Sunteți pe pagina 1din 168

Contract POSDRU/86/1.

2/S/62485
Algebra Liniara
POSDRU ID 62485 * Bucuresti 2012
Prefat a
Algebra liniara si geometria analitica stau la baza pregatirii matematice universitare, oferind modelari bazate
pe conceptul de liniaritate. Cartea scrisa de noi cuprinde informat ia minimala ce reecta acest concept si
este structurata n urmatoarele capitole: spat ii vectoriale, transformari liniare, valori si vectori proprii, forme
biliniare si patratice, vectori liberi, dreapta si planul, schimbari de repere, conice si cuadrice.
Limbajul si notat iile folosite sunt simplicate, dar aceasta impune si citirea printre randuri, deoarece nu-
mai contextul da sensul corect elementelor omise voit ntr-o anumita formula sau propozit ie. Cititorul trebuie
sa aiba n vedere ca lingvistica matematica permite combinarea cuvintelor cu imagini si formule, pentru a evita
suprancarcarea si a uentiza exprimarea.
Conceptele fundamentale ale algebrei liniare, scalari, vectori, transformari liniare si forme biliniare, se
bazeaza n esent a pe adunare si nmult ire.
Scopul nostru este cvadruplu:
sa dirijam gandirea student ilor spre modelul matematic denit ie - teorema - demonstrat ie - problema;
sa formam capacitatea cititorului de a manevra concepte matematice, teoretice si calculatorii;
sa oferim idei pertinente de concentrare a informat iei (reprezentarea prin formule, desene etc.);
sa implementam softul specializat MAPLE ce permite simulari sau rezolvari care nu se pot face din varful
creionului.
Cuprins
MA.1.Spat ii vectoriale 7
1.1 Grupuri si campuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Spat ii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.3 Subspat ii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.4 Exercit ii/probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.4.1 Enunt uri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.4.2 Solut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.5 Exercit ii/probleme propuse spre rezolvare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
MA.2.Dependent a liniara. Baza, dimensiune 19
2.1 Dependent a si independent a liniara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
2.2 Baza si dimensiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
2.3 Exercit ii/probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2.3.1 Enunt uri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2.3.2 Solut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2.4 Exercit ii/probleme propuse spre rezolvare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
MA.3.Spat ii vectoriale euclidiene 31
3.1 Produs scalar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
3.2 Ortogonalitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
3.3 Exercit ii/probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
3.3.1 Enunt uri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
3.3.2 Solut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
3.4 Exercit ii/probleme propuse spre rezolvare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
MA.4.Ortogonalizare. Ortonormare 45
4.1 Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
4.2 Exercit ii/probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
4.2.1 Enunt uri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
4.2.2 Solut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
4.3 Exercit ii/probleme propuse spre rezolvare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
MA.5.Transformari liniare 53
5.1 Proprietat i generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
5.2 Nucleu si imagine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
5.3 Matricea unei transformari liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
5.4 Exercit ii/probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
5.4.1 Enunt uri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
5.4.2 Solut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
5.5 Exercit ii/probleme propuse spre rezolvare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
3
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
MA.6.Transformari nilpotente. Proiectori 73
6.1 Endomorsme particulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
6.2 Transformari liniare pe spat ii euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
6.3 Exercit ii/probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
6.3.1 Enunt uri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
6.3.2 Solut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
6.4 Exercit ii/probleme propuse spre rezolvare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
MA.7.Izometrii 83
7.1 Problema rezolvata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
7.2 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
MA.8.Valori si vectori proprii 87
8.1 Valori si vectori proprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
8.2 Polinom caracteristic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
8.3 Exercit ii/probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
8.3.1 Enunt uri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
8.3.2 Solut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
8.4 Exercit ii/probleme propuse spre rezolvare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
MA.9.Diagonalizare 93
9.1 Endomorsme diagonalizabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
9.2 Exercit ii/probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
9.2.1 Enunt uri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
9.2.2 Solut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
9.3 Exercit ii/probleme propuse spre rezolvare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
MA.10.Forma Jordan 101
10.1 Endomorsme jordanizabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
10.1.1 Algoritm general pentru gasirea unei baze Jordan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
10.1.2 Algoritm pentru gasirea unei celule Jordan de ordinul p
corespunzatoare valorii proprii multipla de ordinul s p . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
10.2 Exercit ii/probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
10.2.1 Enunt uri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
10.2.2 Solut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
10.3 Exercit ii/probleme propuse spre rezolvare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
MA.11.Endomorsme pe spat ii euclidiene 113
11.1 Endomorsme hermitice. Endomorsme antihermitice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
11.2 Endomorsme ortogonale. Endomorsme unitare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
11.3 Problema rezolvata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
11.4 Exercit ii/probleme propuse spre rezolvare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
MA.12.Polinoame si funct ii de matrice 117
12.1 Polinoame de matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
12.2 Funct ii de matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
12.3 Exercit ii/probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
12.3.1 Enunt uri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
12.3.2 Solut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
12.4 Exercit ii/probleme propuse spre rezolvare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
MA.13.Forme biliniare si patratice 127
13.1 Forme biliniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
13.2 Forme patratice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
13.3 Reducerea formelor patratice la expresia canonica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
13.4 Signatura unei forme patratice reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
13.5 Exercit ii/probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
- 4-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
13.5.1 Enunt uri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
13.5.2 Solut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
13.6 Exercit ii/probleme propuse spre rezolvare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
MA.14.Aplicat ii cu soft dedicat 155
14.1 Exemple ilustrative. Programe MAPLE

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
14.2 Cod MAPLE

pe Internet (select ie orientativa) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155


MA.15.Autoevaluare 157
15.1 Modele de subiecte de examen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
15.2

Intrebari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
Bibliograe 165
Index de not iuni 167
- 5-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
- 6-
MA.1.Spat ii vectoriale
Cuvinte cheie: spat iu vectorial, adunarea vectorilor, nmultirea vecto-
rilor cu scalari, subspat iu vectorial, suma directa de subspat ii vectoriale,
subspat ii suplimentare, familie de generatori.
1.1 Grupuri si campuri
Prin denit ii si exemple reamintim not iunile de grup si de corp comutativ (camp). Aceste structuri algebrice
sunt prezentate pe larg n manualele de matematica pentru liceu.
Fie G o mult ime nevida. O funct ie : G G G se numeste operat ie binara pe G. Valoarea operat iei
binare se noteaza cu g
1
g
2
si se citeste g
1
compus cu g
2
.
Denit ia 1. O mult ime Gmpreuna cu o operat ie binara pe G care satisface condit iile:
1) g
1
(g
2
g
3
) = (g
1
g
2
) g
3
, g
1
, g
2
, g
3
G;
2) e G, astfel ncat e g = g e = g, g G;
3) g G, g
t
G, astfel ncat g g
t
= g
t
g = e.
se numeste grup.
Un grup se noteaza e prin (G, ), e mai scurt prin G, atunci cand operat ia binara se subnt elege din
context.
Daca g
1
, g
2
G, avem g
1
g
2
= g
2
g
1
, atunci grupul G se numeste comutativ (abelian).
Elementul e care satisface axioma 2) este unic si se numeste element neutru.
Elementul g
t
care satisface axioma 3) este unic determinat de g si se numeste simetricul lui g.
Urmand grupurile numerice uzuale operat ia de grup se noteaza e aditiv, e multiplicativ. Din acest punct
de vedere avem doua tipuri de grupuri:
- grupul aditiv, notat (G, +); n acest caz, e se noteaza cu 0 si numeste zero, iar g
t
se noteaza cu g si se
numeste opusul lui g. Diferent a g
1
g
2
se deneste ca ind suma g
1
+ (g
2
);
- grupul multiplicativ, notat (G, ); n acest caz, e se noteaza cu 1 si se numeste unitate, iar g
t
se noteaza cu
g
1
si se numeste inversul lui g.
Exemple:
Concretizand mult imea G si specicand operat ia binara, obt inem grupuri particulare si astfel avem:
1) grupul aditiv al numerelor reale, (R, +);
2) grupul multiplicativ al numerelor rat ionale nenule, (Q 0, );
3) (G, ), unde G este mult imea matricelor:
_
1 0
0 1
_
;
_
0 1
1 0
_
;
_
0 1
1 0
_
;
_
1 0
0 1
_
,
iar nmult irea matricelor;
4) mult imea biject iilor denite pe A si cu valori n A formeaza un grup n raport cu
compunerea funct iilor.
7
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Denit ia 2. Fie (G, ) un grup. O mult ime nevida H a lui G se numeste subgrup al lui G, daca
g
1
, g
2
H, g
1
g
2
t
H.
Interpretand denit ia putem spune ca H este un subgrup al grupului (G, ) daca si numai daca H este grup
n raport cu operat ia indusa de .
Exemplu. Fie G = R0 si nmult irea obisnuita.

In grupul (G, ) se constata ca submult imea numerelor
rat ionale formeaza un subgrup, submult imea numerelor reale pozitive formeaza un subgrup si submult imea
numerelor irat ionale nu formeaza un subgrup.
Denit ia 3. Fie (G
1
, ) si (G
2
, ) doua grupuri. O funct ie : G
1
G
2
care satisface (g
1
g
2
) = (g
1
)(g
2
),
g
1
, g
2
G
1
, se numeste morsm. Un morsm bijectiv se numeste izomorsm.
De cele mai multe ori, grupurile izomorfe se identica. Daca G
1
= G
2
si , atunci n loc de morsm
spunem endomorsm, iar n loc de izomorsm spunem automorsm.
Exemplu. Grupul Cayley (grup nit cu sase elemente) descris de tabelul
E A B C D F
E E A B C D F
A A E D F B C
B B F E D C A
C C D F E A B
D D C A B F E
F F B C A E D
este izomorf cu grupul permutarilor a trei obiecte (grupul simetric S
3
):
E
_
1 2 3
1 2 3
_
; A
_
1 2 3
1 3 2
_
; B
_
1 2 3
3 2 1
_
;
C
_
1 2 3
2 1 3
_
; D
_
1 2 3
2 3 1
_
; F
_
1 2 3
3 1 2
_
si cu grupul urmatoarelor matrice:
E
_
1 0
0 1
_
; A
_
1 0
0 1
_
; B
_
_
_
_
1
2

3
2

3
2

1
2
_
_
_
_
;
C
_
_
_
_
1
2

3
2

3
2

1
2
_
_
_
_
; D
_
_
_
_

1
2

3
2

3
2

1
2
_
_
_
_
; F
_
_
_
_

1
2

3
2

3
2

1
2
_
_
_
_
(operat ia binara este nmult irea matricelor). Pe de alta parte exista un morsm de la grupul Cayley la grupul
(1, 1, ) si anume
E A B C D E

1 1 1 1 1 1
Compunand acest morsm cu izomorsmul dintre S
3
si grupul Cayley, se obt ine morsmul care asociaza
ecarei permutari signatura sa.
- 8-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Denit ia 4. O mult ime K mpreuna cu doua aplicat ii ale lui KK n K, numite adunare, respectiv nmult ire,
care satisfac condit iile:
a) adunarea determina pe K o structura de grup comutativ;
b) nmult irea determina pe K 0 o structura de grup;
c) nmult irea este distributiva fat a de adunare
se numeste corp.
Un corp pentru care si nmult irea este comutativa se numeste camp (corp comutativ). Un camp se noteaza
(K, +, ) sau mai simplu, K.
Exemplu. Tripletele (Q, +, ), (R, +, ) si (C, +, ) sunt campuri. Operat iile de adunare si nmult ire sunt
cele obisnuite.
Precizare.

In cele ce urmeaza vom folosi n special campul numerelor reale R si campul numerelor complexe
C.
1.2 Spat ii vectoriale
Spat iul vectorial este una dintre cele mai importante structuri algebrice care serveste si disciplinelor aplicate.
Aceasta structura consta dintr-un grup aditiv comutativ V , un camp K si o nmult ire denita pe K V cu
valori n V care satisface patru axiome. Elementele lui V vor notate prin v, w, . . . , iar elementele lui K vor
notate prin k, , . . . sau , , . . . Evident, vom accepta si notat ii potrivite contextului.
Denit ia 5. Mult imea V se numeste spat iu vectorial peste campul K daca admite:
a) o structura de grup comutativ, notata aditiv, (v, w) v + w, operat ia corespunzatoare numindu-se
adunarea vectorilor;
b) o funct ie f : K V V, f(k, v) = kv, astfel ncat k, K, v, w V sa avem:
1v = v; k(v) = (k)v; (k +)v = kv +v; k(v +w) = kv +kw,
aceasta operat ie numindu-se nmultirea vectorilor cu scalari.
Un spat iu vectorial se noteaza e prin tripletul (V, K, f), e pe scurt prin V . Elementele lui V se numesc
vectori, elementele lui K se numesc scalari, iar aplicat ia f se numeste nmult irea cu scalari.
Un spat iu vectorial peste campul numerelor reale R se numeste spat iu vectorial real. Un spat iu vectorial peste
campul numerelor complexe C se numeste spat iu vectorial complex. Acestea sunt cele doua situat ii ntalnite
mai frecvent n disciplinele aplicate, motiv pentru care noi ne vom referi numai la ele. De aceea, ori de cate ori
scriem simplu spat iu vectorial, subnt elegem ca el poate real sau complex.
Observat ii:
1. De fapt proprietat ile impuse nmult irii dintre scalari si vectori reprezinta compatibilitatea acestei operat ii
cu operat iile de grup din V si operat iile de camp din K.
2. Pentru simplicarea scrierii si pentru evitarea ncarcarii memoriei cu prea multe simboluri, adunarea din
V si adunarea din K s-au notat cu +, iar nmult irea din K si nmult irea cu scalari s-au notat prin alaturarea
elementelor nmult ite. Automat zero din V (vectorul nul) si zero din K (scalarul nul) vor notate la fel.
3. Relativ recent s-a demonstrat ca doar sapte dintre cele opt axiome (patru pentru grupul comutativ si
patru pentru nmult irea cu scalari) ce denesc spat iul vectorial sunt independente. Nimeni nu modica nsa
denit ia doar pentru a crea complicat ii matematice.
Sa prezentam acum cateva consecint e directe ale denit iei spat iului vectorial, consecint e care constituie
punctele de sprijin ale tehnicii calculatorii elementare.
- 9-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Teorema 6. Daca V este un spat iu vectorial peste campul K, atunci v V si k K au loc urmatoarele
proprietat i:
i) 0 v = 0; ii) k 0 = 0; iii) (1) v = v;
iv) daca v +w = v +u, atunci w = u; v) daca kv = v si v ,= 0, atunci k = .
Demonstrat ie. Se t ine seama de proprietat ile adunarii a doi vectori si de proprietat ile nmult irii dintre un scalar
si un vector, cu alte cuvinte se aplica denit ia 2.1, care consta din axiomele a) si b).
i) Avem v +0 v = v (t inand seama de axioma b)
1
), 1 v +0 v = v (vezi axioma b)
3
), (1 +0)v = v (K este
un grup aditiv), 1 v = v (conform axiomei b)
1
). Deoarece V este un grup, elementul neutru este unic, deci
relat ia v + 0 v = v implica 0 v = 0.
Pornind de la consecint ele anterioare se pot justica si relat iile:
(kv) = (k)v = k(v);
(k )v = (k + ())v = kv + ()v = kv + (v) = kv v;
k(v w) = k
_
v + (1)w

= kv + (k)w = kv + (kw) = kv kw,


k, K si v, w V . Drept urmare, adunarea si scaderea elementelor din V , precum si nmult irea cu scalari,
au formal proprietat ile de la numere reale sau numere complexe.
Exemple de spat ii vectoriale mai des ntalnite:
Precizam mult imile V si K, adunarea din V si nmult irea cu scalari, iar vericarea axiomelor o lasam pe
seama cititorului.
1) Spat iul vectorial K peste campul K. Avem V = K, unde K este camp, adunarea din K si nmult irea din
K.
2) Spat iul vectorial C peste campul R. Consideram V = C (mult imea numerelor complexe), K = R (mult imea
numerelor reale), adunarea din C si nmult irea dintre un numar real si un numar complex.
3) Spat iul vectorial aritmetic cu n dimensiuni. V = K
n
, K camp, adunarea
x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, . . . , x
n
+y
n
), x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
)
si nmult irea cu scalari
kx = (kx
1
, kx
2
, . . . , kx
n
).
4) Spat iul vectorial al vectorilor liberi. V = V
3
, K = R, adunarea vectorilor liberi prin regula paralelogra-
mului, nmult irea dintre un numar real si un vector liber.
5) Spat iul vectorial al matricelor de tipul mn. V = /
mn
(K), K camp, adunarea matricelor, nmult irea
dintre un scalar si o matrice.
6) Spat iul vectorial al solut iilor unui sistem algebric liniar omogen. V este mult imea solut iilor unui sistem
liniar omogen de m ecuat ii cu n necunoscute, cu coecient i din K (unde K este un camp), adunarea din K
n
,
nmult irea dintre un scalar si un element din K
n
.
7) Spat iu vectorial de funct ii.
V =
_
f [ f : S W, S mult ime nevida, W spat iu vectorial peste campul K
_
,
unde K este camp, adunarea funct iilor, nmult irea unei funct ii cu un scalar.
8) Spat iu vectorial de funct ii. V este mult imea solut iilor unei ecuat ii diferent iale ordinare, liniara si omogena,
K = R, adunarea funct iilor, nmult irea unei funct ii cu un scalar.
- 10-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
9) Spat iul vectorial al sirurilor reale sau complexe. V este mult imea tuturor sirurilor reale sau complexe,
K = R, respectiv C, adunarea
x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, . . . , x
n
+y
n
, . . . ),
nmult irea cu scalari
kx = (kx
1
, . . . , kx
n
, . . . ).
10) Spat iul vectorial al funct iilor test. O funct ie reala cu suport compact, adica anulandu-se n afara unei
mult imi compacte care depinde de funct ia considerata, si indenit derivabila, se numeste funct ie test. V este
mult imea tuturor funct iilor test, K = R, adunarea funct iilor test, nmult irea unui numar real cu o funct ie test.
1.3 Subspat ii vectoriale
Fie V un spat iu vectorial peste campul K. Ne propunem sa cercetam submult imile lui V care sunt ele nsele
spat ii vectoriale n raport cu operat iile induse de cele din V .
Denit ia 7. O submult ime nevida W a lui V se numeste subspat iu vectorial al lui V daca:
1) u +v W, u, v W; 2) ku W, k K, u W.
Aceste condit ii pot nlocuite prin condit ia echivalenta
ku +v W, u, v W, k, K.
Vectorul w = ku +v se numeste combinat ie liniara a vectorilor u si v.
De asemenea, ntrucat adunarea si nmult irea cu scalari sunt restrict ii la W ale operat iilor de pe V , perechea
(W, K) satisface toate axiomele spat iului vectorial. Prin urmare, putem da o denit ie echivalenta, aceea ca
W este un subspat iu vectorial al lui V daca si numai daca W este un spat iu vectorial peste K n raport cu
operat iile induse de cele din V . Asa se face ca vectorul 0 V apart ine necesar oricarui subspat iu vectorial.
Exemple:
1) Fie V un spat iu vectorial peste campul K. Mult imile 0 si V sunt subspat ii vectoriale ale lui V si se
numesc subspat ii improprii. Oricare alt subspat iu al lui V se numeste propriu.
2) Mult imea elementelor de forma (0, x
2
, . . . , x
n
) este un subspat iu vectorial propriu al lui K
n
.
3) Mult imea funct iilor impare si mult imea funct iilor pare sunt subspat ii ale spat iului vectorial real al
funct iilor reale denite pe (a, a).
4) Fie V = C
0
[a, b] spat iul vectorial al funct iilor reale continue denite pe [a, b]. Submult imea W =
_
f
C
0
[a, b] [ f(a) = f(b)
_
este un subspat iu vectorial.
5) Fie V = R
3
. Dreptele si planele care cont in originea sunt subspat ii vectoriale ale lui R
3
.
Contraexemplu. Fie V un spat iu vectorial. Daca W este o submult ime a lui V care nu cont ine pe 0,
atunci W nu poate subspat iu vectorial.
Denit ia 8. Fie V un spat iu vectorial peste campul K si S o submult ime nevida a sa. Un vector v V de
forma
v =
p

i=1
k
i
v
i
, v
i
S, k
i
K,
se numeste combinat ie liniara nita de elemente din S.
- 11-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Teorema 9. Daca S este o submult ime nevida a lui V , atunci mult imea tuturor combinat iilor liniare nite din
S este un subspat iu vectorial al lui V .
Acest subspat iu se numeste subspat iul generat de submult imea S sau acoperirea liniara a lui S si se noteaza
cu L(S).

In acest caz spunem ca familia S generaza pe L(S), sau ca S reprezinta o familie de generatori
pentru L(S). Daca S este mult imea vida, atunci prin denit ie L(S) = 0.
Demonstrat ie. Suma a doua combinat ii liniare nite de elemente din S este o combinat ie liniara nita de
elemente din S. Produsul dintre un scalar k K si o combinat ie liniara nita de elemente din S este o
combinat ie liniara nita de elemente din S.
Evident, diferite submult imi de vectori din V pot sa genereze acelasi subspat iu. De exemplu, mult imile
1, t, t
2
, . . . , t
n
;
_
1,
t
1!
,
t
2
2!
, . . . ,
t
n
n!
_
; 1, (1 t), (1 t)
2
, . . . , (1 t)
n
,
genereaza spat iul vectorial al funct iilor polinomiale care au cel mult gradul n, iar mult imile
1, t, t
2
, . . . , t
n
, . . . ,
_
1,
t
1!
,
t
2
2!
, . . . ,
t
n
n!
, . . .
_
, 1, (1 t), (1 t)
2
, . . . , (1 t)
n
, . . . ,
genereaza spat iul vectorial al tuturor funct iilor polinomiale.
Teorema 10. Daca W
1
si W
2
sunt doua subspat ii ale spat iului vectorial V , atunci:
1) mult imea W
1
+W
2
= v = v
1
+v
2
[ v
1
W, v
2
W
2
, numita suma dintre W
1
si W
2
, este un subspat iu
vectorial al lui V ;
2) intersect ia W
1
W
2
este un subspat iu vectorial al lui V ;
3) reuniunea W
1
W
2
este un subspat iu vectorial al lui V doar daca W
1
W
2
sau W
2
W
1
.
Demonstrat ie. 1) Fie u, v W
1
+W
2
, adic a u = u
1
+u
2
, v = v
1
+v
2
, unde u
1
, v
1
W
1
si u
2
, v
2
W
2
. Deoarece
u
1
+v
1
W
1
si u
2
+v
2
W
2
, gasim
u +v = (u
1
+v
1
) + (u
2
+v
2
) W
1
+W
2
.
Fie k K. Deoarece ku
1
W
1
si ku
2
W
2
, rezulta
ku = (ku
1
) + (ku
2
) W
1
+W
2
.
2) Considerand u, v W
1
W
2
, avem u, v W
1
si u, v W
2
. Pe de alta parte, W
1
si W
2
sunt subspat ii
vectoriale, deci pentru k, K, avem ku +v W
1
si ku +v W
2
, adica
ku +v W
1
W
2
.
3) Presupunem ca nu au loc incluziunile ment ionate. Fie u
1
W
1
si u
1
, W
2
, v
2
, W
1
si v
2
W
2
. Rezulta
u
1
+v
2
, W
1
si u
1
+v
2
, W
2
, deci u
1
+v
2
, W
1
W
2
, adica reuniunea precizata nu este subspat iu vectorial.
Observat ie. Acoperirea liniara a reuniunii W
1
W
2
este subspat iul vectorial suma W
1
+W
2
.
- 12-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Exemplu. Fie subspat iile W si U generate de vectorii w
1
= (1, 5), w
2
= (1, 10), w
3
= (3, 15), respectiv
u
1
= (1, 4), u
2
= (1, 2), u
3
= (2, 0) din R
2
. Sa se construiasca subspat iile W +U si W U.
Solut ie. Subspat iul suma W +U este acoperirea liniara a vectorilor w
1
, w
2
, w
3
, u
1
, u
2
si u
3
, adica v W +U
este de forma
v = k
1
w
1
+k
2
w
2
+k
3
w
3
+k
4
u
1
+k
5
u
2
+k
6
u
3
.
Subspat iul W U cont ine acei vectori pentru care

1
w
1
+
2
w
2
+
3
w
3
=
1
u
1
+
2
u
2
+
3
u
3
.
Folosind operat iile cu vectori din R
2
, obt inem sistemul
_

1
2
2
+ 3
3
=
1

2
+ 2
3
5
1
10
2
+ 15
3
= 4
1
+ 2
2
.

Intrucat rangul matricei sistemului este 1, compatibilitatea este asigurata de anularea determinantului car-
acteristic
1
+ 7
2
10
3
= 0. Obt inem

1
= 7 + 10,
2
= ,
3
= , , R.
Atunci avem in nal
(7 + 10)u
1
+u
2
+u
3
= (6 8, 30 40) W U, , R.
Teorema 11. Fie W
1
si W
2
doua subspat ii vectoriale si v W
1
+W
2
. Descompunerea v = v
1
+v
2
este unica
daca si numai daca W
1
W
2
= 0.
Demonstrat ie. Fie v = v
1
+ v
2
= v
1
t
+ v
2
t
, cu v
1
, v
1
t
W
1
si v
2
, v
2
t
W
2
. Vectorul u = v
1
v
1
t
= v
2
t
v
2
este cont inut n W
1
W
2
. De aceea ipoteza W
1
W
2
= 0 implica v
1
= v
1
t
si v
2
= v
2
t
, adica unicitatea
descompunerii.
Reciproc, unicitatea implica W
1
W
2
= 0, deoarece n caz contrar orice vector nenul w W
1
W
2
, ar
avea cel put in doua descompuneri, w = w + 0 = 0 +w.
Denit ia 12. Fie W
1
si W
2
doua subspat ii vectoriale ale lui V . Daca W
1
W
2
= 0, atunci suma W
1
+ W
2
se numeste suma directa si se noteaza cu W
1
W
2
. Daca n plus W
1
W
2
= V , atunci W
1
si W
2
se numesc
subspat ii suplimentare.
Exemplu. Subspat iul funct iilor pare si respectiv impare sunt suplimentare n spat iul vectorial real al
funct iilor reale denite pe (a, a) ntrucat intersect ia cont ine numai funct ia zero si
f(x) =
1
2
_
f(x) +f(x)

+
1
2
_
f(x) f(x)

, x (a, a),
adica orice funct ie f : (a, a) R este suma dintre o funct ie para si una impara.
Evident not iunile de suma si suma directa se pot extinde la cazul unui numar nit de subspat ii vectoriale.
1.4 Exercit ii/probleme rezolvate
1.4.1 Enunt uri
1. Determinat i daca urmatoarele operat ii denesc, pe mult imile specicate, structuri de spat iu vectorial.

In
caz negativ, ce proprietat i NU au loc?
- 13-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
a) V = R
2
, x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+[y
2
[), x = (x
1
, 0), x, y R
2
, R.
b) (R
2
, + ,
R
);
c) (R
2
[X] = p R[X] [ gradp 2, + ,
R
);
d) (p C[X] [ gradp = 3, + ,
C
);
e) (C
1
(1, 1), + ,
R
), unde C
1
(1, 1) = f : (1, 1) R [ f
t
exista si este continua n (1, 1);
f ) (M
23
(R), + ,
R
);
g) (f[f : M R, + ,
R
), unde M este o mult ime arbitrara nevida.
2. Determinat i daca urmatoarele submult imi reprezinta subspat ii vectoriale n spat iile vectoriale indicate:
a) W = (x
1
, x
2
) R
2
[ x
1
+x
2
+a = 0 R
2
, unde a R;
b) W = x[x = v, R R
n
, unde v R
n
0;
c) W = R
1
[X] R
3
[X];
d) W = C
1
(1, 1) C
0
(1, 1), unde C
0
(1, 1) = f : (1, 1) R [ f este continua n (1, 1);
e) W = p R
2
[X] [ p(1) +p(1) = 0 R[X];
f ) W =
__
a 0
1 b
_

a, b R
_
M
22
(R);
g) W = x = (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) R
4
[ x
1
+x
2
= a, x
1
x
3
= b 1 R
4
, unde a, b R.
3. Se dau V = f [ f : (1, 1) R si submult imile
W
1
= f V [f para V, W
2
= f V [f impara V .
a) Vericat i daca W
1,2
V sunt subspat ii vectoriale n V .
b) Aratat i ca W
1
W
2
= 0, W
1
+W
2
= V , adica W
1,2
sunt subspat ii suplementare n V .
c) Descompunet i funct ia exponent iala dupa W
1
si W
2
.
4. Aratat i ca:
a) L(1 +t, t, 1 t
2
) = L(1, t, t
2
) = P
2
;
b) L(1, x,
x
2
2!
, . . . ,
x
n
n!
) = L(1 a, x a, x
2
a, . . . , x
n
a) = P
n
, unde a R1.
1.4.2 Solut ii
1. a) 1. Se observa ca adunarea vectorilor este corect denita: x, y R
2
x +y R
2
.
2. Pentru a ndeplinita proprietatea de asociativitate a adunarii trebuie sa avem:
(x +y) +z = x + (y +z) ((x
1
+y
1
) +z
1
, x
2
+[y
2
[ +[z
2
[) =
= (x
1
+ (y
1
+z
1
), x
2
+[y
2
+[z
2
[[) [y
2
[ +[z
2
[ = [y
2
+[z
2
[[.
Dar, dintr-o proprietate a modulului, avem:
[y
2
+[z
2
[[ [y
2
[ +[z
2
[
iar inegalitatea poate stricta. De exemplu, pentru y
2
= 1, z
2
= 1 aceasta devine 0 < 2. Atunci spre
exemplu, pentru x = (0, 0), y = (0, 1), z = (0, 1) obt inem (x +y) + z = (0, 2), iar x + (y +z) = (0, 0) si deci
(x +y) +z ,= x + (y +z). Deci proprietatea de asociativitate nu are loc.
3. Elementul neutru. Proprietatea e V a.. x V, x +e = e +x = x se rescrie
_
(x
1
+e
1
, x
2
+[e
2
[) = (x
1
, x
2
)
(e
1
+x
1
, e
2
+[x
2
[) = (x
1
, x
2
)

_
(e
1
, [e
2
[) = (0, 0)
(e
1
, e
2
+[x
2
[) = (0, x
2
)

_
e
1
= e
2
= 0
[x
2
[ = x
2
deci este echivalenta cu condit iile
_
e
1
= e
2
= 0
x
2
0.
(1.1)
Relat iile (1.1) nu au loc pentru orice x R
2
(de exemplu, pentru e = (0, 0) si x = (0, 1) avem x+e = (0, 1) =
x, dar e +x = (0, 1) ,= x) si deci proprietatea de existent a a elementului neutru nu are loc.
4. Elementul simetrizabil. Evident, daca nu exista element neutru, nu poate exista nici proprietatea de existent a
a simetricului.
- 14-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
5. Comutativitatea. x + y = y + x (x
1
+y
1
, x
2
+[y
2
[) = (y
1
+x
1
, y
2
+[x
2
[) x
2
+ [y
2
[ = y
2
+ [x
2
[.
Relat ia de mai sus nu este adevarata pentru orice x = (x
1
, x
2
) si orice y = (y
1
, y
2
). De exemplu, pentru
x = (0, 1), y = (0, 1) obt inem x + y = (0, 1), y + x = (0, 1). Deci proprietatea de comutativitate nu este
ndeplinita.
6. Se observa ca nmult irea cu scalari este corect denita: k R, x R
2
, rezulta k x R
2
.
7. 1 x = x (x
1
, 0) = (x
1
, x
2
) x
2
= 0, deci egalitatea nu are loc pentru orice x R
2
. De exemplu, pentru
x = (0, 1), avem 1 x = (0, 0) ,= x. Prin urmare proprietatea de nmult ire cu elementul unitate nu are loc.
8. (kl)x = k(lx) ((kl)x
1
, 0) = (k(lx
1
), 0) klx
1
= klx
1
, deci proprietatea are loc.
9. (k +l)x = kx +lx ((k +l)x
1
, 0) = (kx
1
, 0) + (lx
1
, 0) (k +l)x
1
= kx
1
+lx
1
, deci proprietatea are loc.
10. k(x +y) = kx +ky (k(x
1
+y
1
), 0) = (kx
1
, 0) +(ky
1
, 0) k(x
1
+y
1
) = kx
1
+ky
1
, deci proprietatea are
loc.
b) Pe R
2
se denesc operat iile de adunare si nmult ire cu scalari astfel:
x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
), kx = (kx
1
, kx
2
),
x = (x
1
, x
2
), y = (y
1,
y
2
) R
2
, k R. Evident, aceste operat ii denesc pe R
2
o structura de spat iu vectorial
Tema: vericati.
c) Pe R
2
[X] se denesc operat iile de adunare si nmult ire cu scalari astfel:
p +q = p
0
+q
0
+ (p
1
+q
1
)X + (p
2
+q
2
)X
2
, kp = kp
0
+kp
1
X +kp
2
X
2
,
p = p
0
+ p
1
X + p
2
X
2
, q = q
0
+ q
1
X + q
2
X
2
R
2
[X], k R. Aceste operat ii denesc pe R
2
[X] o structura
de spat iu vectorial Tema: vericati.
d) Se observa ca adunarea vectorilor nu este corect denita: nu orice doua elemente din mult ime au suma tot
n mult ime. De exemplu, daca alegem p = X
3
si q = X
3
, rezulta grad(p +q) = grad(0) = 0 ,= 3, deci p +q
nu apart ine mult imii. De asemenea, nmult irea vectorilor cu scalari nu este bine denita. De exemplu, pentru
k = 0 si p = X
3
grad(kp) = grad (0 X
3
) = 0 ,= 3, deci k p nu apart ine mult imii.
e) Pe C
1
(1, 1) se denesc operat iile de adunare si nmult ire cu scalari:
(f +g)(x) = f(x) +g(x), (kf)(x) = k f(x),
x (1, 1), f, g C
1
(1, 1), k R. Operat iile de mai sus denesc o structura de spat iu vectorial Tema.
f ) Pe M
23
se denesc operat iile:
_

_
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
_
+
_
b
11
b
12
b
13
b
21
b
22
b
23
_
=
_
a
11
+b
11
a
12
+b
12
a
13
+b
13
a
21
+b
21
a
22
+b
22
a
23
+b
23
_
k
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
_
=
_
ka
11
ka
12
ka
13
ka
21
ka
22
ka
23
_
A =
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
_
, B =
_
b
11
b
12
b
13
b
21
b
22
b
23
_
M
23
(R), k R. Operat iile de mai sus denesc o
structura de spat iu vectorial pe M
23
(R) (vericat i).
g) Notam V = f[f : M R. Pe mult imea V denim operat iile de adunare si nmult ire cu scalari astfel:
(f +g)(x) = f(x) +g(x), (kf)(x) = k f(x),
x M,f, g V, k R. Operat iile de mai sus denesc o structura de spat iu vectorial pe V (vericat i).
2. a) Fie x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
) W, deci x, y R
2
satisfac condit iile:
_
x
1
+x
2
+a = 0
y
1
+y
2
+a = 0.
(1.2)
Atunci x +y W doar daca are loc relat ia:
x
1
+y
1
+x
2
+y
2
+a = 0, , R.
- 15-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Dar din relat ia (1.2) rezulta x
1
+y
1
+x
2
+y
2
+a( +) = 0, deci
x +y W a( + 1) = 0, , R a = 0
si deci mult imea W este subspat iu vectorial n R
2
daca si numai daca a = 0.
b) Fie x, y R
n
astfel ncat x =
1
v, y =
2
v, unde
1
,
2
R. Atunci pentru , R, rezulta
1
+
2
R
si deci
x +y = (
1
+
2
)v W.
Deci W este subspat iu vectorial al lui R
n
.
c) Fie p, q R
1
[X]. Atunci p si q sunt polinoame de grad cel mult 1 si au forma p = p
0
+ p
1
X, q = q
0
+ q
1
X,
unde p
0
, p
1
, q
0
, q
1
R. Pentru , R, p +q = (p
0
+q
0
) +(p
1
+q
1
)X R
1
[X], deci R
1
[X] formeaza
un subspat iu vectorial n R
3
[X].
d) Pentru , R si f, g C
1
(1, 1), folosind proprietat ile funct iilor continue si ale celor derivate, rezulta
ca f +g C
1
(1, 1), deci mult imea W este subspat iu vectorial n C
0
(1, 1).
e) Fie p, q R
2
[X] cu
p(1) +p(1) = 0, q(1) +q(1) = 0. (1.3)
Atunci pentru , R,
(p +q)(1) + (p +q)(1) = p(1) +q(1) +p(1) +q(1) =
= (p(1) +p(1)) +(q(1) +q(1))
(1.3)
= 0.
Deci p +q W. Rezulta ca W este subspat iu vectorial al lui R[X].
f ) Fie A, B M
22
(R) de forma A =
_
a
1
0
1 a
2
_
, B =
_
b
1
0
1 b
2
_
. Atunci pentru , R, avem
A+B =
_
a
1
+b
1
0
+ a
2
+b
2
_
. Se observa ca n general A+B /
__
a 0
1 b
_

a, b R
_
, deoarece
+ = 1 nu are loc pentru orice , R si deci mult imea W nu formeaza subspat iu vectorial.
g) Fie x = (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
), y = (y
1
, y
2
, y
3
, y
4
) R
4
astfel ncat
x
1
+x
2
= a, x
1
x
3
= b 1 si y
1
+y
2
= a, y
1
y
3
= b 1. (1.4)
Pentru orice , R, x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, x
3
+y
3
, x
4
+y
4
).
Atunci
x +y W x
1
+y
1
+x
2
+y
2
= a si x
1
+y
1
x
3
y
3
= b 1
(1.4)
( +)a = a si ( +)(b 1) = (b 1), , R

_
a( + 1) = 0
(b 1)( + 1) = 0
, , R
_
a = 0
b 1 = 0.
Deci mult imea W formeaza subspat iu vectorial a = 0 si b = 1.
3. a) Din ociu: 1pt. Fie f, g : (1, 1) R, doua funct ii pare, deci satisfacand condit iile
f(x) = f(x), g(x) = g(x), x (1, 1). (1.5)
Atunci pentru orice scalari , R, funct ia f +g :(1, 1) R satisface relat iile
(f +g)(x) = f(x) +g(x)
(1.5)
= f(x) +g(x) = (f +g)(x), x (1, 1)
si deci f + g este o funct ie para. Rezulta ca mult imea funct iilor pare W
1
este subspat iu vectorial n V
(1 pt.) . Analog se arata ca mult imea funct iilor impare pe (1, 1),
W
2
= f :(1, 1) R[f(x) = f(x), x (1.1)
formeaza un subspat iu vectorial n V (1 pt.) .
- 16-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
b) W
1
W
2
= 0, deoarece
f W
1
W
2
f(x) = f(x) = f(x), x (1, 1)
f(x) = 0,x (1, 1), deci f 0.
Rezulta W
1
W
2
0 (2 pt.) . Incluziunea inversa este imediata, deoarece funct ia nula este simultan para
si impara pe (1, 1) (1 pt.) . De asemenea, avem W
1
+ W
2
= V deoarece incluziunea W
1
+ W
2
V este
asigurata de descompunerea
f(x) =
f(x) +f(x)
2
. .
=f1(x)
+
f(x) f(x)
2
. .
=f2(x)
, x (1, 1),
iar f
1
W
1
, f
2
W
2
(2 pt.) .
c)

In particular, pentru funct ia exponent iala avem:
e
x
=
e
x
+e
x
2
+
e
x
e
x
2
= chx + shx, ch W
1
, sh W
2
, x (1, 1), (2 pt.) ; Total: 10pt. .
4. a) Evident P
2
= L(1, t, t
2
), deoarece p P
2
, acesta se scrie n mod unic
p(t) = a +bt +ct
2
, a, b, c R.
Fie p L(1 +t, t, 1 t
2
). Atunci p(t) = (1 +t) + t + (1 t
2
), , , R. Rezulta p(t) = ( +) +
( +)t + ()t
2
, deci p L(1, t, t
2
).
Demonstram incluziunea inversa. Fie q = + t + t
2
L(1, t, t
2
), (, , R); atunci q se rescrie
q = a(1 +t) +bt +c(1 t
2
). Din identicarea coecient ilor lui 1, t, t
2
rezulta a = +, b = + , c = ,
deci q = ( +)(1 +t) + ( + )t + ()(1 t
2
). Rezulta q L(1 +t, t, 1 t
2
).
b) Fie p L(1, x,
x
2
2!
, . . . ,
x
n
n!
). Atunci p =
0
+
1
x +
2
x
2
2!
+ . . . +
n
x
n
n!
si t inand cont de faptul ca a ,= 1
obt inem
p =
_

0
+
1
a +
2
2!
a + +
n
n!
a
1 a
_
(1 a) +
1
(x a) +

2
2!
(x
2
a) + +

n
n!
(x
n
a),
deci p L(1 a, x a, x
2
a, . . . , x
n
a).
Demonstram incluziunea inversa: e q L(1 a, x a, x
2
a, . . . , x
n
a). Atunci q =
0
(1 a) +
1
(x
a) +
2
(x
2
a) + +
n
(x
n
a), de unde rezulta
q = [
0
(1 a) a(
1
+
2
+ +
n
)] +
1
x + 2!
2
x
2
2!
+ +n!
n
x
n
n!
si deci q L(1, x,
x
2
2!
, . . . ,
x
n
n!
).
1.5 Exercit ii/probleme propuse spre rezolvare
1. Fie mult imea R
3
pe care denim operat iile:
a) x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, x
3
+y
3
), x, y R
3
;
b) kx = (kx
1
, 0, kx
3
), k R, x R
3
;
c) kx = (kx
1
, kx
2
, kx
3
), k R, x R
3
.
Formeaza R
3
un spat iu vectorial real fat a de operat iile a) si b)? Dar fat a de operat iile a) si c)?
2. Sa se arate ca mult imea tuturor sirurilor convergente cu elemente din K = C sau K = R, formeaza un spat iu
vectorial peste K n raport cu adunarea a doua siruri si nmult irea dintre un numar si un sir.
3. Sa se stabileasca daca mult imea tuturor funct iilor reale de clasa C
k
pe U R
n
este un spat iu vectorial real
n raport cu adunarea funct iilor si nmult irea dintre un numar si o funct ie.
- 17-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
4. Se cere acelasi lucru pentru mult imea funct iilor integrabile pe [a, b].
5. Fie V un spat iu vectorial real. Pe V V denim operat iile:
(u, v) + (x, y) = (u +x, v +y);
(a +ib)(u, v) = (au bv, bu +av), a +ib C.
Sa se arate ca V V este un spat iu vectorial peste C (acest spat iu se numeste complexicatul lui V si l notam
cu
C
V ).
6. Sa se stabileasca daca mult imile:
A =
_
p R
n
[X] [ q R
n
[X], p(x) = q(x + 1) q(x), x R
_
;
B =
_
p R
n
[X] [ p(x) = p(x + 1), x R
_
,
sunt subspat ii vectoriale ale spat iului vectorial al polinoamelor cu coecient i reali, de grad cel mult n.
- 18-
MA.2.Dependent a liniara. Baza, dimensiune
Cuvinte cheie: independent a liniara, dependent a liniara, acoperire liniara,
baza si dimensiune, coordonatele unui vector relativ la o baza, sistem de
coordonate, matrice de schimbare a bazei, matrice asociata unei familii de
vectori.
2.1 Dependent a si independent a liniara
Fie V un spat iu vectorial peste campul K si S o submult ime de elemente din V . Zeroul din V se noteaza cu 0.
Ne intereseaza unicitatea scrierii vectorului prin combinat ii liniare cu elemente din S.
Denit ia 13. Mult imea S se numeste liniar dependenta daca exista o submult ime nita de elemente distincte
din S, sa zicem v
1
, v
2
, . . . , v
p
, astfel ncat ecuat ia
p

i=1
k
i
v
i
= 0, n necunoscuta (k
1
, . . . , k
p
) K
p
are o
solut ie nebanala.
Mult imea S spunem ca este liniar independenta daca nu este liniar dependenta, adica daca pentru ecare
submult ime nita v
1
, . . . , v
p
S ecuat ia
p

i=1
k
i
v
i
= 0 n necunoscuta (k
1
, . . . , k
p
) K
p
are numai solut ia
banala (0, . . . , 0).
Facem observat ia ca mult imea S poate o mult ime nita sau innita. De asemenea, subliniem si faptul
ca desi liniar dependent a si liniar independent a sunt proprietat i specice unor mult imi de vectori, adeseori se
vorbeste direct despre vectori liniar dependent i, respectiv vectori liniar independent i.
Exemple:
1) Mult imea v, v V 0, este liniar independenta, iar mult imea 0 este liniar dependenta.
2) Daca 0 S, atunci mult imea S este liniar dependenta. Daca n S exista un vector care se poate exprima
ca un multiplu scalar al unui alt vector, atunci S este liniar dependenta.
3) Fie v
1
(t) = e
t
, v
2
(t) = e
t
si v
3
(t) = sht. Deoarece e
t
e
t
2sh t = 0, mult imea v
1
, v
2
, v
3
este liniar
dependenta.
Teorema 14. Fie S = v
1
, v
2
, . . . , v
p
V o mult ime liniar independenta si L(S) acoperirea liniara a lui
S. Orice mult ime de p + 1 elemente din L(S) este liniar dependenta.
Demonstrat ie. Fie w
i
=
p

j=1
a
ij
v
j
, i = 1, p + 1, vectori arbitrari care apart in lui L(S). Relat ia k
1
w
1
+ k
2
w
2
+
+ k
p+1
w
p+1
= 0 se transcrie
p

j=1
_
p+1

i=1
k
i
a
ij
_
v
j
= 0 si ntrucat v
j
, cu j = 1, p sunt liniar independent i,
19
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
obt inem
k
1
a
1j
+k
2
a
2j
+ +k
p+1
a
p+1j
= 0, j = 1, p.
Acest sistem liniar omogen cu p ecuat ii si p + 1 necunoscute k
i
, i = 1, p + 1, admite si solut ii nebanale. Prin
urmare, cei p + 1 vectori w
i
sunt liniar dependent i.
2.2 Baza si dimensiune
Fie V un spat iu vectorial peste campul K. Spat iul vectorial V este ntotdeauna generat de o submult ime a
sa.
Denit ia 15. O mult ime B de vectori din V se numeste baza pentru V daca B este liniar independenta si
genereaza pe V .
Utilizand axioma alegerii din teoria mult imilor, se poate demonstra ca orice spat iu vectorial diferit de spat iul
nul 0 admite o baza.
Spat iul vectorial V se numeste nit dimensional daca are o baza nita sau daca V = 0.

