LIMBA MATERNA

Limba materna ca floarea eterna de busuioc si de dor. Dor de tarane, de doine batrane, de freamatul codrilor. Ea ne aduna cu soare si luna, cu viitor si trecut: frunza de laur batuta in aur de-un mester necunoscut. Vine din vreme si urca-n poeme langa balada si rost. In mit, in tara paste-o mioara Frate ciobanul mi-a fost. Vine din soarte pasind peste moarte cu bucurii si dureri. In cer, departe, Luceafarul arde, astazi mai tanar ca ieri. Limba de paine, de neam ce ramane, casa cu masa in prag. Canta si plange cand roua o frange ramura verde de fag. Limba de pace, de suflet ce tace neinfricat si imens Creste Pamanatul si umple cuvantul cu adevar si cu sens.

Tot casc leul iernii Cu vifore n coam. Mi-e dor de vorba-i cald, Mi-e dor de tine, mam. O stea mi-atinge faa Ori poate-a ta nfram. Sunt alb, btrn aproape, Mi-e dor de tine, mam.

LACUL Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni l ncarc, Tresrind n cercuri albe El cutremur o barc.
Si eu trec de-a lung de maluri, Parc-ascult i parc-atept Ea din trestii s rsar Si s-mi cad lin pe piept; S srim n luntrea mic, Ingnai de glas de ape, Si s scap din mn crma Si lopeile s-mi scape; S plutim cuprini de farmec Sub lumina blndei lune Vntu-n trestii lin foneasc, Undoioasa ap sune! Dar nu vine... Singuratic In zadar suspin i sufr Lng lacul cel albastru Incrcat cu flori de nufr.

Mi-e dor de tine, mam

Sub stele trece apa Cu lacrima de-o sam, Mi-e dor de-a ta privire, Mi-e dor de tine, mam. Micua mea: grdin Cu flori, cu nuci i mere, A ochilor lumin, Vzduhul gurii mele! Micuo, tu: vecie, Nemuritoare carte De dor i omenie i cntec fr moarte! Vnt hulpav pom cuprinde i frunza o destram. Mi-e dor de-a tale brae, Mi-e dor de tine, mam.