Sunteți pe pagina 1din 8

Lucian Blaga Gorunul

Spre soare rd! Eu nu-mi am inima n cap, nici creieri n-am n inim.

n limpezi deprtri aud din pieptul unui turn cum bate ca o inim un clopot i-n zvonuri dulci mi pare c stropi de linite mi curg prin vine, nu de snge.

Sunt beat de lume i-s pagn! Dar oare ar rodi-n ogorul meu atta rs fr'de cldura raului? i-ar nflori pe buza ta atta vraj, de n-ai fi frmntat, Sfnto,

Gorunule din margine de codru, de ce m-nvinge cu aripi moi atta pace cnd zac n umbra ta i m dezmierzi cu frunza-i jucu?

de voluptatea-ascuns a pcatului? Ca un eretic stau pe gnduri i m-ntreb: De unde-i are raiul lumina? - tiu: l lumineaz iadul cu flcrile lui!

O, cine tie? - Poate c din trunchiul tu mi vor ciopli nu peste mult sicriul, i linitea ce voi gusta-o ntre scndurile lui o simt pesemne de acum: o simt cum frunza ta mi-o picur n suflet i mut ascult cum crete-n trupul tu sicriul, sicriul meu, cu fiecare clip care trece, gorunule din margine de codru. Lucian Blaga Lumina raiului Iubesti - cnd sub timpuri prin sumbre Iubesti - cnd suav icoana ce-ti faci n durere prin veac o tii nrmat ca-n rana strvechiului verde copac. Iubesti - cnd ulciorul de-aram se umple pe rnd, de la sine aproape, de flori si de toamn, de foc, de-anotimpul din vine. Lucian Blaga Iubire

vltori, unde nu ajung sorii, te-avnti s culegi printre umbre blaiul surs al comorii. Iubesti - cnd ntreaga fptur, cu schimbul, odihn, furtun ti este-n aceeasi msur Iubesti - cnd simtiri se desteapt c-n lume doar inima este, c-n drumuri la capt te-asteapt nu moartea, ci alt poveste. Ion Barbu Dup melci Desculti si uzi Fetiscane (Cozi plavane) Unchiului meu Sache Soiculescu al carui glas il imprumut aici. Infasate-n lungi zavelci O porneau n turma bleaga S culeaga Dintr-atatia frati mai mari: Unii morti, Altii plugari Dintr-atatia frati mai mici: Prunci de treaba, Scunzi, peltici, Numai eu rasad mai ru Dintr-atatia (prin ce har?) M brodisem sui, hoinar. Tot asa o data, iar, La un sfant prin Faurar Ori la sfintii Mucenici Eram mult mai prost pe-atunci... Tarla noastra de pitici Odihnea pe creasta, sus, Cnd Paresim da prin lunci Cu pietrisul de albine, Ne parea la toti mai bine: Tanci ursuzi, - Eu voinic prea tare nu-s. Rupt din fuga Subt o gluga De aluni, pe buturuga I Era umed la bordei Si tuleam si eu cu ei. Ierburi noi, craite, melci... si lav ptruns de lun.

Odihnii Si eu curand..

Cotobelc, Ghem vargat Si ferecat;

Vezi, atunci mi-a dat prin gnd Ca tot stand si alegand Jos pe vraful de foi ude Prin lastari si vrejuri crude, S-ar putea s dau de el, Melcul prost, incetinel... In ungher adnc, un gnd Imi soptea ca melcul bland Din mormant de foi, pe-aproape Cheama Omul s-l dezgroape...

Lasa noaptea din gaoace, Melc natang si f-te-ncoace Nu e bine s te-ascunzi Sub paretii grei si scunzi Printre vreacuri cerne soare, Colti de iarba pe razoare Au zvacnit iar muguri noi Pun pe ramura altoi. Melc, melc, Cotobelc, Iarna leapada cojoace

Si pornii la scotocit (Cu noroc, cci la-m gasit) Era tot o mogaldeata Ochi de bou, dar cu albeata: Intre el si ce-i afar' Strejuia un zid de var. -Ce s fac cu el asa? S-l arunc nu mi venea... Vream s vad cum se dezghioaca Pui molatic, din ghioaca : Vream s vad cum iar invie Somnoros, din colivie...