In caz contrar, V
se numeste innit dimensional.
Teorema 16. Fie V un spat iu vectorial nit dimensional. Oricare doua baze ale lui V au acelasi numar de
elemente.
Demonstrat ie. Fie B si B
t
doua baze ale lui V . Fie n numarul elementelor din B si n
t
numarul elementelor
din B
t
. Deoarece B este liniar independenta, teorema 14 (orice mult ime formata din n + 1 vectori este liniar
dependenta) implica n
t
n. Acelasi rat ionament pentru mult imea B conduce la n n
t
, deci n = n
t
.
Numarul
dimV =
_
n daca V are o baza formata din n elemente
0 daca V = 0
se numeste dimensiunea lui V . Un spat iu vectorial cu dimensiunea n se numeste n-dimensional si se
noteaza cu V
n
.
Exemple:
1) Fie K
n
spat iul vectorial aritmetic. Vectorii
e
1
= (1, 0, 0, . . . , 0), e
2
= (0, 1, 0, . . . , 0), . . . , e
n
= (0, 0, 0, . . . , 1)
determina o baza B = e
1
, e
2
, . . . , e
n
.

Intr-adevar, B este liniar independenta: relat ia k
1
e
1
+k
2
e
2
+ +k
n
e
n
=
0 este echivalenta cu (k
1
, k
2
, . . . , k
n
) = (0, 0, . . . , 0), adica k
1
= k
2
= = k
n
= 0. Pe de alta parte x K
n
,
avem
x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = x
1
e
1
+x
2
e
2
+ +x
n
e
n
,
deci B genereaza pe V .
2) Spat iul vectorial K
n
[X] al tuturor polinoamelor de grad n are dimensiunea n + 1.

Intr-adevar,
observam ca B = 1, X, X
2
, . . . , X
n
este liniar independenta deoarece identitatea
k
0
+k
1
X +k
2
X
2
+ +k
n
X
n
= 0,
implica k
0
= k
1
= k
2
= = k
n
= 0 si orice polinom de grad n este o combinat ie liniara nita de elemente
din B.
- 20-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
3) Spat iul vectorial /
mn
(K) al matricelor dreptunghiulare are dimensiunea mn. O baza este mult imea
B = E
ij
, 1 i m, 1 j n, unde E
ij
este matricea care are elementul 1 la intersect ia liniei i cu coloana
j, celelalte elemente ind nule.
4) Fie V un spat iu vectorial complex. Spat iul vectorial real
R
V care coincide cu V ca grup aditiv si n care
nmult irea cu un numar real este denita ca n V se numeste trecerea n real a lui V .

In particular, prin trecerea n real a spat iului n-dimensional C


n
se obt ine spat iul real
R
C
n
= R
2n
, de
dimensiune 2n. Baza e
1
, e
2
, . . . , e
n
, ie
1
, ie
2
, . . . , ie
n
din
R
C
n
provine din trecerean real a bazei e
1
, e
2
, . . . , e
n

din C
n
.
5) Fie K[X] spat iul vectorial al tuturor polinoamelor n nedeterminata X. Polinoamele 1, X, X
2
, . . . , X
n
, . . .
constituie o baza a lui K[X], deci dimK[X] = .
Teorema 17. Orice spat iu vectorial n-dimensional V
n
are urmatoarele proprietat i:
1) o mult ime liniar independenta din V
n
este o submult ime a unei baze din V
n
;
2) orice mult ime formata din n vectori liniar independent i, este o baza a lui V
n
.
Demonstrat ie. 1) Daca S = v
1
, v
2
, . . . , v
p
este o mult ime liniar independenta din V
n
, atunci L(S) = V
n
, deci
S este o baza sau L(S) este o submult ime proprie a lui V
n
.

In al doilea caz exista v V
n
L(S) astfel ncat
mult imea S v este liniar independent a.
Daca L(S) = V , atunci S
t
este o baza ce cont ine pe S, iar daca L(S
t
) este o submult ime proprie a lui
V
n
, atunci se reia rat ionamentul facut pentru S. Dupa un numar nit de pasi ajungem la o baza ntrucat
dimensiunea spat iului este nita.

In concluzie, mult imea S poate prelungita sau completata pana la o baza a spat iului vectorial V
n
.
2) Fie S o submult ime liniar independenta care cont ine n vectori din V
n
. Prima parte a teoremei arata ca
S este o submult ime a unei baze B a lui V
n
, iar teorema 16 arata ca baza B trebuie sa aiba n elemente, deci
S = B.
Spat iile vectoriale nit dimensionale beneciaza de pe urma prezent ei bazelor ntrucat n acest caz exista
posibilitatea introducerii si utilizarii coordonatelor fara a se iesi din contextul combinat iilor liniare nite speci-
ce algebrei vectoriale. Precizam nsa ca explicitarea teoriei coordonatelor impune n mod necesar ordonarea
elementelor unei baze si de aceea, n cele ce urmeaza, printr-o baza ntr-un spat iu vectorial nit dimensional, se
va nt elege o mult ime nita, ordonata, liniar independenta, care genereaza spat iul respectiv.
Fie V
n
un spat iu vectorial n-dimensional si e B = e
1
, e
2
, . . . , e
n
o baza n acest spat iu.
Teorema 18. Orice vector x V
n
admite o exprimare unica de forma
x =
n

i=1
x
i
e
i
,
numita descompunerea lui x dupa vectorii bazei.
Demonstrat ie. Deoarece V = L(B), orice vector x V poate scris ca o combinat ie liniara de vectorii bazei,
adica x =
n

i=1
x
i
e
i
.
Presupunem ca vectorul x ar admite si o alta exprimare x =
n

i=1
x
i
t
e
i
. Prin scadere obt inem 0 =
n

i=1
(x
i

x
i
t
)e
i
.

Intrucat vectorii e
i
sunt liniar independent i, rezulta x
i
x
i
t
= 0, i = 1, n sau x
i
= x
i
t
, cu i = 1, n.
- 21-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Numerele x
i
se numesc coordonatele vectorului x n raport cu baza B, iar biject ia
f : V
n
K
n
, f(x) = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
se numeste sistem de coordonate pe V
n
.
Uneori vom prefera identicarile x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) si y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
).

In acest caz
kx = (kx
1
, kx
2
, . . . , kx
n
) si x +y = (x
1
+y
1
, x
2
, +y
2
, . . . , x
n
+y
n
).
Teorema 19. Daca W si U sunt doua subspat ii ale spat iului vectorial V , atunci
dimW + dimU = dim(W +U) + dim(W U).
Vericam valabilitatea acestei teoreme pentru subspat iile date n exemplul teoremei 10. Dimensiunea
subspat iului W +U coincide cu rangul matricei
_
1 2 3 1 1 2
5 10 15 4 2 0
_
,
de unde obt inem dim(W +U) = 2.
Un vector oarecare din subspat iul W U s-a gasit ca ind de forma
(6 8, 30 40), , R,
astfel ncat dim(W U) = 1.

Intrucat dimW = 1 si dimU = 2, deducem ca teorema 19 este vericata.
Fie V
n
un spat iu vectorial raportat la baza B = e
1
, e
2
, . . . , e
n
. Daca luam v
1
, v
2
, . . . , v
p
V
n
, atunci
v
1
=
n

i=1
a
i1
e
1
, v
2
=
n

i=1
a
i2
e
i
, . . . , v
p
=
n

i=1
a
ip
e
i
.
Vectorilor v
1
, v
2
, . . . , v
p
li se ataseaza matricea
A =
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1p
a
21
a
22
. . . a
2p
.
.
.
a
n1
a
n2
. . . a
np
_
_
_
_
_
,
numita matricea asociata familiei de vectori v
1
, v
2
, . . . , v
p
relativ la baza e
1
, e
2
, . . . , e
n
. Evident, vectorii
v
1
, v
2
, . . . , v
p
sunt identicat i cu coloanele matricei A. De asemenea, se stie ca rang A = rang
t
A.
Teorema 20. Rangul matricei A este egal cu numarul maxim al vectorilor coloana liniar independent i.
Observat ia 21. Fie B = e
1
, e
2
, . . . , e
n
o baza a lui V
n
. Mult imea
B
t
=
_
e
j
t
=
n

i=1
c
ij
e
i
, j = 1, n
_
este o alta baza a lui V
n
daca si numai daca det[c
ij
] ,= 0.
- 22-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Schimbarea bazei
Fie B = e
1
, e
2
, . . . , e
n
si B
t
= e
1
t
, e
2
t
, . . . , e
n
t
doua baze distincte n spat iul vectorial V
n
. Notam cu C = [c
ij
]
matricea patratica ale carei coloane sunt coordonatele vectorilor bazei B
t
n raport cu baza B, adica matricea
de trecere de la baza B la baza B
t
, numita si matricea de schimbare a bazei, unic determinata de egalitat ile:
e
j
t
=
n

i=1
c
ij
e
i
, qquadj = 1, n.
Fie x
i
si x
i
t
, cu i = 1, n, coordonatele aceluiasi vector x n raport cu baza B, respectiv B
t
. Prin urmare
x =
n

i=1
x
i
e
i
, respectiv x =
n

j=1
x
j
t
e
j
t
, care este echivalenta cu
x =
n

j=1
x
j
t
_
n

i=1
c
ij
e
i
_
=
n

i=1
_
_
n

j=1
c
ij
x
j
t
_
_
e
i
si rezulta x
i
=
n

j=1
c
ij
x
j
t
, cu i = 1, n. Aceste relat ii descriu transformarea coordonatelor la o schimabre a
bazei. Matriceal se scrie X = CX
t
, unde X si X
t
sunt matricele coloana cu X =
t
[x
1
, x
2
, . . . , x
n
], respectiv
X
t
=
t
[x
1
t
, x
2
t
, . . . , x
n
t
].
Spat ii vectoriale izomorfe
Fie V si W doua spat ii vectoriale peste c ampul K. O aplicat ie T : V W care satisface condit iile
T (x +y) = T (x) +T (y), x, y V ;
T (kx) = kT (x), x V, k K,
se numeste transformare liniara sau morsm de spat ii vectoriale.
Denit ia 22. O transformare liniara bijectiva se numeste izomorsm.
Un sistem de coordonate pe V
n
este un izomorsm canonic (natural) ntre V
n
si K
n
.
Teorema 23. Doua spat ii vectoriale V si W peste campul K, de dimensiuni nite, sunt izomorfe daca si numai
daca au aceeasi dimensiune.
Demonstrat ie. Presupunem ca V
n
si W
m
sunt izomorfe, adica exista o transformare liniara bijectiva T : V
n

W
m
, cu T (0) = 0. Fie B = e
1
, e
2
, . . . , e
n
o baza a lui V
n
. Mult imea
T (B) = T (e
1
), T (e
2
), . . . , T (e
n
) W
m
este liniar independenta, deoarece avemk
1
T (e
1
)+k
2
T (e
2
)+ +k
n
T (e
n
) = 0, adica T (k
1
e
1
+k
2
e
2
+ +k
n
e
n
) =
T (0), echivalent cu k
1
e
1
+k
2
e
2
+ +k
n
e
n
= 0, de unde obt inem k
1
= k
2
= = k
n
= 0.
Pe de alta parte, pentru orice w W
m
, exista v =
n

i=1
v
i
e
i
V
n
astfel ncat T (v) = w, de unde rezulta ca
w =
n

i=1
v
i
T (e
i
), deci T (B) genereaza pe W
m
, adica m = n.
Reciproc, consideram V
n
si W
n
. Utilizand sistemele de coordonate f : V
n
K
n
si g : W
n
K
n
, gasim ca
T = g
1
f : V
n
W
n
este un izomorsm.
- 23-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
2.3 Exercit ii/probleme rezolvate
2.3.1 Enunt uri
1. Vericat i daca urmatorii vectori sunt liniar independent i.

In caz negativ, indicat i o relat ie de dependent a
liniara.
a) e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1) R
2
;
b) v
1
= (1, 2, 0), v
2
= (1, 1, 1), v
3
= (1, 0, 2) R
3
;
c) f
1
=ch, f
2
=sh, f
3
=exp C

(R);
d) m
1
=
_
1 0
1 2
_
; m
2
=
_
1 1
0 0
_
; m
3
=
_
0 0
0 0
_
M
2
(R);
e) p
1
= 1 +X, p
2
= 1 X +X
2
, p
3
= 3 +X +X
2
R
2
[X];
f ) cos
k
(t)[k N C

(R).
2. Vericat i ca urmatoarele submult imi reprezinta baze n spat iile vectoriale ment ionate:
a) e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1) R
2
;
b) m
11
, m
12
, m
21
, m
22
M
22
(R), unde
(m
ij
)
kl
=
_
1, (i, j) = (k, l)
0, (i, j) ,= (k, l)
, (i, j), (k, l) 1, 2 1, 2;
c) 1, X, X
2
, X
3
R
3
[X].
3. Fie B
0
= e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) baza naturala a spat iului R
3
si familiile de vectori:
B
t
= f
1
= (1, 1, 1), f
2
= (0, 1, 1), f
3
= (1, 1, 0);
B
tt
= g
1
= (0, 0, 1), g
2
= (0, 1, 1), g
3
= (1, 2, 3) R
3
.
a) Aratat i ca B
t
si B
tt
sunt baze n R
3
;
b) Aat i matricile de schimbare de baza C
B0B
, C
B

B0
, C
B

B
;
c) Aat i componentele [v]
B
ale vectorului v R
3
relativ la baza B
tt
R
3
, stiind ca [v]
B
= (1, 1, 5).
4. Se dau subspat iile
U = L(u
1
= (1, 1, 1), u
2
= (0, 0, 0), u
3
= (0, 1, 1), u
4
= (1, 2, 2)),
V = (x, y, z)[x +y 2z = 0 R
3
.
a) Aat i cate o baza n subspat iile U, V, U V, U +V .
b) Formeaza U si V suma directa? Sunt U si V subspat ii suplementare ?
c) Vericat i teorema Grassmann: dimU + dimV = dim(U +V ) + dim(U V ).
5. a) Aratat i ca F = p
1
= 1 +X, p
2
= X +X
2
, p
3
= 1 este baza n P
2
.
b) Aat i coordonatele vectorului p = 1 + 2X + 3X
2
P
2
relativ la baza F a lui P
2
.
2.3.2 Solut ii
1. a) Fie k
1
, k
2
R astfel ncat k
1
e
1
+ k
2
e
2
= 0. Aceasta relat ie se rescrie k
1
(1, 0) + k
2
(0, 1) = (0, 0) de
unde rezulta k
1
= k
2
= 0 si deci ind e
1
, e
2
.
b) Fie k
1
, k
2
, k
3
R astfel ncat
k
1
v
1
+k
2
v
2
+k
3
v
3
= 0 (2.1)
Obt inem
_
_
_
k
1
+k
2
k
3
= 0
2k
1
+k
2
= 0
k
2
2k
3
= 0

_
_
_
k
1
=
k
2
= 2
k
3
=
, R.
- 24-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
De exemplu, pentru = 1 ,= 0 obt inem prin nlocuire n (2.1) urmatoarea relat ie de dependent a liniara:
v
1
2v
2
v
3
= 0 v
1
= 2v
2
+v
3
.
c) Fie , , R astfel ncat
f
1
+f
2
+f
3
= 0 (2.2)
Relat ia se rescrie

e
x
+e
x
2
+
e
x
e
x
2
+e
x
= 0, x R

2
+

2
+
_
e
x
+
_

2


2
_
e
x
= 0, x R

_
+ + 2 = 0
= 0

_
_
_
= t
= t
= t, t R.
De exemplu, pentru t = 1, obt inem = = 1, = 1 si nlocuind n (2.2) rezulta relat ia de dependent a
liniara f
1
+f
2
f
3
= 0 f
3
= f
1
+f
2
.
d) Avandn vedere ca m
3
= 0, rezulta ca cele 3 matrici sunt liniar dependente: este sucient sa luam k
1
= k
2
= 0
si k
3
= 1 ,= 0 si avem relat ia de dependent a liniara
k
1
m
1
+k
2
m
2
+k
3
m
3
= 0.
Observat ie.

In general, orice mult ime de vectori care cont ine vectorul nul este liniar dependenta.
e) Fie k
1
, k
2
, k
3
R astfel ncat
k
1
p
1
+k
2
p
2
+k
3
p
3
= 0. (2.3)
Aceasta relat ie se rescrie
_
_
_
k
1
+k
2
+ 3k
3
= 0
k
1
k
2
+k
3
= 0
k
2
+k
3
= 0

_
_
_
k
1
= 2t
k
2
= t
k
3
= t, t R.
De exemplu, pentru t = 1, obt inem k
1
= 2, k
2
= 1, k
3
= 1 si nlocuind n (2.3) rezulta relat ia de dependent a
liniara:
2p
1
+p
2
p
3
= 0 p
3
= 2p
1
+p
2
.
f ) Este sucient sa aratam ca orice submult ime nita a mult imii date este liniar independenta. Demonstram
acest lucru pentru submult imea 1, cos t, cos
2
t, . . . , cos
n
t, demonstrat ia pentru o submult ime arbitrara de
forma cos
k1
t, . . . , cos
kn
t, 0 k
1
< < k
n
, n 1
decurgand analog. Fie k
0
, k
1
, k
2
, . . . , k
n
R astfel ncat
k
0
+k
1
cos t +k
2
cos
2
t +. . . +k
n
cos
n
t = 0, t R.
Alegem t
1
, t
2
, . . . , t
n+1
R astfel ncat cos t
1
, cos t
2
, . . . , cos t
n+1
sa e distincte doua cate doua, de exemplu
t
k
=

3

1
2
k
, k = 1, n + 1, (0 < t
n+1
< t
n
< < t
1
=

6
).
Obt inem sistemul liniar omogen cu n + 1 ecuat ii si n + 1 necunoscute (k
0
, . . . , k
n
):
_

_
k
0
+k
1
cos t
1
+k
2
cos
2
t
1
+. . . +k
n
cos
n
t
1
= 0
k
0
+k
1
cos t
2
+k
2
cos
2
t
2
+. . . +k
n
cos
n
t
2
= 0
. . .
k
0
+k
1
cos t
n+1
+k
2
cos
2
t
n+1
+. . . +k
n
cos
n
t
n+1
= 0.
(2.4)
Determinantul matricii coecient ilor este de tip Vandermonde,

1 cos t
1
cos
2
t
1
. . . cos
n
t
1
1 cos t
2
cos
2
t
2
. . . cos
n
t
2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1 cos t
n+1
cos
2
t
n+1
. . . cos
n
t
n+1

i < j
i, j = 1, n + 1
(cos t
i
cos t
j
) ,= 0.
- 25-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Deci sistemul omogen (2.4) are doar solut ia banala k
0
= k
1
= k
2
= . . . k
n
= 0 si n concluzie mult imea
1, cos t, cos
2
t, . . . , cos
n
t este liniar independenta.
2. a) Fie k
1
, k
2
R. Vectorii e
1
, e
2
sunt liniar independent i deoarece: k
1
e
1
+k
2
e
2
= 0 (k
1
, k
2
) = (0, 0),
de unde rezult a k
1
= k
2
= 0.
Pe de alta parte, x = (x
1
, x
2
) R
2
avem x = x
1
e
1
+x
2
e
2
L(e
1
, e
2
), deci R
2
L(e
1
, e
2
). Incluziunea
inversa este banala, deoarece (x, y) R
2
, avem (x, y) = xe
1
+ye
2
L(e
1
, e
2
). Deci e
1
, e
2
genereaza R
2
.
Deoarece e
1
, e
2
sunt liniar independent i si formeaza un sistem de generatori pentru R
2
, rezulta ca mult imea
e
1
, e
2
formeaza baza n R
2
.
b) Mult imea m
11
, m
12
, m
21
, m
22
reprezinta o baza n M
22
(R).

Intr-adevar, mult imea este liniar indepen-
denta, deoarece:
k
1
m
11
+k
2
m
12
+k
3
m
21
+k
4
m
22
= 0
_
k
1
k
2
k
3
k
4
_
=
_
0 0
0 0
_
,
de unde rezulta k
1
= k
2
= k
3
= k
4
= 0 si orice matrice din spat iul M
22
(R) este o combinat ie liniara de
matricile m
11
, m
12
, m
21
, m
22
. De exemplu, matricea
_
1 5
3 1
_
M
22
(R) se poate scrie n mod unic:
_
1 5
3 1
_
= m
11
+ 5m
12
+ 3m
21
m
22
.
c) Spat iul vectorial R
3
[X] = p R[X][ gradp 3 al tuturor polinoamelor de grad cel mult 3, are dimensiunea
3 + 1 = 4.

Intr-adevar, observam ca familia de polinoame 1 = X
0
, X
1
, X
2
, X
3
este liniar independenta,
deoarece
k
0
+k
1
X +k
2
X
2
+k
3
X
3
= 0 k
0
= k
1
= k
2
= k
3
= 0
si orice polinom de grad mai mic sau egal cu 3 este o combinat ie liniara nita de monoamele mult imii
1, X, X
2
, X
3
. De exemplu, polinomul p = 3 +X + 5X
3
se scrie n mod unic:
p = 3 1 + 1 X + 0 X
2
+ 5 X
3
.
3. a) Dimensiunea spat iului R
3
este 3, iar familia B
t
are 3 vectori, deci este sucient sa demonstram
ca vectorii f
1
, f
2
, f
3
sunt liniar independent i (atunci ei vor forma o baza a lui R
3
). Dar det[f
1
, f
2
, f
3
] =

1 0 1
1 1 1
1 1 0

= 1 ,= 0, deci avem indf


1
, f
2
, f
3
.

In concluzie B
t
este o baza n spat iul R
3
. Analog se
demonstreaza ca B
tt
formeaza o baza n R
3
.
b) Matricea de trecere C
B0B
de la baza canonica B
0
la baza B
t
= f
1
, f
2
, f
3
are pe coloane coecient ii
vectorilor f
1
, f
2
, f
3
relativ la B
0
.
Avem f
1
= 1e
1
+ 1e
2
+ 1e
3
= [f
1
]
B0
= (1, 1, 1)
t
; procedand analog pentru f
2
si f
3
, obt inem:
C
B0B
= [f
1
, f
2
, f
3
]
B0
=
_
_
1 0 1
1 1 1
1 1 0
_
_
.
Matricea de trecere C
B

B0
de la baza B
tt
= g
1
, g
2
, g
3
la baza B
0
= e
1
, e
2
, e
3
are pe coloane coecient ii
vectorilor e
1
, e
2
, e
3
relativ la B
tt
. Determinam matricea C
B

B0
. Exprimam e
1
relativ la baza B
tt
,
e
1
=
1
g
1
+
2
g
2
+
3
g
3
si obt inem sistemul:
_
_
_

3
= 1

2
+ 2
3
= 0

1
+
2
+ 3
3
= 0,
a carui solut ie este
1
= 1;
2
= 2;
3
= 1, deci [e
1
]
B
= (1, 2, 1)
t
.
- 26-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Analog obt inem componentele lui e
2
n baza B
tt
,
e
2
=
1
g
1
+
2
g
2
+
3
g
3

1
= 1;
2
= 1;
3
= 0, [e
2
]
B
= (1, 1, 0)
t
,
iar pentru e
3
,
e
3
=
1
g
1
+
2
g
2
+
3
g
3

1
= 1;
2
= 0;
3
= 0, [e
3
]
B
= (1, 0, 0)
t
.
Asezand componentele vectorilor bazei B
0
relativ la B
tt
pe coloane, obt inem matricea de trecere de la B
tt
la
B
0
,
C
B

B0
= [e
1
, e
2
, e
3
]
B
=
_
_
1 1 1
2 1 0
1 0 0
_
_
.
Altfel.

In general, avem
_
[v]
B1
= C
B1B2
[v]
B2
[v]
B2
= C
1
B1B2
[v]
B1
[v]
B2
= C
B2B1
[v]
B1
C
B2B1
= C
1
B1B2
,
deci n cazul nostru obt inem C
B

B0
= C
1
B0B
=
_
_
0 0 1
0 1 2
1 1 3
_
_
1
=
_
_
1 1 1
2 1 0
1 0 0
_
_
.
Matricea de trecere C
B

B
de la baza B
t
= f
1
, f
2
, f
3
la baza B
tt
= g
1
, g
2
, g
3
are pe coloane coecient ii
vectorilor g
1
, g
2
, g
3
relativ la B
t
.
Determinam matricea C
B

B
. Exprimam g
1
relativ la baza B
t
.
g
1
=
1
f
1
+
2
f
2
+
3
f
3
si obt inem sistemul:
_
_
_

1
+
3
= 0

1
+
2
+
3
= 0

1
+
2
= 1,
a carui solut ie solut ie este
1
= 1;
2
= 0;
3
= 1, deci [g
1
]
B
= (1, 0, 1)
t
.
Analog obt inem componentele noi ale celorlalt i doi vectori
[g
2
]
B
= (0, 1, 0)
t
, [g
3
]
B
= (2, 1, 1)
t
.
Asezand componentele vectorilor bazei B
tt
relativ la B
t
pe coloane, obt inem matricea de trecere de la B
t
la
B
tt
,
C
B

B
= [g
1
, g
2
, g
3
]
B

=f1,f2,f3]
=
_
_
1 0 2
0 1 1
1 0 1
_
_
.
Altfel.

In general, avem
_
[v]
B1
= C
B1B2
[v]
B2
= C
B1B2
(C
B2B3
[v]
B3
)
[v]
B1
= C
B1B3
[v]
B3
C
B1B3
= C
B1B2
C
B2B3
,
deci n cazul nostru obt inem
C
B

B
= C
B

B0
C
B0B
= C
1
B0B
C
B0B
=
_
_
1 0 1
1 1 1
1 1 0
_
_
1
_
_
0 0 1
0 1 2
1 1 3
_
_
=
_
_
1 0 2
0 1 1
1 0 1
_
_
.
c) Din formula X = CX
t
pentru X = [v]
B
, X
t
= [v]
B
, unde C este matricea C
B

B
de trecere de la baza B
tt
la baza B
t
, rezulta [v]
B
= C
B

B
[v]
B
, deci
[v]
B
= C
1
B

B
[v]
B
=
_
_
1 0 2
1 1 1
1 0 1
_
_
_
_
1
1
5
_
_
=
_
_
11
5
6
_
_
.
- 27-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
4. Din ociu: 1pt. a) Pentru a aa o baza n subspat iul U este sucient sa gasim o familie maximala de
vectori liniar independent i din sistemul dat de generatori (observam ca n mod necesar cardB 3 = dimR
3
).
Pentru aceasta, calculam rangul matricii formate din componentele vectorilor u
1
, u
2
, u
3
si u
4
relativ la baza
canonica B = e
1
, e
2
, e
3
R
3
(1 pt.) . Obt inem succesiv:
u
1
= 1e
1
+ 1e
2
+ 1e
3
= [u
1
]
B0
= (1, 1, 1)
t
(1 pt.) .
Procedand analog pentru u
2
, u
3
si u
4
, obt inem:
rang [u
1
, u
2
, u
3
, u
4
]
B0
= rang
_
_
1 0 0 1
1 0 1 2
1 0 1 2
_
_
= 2,
deoarece pe coloanele 3, 4 se formeaza un minor maximal nenul (1 pt.) .
Rezulta indu
3
, u
4
si u
1
, u
2
L(u
3
, u
4
), deci U = L(u
1
, u
2
, u
3
, u
4
) = L(u
3
, u
4
) (1 pt.) . Astfel vectorii
u
3
, u
4
formeaza si un sistem de generatori liniar independent i pentru U (1 pt.) . Deci o baza a subspat iului
U este B
U
= u
3
, u
4
(1 pt.) .
Pentru a gasi o baza n subspat iul V , observam ca notand y = t, z = s, ecuat ia x +y 2z = 0 are solut iile
(x, y, z) = (t + 2s, t, s) = t(1, 1, 0) +s(2, 0, 1). Deci orice vector (x, y, z) V se poate scrie:
v = (x, y, z) = (t + 2s, t, s) = t (1, 1, 0)
. .
v1
+s (2, 0, 1)
. .
v2
L(v
1
, v
2
), (1 pt.) .
Rezulta V = L(v
1
= (1, 1, 0), v
2
= (2, 0, 1)) (1 pt.) .
Pe de alta parte, vectorii v
1
, v
2
sunt liniar independent i, deoarece:
k
1
v
1
+k
2
v
2
= 0
_
k
1
+ 2k
2
= 0
k
1
= 0, k
2
= 0
k
1
= k
2
= 0, (1 pt.) Total: 10pt.
Altfel. Avem rang[v
1
, v
2
] = rang
_
_
1 2
1 0
0 1
_
_
= 2, deci indv
1
, v
2
.

In concluzie, B
V
= v
1
, v
2
formeaza o
baza n subspat iul V .
Aam o baza pentru U V . Avem v V U a, b, m, n R astfel ncat
v = a(1, 1, 0) +b(2, 0, 1) = m(0, 1, 1) +n(1, 2, 2). (2.5)
Obt inem astfel sistemul n necunoscutele a si b:
_
_
_
a + 2b = n
a = m+ 2n
b = m+ 2n,
care este compatibil (conform teoremei Rouche) doar daca:

1 2 n
1 0 m+ 2n
0 1 m+ 2n

= 0 m+n = 0 m = n.
Deci folosind relat ia (2.5) rezulta ca v U V v = n(0, 1, 1) + n(1, 2, 2) = n(1, 1, 1), n R si prin
urmare U V = L(v
0
), unde v
0
= (1, 1, 1). Cum v
0
,= 0
R
3, avem indv
0
, deci o baza a subspat iului U V este
B
UV
= v
0
= (1, 1, 1).
Pentru a gasi o baza n U +V , cautam o familie maximala de vectori liniar independent i din B
U
B
V
, deoarece
U + V = L(B
U
) + L(B
V
) = L(B
U
B
V
). Pentru aceasta calculam rangul matricei formate din componentele
vectorilor u
3
, u
4
, v
1
, v
2
relativ la baza canonica,
rang
_
_
0 1 1 2
1 2 1 0
1 2 0 1
_
_
= 3.
Coloanele formate cu vectorii u
3
, v
1
, v
2
formeaza un minor nenul, deci u
4
L(u
3
, v
1
, v
2
) si indu
3
, v
1
, v
2
. Cei
trei vectori liniar independent i determina o baza a lui U +V , B
U+V
= u
3
, v
1
, v
2
si deci dim(U +V ) = 3.
- 28-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Se observa ca U + V R
3
si spat iile U + V si R
3
au aceeasi dimensiune, deci U + V = R
3
. Putem astfel
alege echivalent pentru U +V baza canonica a spat iului R
3
, B
t
U+V
= e
1
, e
2
, e
3
.
b) Deoarece o baza n U V este B
UV
= (1, 1, 1), rezulta U V ,= 0.

In concluzie, U si V nu formeaza
suma directa si deci nu sunt suplementare.
c) Deoarece bazele subspat iilor U, V au c ate doi vectori, iar bazele subspat iilor U V si U +V au 1, respectiv
3 vectori, rezulta dimU = dimV = 2, dim(U V ) = 1, dim(U + V ) = 3, deci teorema Grassmann care arma
ca are loc egalitatea
dimU + dimV = dim(U +V ) + dim(U V )
este vericata (2 + 2 = 3 + 1).
5. a) Dimensiunea spat iului P
2
este 3, deci este sucient sa demonstram ca vectorii p
1
, p
2
, p
3
sunt liniar
independent i (atunci ei vor forma o baza).
Fie k
1
, k
2
, k
3
astfel ncat k
1
p
1
+k
2
p
2
+k
3
p
3
= 0. Rezulta:
k
2
X
2
+ (k
1
+k
2
)X + (k
1
+k
3
) = 0
_
_
_
k
2
= 0
k
1
+k
2
= 0
k
1
+k
3
= 0,
sistem ce are solut ia k
1
= k
2
= k
3
= 0, deci avem indp
1
, p
2
, p
3
.
Altfel. Calculam determinantul matricii formate din componentele vectorilor p
1
, p
2
, p
3
relativ la baza canonica
1, X, X
2
asezate pe coloane,

1 0 1
1 1 0
0 1 0

= 1 ,= 0.

In concluzie avem indp


1
, p
2
, p
3
.
b) Pentru a gasi componentele vectorului p n baza F = p
1
, p
2
, p
3
, cautam scalarii , , R astfel ncat:
p = p
1
+p
2
+p
3
.

Inlocuind n relat ie vectorii p


1
, p
2
, p
3
, obt inem:
1 + 2X + 3X
2
= ( +) + ( +)X +X
2
sau echivalent:
_
_
_
+ = 1
+ = 2
= 3

_
_
_
= 1
= 3
= 2,
deci componentele cautate sunt [p]
F
= (1, 3, 2)
t
.
Altfel. Notand B = 1, X, X
2
baza canonica a spat iului P
2
, folosim relat ia X = CX
t
, unde X = [p]
B
,
X
t
= [p]
F
= (, , )
t
, C = C
BF
obt inem
_
_
3
2
1
_
_
=
_
_
0 1 0
1 1 0
1 0 1
_
_
_
_

_
_

_
_
_
= 3
+ = 2
+ = 1
, deci [p]
F
=
_
_
1
3
2
_
_
.
2.4 Exercit ii/probleme propuse spre rezolvare
1. Sa se cerceteze daca vectorul v = (1, 2, 0, 3) este o combinat ie liniara a vectorilor u
1
= (3, 9, 4, 2),
u
2
= (2, 3, 0, 1) si u
3
= (2, 1, 2, 1).
2. Fiind date subspat iile W si U generate de vectorii w
1
= (2, 3, 11, 5), w
2
= (1, 1, 5, 2), w
3
= (0, 1, 1, 1),
respectiv u
1
= (2, 1, 3, 2), u
2
= (1, 1, 3, 4) si u
3
= (5, 2, 6, 2), sa se arate ca aceste subspat ii sunt suplimentare si
sa gaseasca descompunerea vectorului v = (2, 0, 0, 3) pe aceste subspat ii.
3. Fie f
1
, f
2
, . . . , f
n
C

(R). Determinantul w = det


_
f
(i1)
j

, cu i, j = 1, n se numeste wronskianul funct iilor


f
1
, f
2
, . . . , f
n
. Sa se arate ca:
- 29-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
a) daca mult imea f
1
, f
2
, . . . , f
n
este liniar dependenta, atunci wronskianul este nul; reciproca nu este
adevarata;
b) daca wronskianul este nenul, atunci funct iile sunt liniar independente. Sa se stabileasca care dintre
urmatoarele submult imi:
1, cos 2x, cos
2
x, e
x
, e
x
, chx, e
x
, xe
x
, . . . , x
n1
e
x
,
ale lui C

(R) sunt liniar dependente, respectiv liniar independente.


4. Fie K[X] spat iul vectorial al tuturor polinoamelor n nedeterminata X. Sa se arate ca
1, X, X
2
, . . . , X
n
, . . .
este o mult ime liniar independenta.
5. Sa se gaseasca o baza a sumei si o baza a intersect iei subspat iilor vectoriale W si U generate de vectorii
w
1
= (1, 2, 1), w
2
= (2, 3, 1), w
3
= (3, 1, 1), respectiv u
1
= (0, 4, 1), u
2
= (1, 0, 2) si u
3
= (1, 0, 3).
6. Sa se stabileasca dimensiunea subspat iului / /
23
(R), unde
/ =
_
A[ A =
_
x 0 y
u v 0
_
, y = u 3v, x, y, u, v R
_
si sa se gaseasca o baza.
7. Sa se determine coordonatele vectorului x = (0, 0, 1, 1) n baza B = e
1
, e
2
, e
3
, e
4
, cu e
1
= (1, 1, 0, 1),
e
2
= (2, 1, 3, 1), e
3
= (1, 1, 0, 0) si e
4
= (0, 1, 1, 1).
8. Fie V
5
spat iul vectorial real al polinoamelor n cos x care au cel mult gradul 4. Sa se scrie transfor-
marea de coordonate care permite trecerea de la baza B =
_
1, cos x, cos
2
x, cos
3
x, cos
4
x
_
la baza B
t
=
_
1, cos x, cos 2x, cos 3x, cos 4x
_
si sa se gaseasca inversa acestei transformari.
- 30-
MA.3.Spat ii vectoriale euclidiene
Cuvinte cheie: spat iu vectorial euclidian, produs scalar, norma euclid-
iana, versor, distant a, inegalitatea Cauchy-Schwartz, unghiul format de
doi vectori, ortogonalitate, familie ortogonala, familie ortonormata, baza
ortogonala, baza ortonormata, subspat ii ortogonale, proiect ie ortogonala.
3.1 Produs scalar
Adaugam la structura de spat iu vectorial o noua not iune, aceea de produs scalar a doi vectori, cu ajutorul careia
putem deni lungimea unui vector, ortogonalitatea a doi vectori, unghiul dintre doi vectori, etc.
Denit ia 24. Fie V un spat iu vectorial complex. O funct ie ( , ): V V C care are proprietat ile:
v, w) = w, v), (simetrie);
u, v +w) = u, v) +u, w), (aditivitate-distributivitate);
kv, w) = kv, w), (omogenitate);
v, v) 0; v, v) = 0 v = 0, (pozitivitate),
unde u, v, w V si k C, se numeste produs scalar pe V .
Axiomele precedente au urmatoarele consecint e:
v, kw) =

kv, w);
u +v, w) = u, w) +v, w);
0, 0) = 0, x) = x, 0) = 0, v, v) R.
Teorema 25. Daca spat iul vectorial complex V este dotat cu un produs scalar, atunci este satisfacuta inegal-
itatea Cauchy-Schwarz
[v, w)[
2
v, v)w, w),
cu egalitate daca si numai daca v si w sunt liniar dependent i.
Demonstrat ie. Daca v = 0 sau w = 0, relat ia este evidenta. Presupunem ca vectorii v si w sunt nenuli. Daca
este un numar complex arbitrar, atunci
0 v w, v w) = E().
Pe de alta parte, E() = v, v)
[v, w)[
2
w, w)
pentru =
v, w)
w, w)
.
31
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Daca V este un spat iu vectorial real, atunci n denit ia precedenta mult imea numerelor complexe C se
nlocuieste cu mult imea numerelor reale R, axioma v, w) = w, v) se nlocuieste cu v, w) = w, v), consecint a
v, kw) =

kv, w) devine v, kw) = kv, w), iar inegalitatea Cauchy-Schwarz se scrie v, w)
2
v, v)w, w).
Denit ia 26. Un spat iu vectorial (real sau complex) pe care s-a denit un produs scalar se numeste spat iu
vectorial euclidian (real sau complex).
Exemple de spat ii vectoriale euclidiene canonice:
1) Fie x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) si y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) doi vectori oarecare din spat iul aritmetic R
n
. Funct ia reala
denita prin x, y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
+ +x
n
y
n
este un produs scalar pe R
n
.
2) Analog C
n
este un spat iu vectorial euclidian n raport cu
x, y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
+ +x
n
y
n
,
unde bara nseamna conjugarea complexa.
3) Spat iul vectorial real al tuturor funct iilor cu valori reale, continue pe un interval [a, b], este un spat iu
euclidian real n raport cu aplicat ia denita prin
f, g) =
_
b
a
f(x)g(x)dx.
4) Spat iul vectorial real al sirurilor reale x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
, . . . ), cu proprietatea ca

i=1
x
2
i
este convergenta,
este un spat iu euclidian n raport cu
x, y) =

i=1
x
i
y
i
.
5) Spat iul vectorial complex al sirurilor complexe x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
, . . . ) cu proprietatea ca

i=1
[x
i
[
2
este
convergenta, este un spat iu euclidian n raport cu
x, y) =

i=1
x
i
y
i
,
unde bara nseamna conjugarea complexa.
Teorema 27. Fie V un spat iu vectorial euclidian. Funct ia [[ [[ : V R
+
, [[v[[ =
_
v, v), este o norma pe V ,
adica satisface relat iile:
[[v[[ > 0, v ,= 0, [[0[[ = 0, (pozitivitate);
[[kv[[ = [k[ [[v[[, k scalar, (omogenitate);
[[v +w[[ [[v[[ +[[w[[, (inegalitatea Minkowski).
Norma din aceasta teorema se numeste norma euclidiana. Egalitatea din inegalitatea triunghiului se
realizeaza daca si numai daca v si w sunt coliniari si de acelasi sens.
Demonstrat ie. Presupunem ca V este un spat iu vectorial complex. Inegalitatea v, v) 0 implica [[v[[ 0, cu
egalitate daca si numai daca v este vectorul nul. De asemenea, pentru k C si v V , gasim
[[kv[[ =
_
kv, kv) =
_
k

kv, v) =
_
[k[
2
(v, v) = [k[
_
v, v) = [k[ [[v[[,
- 32-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
adica si a doua proprietate este satisfacuta. Proprietatea a treia se demonstreaza t inand seama de v, w) +
v, w) = 2Re(v, w) 2[v, w)[ si folosind inegalitatea Cauchy-Schwarz transcrisa n forma [v, w)[ [[v[[ [[w[[.

Intr-adevar,
[[v +w[[
2
= v +w, v +w) = v, v) +v, w) +v, w) +w, w)
[[v[[
2
+ 2[[v[[ [[w[[ +[[w[[
2
=
_
[[v[[ +[[w[[
_
2
.
Primele doua proprietat i ale normei asigura ca orice element v din V poate scris sub forma polara v = [[v[[e,
unde [[e[[ = 1. Vectorul e cu proprietatea [[e[[ = 1 se numeste versor. Evident, versorul asociat unui vector
nenul este unic: e =
1
[[v[[
v.
Fie V un spat iu vectorial euclidian real. Pe submult imea V 0, inegalitatea Cauchy-Schwarz, [v, w)[
[[v[[ [w[[, se transcrie
1
v, w)
[[v[[ [[w[[
1.
Aceasta dubla inegalitate justica urmatoarea
Denit ia 28. Fie V un spat iu vectorial euclidian real si v, w doi vectori nenuli din V . Numarul [0, ],
denit de egalitatea
cos =
v, w)
[[v[[ [[w[[
,
se numeste unghiul dintre v si w.
Not iunea de unghi se poate introduce si pe spat iile vectoriale complexe, dar pana acum are prea put ine
aplicat ii practice.
Denumiri. Un spat iu vectorial dotat cu o norma se numeste spat iu vectorial normat. Un spat iu vectorial
normat n care norma provine dintr-un produs scalar se numeste spat iu prehilbertian. Un spat iu prehilbertian
complet (n sensul ca orice sir Cauchy de elemente din spat iu este un sir convergent) se numeste spat iu Hilbert.
Teorema 29. Fie V un spat iu vectorial normat. Funct ia reala denita prin
d(u, v) = [[u v[[
este o distant a (metrica) pe V , adica satisface relat iile:
d(u, v) 0, d(u, v) = 0 u = v, (pozitivitate);
d(u, v) = d(v, u), (simetrie);
d(u, v) d(u, w) +d(w, v), u, v, w V, (inegalitatea triunghiului).
Demonstrat ia este simpla si o lasam drept tema pentru cititori.
Daca norma este euclidiana, atunci distant a denita cu ajutorul ei se numeste distant a euclidiana.

