si printe chiar si
dac se pstreaz sufer anumite schimbri. Autonomia fiind privit de ctre autor ca
independenta, ori libertatea preadolescentului.
N.J. Cobb (1995) defineste autonomia ca una din cele mai importante probleme, ce stau
n fata preadolescentilor mici. Autonomia presupune independent si responsabilitate de propriile
fapte, o participare mai mare n luarea de decizii. n procesul trecerii de la vrsta preadolescent,
la cea adolescent numrul deciziilor luate desinestttor treptat creste, iar numrul deciziilor
luate mpreun cu printii, ori numai de printi, scade cu vrsta. Aceste tendinte sunt mai
evidente la bieti dect la fete.
Deci unul din principalele obiective ale vrstei preadolescente este nvtarea si formarea
deprinderilor de a conduce si de a lua eficient decizii. Toate aceste fiind reflectate n autonomia
preadolescentului. Deci, autonomia este abilitatea preadolescentului de a gndi, de a simti, de a
lua si realiza decizii singur.
Cu toate c noi deseori folosim autonomia si independenta ca dou cuvinte sinonime, n
studiul acestei vrste ele au un nteles diferit. Independenta, n general, se refer la capacitatea
preadolescentului de a actiona independent, pe cnd autonomie nseamn ceva mai mult dect un
comportament independent, ea mai include si gndurile, si sentimentele si luarea unor decizii
morale, care sunt cu adevrat personale, ci nu influentate sau preluate (Steinberg,L. 1999).
Complexitatea si importanta acestui component al sentimentului maturittii se oglindeste
n clasificarea ei. Se deosebesc trei tipuri ale autonomiei:
42
autonomia emotional;
autonomia comportamental;
autonomia valoric.
Autonomia emo(ional tine de emotii, sentimentele personale si cum noi relationm cu
persoanele din jurul nostru. Anume n aceast perioad, preadolescentii ncep s-si priveasc
printii cu alti ochi, ei i vd ca persoane reale, care au att puncte slabe, ct si puncte forte.
Ei ncep s se implice mai profund n relatiile sale cu prietenii si deasemenea ncep primele
relatii intime.
Manifestarea autonomiei emotionale este vdit prin acel refuz de a apela la printi, la
aparitia unor probleme, si cutarea solutiilor fie de unul singur, fie apelnd la semenii si.
Aceasta fiind mai mult accentuat n preadolescenta timpurie, deoarece preadolescentul mare se
dovedeste a fi mai ncrezut n sine.
Deci autonomia emotional presupune eliberarea de legtura emotional strns dintre copil
si printe. Trecerea la aceast autonomie nu este asa de dramatic ca si autonomia
comportamental. Aici foarte mult depinde de printi. Unii continu s stimuleze dependenta
peste msur a copiilor lor, altii, spre exemplu cei nefericiti n cstorie, deseori singuri se
adreseaz dup sustinere emotional la copii si devin dependenti de ei. Preadolescentii care
rmn dependenti mult timp prelungesc vrsta de trecere. Chiar si dup cstorie doresc s
triasc cu printii. E posibil ca ei niciodat s nu obtin statutul de om matur, n-o s poat s-si
aleag profesia. Contrar acesteia este neglijarea emotional, cnd preadolescentii nu primesc nici
o sustinere emotional din partea printilor.
Autonomia comportamental tine de aspectele comportamentale. Ea se refer la
capacitatea de a lua decizii independent si de a le urma.
Odat cu trecerea de la o etap la alta, stilul de gndire la fel se maturizeaz si se schimb.
Preadolescentii constientizeaz faptul c sunt mai multe posibilitti de a analiza o situatie. Ei
ncep s cerceteze si s analizeze sfaturile celor din jur si sunt capabili s compare diferite
alegeri. Plus la aceasta, ei se gndesc si la rezultatul si consecintele deciziilor lor. Si nu n
ultimul rnd, ei ncep s nvete, c fiecare are modul lui de a gndi, astfel ncep s fie mult mai
ncrezuti n capacittile sale de a lua decizii. n vrsta preadolescent aceast tendint creste
rapid. Preadolescentii au nevoie de asa printi, care le druiesc libertatea treptat pe msur ce
ei se nvat s o foloseasc, dar nu deodat. Preadolescentii vor dreptul de a face alegere singuri,
s manifeste independent, s poarte rspundere de cerintele si faptele lor, dar libertatea deplin
nu o doresc, deoarece nu stiu cum s-o foloseasc (Rais F., 2000).
Deci o autonomie comportamental poate fi caracterizat prin capacitatea preadolescentului
de a actiona independent, ci nu de a se conforma sau urma pe altcineva, chiar dac acest alt
43
cineva poate fi printele sau prietenul. Autonomia comportamental se formeaz ntre 15 18
ani.
Autonomia valoric nseamn capacitatea de a avea atitudini si credinte personale referitor
la viata spiritual, politic si cea moral.
Capacitatea preadolescentilor de a gndi abstract le ofer posibilitatea de a vedea diferentele
dintre situatiile speciale si cele generale, si de a lua o anumit atitudine la un nivel mai nalt al
gndirii. Dezvoltarea autonomiei valorice reflect acel timp acordat de ctre preadolescenti la
formarea unui sistem valoric. Astfel ei si fac anumite concluzii personale referitor la valorile
sale, ci nu doar le accept pe cele ale prietenilor sau impuse de familie.
Autonomia se dezvolt diferit la persoane diferite. Fiecare preadolescent are un nivel unic de
dezvoltare a autonomiei. Aceste trei tipuri de autonomii, de asemenea pot fi la diferite niveluri de
dezvoltare. Un exemplu elocvent ar fi cazul unui preadolescent care are o capacitate bun de a
gndi independent, dar nu si de a actiona, n vederea propriilor decizii.
Deci dezvoltarea autonomiei este acel proces care ajut tinerii n realizarea unor decizii, dar
uneori ea este si punctul discordiei dintre printi si preadolescenti. Astfel, un rol important aici le
revine printilor prin atitudinea si actiunile sale n relationare cu copiii si preadolescenti.
Bartle, Anderson & Sabatelli au artat c stilul printesc, n special acel matern, reprezint
un factor important n formarea autonomiei la fete. Pentru bieti cel mai important factor
determinant pentru cresterea independentei este vrsta.
Rice, Cole & Lapsley, au evidentiat parametrii interactiunilor din familie, care au o
important deosebit pentru autonomia preadolescentilor:
individualitatea capacitatea de a avea si exprima prerea proprie si a vedea prin ce tu te
deosebesti de altii;
sentimentul de rudenie (connectedness) reflect caracterul deschis al omului pentru
opiniile altora si stima prerilor lor.
Printii pot s contribuie, ori s ncurce la cresterea autonomiei (Pardek & Pardek, 1990). Ca
rspuns la tendinta preadolescentului de a primi dreptul la vot si posibilitatea de a influenta
deciziile printilor, care se refer la ei, unii printi sunt capabili s ofere o mai mare
responsabilitate copiilor lor, altii, ns, reactioneaz negativ la tendinta preadolescentului spre o
mai mare autonomie. Cu ct n familie sunt mai putine conflicte, cu att preadolescentii se
ndreapt spre directia de maturizare psihologic.
Deci printii trebuie s fie predispusi si flexibili n colaborarea cu copiii lor preadolescenti:
stabilirea unor asteptri clare si consistente, ct si revizuirea acestora mpreun cu ei; o
comunicare deschis si implicarea copiilor n luarea deciziilor familiale; elaborarea sistemului de
valori morale si spirituale, ajutarea tinerilor s constientizeze rezultatul si consecintele deciziilor
44
luate, etc. Toate aceste sunt doar niste actiuni din partea printilor n vederea sustinerii copiilor-
preadolescenti n procesul de formare a personalittii.

Summary
This article described the main psychological aspects of autonomy and different points of
view of the scientists. One of the most important tasks for all teens is learning the skills that will
help them manage their own lives and make positive, healthy choices. Parents and others can
help youth develop this sense of self governance, responsibility, independence and decision-
making, which are together called autonomy. There are three types of autonomy, which have
special meanings during this period of age, as autonomy develops at different times for different
people. Finally I mention some aspects of autonomy and family problems.