Si tu singur n gaoace! Hai, iesi, Din cornoasele camesi! Scoate patru firisoare Stravezii, tremuratoare, Scoate umede si mici Patru fire de arnici; Si agata la festile Ciufulite de zambile Sau la fir de margarint Inzauatul tau argint...

Peste gardurile vii Si de-a lungul, pe pmnt M-asezai cuacest descant : - "Melc, melc, Dinspre vii, Ori de vrei si mai la vale, In tarlale

-Tipareste brau de bale..."

Mai de sus de brana, drumul Unde seara tese fumul

Dupa ce l-am descantat L-am pus jos Si-am asteptat...

Multor mreji; De sub vreascuri vazui bine Repezita inspre mine O gusata cu gateji.

Inserase mai de-a bine Crengi uscate peste mine, Bazaind la vantul stramb Imi ziceau rastiti din dramb... Chiondoras Cata la cale: De pe sale, Cnd la deal si cnd la vale, Nazdravana de padure Jumulita de secure, Scurt, furis Inghitea din luminis. Din lemnoase vagauni, Capcauni Ii vedeam piezisi cum casca Buze searbade de iasca; Plans prelung cum scoate fiara, Plans dogit, Cnd un sarpe-i musca ghiara, Muget aspru si largit Si intorsi Ochi bubosi Innoptau sub frunti pestrite De parose Si barboase Joimarite. Toata noaptea viscoli... Inca bine n-ajunsesem Si cum stau sub vant si frig Strans carlig, -Iscodind cu ochii treji Ca porni duium, s vie O vifornita tarzie De Paresemi. II De vuia din funduri seara... -Mi-a fost frica, si-am fugit! Curgeau betele taras. Iar din plosca ei de gusa De matusa Un taios, un aspru: hrrsi..

Vntura, strnind glceava Alba pleava; Si cadeau si maruntei Bobi de mei... (Ningea bine, cu temei). In bordei Foc vrtos mnca napraznic Retevei.

Barbi de muschi, obraji de iasca, Prin padure. Roaga vantul s se-ndure"

De la jarul straveziu, Mai tarziu, Somnoros venii la geam. (Era-nalt, nu ajungeam.) Dar prin sticla petecita,

Pe coliba singur paznic M-au lasat c-un vraf de pene... Rar, le culegeam alene: Mosul Iene Razbatea de prin poiene S-mi dea genele prin gene. Si trudie, Langa vatra prigonit Privegheam prelung tciunii... Umbre dese, Ca paunii, Imi roteau pe hornul sui Leasa ochilor verzui.

Dar prin ghiata nclcita, Fulgera sul lung de har, Prapadenia de-afar': Podul lumii se surpase Iar pe case, Pana sus, peste colnic, Albicioase Ori foioase Cadeau cepi de arbagic.

Viu mi adusei aminte. Ce-auzisem inainte, De o noapte intre toate Urgisita,

Si-mi ziceam n gnd: "Dar el, Melcul, prost, incetinel? Tremura-n ghioaca, varga, Nu cumva un vant s-l sparga: Roag vantul s nu-l fure Si s nu mai biciuiasca

Cnd, pe coate, Guri spurcate Sufl vapt S drme Din pmnt... Cnd, pe-un sloi, rupnd din pita, Baba Dochia-nvlit

Cu opt sarici Sta covrig, Sta, nghite Si sughite Si se vaicara De frig. - Hei, e noaptea-aceea poate!

Lemne-n crng, Melc natng, Melc natng!"