In general,
o mult ime oarecare nzestrata cu o funct ie distant a (metrica) se numeste spat iu metric. Teorema 29 arata ca
orice spat iu vectorial normat este un spat iu metric.
Exemplu. Fie P
2
spat iul vectorial real al funct iilor polinomiale reale de grad cel mult 2nzestrat cu produsul
scalar , ): P
2
P
2
R,
p, q) = a
0
b
0
+ 2a
1
b
1
+a
2
b
2
, p(x) = a
0
+a
1
x +a
2
x
2
, q(x) = b
0
+b
1
x +b
2
x
2
.
- 33-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

In acest spat iu se considera vectorii p


1
(x) = 2 + x + 5x
2
, p
2
(x) = 2 + x x
2
, p
3
(x) = 4 + x + 5x
2
,
p
4
(x) = 3+3x+5x
2
si se cere sa se gaseasca un vector p
0
echidistant acestora. Sa se calculeze aceasta distant a.
Solut ie. Fie p
0
(x) = c
0
+c
1
x+c
2
x
2
. Coecient ii c
0
, c
1
si c
2
se gasesc din egalitat ile [[p
1
p
0
[[ = [[p
2
p
0
[[ =
[[p
3
p
0
[[ = [[p
4
p
0
[[, de unde obt inem c
0
= 3, c
1
=
15
8
si c
2
= 2. Astfel, distant a ceruta este
d = [[p
1
p
0
[[ =
_
p
1
p
0
, p
1
p
0
) =

(2 3)
2
+ 2
_
1
15
8
_
2
+ (5 2)
2
=
3
4
_
41
2
.
3.2 Ortogonalitate
Ortogonalitatea este una dintre cele mai importante relat ii dintre vectorii unui spat iu vectorial euclidian real
sau complex. Ea nu se introduce neaparat cu not iunea de unghi, ci cu not iunea de produs scalar.
Denit ia 30. Fie V un spat iu vectorial euclidian. Doi vectori din V se numesc ortogonali, daca produsul
lor scalar este nul. O submult ime S V se numeste familie ortogonala daca vectorii sai sunt ortogonali
doi cate doi, adica v, w) = 0, v, w S, cu v ,= w. O mult ime ortogonala se numeste familie ortonormata
daca ecare element al sau are norma egala cu unitatea. O baza care are calitat ile de mai sus se va numi baza
ortogonala, respectiv baza ortonormat a. Doua subspat ii vectoriale V
1
, V
2
V ai caror vectori sunt relativ
ortogonali, adica
v
1
V
1
, v
2
V
2
, v
1
, v
2
) = 0,
spunem ca sunt subspat ii vectoriale ortogonale.
Teorema 31. Fie V un spat iu vectorial euclidian. Orice submult ime ortogonala formata din elemente nenule
este liniar independenta. Daca dimV = n, atunci orice submult ime ortogonala care cont ine n elemente nenule
este o baza a lui V .
Demonstrat ie. Fie S V 0 o mult ime ortogonala, iar k
1
v
1
+k
2
v
2
+ +k
p
v
p
o combinat ie liniara nita de
elemente din S. Ipoteza k
1
v
1
+k
2
v
2
+ +k
p
v
p
= 0 si produsul scalar cu v
j
implica
k
1
v
1
, v
j
) +k
2
v
2
, v
j
) + +k
p
v
p
, v
j
) = 0, j = 1, p.
T inand seama de ortogonalitate, rand pe rand rezulta
k
1
v
1
, v
1
) = 0, k
2
v
2
, v
2
) = 0, . . . , k
p
v
p
, v
p
) = 0.
Ipoteza v
j
,= 0 implica k
j
= 0, adica mult imea S este liniar independenta.
Demonstrarea ultimei part i a teoremei rezulta imediat din teorema 16, proprietatea 2.
Pe spat iile vectoriale euclidiene este comod sa se lucreze cu baze ortonormate. Evident, baza B =
e
1
, e
2
, . . . , e
n
V
n
este ortonormata daca
e
i
, e
j
) =
ij
=
_
1, i = j
0, i ,= j.
Simbolul
ij
se numeste simbolul lui Kronecker.
Exemplu.

In spat iul vectorial C
0
[0, 2] al funct iilor reale, continue pe intervalul [0, 2], pe care denim
produsul scalar f, g) =
_
2
0
f(x)g(x)dx, consideram urmatoarea submult ime innita S = f
0
, f
1
, f
2
, . . . de
- 34-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
funct ii trigonometrice, unde
f
0
(x) = 1, f
2n1
(x) = cos nx, f
2n
(x) = sinnx, n = 1, 2, . . .

Intrucat f
m
, f
n
) = 0, cu m ,= n, urmeaza ca S este o mult ime ortogonala. Datorita ortogonalitat ii funct iilor
si faptului ca S nu cont ine elementul nul al spat iului C
0
[0, 2], urmeaza ca S este liniar independenta.

Impart ind
ecare funct ie prin norma sa,
[[f
0
[[ =
_
f
0
, f
0
) =

_
2
0
dx =

2, [[f
2n1
[[ =

_
2
0
cos
2
nxdx =

,
[[f
2n
[[ =

_
2
0
sin
2
nxdx =

,
obt inem mult imea ortonormata
0
,
1
,
2
, . . . , unde

0
(x) =
1

2
,
2n1
(x) =
cos nx

si
2n
(x) =
sinnx

.
Denit ia 32. Fie V un spat iu vectorial euclidian si w V , cu w ,= 0, un vector xat. Pentru orice alt vector
v V , vectorul
v, w)
w, w)
w se numeste proiect ia vectorului v pe w, iar numarul
v, w)
_
w, w)
se numeste marimea
algebrica a proiect iei lui v pe w.
Teorema 33. Fie spat iul vectorial euclidian V
n
. Daca B = e
1
, e
2
, . . . , e
n
este o baza ortogonala a lui V si
x =
n

i=1
x
i
e
i
, atunci x
i
=
x, e
i
)
e
i
, e
i
)
.

In particular, daca B este o baza ortonormata, atunci x
i
= x, e
i
).
Demonstrat ie. Orice vector x V
n
se scrie unic ca o combinat ie liniara de vectorii bazei, adica x =
n

j=1
x
j
e
j
.

Inmult im scalar cu vectorul e


i
, cu i = 1, n si rezulta
x, e
i
) =
n

j=1
x
j
e
j
, e
i
) = x
i
e
i
, e
i
),
deci x
i
=
x, e
i
)
e
i
, e
i
)
.
Daca baza e
i
este ortonormata, atunci e
i
, e
i
) = 1 si rezulta x
i
= x, e
i
).

In acest caz, orice vector x V
n
admite reprezentarea unica x =
n

i=1
x, e
i
)e
i
. Coordonatele x
i
= x, e
i
), i = 1, n, ale vectorului x, sunt proiect ii
pe versorii e
i
si se numesc coordonate euclidiene.
Teorema 34. Fie x V
n
un spat iu vectorial euclidian complex si B = e
1
, e
2
, . . . , e
n
o baza ortonormata.
Atunci x, y) =
n

j=1
x
j
y
j
, unde x
j
= x, e
j
) si y
j
= y, e
j
).

In particular, [[x[[
2
=
n

j=1
[x
j
[
2
.
- 35-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Demonstrat ie. Prin ipoteza e
i
, e
j
) =
ij
si x =
n

j=1
x
j
e
j
, y =
n

j=1
y
j
e
j
. T inand seama de proprietat ile produsului
scalar, deducem
x, y) =
_
n

j=1
x
j
e
j
,
n

k=1
y
k
e
k
_
=
n

j=1
n

k=1
x
j
y
k
e
j
, e
k
) =
n

j=1
n

k=1
x
j
y
k

jk
=
n

j=1
x
j
y
j
.
Fie V un spat iu vectorial euclidian si S o submult ime a sa.
Denit ia 35. Un element al lui V se numeste ortogonal lui S daca este ortogonal pe ecare element din S.
Mult imea tuturor vectorilor ortogonali lui S se numeste S ortogonal si se noteaza cu S

.
Se observa ca S

este un subspat iu vectorial al lui V , indiferent daca S este sau nu un subspat iu al lui V .

In cazul cand S este un subspat iu vectorial, subspat iul vectorial S

se numeste complementul ortogonal al lui


S.
Teorema 36. Daca V este un spat iu vectorial euclidian si W
n
este un subspat iu vectorial n-dimensional al lui
V , atunci V = W
n
W

n
.
Demonstrat ie. Fie B = e
1
, e
2
, . . . , e
n
o baza ortonormata a lui W
n
si w =
n

i=1
v, e
i
)e
i
proiect ia lui v V pe
subspat iul W
n
. Punand w

= v w, rezulta
w

, w) = v, w) w, w) = v,

n
i=1
v, e
i
)e
i
)
_

n
i=1
v, e
i
)e
i

n
j=1
v, e
j
)e
j
_
=

n
i=1
v, e
i
)
2

n
i=1

n
j=1
v, e
i
)v, e
i
)e
i
, e
j
)
=

n
i=1
v, e
i
)
2

n
i=1

n
j=1
v, e
i
)v, e
j
)
ij
= 0,
deci w

. Exprimarea unica v = w +w

arata ca V = W
n
W

n
.
Teorema 37. (Pitagora) Fie W
n
un subspat iu vectorial al spat iului euclidian ndimensional V si W

n
subspat iul
ortogonal al subspat iului W
n
. Daca v V , w W
n
, w

n
astfel ncqt v = w +w

, atunci este satisfacuta


relat ia
[[v[[
2
= [[w[[
2
+[[w

[[
2
.
cunoscuta sub numele teorema lui Pitagora.
Demonstrat ie. Norma din enunt ul teoremei este cea indusa de produsul scalar , ) pe V ; adica [[v[[ =
_
v, v).
Prin urmare,
[[v[[
2
= v, v) = w +w

, w +w

) = w, w) +w, w

) +w

, w) +w

, w

) = [[w[[
2
+[[w

[[
2
.
- 36-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
3.3 Exercit ii/probleme rezolvate
3.3.1 Enunt uri
1. Sunt urmatoarele operat ii produse scalare ?
a) x, y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
, x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
) R
2
.
b) A, B) = Tr(A

B
t
), A, B /
22
(C).
c) x, y) = x
1
y
2
, x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
) C
2
.
2. Aratat i ca urmatoarele operat ii denesc produse scalare (numite produse scalare canonice) pe spat iile vec-
toriale specicate:
a) V = R
n
, x, y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
+ +x
n
y
n
, x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) R
n
, pentru n = 3.
b) V = P
n
= p R[X][ grad p n, n 1, p, q) = p
0
q
0
+p
1
q
1
+ +p
n
q
n
,
p = p
0
+p
1
X + +p
n
X
n
, q = q
0
+q
1
X + +q
n
X
n
P
n
, pentru n = 2.
c) V = P
n
, p, q) =
_
1
1
p(x)q(x)dx, p, q P
n
.
d) V = (
0
[a, b], f, g) =
_
b
a
f(x)g(x)dx, f, g (
0
[a, b].
e) V = /
nn
(R), A, B) = Tr(A
t
B), A, B /
nn
(R), unde Tr((c
ij
)
i,j=1,n
) = c
11
+ c
22
+ + c
nn
,
pentru n = 2.
f ) V = C
n
, x, y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
+ +x
n
y
n
, x = (x
1
, x
2
, . . . x
n
), y = (y
1
, y
2
, . . . y
n
) C
n
, pentru n = 2.
3. Folosind produsele scalare canonice corespunzatoare din exercit iul precedent, calculat i u, v), [[u[[, [[v[[,
d(u, v), pr
v
u, pr
u
v si cu except ia cazului f), calculat i unghiul celor doi vectori de mai jos; determinat i daca
vectorii sunt ortogonali.
a) u = (1, 2), v = (2, 1) R
2
;
b) u = (1, 1, 1), v = (1, 2, 0) R
3
;
c) u = 1 +X, v = X
2
P
2
, cu produsele scalare de la punctele b) si c) din problema precedenta;
d) u = exp, v = ch (
0
[0, 1];
e) u =
_
1 0
2 1
_
, v =
_
0 1
1 0
_
/
22
(R);
f ) u = (i, i), v = (1 i, 1 +i) C
2
.
3.3.2 Solut ii
1. a) Vericam proprietat ile produsului scalar. Fie x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
), z = (z
1
, z
2
) R
2
, R. Atunci
x, y) = y, x) x
1
y
1
+x
2
y
2
= y
1
x
1
+y
2
x
2
. Egalitatea este adevarata, t inand cont de comutativitatea
nmult irii numerelor reale.
x, y +z) = x
1
(y
1
+z
1
) +x
2
(y
2
+z
2
) = x
1
y
1
+x
2
y
2
+x
1
z
1
+x
2
z
2
= x, y) +x, z);
x, y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
= (x
1
y
1
+x
2
y
2
) = x, y);
x, x) 0, x R
2
x
2
1
+x
2
2
0, x R
2
0, iar
x, x) = 0 x
2
1
+x
2
2
= 0
_
x
2
1
= 0
x
2
2
= 0
sistem echivalent cu x = (x
1
, x
2
) = (0, 0) doar daca > 0.

In concluzie operat ia denita n enunt este un produs scalar doar pentru > 0 .
b) Fie A, B, C M
22
(C). Atunci
B, A) = Tr(B

A
t
) = Tr(B

A
t
) = Tr(

B A
t
) = Tr((

B A
t
)
t
) = Tr(A

B
t
) = A, B). Am folosit
proprietatea TrA = Tr(A
t
);
- 37-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
A, B +C) = Tr(A (B +C)
t
) = Tr(A (

B
t
+

C
t
)) = Tr(A

B
t
) +Tr(A

C
t
) = A, B) +A, C);
A, B) = Tr(A

B
t
) = Tr(A

B
t
) = A, B);

_
A, A) = Tr(A

A
t
) = a
2
11
+a
2
12
+a
2
21
+a
2
22
0
A, A) = 0 a
11
= a
12
= a
21
= a
22
= 0.
Fie A = (
z1 z2
z3 z4
) , z
i
C, i = 1, 4. Rezulta
Tr(A

A
t
) = Tr (
z1 z2
z3 z4
)
_
z1 z3
z2 z4
_
= z
1
z
1
+z
2
z
2
+z
3
z
3
+z
4
z
4
=
= [z
1
[
2
+[z
2
[
2
+[z
3
[
2
+[z
4
[
2
0, A M
22
(C);
A, A) = 0 [z
1
[
2
+[z
2
[
2
+[z
3
[
2
+[z
4
[
2
= 0
z
1
= z
2
= z
3
= z
4
= 0 A = O
M22(C).
c) Vericam proprietat ile produsului scalar. Fie x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
), C
2
.
x, y) = y, x) x
1
y
2
= y
1
x
2
.
Relat ia obt inuta nu este adevarata pentru orice x, y C
2
. De exemplu, pentru x = (0, 1) si y = (1, 1) obt inem
x
1
y
2
= 0 ,= 1 = y
1
x
2
.

In concluzie, operat ia denita n enunt nu este un produs scalar, deoarece nu este
satisfacuta proprietatea de hermiticitate.
2. Trebuie sa vericam, n ecare caz, proprietat ile produsului scalar.
a) Fie x = (x
1
, x
2
, x
3
), y = (y
1
, y
2
, y
3
), z = (z
1
, z
2
, z
3
) R
3
, R. Atunci au loc relat iile:
x, y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
+x
3
y
3
= y
1
x
1
+y
2
x
2
+y
3
x
3
= y, x);
x, y +z) = x
1
(y
1
+z
1
)+x
2
(y
2
+z
2
)+x
3
(y
3
+z
3
) = x
1
y
1
+x
2
y
2
+x
3
y
3
+x
1
z
1
+x
2
z
2
+x
3
z
3
= x, y)+x, z);
x, y) = (x
1
)y
1
+ (x
2
)y
2
+ (x
3
)y
3
= (x
1
y
1
+x
2
y
2
+x
3
y
3
) = x, y);
x, x) = x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
0, x R
3
;
x, x) = 0 x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
= 0 x
1
= x
2
= x
3
= 0 x = O
R
3
b) Fie p = a
0
+a
1
x +a
2
x
2
, q = b
0
+b
1
x +b
2
x
2
, r = c
0
+c
1
x +c
2
x
2
P
2
si R. Atunci avem
p, q) = a
0
b
0
+a
1
b
1
+a
2
b
2
= b
0
a
0
+b
1
a
1
+b
2
a
2
= q, p);
p, q +r) = a
0
(b
0
+c
0
)+a
1
(b
1
+c
1
)+a
2
(b
2
+c
2
) = a
0
b
0
+a
1
b
1
+a
2
b
2
+a
0
c
0
+a
1
c
1
+a
2
c
2
= p, q)+p, r);
p, q) = (a
0
)b
0
+ (a
1
)b
1
+ (a
2
)b
2
= (a
0
b
0
+a
1
b
1
+a
2
b
2
) = p, q);
p, p) = a
2
0
+a
2
1
+a
2
2
0, p P
2
;
p, p) = 0 a
2
0
+a
2
1
+a
2
2
= 0 a
0
= a
1
= a
2
= 0 p = 0.
c) Fie p, q, r polinoamele denite la punctul b).
p, q) =
_
1
1
p(x)q(x)dx =
_
1
1
q(x)p(x)dx = q, p);
- 38-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
p, q +r) =
_
1
1
p(x)(q +r)(x)dx =
_
1
1
p(x)(q(x) +r(x))dx =
=
_
1
1
p(x)q(x)dx +
_
1
1
p(x)r(x)dx = p, q) +p, r);
p, q) =
_
1
1
(p)(x)q(x)dx =
_
1
1
p(x)q(x)dx = p, q);
pozitivitate:
p, p) =
_
1
1
(p(x))
2
dx =
_
1
1
(a
0
+a
1
x +a
2
x
2
)
2
dx =
=
_
1
1
[a
2
0
+ (a
1
x)
2
+ (a
2
x
2
)
2
+ 2a
0
a
1
x + 2a
0
a
2
x
2
+ 2a
1
x a
2
x
2
]dx =
=
_
1
1
[a
2
0
+ 2a
0
a
1
x + (a
2
1
+ 2a
0
a
2
)x
2
+ 2a
1
a
2
x
3
+a
2
2
x
4
]dx =
=
_
a
2
0
x +a
0
a
1
x
2
+ (a
2
1
+ 2a
0
a
2
)
x
3
3
+a
1
a
2
x
4
2
+a
2
2
x
5
5
_

1
1
= 2a
2
0
+
2
3
(a
2
1
+ 2a
0
p
2
) +
2
5
a
2
2
= 2
_
a
0
+
1
3
a
2
_
2
+
8
45
a
2
2
+
2
3
a
2
1
0, p P
2
;
p, p) = 0 2(a
0
+
1
3
a
2
)
2
+
8
45
a
2
2
+
2
3
a
2
1
= 0

_
_
_
a
0
+
1
3
a
2
= 0
a
2
= 0
a
1
= 0
a
0
= a
1
= a
2
= 0 p = 0
P2
.
d) Prima proprietate a produsului scalar rezulta din comutativitatea nmult irii numerelor reale, iar celelalte
doua rezulta din proprietatea de liniaritate a integralei. Proprietatea a patra
f, f) =
_
b
a
f
2
(x)dx 0,
are loc deoarece g(x) 0, x [a, b] ,=
g

implica
_
b
a
g(x)dx 0 (proprietatea de monotonie a operatorului
de integrare denita).
Aratam ca f, f) = 0 f = 0. Daca f 0, avem f, f) =
_
b
a
0
2
dx = 0. Implicat ia f, f) = 0 f 0 este
echivalenta cu implicat ia
f , 0 f, f) , = 0.
Presupunem ca f ,= 0. Atunci exista x
0
[a, b] astfel ncat f(x
0
) ,= 0. Fie = [f(x
0
)[/2. Funct ia ind
continua, rezulta ca exista o vecinatate V a lui x
0
astfel ncat f(x) (f(x
0
) , f(x
0
) + ), deci [f(x)[
(/2, 3/2) f
2
(x) >
2
/4, x V . Atunci n mult imea V [a, b] se gaseste un interval I = [c, d] ,=
g

astfel
ncat f
2
(x) >
2
/4, x [c, d]. Atunci f, f) =
_
b
a
f
2
(x)
_
d
c

2
4
dx

2
4
(d c) > 0, deci f, f) , = 0.
e) Fie A, B, C M
22
(R), R.
A, B) = Tr(A
t
B) = Tr(A
t
B)
t
= Tr(B
t
A) = B, A). Am folosit proprietatea TrA = Tr(A
t
);
A, B +C) = Tr(A
t
(B +C)) = Tr(A
t
B +A
t
C) = Tr(A
t
B) +Tr(A
t
C) =
= A, B) +A, C)
- 39-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
A, B) = Tr((A)
t
B) = Tr(A
t
B) = Tr(A
t
B) = A, B);
A, A) = Tr(A
t
A).
Fie A =
_
a
11
a
12
a
21
a
22
_
, a
ij
R, i, j = 1, 2. Rezulta
Tr(A
t
A) = a
2
11
+a
2
12
+a
2
21
+a
2
22
0, A M
22
(R);
A, A) = 0 a
2
11
+a
2
12
+a
2
21
+a
2
22
= 0 a
11
= a
12
= a
21
= a
22
= 0 A = O
M
22(R)
.
f ) Fie x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
), z = (z
1
, z
2
) C
2
, C. Atunci au loc relat iile
x, y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
= x
1
y
1
+ x
2
y
2
= y
1
x
1
+y
2
x
2
= y, x);
x, y +z) = x
1
(y
1
+z
1
) +x
2
(y
2
+z
2
) = x
1
y
1
+x
2
y
2
+x
1
z
1
+x
2
z
2
= x, y) +x, z);
x, y) = (x
1
)y
1
+ (x
2
)y
2
= (x
1
y
1
+x
2
y
2
) = x, y)
x, x) = x
1
x
1
+x
2
x
2
= [x
1
[
2
+[x
2
[
2
0, x C
2
;
x, x) = 0 [x
1
[ = [x
2
[ = 0 x
1
= x
2
= 0 x = 0
C
2.
3. Folosind produsele scalare canonice pe spat iile considerate si formulele
[[u[[ =
_
u, u), pr
v
u =
u, v)
v, v)
v, cos

(u, v) =
u, v)
|u| |v|
,
obt inem:
a) Pentru u = (1, 2), v = (2, 1) R
2
, avem u, v) = 1 (2) + 2 1 = 0 si
_

_
|u| =
_
u, u) =

1
2
+ 2
2
=

5, |v| =
_
(2)
2
+ 1
2
=

5;
d(u, v) = [[u v[[ = [[(3, 1)[[ =

3
2
+ 1
2
=

10
pr
v
u =
u, v)
v, v)
v =
0
5
(2, 1) = (0, 0), pr
u
v =
v, u)
u, u)
u =
0
5
(1, 2) = (0, 0);
cos

(u, v) =
u, v)
|u| |v|
= 0

(u, v) = arccos(0) =

2
.
Deoarece u, v) = 0 rezulta ortogonalitatea celor doi vectori.
b) Pentru u = (1, 1, 1), v = (1, 2, 0) R
3
, avem u, v) = 1 1 + 1 (2) + 1 0 = 1 si
_

_
|u| =
_
u, u) =

1
2
+ 1
2
+ 1
2
=

3, [[v[[ =
_
v, v) =
_
1
2
+ (2)
2
=

5;
d(u, v) = [[u v[[ = [[(0, 3, 1)[[ =

10
pr
v
u =
u, v)
v, v)
v =
1
5
(1, 2, 0) =
_

1
5
,
2
5
, 0
_
,
pr
u
v =
v, u)
u, u)
u =
1
3
(1, 1, 1) = (
1
3
,
1
3
,
1
3
);
cos

(u, v) =
u, v)
|u| |v|
=
1

5
=
1

15
[1, 1],
de unde rezulta

(u, v) = arccos
_

15
_
= arccos
1

15
. Deoarece u, v) = 1 ,= 0, cei doi vectori nu sunt
ortogonali.
- 40-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
c) Folosind produsul scalar canonic pe P
2
, p, q) =
_
1
1
p(x)q(x)dx, p, q P
2
, obt inem
_

_
u, v) =
_
1
1
u(x)v(x)dx =
_
1
1
(1 +x)x
2
dx =
_
x
3
3
+
x
4
4
_

1
1
=
2
3
;
|u| =
_
u, u) =

_
1
1
(u(x))
2
dx =

_
1
1
(1 +x)
2
dx =
_
8
3
;
|v| =
_
v, v) =

_
1
1
(v(x))
2
dx =

_
1
1
x
4
dx =
_
2
5
;
d(u, v) = [[u v[[ = [[1 +x x
2
[[ =

_
1
1
(1 +x x
2
)
2
dx =
_
26
15
pr
v
u =
u, v)
v, v)
v =
2/3
2/5
x
2
=
5
3
x
2
;
pr
u
v =
v, u)
u, u)
u =
2/3
8/3
(1 +x) =
1
4
(1 +x),
si cos

(u, v) =
u, v)
|u| |v|
=
2/3
4/

15
=

15
6
[1, 1], de unde rezulta

(u, v) = arccos

15
6
. Deoarece u, v) ,= 0,
cei doi vectori nu sunt ortogonali.
Folosind cel de-al doilea produs scalar canonic pe P
2
, p, q) = p
0
q
0
+p
1
q
1
+p
2
q
2
, unde p = p
0
+p
1
x +p
2
x
2
,
q = q
0
+q
1
x +q
2
x
2
P
2
, obt inem
_

_
u, v) = 0, |u| =

1 + 1 =

2, |v| =

1 = 1;
d(u, v) = [[u v[[ = [[1 +x x
2
[[ =
_
1
2
+ 1
2
+ (1)
2
=

3
pr
v
u = pr
u
v = 0, cos

(u, v) = 0 [1, 1],
de unde rezulta

(u, v) = arccos 0 =

2
, deci uv. Se observa ca rezultatele obt inute folosind cele doua produse
scalare difera, desi vectorii sunt aceiasi.
d) Din ociu: 1pt. Calculam
u, v) =
_
1
0
u(x)v(x)dx =
_
1
0
e
x

e
x
+e
x
2
dx =
=
1
2
_
1
0
e
2x
dx +
1
2
_
1
0
dx =
_
e
2x
4
+
x
2
_

1
0
=
e
2
+ 1
4
;
u, u) =
_
1
0
(u(x))
2
dx =
_
1
0
e
2x
dx =
e
2x
2

1
0
=
e
2
1
2
,
de unde rezulta |u| =
_
u, u) =
_
e
2
1
2
(2 pt.) ; de asemenea, avem
v, v) =
_
1
0
(v(x))
2
dx =
_
1
0
_
e
x
+e
x
2
_
2
dx =
1
4
_
1
0
(e
2x
+ 2 +e
2x
)dx =
=
1
4
_
e
2x
2
+ 2x
e
2x
2
_

1
0
=
e
2
e
2
+ 4
8
;
rezulta |v| =
_
e
2
e
2
+ 4
8
(1 pt.) ;
d(u, v) = [[u v[[ =

_
1
0
(e
x
chx)
2
dx =

_
1
0
sh
2
xdx =
_
ch1 sh1 1
2
.
- 41-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
De asemenea, obt inem
_

_
pr
v
u =
u,v)
v,v)
v =
e
2
+1
4
e
2
e
2
+4
8

e
x
+e
x
2
=
e
2
+1
e
2
e
2
+4
(e
x
+e
x
) (2 pt.) ;
pr
u
v =
v,u)
u,u)
u =
e
2
+1
4
e
2
1
2
e
x
=
e
2
+1
2(e
2
1)
e
x
(1 pt.) ;
cos

(u, v) =
u,v)
|u||v|
=
e
2
+1
4

e
2
1
2

e
2
e
2
+4
8
=
e
2
+1

(e
2
1)(e
2
e
2
+4)
[1, 1] (1 pt.) ,
de unde rezulta

(u, v) = arccos
e
2
+ 1
_
(e
2
1)(e
2
e
2
+ 4)
(1 pt.) . Deoarece u, v) =
e
2
+1
4
,= 0, vectorii u si v
nu sunt ortogonali (1 pt.) . Total: 10pt.
e) Avem
_

_
u, v) = Tr(u
t
v) = Tr
_
2 1
1 0
_
= 2 + 0 = 2;
u, u) = Tr(u
t
u) = Tr
_
5 2
2 1
_
= 5 + 1 = 6;
v, v) = Tr(v
t
v) = Tr
_
1 0
0 1
_
= 1 + 1 = 2,
deci |u| =
_
u, u) =

6, |v| =
_
v, v) =

2 si
d(u, v) = [[u v[[ =
_
Tr((u v)
t
(u v)) =

Tr
_
2 2
2 2
_
=

2 + 2 = 2
_

_
pr
v
u =
u, v)
v, v)
v =
2
2

_
0 1
1 0
_
=
_
0 1
1 0
_
;
pr
u
v =
v, u)
u, u)
u =
2
6

_
1 0
2 1
_
=
_
1/3 0
2/3 1/3
_
.
De asemenea, cos

(u, v) =
u, v)
|u| |v|
=
2

12
=

3
3
[1, 1], deci

(u, v) = arccos

3
3
. Deoarce u, v) = 2 ,= 0,
vectorii u si v nu sunt ortogonali.
f ) Deoarece
_

_
u, v) = i(1 i) + (i)(1 +i) = i(1 +i) i(1 i) = 2;
u, u) = i i + (i) (i) = 2;
v, v) = (1 i) (1 i) + (1 +i) (1 +i) = 4;
vom avea
_

_
|u| =
_
u, u) =

2; |v| =
_
v, v) = 2;
d(u, v) = [[u v[[ = [[(2i 1, 2i 1)[[ =
_
(2i 1)(2i 1) + (2i 1)(2i 1) =

10
pr
v
u =
u, v)
v, v)
v =
2
4
(1 i, 1 +i) =
_

1
2
+
1
2
i ,
1
2

1
2
i
_
;
pr
u
v =
v, u)
u, u)
u =
u, v)
u, u)
u =
2
2
(i, i) = (i, i).
- 42-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
3.4 Exercit ii/probleme propuse spre rezolvare
1. Fie spat iul vectorial complex n-dimensional C
n
si e
R
C
n
trecerea n real a lui C
n
. Stiind ca oricarui
vector z = (a
1
+ib
1
, a
2
+ib
2
, . . . , a
n
+ib
n
) din C
n
i corespunde vectorul (a
1
, a
2
, . . . , a
n
, b
1
, b
2
, . . . , b
n
) din
R
C
n
,
sa se stabileasca vectorul din
R
C
n
care este asociat lui iz.
Daca C
n
este nzestrat cu produsul scalar v, w) =
1

1
+
2

2
+ +
n

n
, unde v = (
1
,
2
, . . . ,
n
) si
w = (
1
,
2
, . . . ,
n
), sa se stabileasca ce produs scalar se induce n
R
C
n
.
2. Sa se arate ca aplicat iile , ): R
n
[X] R
n
[X] R denite prin formulele:
() p, q) =
n

j=0
a
j
b
j
; () p, q) =
n

j=0
(j!)
2
a
j
b
j
,
cu p =
n

j=0
a
j
X
j
si q =
n

j=0
b
j
X
j
, sunt produse scalare. Sa se calculeze unghiul dintre polinoamele p si q, fat a
de produsul scalar (), respectiv (), unde p = 4 +X
2
si q = 2 3X 2X
2
.
3. Fie spat iul vectorial euclidian real C
0
[0, 4] pe care produsul scalar este dat de f, g) =
_
4
0
f(x)g(x)dx.
Sa se scrie inegalitatea lui Cauchy-Schwarz si sa se calculeze d(f, g), [[g[[, unde
f(x) = 1, g(x) =
_
x, x [0, 2]
4 x, x (2, 4].
4.

In spat iul euclidian canonic R
3
, e vectorul v = (14, 3, 6) si submult imea S = a
1
, a
2
, a
3
, unde
a
1
= (3, 0, 7), a
2
= (1, 4, 3) si a
3
= (2, 2, 2). Sa se gaseasca proiect ia ortogonala w a lui v pe L(S) si vectorul
w

.
- 43-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
- 44-
MA.4.Ortogonalizare. Ortonormare
Cuvinte cheie: ortogonalizare, ortonormare, procedeul de ortogonalizare
Gram-Schmidt.
4.1 Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt
Fie V un spat iu vectorial euclidian. Ne propunem sa aratam ca din orice mult ime liniar independenta de
vectori din V se poate construi o mult ime ortonormata (mult ime ortogonala ale carei elemente au norma 1).

In
acest sens, prin demonstrat iile teoremelor care urmeaza, vom pune n evident a procedeul de ortogonalizare
Gram-Schmidt.
Teorema 38. Daca V este un spat iu vectorial euclidian cu dimensiunea n, iar v
1
, v
2
, . . . , v
n
este o baza a
lui V , atunci exista o baza ortonormata e
1
, e
2
, . . . , e
n
astfel ncat mult imile v
1
, v
2
, . . . , v
k
si e
1
, e
2
, . . . , e
k

genereaza acelasi subspat iu vectorial W


k
V pentru ecare k = 1, n.
Demonstrat ie. Mai ntai construim o mult ime ortogonala si apoi i normam elementele. Mult imea ortogonala
w
1
, w
2
, . . . , w
n
se construieste din v
1
, v
2
, . . . , v
n
n felul urmator:
1) se ia w
1
= v
1
;
2) se pune w
2
= v
2
+kw
1
. Vectorul w
2
nu este zero deoarece v
1
si v
2
sunt liniar independent i. Se determina
k din condit ia ca w
2
sa e ortogonal lui w
1
, adica
0 = w
2
, w
1
) = v
2
+kw
1
, w
1
),
de unde rezulta k =
v
2
, w
1
)
w
1
, w
1
)
, deci w
2
= v
2

v
2
, w
1
)
w
1
, w
1
)
w
1
, adica vectorul w
2
se obt ine scazand din v
2
proiect ia
lui v
2
pe w
1
;
3) vectorul w
3
este denit prin w
3
= v
3
+k
1
w
1
+k
2
w
2
; el este nenul ca urmare a faptului ca v
1
, v
2
si v
3
sunt
liniar independent i. Scalarii k
1
si k
2
sunt determinat i din condit iile ca w
3
sa e ortogonal lui w
1
si lui w
2
, adica
0 = w
3
, w
1
) = v
3
, w
1
) +k
1
w
1
, w
1
) si 0 = w
3
, w
2
) = v
3
, w
2
) +k
2
w
2
, w
2
).
Gasim
k
1
=
v
3
, w
1
)
w
1
, w
1
)
, k
2
=
v
3
, w
2
)
w
2
, w
2
)
,
deci
w
3
= v
3

v
3
, w
1
)
w
1
, w
1
)
w
1

v
3
, w
2
)
w
2
, w
2
)
w
2
,
adica w
3
se obt ine scazand din v
3
proiect iile lui v
3
pe w
1
si w
2
.
Repetam schema precedenta pana obt inem o mult ime de n vectori ortogonali w
1
, w
2
, . . . , w
n
.
Mult imea ortonormata e
1
, e
2
, . . . , e
n
asociata familiei init iale se gaseste prin normare, adica denind
e
i
=
w
i
[[w
i
[[
, i = 1, n.
45
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Ortogonalizarea urmata de normare poarta numele de ortonormare.
Pentru nal se poate arata ca W
k
= Lv
1
, v
2
, . . . , v
k
= Le
1
, e
2
, . . . , e
k
.
Exemplu. Se considera spat iul euclidian R
3
raportat la baza x
1
= (1, 1, 1), x
2
= (3, 1, 1), x
3
=
(0, 1, 1). Sa se gaseasca baza ortonormata asociata.
Solut ie. Utilizand procedeul Gram-Schmidt, construim o mult ime ortogonala y
1
, y
2
, y
3
formata din
vectorii nenuli:
y
1
= x
1
= (1, 1, 1);
y
2
= x
2

x
2
, y
1
)
y
1
, y
1
)
y
1
= (3, 1, 1)
3
3
(1, 1, 1) = (2, 2, 0);
y
3
= x
3

x
3
, y
1
)
y
1
, y
1
)
y
1

x
3
, y
2
)
y
3
, y
2
)
y
2
= (0, 1, 1)
(2)
3
(1, 1, 1)
2
8
(2, 2, 0)
=
_
1
6
,
1
6
,
1
3
_
.

Impart im ecare vector din baza ortogonala prin norma sa si obt inem o baza ortonormata
y
1
[[y
1
[[
=
_
1

3
,
1

3
,
1

3
_
,
y
2
[[y
2
[[
=
_
1

2
,
1

2
, 0
_
,
y
3
[[y
3
[[
=
_

6
6
,

6
6
,

6
3
_
.
Teorema 38 se generalizeaza n felul urmator:
Teorema 39. Fie V un spat iu vectorial euclidian, e v
1
, v
2
, . . . , V o mult ime nita sau innita si
L(v
1
, . . . , v
k
) subspat iul generat de primii k vectori. Atunci exista o mult ime w
1
, w
2
, . . . V cu urmatoarele
proprietat i, pentru ecare k N:
1) vectorul w
k
este ortogonal pe L(v
1
, v
2
, . . . , v
k1
);
2) Lw
1
, . . . , w
k
= Lv
1
, . . . , v
k
;
3) w
1
, w
2
, . . . sunt unic determinat i, abstract ie facand de un factor scalar.

In loc de demonstrat ie ne mult umim cu un mic comentariu. Vectorii w


1
, w
2
, . . . , w
k
au expresiile:
w
1
= v
1
; w
r+1
= v
r+1

r

i=1
v
r+1
, w
i
)
w
i
, w
i
)
w
i
, r = 1, k 1,
care se dovedesc bune pentru ecare k N. Evident, acesti vectori sunt construit i astfel ncat w
r+1
sa e
ortogonal cu w
1
, w
2
, . . . , w
r
, adica vectorul w
r+1
se obt ine scazand din v
r+1
proiect iile lui v
r+1
pe vectorii
w
1
, w
2
, . . . , w
r
. Din mult imea ortogonala w
1
, w
2
, . . . se obt ine mult imea ortonormata
_
w
1
[[w
1
[[
,
w
2
[[w
2
[[
, . . .
_
.
Exemplu. Fie P spat iul vectorial al tuturor funct iilor polinomiale reale denite pe [1, 1], nzestrat cu
produsul scalar v, w) =
_
1
1
v(t)w(t)dt. Baza canonica a acestui spat iu este alcatuita din vectorii v
n
(t) = t
n
,
cu n = 0, 1, 2, . . . Ortogonalizand aceasta baza cu procedeul Gram-Schmidt, obt inem polinoamele Legendre
w
0
(t) = 1, w
1
(t) = t, w
2
(t) = t
2

1
3
, w
3
(t) = t
3

3
5
t, . . . , w
n
(t) =
n!
(2n)!
d
n
dt
n
[(t
2
1)
n
], . . .
- 46-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
4.2 Exercit ii/probleme rezolvate
4.2.1 Enunt uri
1. Se da familia de vectori S = v
1
= (1, 0, 2), v
2
= (2, 1, 1) R
3
.
a) Vericat i ca familia S este ortogonala;
b) Completat i S la o baza ortogonala a spat iului R
3
.
2. Se da subspat iul W = L(v
1
= (1, 0, 1, 1), v
2
= (1, 1, 1, 0)) R
4
.
a) Determinat i W

;
b) Aratat i ca W W

= R
4
;
c) Pentru v = (1, 1, 1, 1), aat i v
0
= pr
W
v W si v

= v v
0
W

; vericat i teorema lui Pitagora


[[v[[
2
= [[v
0
[[
2
+[[v

[[
2
;
d) Aat i o baza ortogonala B
0
a subspat iului W;
e) Normat i baza B
0
obt inand o baza ortonormata B = f
1
, f
2
a subspat iului W;
f ) Aat i coecient ii Fourier
i
= v, f
i
), i = 1, 2 ai lui v relativ la B si vericat i inegalitatea lui Bessel [[v[[
2

2
i=1

2
i
;
g) Vericat i pentru v
0
egalitatea Parseval [[v
0
[[
2
=

2
i=1

2
i
;
h) Aratat i ca funct ia g(w) = d(v, w), w W si atinge minimul n v
0
, valoarea minima ind d(v, W)
min
wW
d(v, w) = [[v

[[.
3. Ortonormat i familiile de vectori:
a) F = v
1
= (1, 1, 1), v
2
= (1, 1, 0), v
3
= (1, 0, 0) R
3
;
b) F = ch, id C
0
[0, 1];
c) F = p
1
= 1 +X, p
2
= X +X
2
, p
3
= X C
0
[1, 1].
d) w
1
= (i, 0, 1), w
2
= (1, i, 0), w
3
= (0, i, 0) C
3
.
4. Aat i proiect ia ortogonala pr
W
v a vectorului v pe subspat iul W, precum si componenta sa ortogonala
v

relativ la acest subspat iu:


a) v = 1 +x R
2
[x], W = L(p
1
= 1 +x
2
, p
2
= 1); p, q) =
_
1
1
p(t)q(t)dt
b) v = (1, 2, 1); W = L(v
1
= (2, 1, 0), v
2
= (1, 4, 1)) R
3
;
c) v =
_
1 2
4 1
_
, W = L
_
C =
_
1 0
0 1
_
, D =
_
0 1
2 0
__
/
22
(R);
d) v = (2, 1, 1), W = (x, y, z) [ x +y 2z = 0 R
3
.
4.2.2 Solut ii
1. a) Familia S este ortogonala deoarece v
1
, v
2
) = 1 (2) + 0 1 + 2 1 = 0.
b) Determinam un vector v
3
R
3
, v
3
= (x
1
, x
2
, x
3
), v
3
,= 0 astfel ncat sa e satisfacute condit iile:
v
1
, v
3
) = 0, v
2
, v
3
) = 0.
Obt inem sistemul liniar
_
x
1
+ 2x
3
= 0
2x
1
+x
2
+x
3
= 0

_
_
_
x
1
= 2
x
2
= 5
x
3
=
, R
Asadar, putem completa sistemul de vectori la o baza ortogonala ntr-o innitate de moduri. De exemplu, daca
alegem = 1, obt inem v
3
= (2, 5, 1).
Vectorii v
1
, v
2
, v
3
sunt ortogonali si nenuli, deci sunt liniar independent i. Numarul lor ind egal cu dimen-
siunea lui R
3
, rezulta ca ei formeaza o baza (ortogonala) a lui R
3
.
2. a) Complementul ortogonal al spat iului W este mult imea
W

= y R
4
[ y v
1
, y v
2

- 47-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Pentru a gasi vectorii y W, este sucient sa punem condit iile y, v
1
) = 0, y, v
2
) = 0. Notand y =
(y
1
, y
2
, y
3
, y
4
), aceste condit ii sunt echivalente cu sistemul
_
y
1
+y
3
+y
4
= 0
y
1
y
2
+y
3
= 0
n care minorul corespunzator lui y
1
si y
2
este

1 0
1 1

= 1 ,= 0, deci vom considera y


1
si y
2
drept
necunoscute principale, iar y
3
si y
4
necunoscute secundare. Atunci sistemul are solut iile: y
1
= a b, y
2
=
b, y
3
= a, y
4
= b, unde a, b R.
Atunci
W

= (a b, b, a, b) [ a, b R
Observam ca (a b, b, a, b) = a(1, 0, 1, 0) +b (1, 1, 0, 1) si deci o baza n W

este formata din vectorii


u
1
= (1, 0, 1, 0), u
2
= (1, 1, 0, 1).
b) Deoarece determinantul
det [v
1
, v
2
, u
1
, u
2
] =

1 1 1 1
0 1 0 1
1 1 1 0
1 0 0 1

= 5 ,= 0,
rezulta ca vectorii v
1
, v
2
, u
1
, u
2
sunt liniar independent i. Numarul lor ind egal cu dimensiunea spat iului total
R
4
, rezulta ca ei formeaza o baza n R
4
, deci L(v
1
, v
2
, u
1
, u
2
) = R
4
. Dar W + W

= L(v
1
, v
2
) + L(u
1
, u
2
) =
L(v
1
, v
2
, u
1
, u
2
) si deci W +W

= R
4
. Deoarece ntotdeauna avem W W

= 0, rezulta R
4
= W W

.
c) Deoarece are loc relat ia W W

= R
4
, rezulta ca v se scrie n mod unic sub forma v = v
0
+ v

, cu
v
0
W si v

. Din v
0
W rezulta ca v
0
= k
1
v
1
+ k
2
v
2
cu k
1
, k
2
R, iar condit ia v

conduce la

, v
1
_
= 0 si v

, v
2
) = 0. Tinand cont de faptul ca
v

= v v
0
= v k
1
v
1
k
2
v
2
,
relat iile anterioare devin:
_
k
1
v
1
, v
1
) +k
2
v
2
, v
1
) = v, v
1
)
k
1
v
1
, v
2
) +k
2
v
2
, v
2
) = v, v
2
)
Asadar, k
1
si k
2
sunt solut iile sistemului:
_
3k
1
+ 2k
2
= 3
2k
1
+ 3k
2
= 1

_
k
1
= 7/5
k
2
= 3/5

In concluzie, avem v
0
=
7
5
v
1

3
5
v
2
=
_
4
5
,
3
5
,
4
5
,
7
5
_
si v

= v v
0
=
_
1
5
,
2
5
,
1
5
,
2
5
_
.
De asemenea, prin calcul direct obt inem [[v[[ = 2, [[v
0
[[ =
_
18/5, [[v

[[ =
_
2/5, deci teorema Pitagora se
verica: [[v[[
2
4 =
18
5
+
2
5
[[v
0
[[
2
+[[v

[[
2
.
d) Deoarece baza subspat iului W data de B
W
= v
1
, v
2
nu este o baza ortogonala, ortogonalizam folosind
procedeul Gram-Schmidt v
1
, v
2
w
1
, w
2
.
w
1
= v
1
= (1, 0, 1, 1)
w
2
= v
2
pr
w1
v
2
= v
2

v2,w1)
w1,w1)
w
1
=
= (1, 1, 1, 0)
2
3
(1, 0, 1, 1) = (
1
3
, 1,
1
3
,
2
3
).
Vectorul
_
1
3
, 1,
1
3
,
2
3
_
este paralel cu vectorul (1, 3, 1, 2), deci o noua baza ortogonala a lui W este B
0
=
w
1
= (1, 0, 1, 1), w
2
= (1, 3, 1, 2).
Se observa ca avem
v
0
= pr
W
v = pr
w1
v +pr
w2
v =
v,w1)
w1,w1)
w
1
+
v,w2)
w2,w2)
w
2
=
=
3
3
(1, 0, 1, 1) +
3
15
(1, 3, 1, 2) = (
4
5
,
3
5
,
4
5
,
7
5
),
- 48-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
iar componenta ortogonala a vectorului v relativ la W este
v

= v pr
W
v = (1, 1, 1, 1)
_
4
5
,
3
5
,
4
5
,
7
5
_
=
_
1
5
,
2
5
,
1
5
,
2
5
_
.
e) Normand vectorii w
1
, w
2
, rezulta baza ortonormata B = f
1
, f
2
a subspat iului W formata din vectorii:
f
1
=
1
[[w
1
[[
w
1
=
_
1

3
, 0,
1

3
,
1

3
_
, f
2
=
1
[[w
2
[[
w
2
=
_
1

15
,
3

15
,
1

15
,
2

15
_
f ) Coecient ii Fourier ai lui v relativ la B sunt
1
= v, f
1
) =
3

3
=

3 si
2
= v, f
2
) =
3

15
=
_
3
5
. Se
observa ca acesti coecient i sunt exact componentele proiect iei v
0
a lui v pe W relativ la baza B a subspat iului
W: [pr
W
v]
B
= [v
0
]
B
=
_
1
2
_
=
_
3

_
3/5
_
.