Bibliografie
Cobb N.J. Adolescence: Continuity, Change, and Diversity. 2d ed. 1995. Mayfield
Publishing Company. California.
Schiopu U. (coordonator) Dictionar de psihologie, Editura Babel, Bucuresti, 1997.
Schiopu U., Verza E. Psihologia vrstelor, Editura Didactic., Bucuresti, 1995.
Steinberg, L. Adolescence (5th Ed.). Boston: McGraw-Hill, (1999).
Hunter, F. & Youniss, J. Changes in functions of three relations during adolescence.
Developmental Psychology (1982).
www.huckhouse.org
www.ag.udel.edu

Primit 28.02.08











45


Ocoennoc1n ponenon nrpm conpeuennmx omxontnnxon
Bapuca Cuuuuapy, oxrop ncnxonornn, xon]epennnap

annax crartx nocnxmena cmxerno-poneno nrpe. Cornacno npnnxro nosnnnn,
cymecrnymme n ncnxonornn, cmxerno-ponenax nrpa xnnxercx neyme exrentnocrtm n
omxontnom nospacre. Hmenno n ne cxnatnamrcx n nanonee +]]exrnnno pasnnnamrcx
rnannte nonoopasonannx +roro nospacra: rnopuecxoe noopaxenne, opasnoe mtmnenne,
camocosnanne n np. Conpemennte nccneonannx nornepxamr snauenne nrpt nx
ncnxnuecxoro pasnnrnx. 3rn nccneonannx nectma pasnoopasnt. B nnx noxasano nnnxnne
nrpt na cranonnenne pasntx cnoconocre n ncnxnuecxnx ]ynxnn omxontnnxon.
B conpemenno sapyexno ncnxonornn snaunrentnoe uncno +xcnepnmenrantntx
nccneonann nocnxment snauennm nrpono exrentnocrn nx pasnnrnx pasntx cropon
ercxoro pasnnrnx, rnanntm opasom nx connantno aanrannn peenxa ( J. Bruner et at.,
Garvey, G. Fein, Golomb and Cornelius, Spivack and Shure, Strain and Wiegernik). B
poccncxo ncnxonornn nccneonannx no nponemam ercxo nrpt n ocnonnom xacamrcx
nonpocon connantntx ornomenn ere n nrpe n nexoroptx nonpocon nnnxnnx nrpt na
nnrennexryantnoe pasnnrne. Hsyuennm nnnxnnx nrpt na pasnnrne nnunocrn tnn nocnxment
nccneonannx O.O.Hannp, E.B. Camconono, O.C.Iasmana ( connannsannx peenxa n nrpe),
H.H.Vmanen ( ]opmnponanne camoonenxn). Hnrepec npecrannxmr nccneonannx, n xoroptx
nsyuanact crpyxrypa n coepxanne nrpt ( H.H.Knpnnnon). B nccneonannxx
H.H.3ntxonnnono na marepnane nonmeno cxasxn noxasano, uro nonmenax cxasxa saaer
opasen nnnnnarnnnocrn n xnnxercx xyntrypntm nporornnom pasnepnyro ]opmt nrpt.
3ntxonnnona ntenxer n pasnepnyro ]opme nrpt na raxra ntson n orxnnx. Hpn
+rom ona yrnepxaer, uro ennnne pasnepnyro nrpt xnnxercx ne ona pont, nsxrax
orentno or pyrnx pone, a nnmt pont, ntcrpoennax xax ornomenne pone. Kax moxno
nnert, n ontmnncrne conpemenntx nccneonann peut ner o pasnnrtx ]opmax poneno
nrpt. 3rn ]opmt tnn onncant n xnaccnuecxnx paorax .F.3ntxonnna n cepenne
npomnoro nexa, xora ycnonnx xnsnn omxontnnxon tnn cymecrnenno nntmn. B
conpemenntx ycnonnxx mnp nspocntx, xoropt moennpyercx ertmn n nx nrpe, cran onee
saxptr nx ercxoro nonnmannx ( H.H.3ntxonnnona), n eme onee cysnnact c]epa
nosmoxnoro yuacrnx ere n rpye nspocntx ( I.I. n E.E.Kpannont). B cnxsn c +rnm
yrpaunnaercx npecrannennocrt neantnoro opasa nspocnocrn. Conmecrnax xnsnt c
nspocntm ne aer coepxannx nx nrpono exrentnocrn peenxa ( F..3ntxonnn).
46
Hanmenne sa cnoono exrentnocrtm ere noxastnaer, uro snaunrentnax uacrt
omxontnnxon n cnoonoe npemx ne nrpamr n ponente nrpt. Onn emoncrpnpymr
orentnte npemernte ecrnnx ( xaranne mamnnox, pocanne mxua), paccmarpnnamr
xnnxxn, pncymr, sannmamrcx xoncrpyxropom. Mnorne ern, ycntman npenoxenne
nonrpart, epyr c nonxn xopoxn c nacrontntmn naxrnuecxnmn nrpamn. Cpen
nearoron n ponrene cymecrnymr pasnnunte, n axe npornnononoxnte mnennx
ornocnrentno nrpt conpemenntx ere. Onn nonaramr, uro ern xax nrpann pantme, rax
nrpamr n renept. pyrne, nanpornn, nonaramr, uro conpemennte ern ne nyxamrcx n
rpannnonntx nrpax ( onn pantme nspocnemr, ymnemr n npnoperamr neoxonmte
cnoconocrn uepes renennsop n xomntmrep).
B +ro cnxsn nccneonanne peantnoro cocroxnnx ercxo nrpt npecrannxercx xpane
axryantntm.
Ha ocnone +xcnepnmenrantntx nccneonann (H.C.Cnannno, H..Coxonono,
u.H.upaxnno n p.) .F.3ntxonnn nx anannsa coepxannx nrpt ntennn uertpe yponnx
nrpt, xoropte orpaxamr +rant ee pasnnrnx. Kaxt ns yponne pasnnrnx nrpt, necmorpx na
pasnoopasne noxasarene ( noopaxaemax cnryannx, nrponte ecrnnx, ntnonnenne npannn
n np.), nmeer cno cmtcnono nenrp, nnpammn rnannoe coepxanne nrpt n orpaxammn
cmtcn exrentnocrn peenxa. Ha nepnom n nropom yponne +ro ecrnne c npemerom, na
rpertem n uerneprom nepeaua ponentx ornomenn n nsanmoecrnne c naprnepom no nrpe.
Onnpaxct na ntenennte yponnn, mt nontrannct onennrt coepxanne ercxo nrpt,
ntnnnyn rnnoresy o rom, uro y ontmnncrna conpemenntx omxontnnxon nrpa ne ocrnraer
cnoe pasnnro ]opmt. Hpn +rom mt ncxonnn ns roro, uro cmtcnontm nenrpom cmxerno-
poneno nrpt xnnxercx pont. Hmenno ona, xax ennnna poneno nrpt, nnpaer n cex n
onpeenxer nce ocrantnte ee crpyxrypnte +nemenrt nrponte ecrnnx, noopaxaemym
cnryannm, ornomennx c naprnepamn, ncnontsonanne npemeron n np. B coornercrnnn c +rnm,
n xauecrne ocnonnoro xpnrepnx yponnx pasnnrnx nrpt, tn ntpan cnoco cymecrnonannx n
xapaxrep ntnonnennx nrpono ponn. Ha ocnone cocrnenntx nanmenn n +ranon pasnnrnx
nrpt, ntenenntx .F.3ntxonnntm, mt ntennnn cneymmne yponnn pasnnrnx cmxerno-
poneno nrpt.
1. Pont n enc1nnn cmtcnontm nenrpom nrpt xnnxercx ntnonnenne nrpontx ecrnn
c npemeramn. ecrnnx maxcnmantno pasnepnyrt n onoopasnt; pont cymecrnyer n
]opme nrpontx ecrnn n onpeenxercx xapaxrepom ecrnnx; xax npannno, ona ne
nastnaercx n ne oosnauaercx; nrpt xparxonpemennt n cnao +monnonantno
nactmennt ern uacro ornnexamrcx n nepexnmuamrcx na pyrne sanxrnx.
47
2. Pont n cmae1e. Ocnonntm coepxannem nrpt cranonnrcx ntnonnenne ponn n
ntrexammnx ns nee ecrnn, xoropte onpeenxmrcx cmxerom nrpt. Hoxnnxercx
cnenn]nuecxax ponenax peut, opamennax x naprnepam. Onaxo ornomenne x naprnepam
nocnr ]opmantnt xapaxrep. enonte n +monnonantnte ornomennx mexy ponxmn ne
ntpaxent. Peantnoe nsanmoecrnne orcyrcrnyer xaxt peenox nrpaer cnom
pont, onpeenxemym cmxerom. B nponecce nrpt ern uacro nepexoxr x nenrponomy
nsanmoecrnnm.
3. Pont n o1nomennn. Inanntm coepxannem nrpt cranonnrcx ntnonnenne ecrnn,
cnxsanntx c ornomennem x pyrnm nmxm, ponn xoroptx ntnonnxmr pyrne ern. ern
apecymr cnon cnona n ecrnnx naprnepam n opnenrnpymrcx na nx ecrnnx. Ponente
]ynxnnn ere nsanmocnxsant. ecrnnx pasnopaunnamrcx n uerxo
nocneonarentnocrn, noccosamme peantnym nornxy. Camn ecrnnx pasnoopasnt n
orpaxamr pasnoopasne ecrnn roro nnna, xoropoe noccosaer peenox. Hoxnnxmrcx
+nemenrt rnopuecxoro oropaxennx cotrn n ornomenn. pxo ntpaxena
+monnonantnax nonneuennocrt n nrpy. Hmenno +ror yponent nrpt coornercrnyer ee
nanonee pasnnro ]opme.
annte yponnn nernn n ocnony narnocrnxn coepxannx cmxerno-poneno nrpt ere
omxontnoro yponnx. Hccneonanne ocymecrnnxnoct meroom cranaprnsnponannoro
nxnmuennoro nanmennx.
Ipynne ere ( or 5 o 15 uen.) n npnntuno nx ere ocranonxe, npenaranoct n
reuenne uaca nonrpart n nmym nrpy. Bspocnt +xcnepnmenrarop nepnonuecxn nxnmuancx n
nrpy, ntraxct pasnnrt n npn neoxonmocrn noepxart ee. B nanmennn yuacrnonano 70
ere or 4 o 7 ner ns ercxnx caon r. Knmnnena. ern tnn pasenent na rpn nospacrnte
rpynnt: mnamax 4-5 ner (22 uen.); crapmax 5-6 ner (24uen.); nororonnrentnax 6-7 ner (24
uen.). Xapaxrep nrpono exrentnocrn xaxoro peenxa coornocnncx c onnm ns onncanntx
yponne nrpt n xnann]nnnponancx n coornercrnnn c onnm ns napnanron ee coepxannx.
Cneyer ormernrt, uro mnorne ern n npenoxenno cnryannn ne nrpann, a sannmannct
pyrnmn nnamn exrentnocrn ( pnconann, erann no rpynne, paccxastnann pyr pyry
myntrnxn nnn ocyxann ecrnnx ]nntma, unrann nnn paccmarpnnann xnnrn,
xoncrpynponann n np.). 3rn cnyuan mt ]nxcnponann orentno xax orcyrcrnne nrpt, r.e. xax
cnoonax exrentnocrt. Konnuecrno raxnx ere c nospacrom ynennunnaercx or 16 o
36%. Orcyrcrnne cmxerno-poneno nrpt n cnoonoe npemx, a n ocoennocrn y ere 4-6 ner
moxer cnnerentcrnonart o nexenannn n necnoconocrn ere nrpart, a snaunr o
nepasnnrocrn nrpono exrentnocrn. Bmecre c rem, nocxontxy mt ne nanmann peantno
nrpt anntx ere, onn tnn oennent n orentnym rpynny, xoropym mt oosnaunnn xax
48
cnoonax exrentnocrt. Ocrantnte ern emoncrpnponann re nnn nnte napnanrt
cmxerno-poneno nrpt. Pesyntrart ntpaxennocrn xaxoro yponnx nrpt n pasntx
nospacrntx rpynnax npecrannent n rannne.
Tannna 1. Pesyntrart ntpaxennocrn nrpt no nospacrntm norpynam.