III

Dintre pene si cotoare Gata nins,

Inapoi La fulgii moi Cumpenind a somn, pe coate, Cu tot gandul, sus, la-el, Soptii: "Melc incetinel, Cum n-ai vrut s iesi mai iute! Nici vifornit, nici mute Prin paduri nu te-ar fi prins... Iar acum, cnd focu-i stins, Hornul nins, Am fi doi s-alegem pene Si alene S chemam pe mosul Iene Din poiene, S ne-nchida: Mie, gene; Tie, Cornul drept, Cel stng, Binisor, Pe cnd se frng

Cum mija un pic de soare Pe ntins (In cmpie Colilie Razboind cu lunecusul Din tpoi saltnd urcusul), Inaltat la dmbii prinsi, M-intorsei subt alunis,...

Il zarii langa culcusu-i De frunzis. Era, tot, o scorojita Limba vanata, sucita, O nuia, ea un hengher Il tinea n zgarzi de ger! Zale reci, Aspre benti ce se-ntretaie, Sus, pe vreascurile seci, Il prindeau: O frunza moarta, cu pastaie. Si pe trupul lui zgarcit M-am plecat

Si l-am bocit:

Ci, n punga lui cu bale, Cu-insutite griji, pe cale

- "Melc, melc, ce-ai fcut Din somn cum te-ai desfacut? Ai crezut n vorba mea Prefacuta... Ea glumea! Ai crezut ca ploua soare, C-a dat iarba pe razoare, Ca alunul e un cantec... - Astea-s vorbe si descantec!

L-am purtat Leganat:

Punga mica de matasa... Iar acasa L-am pus bine Sus, n pod (Tot langa mine), Ca s-i cnt din cnd n cnd

Trebuia s dormi ca ieri, Surd la cnt si imbieri, S tragi alt oblon de var intre trup si ce-i afar'... - Vezi? Iesisi la un descantec; Iarna ti-a muscat din pntec... Ai pornit spre lunci si crng, Dar pornisi cu cornul stng, Melc natng, Melc natng!"

Fie tare Fie-n gnd: "Melc, melc, Cotobelc, Ploua soare Prin fneturi si razoare, Lujerii te-asteapta-n crng

Dar n-ai corn Nici drept, Nici stng; Sunt n sn la mosul Iene

Iar cnd vrui s-l mai alint Intinsei o mna-amara De plans mult.... si, drdind, Doua coarne de argint Rasucit, se frmar. Ca e ciunt, nu m-am uitat...

Din poiene: Cornul drept, Cornul stng...

- Iarna coarnele se frng, Melc natng, Melc natng!"

In ceasul cind penumbra la orizont descreste Ion Barbu Umanizare Iar seara intirzie un somnolent acord, Mi s-a parut ca domul de ghiata se topeste.

Castelul tau de ghiata l-am cunoscut gindire: Sub tristele-i arcade mult timp am ratacit De noi rasfringeri dornic, dar nicio oglindire, In stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-a vorbit. Timbru de Ion Barbu Cimpoiul vested luncii, sau fluierul n drum, Durerea divizata o suna-ncet, mai tare... Am parasit in urma grandoarea ta polara Si-am mers, si-am mers spre caldul pamint de miazazi, Si sub un pilc de arbori stufosi, in fapt de seara, Cararea mea, surprinsa de umbra, se opri. Ar trebui un cantec incapator, precum Fosnirea matasoasa a mrilor cu sare; Sub acel pilc de arbori salbateci, in amurg, mi-ai aparut - sub chipuri necunoscute mie, Cum nu erai acolo, in frigurosul burg, Tu, muzica a formei in zbor, Euritmie! Ori lauda gradinii de ingeri, cnd rasare Din coasta barbateasca al Evei trunchi de fum. Dar piatra-n rugaciune, a humei despuiare Si unda logodita sub cer, vor spune - cum?

Sub infloritii arbori, sub ochiul meu uimit, Te-ai resorbit in sunet, in linie, culoare, Te-ai revarsat in lucruri, cum in eternul mit Se revarsa divinul in luturi pieritoare.

O, cum intregul suflet, al meu, ar fi voit Cu cercul undei tale prelungi sa se dilate, Sa spintece vazduhul si - larg si inmiit Sa simta ca vibraza in lumi nenumarate...

Si-n acel fapt de seara, uitindu-ma spre Nord,