In plus, are loc inegalitatea Bessel: 2
2

3
2
+ (
_
3/5)
2
.
g) Egalitatea Parseval se verica:
_
18/5
2
=

3
2
+ (
_
3/5)
2
;
h) Pentru w =
1
f
1
+
2
f
2
W, avem
d(v, w)
2
= [[v w[[
2
= [[v

+ (v
0
w)[[
2
=
_
v

+ (v
0
w), v

+ (v
0
w)).
Dar v

si v
0
w W implica ortogonalitatea celor doi vectori, deci v

, v
0
w) = 0. Prin urmare:
d(v, w)
2
= v

, v

) +v
0
w, v
0
w) = [[v

[[
2
+[[v
0
w[[
2
=
= [[v

[[
2
+[[(
1

1
)f
1
+ (
2

2
)f
2
[[
2
.
Dar B = f
1
, f
2
este familie ortonormata, deci
d(v, w)
2
= [[v

[[
2
+ (
1

1
)
2
+ (
2

2
)
2
.
Se observa ca atunci cand w variaza n W, deci atunci cand
1
,
2
R variaza, minimul expresiei d(v, w) se
atinge pentru
1
=
1
si
2
=
2
, deci pentru w = v
0
= pr
W
v, minimul avand valoarea d(v, v
0
) = [[v

[[.
3. a) Utilizand procedeul Gram-Schmidt, construim o baza ortogonala F
1
= u
1
, u
2
, u
3
formata din vectorii
u
1
= v
1
= (1, 1, 1)
u
2
= v
2

v
2
, u
1
)
u
1
, u
1
)
u
1
= (1, 1, 0)
2
3
(1, 1, 1) =
_
1
3
,
1
3
,
2
3
_
[[(1, 1, 2)
u
3
= v
3

v
3
, u
1
)
u
1
, u
1
)
u
1

v
3
, u
2
)
u
2
, u
2
)
u
2
=
= (1, 0, 0)
1
3
(1, 1, 1)
1
6
(1, 1, 2) = (
1
2
,
1
2
, 0)[[(1, 1, 0).

Impart im ecare vector din baza ortogonala prin norma sa si obt inem o baza ortonormata F
tt
= w
1
, w
2
, w
3

formata din vectorii


_

_
w
1
=
u1
|u1|
=
_
1

3
,
1

3
,
1

3
_
w
2
=
u2
|u2|
=
_
1

6
,
1

6
,
2

6
_
w
3
=
u3
|u3|
=
_
1

2
,
1

2
, 0
_
Tema. Vericat i ca familia de vectori F
tt
este ortonormala.
b) Se verica faptul ca f
1
= ch si f
2
= id sunt vectori liniar independent i, unde f
1
(x) = ch x =
e
x
+e
x
2
si
f
2
(x) = id(x) = x, pentru orice x [0, 1]. Mai exact,
1
f
1
+
2
f
2
= 0
1
chx +
2
x = 0, x [0, 1]. Dar
pentru x = 0 si x = 1 rezulta sistemul
_

1
= 0
e+e
1
2

1
+
2
= 0
cu solut ia
1
=
2
= 0, deci indf
1
, f
2
.
- 49-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Folosind produsul scalar canonic din C
0
[0, 1] , f, g) =
_
1
0
f(x)g(x)dx, f, g C
0
[0, 1] si procedeul Gram-
Schmidt, construim o baza ortogonala F
t
= g
1
, g
2
formata din vectorii
g
1
= f
1
= ch
g
2
= f
2

f2,g1)
g1,g1)
g
1
=
= id
_
1
0
xchxdx
_
1
0
ch
2
xdx
ch = id
1 e
1
(e
2
e
2
+ 4)/8
ch = id
8(e 1)
e(e
2
+e
2
+ 4)
ch.
Normam aceste funct ii si obt inem familia ortonormata F
tt
= e
1
, e
2

_
e
1
=
g1
|g1|
=
_
8
e
2
+4e
2
ch
e
2
=
g2
|g2|
=
id a ch
_
_
1
0
(x a chx)
2
dx
, a =
8(e 1)
e(e
2
+e
2
+ 4)
.
c) Procedand ca la punctele precedente, ortogonalizam familia
_
p
1
= 1 +x, p
2
= x +x
2
, p
3
= x
_
pentru a
obt ine familia ortogonala q
1
, q
2
, q
3
unde:
q
1
= p
1
= 1 +x , q
2
= p
2

p
2
, q
1
)
q
1
, q
1
)
q
1
, q
3
= p
3

p
3
, q
1
)
q
1
, q
1
)
q
1

p
3
, q
2
)
q
2
, q
2
)
q
2
.
Avem
q
1
, q
1
) =
_
1
1
q
2
1
(x)dx =
_
1
1
(1 +x)
2
dx =
8
3
.
si deoarece
p
2
, q
1
) =
_
1
1
p
2
(x)q
1
(x)dx =
_
1
1
(x +x
2
)(1 +x)dx =
4
3
,
rezulta q
2
=
1
2
+
1
2
x +x
2
. Apoi calculam produsele scalare
q
2
, q
2
) =
_
1
1
q
2
2
(x)dx =
_
1
1
_

1
2
+
1
2
x +x
2
_
2
dx =
2
5
,
p
3
, q
1
) =
_
1
1
x(1 +x)dx =
2
3
,
p
3
, q
2
) =
_
1
1
x
_

1
2
+
1
2
x +x
2
_
dx =
1
3
.
Atunci
q
3
= x
1
4
(1 +x)
5
6
_

1
2
+
1
2
x +x
2
_
=
1
6
+
1
3
x
5
6
x
2
.
Normam aceste polinoame si obt inem familia ortonormata r
1
, r
2
, r
3
, unde
r
1
=

6
4
+

6
4
x , r
2
=

10
4
+

10
4
x +

10
2
x
2
, r
3
=

2
4
+

2
2
x
5

2
4
x
2
.
d) Din ociu: 1pt. Ortogonalizam mult imea data folosind relat iile:
u
1
= w
1
, u
2
= w
2

w2,u1)
u1,u1)
u
1
, u
3
= w
3

w3,u1)
u1,u1)
u
1

w3,u2)
u2,u2)
u
2
.
Obt inem succesiv: w
2
, u
1
) = i, u
1
, u
1
) = 2, u
2
= (
1
2
, i,
i
2
)[[(1, 2i, i) (2 pt.) si w
3
, u
1
) = 0,
w
3
, u
2
) = 1, u
2
, u
2
) =
3
2
(3 pt.) , u
3
= (
1
3
,
i
3
,
i
3
)[[(1, i, i) (1 pt.) . Dupa efectuarea calculelor rezulta
familia ortogonala
u
1
= (i, 0, 1) , u
2
= (1, 2i, i), u
3
= (1, i, i),
- 50-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
si prin normare, familia ortonormata v
1
, v
2
, v
3
, unde
v
1
=
u1
|u1|
=
_

2
, 0,
1

2
_
, v
2
=
_
1

6
,
2i

6
,
i

6
_
, v
3
=
_
1

3
,
i

3
,
i

3
_
(3 pt.) Total: 10pt.
4. a) Prin ortogonalizarea bazei B
W
= p
1
= 1 +x
2
, p
2
= 1 obt inem w
1
= p
1
= 1 +x
2
,
w
2
= p
2
pr
w1
p
2
= p
2

p
2
, w
1
)
w
1
, w
1
)
w
1
= 1
_
1
1
(1 +t
2
)dt
__
1
1
(1 +t
2
)
2
dt
_1
w
1
=
= 1
8/3
56/15
(1 +x
2
) =
2
7

5
7
x
2
,
deci B
W,ortog.
=
_
w
1
= 1 +x
2
, w
2
=
2
7

5
7
x
2
_
. Atunci
v
0
= pr
w1
v +pr
w2
v =
v, w
1
)
w
1
, w
1
)
w
1
+
v, w
2
)
w
2
, w
2
)
w
2
=
=
8/3
56/15
w
1
+
2/21
2/21
w
2
=
_
5
7
+
5
7
x
2
_
+
_
2
7

5
7
x
2
_
= 1. Deci v

= v v
0
= x.
b) B
W
= v
1
= (2, 1, 0), v
2
= (1, 4, 1) neind o baza ortogonala, ortogonalizam folosind procedeul Gram-
Schmidt v
1
, v
2
w
1
, w
2
.
w
1
= v
1
= (2, 1, 0)
w
2
= v
2
pr
w1
v
2
= v
2

v
2
, w
1
)
w
1
, w
1
)
w
1
=
= ( 1, 4, 1)
2
5
(2, 1, 0) =
_

9
5
,
18
5
, 1
_
[[(9, 18, 5)
si obt inem B
ortog, W
= w
1
= (2, 1, 0) , w
2
= (9, 18, 5). Atunci avem:
v
0
= pr
w
v = pr
w1
v +pr
w2
v =
4
5
(2, 1, 0) +
32
430
(9, 18, 5) =
_
40
43
,
92
43
,
16
43
_
si deci v

= v v
0
=
_
3
43
,
6
43
,
27
43
_
.
c) Se observa ca C, D) = D, C) = 0, deci baza B
W
=
_
C =
_
1 0
0 1
_
, D =
_
0 1
2 0
_
_
este ortogonala;
obt inem
v
0
= pr
C
v +pr
D
v =
2
2
_
1 0
0 1
_
+
10
5
_
0 1
2 0
_
=
_
1 2
4 1
_
si v

= v v
0
= 0. Observat ie. v

= 0 v L(C, D).

Intr-adevar, C + D = v = 1, = 2, deci
v = C + 2D L(C, D). d) Observam ca W se mai poate scrie:
W = (x, x + 2z, z) [ x, z R = x(1, 1, 0)
. .
v1
+z (0, 2, 1)
. .
v2
[ x, z R,
deci o baza a lui W este
B
W
= v
1
= (1, 1, 0) , v
2
= (0, 2, 1) .
Ortogonalizand B
W
, obt inem baza ortogonala B
t
W
= w
1
= (1, 1, 0), w
2
= (1, 1, 1), deci
_

_
v
0
= pr
w1
v +pr
w2
v =
1
2
(1, 1, 0) +
2
3
(1, 1, 1) =
_
7
6
,
1
6
,
2
3
_
v

= (2, 1, 1)
_
7
6
,
1
6
,
2
3
_
=
_
5
6
,
5
6
,
5
3
_
.
- 51-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
4.3 Exercit ii/probleme propuse spre rezolvare
1. Fie R
4
spat iul vectorial euclidian canonic cu patru dimensiuni. Sa se gaseasca o baza ortonormata pentru
subspat iul generat de vectorii x
1
= (0, 1, 1, 0), x
2
= (0, 4, 0, 1), x
3
= (1, 1, 1, 0) si x
4
= (1, 3, 0, 1).
2. Fie spat iul vectorial euclidian C
0
[0, 4] pe care produsul scalar este denit prin aplicat ia f, g) =
_
4
0
f(x)g(x)dx. Sa se ortonormeze mult imea
_
2, 2 +x, (2 +x)
2
, (2 +x)
3
_
.
3. Sa se arate ca

[[v[[ [[w[[

[[v w[[.
4. Sfera unitate S = x V [ [[x[[ = 1 este subspat iu vectorial al spat iului euclidian V ?
- 52-
MA.5.Transformari liniare
Cuvinte cheie: transformare liniara, nucleul si imaginea unei transformari
liniare, matricea unei transformari liniare, endomorsm, izomorsm, au-
tomorsm.
5.1 Proprietat i generale
Fie V si W doua spat ii vectoriale peste c ampul K.
Denit ia 40. O funct ie T : V W cu proprietat ile:
T (x +y) = T (x) +T (y), x, y V ;
T (kx) = kT (x), k K, x V,
se numeste transformare liniara (operator liniar sau morsm de spat ii vectoriale).
Precizare. Uneori, n loc de T (x) se scrie T x.
Restrict ia unei transformari liniare la un subspat iu vectorial al lui V este tot o transformare liniara, dar
restrict ia unei transformari liniare la o submult ime a lui V care nu este subspat iu vectorial nu mai are sens,
deoarece ori suma a doi vectori din acea submult ime, ori produsul cu un scalar al unui vector din submult ime,
ori ambele pot sa nu mai apart ina submult imii. Orice transformare liniara denita pe un subspat iu vectorial al
unui spat iu vectorial V poate prelungita la o transformare liniara denita pe V . Aceste observat ii justica de
ce domeniile de denit ie ale transformarilor liniare nu sunt de regula precizate ca submult imi ale unui spat iu
vectorial.
O transformare liniara : V K (campul K este considerat ca spat iu vectorial aritmetic de dimensiune
unu K) se numeste forma liniara.
Teorema 41. Funct ia T : V W este o transformare liniara daca si numai daca
T (kx +y) = kT (x) +T (y), k, K, x, y V.
Demonstrat ie. Daca T : V W este transformare liniara atunci, conform Denit iei 40, avem
T (kx +y) = T (kx) +T (y) = kT (x) +T (y),
deci condit ia din teorema este satisfacuta.
Reciproc, condit ia impusa de teorem a mpreuna cu ipoteza k = = 1 implica T (x +y) = T (x) +T (y),
iar mpreuna cu ipoteza = 0 implica T (kx) = kT (x).
53
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Exemple:
1) Funct ia T : R R, T (x) = ax, este liniara.
2) Funct ia T : R
n
R
m
, T (x) = Ax, unde A este o matrice de tipul m n, este transformare liniara.

In
particular, e aplicat ia T : R
2
R
3
, T (x
1
, x
2
) = (x
1
, x
2
, x
1
+x
2
). Succesiv avem
T
_
(x
1
, x
2
) + (y
1
, y
2
)
_
= T (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
) = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, x
1
+y
1
+x
2
+y
2
)
= (x
1
, x
2
, x
1
+x
2
) + (y
1
, y
2
, y
1
+y
2
) = T (x
1
, x
2
) +T (y
1
, y
2
),
(x
1
, x
2
), (y
1
, y
2
) R
2
. Analog avem
T
_
k(x
1
, x
2
)
_
= T (kx
1
, kx
2
) = (kx
1
, kx
2
, kx
1
+kx
2
) = k(x
1
, x
2
, x
1
+x
2
)
= kT (x
1
, x
2
), k R, (x
1
, x
2
) R
2
,
deci funct ia T este o transformare liniara.
3) Fie V = C
1
(a, b) si W = C
0
(a, b). Funct ia T : V W, T (f) = f
t
(derivarea) este o transformare liniara.
4) Fie V = C
0
[a, b] si W = R. Funct ia T (f) =
_
b
a
f(t)dt este o transformare liniara.
Teorema 42. Orice transformare liniara T : V W are proprietat ile:
1) T (0) = 0;
2) daca U este un subspat iu vectorial al lui V , atunci T (U) este un subspat iu vectorial al lui W;
3) daca vectorii x
1
, x
2
, . . . , x
n
V sunt liniar dependent i, atunci si vectorii T (x
1
), T (x
2
), . . . , T (x
n
) W
sunt liniar dependent i.
Demonstrat ie. 1) Relat ia T (kx) = kT (x), k K, x V , implica
T (0) = 0T (0) = 0.
2) Fie u, v T (U) si k, K. Existent a elementelor x, y V astfel ncat u = T (x), v = T (y), mpreuna
cu liniaritatea lui T implica
ku +v = kT (x) +T (y) = T (kx +y) T (U).
De aceea, T (U) este un subspat iu vectorial al lui W.
3) Tema.
Fie L(V, W) mult imea tuturor transformarilor liniare denite pe V si cu valori n W. Egalitatea trans-
formarilor liniare, adunarea si nmult irea cu scalari se denesc ca la funct ii. Daca o, T L(V, W), atunci:
o = T o(x) = T (x), x V ;
(o +T )(x) = o(x) +T (x), x V ;
(ko)(x) = ko(x), k K, x V.

In raport cu aceste operat ii, mult imea L(V, W) este spat iu vectorial peste campul K.
Elementele lui L(V, V ) se numesc endomorsme ale lui V .
Spat iul vectorial L(V, K) al tuturor formelor liniare denite pe V si cu valori n K se numeste dualul lui
V .

In cazul cand V are dimensiune nit a, spat iul vectorial L(V, K) se identica cu V , cele doua spat ii ind
izomorfe.
- 54-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Teorema 43. Fie V
n
si W doua spat ii vectoriale peste campul K, e e
1
, e
2
, . . . , e
n
o baza a lui V
n
, iar
w
1
, w
2
, . . . , w
n
vectori arbitrari din W. Consideram o transformare liniara T : V
n
W care satisface
() T (e
i
) = w
i
, i = 1, n.
1) Transformarea liniara T este unica transformare liniara care satisface proprietatea (*).
2) Daca vectorii w
1
, w
2
, . . . , w
n
sunt liniar independent i, atunci transformarea liniara T este injectiva.
Demonstrat ie. 1) Fie x V
n
, adica x =
n

i=1
x
i
e
i
. Regula x T (x) =
n

i=1
x
i
w
i
deneste o funct ie T : V
n
W,
cu proprietatea T (e
i
) = w
i
, cu i = 1, n. S a aratam ca T este o transformare liniara. Pentru aceasta observam
ca daca y V
n
, y =
n

i=1
y
i
e
i
, atunci
kx +y =
n

i=1
(kx
i
+y
i
)e
i
V
n
, k, K
si
T (kx +y) =
n

i=1
(kx
i
+y
i
)w
i
= k
n

i=1
x
i
w
i
+
n

i=1
y
i
w
i
= kT (x) +T (y).
Unicitatea lui T decurge din unicitatea componentelor x
i
ale vectorului x.
2) Fie x =
n

i=1
x
i
e
i
si y =
n

i=1
y
i
e
i
doi vectori oarecare din V
n
. Ipotezele T (e
i
) = w
i
, i = 1, n, T (x) = T (y)
implica
n

i=1
(x
i
y
i
)w
i
= 0. Aceasta, mpreuna cu liniar independent a vectorilor w
1
, w
2
, . . . , w
n
, dau x
i
= y
i
,
adica x = y.
Compunerea a doua transformari liniare, denita ca la funct ii, este numita nmult ire (produs) si are ca
rezultat tot o transformare liniara. Evident, compunerea nu este comutativa, dar este asociativa.
Compunerea poate combinata cu operat iile algebrice de adunare si nmult ire cu scalari:
1) daca /, B si ( sunt transformari liniare pentru care au sens /+B, /( si B(, atunci
(k/+B)( = k/( +B(, k, K;
2) daca /, B si ( sunt transformari liniare pentru care au sens /+B, (/ si (B, atunci
((k/+B) = k(/+(B, k, K.
Fie T un endomorsm al lui V . Puterile naturale ale lui T se denesc inductiv:
T
0
= , T
n
= T T
n1
, n = 1, 2, . . .
unde este identitatea.
Fie T : U V o transformare liniara bijectiva (inversabila). Inversa T
1
: V U este tot o transformare
liniara.

Intr-adevar, notand y
1
= T x
1
si y
2
= T x
2
, gasim
T
1
(y
1
+y
2
) = T
1
(T x
1
+T x
2
) = T
1
T (x
1
+x
2
) = x
1
+x
2
= T
1
y
1
+T
1
y
2
.
- 55-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

In plus, daca T : U V si o : V W sunt transformari liniare bijective, atunci o T : U W este o


transformare liniara bijectiva si (o T )
1
= T
1
o
1
.
O transformare liniara bijectiva se numeste izomorsm de spat ii vectoriale. Un endomorsm bijectiv
poarta numele de automorsm.
5.2 Nucleu si imagine
Fie V si W doua spat ii vectoriale peste campul K, iar T : V W o transformare liniara. Reamintim ca
T (0) = 0.
Ne propunem sa aratam ca analizand mult imea solut iilor ecuat iei T (x) = 0 si mult imea valorilor y = T (x),
obt inem proprietat i relevante ale transformarii liniare T .
Denit ia 44. Mult imea
Ker T = x[ x V, T (x) = 0 V
se numeste nucleul lui T . Mult imea
ImT = T (V ) = y W [ x V, T (x) = y W
se numeste imaginea lui V prin T 1.
Fig. 1
Teorema 45. Fie T L(V, W). Avem urmatoarele proprietat i:
1) nucleul lui T este un subspat iu vectorial al lui V ;
2) imaginea lui V prin T este un subspat iu vectorial al lui W;
3) solut ia generala a ecuat iei T (x) = y este suma dintre solut ia generala a ecuat iei T (x) = 0 si o solut ie
particulara a ecuat iei T (x) = y.
Demonstrat ie. 1) Fie x, y Ker T , adica T (x) = 0 si T (y) = 0. Liniaritatea lui T implica T (kx + y) = 0,
k, K, deci kx +y Ker T , k, K. 2), 3) Tema.
Exemplu. Pentru T : R
2
R
3
, T (x
1
, x
2
) = (x
1
, x
2
, x
1
+x
2
), gasim
Ker T =
_
(x
1
, x
2
) R
2
[ (x
1
, x
2
, x
1
+x
2
) = (0, 0, 0)
_
= (0, 0)
si
ImT =
_
(y
1
, y
2
, y
3
) R
3
[ (x
1
, x
2
) R
2
, (x
1
, x
2
, x
1
+x
2
) = (y
1
, y
2
, y
3
)
_
=
_
(y
1
, y
2
, y
3
) R
3
[ y
1
+y
2
= y
3
_
.
Se observa ca T este injectiva, dar nu este surjectiva.
- 56-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Teorema 46. Daca T : V W este o transformare liniara, atunci urmatoarele armat ii sunt echivalente:
1) T este injectiva; 2) T : V T (V ) este inversabila; 3) Ker T = 0.
Demonstrat ie. Echivalent a dintre 1) si 2) este evidenta. De aceea este sucient sa dovedim ca 1) este echivalenta
cu 3).
Fie Ker T = 0. Ipoteza T (x) = T (y) mpreuna cu liniaritatea lui T implica T (x y) = 0, adica
x y Ker T . Astfel x y = 0, altfel spus x = y, deci T este injectiva.
Presupunem ca T este injectiva. Aceasta ipoteza mpreuna cu proprietatea generala T (0) = 0 implica
Ker T = 0.
Denit ia 47. Dimensiunea nucleului lui T se numeste defectul lui T , iar dimensiunea imaginii lui V prin T se
numeste rangul lui T .
Teorema 48. Daca T : V V este o transformare liniara iar spat iul vectorial V este nit dimensional, atunci
si spat iul vectorial ImT este nit dimensional si are loc egalitatea
dim Ker T + dimImT = dimV.
Demonstrat ie. Fie n = dimV si p = dim Ker T . Cazul p = 0 este lasat pentru cititori. Daca p 1, alegem o
baza e
1
, . . . , e
p
, e
p+1
, . . . , e
n
n V astfel ncat e
1
, . . . , e
p
sa e o baza n Ker T . Pentru orice y ImT exista
un x =
n

i=1
x
i
e
i
V astfel ncat
y = T (x) = T
_
n

i=1
x
i
e
i
_
=
n

i=1
x
i
T (e
i
) = x
p+1
T (e
p+1
) + +x
n
T (e
n
),
deoarece T (e
1
) = 0, . . . , T (e
p
) = 0. Rezulta ca T (e
p+1
), . . . , T (e
n
) genereaza pe ImT .
Sa aratam ca acesti vectori sunt liniar independent i. Din relat ia
k
p+1
T (e
p+1
) + +k
n
T (e
n
) = 0
gasim T (k
p+1
e
p+1
+ +k
n
e
n
) = 0, adica k
p+1
e
p+1
+ +k
n
e
n
Ker T sau
k
p+1
e
p+1
+ +k
n
e
n
= k
1
e
1
+ +k
p
e
p
.
Liniar independent a bazei din V implica k
1
= = k
p
= k
p+1
= = k
n
= 0.

In concluzie, spat iul vectorial
ImT este nit dimensional si
dimImT = dimV dim Ker T .
Teorema 48 se extinde si la cazul n care V este innit dimensional.

In acest caz, cel put in unul dintre
subspat iile Ker T si ImT trebuie sa e innit dimensional.
Exemple:
- 57-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
1) Pentru endomorsmul T : R
3
R
3
,
T (x) = (x
1
+x
2
+x
3
, x
1
+x
2
+x
3
, x
1
+x
2
+x
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
),
condit ia T (x) = 0 se reduce la ecuat ia x
1
+x
2
+x
3
= 0.

In concluzie, orice vector x Ker T are forma
x = (x
1
, x
2
, x
1
x
2
) = x
1
(1, 0, 1) +x
2
(0, 1, 1).
Vectorii e
1
= (1, 0, 1) si e
2
= (0, 1, 1) sunt liniar independent i si genereaza pe Ker T astfel ncat ei formeaza
o baza n Ker T . Deci dim Ker T = 2.
Orice vector din ImT are coordonatele egale astfel ncat orice doi vectori din aceasta mult ime sunt liniar
dependent i. Astfel, dimImT = 1. Evident,
dimImT = dimR
3
dim Ker T = 3 2 = 1.
2) Fie V spat iul vectorial al tuturor funct iilor reale continue pe [a, b] si endomorsmul
T : V V, g = T (f), g(x) =
_
b
a
f(t) cos(x t)dt, x [a, b].
Sa determinam Ker T .
Condit ia T (f) = 0 implica g(x) = 0, adica
_
b
a
f(t) cos(x t)dt = 0, x [a, b],
care este echivalent cu
_
_
b
a
f(t) cos tdt
_
cos x +
_
_
b
a
f(t) sintdt
_
sinx = 0, x [a, b],
de unde obt inem ca
_
b
a
f(t) cos tdt = 0 si
_
b
a
f(t) sintdt = 0.
Astfel, Ker T cont ine toate funct iile f care sunt ortogonale funct iilor cos si sin.
Teorema 49. Presupunem ca T : V W este o transformare liniara, iar dimV = n. Atunci urmatoarele
armat ii sunt echivalente:
1) T este injectiva;
2) daca e
1
, . . . , e
p
V sunt vectori liniar independent i, atunci si
T (e
1
), . . . , T (e
p
) T (V ) W
sunt vectori liniari independent i;
3) dimT (V ) = n;
4) daca e
1
, . . . , e
n
este o baza pentru V , atunci T (e
1
), . . . , T (e
n
) este o baza pentru T (V ).
Demonstrat ie. Cea mai simpla justicare este dovedirea implicat iilor 1) 2) 3) 4 1).
Admitem ca T este injectiva, iar e
1
, . . . , e
p
V sunt vectori liniar independent i. Relat ia k
1
T (e
1
) + +
k
p
T (e
p
) = 0 implica T (k
1
e
1
+ +k
p
e
p
) = 0, adica
k
1
e
1
+ +k
p
e
p
Ker T = 0,
deci k
1
e
1
+ +k
p
e
p
= 0 si prin urmare k
1
= = k
p
= 0, astfel 1) 2).
- 58-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Daca 2) este adevarata p n, iar e
1
, . . . , e
n
este o baza n V , atunci vectorii T (e
1
), . . . , T (e
n
) sunt
liniar independent i, de aceea dimT (V ) n. Pe de alta parte, teorema 48 arata ca dimT (V ) n. Ramane
dimT (V ) = n, adica 2) 3).
Fie 3) si e
1
, . . . , e
n
o baza n V . Pentru orice y T (V ) exista x =
n

i=1
x
i
e
i
V astfel ncat y = T (x) =
n

i=1
x
i
T (e
i
). De aceea T (e
1
), . . . , T (e
n
) genereaza pe T (V ). Aceasta mpreuna cu dimT (V ) = n implica
faptul ca T (e
1
), . . . , T (e
n
) este o baza a lui T (V ), deci 3) 4).
Daca 4) este adevarata, atunci T (x) = 0 implica x = 0, deci Ker T = 0, adica 4) 1).
Teorema 50. O transformare liniara injectiva T : V
n
W
n
este bijectiva.
Demonstrat ie. Presupunem ca T este injectiva, adica Ker T = 0. Relat iile dim Ker T = 0, dimV =
dim Ker T + dimImT implica dimImT = n. Aceasta mpreuna cu ImT W
n
implica ImT = W
n
, adica
T este si surjectiva.
Exemple:
1) Transformarea liniara T : R
3
R
3
,
T (x) = (x
1
+x
2
2x
3
, x
2
, x
1
x
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
,
este bijectiva.

Intr-adevar, T ind un endomorsm, este sucient sa aratam ca este injectiv. Din T (x) = 0 rezulta sistemul
liniar si omogen
_
_
_
x
1
+x
2
2x
3
= 0
x
2
= 0
x
1
x
3
= 0,
care admite numai solut ia banala x
1
= x
2
= x
3
= 0.

In concluzie,
Ker T = 0. Pentru a determina transformarea inversa, notam T (x) = y, unde y = (y
1
, y
2
, y
3
) R
3
. Obt inem
sistemul liniar
_
_
_
x
1
+x
2
2x
3
= y
1
x
2
= y
2
x
1
x
3
= y
3
,
cu solut ia x
1
= y
2
y
1
+ 2y
3
, x
2
= y
2
si x
3
= y
2
y
1
+y
3
, deci
T
1
(x) = (x
2
x
1
+ 2x
3
, x
2
, x
2
x
1
+x
3
).
2) Endomorsmul T : V V , cu proprietatea ca T
2
T + = 0 este inversabil.

Intr-adevar, daca T (x
1
) = T (x
2
), cu x
1
, x
2
V , avem si T
2
(x
1
) = T
2
(x
2
) si atunci, din T
2
(x
1
) T (x
1
) +
x
1
= 0 si T
2
(x
2
) T (x
2
) +x
2
= 0, rezult a x
1
= x
2
, deci T este injectiv.
Notand x = y T (y), rezulta T (x) = T (y) T
2
(y). Din condit ia T
2
T + = 0, avem = T T
2
astfel
ncat y = T (y) T
2
(y). Cele doua egalitat i implica y = T (x), adica T (V ) = V , ceea ce nseamna ca T este
surjectiv. Cum T este injectiv si surjectiv, rezulta ca T este bijectiv.
5.3 Matricea unei transformari liniare
Fie V
n
si W
m
doua spat ii vectoriale, de dimensiune n, respectiv m, peste campul K si T : V
n
W
m
o trans-
formare liniara. Daca v
1
, v
2
, . . . , v
n
este o baza a lui V
n
, iar w
1
, w
2
, . . . , w
m
este o baza a lui W
m
, atunci
relat iile T (v
j
) =
m

i=1
t
ij
w
i
, cu j = 1, n, denesc o matrice unica (citim pe linie si scriem n matrice pe coloana)
T = [t
ij
] cu elemente din K, numita matricea asociata transformarii liniare T relativ la cele doua baze
xate. Deoarece valorile T (v
j
) W
m
determina unic pe T , matricea T determina unic pe T .
- 59-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Teorema 51. Daca x =
n

j=1
x
j
v
j
are imaginea T (x) = y =
m

i=1
y
i
w
i
, atunci
y
i
=
n

i=1
t
ij
x
j
, i = 1, m.
Notand X =
t
[x
1
, x
2
, . . . , x
n
] si Y =
t
[y
1
, y
2
, . . . , y
m
], obt inem expresia matriceala Y = TX a lui T .
Demonstrat ie. Fie x =
n

j=1
x
j
v
j
V . Rezulta
T (x) =
n

j=1
x
j
T (v
j
) =
n

j=1
x
j
_
m

i=1
t
ij
w
i
_
=
m

i=1
_
_
n

j=1
t
ij
x
j
_
_
w
i
.
T inand seama de T (x) =
n

i=1
y
i
w
i
, gasim y
i
=
n

j=1
t
ij
x
i
, pentru i = 1, m.
T se numeste matricea asociata transformarii liniare T n raport cu perechea de baze considerate. Vom scrie
T = (T ).
Exemplu. Fie endomorsmul T : V
3
V
3
, T (v) = v a, a xat (vezi Geometria Analitica). Ne propunem
sa determinam o baza n V
3
fat a de care matricea lui T sa e de forma
T =
_
_
0 0 0
0 0 [[a[[
2
0 1 0
_
_
.
Fie e
1
, e
2
, e
3
baza cautata. Deoarece
T (e
1
) = 0, T (e
2
) = e
3
, T (e
3
) = [[a[[
2
e
2
,
rezulta ca e
1
Ker T si e
2
, e
3
ImT . De aceea putem lua e
1
=a, e
2
ImT si e
3
= e
2
a.
Consideram L(V
n
, W
m
) mult imea tuturor transformarilor liniare de la V
n
la W
m
si /
mn
(K) mult imea
tuturor matricelor de tipul mn cu elemente din K. Funct ia : L(V
n
, W
m
) /
mn
(K) denita prin T T
(n raport cu baze xate n V
n
, respectiv W
m
) este un izomorsm de spat ii vectoriale. De aceea, spat iul vectorial
L(V
n
, W
m
) are dimensiunea mn.
Izomorsmul are proprietat ile:
1) (oT ) = (o)(T ), daca oT are sens;
2) transformarea liniara o : V
n
V
n
este inversabila daca si numai daca matricea (o) este inversabila si
(o
1
) = ((o))
1
.
Fie V
n
un spat iu vectorial n-dimensional peste campul K si T : V
n
V
n
o transformare liniara (endomor-
sm). Fixam aceeasi baza n spat iul de denit ie si de valori. Fixand diferite baze n V
n
, lui T i se asociaza
matrice patratice diferite.
Teorema 52. Matricele A si B, patratice de ordinul n, cu elemente din K, reprezinta aceeasi transformare
liniara T : V
n
V
n
daca si numai daca exista o matrice nesingulara C astfel ncat B = C
1
AC.
Matricea C este de fapt matricea de trecere de la baza veche la baza noua.
- 60-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Demonstrat ie. Fie e
1
, e
2
, . . . , e
n
si e
1
t
, e
2
t
, . . . , e
n
t
doua baze n V
n
, iar C = [c
ij
] matricea de trecere de
la prima baza la a doua, adica e
j
t
=
n

i=1
c
ij
e
i
, j = 1, n. Fie T : V
n
V
n
o transformare liniara. Notam cu
A = [a
ij
] matricea atasata lui T n raport cu prima baza, adica T (e
j
) =
n

i=1
a
ij
e
i
, j = 1, n si cu B = [b
ij
]
matricea atasata lui T n raport cu a doua baza, adica T (e
j
t
) =
n

i=1
b
ij
e
i
t
, j = 1, n. Relat iile
T (e
j
t
) =
n

i=1
b
ij
e
i
t
=
n

i=1
b
ij
_
n

k=1
c
ki
e
k
_
=
n

k=1
_
n

i=1
c
ki
b
ij
_
e
k
si
T (e
j
t
) = T
_
n

i=1
c
ij
e
i
_
=
n

i=1
c
ij
T (e
i
) =
n

i=1
c
ij
_
n

k=1
a
ki
e
k
_
=
n

k=1
_
n

i=1
a
ki
c
ij
_
e
k
implica
n

i=1
c
ki
b
ij
=
n

i=1
a
ki
c
ij
sau altfel scris CB = AC, de unde rezult a B = C
1
AC.
Exemplu. Fie endomorsmele T
1
, T
2
: R
4
R
4
denite prin
T
1
(x) = (x
4
, x
2
, x
3
, x
1
) si T
2
(x) = (x
1
+x
2
+x
3
+x
4
, 0, 0, 0),
unde x = (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) R
4
. Sa se determine matricea sumei T = T
1
+T
2
n raport cu baza determinata de
vectorii f
1
= (1, 1, 2, 3), f
2
= (2, 1, 1, 0), f
3
= (3, 2, 0, 0) si f
4
= (4, 0, 0, 0).
Solut ie. Deoarece T (x) = (T
1
+ T
2
)(x) = (x
1
+ x
2
+ x
3
+ 2x
4
, x
2
, x
3
, x
1
), rezulta ca pentru baza canonica
e
1
= (1, 0, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0, 0), e
3
= (0, 0, 1, 0), e
4
= (0, 0, 0, 1) a lui R
4
, avem:
T (e
1
) = (1, 0, 0, 1); T (e
2
) = (1, 1, 0, 0); T (e
3
) = (1, 0, 1, 0); T (e
4
) = (2, 0, 0, 0).
Matricea lui T = T
1
+T
2
n aceasta baza este
A =
_
_
_
_
1 1 1 2
0 1 0 0
0 0 1 0
1 0 0 0
_
_
_
_
si avand n vedere ca matricea de trecere de la baza canonica la baza formata de vectorii f
i
, i = 1, 2, 3, 4,
este
C =
_
_
_
_
1 2 3 4
1 1 2 0
2 1 0 0
3 0 0 0
_
_
_
_
,
de unde rezulta ca matricea lui T = T
1
+T
2
, n baza formata de vectorii f
i
este
B = C
1
AC =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
3
2
3
1
4
3
4
3

1
3
2
8
3
1 1
1
2
2
1
2
7
4
11
8
7
2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
- 61-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
La acelasi rezultat se ajunge daca folosim matricele T
1
si T
2
ale lui T
1
si respectiv T
2
.
Denit ia 53. Matricele A, B /
nn
(K) se numesc asemenea daca exista o matrice nesingulara C
/
nn
(K) astfel ncat B = C
1
AC.
Asemanarea matricelor este o relat ie de echivalent a pe /
nn
(K), ecare clasa de echivalent a corespunzand
la un endomorsm T al lui V
n
.
Proprietat ile de baza ale matricelor asemenea sunt:
1) deoarece C este nesingulara, matricele B si A au acelasi rang; acest numar este de fapt rangul endomor-
smului T ;
2) deoarece det B = det(C
1
) det Adet C = det A, toate matricele dintr-o clasa de echivalent a au acelasi
determinant. Aceasta observat ie permite sa denim determinantul unui endomorsm al lui V
n
ca ind deter-
minantul matricei asociate n raport cu o baza xata.
5.4 Exercit ii/probleme rezolvate
5.4.1 Enunt uri
1. Pentru aplicat iile de mai jos, vericat i ca T este transformare liniara. Aat i nucleul si imaginea, rangul si
defectul si aat i matricea lui T relativ la bazele canonice ale domeniului si respectiv codomeniului. Determinat i
daca T este injectiva / surjectiva /bijectiva.
a) T(x) = (x
1
x
3
, x
2
, 2x
1
2x
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
, T : R
3
R
3
;
b) (T(p))(x) = x
_
1
0
p(t)dt +p(1) p
t
(0), p P
2
, T : P
2
P
2
;
c) T(A) = A
t
2Tr(A)I
2
, A /
22
(R), T : /
22
(R) /
22
(R).
2. Se da aplicat ia T : R
1
[X] R
1
[X],
(T(p))(x) = x
_
1
0
p(t)dt +p(1/2), p R
1
[X].
a) Aratat i ca T este transformare liniara.
b) Aat i nucleul si imaginea transformarii T.
c) Este aceasta transformare injectiva/surjectiva ?
d) Vericat i teorema dimensiunii pentru T.
e) Pe baza rangului transformarii determinat i daca T este injectiva/surjectiva.
f ) Aat i matricea transformarii relativ la baza q
1
= 1 2X, q
2
= 1 +X.
g) Sunt Ker T si Im T subspat ii suplementare n R
1
[X] ?
3. Se da transformarea liniara T L(R
3
, R
2
), care satisface condit iile
T(v
1
v
3
) = w
1
, T(v
2
+ 2v
3
) = w
2
, T(v
1
) = w
1
w
2
,
unde v
1
= (1, 1, 1), v
2
= (0, 1, 1), v
3
= (0, 1, 0) = B si w
1
= (0, 1), w
2
= (1, 1).
a) Vericat i ca B este baza n R
3
.
b) Aat i matricea transformarii T.
c) Aat i expresia analitica a transformarii T.
d) Este aceasta transformare injectiva/surjectiva ?
4. Se da aplicat ia T : C
1
(0, 1) C
0
(0, 1),
(T(f))(x) = f
t
(x), x (0, 1), f C
1
(0, 1).
- 62-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
a) Aratat i ca T este transformare liniara.
b) Aat i nucleul si imaginea transformarii T.
c) Rezolvat i ecuat ia (T(f))(x) = 1 x
2
.
d) Este aplicabila teorema dimensiunii ?
5. Se da morsmul de spat ii vectoriale T L(R
1
[X], R
2
[X]),
(T(p))(x) = xp(x) p(0), p R
1
[X].
a) Determinat i o baza ortonormata n Im T, folosind produsul scalar din C
0
[1, 1].
b) Calculat i T(1 2X).
6. Se da transformarea T End(R
3
),
T(x) = (x
1
+x
2
+x
3
, x
2
+x
3
, x
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
.
a) Aratat i ca T este bijectiva si calculat i inversa T
1
a acesteia;
b) Calculat i T(v), T
1
(v) si (T
3
2T +Id)(v), unde v = (1, 1, 1).
5.4.2 Solut ii
1. a) Pentru ca T sa e liniara trebuie sa aratam ca k R si x, y R
3
, avem
_
T(x +y) = T(x) +T(y)
T(kx) = kT(x)
.

Intr-adevar, obt inem succesiv


T(x +y) = (x
1
+y
1
x
3
y
3
, x
2
+y
2
, 2x
1
+ 2y
1
2x
3
2y
3
) =
= ((x
1
x
3
) + (y
1
y
3
), x
2
+y
2
, (2x
1
2x
3
) + (2y
1
2y
3
)) =
= (x
1
x
3
, x
2
, 2x
1
2x
3
) + (y
1
y
3
, y
2
, 2y
1
2y
3
) = T(x) +T(y)
T(kx) = (kx
1
kx
3
, kx
2
, 2kx
1
2kx
3
) = (k(x
1
x
3
), kx
2
, k(2x
1
2x
3
)) =
= k(x
1
x
3
, x
2
, 2x
1
2x
3
) = kT(x).
Nucleul si imaginea unei transformari liniare T : V W sunt
Ker T = v V [ T(v) = 0, ImT = w W [ v V a. T(v) = w.