Bmpaaennoc1t xaaoro yponnn nrpm ( %) Bospac1nme
rpynnm Pont n
enc1nnn
Pont n
cmae1e
Pont n
o1nomennn
Cnoonan
en1entnoc1t
%
4 5 ner


47,2

36,8

0

16
5 6 ner


48,2

21

10,3

20,5
6 7 ner


27,3

18,2

18,2

36,3

Kax moxno nnert, y conpemenntx ere npeonaaer pont n enc1nnn, xapaxrepnax
nx nepnoro yponnx nrpono exrentnocrn. 3ror rnn nrpt ncrpeuaercx nourn y nononnnt
ere 4,5-6 ner (47,7 %). Hrpt +rnx ere orpannunnamrcx orentntmn nrpontmn
ecrnnxmn (1-2 ecrnnx), nanpnmep, npnroronnenne nnpoxxon, ynpannenne mamnno,
xopmnenne ouxn, noronx n nanaenne, nepecrpenxa n np. Cmtcnonoe coepxanne nrp ne
pasnnnaercx onn n re xe ecrnnx npoonxamrcx n reuenne 5-10 mnn.
Pont n cmae1e no ncex nospacrax ncrpeuaercx pexe n c nospacrom uncno ere c
anntm yponnem nrpt nocneonarentno cnnxaercx or 36,8 o 18,2 %. 3rn ern n cnonx
nrpax pastrptnamr xonxpernt cmxer, coepxamn 2-3 +nnsoa. Hanpnmep, xosxxa xopmnr
xomeuxy, norom ner c ne rynxrt na ynnny; nnn npnnnecct npnxopamnnamrcx nepe
sepxanom, conpamrcx na an, a norom rannymr; nnn rpn poora roronxr cnapxxenne nx
noxoa n nemepy x uyonnmy, a norom ynnamr ero.
Btcmn yponent pasnnrnx nrpt (pont n o1nomennn) noxnnxercx rontxo y orentntx
ere nocne 5 ner n n nororonnrentno rpynne nanmaercx n 18,2% cnyuaen. B +rnx nrpax,
napxy c ]ynxnnonantntm nsanmoecrnnem nepconaxe npecrannent ornomennx mexy
nnmn. Hanpnmep, npau aer yxasannx mececrpe, n onn nmecre ocyxamr narnos
ontnoro, a norom neuar ero, a on no nx npncrantntm nnnmannem nocrenenno
nonpannxercx.
Taxnm opasom, na ocnonannn pesyntraron nccneonannx, moxno xoncrarnponart, uro
cmxerno-ponenax nrpa y conpemenntx omxontnnxon ne ocrnraer cnoe pasnnro ]opmt.
49
Btcmero yponnx pasnnrnx nrpt ( pont n ornomennn) ocrnramr nnmt nemnorne ern n
ocnonnom nocne 6 ner, r.e. x xonny omxontnoro nospacra. Honyuennte annte ronopxr o
cnopaunnannn nrpono exrentnocrn ere.

Summary

The article is devoted to the now day study of preschool children plot-role game. The role is
the sense centre of the plot-role game. The diagnostic basis of the game subject among preschool
children at different stages lay the following levels of development, distinguished by D.B.Alconin:
role in acting, role in plot, role in relations.
Our research showed that plot-role game plays significant role in children life. Though the
level of game development among preschool age children is not so high. Only some children rich
developing form of game ( role in relations ) mainly after the age of 6,the end of preschool age.
According to the receiving information we see the reducement of children game activity. This
phenomenon is of great importance and interest for understanding the children development, now
day development of educational process for pre school age children in account of their specific
game activity.

Bnnnorpaqnn
1. Iyapena O.B. Hrpa conpemenntx omxontnnxon //Hpnxnanax ncnxonornx. 2003,
N2,c.51-56.
2. Cmnpnona E.O., Iyapena O.B. Conpemennte nxrnnernne ern: ocoennocrn nrpt n
ncnxnuecxoro pasnnrnx //omxontnoe nocnnranne. 2004, N3.
3. Cmnpnona E.O. ercxax ncnxonornx. M.:Bnaoc,2003.-c.236 - 242.
4. Cnnnaxoncxax A. Hcnxorepannx: nrpa, ercrno, cemtx,r.1. M.: 3xcmo-Hpecc, 1999.-
c.161-174.
5. 3ntxonnn.F. ercxax ncnxonornx. M.:Axaema, 2004.-c.105 - 136.
6. 3ntxonnn .F. Hcnxonornx nrpt. M.: Hearornxa, 1978.-c.169 -175.


Primit 04.03.08



50


Bariere n calea transformrii reprezentrii sociale.
Cuadrinomul lui A. Neculau
Mihai Sleahtijchi, doctor n psihologie, doctor n pedagogie, conferentiar universitar
Din momentul n care ajung s observe c reprezentrile sociale redau entitti transformabile,
specialistii, de regul, tind s accentueze sau, cel putin, s dea de nteles c ntr-un asemenea cadru
evenimential indivizilor nu le vine deloc usor, ei fiind nevoiti, n virtutea obisnuintelor de care sunt
dependenti, s manifeste maximum de circumspectie sau chiar s recurg la actiuni de o vdit
turnur rezistential.
Cteva pasaje, preluate din creatia unor distinsi promotori ai teoriei reprezentrilor sociale,
vin s confirme c lucrurile stau anume asa, si nu altfel:
M.L. Rouquette & C. Guimelli - n faza de transformare a reprezentrii sociale,
presiunea exercitat asupra cogniiilor centrale existente conduce la
activarea unor scheme de negare, de respingere a excepiei n favoarea
meninerii regulii [1];
F. Giust-Desprairies - atunci cnd se vd nevoii s-i transforme reprezentarea asupra
lumii i numesc ceea ce triesc n termeni de disfuncionalitate, subiecii
ntresc ignorarea mobilurilor interne de funcionare i mpiedic
nelegerea lor; discursurile inute ntr-o echip confund diferitele registre
ntr-unul singur grupul vorbete pe dou scene, creznd c, de fapt, nu
vorbete dect pe una [2];
J.-C. Abric - purtnd un caracter contradictoriu, transformarea reprezentrii sociale este
nsoit de apariia la nivelul sistemului periferic a unor scheme stranii
care au rolul de a face apel la normal, de a calma spiritele, de a afirma o
incongruen n termeni agreabili, de a propune o raionalizare pentru
suportarea situaiei tensionante aprute [3];
A. Neculau - reprezentarea social se organizeaz totdeauna ntr-o schem cognitiv de
baz, alimentndu-se mereu din cmpul social i din imaginarul
colectivitii, dar i din capitalul cultural al subiectului; contextul social
pred individului o gril de interpretare cu ajutorul creia acesta
diagnosticheaz normalitatea faptelor, evenimentelor, oamenilor i rezist
atacurilor din afar, schemelor strine; obinuit s apeleze la schema
normal, cunoscut individul trateaz evenimentele strine ca aspecte
contradictorii ce trebuie domesticite, normalizate, fcute suportabile; n
acest proces de tratare a informaiei strine se petrece un fenomen interesant
51
ameliornd asperitile elementelor strine, nglobndu-le sau
respingndu-le, individul i restructureaz treptat propria viziune [4].
Cum orice fenomen, n aceast arhicomplicat lume, are la baz mobiluri nceptoare, este
absolut evident c si rezistenta de care dm dovad n cazul transformrilor de sorginte
reprezentational nu se produce de la sine, incidental, fr nici un interes sau fr nici un
rationament. Toate aceste transformri, va trebui s reamintim [5; 6; 7], au loc doar dac plonjm
ntr-un alt spectru de contingene relaionale si dm aici de varii elemente noi (= idei, credinte,
obiceiuri, norme, valori, convingeri, practici comportamentale etc). Mai mult dect att, este extrem
de important ca elementele n cauz s poat da impresia c sunt situate la o distan considerabil
de ceea ce este deja cunoscut si agreat si c, ndeprtndu-se de tot ce poate aduce a familiar, pot
nftisa constructe ofensive apte s atenteze n orice moment la statu quo-ul colectivittii sau s
pun la o serioas ndoial rnduielile existente .
Ce li se ntmpl, ns, oamenilor atunci cnd n viata lor de zi cu zi intervin evenimente pe
care ei sunt tentati s le perceap ca fiind disconfortante sau chiar periculoase din punct de vedere
existential? Acestia, precum este bine stiut, risc s cuprind o multitudine de stri suprtoare, de
la, s zicem, anxietate
*
, frustrare
**
, apatie
***
, depresie
****
sau/si deteriorare cognitiv
*****
pn la
suprasolicitarea sistemului nervos simpatic
******
. n plus, situatiile care semnific instaurarea dezechilibrului

*
Contribuind la aparitia sentimentelor de insecuritate, neliniste, ngrijorare si fric inexplicabil/fr obiect, anxietatea
red o veritabil masinrie de sugrumare a spiritului optimist. Oferindu-le indivizilor produse imaginative dintre cele mai
neplcute, ea face ca acestia s fie mereu n alert, s sufere din cauza nevrozelor sau s suporte scderi surprinztoare de
randament intelectual. Fcndu-si aparitia pe fundalul unor irefutabile tulburri libidinale si depinznd n foarte mare
msur de interdictiile existente la nivelul lui Supraeu, starea vizat, pentru a utiliza o cunoscut expresie de provenient
psihanalitic, ar fi semnalul de pericol adresat Eului i personalitii contiente care i corespunde.
**
A fi frustrat nseamn a fi torturat de senzatia c esti privat de un echilibru luntric, de o satisfactie care ar fi trebuit
s-ti revin n mod legitim sau de o sperant care era ct p ce s devin realitate. Cznd sub imperiul acestei pguboase
stri de spirit, tindem de regul s manifestm diferite tipuri de agresivitate: agresivitate orientat spre lucruri
considerate a fi obstacole n calea pstrrii/obinerii plcerii, agresivitate deplasat pe un substitut sau/i agresivitate
rentoars spre sine. Tristi si necjiti, avem pentru moment mari probleme cu propria persoan si cu lumea din jur:
egoism exacerbat, dependen enorm de tot felul de impedimente, sensibilitate crescut la infecii banale, predispoziie
pronunat pentru tulburri psihomotorice etc.
***
Apatia indic la prezenta indolentei, a deficitului de energie, a lipsei de reactie la circumstantele obisnuite/familiare,
dup cum si a insensibilittii, mai mult sau mai putin reliefate, fat de stimulrile afective. Conditionnd potrivit unor
estimri formulate nc de filosofii stoici suspensia analizei logice i a celei etice, conditia psihic invocat i arunc pe
indivizi ntr-o lume a pasivittii, opacittii si placidittii. Fiind anihilati ntr-un anume fel, acestia din urm ajung s
constituie expresia unor actori sociali zerovalenti, curentii evenimentiali ai timpului ocolindu-i cu desvrsire.
****
Cznd n depresie, indivizii, n majoritatea absolut a cazurilor, fac dovada faptului c nu au poft de viat, sunt
deprimati sau/si se afl n posesia unui nivel energetic insatisfctor. Cu un tonus de viat limitat, ei se afl, de cele mai
multe ori, n incapacitatea de a nfrunta chiar si cea mai mic dificultate. Sentimentul de inferioritate, care nu ntrzie s-
si fac aparitia, le complic la maximum viata. Drept rezultat, tendinta spre melancolie ia proportii nsemnate, iar ideile
de culpabilitate si autopunitiune devin cu adevrat dominatoare.
*****
De ndat ce sunt afectati de fenomenul deteriorrii cognitive, subiectii observ c le este greu dac nu chiar cu
neputint s se concentreze asupra lucrurilor si s-si organizeze gndurile de o manier logic. Starea nonconfortant
ce se instituie i determin, mai devreme sau mai trziu, s adopte linii comportamentale dintre cele mai rigide, ideii de
alternativitate revenindu-i, dup cum nu este greu de presupus, un rol cu totul si cu totul nensemnat.
******
n situatiile n care suntem tensionati , debusolati sau/si cuprinsi de panic, hipotalamusul conditioneaz activarea
ramurii simpatice a sistemului nervos vegetativ. Scoas din starea de echilibru, aceast ramur actioneaz direct asupra
muschilor netezi si organelor interne, producnd o suit ntreag de modificri corporale presiune sanguin ridicat,
ritm cardiac crescut, pupile dilatate etc. Fiind excitat, sistemul nervos simpatic stimuleaz, de asemenea, portiunea
medular a glandelor suprarenale (medulosuprarenala) pentru a elibera hormonii epinefrin si norepinefrin n circuitul
52
n relatia persoanei cu mediul din care face parte poate conduce frecvent si la agravarea strii de
sntate a acesteia
*******
.
Dat fiind faptul c aparitia elementelor nefamiliare tensionante i poate face pe indivizi s
sufere ntr-un fel sau altul putem cu usurint concluziona c dorinta acestora de a se nchide n
fata nouttilor ameninttoare, de a da ripost atacurilor din afar sau de a nu admite, expresia lui
J. Maisonneuve, dizolvarea obisnuintelor domestice este una fireasc, explicabil, normal. Prin
felul n care se manifest n situatiile de excentricitate existential , toti ei demonstreaz c nu
doresc sub nici o form s accepte puncte de vedere mai putin cunoscute, s renunte la
stereotipurile existente si s fac abstractie de ungiurile de vedere deja acceptate. Ceea ce primeaz
la acest moment, spun specialistii [8], poart numele de coeren, claritate i stabilitate. Vointa de
permanent, tendinta de conservare care asigur identitatea si sensul se dovedesc a fi, n aceste
mprejurri, mult mai puternice dect spiritul de mobilitate , tendinta de inovare, vointa de
schimbare.
De ce se ntmpl asa ceva? Care sunt resorturile respingerii transformrilor de extractie
reprezentational?
n tentativa de a oferi rspunsuri ct mai explicite la ntrebrile formulate mai sus, A.
Neculau, reputat psihosociolog romn, vicepresedinte al Asociaiei Psihologilor din Romnia si
presedinte al Asociaiei Psihologilor din Moldova, membru fondator al LObservatoire Europeen des
Reprezentations Sociales si membru titular al European Association of Experimental Social
Psychology, realizeaz, cu aproape cincisprezece ani n urm (1994), o campanie masiv de
interviuri individuale si colective, cu diferite categorii de actori sociali, predominnd cei din mediul
academic. Rezultatele obtinute au permis s se stabileasc c neacceptarea de ctre indivizi a
modificrilor ce se impun la nivelul gndirii lor sociale (deci si n perimetrul cmpurilor
reprezentationale de care dispun) poate fi explicat prin existenta a patru tipuri de refuz intrinsec
refuzul din dorina de meninere a echilibrului, refuzul motivat de competena deja dobndit,
refuzul provenit din ignoran si, n sfrsit, refuzul provenit din conformismul social [9; 10; 11].
Refuzul din dorina de meninere a echilibrului, consider A. Neculau, este specific
oricrui sistem socio-uman confruntat cu atacuri din afar. Nevoia de ordine, de claritate
trebuie corelat cu teama c nu va putea fi inventat un alt stil de viat, o alt ecuatie de
raportare la valori, o alt gril de lectur a realittii. Experienta acumulat si status-ul deja
dobndit au dat nastere unui mod de interactiune cu mediul social care a intrat n sistemul