In cazul nostru ecuat ia T(x) = 0 n necunoscuta x R


3
ne conduce la sistemul
_
_
_
x
1
x
3
= 0
x
2
= 0
2x
1
2x
3
= 0

_
_
_
x
1
= a
x
2
= 0
x
3
= a
, a R.
Rezulta Ker T = (a, 0, a) [ a R. O baza pentru Ker T este formata din vectorul v
1
= (1, 0, 1), deci
dim Ker T = 1 (5.1)
si prin urmare defectul lui T este 1. Din relat ia (5.1) rezulta ca Ker T ,= 0, deci T nu este injectiva.
Act iunea lui T pe baza canonica B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) a spat iului R
3
, furnizeaza
vectori ai caror coecient i relativ la baza B constituie coloanele matricii transformarii T relativ la B. Din
relat iile
_

_
T(e
1
) = T((1, 0, 0)) = (1 0, 0, 2 1 0) = (1, 0, 2) = e
1
+ 2e
3
T(e
2
) = T((0, 1, 0)) = (0 0, 1, 0 0) = (0, 1, 0) = e
2
T(e
3
) = T((0, 0, 1)) = (0 1, 0, 0 2 1) = (1, 0, 2) = e
1
2e
3
,
se obt in [T(e
1
)]
B
= (1, 0, 2)
t
, [T(e
2
)]
B
= (0, 1, 0)
t
, [T(e
3
)]
B
= (1, 0, 2)
t
, deci matricea cautata este [T]
B
=
_
_
1 0 1
0 1 0
2 0 2
_
_
. Daca e
1
, e
2
, e
3
este baza canonica a lui R
3
, atunci vectorii T(e
1
), T(e
2
), T(e
3
) genereaza
- 63-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
subspat iul vectorial ImT. Extragem dintre acestia un sistem maximal de vectori liniar independent i si vom
obt ine n acest fel o baza pentru ImT. Deoarece matricea transformarii liniare T are pe coloane componentele
vectorilor T(e
1
), T(e
2
), T(e
3
) relativ la baza canonica, rezulta ca este sucient sa calculam rangul acestei
matrice. Aceasta va dimensiunea spat iului ImT, deci rangul lui T. Deoarece rang A = 2, (de exemplu

1 0
0 1

= 1 ,= 0), rezulta ca rangul transformarii liniare T este 2, o baza n ImT ind formata din vectorii
T(e
1
) = (1, 0, 2) si T(e
2
) = (0, 1, 0).
Cum dimR
3
= 3, rezulta ca ImT ,= R
3
, deci T nu este surjectiva, si deci nici bijectiva.
b) Fie k R si p, q P
2
. Atunci
(T(p +q))(x) = x
_
1
0
(p +q)(t)dt + (p +q)(1) (p +q)
t
(0) =
= x
_
1
0
(p(t) +q(t))dt +p(1) +q(1) p
t
(0) q
t
(0) =
= x
_
1
0
p(t)dt +p(1) p
t
(0) +x
_
1
0
q(t)dt +q(1) q
t
(0) =
= (T(p))(x) + (T(q))(x) = (T(p) +T(q))(x), x R,
deci T(p +q) = T(p) +T(q), p, q P
2
. De asemenea, avem
(T(kp))(x) = x
_
1
0
(kp)(t)dt + (kp)(1) (kp)
t
(0) =
= x
_
1
0
kp(t)dt +kp(1) kp
t
(0) =
= k
_
x
_
1
0
p(t)dt +p(1) p
t
(0)
_
= (kT(p))(x), x R,
deci T(kp) = kT(p), p P
2
, k R. Fie p = a
0
+a
1
X +a
2
X
2
P
2
. Atunci ecuat ia T(p) = 0 revine la
x
_
1
0
(a
0
+a
1
t +a
2
t
2
)dt +p(1) p
t
(0) = 0, x R
x
_
a
0
t +a
1
t
2
2
+a
2
t
3
3
_

1
0
+ (a
0
+a
1
+a
2
) a
1
= 0, x R
x
_
a
0
+
a1
2
+
a2
3
_
+a
0
+a
2
= 0, x R
_
a
0
+
a1
2
+
a2
3
= 0
a
0
+a
2
= 0,
cu solut ia a
0
= , a
1
=
4
3
, a
2
= . Asadar Ker T = (1 +
4
3
X + X
2
) [ R. O baza pentru Ker T
este polinomul p
0
= 1 +
4
3
X +X
2
, deci
dim Ker T = 1 (5.2)
si prin urmare defectul lui T este 1. Din relat ia (5.2) rezulta Ker T ,= 0, deci T nu este injectiva.
Act iunea lui T pe baza canonica B = 1, X, X
2
a spat iului P
2
este data prin
_

_
T(1) = X
_
1
0
dt + 1 0 = X + 1,
T(X) = X
_
1
0
tdt + 1 1 =
X
2
,
T(X
2
) = X
_
1
0
t
2
dt + 1 0 =
X
3
+ 1.
Matricea lui T are pe coloane coecient ii polinoamelor T(1), T(X), T(X
2
) relativ la baza 1, X, X
2
a codome-
niului P
2
. Atunci
A = [T]
B
=
_
_
1 0 1
1 1/2 1/3
0 0 0
_
_
.
- 64-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Pentru a determina imaginea lui T, procedand ca la punctul a) vom calcula rangul matricii A = [T]
B
=
[T(1), T(X), T(X
2
)]
B
. Deoarece det A = 0, dar exista un minor nenul de ordin 2 al lui A (de exemplu,

1 0
1 1/2

,= 0), rezulta ca rangul matricei A este 2, acesta ind si rangul transformarii T.


O baza n ImT este formata din T(1), T(X). Cum dimP
2
= 3, rezulta ImT ,= P
2
, deci T nu este
surjectiva. Cum T nu este nici injectiva si nici surjectiva rezulta ca T nu este bijectiva.
c) Pentru k, R si A, B M
22
(R), avem
T(kA+B) = (kA+B)
t
2 Tr (kA+B)I
2
= (kA)
t
+ (B)
t
2( Tr (kA) + Tr (B))I
2
=
= k A
t
+ B
t
2k Tr (A)I
2
2 Tr (B) I
2
= kT(A) +T(B).
Fie A =
_
a
1
a
2
a
3
a
4
_
M
22
(R). Atunci ecuat ia T(A) = 0 se rescrie
_
a
1
a
3
a
2
a
4
_
2(a
1
+a
4
)
_
1 0
0 1
_
= O
M22(R)

_
a
1
2a
1
2a
4
a
3
a
2
a
4
2a
1
2a
4
_
=
_
0 0
0 0
_

a
1
2a
4
= 0, a
3
= 0, a
2
= 0, 2a
1
a
4
= 0,
si deci a
1
= a
2
= a
3
= a
4
= 0. Asadar Ker T 0 si cum incluziunea 0 Ker T este ntotdeauna
adevarata, rezulta Ker T = 0, deci T este injectiva si defectul lui T este dim Ker T = 0.
Baza canonica a spat iului M
22
(R) este
B =
_
m
11
=
_
1 0
0 0
_
, m
12
=
_
0 1
0 0
_
, m
21
=
_
0 0
1 0
_
, m
22
=
_
0 0
0 1
__
.
Din relat iile
_

_
T(m
11
) =
_
1 0
0 0
_
2 1
_
1 0
0 1
_
=
_
1 0
0 2
_
= m
11
2m
22
T(m
12
) =
_
0 0
1 0
_
2 0
_
1 0
0 1
_
=
_
0 0
1 0
_
= m
21
T(m
21
) =
_
0 1
0 0
_
2 0
_
1 0
0 1
_
=
_
0 1
0 0
_
= m
12
T(m
22
) =
_
0 0
0 1
_
2 1
_
1 0
0 1
_
=
_
2 0
0 1
_
= 2m
11
m
22
,
se obt ine matricea cautata
A = [T]
B
=
_
_
_
_
1 0 0 2
0 0 1 0
0 1 0 0
2 0 0 1
_
_
_
_
.
Rangul matricii A = [T]
B
= [T(m
11
), T(m
12
), T(m
21
), T(m
22
)] este 4 (deoarece det A ,= 0); rezulta ca rangul
transformarii T este 4, o baza n ImT ind formata din T(m
11
), T(m
12
), T(m
21
), T(m
22
). Cum dimM
22
(R) =
4, rezulta ca aceasta mult ime este baza si pentru M
22
(R). Atunci
ImT = L(T(m
11
), T(m
12
), T(m
21
), T(m
22
)) = M
22
(R),
deci T este surjectiva.

In concluzie T rezulta bijectiva.
Altfel. Folosim teorema conform careia un endomorsm pe un spat iu vectorial nit-dimensional V
n
este simultan
injectiv/surjectiv/bijectiv.

In cazul nostru dimV
n
= dimM
22
(R), n = 4 < , iar Ker T = 0, deci T este
injectiva, surjectiva si bijectiva; din surjectivitate rezulta ImT = M
22
(R).
- 65-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
2. Din ociu: 1pt. a) Pentru k, l R si p, q R
1
[X], avem
(T(kp +lq))(x) = x
_
1
0
(kp +lq)(t)dt + (kp +lq)
_
1
2
_
=
= k
_
x
_
1
0
p(t)dt +p
_
1
2
__
+l
_
x
_
1
0
q(t)dt +q
_
1
2
__
=
= (kT(p) +lT(q))(x), x R,
deci T(kp +lq) = kT(p) +lT(q), k, l R, p, q R
1
[X] (1 pt.) .
b) Nucleul transformarii liniare T este
Ker T = p R
1
[X] [ T(p) = 0,
Dar T(p) = 0 doar daca (T(p))(x) = 0, x R. Consideram polinomul p = a
0
+a
1
X R
1
[X]. Atunci
(T(p))(x) = 0 x
_
1
0
(a
0
+a
1
t)dt +a
0
+a
1

1
2
= 0
x
_
a
0
+a
1

1
2
_
+
_
a
0
+a
1

1
2
_
= 0
(x + 1)
_
a
0
+a
1

1
2
_
= 0.
Deoarece aceasta egalitate are loc pentru orice x R, vom obt ine
a
0
+a
1

1
2
= 0
cu solut ia a
1
= 2a
0
, deci p = a
0
(1 2x), a
0
R. Asadar
Ker T = a
0
(1 2X) [ a
0
R, (5.3)
deci o baza n Ker T este formata din polinomul (1 2X) (1 pt.) .
Imaginea trasformarii liniare T este ImT = q R
1
[X] [ p R
1
[X] a.. T(p) = q. Fie q R
1
[X] si
p = a
0
+a
1
X. Atunci
T(p) = q X
_
1
0
(a
0
+a
1
t)dt +a
0
+a
1

1
2
= q
(X + 1)(a
0
+
a1
2
) = q. Ecuat ia T(p) = q n necunoscuta p R
1
[X] are solut ie doar pentru q L(X + 1)
si deci
ImT = (1 +X) [ R. (5.4)
Dar X + 1 , 0 si prin urmare polinomul (1 +X) formeaza o baza n imaginea lui T (1 pt.) .
c) Deoarece o baza n Ker T este formata din polinomul (1 2X), rezulta Ker T ,= 0, deci T nu este injectiva.
Deoarece ImT ,= R
1
[X], T nu este nici surjectiva (0,5 pt.) .
d) Avem dimKer
. .
1
T + dim Im
. .
1
T = dimR
1
[X]
. .
2
(0,5 pt.) .
e) Baza canonica a spat iului R
1
[X] este B = 1, X, deci pentru a aa matricea transformarii liniare T calculam
T(1) = X
_
1
0
dt + 1 = X + 1
T(X) = X
_
1
0
tdt +
1
2
=
X
2
+
1
2
.

In concluzie, matricea transformarii liniare T este


- 66-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
A = [T]
B
= [T(1), T(X)]
B
=
_
1 1/2
1 1/2
_
, (1 pt.)
iar T este injectiva daca si numai daca sistemul dat de T(a
0
+a
1
X) = 0 [T]
_
a
0
a
1
_
=
_
0
0
_
(scris n
forma matriceala) este compatibil determinat. Dar, deoarece sistemul este omogen si det A =

1 1/2
1 1/2

= 0,
rezulta ca sistemul este compatibil nedeterminat, deci T nu este injectiva (0,5 pt.) .
Deoarece rangul matricii A este 1, rezulta ca rangul transformarii T este 1, deci o baza n ImT este formata
dintr-un singur vector (T(1) sau T(X)). Cum dimR
1
[X] = 2 rezulta ImT ,= R
1
[X], deci T nu este surjectiva
(0,5 pt.) .
f ) Notam cu B = 1, X baza canonica a spat iului R
1
[X] si
B
t
= q
1
= 1 2X, q
2
= 1 +X.
Are loc relat ia
[T]
B
t
= [B
t
]
1
B
[T]
B
[B
t
]
B
,
unde [B
t
]
B
=
_
1 1
2 1
_
, [T]
B
=
_
1 1/2
1 1/2
_
, de unde rezulta [T]
B
t
=
_
0 0
0 3/2
_
(1,5 pt.) .
Altfel. Matricea dorita se poate obt ine asezand pe coloane coecient ii polinoamelor T(q
1
), T(q
2
) relativ la
noua baza B
t
= q
1
, q
2
(1,5 pt.) .
g) Pentru ca imaginea si nucleul lui T s a e subspat ii suplementare trebuie sa avem Ker T ImT = 0 si
Ker T + ImT = R
1
[X].
Fie p Ker T ImT. Din relat iile (5.3) si (5.4) rezulta
_
p = a
0
(1 2X)
p = (1 +X)
a
0
2a
0
X = +X
_
a
0
=
2a
0
=
,
deci a
0
= = 0.

In concluzie p 0, deci Ker T ImT 0 (0,5 pt.) . Cum incluziunea inversa
0 Ker T ImT este banala, avem Ker T ImT = 0.
Folosind teorema Grassmann, avem
dim( Ker T + ImT) = dim Ker T + dim ImT dim( Ker T ImT) = 1 + 1 0 = 2 = dimR
1
[x].
Cum Ker T +ImT R
1
[X] si subspat iul are aceeasi dimensiune ca spat iul total, rezulta Ker T +ImT = R
1
[X];
deci cele doua subspat ii sunt suplementare (1 pt.) Total: 10pt. .
Altfel. Din ind1 2X, 1 + X si Ker T + ImT = L(1 +X) + L(1 2X) = L(1 +X, 1 2X) rezulta ca
1 2X, 1 +X este baza n Ker T + ImT. Dar Ker T + ImT R
1
[X], deci Ker T + ImT = R
1
[X] si
dim( Ker T + ImT) = 2. (1 pt.)
Am vazut ca se verica egalitatea dim Ker T +dim ImT = dimR
1
[X]. Atunci folosind teorema Grassmann,
avem
dim( Ker T ImT) = dim( Ker T) + dim( ImT) dim( Ker T + ImT) = 1 + 1 2 = 0,
deci Ker T ImT = 0 si cele doua subspat ii sunt suplementare (0,5 pt.) Total: 10pt. .
3. a) Dimensiunea spat iului R
3
este 3, deci este sucient sa demonstram ca vectorii v
1
, v
2
, v
3
sunt liniar
independent i (atunci ei vor forma o baza a lui R
3
). Dar
det[v
1
, v
2
, v
3
] =

1 0 0
1 1 1
1 1 0

= 1 ,= 0,
deci avem indv
1
, v
2
, v
3
.
b)

Inlocuind n relat iile ce denesc aplicat ia T vectorii v
1
, v
2
, v
3
, w
1
si w
2
, obt inem
T((1, 0, 1)) = (0, 1), T((0, 3, 1)) = (1, 1), T((1, 1, 1)) = (1, 0),
- 67-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
deci
T(e
1
+e
3
) = f
2
, T(3e
2
+e
3
) = f
1
+f
2
, T(e
1
e
2
e
3
) = f
1
,
unde B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) si B
t
= f
1
= (1, 0), f
2
= (0, 1) reprezinta bazele cano-
nice ale spat iului R
3
, respectiv R
2
.
Liniaritatea lui T permite rescrierea acestor relat ii sub forma:
_
_
_
T(e1) + T(e3) = f2
3T(e2) + T(e3) = f1 + f2
T(e1) T(e2) T(e3) = f1
[T(e1), T(e2), T(e3)]
_
_
1 0 1
0 3 1
1 1 1
_
_
= [f1, f2]
_
0 1 1
1 1 0
_
,
sistem compatibil n necunoscutele T(e
1
), T(e
2
), T(e
3
), cu solut ia
T(e
1
) = 2f
1
3f
2
, T(e
2
) = f
1
f
2
, T(e
3
) = 2f
1
+ 4f
2
,
deci matricea cautata este A = [T]
B,B
= [T(e
1
), T(e
2
), T(e
3
)]
B
t
=
_
2 1 2
3 1 4
_
.
c) Avem
[T(x)]
B
t
= [T]
BB

_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
=
_
2x
1
+x
2
2x
3
3x
1
x
2
+ 4x
3
_
,
deci T(x) = (2x
1
+x
2
2x
3
, 3x
1
x
2
+ 4x
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
.
d) T este injectiva daca si numai daca sistemul omogen dat de [T]
BB

_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
este compatibil
determinat. Se observa ca n acest caz rangul matricei [T]
BB
ind strict mai mic decat numarul de coloane
sistemul este compatil nedeterminat, deci T nu este injectiva.
Rangul matricii [T] este 2, deci si rangul transformarii T este 2, o baza n ImT ind formata din vectorii
T(e
1
) = (2, 3)
t
si T(e
2
) = (1, 1)
t
. Aceasta este o baza pentru R
2
, deci rezulta ImT = R
2
, adica T este
surjectiva.
4. a) Pentru k, l R si f, g C
1
(0, 1), avem
(T(kf +lg))(x) = (kf +lg)
t
(x) = k f
t
(x) +l g
t
(x) =
= k(T(f))(x) +l(T(g))(x), x (0, 1)
si deci T(kf +lg) = kT(f) +lT(g).
b) Nucleul transformarii liniare T este
Ker T = f C
1
(0, 1) [ T(f) = 0.
Dar
T(f) = 0 (T(f))(x) = 0, x (0, 1) f
t
(x) = 0, x (0, 1).

In concluzie, Ker T este mult imea funct iilor constante pe intervalul (0, 1).
Imaginea transformarii liniare T este
ImT = g C
0
(0, 1) [ f C
1
(0, 1) a. T(f) = g.
Dar pentru g C
0
(0, 1), avem
T(f) = g T(f)(x) = g(x), x (0, 1) f
t
(x) = g(x), x (0, 1),
adica f(x) =
_
g(x)dx + c, c R si deci f C
1
(0, 1) a. T(f) = g; rezulta C
0
(0, 1) ImT. Cum
ImT C
0
(0, 1), rezulta ImT = C
0
(0, 1).
c) Avem T(f)(x) = 1 x
2
f
t
(x) = 1 x
2
f(x) = x
x
3
3
+c, c R.
d) Teorema dimensiunii nu se poate aplica, deoarece dim DomT = dimC
1
(0, 1) = .
- 68-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
5. a) Deoarece baza canonica a spat iului R
1
[X] este B = 1, X, pentru a aa imaginea lui T calculam
(T(1))(x) = x 1, (T(X))(x) = x
2
.
Deci ImT = L(X 1, X
2
) si deoarece X 1, X
2
este familie de vectori liniar independenta, rezulta
B
t
= u
1
= X 1, u
2
= X
2
baza n ImT.
Folosind procedeul Gram-Schimdt construim o baza ortogonala B
tt
= v
1
, v
2

v
1
= u
1
= X 1
v
2
= u
2
pr
v1
u
2
= u
2

u2,v1)
v1,v1)
v
1
.
Calculam
u
2
, v
1
) =
_
1
1
u
2
(x)v
1
(x)dx =
_
1
1
x
2
(x 1)dx =
2
3
,
v
1
, v
1
) =
_
1
1
v
2
1
(x)dx =
_
1
1
(x 1)
2
dx =
8
3
,
si obt inem v
2
=
1
4
(4X
2
+X 1). Pentru a gasi o baza ortonormata, calculam
_

_
|v
1
| =
_
v
1
, v
1
) =
_
8
3
|v
2
| =
_
v
2
, v
2
) =
_
_
1
1
1
16
(4x
2
+x 1)
2
dx =
_
7
30
si deci baza cautata este B
ttt
=
_
v1
|v1|
,
v2
|v2|
_
=
__
3
8
(X 1), 4
_
30
7
(4X
2
+X 1)
_
.
b) Obt inem T(1 2X) = X(1 2X) 1 = 2X
2
+X 1.
6. a) Nucleul si imaginea unei transformari liniare T : V W sunt respectiv date de:
Ker T = x V [T(x) = 0, ImT = y W[x V a.. T(x) = y.

In cazul nostru ecuat ia T(x) = 0, n necunoscuta x V = R


3
ne conduce la sistemul
_
_
_
x
1
+x
2
+x
3
= 0
x
2
+x
3
= 0
x
3
= 0

_
_
_
x
1
= 0
x
2
= 0
x
3
= 0.
Rezulta Ker T = 0, deci T este injectiva.
Deoarece B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) este o baza (baza canonica) a lui R
3
, rezulta ca vectorii
T(e
1
) = (1, 0, 0), T(e
2
) = (1, 1, 0), T(e
3
) = (1, 1, 1) genereaza subspat iul vectorial ImT. Deoarece
det[T(B)]
B
= det[T(e
1
), T(e
2
)
,
T(e
3
)]
B
=

1 1 1
0 1 1
0 0 1

= 1 ,= 0,
rezulta ca vectorii T(e
1
), T(e
2
), T(e
3
) sunt liniar independent i si deci formeaza o baza n ImT. Acesta este o
baza si pentru R
3
(deoarece T(e
1
), T(e
2
), T(e
3
) sunt trei vectori liniar independent i ntr-un spat iu de dimensiune
3), deci rezulta ImT = R
3
, deci T este surjectiva.
Fiind injectiva si surjectiva, rezulta T bijectiva, deci exista T
1
.
Calculam matricea transformarii liniare T
1
ca ind inversa matricei [T]
B
; obt inem [T
1
]
B
= [T]
1
B
=
_
_
1 1 0
0 1 1
0 0 1
_
_
,
iar [T
1
(x)]
B
=
_
_
1 1 0
0 1 1
0 0 1
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
=
_
_
x
1
x
2
x
2
+x
3
x
3
_
_
, deci expresia analitica a lui T
1
este
T
1
(x) = (x
1
x
2
)e
1
+ (x
2
+x
3
)e
2
+ (x
3
)e
3
=
= (x
1
x
2
, x
2
+x
3
, x
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
.
- 69-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
b) T(v) = T((1, 1, 1)) = (3, 2, 1); T
1
(v) = T
1
((1, 1, 1)) = (0, 2, 1). Pentru a aa valoarea expresiei (T
3

2T + Id)(v), calculam mai ntai [T


3
]
B
= [T]
3
B
=
_
_
1 3 2
0 1 1
0 0 1
_
_
,
de unde rezulta
[T
3
2T +Id]
B
= [T
3
]
B
2[T]
B
+ [Id]
B
=
_
_
0 1 0
0 0 1
0 0 2
_
_
.
Prin urmare, [(T
3
2T + Id)(v)]
B
= [T
3
2T + Id]
B
(1, 1, 1)
t
= (1, 1, 2)
t
si deci (T
3
2T +Id)(v) = (1, 1, 2).
5.5 Exercit ii/probleme propuse spre rezolvare
1.Sa se cerceteze care dintre funct iile T : R
3
R
3
denite prin:
a) T (x) = a, a R
3
, a xat; b) T (x) = x +a;
c) T (x) = x, R; d) T (x) = (x
1
, x
2
, x
2
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
);
e) T (x) = (x
3
, x
1
, x
2
); f) T (x) = (x
3
, x
1
, x
2
+k), k R, k ,= 0;
g) T (x) = (x
1
+ 2x
2
3x
3
, 3x
1
x
2
+ 3x
3
, 4x
1
+ 7x
2
+ 8x
3
);
sunt transformari liniare.
2. Fie R
n
[X] spat iul vectorial real al polinoamelor de grad n. Sa se arate ca funct ia T : R
n
[X] R
n
[X],
(T p)(x) = p(x + 2) p(x) este o transformare liniara.
3. Fie spat iul vectorial V =
_
f : [a, b] R[ f (
0
[a, b]
_
. Sa se arate ca primitiva
P : V V, g = P(f), g(x) =
_
x
a
f(t)dt, a x b,
este liniara.
4. Fie spat iile vectoriale:
V =
_
f : (a, b) R[ f (
1
(a, b)
_
; W =
_
g : (a, b) R[ g continua
_
.
Sa se arate ca derivata D: V W, g = D(f) = f
t
este o transformare liniara. Sa se determine Ker D.
5. Pe spat iul vectorial real P
n
al funct iilor polinomiale de grad cel mult n se deneste funct ia
p(x) T

p(x)
_
= x
_
1
0
tp(t)dt, x R.
Sa se arate ca T este o transformare liniara si sa se determine Ker T si ImT .
6.

In R
3
se considera vectorii:
x = (3, 2, 1); y = (1, 2, 1); z = (1, 0, 2).
a) Sa se arate ca exista o singura form a liniara : R
3
R, astfel ncat (x) = 8, (y) = 0 si (z) = 6.
b) Sa se determine o baza a subspat iului Ker .
7. Fie funct ia T : V
3
V
3
, T (v) = v a, unde a este xat si a ,= 0.
a) Sa se arate ca T este o transformare liniara.
b) Sa se gaseasca Ker T , ImT si sa se arate ca Ker T ImT = V
3
.
- 70-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
8. Sa se determine matricea asociata transformarii liniare, n raport cu bazele canonice ale spat iilor, n
cazurile:
a) T : R
3
C
3
, T (x) = (ix
1
, ix
2
, ix
3
); b) T : /
33
(K) /
33
(K), T (A) =
t
A;
c) T : C /
22
(C), T (x) =
_
x ix
ix x
_
.
9.

In spat iul vectorial real al funct iilor reale, ecare dintre mult imile
_
sinx, cos x
_
,
_
e
2x
sin3x, e
2x
cos 3x
_
,
_
1, 1 x, 1 x e
x
_
este liniar independenta si genereaza un subspat iu V nit dimensional. Utilizand mult imile date ca baze pentru
V , sa se gaseasca matricea atasata operatorului de derivare D: V V .
10. Sa se determine matricele transformarilor liniare T : R
3
R
3
n raport cu baza formata din vectorii
f
1
= (1, 2, 3), f
2
= (2, 1, 3), f
3
= (1, 1, 1), stiind ca:
a) T
1
=
_
_
3 2 0
1 0 0
0 0 0
_
_
; b) T
2
=
_
_
1 2 3
2 2 6
2 2 6
_
_
; c) T
3
=
_
_
1 1 2
3 3 6
2 2 4
_
_
sunt matricele transformarilor respective n raport cu baza canonica a lui R
3
.
11. Fie V un spat iu vectorial real,
C
V complexicatul sau si T : V V un endomorsm. Funct ia
C
T :
C
V
C
V denita prin
C
T (u, v) =
_
T u, T v
_
sau altfel scris
C
T (u + iv) = T u + iT v, se numeste complexicatul
endomorsmului lui T .
a) Sa se arate ca
C
T este o transformare liniara care are proprietat ile:
i)
C
(kT ) = k
C
T , k R; ii)
C
(o +T ) =
C
o +
C
T ;
iii)
C
(oT ) =
C
o
C
T ; iv)
_
C
T
_
1
=
C
(T )
1
, daca T este inversabila.
b) Fie e
1
, . . . , e
n
o baza a lui V
n
si (e
1
, 0), . . . , (e
n
, 0) baza corespunzatoare din
C
V . Sa se verice ca
matricea
C
T atasata lui
C
T este egala cu matricea T atasata lui T .
12. Fie T : C
n
C
m
o transformare liniara. Prin reprezentarea reala a transformarii T nt elegem transfor-
marea liniara reala
R
T :
R
C
n

R
C
m
care coincide punctual cu T , unde
R
C
n
si
R
C
m
sunt trecerile n real ale
spat iilor C
n
si C
m
. Se da
T : C
3
C
3
, T (x)(x
1
+ix
2
, x
1
+x
3
, ix
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) C
3
.
Sa se determine matricea reprezentarii reale a lui T n baza
R
f
1
, f
2
, f
3
, daca avem f
1
= (0, i, 1), f
2
= (0, 1, i)
si f
3
= (1 +i, 2, 2).
- 71-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
- 72-
MA.6.Transformari nilpotente. Proiectori
Cuvinte cheie: transformare liniara nilpotenta; involut ie; proiect ie, struc-
tura produs, structura tangenta, structura complexa, transformarea ad-
juncta, matrice adjuncta, matrice transpusa, endomorsme simetrice, en-
domorsme ortogonale, endomorsme hermitice, endomorsme unitare,
endomorsme antisimetrice, endomorsme antihermitice, matrice simet-
rice, matrice ortogonale, matrice hermitice, matrice unitare.
6.1 Endomorsme particulare
Fie V un spat iu vectorial peste campul K si L(V, V ) mult imea tuturor endomorsmelor lui V . Mult imea L(V, V )
este:
1) un spat iu vectorial peste camupl K n raport cu adunarea endomorsmelor si cu nmult irea dintre un
scalar si un endomorsm;
2) un inel n raport cu adunarea endomorsmelor si cu produsul (compunerea) endomorsmelor.
Denit ia 54. Fie V un spat iu vectorial peste campul K. Endomorsmul T: V V se numeste:
1) automorsm, daca este bijectiv;
2) proiect ie, daca T
2
= T;
3) involut ie sau structura produs daca T
2
= , unde este transformarea identitate;
4) structura complexa, daca T
2
= ;
5) endomorsm nilpotent (transformare liniara nilpotenta) de indice p daca T
k
,= 0, k 1, p 1 si
T
p
= 0, unde p = 2, 3, . . . iar 0 este transformarea zero. Un endomorsm nilpotent de indice 2 si de rang
maxim posibil se mai numeste structura tangenta.
Un endomorsm T : V
n
V
n
este automorsm daca si numai daca rangA = n, unde A este matricea
asociata endomorsmului relativ la o baz a oarecare a spat iului vectorial V
n
.
Submult imea lui L(V, V ) ale carei elemente sunt automorsmele lui V este notata cu (L(V ). Aceasta
submult ime nu este subspat iu vectorial al spat iului vectorial L(V, V ), deoarece suma a doua automorsme poate
sa nu e un automorsm.

In schimb, (L(V ) este un grup n raport cu produsul (compunerea) automorsmelor.
Grupul (L(V ) se numeste grupul liniar general.
Exemplu. Daca T: V
n
V
n
are proprietatea ca T
2
= T 1, atunci T este un automorsm.

Intr-adevar,
e A = [a
ij
] matricea asociata lui T n raport cu o baza din V
n
. Relat ia T
2
T + 1 = 0 este echivalenta cu
egalitatea matriceala A
2
+AI = 0 sau A(I A) = (I A)A = I, ceea ce arata ca I A este inversa lui A,
deci T este un automorsm.
Teorema 55. Daca T: V V este o proiect ie, atunci V = Ker T ImT.
73
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Demonstrat ie. Fie v V , T(v) ImT si w = v T(v) V . Rezulta
T(w) = T(v T(v)) = T(v) T
2
(v) = 0,
adica w Ker T, deci V Ker T + ImT. Dar Ker T V si ImT V, deci Ker T + ImT V. Prin urmare
V = Ker T + ImT.
Sa aratam ca Ker T ImT = 0. Fie u Ker T ImT. Apartenent a u ImT implica existent a lui
v V astfel ncat u = T(v). Apartenent a u Ker T implica 0 = T(u) = T(T(v)) = T(v) = u. Denumirea de
proiect ie provine din interpretarea geometrica a relat iei V = Ker T ImT.
Fiind dat v V , exista un singur vector w Ker T si un singur vector u ImT, astfel ncat v = w + u,
unde T(w) = 0 si T(v) = u.
Geometric (gura 2), T proiecteaza vectorul v V pe subspat iul ImT de-a lungul subspat iului Ker T.
Fig. 2
Daca T este o proiect ie, atunci si T este o proiect ie.

In plus se poate arata ca
Ker ( T) = ImT si Im( T) = Ker T.
Din aceasta se observa ca restrict ia lui T la ImT este identitatea pe ImT, iar restrict ia lui T la Ker T
este identitatea pe Ker T.
Exemplu. Fie endomorsmul T: V V . Sa aratam ca endomorsmul T
1
= 2T este o involut ie daca
si numai daca T este o proiect ie.
Daca T este o proiect ie, atunci T
2
= T, de unde rezulta T
2
1
= 4T
2
4T + = , ceea ce nseamna ca T
1
este o involut ie.
Reciproc, relat ia T
2
1
= implica
T
2
=
1
4
T
2
1
+
1
2
T
1
+
1
4
=
1
2
(T
1
+) = T,
deci T este o proiect ie.
Teorema 55 se generalizeaza n felul urmator:
Teorema 56. Daca T
i
: V V , i = 1, p, sunt proiect ii cu proprietat ile T
i
T
j
= 0, pentru i ,= j si
p

i=1
T
i
= ,
atunci V = ImT
1
ImT
p
.
Teorema 57. Un spat iu vectorial nit dimensional V admite o structura complexa daca si numai daca dimen-
siunea sa este para.
Demonstrat ie. Presupunem dimV = n = 2m. Fie e
1
, e
2
, . . . , e
m
, e
m+1
, . . . , e
2m
o baza a lui V . Denim o
transformare liniara T prin
T(e
i
) = e
m+i
, T(e
m+i
) = e
i
, i = 1, m.
- 74-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Avem T
2
(e

) = e

, = 1, n, deci T
2
= , adica T este o structura complexa.
Reciproc, e T o structura complexa pe V . Daca alegem un vector nenul x
1
din V , atunci se poate arata ca
vectorii x
1
si T(x
1
) sunt liniar independent i. De asemenea, luand din V un alt vector x
2
cu proprietatea ca x
1
, x
2
si T(x
1
) sunt liniar independent i, deducem usor ca vectorii x
1
, x
2
, T(x
1
) si T(x
2
) sunt liniar independent i.
Continuand acest procedeu, obt inem o baza a lui V care cont ine un numar par de vectori, adica dimV = n =
2m.
Observat ie. Matricea atasata structurii complexe T: V
2m
V
2m
n raport cu baza
x
1
, . . . , x
m
, T(x
1
), . . . , T(x
m
)
este
_
0 I
m
I
m
0
_
.
Teorema 58. Daca T L(V, V ) este un endomorsm nilpotent de indice p si x
0
V , x
0
,= 0, astfel ncat
T
p1
(x
0
) ,= 0, atunci vectorii x
0
, T (x
0
), . . . , T
p1
(x
0
) sunt liniar independent i.
Demonstrat ie. Presupunem ca
p1

i=0
k
i
T
i
(x
0
) = 0, k
i
K, i = 0, p 1. Aplicand succesiv pe T de p 1 ori si
t inand seama ca T
p
= 0, iar T
p1
(x
0
) ,= 0, deducem k
0
= 0 si ntorcandu-ne, obt inem k
1
= 0, . . . , k
p1
= 0.
Astfel, vectorii ment ionat i sunt liniar independent i.
Observat ie. Daca L(S) este acoperirea liniara a mult imii
S = x
0
, T (x
0
), . . . , T
p1
(x
0
),
atunci exista un subspat iu U V , invariant fat a de T , cu V = U L(S).
Teorema 59. Daca T : V
n
V
n
este un endomorsm, atunci exista doua subspat ii vectoriale U, W V
n
,
invariante fat a de T , astfel ncat:
1) V
n
= U W;
2) restrict ia T /
U
este nilpotenta;
3) restrict ia T /
W
este inversabila, daca W ,= 0.
Demonstrat ie. Fie N
k
= Ker (T
k
) si R
k
= Im(T
k
), k N. Sa aratam ca N
k
si R
k
sunt subspat ii invariante
fat a de T si ca exista un cel mai mic p N astfel ncat
N
1
N
2
N
p
= N
p+1
= si R
1
R
2
R
p
= R
p+1
=

Intr-adevar, daca x R
k
si y V
n
astfel ncat T
k
(y) = x, atunci T (x) = T
k
(T (y)) R
k
, adica T (R
k
) R
k
.
Analog, T (N
k
) N
k1
N
k
.

In continuare sa aratam ca daca N


p
= N
p+1
, atunci rezulta N
p
= N
p+q
, q N.

Intr-adevar, daca x N
p+q
rezulta T
p+q
(x) = 0 sau T
p+1
(T
q1
(x)) = 0 si ipoteza N
p
= N
p+1
implica T
p
(T
q1
(x)) = 0 sau T
p+q1
(x) = 0.
Continuand procedeul, obt inem T
p
(x) = 0, ceea ce nseamna ca x N
p
, deci N
p+q
N
p
. Aceasta mpreuna
cu N
p
N
p+q
implica N
p
= N
p+q
. Analog se trateaza cazul lui R
p
.

In nal, obt inem U = N
p
si W = R
p
.
Sa aratam ca V
n
= U W. Deoarece dimV
n
= dimN
p
+ dimR
p
, ramane sa dovedim ca U W = 0.

Intr-adevar, daca x U W, rezulta x U si x W, adica T


p
(x) = 0 si x = T
p
(y), deci T
2p
(y) = 0 si cum
N
2p
= N
p+p
= N
p
, rezulta T
p
(y) = 0, ceea ce implica x = 0.
- 75-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Sa dovedimn continuare ca T /
U
este nilpotent de indice p, iar T /
W
este inversabil. Deoarece T
p
(N
p
) = 0,
rezulta ca T /
U
este nilpotent de indice p. Apartenent a x W da x = T
p
(y), deoarece W = R
p
. Relat ia
T (x) = 0 implica T (T
p
(y)) = 0, adica T
p
(y) = 0 si x = 0. Rezulta Ker
_
T /
W
_
= 0, adica T /
W
este
inversabil.
Exemple:
1) Funct ia D: R
n
[X] R
n
[X], D(p) = p
t
, unde p
t
este derivata lui p, este un endomorsm nilpotent de
indice n +1.

Intr-adevar, toate derivatele de ordin cel mult n ale unui polinom de grad n sunt nenule, iar daca
p este un polinom de grad cel mult n, atunci derivata de ordinul n + 1 este identic nula.
2) T : R
3
R
3
, denit prin matricea
T =
_
_
1 1 1
3 3 3
2 2 2
_
_
,
este un endomorsm nilpotent de indice 2.

Intr-adevar, se constata ca T , = 0 si T
2
= 0.
6.2 Transformari liniare pe spat ii euclidiene
Fie V si W doua spat ii vectoriale complexe si euclidiene ale caror produse scalare le notam la fel. De
asemenea, normele induse de produsele scalare pe V si W le vom nota cu acelasi simbol.
Consideram T : V W o transformare liniara. Se poate demonstra ca egalitatea (x, T y) = (T

x, y), x
W, y V , deneste o transformare liniara unica T

: W V .
Denit ia 60. Transformarea liniara T

: W V , denita prin
(x, T y) = (T

x, y), x W, y V,
se numeste adjuncta lui T .
Denit ia 61. Un endomorsm T L(V, V ) se numeste:
1) endomorsm hermitic, daca T = T

;
2) endomorsm antihermitic, daca T = T

.
Teorema 62. Un endomorsm T L(V, V ) este hermitic daca si numai daca produsul scalar (x, T x) este real,
x V .
Demonstrat ie. Daca T = T

, atunci (x, T x) = (T x, x) = (x, T x), unde (x, T x) este conjugatul complex. Deci
numarul (x, T x) este real, x V .
Reciproc, daca (x, T x) este numar real, atunci (x, T x) = (x, T x) = (T

x, x) = (x, T

x).
Asadar, (x, (T T

)x) = 0, x V . Notam o = T T

si nlocuim pe x cu x + y, ind un numar


complex arbitrar. Rezulta (y, ox) = 0, x, y V . Punand y = ox, gasim ox = 0, x V , adica o = 0 sau
T = T

.
Exemplu. Funct ia T : C
2
C
2
, T (x) = (x
1
+ix
2
, ix
1
+x
2
), cu x = (x
1
, x
2
) C
2
este un endomorsm
hermitic.
- 76-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

Intradevar, avem
(T x, x) = (x
1
+ix
2
)x
1
+ (ix
1
+x
2
)x
2
= [x
1
[
2
+ix
2
x
1
ix
1
x
2
+[x
2
[
2
=
= [x
1
[
2
+ix
2
x
1
+ix
2
x
1
+[x
2
[
2
,
care este real, deoarece z + z R, daca z C. Astfel, T este un endomorsm hermitic.
Teorema 63. Fie endomorsmele hermitiene T , o L(V, V ) si k R.
1) Endomorsmul kT +o este hermitic.
2) Daca endomorsmul T este inversabil, atunci si endomorsmul T
1
este hermitic.
3) Endomorsmul T o este hermitic daca si numai daca T o = oT .
Demonstrat ie. Armat ia 1) este evidenta avand n vedere ca (T +o)

= T

+o

si (kT )

= kT

.
2) Rezulta din (T
1
)

= (T

)
1
.
3) Presupunem ca endomorsmul T o este hermitic, adica (T o)

= T o. Pe de alta parte, (T o)

= o

=
oT , deci T o = oT . Reciproca este evidenta.
Denit ia 64. O transformare liniara T : V W se numeste unitara daca pastreaza produsul scalar, adica
T x, T y) = x, y), x, y V .
Teorema 65. Transformarea liniara T : V W este unitara daca si numai daca pastreaza norma, adica
[[T x[[ = [[x[[, x V .
Demonstrat ie. Daca T este unitara, atunci T x, T y) = x, y), x, y V .

In particular, pentru y = x avem
T x, T x) = x, x), adica [[T x[[
2
= [[x[[
2
, deci [[T x[[ = [[x[[.
Reciproc, daca [[T x[[ = [[x[[, x V , atunci folosind egalitatea
(x, y) =
1
4
_
[[x +y[[
2
[[x y[[
2
+i[[x +iy[[
2
i[[x iy[[
2
_
,
avem
(T x, T y) =
1
4
_
[[T (x +y)[[
2
[[T (x y)[[
2
+i[[T (x +iy)[[
2
i[[T (x iy)[[
2
_
= (x, y),
deci T este unitara.
Observat ie. Condit ia (T x, T y) = (x, y) este echivalenta cu T T

= T

T = , deci putem spune ca T este


unitar daca si numai daca T T

= T

T = .
Teorema 66. Orice transformare unitara T : V W este injectiva.
Demonstrat ie. Daca T este unitara, atunci [[T x[[ = [[x[[, adica (T x, T x) = (x, x). Din T x = 0 rezulta
(T x, T x) = 0, adica (x, x) = 0, care implica x = 0. Rezulta Ker T = 0, deci T este injectiva.
- 77-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Presupunem ca V si W sunt n-dimensionale si ca n ecare s-a xat o baza ortonormata. Transformarii
liniare T : V W i se ataseaza matricea T. Matricea T

=
t

T atasata lui T

se numeste adjuncta matricei


T.
Daca T =
t

T, atunci matricea patratic a T se numeste hermitica. Daca T =
t

T, atunci matricea patratica
T se numeste antihermitica. O matrice patratica T cu proprietatea TT

= I, unde I este matricea unitate, se


numeste matrice unitara.
Teorema 67. Un endomorsm T : V
n
V
n
este hermitic daca si numai daca matricea lui ntr-o baza ortonor-
mata este hermitica.
Demonstrat ie. Fie e
1
, e
2
, ..., e
n
V
n
, baza ortonormata fat a de care matricea lui T este T = [tij]. Prespunem
ca endomorsmul T este hermitic. Din T e
j
=
n

k=1
t
kj
e
k
, prin nmult ire scalara cu e
i
, obt inem
T e
j
, e
i
) =
_
n

k=1
t
kj
e
k
, e
i
_
=
n

k=1
t
kj
e
k
, e
i
) = t
ij
si analog T

e
j
, e
i
) = t

ij
. Dar
T

e
j
, e
i
) = e
j
, T e
i
) = T e
i
, e
j
) = t
ij
.
Deci t

ij
= t
ji
si cum T

= T , rezulta t
ij
= t
ji
, adica T =
t
T.
Reciproc, daca T =
t
T, avem
x, T x) =
_
n

j=1
x
j
e
j
,
n

k=1
x
k
T e
k
_
=
n

j=1
n

k=1
x
j
x
k
e
j
, T e
k
) =
n

j=1
n

k=1
x
j
x
k
T e
k
, e
j
) =
=
n

j=1
n

k=1
x
j
x
k
t
jk
=
n

j=1
n

k=1
x
j
x
k
t
kj
= x, T x),
adica x, T x) R, deci T este hermitic.
Condit ia ca baza sa e ortonormata este esent iala si vom ilustra acest lucru prin exemplul urmator.
Exemplu. Fie endomorsmul T : C
2
C
2
denit prin matricea A =
_
1 0
2 3
_
, n baza f
1
= (1, 0),
f
2
= (1, 1). Deoarece
t

A =
_
1 0
2 3
_
,= A, matricea A nu este hermitica si totusi endomorsmul T este
hermitic. Sa gasim matricea lui T n baza canonica e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1) a lui C
2
, care este o baza ortonormata.
Avem f
1
= e
1
, f
2
= e
1
+ e
2
, deci C =
_
1 1
0 1
_
1
este matricea de trecere. Matricea lui T n baza canonica,
pe care o notam prin B, este
B = C
1
AC =
_
1 2
2 1
_
=
t

B.
Observat ie. Un endomorsm T : V
n
V
n
este unitar daca si numai daca matricea lui n raport cu o baza
ortonormata a spat iului este unitara.
Exemplu. Funct ia T : C
2
C
2
,
T (x) = (x
1
cos x
2
sin, x
1
sin +x
2
cos ), x = (x
1
, x
2
), [0, 2],
este un endomorsm unitar deoarece matricea lui T n baza canonica ortonormata e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1) este
unitara.
- 78-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

Intr-adevar avem T =
_
cos sin
sin cos
_
, iar T

=
_
cos sin
sin cos
_
, asadar TT

=
_
1 0
0 1
_
= I.