sanguin. Epinefrina conduce din nou la cresterea frecventei cardiace sau la ridicarea nivelului de presiune arterial, iar
norepinefrina, la rndul su, activeaz glanda pituitar, influentnd astfel asupra volumului de zahr continut n ficat.
*******
Influenta nefast pe care evenimentele neplcute a exercit asupra strii de sntate a indivizilor poate lua o
multitudine de forme. Astfel, putem vorbi despre diminuarea capacitii sistemului imunitar de a lupta mpotriva
bolilor, despre profilarea efectului de hiperactivare cronic i a principalei lui consecine boala cardiac sau
despre diminuarea comportamentelor de sntate pozitive i intensificarea celor negative. Nu sunt rare nici cazurile
cnd situatiile dezagreabile/suprtoare duc la nervozitate, oboseal, tulburri de somn, deranjamente stomacale.
53
psihic al personalittii, care a nscut preferinte pentru ceea ce este stiut, traditional, obisnuit.
Orice schimbare a contextului trezeste individului teama de necunoscut, frica de a nu mai
gsi resurse interioare pentru a face fat noilor imperative ale timpului. Observnd c totul n
jur e altfel/strin, el se vede nevoit s constate c filosofia de viat de care dispune poate
deveni deodat inadecvat, insuficient, ineficient. Nesiguranta instituit naste dorinta
acerb de a redescoperi familiarul, d impulsuri majore nevoii de rentoarcere la trecut.
Refuzul motivat de competena deja dobndit si trage originea, conform lui A.
Neculau, din experienta care a generat, n istoria personal sau cea colectiv, succese,
recunoastere, pozitii privilegiate. Dublat, adeseori, de simtul vanittii, sentimentul vizat ia
forma unei ncrederii exagerate n sine/n noi, dup cum si a unui stil comportamental
dogmatic axat pe lozinci ncremenite, opinii perimate, convingeri desuete. O asemenea stare
are ca efect perceptia si retentia selectiv a argumentelor, respingerea n bloc a realittii ce
nu poate fi asimilat si ncorporat.
Refuzul din ignoran, n optica lui A. Neculau, se datoreaz precarittii cunostintelor
profesionale si politice, lipsei de capital cultural. Omul de serie sau n alti termeni omul-
mas a dispus n toate timpurile de un statut ambiguu: acesta nu-i extrage substana din
calitile personale sau din competen, nici din proprietatea care confer independen, ci
din emanaia puterii pe care o conine status-ul (postul) pe care-l deine. n orice mprejurri,
subliniaz cunoscutul cercettor romn, acest om tinde s ncheie un contract prin care ar
putea obtine autoritate de status contra atasament. Mai mult dect att, afisnd inocent,
puritate moral, transparent, el poate fi, n acelasi timp, si agresiv, acuznd snobismul sau
impuritatea sufleteasc ale celor care gndesc sau/si actioneaz de o manier ce-i este strin.
Constientizarea lipsei de competent poate naste nencredere n sine, suspiciune si, mai ales,
ur mpotriva celor ce pot fi altfel.
Refuzul din conformism social ia forma unei dependente vdite fat de superiori sau
egali si este motivat prin respectul fat de traditii, realizri, momente de succes n istoria
personal sau cea colectiv. Posesor, de foarte multe ori, al unui status social periferic,
individul, estimeaz A. Neculau, s-a exersat mereu n comportamentul de supunere (fat de
norme, sefi, situatii). Expus unei presiuni informationale univoce, el devine pe parcurs un
simplu receptacol, neavnd capacitatea de a decide fr sprijin, norm, indicatii. Czut
sub imperiul unor coduri prescrise, ntreaga lui viat devine anomic, dependent de sursele
de autoritate, lipsit de pondere ntr-o structur ierarhic. Supunerea ndelungat la reguli
rigide, mai tine s adaoge autorul invocat, poate chiar modifica structura personalittii, poate
elimina accentele personale si modela un profil de vesnic subordonat. n fond, asistm la un
contract social cu puterea: n schimbul unei viei sociale i profesionale normale,
individul se angajeaz s n-o ofenseze. S n-o ofenseze, pentru c genul de normalitate
instituit nseamn pentru el o traiectorie de progres, iar istoria lui personal o istorie de
succes.
54
Fundamentndu-se pe un demers experimental de anvergur si raliindu-se mai multor teze
psihosociologice emise anterior
********
, cuadrinomul lui A. Neculau aduce o contributie substantial
la elucidarea impedimentelor ce stau n calea transformrilor de turnur reprezentational. Consistent
si elevat, el furnizeaz suficiente informatii pentru a identifica motivele de care se conduc cei multi
atunci cnd aleg s fie ireceptivi la pulsatiile mediului nconjurtor, cnd fac ca dependenta de
conceptiile nsusite s o ntreac cu mult pe cea legat de conceptiile de dat recent sau/si cnd
admit ca teama de necunoscut, senzatia de amenintare fat de ceea ce nu este nc bine nteles s
pun n valoare reticenta, ignoranta, conservatismul. Multumit lui, postulatul potrivit cruia
implementarea schimbrii mentale cunoaste o desfsurare asincron (cu rupturi, reactii de respingere
si paralizie operational) capt un sens mai profund, mai temeinic, mai nuantat.



Summary
In the transformational phase of the social representations, the individuals tend to reject the
new situational configurations in favour of maintaining the values and /or the norms of older times.
Why does this happen? In an attempt to offer a consistent answer to this question, A. Neculau, a
reputed romanian psychologist, founding member of L Observatoire Europeen des Representations
Sociales and at the same time member in ordinary of the European Association of Experimental
Social Psychology, had lead, a few years ago a vast and original campaign of psychosociological
interviews. The recorded results have lead to the conclusion that the individuals unwillingness to
accept, immediately and obviously, the changes that take place at the level of the social
representations can be explained by the existence of four types of intrinsic refusal- the refusal
originated by the wish to maintain a balance, the refusal motivated by the already acquired
competence, the refusal that comes out of ignorance and finally the refusal as a result of social
conformism.



********
Recurgnd la elaborarea cuadrinomului, A. Neculau se vede obligat s tin cont de mai multe convictiuni
care existau deja si care abordau, sub un aspect sau altul, fenomenul de rezistent la schimbare. Atentia cade, cu
precdere, asupra ideilor lui G. Watson (1967) cu referire la cele opt forte de rezistent (homeostazia; tendinta
fiecrui individ de a-si mentine echilibrul; obisnuinta, preferinta pentru familiar; prioritatea, relevarea pentru prima
oar a unei situatii critice care devine model actional; perceptia si retentia selectiv, functie de prejudectile
vehiculate; dependenta fat de opiniile egalilor si superiorilor; respectul fat de traditii; lipsa de ncredere n sine;
nesiguranta si ntoarcerea la trecut) si asupra ideilor cuplului investigational G. Eicholtz E. Rogers (1974) cu
referire la cele opt reactii de refuz (refuz din ignorant; refuz din capriciu; refuz prin mentinerea unui status-quo;
refuz din conformism fat de gruparea social; refuz generat de relatiile interpersonale ale subiectului; refuz prin
substitutie; refuz din cauza lipsei de utilitate; refuz motivat prin experienta de viat a celui implicat).
55

Referin(e bibliografice

1. Rouquette M.L., Guimelli C. Les canevas de raisonnement conscutifs la mise en cause
dune reprsentations sociale: essai de formalisation et tude exprimentale // Les Cahiers
Internationaux de Psychologie Sociale. N
o
. 28. 1995. P. 37.
2. Giust-Desprairies F. Le sujet dans la reprsentation sociale // Connexions. N
o
. 51. 1988.
P. 94-95.
3. Abric J.-C. Lorganisation interne des reprsentations sociales: systme central et systme
priphrique // C. Guimelli (ed.). Structures et transformations des reprsentations sociales.
Lausanne: Delachaux et Niestl, 1994. P. 78.
4. Neculau A. Reprezentrile sociale dezvoltri actuale // A. Neculau (coord.). Psihologie
social. Aspecte contemporane. Iasi: Polirom, 1996. P. 43.
5. Sleahtitchi M. Modele i mecanisme de transformare a reprezentrii sociale // Studia
Universitatis: Revista stiintific a Universittii de Stat din Moldova. Seria Pedagogie,
Psihologie, Didactica tiinei. Nr. 9. 2007. P. 227-232.
6. Sleahtitchi M. Elementele noi ca surs de transformare a reprezentrii sociale // Revista
Psihologie, Pedagogie special, Asisten social. Nr. 1 (6). 2007. P. 1-10.
7. Sleahtitchi M. Dinamica reprezentrii sociale. Rolul elementelor noi // Studia Universitatis:
Revista stiintific a Universittii de Stat din Moldova. Seria Pedagogie, Psihologie,
Didactica tiinei. Nr. 9. 2007. P. 221-227.
8. Neculau A. O perspectiv psihologic asupra schimbrii // A. Neculau (coord.). Psihologie
social. Aspecte contemporane. Iasi: Polirom, 1996. P. 235.
9. Neculau A. La rsistance au changement dans le champ socio-professionnel roumain //
Analele Stiintifice ale Universittii Al.I. Cuza din Iasi. Seria Psihologie tiinele
Educaiei. Nr. 3. 1994. P. 20-29.
10. Neculau A. O perspectiv psihologic asupra schimbrii // A. Neculau (coord.). Psihologie
social. Aspecte contemporane. Iasi: Polirom, 1996. P. 235-237.
11. Neculau A. Quelques rflexions sur la rsistance au changement en Roumanie. Regards sur
le champ universitaire // Bulletin de Psychologie. Tom 56 (6). Nr. 456. Noiembrie-
Decembrie 2001. P. 685-692.

Primit 10.03.08


56


Interven(ii psihologice n dezvoltarea afectivit(ii la vrsta preadolescent n situa(ii sociale de
dezvoltare nefavorabile
Angela Verdey, doctorand UPS I.Creang
Preadolescenta este considerat vrst de trecere de la copilrie spre maturitate si reprezint
una din cele mai dificile perioade n ontogenez. Dintre toate categoriile de vrst, preadolescentii
sunt caracterizati de un tempou intensiv al schimbrilor att n plan psihologic, ct si n plan
biologic, ce au repercusiuni puternice asupra dezvoltrii lor ulterioare. Dezvoltarea intelectual,
emotional, moral si spiritual a preadolescentului se intensific dac el are parte de dragoste si
dimprotriv dezvoltarea sa n toate aceste domenii va avea de suferit dac nevoia de dragoste nu i
este satisfcut. Absenta dragostei printesti duce la diferite forme de protest, genereaz conflicte
cu adultii, stri de angoas, agresivitate sau frustrare. Astfel, afectivitatea este una dintre cele mai
mari forte care determin cursul dezvoltrii preadolescentilor si regleaz comportamentul lor.
Studierea afectivittii preadolescentilor din SSD diferite (SSDN1 - preadolescenti din
familiile complete favorabile; SSDN2 preadolescenti din familiile temporar dezintegrate; SSDN3
preadolescenti educati n internate) ne-a determinat s elaborm si s implementm un program
de interventii psihologice de influent asupra defavorizrilor afective la preadolescentii din
familiile temporar dezintegrate si preadolescentii educati n internate. Interventiile psihologice
reprezint un sistem de msuri orientate la rectificarea devierilor n dezvoltare cu ajutorul
mijloacelor speciale de influent psihologic.
Am presupus c, interventiile psihologice n conditiile special ogranizate pot influenta pozitiv
asupra dezvoltrii afectivittii prin intermediul comunicrii si interactiunii copilului cu adultul si
semenii, optimizrii activittii dominante la vrsta preadolescent, autoreglrii emotionale.
Obiectivele experimentului formativ:
1. Elaborarea programei de interventie psihologic;
2. Optimizarea strilor psiho-emotionale ale preadolescentilor prin micsorarea nivelului de
agresivitate, anxietate, neliniste, frustrare, culpabilitate etc.;
3. Dezvoltarea abilittilor de comunicare interpersonal si exprimare emotional adecvat;
4. Dezvoltarea ncrederii n sine prin stabilizarea relatiilor cu cei din jur si a responsabilittii fat
de gndurile, sentimentele si comportamentele personale;
5. Organizarea si realizarea experimentelor formative cu preadolescentii din familiile temporar
dezintegrate si a preadolescentilor educati n internate.
6. Studierea eficacittii interventiilor psihologice efectuate cu preadolescentii din familiile
temporar deziintegrate si preadolescentii din internat.
57
Momentul de baz n cadrul probelor formative const n dezvoltarea factorilor determinanti n
dezvoltarea afectivittii la vrsta preadolescent. Sedintele special organizate de noi determinau
influenta asupra sferelor de baz n cadrul crora am determinat cele mai pregnante deosebiri n
loturile experimentale: sfera copil - adult (comunicarea, interactiunea, activitatea); sfera copil - alt
copil (comunicarea, interactiunea, activitatea); sfera copilul - mediul (tipul dominant al
activittii); sfera copilul el singur (sfera cognitiv, sfera afectiv). Pe toat durata sedintelor am
conferit o deosebit atentie comunicrii centrate pe subiect, parametrilor tipului acesta de
comunicare care au fost determinati si studiati n cadrul experimentelor de constatare, anchetrilor
si observrilor.
n cadrul grupelor de interventie au fost inclusi n total 50 de preadolescenti, cte 25 de
preadolescenti inferiori (10-12 ani) din al II lot experimental (copii din familiile temporar
dezintegrtae) si 25 preadolescenti inferiori din al III lot experimental (copii educati n internate),
formndu-se 2 grupe experimentale si 2 grupe de control. n fiecare grup experimental au fost
inclusi 12 preadolescenti. Interventiile psihologice au fost realizate de ori pe sptmn n decurs
de trei luni, astfel, fondul total a constituit 48 de sedinte pentru ambele grupe experimentale.
Durata unei sedinte a fost minimum de 90 de minute. Grupele experimentale au fost neomogene,
alctuite din fete si bieti. Pentru evaluarea eficientei interventiilor psihologice am aplicat
Chestionarul Bass Dark; testul de studiere a frustrrii Rosenzweig.
Analiza rezultatelor dezvoltrii afectivittii la vrsta preadolescent va fi efectuat n trei
directii: 1. compararea rezultatelor dintre grupurile experimentale (grupul experimental format din
preadolescentii din familile temporar dezintegrate (D), grupul experimental format din
preadolescentii din internate (I)) si grupurile de control (grupul de control format din
preadolescentii din familiile temporar dezintegrate (D) si grupul de control format din
preadolescenti din internat (I)); 2. comparararea rezultatelor dintre grupurile experimentale si lotul I;
3. compararea rezultatelor dintre grupurile experimentale
n continuare vom analiza rezultatele experimentului de control dup chestionarul Bass-
Darky. Prezentm n mod grafic rezultatele dintre grupele experimentale si grupele de control.

Figura 1. Rezultatele pentru preadolescentii din grupurile experimentale si de control, Bass-Dark.
0
5
10
15
20
25
i
r
i
t
a
b
i
l
i
t
a
t
e
n
e
g
a
t
i
v
i
s
m
o
f
e
n
s
a
s
u
s
p
i
c
i
u
n
e
c
u
l
p
a
b
i
l
i
t
a
t
e
i
n
d
i
c
e
l
e

a
g
r
i
n
i
c
e
l
e

o
s
t
i
l
i
t
a
t
u
n
i
t

i

m
e
d
i
i
gr. Experim (D)
gr. Control (D)
gr. Experim (I)
gr. Control (I)
58
Din graficul prezentat se pot vedea schimbrile survenite n diminuarea diferitor forme si
tipuri ale comportamentelor agresisve la preadolescentii din ambele grupuri formative, datorate
interventiilor psihologice. La compararea rezultatelor dintre grupul experimental si de control
(pentru preadolescentii din familiile temporar dezintegrate) am observat faptul c, valorile
preadolescentilor din grupul experimental s-au diminuat la majoritatea parametrilor (agresivitate
fizic, iritabilitate, ofensa, suspiciune, agresivitate verbal, culpabilitate, indice ostilitate, indice
agrsivitate) spre deosebire de preadolescentii din grupul de control. La scalele agresivitate
indirect si negativism, grupul de control a obtinut scoruri nesemnificativ mai mari n comparatie
cu grupul experimental.
Rezultatele obtinute n urma prelucrrii statistice a datelor confirm acest lucru. Astfel, s-au
obtinut diferente statistic semnificative la scalele agresivitate fizic (p=0,001), iritabilitate
(p=0,009), ofensa (p=0,03), suspiciune (p=0,02), indice agresivitate (p=0,001) cu valori mai mari
pentru grupul de control.
Pentru preadolescentii din internate din grupul experimental la fel se observ o descrestere a
rezultatelor la scalele: agresivitate fizic, agresivitate indirect, agresivitate verbal, iritabilitate,
negativism, ofensa, suspiciune, culpabilitate, precum si la indicele ostilitate si indicele
agresivitii.
n rezultatul analizei statistice am semnalat deosebiri statistico-semnificative la scala suspiciune
la pragul de semnificatie p=0,03 si indicele ostilitii, unde p=0,02, cu valori mai mari pentru
grupul de control (I). n asa mod putem afirma c sedintele special organizate au determinat
schimbri pronuntate n manifestarea agresivittii la preadolescentii din familiile temporar
dezintegrate si la cei din orfelinat ce au format grupul experimental.


Figura 2. Rezultatele experimentului de control pentru preadolescentii din grupurile experimentale
si lotul I, Bass-Dark.
0
2
4
6
8
1 0
1 2
1 4
1 6
1 8
a
g
r

f
i
z
i
c
a
a
g
r

v
e
r
b
a
l
a
a
g
r

i
n
d
i
r
e
c
t
a
i
r
i
t
a
b
i
l
i
t
a
t
e
n
e
g
a
t
i
v
i
s
m
o
f
e
n
s
a
s
u
s
p
i
c
i
u
n
e
c
u
l
p
a
b
i
l
i
t
a
t
e
i
n
d
i
c
e
l
e