In continuare presupunem ca V si W sunt doua spat ii vectoriale reale si euclidiene ale caror produse scalare
(respectiv norme) le notam la fel. Fie T : V W o transformare liniara.
Denit ia 68. Tranformarea liniara T

: W V denita prin
(x, T y) = (T

x, y), x W, y V,
se numeste transpusa lui T .
Denit ia 69. Endomorsmul T L(V, V ) se numeste:
1) endomorsm simetric, daca T = T

;
2) endomorsm antisimetric, daca T = T

.
Denit ia 70. Transformarea liniara T : V W se numeste ortogonala daca pastreaza produsul scalar, adica
(T x, T y) = (x, y), x, y V . Evident, pastrarea produsului scalar este echivalent cu conservarea normei, adica
[[T x[[ = [[x[[, x V .
Daca admitem V si W nit dimensionale si ca n ecare s-a xat o baza ortonormata, atunci transformarii
T i se ataseaza matricea T, iar lui T

matricea
t
T. Unui endomorsm simetric i corespunde o matrice
simetrica, iar unui endomorsm antisimetric i corespunde o matrice antisimetrica. Unui endomorsm
ortogonal i corespunde o matrice ortogonala.
Observat ie. Transformarile simetrice, respectiv antisimetrice, au proprietat i analoage proprietat ilor trans-
formarilor hermitiene, respectiv antihermitiene. Transformarile ortogonale au proprietat i analoage proprietat ilor
transformarilor unitare.
6.3 Exercit ii/probleme rezolvate
6.3.1 Enunt uri
1. Daca A este matricea atasata unei transformari liniare T relativ la o baza ortonormata, aratat i ca T are
proprietatea indicata.
a) A =
_
1 i
i 0
_
, T End(C
2
) - hermitica;
b) A =
_
a z
z b
_
, a, b R, z C, T End(C
2
) - hermitica;
c) A =
_
ia z
z ib
_
, a, b R, z C, T End(C
2
) - antihermitica;
d) A =
_
u v
v u
_
, u, v C, [u[
2
+[v[
2
= 1, T End(C
2
) - unitara;
e) A =
_
0 1
1 0
_
, T End(R
2
) (simetria fat a de bisectoarea I) - simetrica;
f ) A =
_
0 1
1 0
_
, T End(R
2
) (rotat ie de unghi drept n sens trigonometric) - antisimetrica, structura
complexa, ortogonala;
g) A =
_
cos sin
sin cos
_
, T End(R
2
) (rotat ie plana n jurul originii n sens trigonometric de unghi ) -
ortogonala;
- 79-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
h) A =
_
1/2 1/2
1/2 1/2
_
, T End(R
2
) - proiect ie pe subspat iul L(v = (1, 1));
i) A =
_
_
0 1 1
0 0 1
0 0 0
_
_
, T End(R
3
) - operator nilpotent de ordinul trei.
2. Aratat i ca aplicat ia
a) T(A) = A
t
, A M
22
(R), T End(M
22
(R)) este simetrica;
b) T End(V ), T(f) = f
t
, f V = f C

(R) [ f
(k)
(a) = f
(k)
(b), k 0 este antisimetrica relativ la
produsul scalar din C
0
([a, b]), unde a, b R, a < b.
6.3.2 Solut ii
1. Din ociu: 1pt. a) Baza canonica B = e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1) este ortonormata, deci endomorsmul T
este transformare hermitica daca matricea sa A = [T]
B
satisface relat ia A =

A
t
. Aceasta egalitate se verica
n acest caz deoarece:

A
t
=
_
1 i
i 0
_
=
_
1 i
i 0
_
= A (1 pt.) .
b) Deoarece a, b R, rezulta a = a si

b = b, deci avem

A
t
=
_
a z
z b
_
=
_
a z
z b
_
= A (1 pt.) .
c) Avem

A
t
=
_
ia z
z ib
_
=
_
ia z
z ib
_
= A, deci endomorsmul T este antihermitic (1 pt.) .
d) Endomorsmul T este unitar daca A A

= A

A = I
2
, unde A

=

A
t
. Avem

A
t
=
_
u v

v

u
_
=
_
u v
v u
_
si deci A A

=
_
u v
v u
_

_
u v
v u
_
=
_
]u]
2
+]v]
2
0
0 ]v]
2
+]u]
2
_
=
_
1 0
0 1
_
= I
2
. Analog se
verica egalitatea A

A = I
2
(1 pt.) .
e) Endomorsmul real T se numeste simetric daca matricea sa A = [T]
B
relativ la baza ortonormata canonica
B = e
1
, e
2
R
2
satisface relat ia A = A
t
. Evident, n cazul nostru aceasta relat ie este satisfacuta (1 pt.) .
f ) Endomorsmul T este antisimetric deoarece A = A
t
(ceea ce se poate verica usor). T se numeste
structura complexa daca A
2
= I
2
; avem A
2
=
_
0 1
1 0
__
0 1
1 0
_
=
_
1 0
0 1
_
= I
2
. Deoarece
A A
t
=
_
0 1
1 0
__
0 1
1 0
_
=
_
1 0
0 1
_
= I
2
si analog A
t
A = I
2
. Rezulta T endomorsm ortogonal
(1 pt.) .
g) Avem
A A
t
=
_
cos sin
sin cos
_

_
cos sin
sin cos
_
=
_
cos
2
+ sin
2
0
0 sin
2
+ cos
2

_
= I
2
si analog A
t
A = I
2
, deci T este ortogonal (1 pt.) .
h) Endomorsmul T se numeste proiect ie daca A
2
= A. Dar A
2
=
_
1/2 1/2
1/2 1/2
_
= A, deci T este o proiect ie
(1 pt.) .
i) T este operator nilpotent de ordinul trei daca A
3
= 0
M33(R)
, egalitate care se verica (1 pt.) Total: 10pt. .
2. a) Se foloseste produsul scalar A, B)=Tr A
t
B), A, B M
2
(R). Daca endomorsmul real T are
proprietatea T = T

, adica TA, B) = A, TB), A, B M


2
(R), atunci T se numeste transformare simetrica.

In acest caz, folosind proprietat ile urmei Tr(C) = Tr(C


t
), Tr(AB) = Tr(BA), avem TA, B) = A
t
, B) =
TrA
t
B
t
) = Tr(BA)
t
= Tr(BA) = Tr(AB) = Tr(A
t
B
t
)= A, B
t
) = A, TB), deci T este simetrica
relativ la produsul scalar canonic pe M
22
(R).
b) Se foloseste produsul scalar f, g) =
_
b
a
f(x)g(x)dx, f, g C
0
[a, b] V .
- 80-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Fie f, g V . Folosind integrarea prin part i si egalitat ile f(a) = f(b), g(a) = g(b), obt inem:
Tf, g) =
_
b
a
(T(f)(x))g(x)dx =
_
b
a
f
t
(x)g(x)dx = f(x)g(x)[
b
a

_
b
a
f(x)g
t
(x)dx =
= f(b)g(b) f(a)g(a)
_
b
a
f(x)(T(g)(x))dx = 0 f, Tg) = f, Tg),
deci transformarea liniara este antisimetrica relativ la produsul scalar canonic pe C
0
[a, b] V .
6.4 Exercit ii/probleme propuse spre rezolvare
1.1. Sa se arate ca transformarile liniare asociate matricelor
T
1
=
_
_
27 18 27
21 14 21
12 8 12
_
_
si T
2
=
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 0
_
_
sunt proiect ii.
2. Fie V
2
spat iul vectorial al vectorilor legat i n originea O, identicat cu mult imea punctelor din plan si e
T : V
2
V
2
transformarea liniara denita prin T (a) =

b si T (

b) = c, unde A(a) si B(

b) sunt doua puncte xe


necoliniare cu O(0), iar C(c) un punct din plan. Sa se determine C(c), astfel ncat:
a) T sa e o proiect ie; b) T sa e o involut ie.
3. Sa se arate ca matricea A =
_
_
0 1 0
0 0 1
0 0 0
_
_
este o matrice nilpotenta de ordinul 3.
4. Fie T : R
3
R
3
endomorsmul care transforma vectorii:
v
1
= (0, 0, 1); v
2
= (0, 1, 1); v
3
= (1, 1, 1)
n vectorii:
w
1
= (1, 2, 1); w
2
= (3, 1, 2); w
3
= (7, 1, 4).
Sa se determine matricea lui T

, transpusa lui T , n baza ortonormata e


1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1).
5. Fie T : C
2
C
2
endomorsmul denit prin matricea
T =
_
3 + 2i 2 2i
1 i 3 + 4i
_
n baza canonica a lui C
2
. Sa se gaseasca endomorsmele hermitiene T
1
si T
2
cu proprietatea T = T
1
+iT
2
.
- 81-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
- 82-
MA.7.Izometrii
Cuvinte cheie: izometrii, translat ii, transformari ortogonale, rotat ii, simetrii,
izometrie pozitiva, izometrie negativa.
Fie V un spat iu vectorial euclidian real. Transformarile ortogonale pe V au proprietat ile ca pastreaza
distant a euclidiana si au drept punct x originea.
Sa introducem acum o alta funct ie pe V care pastreaza distant a euclidiana.
Denit ia 71. Funct ia T : V V denit a prin T (x) = x +a, a V , unde a este xat, se numeste translat ia
de vector a.
Teorema 72. 1) Daca T
1
este translat ia de vector a
1
si T
2
este translat ia de vector a
2
, atunci T
1
T
2
= T
2
T
1
este translat ia de vector a
1
+a
2
.
2) Daca T este translat ia de vector a, atunci T
1
exista si este translat ia de vector a.
Demonstrat ie. 1) Fie T
1
translat ia de vector a
1
si T
2
translat ia de vector a
2
. Produsul T
1
T
2
este translat ia
de vector a
1
+a
2
. Analog, T
2
T
1
este translat ia prin a
2
+a
1
, deci T
1
T
2
= T
2
T
1
.
2) T T
1
= id pe V .
Rezulta ca produsul (compunerea) deneste pe mult imea tuturor translat iilor lui V o structura de grup
comutativ (grupul translat iilor). Acest grup este izomorf cu grupul aditiv comutativ V .
Teorema 73. Translat ia pastreaza distant a euclidiana, adica
d(T (x), T (y)) = d(x, y), x, y V.
Demonstrat ie. Succesiv gasim
d(T (x), T (y)) = [[(y +a) (x +a)[[ = [[y x[[ = d(x, y), x, y V.
Denit ia 74. O funct ie surjectiva T: V V care pastreaza distant a euclidiana, adica
d(T(x), T(y)) = d(x, y), x, y V,
se numeste izometrie.
83
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Orice izometrie este injectiva, deci bijectiva.
Transformarile ortogonale - transformarile liniare F care conserva produsul scalar, deci care au propri-
etatea
F(x), F(y)) = x, y), x, y V, (7.1)
precum si translat iile sunt izometrii. De asemenea, se dovedeste usor ca produsul a doua izometrii este o
izometrie.

In cazul nit dimensional, daca F : V V (dimV = n), este o transformare ortogonala iar A
este matricea lui F relativ la o baza ortonormata a lui V , din relat ia (7.1) rezulta usor ca are loc proprietatea
t
AA = I
n
, de unde, folosind proprietat ile determinantului reziulta
det(
t
AA) = det I
n
det(
t
A) det(A) = det(I
n
) (det A)
2
= 1 det a 1.
Deci determinantul matricei unei transformari ortogonale relativ la o baza ortonormata poate lua doar valorile
+1 (cazn care T spunem ca este rotat ie), sau 1 (cazn care T spunem ca este simetrie) si scriem det(T ) = 1,
respectiv det(T ) = 1.
Teorema 75. O izometrie T: V V cu proprietatea T(0) = 0 este o transformare ortogonala.
Demonstrat ie. Sa aratam ca T pastreaza norma
[[x[[ = [[x 0[[ = d(0, x) = d(T(0), T(x)) = d(0, T(x)) = [[T(x) 0[[ = [[T(x)[[, x V.
Utilizand acest rezultat putem dovedi ca T pastreaza produsul scalar. Avem d
_
T(x), T(y)
_
= d(x, y), ceea
ce este echivalent cu [[T(y) T(x)[[ = [[y x[[, daca si numai daca

T(y) T(x), T(y) T(x)


_
= y x, y x),
deci

T(x), T(y)
_
= (x, y), x, y V.
Ramane sa dovedim ca orice izometrie care pastreaza produsul scalar este o transformare liniara. Avem

T(x), T(y)
_
= x, y), de unde rezulta

T(kx), T(y)
_
= kx, y) = kx, y) = k

T(x), T(y)
_
=

kT(x), T(y)
_
,
deci

T(kx) kT(x), T(y)


_
= 0, T(y), k R.
Punem T(y) = T(kx) kT(x) si din pozitivitatea produsului scalar rezulta ca T(kx) kT(x) = 0, adica T
este omogena. Pe de alta parte avem
_
T(x +y), T(z)
_
= x +y, z) = x, z) +y, z) =
_
T(x), T(z)
_
+
_
T(y), T(z)
_
=
_
T(x) +T(y), T(z)
_
,
asadar

T(x +y) T(x) T(y), T(z)


_
= 0, T(z),
deci T(x +y) T(x) T(y) = 0, adica T este aditiva.
Teorema 76. Daca T este o izometrie, atunci exista o translat ie T si o transformare ortogonala 1, astfel
ncat T = T 1.
Demonstrat ie. Fie T translat ia prin T(0) si T
1
translat ia prin T(0). Funct ia T
1
T este o izometrie care
pastreaza pe 0. Conform teoremei 75, izometria T
1
T este o transformare ortogonala 1. Deci T
1
T = 1
sau T = T 1.
- 84-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Compunerea deneste pe mult imea tuturor izometriilor lui V o structura de grup.
Presupunem dimV = n. Daca e
1
, . . . , e
n
este o baza ortonormata si 1 este o transformare ortogonala pe
V , atunci si 1(e
1
), . . . , 1(e
n
) este o baz a ortonormata. Reciproc, dacan V sunt date doua baze ortonormate,
atunci exista o singura transformare ortogonala care ne duce de la o baza la alta.
Fie T = T 1 o izometrie pe spat iul n-dimensional V . Daca det 1 = 1, atunci T se numeste izometrie
pozitiva, iar daca det 1 = 1, atunci T se numeste izometrie negativa.
Aplicat ie. Punctele M(x, y, z) raportate la reperul cartezian Oxyz verica ecuat ia
g(x, y, z) = x
2
+ 3y
2
+ 4yz 6x + 14y + 4z + 1 = 0.
Ne propunem sa gasim ecuat ia vericat a de coordonatele (x
t
, y
t
, z
t
) ale acestor puncte fat a de reperul O
t
x
t
y
t
z
t
obt inut din cel init ial printr-o translat ie n punctul O
t
(3, 1, 2). Formulele care dau translat ia sunt x = x
t
+3,
y = y
t
1 si z = z
t
2.

Inlocuind pe x, y si z n ecuat ia data, gasim x
t
2
+ 3y
t
2
+ 4y
t
z
t
19 = 0.
Ecuat ia g(x, y, z) = 0 reprezinta o cuadrica cu centru. Punctul O
t
reprezinta centrul de simetrie al cuadricei.
Ecuat ia cuadricei raportata la sistemul translatat O
t
x
t
y
t
z
t
s-a simplicat deoarece au disparut termenii liniari,
iar termenul liber a capatat valoarea g(3, 1, 2) = 19.
7.1 Problema rezolvata
Fie V un spat iu euclidian. Se da translat ia T
v
de vector v, T
v
: V V, T
v
(x) = x +v, x V , unde v V .
a) Aratat i ca T
v
este liniara doar n cazul v = 0; n acest caz vericat i ca T
v
= Id.
b) Pentru v ,= 0 aratat i ca T
v
nu conserva nici produsul scalar, nici norma.
c) Vericat i ca T
v
este surjectiva si conserva distant a (deci este o izometrie).
Solut ie. Din ociu: 1pt. a) T
v
este liniara daca T(x + y) = T(x) + T(y), , R, x, y V .
Avem
T
v
(x +y) = x +y +v, T
v
(x) +T
v
(y) = (x +v) +(y +v) = x +y +v +v,
deci T
v
este liniara daca si numai daca v = v + v, , R ( + 1)v = 0, , R, condit ie
echivalenta cu v = 0 (2 pt.) . Evident, pentru v = 0, obt inem T
v
= Id, unicul caz n care T
v
este liniara
(1 pt.) .
b) Fie v ,= 0. Se stie ca T = T
v
conserva produsul scalar daca x, y V avem
Tx, Ty) = x, y) x +v, y +v) = x, y)
x, y) +x, v) +v, y) +v, v) = x, y) x, v) +v, y) +v, v) = 0,
relat ie ce trebuie sa aiba loc pentru orice x, y V (1 pt.) . Dar pentru x = y = v obt inem
3v, v) = 0 3|v|
2
= 0 |v| = 0 v = 0,
n contradict ie cu presupunerea v ,= 0; deci T nu conserva produsul scalar (1 pt.) . De asemenea, T = T
v
nu
conserva norma pentru v ,= 0, deoarece
|T
v
(v)| = |2v| = 2|v| , = |v|,
si deci relat ia |T
v
(x)| = |x|, x V nu are loc (1 pt.) .
c) Se observa ca y V , avem T
v
(y v) = y, deci T
v
este surjectiva (1 pt.) . De asemenea, se observa ca
aplicat ia T = T
v
conserva distant a daca d(T
v
(x), T
v
(y)) = d(x, y), x, y V , unde d(x, y) = |x y|, x, y V
(1 pt.) . Avem
d(T
v
(x), T
v
(y)) = |T(x) T(y)| = |(x +v) (y +v)| = |x y| = d(x, y),
deci T = T
v
conserva distant a indusa de norma data de produsul scalar (1 pt.) Total: 10pt. .
Observat ie. Daca [[ [[ este o norma oarecare pe V , se poate arata analog ca T = T
v
conserva distant a indusa
de [[ [[.
- 85-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
7.2 Probleme propuse
1. Se da aplict ia T : R
2
R
2
, T (x, y) = (x + 1, y 2), (x, y) R
2
.
a) Aratat i ca T este o translat ie.
b) Verict i ca T este o izometrie si aat i expresia analitica (n coordonate) a aplicat iei T
1
.
c) Sa se scrie T ca o compunere de doua simetrii distincte. 2. Fie T : R
3
R
3
endomorsmul denit prin
matricea
T =
_
_
cos 0 sin
0 1 0
sin 0 cos
_
_
n baza canonica a lui R
3
.
a) Sa se arate ca endomorsmul T este ortogonal si surjectiv.
b) Sa se arate ca T este o rotat ie.
c) Pentru = /3, sa se scrie T ca o compunere de doua simetrii distincte.
- 86-
MA.8.Valori si vectori proprii
Cuvinte cheie: vector propriu, subspat iu propriu, valoare proprie,
spectrul unui endomorsm, polinom caracteristic, ecuat ie caracteristica,
sistem caracteristic.
8.1 Valori si vectori proprii
Fie V un spat iu vectorial peste campul K (R sau C) si /: V V un endomorsm pe V . Reamintim ca
/(0) = 0, Ker/ = x V : /x = 0; Im/ = y V : x V astfel ncat y = /x.
Ne propunem sa analizam ecuat ia /x = x.
Denit ia 77. Un vector x V 0 se numeste vector propriu al endomorsmului daca exista K astfel
ncat /x = x. Scalarul se numeste valoare proprie a lui / corespunzatoare vectorului propriu x. Mult imea
tuturor valorilor proprii ale endomorsmului / poarta numele de spectrul lui /.
Ecuat ia /x = x, cu x ,= 0, este echivalenta cu x Ker (/ ), x ,= 0, unde este endomorsmul
identitate.

In particular, vectorii nenuli din Ker / sunt vectori proprii ai lui / atasat i valorii proprii 0. De
asemenea, se observa ca daca x este un vector propriu al lui /, atunci pentru ecare k K 0, vectorul kx
este propriu.
Teorema 78. 1) La un vector propriu al lui / i corespunde o singura valoare proprie.
2) Vectorii proprii corespunzatori la valori proprii distincte sunt liniar independent i.
3) Fie K o valoare proprie a endomorsmului /. Mult imea
S() =
_
x[ /x = x, x V
_
este un subspat iu vectorial al lui V , invariant fat a de /, adica /(S) S.
Subspat iul S() poate nit sau innit dimensional si se numeste subspat iul propriu atasat lui .
Demonstrat ie. 1) Fie x un vector propriu corespunzator valorii proprii , adica /x = x, x ,= 0. Daca ar exista

t
K astfel ncat /x =
t
x, x ,= 0, atunci x =
t
x, x ,= 0. De aici gasim (
t
)x = 0, x ,= 0, deci =
t
.
2) Fie x
1
, . . . , x
p
vectorii proprii ai lui /, corespunzatori la valorile proprii distincte
1
, . . . ,
p
. Procedam
prin induct ie dupa p N. Pentru p = 1, proprietatea este evidenta deoarece vectorul propriu este diferit de
vectorul nul. Presupunem ca proprietatea este adevarata pentru p 1 vectori. Din relat ia
k
1
x
1
+k
2
x
2
+ +k
p1
x
p1
+k
p
x
p
= 0,
87
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
rezulta /(k
1
x
1
+k
2
x
2
+ +k
p
x
p
) = 0, deci k
1

1
x
1
+k
2

2
x
2
+ +k
p

p
x
p
= 0. Prin multiplicare si diferent a
gasim
k
1
(
1

p
)x
1
+ +k
p1
(
p1

p
)x
p1
= 0,
care, mpreuna cu ipoteza de induct ie, d a k
1
= k
2
= = k
p1
= 0. Rezulta k
p
x
p
= 0, deci k
p
= 0.
3) Pentru orice x, y S() si k, K, gasim
/(kx +y) = k/(x) +/(y) = kx +y = (kx +y),
deci kx +y S(), adica /(S()) S().
Exemplu. Fie spat iul vectorial real V =
_
f : [1, 1] R[ f (

_
. Endomorsmul
o : V V, o(f(x)) =
_
(x
2
1)f
t
(x)

t
, x [1, 1],
se numeste operatorul Sturm-Liouville. S a aratam ca
n
= n(n+1), n N, sunt valori proprii, iar polinoamele
x P
n
(x) =
1
n!2
n
d
n
dx
n
_
(x
2
1)
n

, n N,
sunt vectori proprii. Daca notam f
n
(x) = (x
2
1)
n
, avem egalitatea evidenta (x
2
1)f
n
t
(x) = 2nxf
n
(x).
Derivand de n + 1 ori ambii membri, utilizand formula Leibniz, gasim
(x
2
1)f
(n+2)
n
(x) + 2x(n + 1)f
(n+1)
n
(x) +n(n + 1)f
(n)
n
(x) = 2nxf
(n+1)
n
(x) + 2n(n + 1)f
(n)
n
(x),
sau
_
(x
2
1)P
n
t
(x)

t
= n(n + 1)P
n
(x),
deci o(P
n
(x)) = n(n + 1)P
n
(x), ceea ce arata ca
n
= n(n + 1) sunt valori proprii, iar P
n
(x) sunt vectorii
proprii corespunzatori.
Teorema 79. Subspat iile proprii corespunzatoare la valori proprii distincte au n comun doar vectorul nul.
Demonstrat ie. Fie valorile proprii distincte
1
si
2
, iar S(
1
) si S(
2
) subspat iile proprii asociate. Daca ar
exista x S(
1
) S(
2
), nenul, ar rezulta /x =
1
x si /x =
2
x, deci (
1

2
)x = 0, adica
1
=
2
, ceea ce
este absurd. Prin urmare, S(
1
) S(
2
) = 0.
8.2 Polinom caracteristic
Fie A = [a
ij
] o matrice patratica de ordinul n si X = [x
j
] o matrice nenula de tipul n 1 cu elemente din
campul K (R sau C). Daca exista K, astfel ncat sa avem AX = X, atunci X se numeste vector propriu,
iar se numeste valoare proprie pentru matricea A.
Ecuat ia matriceala (AI)X = 0 este echivalenta cu sistemul liniar si omogen, numit si sistemul carac-
teristic asociat valorii proprii ,
_

_
(a
11
)x
1
+a
12
x
2
+ +a
1n
x
n
= 0
a
21
x
1
+ (a
22
)x
2
+ +a
2n
x
n
= 0

a
n1
x
1
+a
n2
x
2
+ + (a
nn
)x
n
= 0,
care are solut ii nebanale daca si numai daca
P() = det(AI) =

a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n

a
n1
a
n2
a
nn

= 0.
- 88-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Denit ia 80. Polinomul P() = det(AI) se numeste polinomul caracteristic al matricei A, iar ecuat ia
P() = det(AI) = 0, K, se numeste ecuat ia caracteristica a matricei A.
Valorile proprii ale matricei A sunt solut iile ecuat iei caracteristice. Fie A o matrice patratica reala de ordinul
n si P() = det(A I) = 0 ecuat ia ei caracteristica. Deoarece nu orice ecuat ie algebrica admite solut ii n
R, dar admite n C, uneori valorile proprii ale lui A se denesc ca ind elemente din C.

In acest caz, vectorii
proprii corespunzatori apart in complexicatului lui R
n
, notat
C
R
n
.
Teorema 81. 1) Polinomul caracteristic al matricei A are expresia
P() = (1)
n
(
n

n1
+
2

n2

n
),
cu
1
= urma A,
2
=

j<k
_
a
jj
a
kk
a
kj
a
jk
_
, . . . ,
n1
=

j
minor a
jj
,
n
= det A, unde
i
, i = 1, n, reprezinta
suma minorilor principali de ordinul i ai matricei AI.
2) Doua matrice asemenea au acelasi polinom caracteristic.
3) Matricele A si
t
A au acelasi polinom caracteristic.
Demonstrat ie. 1) Omitem demonstrat ia generala, ind prea laborioasa.

In cazul matricelor de ordinul 2 sau 3
este sucient un calcul direct, avand:
P() =

a
11
a
12
a
21
a
22

=
2
(urma A) + det A, urma A = a
11
+a
22
;
P() =

a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33

=
3
+
2
(urma A) J + det A,
unde urma A = a
11
+a
22
+a
33
si J =

a
11
a
12
a
21
a
22

a
11
a
13
a
31
a
33

a
22
a
23
a
32
a
33

.
2) Fie A si B doua matrice asemenea, adica B = C
1
AC, unde C este o matrice nesingulara. Atunci
det(B I) = det(C
1
AC I) = det
_
C
1
(AI)C

= det(C
1
) det(AI) det C = det(AI).
3) Determinantul unei matrice este egal cu determinantul transpusei. De aceea,
P() = det(AI) = det
t
(AI) = det(
t
AI).
Sa presupunem ca A este o matrice reala (A coincide cu conjugata ei,

A) si simetrica (matricea A coincide
cu transpusa
t
A).
Teorema 82. Valorile proprii ale unei matrice reale si simetrice sunt reale.
Demonstrat ie. Pornim de la (1), AX = X si prin conjugarea complexa gasim (2) A

X =


X.

In (1) nmult im la
stanga cu
t

X, iar n (2) nmult im la stanga cu
t
X. Relat ia A =
t
A implica
t

XAX =
t
XA

X, deci (

)
t
X

X = 0.
Deoarece
t
X

X ,= 0, ramane ca =

, adica R.
- 89-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Exemple:
1) Matricea
A =
_
_
_
_
1 0 2 1
0 1 4 2
2 1 0 1
2 1 1 2
_
_
_
_
are polinomul caracteristic P() = det(AI) = ( 1)
4
si valorile proprii
1
=
2
=
3
=
4
= 1.
Din AX = X, cu X =
t
[x
1
, x
2
, x
3
, x
4
], obt inem sistemul
_
2x
3
x
4
= 0
2x
1
x
2
x
3
+x
4
= 0,
cu solut ia nenula x
2
= 2x
1
+ x
3
si x
4
= 2x
3
. Notand x
1
= a si x
3
= b, solut ia se scrie x
2
= 2a + b, x
4
= 2b si
rezulta
X =
t
[a, 2a +b, b, 2b] = a
t
[1, 2, 0, 0] +b
t
[0, 1, 1, 2].
Deci valorii proprii = 1 i corespund doi vectori proprii liniar independent i, de exemplu
v
1
=
t
[1, 2, 0, 0] si v
2
=
t
[0, 1, 1, 2].
2) Pentru matricea
A =
_
_
4 6 0
3 5 0
3 6 1
_
_
se obt ine P() = ( 1)
2
( + 2). Rezulta valorile proprii
1
=
2
= 1,
3
= 2 si vectorii proprii liniar
independent i v
1
=
t
[2, 1, 0], v
2
=
t
[0, 0, 1] si v
3
=
t
[1, 1, 1].
Fie V
n
un spat iu vectorial nit dimensional peste campul K si /: V
n
V
n
un endomorsm. Fie x un vector
propriu al lui / si valoarea proprie asociata. Acestea satisfac relat ia /x = x.
Fixam o baza n V
n
. Notam cu A matricea atasata endomorsmului / si cu X matricea atasata vectorului
x. Relat ia /x = x este echivalenta cu ecuat ia matriceala AX = X.
Fie P() = det(AI) polinomul caracteristic al matricei A. Considerat iile precedente arata ca daca exista,
valorile proprii ale endomorsmului / sunt radacinile lui P() n K, iar vectorii proprii ai lui / sunt solut iile
nenule ale ecuat iei matriceale (AI)X = 0. Pe de alta parte, teorema 81 arata ca polinomul P() = det(AI)
este invariant fat a de o schimbare o bazei din V
n
sau altfel spus, coecient ii lui P() depind de endomorsmul
/ si nu de reprezentarea matriceala particulara A. Desigur, numarul det A se numeste determinantul lui /,
numarul urma A se numeste urma lui / etc. Aceastea justica
Denit ia 83. Fie /: V
n
V
n
un endomorsm si A matricea asociata n raport cu o baza xata n V
n
.
Polinomul P() = det(AI) se numeste polinomul caracteristic al endomorsmului /.
Endomorsmul /: V
n
V
n
are cel mult n valori proprii distincte. Daca / are exact n valori proprii
distincte, atunci vectorii proprii liniar independent i determina o baza a lui V
n
si matricea A atasata lui / n
raport cu aceasta baza este o matrice diagonala avand drept elemente pe diagonala valorile proprii ale lui /.
Fie V
n
un spat iu real n-dimensional si /: V
n
V
n
un endomorsm. Notam cu
C
V
n
complexicatul lui
V
n
si cu
C
/ complexicatul lui /. Deoarece / si
C
/ au aceeasi reprezentare matriceala, valorile proprii ale
lui
C
/ sunt valorile proprii n C ale matricei reale asociata lui /. Avand n vedere acest lucru, uneori
C
/ se
identica cu /, cautandu-se valorile proprii ale unui endomorsm real direct n C si binent eles vectorii proprii
n complexicatul spat iului vectorial real.
Exemplu. Pentru endomorsmul /: R
3
R
3
descris de matricea
A =
_
_
4 0 0
0 0 1
0 1 2
_
_
,
obt inem polinomul caracteristic P() = (1)
2
(4), valorile proprii
1
= 4,
2
=
3
= 1 si vectorii proprii
liniar independent i v
1
= (1, 0, 0) si v
2
= (0, 1, 1).
- 90-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
8.3 Exercit ii/probleme rezolvate
8.3.1 Enunt uri
1. Se da transformarea T End(R
3
) a carei matrice relativ la baza canonica este
A =
_
_
3 0 0
0 2 1
0 0 2
_
_
.
Aat i vectorii si valorile proprii ale matricei A.
2. Sa se determine valorile proprii si vectorii proprii ai matricei simetrice reale
A =
_
a b
b c
_
; a, b, c R.
8.3.2 Solut ii
1. Din ociu: 1pt. Corpul scalarilor este R. Calculam polinomul caracteristic
P() = det(AI) =

3 0 0
0 2 1
0 0 2

=
3
+ 7
2
16 + 12, (1 pt.) .
Rezolvam ecuat ia caracteristica
P() = 0
3
+ 7
2
16 + 12 = 0,
deci ecuat ia algebrica ( 3)( 2)
2
= 0 (1 pt.) . Valorile proprii ale matricei A sunt radacinile reale
ale acestei ecuat ii si deoarece toate radacinile sunt reale, spectrul este (T) = (T
C
) = 3, 2, 2 (1 pt.) .
Deoarece (T
C
) R, rezulta ca T este jordanizabila.
Pentru =
1
= 3 avem sistemul caracteristic asociat
(A3I)v = 0
_
_
0 0 0
0 1 1
0 0 1
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
b +c = 0
c = 0,
care are solut iile (a, b, c) = (t, 0, 0) = t(1, 0, 0), t R (2 pt.) . Deci o baza n subspat iul propriu S
1=3
este
generatorul nenul (deci liniar independent) v
1
= (1, 0, 0) (1 pt.) .
Pentru =
2
= 2, sistemul caracteristic asociat este:
(A2I)v = 0
_
_
1 0 0
0 0 1
0 0 0
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
a = 0
c = 0,
si are solut iile v = (a, b, c) = (0, t, 0) = t(0, 1, 0), t R (2 pt.) .

In concluzie, o baza n S
2=3
este vectorul
v
2
= (0, 1, 0)
t
(1 pt.) Total: 10pt. .
2. Polinomul caracteristic al matricei A este
P() = det(AI
2
) = (a )(c ) b
2
=
2
(a +c) + (ac b
2
).
Ecuat ia caracteristica P() = 0 este de gradul doi, cu disciminantul
= (a +c)
2
4(ac b
2
) = (a c)
2
+b
2
0.
Prin urmare radacinile complexe ale polinomului caracteristic sunt totdeauna reale. Acestea sunt valorile proprii
ale matricei A:

+,
= (a +c

)/2.
Daca > 0 cele doua radacini sunt distincte si obt inem respectiv sistemele caracteristice pentru vectorii
proprii asociat i u = (u
1
, u
2
) R
2
:
_
(a c

)/2 u
1
+b u2 = 0
b u
1
+ (c a

)/2 u
2
= 0.
- 91-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Sistemul este omogen, de rang cel mult 1. Avem urmatoarele cazuri:
Daca ,= 0, atunci subspat iile proprii sunt respectiv W

= L((b, (a c

)/2)) si distingem doua


subcazuri remarcabile:
a) daca b = 0 (si a ,= c), atunci matricea este deja diagonala (A =
_
a 0
0 c
_
), valorile proprii sunt exact a si
c, iar subspat iile proprii sunt respectiv S
=a
= L((0, 1)), S
=c
= L((1, 0));
b) daca a = c (si b ,= 0), atunci A =
_
a b
b a
_
, valorile proprii sunt ab iar subspat iile proprii asociate sunt
respectiv S

= L((1, 1)).
Daca = 0, atunci a c = b = 0, iar matricea data devine A = a I
2
, matrice diagonala cu valoarea proprie
dubla a si subspat iul propriu asociat S
=a
= R
2
.
8.4 Exercit ii/probleme propuse spre rezolvare
1. Fie V spat iul vectorial al funct iilor reale de clasa (

pe (0, 1). Sa se gaseasca valorile proprii si vectorii


proprii ai endomorsmului
/: V V, g = /(f), g(x) = xf
t
(x), x (0, 1).
2. Se considera V
n
un spat iu vectorial real. Endomorsmul T: V
n
V
n
cu proprietatea T
3
+T = 0 se numeste
T-structura pe V
n
. Sa se determine valorile proprii ale lui
C
T:
C
V
n

C
V
n
.
3. Sa se determine valorile proprii si vectorii proprii ai endomorsmului /: R
3
R
3
, dat prin matricea
A =
_
_
3 7 5
2 4 3
1 2 2
_
_
.
4. Sa se determine polinomul caracteristic al matricei Frobenius
F =
_
_
_
_
p
1
p
2
p
n1
p
n
1 0 0 0

0 0 1 0
_
_
_
_
.
5. Fie A /
nn
(C), U /
1n
(C), V /
n1
(C) si B =
_
A AV
UA UAV
_
. Presupunand det A = 0, sa
se arate ca polinomul caracteristic al lui B se divide cu
2
.
6. Sa se determine valorile proprii si vectorii proprii ai matricei simetrice
A =
_
_
0 0 1
0 0 2
1 2 0
_
_
.
7. Fie /: R
4
R
4
un endomorsm care satisface relat ia /
4
/
2
= 0. Sa se determine valorile proprii.
- 92-
MA.9.Diagonalizare
Cuvinte cheie: endomorsm diagonalizabil, diagonalizare, multiplicitate
algebrica, multiplicitate geometrica, baza formata din vectori proprii, baza
diagonalizatoare, matrice diagonalizatoare.
9.1 Endomorsme diagonalizabile
Deoarece matricea oricarui endomorsm /: V
n
V
n
depinde de alegerea bazei n V
n
, prezinta interes cazul
cand se poate gasi o baza n V
n
fat a de care matricea endomorsmului sa aiba o forma cat mai simpla.

In acest
paragraf, asemenea baze vor construite cu ajutorul vectorilor proprii.
Denit ia 84. Un endomorsm /: V
n
V
n
se numeste diagonalizabil daca exista o baza e
1
, . . . , e
n
astfel
ncat matricea lui n aceasta baza sa e o matrice diagonala.
Matricele din clasa de asemanare care i corespund endomorsmului diagonalizabil / se numesc matrice
diagonalizabile.
Teorema 85. Un endomorsm /: V
n
V
n
este diagonalizabil daca si numai daca exista o baza a spat iului
V
n
formata din vectori proprii ai endomorsmului (baza diagonalizatoare).
Demonstrat ie. Daca / este diagonalizabil, atunci exista o baza e
1
, . . . , e
n
a spat iului fat a de care matricea
lui este diagonala,
A =
_
_
_
_
_
a
11
0 . . . 0
0 a
22
. . . 0

.
.
.
0 0 . . . a
nn
_
_
_
_
_
.
Deci /e
i
= a
ii
e
i
, i = 1, n, ceea ce nseamna ca vectorii e
i
, i = 1, n, sunt vectori proprii ai endomorsmului /.
Reciproc, daca v
1
, v
2
, . . . , v
n
este o baza n V
n
, formata din vectori proprii ai lui /, adica /v
i
=
i
v
i
,
i = 1, n, atunci matricea lui /n aceasta baza este
D =
_
_
_
_
_

1
0 0
0
2
0

.
.
.
0 0 . . .
n
_
_
_
_
_
.
Evident, unele dintre numerele
i
pot egale.
93
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Teorema 86. Dimensiunea unui subspat iu propriu al endomorsmului /: V
n
V
n
(multiplicitatea geo-
metrica a valorii proprii) este cel mult egala cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii corespunzatoare
subspat iului (multiplicitatea algebrica a valorii proprii).
Demonstrat ie. Fie
0
o valoare proprie multipla de ordinul m si S(
0
) subspat iul propriu corespunzator. Notam
dimS(
0
) = p n. Fie e
1
, e
2
, . . . , e
p
o baza n subspat iul propriu. Completam aceasta baza pana la o baza
e
1
, . . . , e
p
, e
p+1
, . . . , e
n
n V
n
.

Intrucat vectorii e
i
, i = 1, p, sunt vectori proprii corespunzatori la valoarea
proprie
0
, avem:
/(e
i
) =
0
e
i
; /(e
j
) =
n

k=1
a
kj
e
k
, i = 1, p, j = p + 1, n.
Matricea endomorsmului / fat a de baza specicata este
A =
_
_
_
_
_
_
_
_

0
0 . . . 0 a
1p+1
. . . a
1n
0
0
. . . 0 a
2p+1
. . . a
2n

0 0 . . .
0
a
pp+1
. . . a
pn

0 0 . . . 0 a
np+1
. . . a
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
,
astfel ncat polinomul caracteristic al lui / are forma
P() = det(AI) = (
0
)
p
(),
unde () este un determinant de ordinul n p.
Pe de alta parte, prin ipoteza avem P() = (
0
)
m
Q().

In concluzie, (
0
) = 0 implica p < m, iar
(
0
) ,= 0 implica p = m, deci p m.
Teorema 87. Un endomorsm /: V
n
V
n
este diagonalizabil daca si numai daca polinomul caracteristic al
lui A are n radacini n campul peste care este luat V
n
si dimensiunea ecarui subspat iu propriu este egala cu
ordinul de multiplicitate al valorii proprii corespunzatoare.
Demonstrat ie. Admitem ca /: V
n
V
n
este diagonalizabil. Rezulta ca exista o baza e
1
, . . . , e
n
n V
n
, formata
din vectori proprii pentru /, fat a de care matricea lui / este diagonala. Fie
P() = (
1
)
m1
(
2
)
m2
(
p
)
mp
,
adica
i
, i = 1, p, sunt valorile proprii ale lui / de multiplicitat i m
i
, cu
p

i=1
m
i
= n. Fara a afecta generalitatea,
putem admite ca primii m
1
vectori din baza e
1
, . . . , e
n
corespund lui
1
, urmatorii m
2
lui
2
etc.

In concluzie,
vectorii e
1
, . . . , e
m1
apart in subspat iului propriu S(
1
) corespunzator valorii proprii
1
, ceea ce nseamna ca
numa-rul lor m
1
este mai mic sau cel mult egal cu dimS()
1
. Pe de alta parte, conform teoremei 86, avem
dimS(
1
) m
1
.