a
g
r
i
n
i
c
e
l
e

o
s
t
i
l
i
t
a
t
u
n
i
t
a
t
i

c
o
n
v
e
n
t
i
o
n
a
l
e
g r. E xp e ri m ( D )
g r. E xp e ri m ( I)
L o tul I
59
n special, ne-am propus drept scop s constatm cum s-au modelat formele si tipurile de
agresivitate n rezultatul interventiilor psihologice la ambele grupuri experimentale. La unii factori,
precum agresivitate fizic, iritabilitate, ofensa, suspiciune, culpabilitate, indice ostilitate,
rezultatele pentru preadolescentii din familiile temporar dezintegrate sunt mai mici, dect cele a
smasilor lor din internat ce au fost inclusi n grupul experimental. Pe cnd la factorii agresivitate
indirect, negativism, agresivitate verbal si la indicele agresivitate, preadolescentii din internate
din grupul experimental au obtinut medii mai mici n comparatie cu preadolescentii din familiile
temporar dezintegrate ce au format grupul experimental.
n urma prelucrrii statistice s-au depistat diferente semnificative la scala agresivitate indirect
(p=0,006), cu scoruri mai mari pentru preadolescentii din familiile temporar dezintegrate si la
indicele ostilitate (p=0,05) cu valori mai mari pentru preadolescentii din internate. Astfel, putem
afirma c, componentul agresivitate al afectivittii la preadolescentii din internate din grupul
experimental s-a diminuat n rezultatul sedintelor special ogranizate, n special agresivitatea
verbal, agresivitatea indirect si indicele general al agresivittii, precum si negativism. ns n
acelas timp, trebuie s mentionam nivelul ridicat al ostilittii manifestat de acesti preadolescenti n
comparatie cu semenii si din familiile temporar dezintegrate. Preadolescentii din familiile
temporar dezintegrate n urma aplicrii interventiilor psihologice manifest agresivitate fizic,
iritabilitate, suspiciune, culpabilitate si ostilitate mai redus, dect preadolescentii din internat din
grupul experimental.
Compararea rezultatelor medii pentru preadolescentii din familiile temporar dezintegrate ce au
format grupul experimental si lotul I, ne demonstreaz faptul c valorile subiectilor din grupul
experimental la toti parametrii (agresivitate fizic, agresivitate indirect, iritabilitate, ofensa,
suspiciune, agresivitate verbal, culpabilitate, indice ostilitate i agresivitate) manifest tendinta
de a se apropia de rezultatele copiilor din lotul I, nesemnalndu-se diferente semnificative.
Rezultatele preadolescentilor din internate ce au format grupul experimental la fel demonstreaz
o tendint de apropiere cu rezultatele obtinute de preadolescentii din lotul I la parametrii
agresivitate fizic, agresivitate indirect, iritabilitate, negativism, ofensa, suspiciune, agresivitate
verbal, culpabilitate, indicele ostilitate, indicele agresivitii. Aceste rezultate ne permit s
vorbim despre faptul c, n urma organizrii si realizrii experimentului formativ, agresivitatea la
preadolescentii din ambele grupuri experimentale s-a diminuat, dar n acelas timp trebuie s
mentionm c nu putem vorbi despre atingerea acelui nivel normativ de manifestare al agresivittii
care l avem la preadolescentii din I lot.
60
S analizm rezultatele experimentului de control dup testul Rosenzweig. Pentru nceput,
Figura 3. Rezultatele experimentului de control pentru preadolescentii din grupurile experimentale
si grupurile de control, Rosenzweig.
trebuie s mentionm c, pentru a anihila consecintele negative ale frustrrii, am organizat si
realizat experimentul formativ, orientat att spre dezoltarea la fiecare subiect nu numai a gradului
de tolerant individual la frustrare, dar si a unor aptitudini sociale, prin interiorizarea valorilor si
normelor morale. Integrarea moral a personalittii nu se poate realiza altfel, dect prin unitatea
dintre atitudinea interioar si normele morale. Prezentm n mod grafic diferentele dintre grupurile
experimentale si grupurile de control.Ca consecint a interventiilor psihologice am reusit s
micsorm toleranta la frustrare la preadolescentii din familiile temporar dezintegrate din grupul
experimental, spre deosebire de cei din grupul de control, ce manifest o tolerant mai mare n
situatii critice. Analiza rezultatelor grupului experimental si al grupului de control ne vorbesc
despre scderea scorurilor la factorul OD (fixare pe obstacol), la factorul ED (fixare pe
autoaprare), la factorul E (reactii extrapunitive), si o crestere a valorilor la factorul I (reactii
intrapunitive), la factorul M (reactii impunitive), ND (fixare pe necesitti). La analiza statistic a
rezultatelor dintre grupul experimental si grupul de control a preadolescentilor din familiile
temporar dezintegrate am semnalat deosebiri statistico-semnificative la 5 factori din 6: la factorul
ND (fixare pe necesitti) la pragul de semnificatie p=0,02 si la factorul M (reactii intrapunitive) la
pragul p=0,003 cu valori mai mari pentru grupul experimental, la factorul OD (fixare pe obstacol)
la pragul p=0,05; la factorul ED (fixare pe autoaprare) la pragul p=0,02; factorul E (reactii
extrapunitive) la pragul p=0,0001 cu scoruri mai mici pentru preadolescentii din grupul de control.
Rezultatele obtinute demonstreaz, c preadolescentii din familiile temporar dezintegrate din
grupul experimental, spre deosebire de smasii lor din grupa de control au descris situatia ca fiind
putin semnificativ, nenvinuind pe nimeni de existenta ei, fixndu-se pe satisfacerea necesittilor
si orientnd reactia spre sine. Subiectilor grupului experimental, n timpul sedintelor special
ogranizate, li s-a oferit o varietate de situatii frustrative, unde au fost pusi n situatie de a gsi
0
5
10
15
uniti medii
OD ED ND E I M
gr experim(D)
gr control (D)
gr experim(I)
gr control (I)
61
rspunsuri la solicitrile multiple ale mediului, avnd posibilitatea de a-si dezvolta capacittile
adaptive.
n cazul preadolescentilor din internat au fost obtinute urmtoarele rezultate. Valorile
preadolescentilor din grupul experimental sunt mai joase dect a celor din grupul de control la
factorul OD (fixare pe obstacol), la factorul ED (fixare pe autoaprare), la factorul M (reactii
impunitive). Scoruri mai mari au fost obtinute la factorul ND (fixare pe necesitti); la factorul E
(reactii extrapunitive) si valori egale la factori I (reactii intrapunitive).
La grupul experimental (I) si grupul de control (I) am semnalat deosebiri statistico-
semnificative la factorul ED (fixare pe autoaprare) p=0,009, cu valori maxime apartinnd grupului
de control si la factorul ND (fixare pe necesitti) p=0,02 scorurile mai mari detinndu-le grupul
experimental.
Ca o consecint a realizrii interventiei psihologice am reusit s influentm modul de reactie
la situatiile frustrative att a preadolescentilor din familiile temporar dezintegrate, ct si a celor din
internate ce au fost inclusi n grupurile experimentale. Acesti preadolescenti trateaz situatia
frustrativ ca fiind prea putin important, fixndu-se pe satisfacerea necesittilor proprii. Ei nu
nvinuiesc pe nimeni de existenta situatiei frustrative, spre deosebire de leatii si din grupul de
Figura 4. Rezultatele experimentului de control pentru preadolescentii din grupurile experimentale
si lotul I, Rosenzweig.
control, care se fixeaz pe obstacol si pe autoaprare, orientndu-si reactia frustrativ spre exterior.
Acestea de cele mai dese ori asteapt ca cineva din exterior s le solutioneze problema,
manifestnd forme de comportament neadaptate.
La compararea grupurilor experimentale, din perspectiva testului Rosenzweig, am semnalat
medii mai sczute la preadolescentii din familiile temporate ce au fost inclusi n grupul experimenl
la 5 factori din 6: OD (Fixare pe obstacol); ED (fixare pe autoaprare); ND (Fixare pe necesitti);
E (Reactii extrapunitive) I (Reactii intrapunitive) spre deosebire de copiii din internate din grupul
experimental. Numai la parametru M (Reactii impunitive) preadolescentii din familiile favorabile
au cptat valori mai nalte, semnalndu-se si diferente statistic semnificative la pragul p=0,001.
0
2
4
6
8
10
12
uniti medii
OD ED ND E I M
gr experim (D)
gr experim (I)
lotul I
62
Diferente statistice se nregistreaz si la factorul E la pragul de semnificatie p=0,007, cu valori mai
mari pentru preadolescentii din internat.
Reesind din aceste rezultate, putem afirma c, preadolescentii din familile temporar
dezintegrate n timpul sedintelor special organizate au dat dovad de o nvtare mai eficient a
modalittilor de a face fat situatiilor frustrative n comparatie cu preadolescentii din internate.
Astfel acesti subiecti experimentati au ajuns la un nivel mai nalt de echilibare psihic si de
obiectivitate n aprecierea situatiei frustrante, dect leatii lor institutionalizati. O explicatie a acestui
fapt ar fi c, preadolescentii din internate, crescnd ntr-un regim sever de viat, au manifestat
frustrare excesiv si repetat, ceea ce n consecint a dus la crearea zonelor de redus tolerant si la
reactionri inadecvate, prin reactii de aprare a eului, ce a frnat dezvoltarea lor ulterioar.
S trecem la analiza rezultatelor comparative dintre grupul experimental (D) si I lot. Astfel
rezultatele grupului experimental se apropie de mediile I lot la urmtorii factori: OD (Fixare pe
obstacol); ED (Fixare pe autoaprare); ND (Fixare pe necesitti); E (Reactii extrapunitive). Pe cnd
la factorul I si la factorul M mediile difer. La prelucrarea statistic a datelor au fost obtinute
diferente semnificative la factorul reactii intrapunitive (I) la pragul p=0,003, cu valori mai mari
pentru lotul I si la factorul reactii impunitive (M) la pragul de semnificatie p=0,0001.
La analiza comparativ a rezultatelor pentru preadolescentii din internate si lotul I s-au
desemnat valori mai mici pentru grupul experimental la factorul M, la factorul ED, la factorul I si
valori mai mari la factorul OD, factorul NP si la factorul E. Aceste rezultate au fost confirmate de
analiza statistic a datelor. Astfel au fost obtinute diferente statistico-semnificative la factorul ED
(p=0,01), obtinndu-se scoruri mai mari pentru lotul I si la factorul E (p=0,04) cu rezultate mai
mari pentru grupul experimental.
Preadolescentii din ambele grupuri experimentale conform rezultatelor sunt plasati n imediata
apropiere de lotul I experimental. ns n acelas timp nu putem vorbi despre atingerea nivelului
normativ al tolerantei la frustrare care l avem la preadolescentii din lotul I.
Rezultatele prezentate ne permit s afirmm c prin intermediul interventiilor psihologice, n
cadrul sedintelor special organizate nu am reusit s crem nivelul formativ al dezvoltrii
afectivittii carcateristic preadolescentilor din lotul I.
Sedintele special organizate si efectuate de noi, precum si modificarea unor conditii de viat,
ne-au permis posibiilitatea de a compensa partial procesul dezvoltrii afectivittii. Deasemenea
am demonstrat c actiuniile compensatorii sunt mai eficiente la preadolescentii din familiile
temporar dezintegate.
n conditii experimentale am reusit s pstrm acea atmosfer de interactiune si comunicare,
care lipseste la preadolescentii din familiile temporar dezintegrate si la cei din internate.
Experimentul formativ a fost realizat n directia modificrilor normelor si normativelor de
63
educatie, schimbnd esential procesul de comunicare. Astfel putem afirma c, dezvoltarea
afectivittii n paticular si a personalittii n general, se formeaz la ambele grupuri formative, ns
reesind din specificul fiecrui grup n parte. Persist un lucru comun pentru aceste dou grupuri:
absenta printilor, lipsa comunicrii, interactiunii, activittii n viata cotidian a acestor
preadolescenti.