In concluzie, m
1
= dimS(
1
). Analog rezulta egalitat ile dimS(
i
) = m
i
, i = 2, p.
Reciproc, admitem ca dimS(
i
) = m
i
, i = 1, p. Atunci e
B = e
1
, . . . , e
m1
, e
m1+1
, . . . , e
m2
, . . . , e
mp1+1
, . . . , e
mp
,
n

i=1
m
i
= n,
o mult ime de vectori din V
n
astfel ncat primii m
1
vectori sa constituie o baza n S(
1
), urmatorii m
2
sa
constituie o baza n S(
2
) si asa mai departe. Utilizand induct ia asupra lui p, se dovedeste ca B este o baza a
- 94-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
lui V
n
. Fat a de aceasta baza, matricea lui /: V
n
V
n
este
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_

1
0 . . . 0
0
1
. . . 0

.
.
.
0 0 . . .
1
0
0

p
0 . . . 0
0
p
. . . 0

.
.
.
0 0 . . .
p
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
,
adica o matrice diagonala.
Corolarul 88. Endomorsmul /: V
n
V
n
este diagonalizabil daca si numai daca
V
n
= S(
1
) S(
2
) S(
p
).
Practic, pentru diagonalizarea unui endomorsm /: V
n
V
n
procedam n felul urmator:
1) xam o baza n V
n
si determinam matricea A = [a
ij
] a lui /n aceasta baza;
2) aam valorile proprii care sunt solut iile n K ale ecuat iei P() = 0;
3) daca exista p (p n) valori proprii distincte
1
, . . . ,
p
, cu ordinele de multiplicitate m
1
, . . . , m
p
, atunci
calculam rangul ecarei matrice A
j
I, j = 1, p. Fie m
j
= dimS(
j
) = dim Ker (/
j
). Daca rang (A

j
I) = n m
j
, j = 1, p, este numarul de solut ii independente ale sistemului omogen (A
j
I)X = 0, atunci
(conform teoremei 87) / este diagonalizabil;
4) se rezolva cele p sisteme omogene (A
j
I)X = 0. Un sistem fundamental de solut ii pentru un asemenea
sistem reprezinta coordonatele vectorilor corespunzatori valorii proprii
j
;
5) matricea lui /, n raport cu baza formata din vectori proprii ai lui /, are pe diagonala elementele

1
, . . . ,
1
, . . . ,
p
, . . . ,
p
, adica valorile proprii;
6) notam prin D /
nn
(K) matricea diagonala atasata lui /n raport cu baza formata din vectorii proprii
ai lui /. Daca C /
nn
(K) este matricea ale carei coloane sunt vectori proprii care alcatuiesc noua baza a
lui V
n
(matricea diagonalizatoare), adica matricea de trecere de la baza init iala din V
n
(baza canonica n
R
n
) la baza formata din vectorii proprii, atunci D = C
1
AC.
Observat ie. Matricea A =
_
a
11
a
12
a
21
a
22
_
, cu valoare proprie dubla, este diagonalizabila daca si numai
daca a
11
= a
22
si a
12
= a
21
= 0.
Exemple:
1) Pentru endomorsmul /: R
3
R
3
, denit prin matricea
A =
_
_
3 7 5
2 4 3
1 2 2
_
_
,
avem polinomul caracteristic P() = ( 1)
3
, valorile proprii
1
=
2
=
3
= 1, (tripla, m
1
= 3) si
rang (A1 I) = rang
_
_
4 7 5
2 3 3
1 2 1
_
_
= 2 ,= n m
1
= 3 3 = 0,
- 95-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
deci endomorsmul / nu este diagonalizabil.
2) Fie /: R
4
R
4
, denit prin
/(x) = (x
1
+x
4
, x
2
, x
3
2x
4
, x
1
2x
3
+ 5x
4
), x = (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
).

In raport cu baza canonica a lui R


4
, matricea lui / este
A =
_
_
_
_
1 0 0 1
0 1 0 0
0 0 1 2
1 0 2 5
_
_
_
_
.
Rezulta polinomul caracteristic P() = det(A I) = (1 )
2
( 6) si valorile proprii
1
= 0,
2
=

3
= 1,
4
= 6. Ordinele de multiplicitate ale valorilor proprii sunt m
1
= 1, m
2
= 2 si m
3
= 1. Deoarece
rang (A
1
I) = 3 = n m
1
= 4 1 = 3, prin rezolvarea sistemului omogen (A0I)X
1
= 0, obt inem vectorul
propriu v
1
=
t
[1, 0, 2, 1].
Analog, rang (A
2
I) = 2 = nm
2
= 42, astfel ncat dimS(
2
) = 2. Vectorii proprii liniar independent i
sunt v
2
=
t
[0, 1, 0, 0], v
3
=
t
[2, 0, 1, 0], apoi
rang (A
4
I) = 3 = n m
3
,
astfel ncat vectorul propriu corespunzator valorii proprii
4
= 6 este v
4
=
t
[1, 0, 2, 5].

In concluzie, endomor-
smul / este diagonalizabil cu matricea diagonalizatoare
C = [v
1
, v
2
, v
3
, v
4
] =
_
_
_
_
1 0 2 1
0 1 0 0
2 0 1 2
1 0 0 5
_
_
_
_
.
Obt inem
D = C
1
AC =
_
_
_
_
0 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
0 0 0 6
_
_
_
_
.
9.2 Exercit ii/probleme rezolvate
9.2.1 Enunt uri
1. Se da transformarea T End(R
3
) a carei matrice relativ la baza canonica este
A =
_
_
2 0 0
0 0 1
0 1 0
_
_
.
a) Calculat i polinomul caracteristic P al endomorsmului T.
b) Rezolvat i ecuat ia caracteristica P() = 0 si aat i spectrul (T). Notand cu (T
C
) mult imea radacinilor
(complexe) ale polinomului caracteristic, vericat i daca (T
C
) K = R.
c) Pentru ecare valoare proprie distincta a lui T, aat i subspat iul propriu S

, multiplicitat ile algebrica

a
() si geometrica
g
() si vericat i daca
a
() =
g
().
d) Daca endomorsmul T este diagonalizabil, atunci:
aat i o baza diagonalizatoare B
t
R
3
formata din vectori proprii ai lui T;
aat i matricea C = [B
t
]
B0
de trecere de la baza canonica la baza diagonalizatoare;
aat i matricea diagonala D = A
t
= C
1
AC = [T]
B
asociata endomorsmului T relativ la baza B
t
;
vericat i relat ia CD = AC.
2. Aceeasi problema pentru matricele
i) A = (); ii) A =
_
_
7 4 1
4 7 1
4 4 4
_
_
.
- 96-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
9.2.2 Solut ii
1. a) Calculam polinomul caracteristic
P() = det(AI
3
) =

2 0 0
0 1
0 1

=
3
+ 2
2
+ 2.
b) Rezolvam ecuat ia caracteristica
P() = 0
3
+ 2
2
+ 2 = 0,
deci ecuat ia algebrica (
2
+1)(2) = 0. Radacinile reale ale acestei ecuat ii sunt valorile proprii ale matricei
A si formeaza spectrul transformarii T, (T) = 2. Deoarece nu toate radacinile polinomului P() sunt reale,
rezulta ca T nu este jordanizabila, deci nu este nici diagonalizabila.

In acest caz (T
C
) = 2, i, +i , R.
c) Se observa ca pentru =
1
= 2 avem
a
(
1
) = 1, pentru = i avem
a
(i) = 1, iar pentru = i avem

a
(i) = 1.
Pentru =
1
= 2 sistemul caracteristic asociat este un sistem de ecuat ii liniare care are drept solut ii
vectorii proprii asociat i valorii proprii
1
= 2. Acest sistem este:
(A2I
3
)(v) = 0
_
_
0 0 0
0 2 1
0 1 2
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
2y +z = 0
y 2z = 0,
si are solut iile v = (x, y, z) = (t, 0, 0) = t(1, 0, 0), t R. Deci S
1
= L(v
1
) , unde v
1
= (1, 0, 0) este nenul, deci
liniar independent, care formeaza astfel baza n subspat iul propriu S
1
, de unde
g
(
1
) = dim S
1
= 1.
Precizam ca deoarece
2,3
= i / R,
2,3
nu sunt valori proprii ale endomorsmului T. Pentru T
C
(complexi-
catul morsmului T), deci pentru matricea A = [T
C
] M
33
(C), diagonalizarea poate avea loc.
Pentru =
2
= i, sistemul caracteristic asociat este:
(A+iI
3
)v = 0
_
_
2 +i 0 0
0 i 1
0 1 i
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
_
_
(2 +i)x = 0
iy +z = 0
y +iz = 0
si are solut iile v = (x, y, z) = (0, it, t) = t(0, i, 1), t C. Deci S
2
= L(v
2
) , unde v
2
= (0, i, 1) este nenul, deci
liniar independent, care formeaza astfel baza n subspat iul propriu S
2
, de unde
g
(
2
) = dimS
2
= 1.
Pentru =
3
= i, sistemul caracteristic asociat este:
(AiI
3
)v = 0
_
_
2 i 0 0
0 i 1
0 1 i
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
_
_
(2 i)x = 0
iy +z = 0
y iz = 0
si are solut iile v = (x, y, z) = (0, it, t) = t(0, i, 1), t C. Deci S
3
= L(v
3
) , unde v
3
= (0, i, 1) este nenul,
deci liniar independent, care formeaza astfel baza n subspat iul propriu S
3
, de unde
g
(
3
) = dim S

3
= 1.
Se observa ca
a
() =
g
(), pentru orice =
1
,
2
,
3
, deci transformarea T
C
este diagonalizabila.
2. i) Calculam polinomul caracteristic
P() = det(AI) =

3 0 0
0 2 1
0 0 2

=
3
+ 7
2
16 + 12.
Rezolvam ecuat ia caracteristica
P() = 0
3
+ 7
2
16 + 12 = 0,
deci ecuat ia algebrica ( 3)( 2)
2
= 0. Valorile proprii ale matricei A sunt radacinile reale ale acestei
ecuat ii si deoarece toate radacinile sunt reale, spectrul este (T) = (T
C
) = 3, 2, 2. Deoarece (T
C
) R,
rezulta T jordanizabila.
- 97-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Pentru =
1
= 3 si =
2
= 2 avem
a
(3) = 1, respectiv
a
(2) = 2.
Pentru =
1
= 3, sistemul caracteristic asociat este
(A3I)v = 0
_
_
0 0 0
0 1 1
0 0 1
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
b +c = 0
c = 0,
si are solut iile (a, b, c) = (t, 0, 0) = t(1, 0, 0), t R. Deci o baza n subspat iul propriu S
1
este generatorul nenul
(deci liniar independent) v
1
= (1, 0, 0), de unde rezulta
g
(
1
) = dim S
1
= 1 =
a
(
1
).
Pentru =
2
= 2, sistemul caracteristic asociat este:
(A2I)v = 0
_
_
1 0 0
0 0 1
0 0 0
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
a = 0
c = 0,
si are solut iile v = (a, b, c) = (0, t, 0) = t(0, 1, 0), t R.

In concluzie, o baza n S
2
este vectorul v
2
= (0, 1, 0)
t
,
de unde rezulta
g
(
2
) = dimS
2
= 1.
Deoarece pentru =
2
avem
g
(
2
) = 1 ,=
a
(
2
) = 2 rezulta ca endomorsmul T nu este diagonalizabil.
ii) Din ociu: 1pt. Calculam polinomul caracteristic
P() = det(AI
3
) =

7 4 1
4 7 1
4 4 4

=
3
+ 18
2
81 + 108, (1 pt.) .
Rezolvam ecuat ia caracteristica
P() = 0
3
+ 18
2
81 + 108 = 0,
deci ecuat ia algebrica ( 3)
2
( 12) = 0. Valorile proprii ale matricei A sunt radacinile acestei ecuat ii si
deoarece toate sunt reale, spectrul este (T) = (T
C
) = 12, 3, 3 (1 pt.) . Deoarece (T
C
) R, rezulta T
jordanizabila.
Pentru =
1
= 12 si =
2
= 3 avem
a
(
1
) = 1, respectiv
a
(
2
) = 2.
Pentru =
1
= 12 sistemul caracteristic asociat este
(A12I)v = 0
_
_
5 4 1
4 5 1
4 4 8
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
_
_
5a + 4b c = 0
4a 5b c = 0
4a 4b 8c = 0
si are solut iile v = (a, b, c) = (t, t, t) = t(1, 1, 1), t R (1 pt.) . Deci o baza n subspat iul propriu S
1
este
vectorul v
1
= (1, 1, 1) (1 pt.) de unde rezulta
g
(
1
) = dimS
1
= 1 =
a
(
1
).
Pentru =
2
= 3 sistemul caracteristic asociat este
(A3I)v = 0
_
_
4 4 1
4 4 1
4 4 1
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
4a + 4b c = 0
si are solut iile v = (a, b, c) = (, , 4 +4) = (1, 0, 4) +(0, 1, 4) (1 pt.) .

In concluzie, o baza n S
2
este
formata din vectorii v
2
= (1, 0, 4) si v
3
= (0, 1, 4) (1 pt.) , de unde rezulta
g
(
2
) = dimS
2
= 2 =
a
(
2
).
Deoarece avem
a
(
1
) =
g
(
1
)(= 1) si
a
(
2
) =
g
(
2
)(= 2), rezulta ca endomorsmul T este diagonalizabil
(1 pt.) .
Baza B
t
a spat iului R
3
relativ la care matricea endomorsmului T este diagonala, este formata din vectorii
(proprii ai) bazelor de subspat ii proprii ale lui T, adica B
t
= v
1
, v
2
, v
3
.

In concluzie, endomorsmul T este diagonalizabil, cu matricea diagonalizatoare si matricea diagonala, respectiv


C = [v
1
, v
2
, v
3
]
B
=
_
_
1 1 0
1 0 1
1 4 4
_
_
, D =
_
_
12 0 0
0 3 0
0 0 3
_
_
, (2 pt.) .
- 98-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Observat ie. Se poate verica relat ia D = C
1
AC sub forma CD = AC:
C D =
_
_
1 1 0
1 0 1
1 4 4
_
_
_
_
12 0 0
0 3 0
0 0 3
_
_
=
_
_
12 3 0
12 0 3
12 12 12
_
_
;
A C =
_
_
7 4 1
4 7 1
4 4 4
_
_
_
_
1 1 0
1 0 1
1 4 4
_
_
=
_
_
12 3 0
12 0 3
12 12 12
_
_
= CD.
9.3 Exercit ii/probleme propuse spre rezolvare
1.Sa se diagonalizeze matricea
A =
_
_
4 6 0
3 5 0
3 6 1
_
_
.
2. Fie endomorsmul
/: R
3
R
3
, /(x) = (x
1
+ 2x
2
4x
3
, 2x
1
2x
2
2x
3
, 4x
1
2x
2
+x
3
),
cu x = (x
1
, x
2
, x
3
). Sa se determine o baza ortonormata n R
3
fat a de care matricea endomorsmului sa e
diagonala.
3. Sa se cerceteze daca matricea
A =
_
_
_
_
1 0 0 1
0 1 0 0
0 0 1 2
1 0 2 5
_
_
_
_
poate diagonalizata.

In caz armativ sa se determine matricea diagonalizatoare C.
- 99-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
- 100-
MA.10.Forma Jordan
Cuvinte cheie: baza formata din vectori proprii si principali, baza jor-
danizatoare, celula Jordan, endomorsm jordanizabil, forma canonica Jor-
dan.
10.1 Endomorsme jordanizabile
Fie V
n
un spat iu vectorial peste campul K (R sau C) si /: V
n
V
n
un endomorsm. Matricea A a en-
domorsmului / depinde de alegerea bazei n V
n
. Uneori aceasta matrice poate diagonalizata, alteori nu.
Condit iile n care matricea A se poate diagonaliza au fost date n teoremele de diagonalizare. Una dintre formele
relativ simple si utile, care se poate obt ine n unele dintre cazurile cand nu este posibila diagonalizarea, este
forma canonica Jordan. Baza lui V
n
, fat a de care endomorsmul / se reprezinta printr-o matrice Jordan,
se construieste din vectori proprii si vectori principali.
Fie K. Matricele de tipul:
[],
_
1
0
_
,
_
_
1 0
0 1
0 0
_
_
, . . . ,
_
_
_
_
_
_
1 0 . . . 0
0 1 . . . 0

0 0 0 . . . 1
0 0 0 . . .
_
_
_
_
_
_
se numesc celule Jordan atasate scalarului .
Denit ia 89. Endomorsmul /: V
n
V
n
se numeste jordanizabil daca exista o baza n V
n
(numita baza
jordanizatoare) fat a de care matricea endomorsmului sa e de forma
J =
_
_
_
_
_
J
1
0 . . . 0
0 J
2
. . . 0

.
.
.
0 0 . . . J
s
_
_
_
_
_
(forma canonica Jordan), unde J
i
sunt celule Jordan atasate valorilor proprii
i
, i = 1, s, ale endomors-
mului /.
O celula Jordan de ordinul p atasata unei valori proprii multipla de ordinul s p corespunde vectorilor
liniar independent i e
1
, e
2
, . . . , e
p
astfel ncat
/e
1
= e
1
, /e
2
= e
2
+e
1
, . . . , /e
p
= e
p
+e
p1
.
Vectorul e
1
este vector propriu, iar vectorii e
2
, . . . , e
p
se numesc vectori principali.

In reprezentarea matriceala putem scrie (AI)E


1
= 0, (AI)E
2
= E
1
, . . . , (AI)E
p
= E
p1
.
Exista endomorsme ale spat iilor vectoriale reale care nu pot aduse la forma Jordan si anume acelea pentru
care ecuat ia caracteristica nu are n radacini n R. Discut ia urmatoare pune n evident a ca endomorsmele
101
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
spat iilor complexe pot aduse ntotdeauna la forma Jordan, ntrucat orice ecuat ie de gradul n n C are n
radacini.
Observat ii:
1) Forma diagonala a unui endomorsm diagonalizabil este un caz particular de forma canonica Jordan si
anume cazul cand toate celulele Jordan sunt de ordinul 1.
2) Forma canonica Jordan nu este unica, dar numarul celulelor Jordan (egal cu numarul total de vectori
proprii liniar independent i ai lui /) ca si ordinul celulelor Jordan sunt unice pentru un endomorsm / dat.
3) Ordinea celulelor Jordan pe diagonala formei canonice Jordan depinde de ordinea vectorilor din baza.
Teorema 90. Fie V
n
un spat iu vectorial n-dimensional peste campul K (R sau C). Daca /: V
n
V
n
este
un endomorsm si
1
, . . . ,
p
sunt valorile proprii distincte ale lui / cu multiplicitat ile m
1
, m
2
, . . . , m
p
, care
satisfac
p

k=1
m
k
= n, atunci exista p subspat ii vectoriale V
j
V , j = 1, p, invariante fat a de /, de dimensiuni
m
j
, j = 1, p, astfel ncat V
n
= V
1
V
2
V
p
, iar //
Vj
= ^
j
+
j

mj
, j = 1, p, unde ^
j
sunt endomorsme
nilpotente de diferite ordine.
Demonstrat ie. Consideram endomorsmele /
j
= /
j
, j 1, 2, . . . , p xat, si aplicand teorema de jor-
danizare, se obt in subspat iile V
j
si R
j
astfel ncat /
j
/
Vj
este un endomorsm nilpotent, iar /
j
/
Rj
este nesingular.
Deoarece V
j
este invariant fat a de /
j
, el este invariant si fat a de endomorsmul /
j
+
j
= /.
Fie /
Vj
si /
Rj
restrict iile lui / la subspat iile V
j
si respectiv R
j
, deci unica valoare proprie a lui /
Vj
este

j
, care nu este valoare proprie si pentru /
Rj
(deoarece /
j
este nesingular pe R
j
, iar det(/
j
) =
det(//
Vj

j

1
) det(//
Rj

j

2
)). Rezulta dimV
j
= m
j
si V
j
V
h
= 0, pentru j ,= h, astfel ncat
V
n
= V
1
V
2
V
p
(stim prin ipotez a ca
p

k=1
m
k
= n).

In plus, din / = /
j
+
j
rezulta //
Vj
= /
j
/
Vj
+
j

mj
= ^
j
+
j

mj
, unde ^
j
= //
Vj
este nilpotent
prin construct ie.
Utilizand teorema precedenta se poate demonstra
Teorema 91 (Jordan). Fie V
n
un spat iu vectorial n-dimensional peste campul K (R sau C). Daca endomor-
smul /: V
n
V
n
are valori proprii n K si daca suma multiplicitat ilor acestor valori proprii este n, atunci
exista o baza n V
n
fat a de care matricea lui / are forma Jordan.
10.1.1 Algoritm general pentru gasirea unei baze Jordan
1) Fixarea unei baze n V
n
si explicitarea matricei A atasata endomorsmului /: V
n
V
n
.
2) Determinarea valorilor proprii distincte
j
, respectiv multiple de ordinul m
j
, j = 1, p, prin rezolvarea
ecuat iei caracteristice. Pentru continuarea algoritmului este sucient ca
p

j=1
m
j
= n.
3) Gasirea vectorilor proprii liniar independent i corespunzatori ecarei valori proprii.
4) Calcularea numarului de celule Jordan,
dimS(
j
) = dimV
n
rang (A
j
I) = n r
j
.
5) Rezolvarea sistemului (A
j
I)
mj
X = 0 pentru ecare j = 1, p. Pentru j xat, solut iile nenule genereaza
subspat iul V
j
.

In cazul matricelor de ordin relativ mic putem ocoli unele dintre etapele precedente, t inand seama de
observat ia ca la o celula Jordan corespunde un singur vector propriu.
- 102-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
10.1.2 Algoritm pentru gasirea unei celule Jordan de ordinul p
corespunzatoare valorii proprii multipla de ordinul s p
1) Se determina solut ia generala pentru (AI)E
1
= 0.
2) Se impun condit ii de compatibilitate si se determina pe rand solut ii generale pentru sistemele liniare
(AI)E
2
= E
1
, . . . , (AI)E
p
= E
p1
.
3) Se dau valori particulare parametrilor care apar n solut iile de la pasii 2) si 1), t inand seama de condit iile
de compatibilitate si de condit ia E
1
,= 0.
Algoritmul precedent se repeta pentru ecare valoare proprie, n nal obt inandu-se baza Jordan. Daca
notam prin C matricea care are pe coloane coordonatele vectorilor din baza Jordan, atunci
J = C
1
AC.
Exemplu. Sa se gaseasca forma canonica Jordan a endomorsmlui /: R
4
R
4
,
/(x) = (3x
1
+x
2
, 4x
1
x
2
, 7x
1
+x
2
+ 2x
3
+x
4
, 17x
1
6x
2
x
3
),
unde x = (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
).
Solut ia I.

In baza canonica a lui R
4
, endomorsmul / are matricea
A =
_
_
_
_
3 1 0 0
4 1 0 0
7 1 2 1
17 6 1 0
_
_
_
_
.
Ecuat ia caracteristica (1)
4
= 0 are solut ia
1,2,3,4
= 1 = . Deoarece m
1
= 4 si rang (AI) = 2, numarul
celulelor Jordan este egal cu
n rang (AI) = dimS() = 4 2 = 2.
Ele ar putea amandoua de tipul 2 2 sau una de tipul 1 1 si cealalta de tipul 3 3. Pentru a lamuri
situat ia, folosim indicele de nilpotent a al restrict iei ^
1
= //
V1

1
, iar pentru aceasta trebuie sa determinam
pe V
1
= Ker (/)
4
.
Deoarece
(AI)
2
=
_
_
_
_
2 1 0 0
4 2 0 0
7 1 1 1
17 6 1 1
_
_
_
_
2
=
_
_
_
_
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
_
_
_
_
,
obt inem
S() = Ker (/) Ker (/)
2
= Ker (/)
3
= Ker (/)
4
= V
1
= V = R
4
.
Rezulta restrict ia ^
1
= //
V1
astfel ncat indicele de nilpotent a h
1
al restrict iei ^
1
este egal cu 2.
Deoarece dim Ker (/)
2
= 4 si dim Ker (/) = dimS() = 2, rezulta ca numarul celulelor Jordan de
tip h
1
h
1
, cu h
1
= 2, este egal cu
dim Ker (/)
2
dim Ker (/) = 4 2 = 2.

In concluzie, forma Jordan este


J =
_
J
1
0
0 J
2
_
,
unde J
1
=
_
1
0
_
si J
2
=
_
1
0
_
.
- 103-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Solut ia II. Deoarece rang (A I) = 2, la = 1 corespund doi vectori proprii liniar independent i pe care-i
determinam rezolvand sistemul omogen (AI)E
1
= 0, unde E
1
=
t
[x
1
, x
2
, x
3
, x
4
]. Explicit, sistemul
_

_
2x
1
+x
2
= 0
4x
1
2x
2
= 0
7x
1
+x
2
+x
3
+x
4
= 0
17x
1
6x
2
x
3
x
4
= 0,
este dublu nedeterminat. Notand x
3
= a si x
4
= b, obt inem x
1
=
a +b
5
si x
2
=
2(a +b)
5
. Deci
E
1
=
t
_

a +b
5
,
2(a +b)
5
, a, b
_
, a ,= 0 sau b ,= 0,
adica exista numai doi vectori proprii liniar independent i.
Fie E
2
=
t
[u
1
, u
2
, u
3
, u
4
] matricea corespunzatoare vectorului principal. Obt inem sistemul neomogen (A
I)E
2
= E
1
, adica
_

_
2u
1
+u
2
=
a +b
5
4u
1
2u
2
= 2
a +b
5
7u
1
+u
2
= u
3
+u
4
= a
17u
1
6u
2
u
3
u
4
= b.
Notand u
3
= c si u
4
= d, gasim
E
2
=
t
_
6a +b 5c 5d
25
,
17a 7b + 10c + 10d
25
, c, d
_
.
Deoarece sistemul neomogen este compatibil oricare ar a si b, rezulta ca ecaruia dintre vectorii proprii
liniar independent i i se ataseaza un vector principal. Luand a = 7 si b = 17, deducem vectorul propriu
e
1
= (2, 4, 7, 17), iar pentru a = 7, b = 17 si c = d = 0, se obt ine vectorul principal e
2
= (1, 0, 0, 0) atasat
lui e
1
. Pentru a = 1 si b = 6 se gaseste vectorul propriu e
3
= (1, 2, 1, 6), iar pentru a = 1, b = 6 si
c = d = 0, gasim vectorul principal e
4
= (0, 1, 0, 0), care se ataseaza lui e
3
.

In baza Jordan e
1
, e
2
, e
3
, e
4
,
matricea lui / este
J =
_
_
_
_
1 1 0 0
0 1 0 0
0 0 1 1
0 0 0 1
_
_
_
_
.
Matricea de trecere
C =
_
_
_
_
2 1 1 0
4 0 2 1
7 0 1 0
17 0 6 0
_
_
_
_
verica C
1
AC = J.
10.2 Exercit ii/probleme rezolvate
10.2.1 Enunt uri
1. Se da transformarea T End(R
3
) de matrice A (relativ la baza canonica), A =
_
_
3 3 3
1 11 6
2 14 7
_
_
.
a) Calculat i polinomul caracteristic P al endomorsmului T, rezolvat i ecuat ia caracteristica P() = 0 si aat i
spectrul (T). Notand cu (T
C
) mult imea radacinilor complexe ale polinomului caracteristic, vericat i
daca (T
C
) K = R. Deducet i n consecint a ca T este jordanizabila.
- 104-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
b) Pentru ecare valoare proprie distincta a lui T, efectuat i urmatoarele:
aat i multiplicitatea algebrica
a
();
aat i subspat iul propriu S

si multiplicitatea geometrica
g
();
daca
a
() =
g
() aat i o baza n S

;
daca
a
() >
g
() aat i m =
a
()
g
() vectori principali asociat i vectorilor proprii si subspat iile
invariante ale valorii proprii.
c) Reunind familiile de vectori determinate mai sus, aat i o baza jordanizatoare B
t
R
3
formata din vectori
proprii si principali ai lui T;
d) aat i matricea C = [B
t
]
B0
de trecere de la baza canonica la baza jordanizatoare;
e) aat i matricea Jordan J = A
t
= C
1
AC = [T]
B
asociata endomorsmului T relativ la baza B
t
;
f) vericat i relat ia CJ = AC.
2. Aceeasi problema pentru matricele:
a) A =
_
_
2 1 2
5 3 3
1 0 2
_
_
, b) A =
_
_
4 7 5
2 3 3
1 2 1
_
_
, c) A =
_
_
0 1 0
4 4 0
0 0 2
_
_
d) A =
_
_
_
_
2 1 0 0
4 2 0 0
7 1 1 1
17 6 1 1
_
_
_
_
, e) A =
_
_
1 0 0
3 1 1
3 1 3
_
_
.
3. Sa se jordanizeze endomorsmul T de matrice A folosind metoda sirului de nuclee, pentru matricele din
problema anterioara.
10.2.2 Solut ii
1. Din ociu: 1pt. a) Calculam polinomul caracteristic
P() = det(AI
3
) =

3 3 3
1 11 6
2 14 7

=
3
+ 7
2
16 + 12, (0,5 pt.) .
Rezolvam ecuat ia caracteristica P() = 0
3
+7
2
16+12, deci ecuat ia algebrica (3)(2)
2
= 0.
Radacinile reale ale acestei ecuat ii sunt valorile proprii ale matricei A si formeaza spectrul transformarii T,
(T) = 3, 2, 2 (1 pt.) . Deoarece toate radacinile polinomului P() sunt reale, rezulta T jordanizabila.
b) Se observa ca pentru =
1
= 3 avem multiplicitatea algebrica
a
(
1
) = 1, iar pentru =
2
= 2 avem

a
(
2
) = 2.
Pentru =
1
= 3 sistemul caracteristic asociat este un sistem de ecuat ii liniare care are drept solut ii
vectorii proprii asociat i valorii proprii
1
= 3. Acest sistem este:
(A3I
3
)v = 0
_
_
0 3 3
1 8 6
2 14 10
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
_
_
3y + 3z = 0
x + 8y + 6z = 0
2x 14y 10z = 0
si are solut iile (x, y, z) = (2t, t, t) = t(2, 1, 1), t R (0,5 pt.) . Deci S
1
= L(v
1
) unde v
1
= (2, 1, 1)
este nenul (deci liniar independent), care formeaza astfel baza n subspat iul propriu S
1
; rezulta multiplicitatea
geometrica
g
(
1
) = dimS
1
= 1 =
a
(
1
) (0,5 pt.) . Deci
a
(
1
) =
g
(
1
) si o baza n S
1
este v
1
=
(2, 1, 1)
t
; familiei v
1
i corespunde celula Jordan J
1
(3) = (3) (0,5 pt.) .
Pentru =
2
= 2, sistemul caracteristic asociat este
(A2I
3
)v = 0
_
_
1 3 3
1 9 6
2 14 9
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
_
_
x + 3y + 3z = 0
x + 9y + 6z = 0
2x 14y 9z = 0
si are solut iile v = (x, y, z) = (3t, 3t, 4t) = t(3, 3, 4), t R (0,5 pt.) . Deci S
2
= L(v
2
), unde
v
2
= (3, 3, 4) este nenul (deci liniar independent), care formeaza astfel baza n subspat iul propriu S
2
;
- 105-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
rezulta
g
(
2
) = dimS
2
= 1. Deoarece avem
g
(
2
) = 1 ,= 2 =
a
(
2
), rezulta ca endomorsmul T nu este
diagonalizabil (0,5 pt.) .
Numarul de vectori principali necesari este
a
(
2
)
g
(
2
) = 2 1 = 1. Vectorii proprii au forma v =
(3t, 3t, 4t), t R; vectorii principali p = (a, b, c) asociat i i determinam rezolvand sistemul
(A
2
I
3
)p = v
_
_
1 3 3
1 9 6
2 14 9
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
3t
3t
4t
_
_

_
_
_
a + 3b + 3c = 3t
a + 9b + 6c = 3t
2a 14b 9c = 4t,
cu minorul principal

1 3
1 6

,= 0 (0,5 pt.) . Condit ia de compatibilitate


car
=

1 3 3t
1 6 3t
2 9 4t

0
este identic satisfacuta, deci sistemul este compatibil nedeterminat. Considerand b necunoscuta secundara,
notam b = s si obt inem p = (a, b, c) = (s t, s,
4
3
s
2
3
t) (0,5 pt.) . Obt inem spre exemplu, pentru t = 1
si s = 1, vectorul propriu v = (3, 3, 4)
t
si vectorul principal p = (0, 1, 2)
t
(1 pt.) . Familiei v
2
, p i
corespunde celula Jordan J
2
(2) =
_
2 1
0 2
_
(1 pt.) .
c) Reunind familiile de vectori determinate mai sus, obt inem baza jordanizatoare B
t
= v
1
= (2, 1, 1); v
2
=
(3, 3, 4), p = (0, 1, 2) (0,5 pt.) , careia i corespunde matricea Jordan J = diag (J
1
(3), J
2
(2)) =
_
_
3 0 0
0 2 1
0 0 2
_
_
(0,5 pt.) .
d) Matricea de trecere de la baza canonica la baza jordanizatoare este C = [B
t
]
B0
= [v
1
; v
2
, p]
B0
=
_
_
2 3 0
1 3 1
1 4 2
_
_
(0,5 pt.) .
e) v. pct. c). f ) Matricea Jordan asociata endomorsmului T relativ la baza B
t
satisface relat ia J = C
1
AC.
Vericam aceasta relat ie sub forma CJ = AC:
C J =
_
_
2 3 0
1 3 1
1 4 2
_
_
_
_
3 0 0
0 2 1
0 0 2
_
_
=
_
_
6 6 3
3 6 1
3 8 0
_
_
;
A C =
_
_
3 3 3
1 11 6
2 14 7
_
_
_
_
2 3 0
1 3 1
1 4 2
_
_
=
_
_
6 6 3
3 6 1
3 8 0
_
_
= C J.
Deci C J = A C (0,5 pt.) Total: 10pt. .
2. a) Rezolvam ecuat ia caracteristica
P() = 0 det(AI
3
) = 0
_
_
2 1 2
5 3 3
1 0 2
_
_
= 0,
deci ecuat ia algebrica ( + 1)
3
= 0. Radacinile reale ale acestei ecuat ii sunt valorile proprii ale matricei A si
formeaza spectrul transformarii liniare, (T) = 1, 1, 1.
Deoarece toate radacinile polinomului caracteristic sunt reale, rezulta T jordanizabila.
Pentru =
1
= 1, cu ordinul de multiplicitate algebrica
a
(
1
) = 3, sistemul caracteristic asociat este
un sistem de ecuat ii liniare care are drept solut ii nebanale vectorii proprii v = (x, y, z) asociat i valorii proprii
= 1. Acest sistem este
(A+I
3
)v = 0
_
_
3 1 2
5 2 3
1 0 1
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
_
_
3a b + 2c = 0
5a 2b + 3c = 0
a c = 0
- 106-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
si are solut iile v = (a, b, c) = (t, t, t) = t(1, 1, 1), t R. Deci S

= L(v
1
) unde v
1
= (1, 1, 1) este
nenul (deci liniar independent) si formeaz a astfel o baza n subspat iul propriu S
1
, de unde rezulta
g
(
1
) =
dimS
1
= 1 ,= 3 =
a
(
1
).
Numarul de vectori principali necesari este
a
(
1
)
g
(
1
) = 31 = 2, pe care i vom determina rezolvand,
pe rand, sistemele (A+I
3
)p
1
= v si (A+I
3
)p
2
= p
1
.
Rezolvam (A + I
3
)p
1
= v, cu p
1
= (a, b, c), impunand condit iile de compatibilitate, sistemul ind neomogen.
Avem
(A+I
3
)p
1
= v
_
_
3 1 2
5 2 3
1 0 1
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
t
t
t
_
_

_
_
_
3a b + 2c = t
5a 2b + 3c = t
a c = t.
Sistemul este compatibil (
car
= 0, vericat i!) nedeterminat. Considerand c = s drept necunoscuta secundara,
se obt ine p
1
= (a, b, c) = (t s, 2t s, s).
Pentru aarea celui de-al doilea vector principal p
2
= (a, b, c), rezolvam sistemul
(A+I
3
)p
2
= p
1

_
_
3 1 2
5 2 3
1 0 1
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
t s
2t s
s
_
_

_
_
_
3a b + 2c = t s
5a 2b + 3c = 2t s
a c = s.
(10.1)
Pentru a avea sistem compatibil punem condit ia
car

3 1 t s
5 2 2t s
1 0 s

= 0, condit ie identic satisfacuta.


Astfel, pentru s = t, sistemul (10.1) devine
_
_
_
3a b + 2c = 0
5a 2b + 3c = t
a c = t
, cu solut iile p
2
= (a, b, c) = ( +t, +
3t, ), R. Obt inem, spre exemplu, pentru t = 1 si = 1 vectorul propriu v = (1, 1, 1) si vectorii
principali asociat i p
1
= (0, 1, 1) si p
2
= (2, 4, 1). Reunind familiile de vectori determinate mai sus, obt inem
baza jordanizatoare
B
t
= v = (1, 1, 1); p
1
= (0, 1, 1); p
2
= (2, 4, 1),
careia i corespunde celula Jordan J
3
(1) =
_
_
1 1 0
0 1 1
0 0 1
_
_
= J.

In concluzie, matricea de trecere de la baza canonica la baza jordanizatoare este C = [B


t
]
B0
= [v, p
1
, p
2
]
B0
=
_
_
1 0 2
1 1 4
1 1 1
_
_
, iar matricea Jordan J asociata endomorsmului T relativ la baza B
t
satisface relat ia J =
C
1
AC CJ = AC.

Intr-adevar, avem
C J =
_
_
1 0 2
1 1 4
1 1 1
_
_
_
_
1 1 0
0 1 1
0 0 1
_
_
=
_
_
1 1 2
1 0 5
1 2 0
_
_
A C =
_
_
2 1 2
5 3 3
1 0 2
_
_
_
_
1 0 2
1 1 4
1 1 1
_
_
=
_
_
1 1 2
1 0 5
1 2 0
_
_
= C J.
b) Rezolvam ecuat ia caracteristica P() = 0 det(AI
3
) = 0

4 7 5
2 3 3
1 2 1

= 0, deci ecuat ia
algebrica
3
= 0. Radacinile reale ale acestei ecuat ii sunt valorile proprii ale matricei A si formeaza spectrul
transformarii liniare, (T) = 0, 0, 0. Deoarece toate radacinile polinomului caracteristic sunt reale, rezulta T
jordanizabila.
Pentru = 0, avem
a
() = 3; determinam vectorii proprii asociat i v = (a, b, c) S
1
, rezolvand sistemul
caracteristic asociat
A v = 0
_
_
4 7 5
2 3 3
1 2 1
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
_
_
4a 7b 5c = 0
2a + 3b + 3c = 0
a + 2b +c = 0,
- 107-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
care are solut iile v = (a, b, c) = (3t, t, t) = t(3, 1, 1), t R.

In concluzie, o baza n S

este formata din


vectorul v
1
= (3, 1, 1), de unde rezulta
g
() = dimS

= 1.
Numarul de vectori principali necesari este
a
()
g
() = 3 1 = 2 pe care i vom determina rezolvand
pe rand, sistemele A p
1
= v si A p
2
= p
1
.
Rezolvam Ap
1
= v cu p
1
= (a, b, c), impunand condit iile de compatibilitate, sistemul ind neomogen. Avem
A p
1
= v
_
_
4 7 5
2 3 3
1 2 1
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
3t
t
t
_
_

_
_
_
4a 7b 5c = 3t
2a + 3b + 3c = t
a + 2b +c = t.
Sistemul este compatibil (
car
= 0, vericat i!) nedeterminat. Considerand c = s drept necunoscuta secundara,
se obt ine p
1
= (a, b, c) = (3s t, s +t, s).
Pentru aarea celui de-al doilea vector principal p
2
= (a, b, c), rezolvam
A p
2
= p
1

_
_
4 7 5
2 3 3
1 2 1
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
3s t
s +t
s
_
_

_
_
_
4a 7b 5c = 3s t
2a + 3b + 3c = s +t
a + 2b +c = s.
(10.2)
Pentru a avea sistem compatibil punem condit ia
car
=

4 7 3s t
2 3 s +t
1 2 s

= 0 0 s + 0 t = 0; deci
sistemul este compatibil pentru orice s, t R si are solut iile p
2
= (a, b, c) = (3 s + 2t, +s t, ), R.
Obt inem, spre exemplu, pentru t = s = = 1, vectorul propriu v = (3, 1, 1) si vectorii principali asociat i
p
1
= (4, 2, 1) si p
2
= (2, 1, 1).
Familia celor trei vectori formeaza baza jordanizatoare
B
t
= v = (3, 1, 1), p
1
= (4, 2, 1), p
2
= (2, 1, 1),
careia i corespunde celula Jordan J
3
(0) =
_
_
0 1 0
0 0 1
0 0 0
_
_
.

In concluzie, matricea de trecere de la baza canonica
la baza jordanizatoare este C = [B
t
]
B0
= [v, p
1
, p
2
]
B0
=
_
_
3 4 2
1 2 1
1 1 1
_
_
, iar matricea Jordan J asociata
endomorsmului T relativ la baza B
t
este J = diag (J
3
(0)) =
_
_
0 1 0
0 0 1
0 0 0
_
_
. Relat ia J = C
1
AC CJ = AC
are loc; ntr-adevar, obt inem:
C J =
_
_
3 4 2
1 2 1
1 1 1
_
_
_
_
0 1 0
0 0 1
0 0 0
_
_
=
_
_
0 3 4
0 1 2
0 1 1
_
_
A C =
_
_
4 7 5
2 3 3
1 2 1
_
_
_
_
3 4 2
1 2 1
1 1 1
_
_
=
_
_
0 3 4
0 1 2
0 1 1
_
_
= C J.
c) Rezolvam ecuat ia caracteristica P() = 0 det(A I
3
) = 0

1 0
4 4 0
0 0 2

, deci ecuat ia
algebrica ( 2)
3
= 0. Radacinile reale ale acestei ecuat ii sunt valorile proprii ale matricei A si formeaza
spectrul transformarii liniare, (T) = 2, 2, 2. Deoarece toate radacinile polinomului caracteristic sunt reale,
rezulta T jordanizabila.
Pentru = 2, cu ordinul de multiplicitate algebrica
a
() = 3, sistemul caracteristic asociat este un sistem de
ecuat ii liniare care are drept solut ii nebanale vectorii proprii v = (a, b, c) asociat i valorii proprii = 2. Acest
sistem este
(A2I
3
)v = 0
_
_
2 1 0
4 2 0
0 0 0
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
_
_
2a +b = 0
4a + 2b = 0
0 = 0
- 108-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
si are solut iile v = (a, b, c) = (t, 2t, s) = t(1, 2, 0) + s(0, 0, 1), s, t R.

In concluzie, o baza n S
1
este formata
din vectorii v
1
= (1, 2, 0) si v
2
= (0, 0, 1), de unde rezulta
g
(
1
) = dimS
1
= 2.
Numarul de vectori principali necesari este
a
(
1
)
g
(
1
) = 32 = 1, pe care i vom determina rezolvand,
sistemul (A2I
3
)p = v. Rezolvam acest sistem, impunand condit iile de compatibilitate, sistemul ind neomogen.
Notand p = (a, b, c), sistemul se rescrie
(A2I
3
)p = v
_
_
2 1 0
4 2 0
0 0 0
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
t
2t
s
_
_

_
_
_
2a +b = t
4a + 2b = 2t
0 = s.
Pentru a avea sistem compatibil punem condit iile
car1
=

1 t
2 2t

= 0 si
car2
=

1 t
0 s

= 0, de unde
rezulta ca trebuie sa avem s = 0.
Considerand a si c necunoscute secundare si notand a = si c = , se obt ine p = (a, b, c) = (, t + 2, ).
Obt inem, spre exemplu pentru t = 1, s = 0, = 1 si = 2, vectorul propriu v
1
= (1, 2, 0) si vectorul principal
asociat p
1
= (1, 3, 2). Al doilea vector propriu va ales astfel ncat s ,= 0; spre exemplu pentru t = 1, s = 1
obt inem v
2
= (1, 2, 1). Reunind familiile de vectori determinate mai sus, obt inem baza jordanizatoare
B
t
= v
1
= (1, 2, 0), p
1
= (1, 3, 2); v
2
= (1, 2, 1),
deci matricea de trecere de la baza canonica la baza jordanizatoare este C = [B
t
]
B0
= [v
1
, p
1
; v
2
]
B0
=
_
_
1 1 1
2 3 2
0 2 1
_
_
. Matricea Jordan J asociata endomorsmului T relativ la baza B
t
este J = diag (J
2
(2), J
1
(2)) =
_
_
2 1 0
0 2 0
0 0 2
_
_
. Relat ia J = C
1
AC CJ = AC are loc; ntr-adevar, obt inem
C J =
_
_
1 1 1
2 3 2
0 2 1
_
_
_
_
2 1 0
0 2 0
0 0 2
_
_
=
_
_
2 3 2
4 8 4
0 4 2
_
_
A C =
_
_
0 1 0
4 4 0
0 0 2
_
_
_
_
1 1 1
2 3 2
0 2 1
_
_
=
_
_
2 3 2
4 8 4
0 4 2
_
_
= C J.
d) Subspat iul propriu asociat unicei valori proprii distincte = 0 ( = 4) este S
=0
= L(f
1
= (1, 2, 1, 6)
t
, f
2
=
(0, 0, 1, 1)
t
). Deci multiplicitatea geometrica este 2 < 4. Determinam cei 42 = 2 vectori principali rezolvand
sistemul (A 0I
4
)p = v, unde v = af
1
+bf
2
. Alegand minorul principal la intersect ia liniilor 1 si 3 cu primele
doua coloane, compatibilitatea ecuat iilor secundare 2 si 4 este identic satisfacuta, iar solut iile sunt de forma
p = (s, a 2s, b t 5s, t)
t
. Pentru s = t = b = 0, a = 1 rezulta v
1
= (1, 2, 1, 6)
t
, p
1
= (0, 1, 0, 0)
t
, iar pentru
s = t = a = 0, b = 1 rezulta v
2
= (0, 0, 1, 1)
t
, p
2
= (0, 0, 1, 0)
t
. Celor doua familii de vectori le corespunde
n matricea Jordan J cate o celula Jordan J
2
(0). Baza jordanizatoare este deci B
t
= v
1
, p
1
; v
2
, p
2
, matricea
jordanizatoare este C = [B
t
]
B
=
_
_
_
_
1 0 0 0
2 1 0 0
1 0 1 1
6 0 1 0
_
_
_
_
iar matricea Jordan asociata este J = diag (J
2
(0), J
2
(0)).
e) Cele doua valori proprii distincte sunt (A) =
1
= 1,
2
= 2 cu multiplicitat ile algebrice
1
= 1,
2
= 2
respectiv. Pentru
1
= 1 avem S
1
= L(v
1
= (1, 1, 1)), deci multiplicitat ile algebrica si geometrica sunt
egale si avem B
1
= v
1
baza n subspat iul propriu S
1
. Pentru
2
= 2, avem S
2
= L(v
0
= (0, 1, 1)
t
),
deci multiplicitatea geometrica este 1 <
2
= 2. Determinam un vector principal p rezolvand sistemul liniar
(A 2I
3
)p = v, unde v = (0, t, t)
t
. Condit ia de compatibilitate a sistemului neomogen este identic satisfacuta
si obt inem solut ia p = (0, s, s + t)
t
; alegand t = 1, s = 0 rezulta familia de vectori B
2
= v
2
= (0, 1, 1)
t
, p
2
=
(0, 0, 1)
t
, baza n subspat iul invariant asociat valorii proprii
2
= 2. Atunci baza jordanizatoare este B
t
=
B
1
B
2
= v
1
; v
2
, p
2
, matricea jordanizatoare este C = [B
t
]
B
=
_
_
1 0 0
1 1 0
1 1 1
_
_
iar matricea Jordan J =
diag (J
1
(1), J
2
(2)).
- 109-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
3. Prezentam ntai pe scurt algoritmul de jordanizare folosind metoda sirului de nuclee.
Se determina radacinile complexe distincte (A) =
1
, . . . ,
p
ale polinomului caracteristic P() =
det(AI
n
) matricii A a endomorsmului T End(V ) (dim
K
V = n).
Daca (A) , K, atunci T nu este jordanizabil, stop algoritm.