Summary
This article describes the fact that psychological intervention in specialy organized condition can
positively influence the affective development of the preadolescents from temporarily
desintegrated families as well as preadolescents boarding schools.

Bibliografie selectiv
1. Philip Cowan, Mavis Hetherington, Family Transitions, New Jersey, Lawrence Erlbaum
Associates, 1991, p.247.
2. Rudic, T. Psihologia frustratiei. Iasi, 2006. 196 p.
3. Fanypa, A., Vonrep P. Hopocrxonax arpeccnx. Hsyuenne nnnxnnx nocnnrannx n
cementx ornomenn. Hep. c anrn. Fpxnneno R. H Kpaconcxoro F. Mocxna, 2000. c. 512.
4. yponnna, H.B. Pyxonocrno npaxrnuecxoro ncnxonora: Hcnxonornuecxne nparpammt
pasnnrnx nnunocrn n nopocrxonom n crapmem mxontnom nospacre, M., 2000, 128 c.
5. Hmrona, E. K. Monnna, I.F. Bnapranxa nx nspocntx: Hcnxoxoppexnnonax paora c
rnnepaxrnnntmn, arpeccnnntmn, rpenoxntmn ertmn, Ienesnc, M., 2000, 192 c.
6. Myxnna B.C. Hcnxonornuecxax nomomt erxm, nocnnrtnammnmcx n yupexennxx
nnrepnarnoro rnna. B: Bonpoct ncnxonornn. 1989. N 1. C. 32-39.
7. Ocnnona, A.A. Bneenne n npaxrnuecxym ncnxoxoppexnnm: rpynnonte merot paort,
Hs-no HHO Mo+x, Boponex, 2000, 240 c.
8. uypmanon, H.A., uypmanona H.B. Hcnxonornx enpnnnponannoro peenxa. Mocxna, 2004.
- 319 c.

Primit 12.03.08





64



Drama psihologiei
ADRIAN NECULAU, PROF., UNIV., DR. IASI

Sintagma de mai sus este titlul unei crti de Vasile Pavelcu, membru al Academiei (scoala de
lng Teatrul National i poart numele), in care se prezint afirmarea dramatic a acestei stiinte.
Cartea a constituit, in 1965, cnd a aprut la Editura Stiintific, un eveniment. Autorul atrgea
atentia asupra dramei" unei stiinte care a avut de nfruntat ostilitatea vecinelor, care a avut de
rezolvat contradictiile sale interioare, care a luptat pentru dobndirea identittii sale si care s-a trezit
implicat, de la nastere, intr-un conflict de legitimare si reabilitare, pentru a-si afirma nobletea.
Atunci cnd stiinta psihologiei era invadat de traduceri din literatura sovietic, cnd era coplesit de
dogmele marxist-leniniste, cartea aceasta ne-a aprut ca o lumin" care deschidea noi ci de
cercetare. Desigur, noi o citeam si intr-un al doilea registru: ca invitatie la gndirea liber, ne-
dogmatic, ne-timorat de presiunea ideologilor timpului. Descopeream un personaj dramatic, stiinta
psihologiei.
Cartea a avut succes, trezise interes, s-a scris mult despre ea, era altfel si acest lucru supra. A
existat si un grup, din pcate format din nume importante ale timpului, ntre care Mihai Ralea si
Alexandru Rosca, care au organizat autorului un adevrat proces". Aflnd despre conjuratie, Vasile
Pavelcu s-a hotrt s publice o a doua editie, cu o a doua prefat, polemic, invocnd acest act"
dramatic al psihologului condamnat de psihologie. Si nc n-a fost att de grav cum au ptit alti
psihologi, bgati n puscrie de delatiunea unor confrati. Diagnosticul lui Vasile Pavelcu a fost
exact: peste un timp psihologia avea s fie zguduit de o nou dram: afacerea meditajia
transcedental". La numai ctiva ani de la organizarea filierelor de formare n psihologie, psihologii
au devenit suprtori: au nceput s manifeste independent de gndire, s organizeze dezbateri
critice, s se abat de la linia" trasat. Acesti critici" agasanti trebuiau deci s dispar. Si ofensiva
a nceput: nu s-a mai dat cifra de scolarizare" iar studentii din anii mai mari au fost obligati s se
integreze in sectiile de filozofie si istorie. Apoi, n primvara lui 1982, a explodat bomba meditatiei
transcedentale", motiv pentru desfiintarea Institutului de Cercetri Psihologice si Pedagogice. A
fost o afacere" tipic pentru regimurile dictatoriale, mult comentat n cercurile intelectuale din
Romnia si n presa occidental. O reprimare manipulat, asemntoare nscenrilor staliniste
mpotriva pedologiei, demascat" ca pseudostiint", n 1936. Motivul: un experiment de relaxare
psihoterapeutic, care a durat 5 zile si a fost cerut de ctre Consiliul National al Stiintei si
Tehnologiei (dirijat de Elena Ceausescu). Pn in 1990 despre aceast disciplin se vorbea doar n
surdin.
65
n fine, cnd a aprut cartea lui Pavelcu, multi dintre noi stiam c e si drama slujitorilor acestei
stiinte, a unor psihologi, despre care se soptea c zac prin nchisori. Astzi avem un inventar al
psihologilor importanti ntemnitati, au fost cel putin opt, dintr-o comunitate extrem de redus. Au
fost cei doi clujeni: Florian $tefnescu Goanga, doctor in psihologie la W.Wundt, fondatorul
psihologiei experimentale in Romnia, cred c a fcut cinci ani; iar N. Mrgineanu, nume
binecunoscut, autor a numeroase si importante crti, a fcut 16 ani de nchisoare politic. A fost
victima unor colegi. Dintre ieseni: C.I. Botez, fiul anglistului Iancu Botez, a fost asistent la Filosofie
la Universitatea din Iasi, iar dup nchisoare a fost recuperat de Ralea (un om plin de contradictii!) si
au scris mpreun Istoria psihologiei. A fost seful sectiei Psihologia muncii la Institutul de
Psihologie al Academiei; Petre Botezatu a nceput ca asistent la Psihologie, a fost asistentul lui
Vasile Pavelcu. A fost arestat si anchetat timp de doi ani pentru c a fost membru al Partidului
Social-Democrat al lui Titel Petrescu, iar dup canal si munc obligatorie, ca zidar, a fost psiholog la
CFR. A intrat apoi la universitate, evolund ca logician. Bucurestenii au fost mai multi: C.I.Bontil,
fost conferentiar la Bucuresti, colaborator al lui Rdulescu-Motru, a lucrat dup nchisoare n posturi
periferice. Om generos si dornic de contacte. Traian Herseni, fost colaborator al lui Dimitrie Gusti,
a fcut cinci ani, a fost recuperat tot de Ralea la Institutul de Psihologie al Academiei, unde a ajuns
seful sectiei de psihologie social; I.M.Nestor a fost colaborator al lui Rdulescu - Motru, au
publicat mpreun, are el nsusi oper bogat, nainte si dup nchisoare; C.Zahirnic a fcut
facultatea la Geneva, a fost elevul lui Claparde, a absolvit apoi Institutul Rousseau de acolo, iar
dup puscrie a intrat tot la Institutul de Psihologie al Academiei. I-am cunoscut pe toti, am amintiri
despre fiecare, cu unii am colaborat. In afar de Botezatu, nici unul nu s-a mai ntors in universitate.
Dup 1990 a venit revansa: s-au nfiintat sectii de psihologie n marile universitti, iar in 1995 au
iesit primele promotii de psihologi. Dar refacerea a cptat, din nou, o turnur dramatic: numrul
universittilor care formau psihologi s-a multiplicat, au aprut si universitti private, acum sunt
cteva zeci, iar numrul absolventilor nu poate fi cunoscut si nici controlat. Intr-o meserie n care se
cere practic ndelungat, sub conducerea unor mentori calificati, se produc tone de diplomati, se
improvizeaz, se distribuie diplome fr acoperire, se distruge credibilitatea stiintei. Dram
postmodern? Inconstient postcomunist?


Primit 29.01.08