In caz contrar, T admite forma canonica
Jordan si algoritmul continua.
Pentru ecare valoare proprie distincta =
i
(i = 1, p) avand multiplicitatea algebrica
i
, se parcurg
urmatorii pasi:
i) se determina o baza n subspat iul propriu S
i
= Ker (T Id). Daca dimS
i
=
i
, atunci se noteaza
aceasta baza cu B
i
(careia n matricea Jordan i corespunde blocul diag (
i
, . . . ,
i
) de dimensiune
i
) si
se trece la urmatoarea valoare proprie distincta .

In caz contrar, se trece la subpunctul urmator.
ii) notam = T Id, M = [] = A I
n
si K
j
= Ker (
j
). Se determina ordinul maxim al unei
celule Jordan asociata valorii proprii (ordinul de nilpotent a) ca ind numarul natural s 2 pentru care
K
1
K
2
K
s
= K
s+1
= K
s+2
= . . . .
iii) se descompun succesiv bazele
j
ale subspat iilor K
j
(j = 1, s), dupa cum urmeaza:

s
=
s1
C
s

s1
=
s2
(C
s
) C
s1

s2
=
s3

2
(C
s
) (C
s1
) C
s2
. . .

2
=
1

s2
(C
s
)
s3
(C
s1
) . . . (C
3
) C
2

1
=
g


s1
(C
s
)
s2
(C
s1
) . . .
2
(C
3
) (C
2
) C
1
unde C
s
, C
s1
, . . . C
1
sunt mult imi de vectori (nu toate vide) construite pentru a completa reuniunile ce
le preced, la bazele
s
, . . .
1
respectiv. Pentru ecare k 1, s si ecare vector p
k
C
k
, se construieste
familia
v =
k1
(p),
k2
(p), . . . , (p), p,
formata din k vectori (v = vector propriu si k 1 vectori principali pentru k 2 si vectorul propriu
v = p pentru k = 1), careia n matricea Jordan J i corespunde celula J
k
(). Se noteaza cu B
i
reuniunea
acestor familii. Aceasta este o baza n subspat iul invariant K
s
(K
s
K
1
= S
1
) asociat valorii proprii
i
.
Se construieste baza jordanizatoare B
t
= B
1
B
p
si matricea de trecere la aceasta baza, C =
[B
t
]
B
. Se construieste matricea Jordan J = [T]
B
asociata endomorsmului T asezand pe diagonala
blocurile/celulele asociate familiilor care compun B
t
, n ordinea aparit iei acestor familii n noua baza B
t
.
Se verica relat ia J = C
1
AC sub forma echivalenta a acesteia, CJ = AC.
a) Pentru unica valoare proprie distincta = 1 ( = 3), obt inem M
2
,= 0
3
, M
3
= 0, deci s = 3 si K
3
= R
3
.
Deoarece K
2
= L((1, 0, 2), (0, 1, 1) , e
3
= (0, 0, 1), alegem C
3
= p = e
3
. Atunci avem

3
=
2
p = e
3

2
=
1
(e
3
)
g

1
=
g


2
(e
3
)
g

.
Familia de vectori
B
t
= B
1
= v = M
2
e
3
= (1, 1, 1)
t
, p
1
= Me
3
= (2, 3, 1)
t
, p
2
= e
3
= (0, 0, 1)
- 110-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
este baza a subspat iului invariant K
3
= R
3
si reprezinta o baza jordanizatoare a endomorsmului T. Ei i
corespunde matricea de schimbare de baz a C = [v, p
1
, p
2
]
B
=
_
_
1 2 0
1 3 0
1 1 1
_
_
si matricea Jordan J = J
3
(1).
Se observa ca alegand p = (2, 4, 1)
t
, K
2
, se obt ine baza jordanizatoare
B
t
= v = M
2
p = (1, 1, 1)
t
, Mp = (0, 1, 1)
t
, p = (2, 4, 1)
t
.
b) Pentru unica valoare proprie distincta = 0 obt inem M
2
,= 0
3
, M
3
= 0
3
, deci s = 3 si K
3
= R
3
. Deoarece
K
2
= L((1, 1, 0)
t
, (0, 2, 1)
t
, e
3
= (0, 0, 1)
t
, alegem C
3
= p = e
3
. Atunci avem

3
=
2
p = e
3

2
=
1
(e
3
)
g

1
=
g


2
(e
3
)
g

.
Familia de vectori B
t
= B
1
= v = M
2
e
3
= (6, 2, 2)
t
, p
1
= Me
3
= (5, 3, 1)
t
, p
2
= e
3
= (0, 0, 1)
t
este o baza
a subspat iului invariant K
3
= R
3
, baza jordanizatoare B
t
. Ei i corespunde matricea de schimbare de baza
C = [v, p
1
, p
2
]
B
=
_
_
6 5 0
2 3 0
2 1 1
_
_
si matricea Jordan J = J
3
(0). Se observa ca alegand p = (2, 1, 1)
t
, K
2
,
se obt ine baza jordanizatoare, B
t
= v = M
2
p = (3, 1, 1)
t
, Mp = (4, 2, 1)
t
, p = (2, 1, 1)
t
.
c) Pentru unica valoare proprie distincta = 2 obt inem M
2
= 0, deci s = 2 si K
2
= R
3
. Deoarece K
1
=
L((1, 2, 0)
t
, e
3
= (0, 0, 1)
t
, e
2
= (0, 1, 0), alegem C
2
= p = e
2
. Atunci avem

2
=
1
e
2

1
=
g

(e
2
) e
3
.
Familiei de vectori v
1
= Mp
1
= (1, 3, 2)
t
, p
1
= (0, 1, 0)
t
i va corespunde celula Jordan J
2
(2), iar vectorului
C
1
= v
2
= e
3
, celula Jordan J
1
(2). O baza a subspat iului invariant K
2
= R
3
este B
t
= v
1
, p
1
; v
2
,
baza jordanizatoare. Ei i corespunde matricea de schimbare de baza C = [v
1
, p
1
, v
2
]
B
=
_
_
1 0 0
2 1 0
0 0 1
_
_
si
matricea Jordan J = [T]
B
= diag (J
2
(2), J
1
(2)). Se observa ca alegand p = (1, 3, 2)
t
, K
1
si selectand
C
1
= v
2
= (1, 2, 1)
t
, se obt ine baza jordanizatoare B
t
= v = Mp = (1, 2, 0)
t
, p = (1, 3, 2)
t
; v
2
= (1, 2, 1)
t
.
d) Avem (A) =
1
= 0,
1
= 4 si pentru unica valoare proprie distincta = 0 obt inem M = A, M
2
= 0,
deci s = 2 si K
2
= R
4
. Deoarece K
1
= L((0, 0, 1, 1)
t
, (1, 2, 1, 6)
t
, p
1
= e
2
= (0, 1, 0, 0)
t
, p
2
= e
3
=
(0, 0, 1, 0)
t
, alegem C
3
= e
2
, e
3
. Atunci avem

2
=
1
e
2
, e
3

1
=
g

(e
2
), (e
3
)
g

.
Familia de vectori B
t
= B
1
= v
1
= Me
2
= (1, 2, 1, 6)
t
, p
1
= e
2
= (0, 1, 0, 0)
t
; v
2
= Me
3
= (0, 0, 1, 1)
t
, p
2
=
e
3
= (0, 0, 1, 0)
t
baza a subspat iului invariant K
4
= R
4
, o baza jordanizatoare pentru T. Matricea jordaniza-
toare este matricea de schimbare de baza C = [v
1
, p
1
; v
2
, p
2
]
B
=
_
_
_
_
1 0 0 0
2 1 0 0
1 0 1 1
6 0 1 0
_
_
_
_
iar matricea Jordan este
J = diag (J
2
(0), J
2
(0)).
e) Pentru
1
= 1 avem S
1
= K
1
= K
2
= . . . , deci s = 1 si rezolvand sistemul (A + I
3
)v = 0
3
rezulta
B
1
=
g

v
1
= (1, 1, 1)
t
= v
1
, baza a subspat iului propriu, caruia n matricea Jordan i corespunde blocul
(celula Jordan) J
1
(1). Pentru = 2 obt inem K
1
K
2
= K
3
= . . . , deci s = 2 si avem K
2
= L(e
1
, e
2
).
Alegem p
2
= e
3
, K
2
si obt inem

2
=
1
e
3

1
=
g

(e
3
)
g

.
Familia de vectori B
2
= v
2
= Me
3
= (1, 1, 1)
t
, p
2
= e
3
= (0, 0, 1)
t
este o baza a subspat iului invariant K
2
. Ei
i corespunde n matricea J celula Jordan J
2
(2). Atunci baza jordanizatoare este B
t
= B
1
B
2
= v
1
; v
2
, p
2
.
- 111-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
10.3 Exercit ii/probleme propuse spre rezolvare
1. Sa se determine baza fat a de care matricea
A =
_
_
0 1 0
0 0 1
2 5 4
_
_
are forma canonica Jordan.
2. Fie /: R
4
R
4
endomorsmul denit prin matricea
A =
_
_
_
_
1 1 0 0
2 3 1 0
0 0 1 1
0 0 2 3
_
_
_
_
,
n raport cu baza canonica a lui R
4
. S a se determine matricea Jordan pentru
C
/:
C
R
4

C
R
4
si sa se scrie
matricea corespondenta pentru /: R
4
R
4
.
3. Fie matricea
A =
_
_
5 + 5i 1 +i 6 4i
4 6i 2 2i 6 + 4i
2 + 3i 1 +i 3 2i
_
_
cu elemente din C. Sa se determine o matrice unitara T astfel ncat matricea T
1
AT sa e triunghiulara.
- 112-
MA.11.Endomorsme pe spat ii euclidiene
Cuvinte cheie: endomorsme simetrice, endomorsme ortogonale, endo-
morsme hermitice, endomorsme unitare, endomorsme antisimetrice,
endomorsme antihermitice.
11.1 Endomorsme hermitice. Endomorsme antihermitice
Fie V un spat iu euclidian peste campul R sau C, e /: V V un endomorsm, o valoare proprie a lui / si
x un vector atasat lui . Aceste date produc formula =
(/x, x)
(x, x)
sau mai general, =
(/x, y)
(x, y)
, pentru orice
vector y neortogonal cu x. Aceste formule stau la baza demonstrat iei pentru
Teorema 92. Fie V un spat iu euclidian complex si e /: V V un endomorsm hermitic.
1) Valorile proprii ale lui / sunt reale.
2) La valori proprii distincte ale lui / corespund vectori proprii ortogonali.
3) Daca dimV = n, atunci endomorsmul hermitic /: V
n
V
n
admite exact n vectori proprii ortogonali
doi cate doi (deci este diagonalizabil).
Demonstrat ie. Prin ipoteza (x, /y) = (/x, y), x, y V .
1) Se observa ca

=
(/x, x)
(x, x)
=
(x, /x)
(x, x)
=
(/x, x)
(x, x)
= , deci este un numar real.
2) Fie
1
,=
2
valori proprii ale lui / si v
1
, v
2
V vectori proprii liniar independent i asociat i. Daca
(v
1
, v
2
) ,= 0, atunci
1
=
(/v
1
, v
2
)
(v
1
, v
2
)
=
(v
1
, /v
2
)
(v
1
, v
2
)
=
2
.
3) Fie x un vector propriu al lui /, corespunzator la valoarea proprie a lui . Atunci mult imea W =
_
y V
n
[ (x, y) = 0
_
este un subspat iu vectorial n 1 dimensional, cu proprietatea /(W) = W.

Intr-adevar,
(x, /y) = (/x, y) = (x, y) = 0. Deoarece endomorsmul //
W
este hermitic, putem aplica induct ia asupra lui
n.
Observat ii:
1) Pentru un endomorsm antihermitic, valorile proprii sunt pur imaginare sau nule. Vectorii proprii
corespunzatori au aceleasi proprietat i ca si n cazul hermitic.
2) Pe spat iile euclidiene reale, valorile proprii ale unui endomorsm simetric sunt reale, iar valorile
proprii ale unui endomorsm antisimetric sunt nule. Daca V
n
este un spat iu euclidian real n-dimensional,
iar /: V
n
V
n
este simetric, atunci / poseda n vectori proprii care constituie o baza ortogonala a lui V
n
.
Aceasta proprietate nu este adevarata pentru un endomorsm antisimetric.
Exemplu. Fie spat iul euclidian complex C
3
si /: C
3
C
3
endomorsmul dat prin matricea
A =
_
_
3 i 0
i 3 0
0 0 4
_
_
.
113
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Sa aratam ca / este hermitic si sa determinam o baza n C
3
fat a de care matricea endomorsmului sa aiba
forma diagonala. Valorile proprii sunt reale, adica
1
= 2,
2
=
3
= 4, iar vectorii proprii e
1
= (1, i, 0),
e
2
= (0, 0, 1) corespunzatori valorii = 4 si e
3
= (i, 1, 0), pentru = 2, sunt ortogonali doi cate doi, deci / este
hermitic. Normand vectorii proprii, obt inem baza ortonormata:
u
1
=
e
1
[[e
1
[[
=
_
1

2
,
i

2
, 0
_
; u
2
=
_
i

2
,
1

2
, 0
_
; u
3
= e
2
.
Matricea de trecere de la baza canonica la baza u
1
, u
2
, u
3
este
C =
_
_
_
_
_
_
_
1

2
i

2
0
i

2
1

2
0
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
astfel ncat
D = C
1
AC =
_
_
4 0 0
0 2 0
0 0 4
_
_
.
11.2 Endomorsme ortogonale. Endomorsme unitare
Teorema 93. Fie V un spat iu euclidian complex (real) si /: V V un endomorsm unitar (respectiv
ortogonal).
1) Daca exista, valorile proprii ale lui / au modulul egal cu 1.
2) La valori proprii distincte ale lui / corespund vectori proprii ortogonali.
3) Daca V este complex si n-dimensional, atunci / poseda n vectori proprii ortogonali doi cate doi.
Demonstrat ie. 1) Fie C valoare proprie pentru endomorsmul unitar /: V V si x V 0 un vector
propriu corespunzator lui . Avem
(/x, /x) = (x, x) =

(x, x) si (/x, /x) = (x, x),


unde

este conjugatul complex al lui . Prin scadere, rezulta (

1)(x, x) = 0. Deoarece (x, x) ,= 0, gasim

1 = 0 sau [[
2
= 1, adica [[ = 1.
2) Fie valorile proprii
1
,=
2
si x
1
, x
2
vectorii proprii corespunzatori. Atunci
(/x
1
, /x
2
) = (x
1
, x
2
) si (/x
1
, /x
2
) = (
1
x
1
,
2
x
2
) =
1

2
(x
1
, x
2
).
Prin scadere rezulta (
1

2
1)(x
1
, x
2
) = 0. Deoarece
1

2
1 ,= 0, deducem ca (x
1
, x
2
) = 0, adica x
1
si x
2
sunt ortogonali.
3) Endomorsmul /: V
n
V
n
este injectiv (ind unitar) si surjectiv (deoarece dimensiunea nucleului este
0). Pe de alta parte, daca n (/x, /y) = (x, y) nlocuim x cu /
1
x, obt inem (x, /y) = (/
1
x, y).
Fie x un vector propriu al lui / corespunzator la valoarea proprie a lui . Atunci mult imea W =
_
y
V
n
[ (x, y) = 0
_
este un subspat iu vectorial n 1 dimensional, cu proprietatea /(W) = W.

Intr-adevar,
(x, /y) = (/
1
x, y) =
1

(x, y) = 0. Acum putem aplica induct ia asupra lui n.


- 114-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Exemplu. Pe spat iul euclidian canonic R
4
e endomorsmul /: R
4
R
4
, dat prin matricea
A =
_
_
_
_
_
_
_
0 0 1 0
1
2
0 0
3
2
0 1 0 0
3
2
0 0
1
2
_
_
_
_
_
_
_
.
Matricea A este ortogonala, adica A
t
A = I, deci si endomorsmul / este ortogonal. Sa vericam daca
valorile proprii ale lui
C
/:
C
R
n

C
R
n
au modulul egal cu unitatea si daca vectorii proprii corespunzatori sunt
ortogonali.
Valorile proprii ale lui
C
/ sunt solut iile ecuat iei det(AI) = 0, adica
1
= 1,
2
= 1,
3
=
1
4
+i

15
4
si

4
=
1
4
i

15
4
. Evident, [
1
[ = [
2
[ = 1 si [
3
[ = [
4
[ =
_
1
16
+
15
16
= 1. Vectorii proprii, liniari independent i,
sunt e
1
= (

3,

3,

3, 1), e
2
= (1, 1, 1,

3), e
3
=
_

1
4
,
1
4
, 1,
_
3
2
_
+ i
_
_
15
4
,
_
15
4
, 0, 0
_
si e
4
= e
3
.
Vectorilor e
3
si e
4
li se ataseaza vectorii reali u =
_

1
4
,
1
4
, 1,
3
2
_
si v =
_

15
4
,

15
4
, 0, 0
_
astfel ncat e
3
= u+iv
si e
4
= u iv. Se verica imediat relat iile de ortogonalitate: (e
1
, e
2
) = 0, (e
1
, u) = 0, (e
1
, v) = 0, (e
2
, u) = 0,
(e
2
, v) = 0 si (u, v) = 0.
11.3 Problema rezolvata
Aat i o baza diagonalizatoare ortonormata pentru transformarea simetrica de matrice:
a) A =
_
_
3 2 0
2 0 0
0 0 1
_
_
, b) A =
_
_
2 1 1
1 2 1
1 1 2
_
_
.
Solut ie. a) Rezolvam ecuat ia caracteristica:
P( ) = 0 det(A I
3
) = 0

3 2 0
2 0 0
0 0 1

= 0 ( + 1)
2
( 4) = 0.
Radacinile acestei ecuat ii ind reale, sunt valorile proprii ale matricei A si formeaza spectrul transformarii
(T) = 1, 1, 4.
Deoarece matricea A este simetrica (A = A
t
), rezulta ca endomorsmul T este diagonalizabil si vectorii sai
proprii din susbpat ii proprii distincte sunt ortogonali.
Pentru =
1
= 1, sistemul caracteristic asociat este
(A+I
3
)v = 0
_
_
4 2 0
2 1 0
0 0 0
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
2a +b = 0
si are solut iile (a, b, c) = s(1, 2, 0)+t(0, 0, 1), s, t R. Deci am obt inut vectorii proprii generatori v
1
= (1, 2, 0)
si v
2
= (0, 0, 1). Se observa ca v
1
, v
2
) = 0, deci v
1
v
2
.
Pentru =
2
= 4, sistemul caracteristic asociat este
(A4I
3
)v = 0
_
_
1 2 0
2 4 0
0 0 5
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
a + 2b = 0
5c = 0
si are solut iile (a, b, c) = t(2, 1, 0), t R.
Notam v
3
= (2, 1, 0) vectorul propriu generator al subspat iului propriu S
2
. Deoarece v
1
, v
2
, v
3
formeaza o baza
diagonalizatoare ortogonala, baza diagonalizatoare ortonormata este
- 115-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
B =
_
v1
|v1|
,
v2
|v2|
,
v3
|v3|
_
=
__
1

5
,
2

5
, 0
_
, (0, 0, 1) ,
_
2

5
,
1

5
, 0
__
.
b) Din ociu: 1pt. Rezolvam ecuat ia caracteristica
P( ) = 0 det(A I
3
) = 0

2 1 1
1 2 1
1 1 2

= 0 ( + 3)
2
= 0, (1 pt.) .
Radacinile acestei ecuat ii sunt reale, deci formeaza spectrul transformarii (T) = 0, 3, 3 (0,5 pt.) .
Deoarece matricea A este simetrica (A = A
t
), rezulta ca endomorsmul T este diagonalizabil si ca vectorii sai
proprii din susbpat ii proprii distincte sunt ortogonali (0,5 pt.) .
Pentru =
1
= 0, sistemul caracteristic asociat este
A v = 0
_
_
2 1 1
1 2 1
1 1 2
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
_
_
2a +b +c = 0
a 2b +c = 0
a +b 2c = 0
si are solut iile
v = (a, b, c) = (t, t, t) = t (1, 1, 1), t R (1 pt.) .
Deci am obt inut vectorul propriu generator v
1
= (1, 1, 1) (0,5 pt.) .
Pentru =
2
= 3, sistemul caracteristic asociat este
(A+ 3I
3
)v = 0
_
_
1 1 1
1 1 1
1 1 1
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
a +b +c = 0 (0,5 pt.)
si are solut iile v = (a, b, c) = (s t, s, t) = s(1, 1, 0) +t(1, 0, 1), s, t R (1 pt.) .
Se observa ca vectorii v
2
= (1, 1, 0) si v
3
= (1, 0, 1) nu sunt ortogonali (0.5 pt.) . Folosind procedeul
Gram-Schmidt obt inem vectorii ortogonali u
2
= (1, 1, 0)si u
3
=
_

1
2
,
1
2
, 1
_
(1 pt.) .

In concluzie, vectorii
v
1
= (1, 1, 1), u
2
= (1, 1, 0) si u
3
=
_

1
2
,
1
2
, 1
_
formeaza o baza diagonalizatoare ortogonala (0,5 pt.) ,
deci prin normare obt inem baza diagonalizatoare ortonormata
B =
_
v1
|v1|
,
u2
|u2|
,
u3
|u3|
_
=
__
1

3
,
1

3
,
1

3
_
,
_

2
,
1

2
, 0
_
,
_

6
,
1

6
,
2

6
_ _
(2 pt.) Total: 10pt. .
11.4 Exercit ii/probleme propuse spre rezolvare
1. Sa se determine valorile proprii si vectorii proprii si apoi sa se diagonalizeze (n cazurile n care acest lucru
este posibil) matricea ortogonala
A =
_
_
cos 0 sin
0 1 0
sin 0 cos
_
_
.
2. Sa se determine valorile proprii si vectorii proprii si apoi sa se diagonalizeze matricea hermitica
A =
_
_
1 i 0
i 1 0
0 0 2
_
_
.
- 116-
MA.12.Polinoame si funct ii de matrice
Cuvinte cheie: polinom de matrice, funct ie de endomorsm, serie de ma-
trice, serie de endomorsm, funct ie de matrice, funct ie de endomorsm,
teorema Cayley-Hamilton, exponent iala unei matrice.
12.1 Polinoame de matrice
Fie V
n
un spat iu vectorial n-dimensional peste campul K si /: V
n
V
n
un endomorsm caruia, n raport cu
o baza a lui V
n
, i se ataseaza matricea A = [a
ij
] /
nn
(K).
Oricarui polinom
Q(t) = a
m
t
m
+a
m1
t
m1
+ +a
1
t +a
0
,
cu coecient i din campul K, i se poate atasa polinomul
Q(/) = a
m
/
m
+a
m1
/
m1
+ +a
1
/+a
0
Id,
unde Id : v V este aplicat ia identitate a spat iului vectorial V , sau polinomul
Q(A) = a
m
A
m
+a
m1
A
m1
+ +a
1
A+a
0
I
n
,
unde I
n
este matricea unitate de ordinul n.
Denit ia 94. Polinoamele Q(/) se numesc polinoame de endomorsme, iar polinoamele Q(A) se numesc
polinoame de matrice.
Evident, pe spat ii nit dimensionale, cercetarea polinoamelor de endomorsme se reduce la cercetarea poli-
noamelor de matrice.

In ceea ce priveste calculul matricei Q(A) cand se da matricea A, este recomandabil sa
se foloseasca observat iile urmatoare:
1) daca A se reduce la o matrice diagonala D, atunci
A = CDC
1
, A
2
= CD
2
C
1
, . . . , A
m
= CD
m
C
1
;
2) daca A se reduce la o matrice Jordan J, atunci
A = CJC
1
, A
2
= CJ
2
C
1
, . . . , A
m
= CJ
m
C
1
.
Teorema 95 (Cayley-Hamilton). Dac a P() este polinomul caracteristic al matricei A, atunci P(A) = 0.
117
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Demonstrat ie. Daca C /
nn
(K), atunci () C C
+
= (det C)I, unde C
+
este reciproca lui C. Fie A
/
nn
(K) si P() = det(AI) polinomul sau caracteristic. Avandn vedere (), avem () (AI)(AI)
+
=
P()I.
Prin construct ie, (AI)
+
este o matrice de polinoame de grad n 1, adica
(AI)
+
= B
n1

n1
+B
n2

n2
+ +B
0
,
unde B
i
/
nn
(K), i = 0, n 1. Fie P() =
n

k=0
a
k

k
, cu a
k
, K. Egalitatea () devine
(AI)(B
n1

n1
+B
n2

n2
+ +B
1
+B
0
) = (a
n

n
+a
n1

n1
+ +a
0
)I
sau
(B
n1
)
n
+ (AB
n1
B
n2
)
n1
+ + (AB
1
B
0
) +AB
0
= (a
n
I)
n
+ + (a
1
I) +a
0
I.
Amplicand la stanga cu A
n
, A
n1
, . . . , A, respectiv I si adunand parte cu parte, obt inem
P(A) = a
0
A
n
+a
1
A
n1
+ +a
n1
A+a
n
I =
A
n
B
n1
+A
n
B
n1
A
n1
B
n2
+A
n1
B
n2
+AB
0
+AB
0
= 0.
Corolarul 96. Daca /: V
n
V
n
este un endomorsm, iar P() este polinomul sau caracteristic, atunci
P(/) = 0.
Exemple:
1) Daca
A =
_
_
_
_
0 2 0 1
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
_
_
_
_
,
sa calculam matricea P(A) = A
4
2A
2
+I. Polinomul caracteristic al matricei A este
P() = det(AI) = (
2
1)
2
=
4
2
2
+ 1,
deci n baza teoremei Cayley-Hamilton, avem P(A) = 0.
2) Sa calculam A
1
pentru matricea nesingulara
A =
_
_
1 0 0
7 1 0
4 2 1
_
_
,
folosind teorema Cayley-Hamilton. Gasim P() = (1 )
3
, deci P(A) = 0, adica (AI)
3
= 0 sau A
3
3A
2
+
3AI = 0. De aici rezulta
A(A
2
3A+ 3I) = (A
2
3A+ 3I)A = I,
astfel ncat
A
1
= A
2
3A+ 3I =
_
_
1 0 0
7 1 0
10 2 1
_
_
.
Sa aratam acum ca gradul unui polinom de matrice este cel mult n 1, unde n este ordinul matricei.
- 118-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Teorema 97. Fie n ordinul matricei A. Orice polinom n A, de grad cel put in n, poate exprimat printr-un
polinom de gradul n 1.
Demonstrat ie. Fie
P() = (1)
n
(
n

n1
+
n
)
polinomul caracteristic atasat matricei A. Teorema Cayley-Hamilton implica
A
n
=
1
A
n1

n
I.
Prin recurent a rezulta ca puterile A
n+p
, p N, se exprima cu ajutorul puterilor A
n1
, . . . , A, I.
12.2 Funct ii de matrice
Fie acum o serie de puteri f(t) =

m
a
m
t
m
, cu coecient i din K. Se stie ca aceste serii au sens pe acele spat ii
vectoriale pe care putem deni puterea t
m
(numere reale, numere complexe, matrice patratice, endomorsme
etc). Teoria convergent ei seriilor de puteri o presupunem cunoscuta de la cursul de Analiza Matematica.
Denit ia 98. Fie /: V
n
V
n
un endomorsm arbitrar si A matricea patratica de ordinul n atasata lui /
n raport cu o baza din V
n
. Seria

m
a
m
/
m
se numeste serie de endomorsm, iar suma sa se numeste
funct ie de endomorsm. Seria

m
a
m
A
m
se numeste serie de matrice, iar suma sa se numeste funct ie
de matrice.
Evident, pe spat iile nit dimensionale, studiul seriilor de endomorsme se reduce la studiul seriilor de matrice.
Pe de alta parte, teorema 97 (consecint a a teoremei Cayley-Hamilton) asigura ca f(A) =

m
a
m
A
m
se reduce
la un polinom Q(A) de gradul n 1 n A, unde n este ordinul matricei A. Daca

m
a
m
A
m
este convergenta,
atunci coecient ii polinomului Q(A) sunt serii convergente.

In cazul cand A admite valori proprii distincte


1
, . . . ,
n
, polinomul de gradul n1 atasat seriei

m
a
m
A
m
se poate scrie n forma Lagrange
f(A) =
n

j=1
(A
i
I) (A
j1
I)(A
j+1
I) (A
n
I)
(
j

1
) (
j

j1
)(
j

j+1
) (
j

n
)
f(
j
)
sau n forma
f(A) =
n

j=1
Z
j
f(
j
),
unde matricele Z
j
/
nn
(K) nu depind de funct ia f, deci pot determinate prin particularizarea funct iei f.

In cazul valorilor proprii multiple se arata ca


f(A) =
p

k=1
m
k
1

j=0
Z
kj
f
(j)
(
k
),
unde f
(j)
() sunt valorile derivatei de ordinul j a lui f, iar Z
kj
/
nn
(K) sunt matrice independente de f.
- 119-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

In particular se admit umatoarele denit ii:


e
A
=

m=0
A
m
m!
, sinA =

m=0
(1)
m
A
2m+1
(2m+ 1)!
, cos A =

m=0
(1)
m
A
2m
(2m)!
,
aceste serii avand raza de convergent a . Dintre acestea, un rol deosebit l joaca matricea exponent iala e
A
.
Deseori, n loc de e
A
se utilizeaza e
At
, t R (vezi teoria sistemelor diferent iale liniare cu coecient i constant i).
Exemplu. Sa calculam e
At
pentru matricea
A =
_
_
1 2 3
0 2 1
0 0 3
_
_
.
Deoarece
1
= 1,
2
= 2 si
3
= 3 sunt valori proprii distincte ale lui A, rezulta
f(A) = Z
1
f(1) +Z
2
f(2) +Z
3
f(3). ()
Matricele Z
j
, j = 1, 2, 3, nu depind de f si de aceea, pentru a le determina, particularizam pe f, succesiv, prin
f(z) = z 1, f(z) = z + 1 si f(z) = z
2
. Atunci
f(A) = AI, f(A) = A+I, f(A) = A
2
si din relat ia () rezulta
f(A) = 1Z
2
+ 2Z
3
, f(A) = 2Z
1
+ 3Z
2
+ 4Z
3
, f(A) = Z
1
+ 4Z
2
+ 9Z
3
,
astfel ncat obt inem sistemul matriceal
_
_
_
Z
2
+ 2Z
3
= AI
2Z
1
+ 3Z
2
+ 4Z
3
= A+I
Z
1
+ 4Z
2
+ 9Z
3
= A
2
,
cu solut ia Z
1
=
1
2
(A
2
+ 5A+ 6I), Z
2
= A
2
+ 4A3I, Z
3
=
1
2
(A
2
3A+ 2I). Pentru f(A) = e
At
, gasim
e
At
=
1
2
_
(A
2
+ 5A+ 6I)e
t
+ 2(A
2
+ 4A3I)e
2t
+ (A
2
3A+ 2I)e
3t

.
12.3 Exercit ii/probleme rezolvate
12.3.1 Enunt uri
1. Se dau matricele
i) A =
_
_
1 2 0
0 2 0
2 2 1
_
_
; ii) A =
_
_
1 2 0
0 2 0
2 2 1
_
_
.

In ecare din cele doua cazuri, aat i:


a) inversa A
1
, folosind teorema Cayley-Hamilton;
b) polinomul Q(A), folosind teorema Cayley-Hamilton, unde Q(t) = t
5
+ 2t
4
t
2
+ 5.
c) matricea e
A
.
2. Aat i funct ia de matrice ctg (A) pentru matricele din problema anterioara.
3. Aplicand teorema Cayley-Hamilton pentru matricea A =
_
1 2
2 1
_
,
a) aat i A
1
;
b) calculat i Q(A), unde Q(t) = t
4
2t
3
+ 3t 4.
4. Calculat i e
A
si sinA, pentru A =
_
0 2
2 0
_
.
- 120-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
12.3.2 Solut ii
1. i) Din ociu: 1pt. a) Polinomul caracteristic al matricei A =
_
_
1 2 0
0 2 0
2 2 1
_
_
este
P
A
() = det(AI) = (1 )(1 )(2 ) =
3
+ 2
2
+ 2 (0,5 pt.) .
Termenul liber al polinomului caracteristic este 2 = det A, nenul, deci matricea Aeste inversabila (0,5 pt.)
. Folosind teorema Cayley-Hamilton, are loc egalitatea P(A) = 0, adica
P(A) A
3
+ 2A
2
+A2I = 0. (12.1)
Relat ia se rescrie A
3
+ 2A
2
+ A = 2I A(A
2
+ 2A+I) = 2I, de unde, nmult ind la stanga cu
1
2
A
1
obt inem
1
2
(A
2
+ 2A+I) = A
1
(1 pt.) si deci
A
1
=
1
2
(A
2
2AI) =
_
_
1 1 0
0 1/2 0
2 1 1
_
_
(0,5 pt.) .
b) Aplicand teorema mpart irii cu rest n R[t], obt inem
Q(t) t
5
+ 2t
4
t
2
+ 5 = (t
2
4t 9) P(t) + 19t
2
+t 13 (0,5 pt.) .
Dar P(A) = 0, deci
Q(A) = 19A
2
+A13I
3
= 19
_
_
1 6 0
0 4 0
0 6 1
_
_
+
_
_
1 2 0
0 2 0
2 2 1
_
_
+
+
_
_
13 0 0
0 13 0
0 0 13
_
_
=
_
_
7 116 0
0 65 0
2 116 5
_
_
(1 pt.) .
c) Valorile proprii ale matricei A sunt distincte:
1
= 1,
2
= 1,
3
= 2 (1 pt.) . Putem scrie:
f(A) = f(1)Z
1
+f(1)Z
2
+f(2)Z
3
(12.2)
unde matricele Z
j
, j = 1, 3 nu depind de f; pentru a le aa particularizam funct ia f succesiv:
f(t) = t 1 f(A) = AI = 2Z
1
+Z
3
f(t) = t + 1 f(A) = A+I = 2Z
2
+ 3Z
3
f(t) = t
2
f(A) = A
2
= Z
1
+Z
2
+ 4Z
3
,
de unde obt inem sistemul liniar care are drept necunoscute matricele Z
1
, Z
2
, Z
3
:
_
_
_
2Z
1
+Z
3
= AI
2Z
2
+ 3Z
3
= A+I
Z
1
+Z
2
+ 4Z
3
= A
2
(0,5 pt.) . Acesta admite solut ia
Z
1
=

AI 0 1
A + I 2 3
A
2
1 4

2 0 1
0 2 3
1 1 4

=
1
6
(A
2
3A+ 2I) =
_
_
0 0 0
0 0 0
1 0 1
_
_
Z
2
=

2 AI 1
0 A + I 3
1 A
2
4

2 0 1
0 2 3
1 1 4

=
1
6
(3A
2
+ 3A+ 6I) =
_
_
1 2 0
0 0 0
1 2 0
_
_
Z
3
=

2 0 AI
0 2 A + I
1 1 A
2

2 0 1
0 2 3
1 1 4

=
1
6
(2A
2
2I) =
_
_
0 2 0
0 1 0
0 2 0
_
_
(1 pt.) .
Atunci, pentru f(z) = Q(z) = z
5
+ 2z
4
z
2
+ 5 n relat ia (12.2), obt inem:
f(A) = f(1)Z
1
+f(1)Z
2
+f(2)Z
3
= 5
_
_
0 0 0
0 0 0
1 0 1
_
_
+ 7
_
_
1 2 0
0 0 0
1 2 0
_
_
+
+65
_
_
0 2 0
0 1 0
0 2 0
_
_
=
_
_
7 116 0
0 65 0
2 116 5
_
_
, (0,5 pt.) . (12.3)
- 121-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Pentru f(A) = e
A
, prin nlocuirea funct iei f si a solut iei Z
1
, Z
2
, Z
3
n relat ia (12.3) obt inem:
e
A
=
1
6
[e
1
(A
2
3A+ 2I) +e(3A
2
+ 3A+ 6I) +e
2
(2A
2
2I)],
si deci e
A
=
_
_
e 2e
2
2e 0
0 e
2
0
e
1
e 2e 2e
2
e
1
_
_
(2 pt.) Total: 10pt. .
Altfel. Pentru cele trei valori proprii
1
= 1,
2
= 1,
3
= 2 se obt in vectorii proprii generatori pentru
subspat iile proprii corespunzatoare
v
1
= (0, 0, 1), v
2
= (1, 0, 1), v
3
= (2, 1, 2),
deci matricea diagonalizatoare este C = [v
1
, v
2
, v
3
] =
_
_
0 1 2
0 0 1
1 1 2
_
_
(1 pt.) . Atunci e
A
= Ce
D
C
1
, unde
D =
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 2
_
_
este matricea diagonala D = C
1
AC asociata lui A. Prin calcul direct, rezulta:
e
A
=
_
_
0 1 2
0 0 1
1 1 2
_
_
_
_
e
1
0 0
0 e 0
0 0 e
2
_
_
_
_
1 0 1
1 2 0
0 1 0
_
_
=
_
_
e 2e
2
2e 0
0 e
2
0
e
1
e 2e 2e
2
e
1
_
_
, (1 pt.) Total: 10pt. .
ii) a) Polinomul caracteristic al matricei A =
_
_
1 2 0
0 2 0
2 2 1
_
_
este
P() = det(AI) = (1 )
2
(2 ) =
3
+ 4
2
5 + 2
si deci, n baza teoremei Cayley-Hamilton, avem
A
3
+ 4A
2
5A+ 2I = 0
1
2
(A
3
4A
2
+ 5A) = I,
deci A
1
=
1
2
(A
2
4A+ 5I) =
_
_
1 1 0
0 1/2 0
2 1 1
_
_
.
b) Aplicam teorema mpart irii cu rest n R[t]; mpart im polinomul Q la P = t
3
+ 4t
2
5t + 2
si obt inem Q(t) t
5
+ 2t
4
t
2
+ 5 = (t
2
6t 19) P(t) + 47t
2
83t + 43, deci t inand cont ca P(A) = 0,
rezulta
Q(A) = A
5
+ 2A
4
A
2
+ 5I = 47A
2
83A+ 43I =
_
_
7 116 0
0 65 0
22 304 7
_
_
.
c) Valorile proprii ale matricei A sunt
1
=
2
= 1 si
3
= 2. Deoarece
1
=
2
, n acest caz scriem:
f(A) = f(
1
)Z
1
+f
t
(
1
)Z
2
+f(
3
)Z
3
(12.4)
sau echivalent
f(A) = f(1)Z
1
+f
t
(1)Z
2
+f(2)Z
3
, (12.5)
unde matricile Z
j
, j = 1, 3 nu depind de f; pentru a le aa, particularizam funct ia f succesiv:
f(t) = t 1 f(A) = AI = Z
2
+Z
3
f(t) = t + 1 f(A) = A+I = 2Z
1
+Z
2
+ 3Z
3
f(t) = t
2
f(A) = A
2
= Z
1
+ 2Z
2
+ 4Z
3
,
de unde obt inem sistemul liniar compatibil determinat n necunoscute matricele Z
1
, Z
2
, Z
3
_
_
_
Z
2
+Z
3
= AI
2Z
1
+Z
2
+ 3Z
3
= A+I
Z
1
+ 2Z
2
+ 4Z
3
= A
2
.
- 122-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
sistem a carui solut ie este Z
1
= A
2
+ 2A, Z
2
= A
2
+ 3A2I, Z
3
= A
2
2A+I, deci
Z
1
=
_
_
1 2 0
0 0 0
0 6 1
_
_
, Z
2
=
_
_
0 0 0
0 0 0
2 4 0
_
_
, Z
3
=
_
_
0 2 0
0 1 0
0 6 0
_
_
.
Pentru f(A) = e
A
, prin nlocuirea funct iei f si a solut iei z
1
, z
2
, z
3
n relat ia (12.5), obt inem:
e
A
= (A
2
+ 2A)e + (A
2
+ 3A2I)e + (A
2
2A+I)e
2
=
= (2A
2
+ 5A2I)e + (A
2
2A+I)e
2
=
= e
_
_
1 2 0
0 0 0
2 10 1
_
_
+e
2
_
_
0 2 0
0 1 0
0 6 0
_
_
=
_
_
e 2e
2
2e 0
0 e
2
0
2e 10e 6e
2
e
_
_
.
Pentru f(z) = Q(z) = z
5
+ 2z
4
z
2
+ 5 n relat ia (12.4), rezulta
Q(A) = Q(1)Z
1
+Q
t
(1)Z
2
+Q(2)Z
3
=
= 7
_
_
1 2 0
0 0 0
0 6 1
_
_
+ 11
_
_
0 0 0
0 0 0
2 4 0
_
_
+ 65
_
_
0 2 0
0 1 0
0 6 0
_
_
=
=
_
_
7 116 0
0 65 0
22 304 7
_
_
.
2. i) Pentru A =
_
_
1 2 0
0 2 0
2 2 1
_
_
si f(A) = ctg A, prin nlocuirea funct iei f n relat ia (12.2), obt inem:
ctg A =
1
6
[(A
2
3A+ 2I) ctg (1) + (3A
2
+ 3A+ 6I) ctg 1 + (2A
2
2I) ctg 2] =
=
1
6
[(4A
2
+ 6A+ 4I) ctg 1 + (2A
2
2I) ctg 2] =
=
1
6
_
_
6 12 0
0 0 0
12 12 6
_
_
ctg 1 +
1
6
_
_
0 12 0
0 6 0
0 12 0
_
_
ctg2.
ii) Pentru A =
_
_
1 2 0
0 2 0
2 2 1
_
_
si f(A) = ctg A, nlocuind n relat ia (12.4), avem
ctg A = (A
2
+ 2A) ctg 1 + (A
2
+ 3A2I)(
1
sin
2
1
) + (A
2
2A+I) ctg 2 =
=
_
_
1 2 0
0 0 0
0 6 1
_
_
ctg 1 +
_
_
0 0 0
0 0 0
2 4 0
_
_
1
sin
2
1
+
_
_
0 2 0
0 1 0
0 6 0
_
_
ctg 2.
3. a) Polinomul caracteristic al matricii A =
_
1 2
2 1
_
este
P() = det(AI) = ( + 1)( 3) =
2
2 3.
Termenul liber 3 al acestui polinom este exact determinantul matricii A, deci A este inversabila. Conform
teoremei Cayley-Hamilton avem
P(A) A
2
2A3I = 0 A
2
2A = 3I A(A2I) = (A2I)A = 3I
- 123-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
si nmult ind la stanga (respectiv la dreapta) cu
1
3
A
1
, rezulta
A
1
=
1
3
(A2I) =
_
1/3 2/3
2/3 1/3
_
.
b) Aplicam teorema mpart irii cu rest n R[t]; mpart im polinomul Q la P = t
2
2t 3 si obt inem
Q(t) = t
4
2t
3
+ 3t 4 = (t
2
+ 3)(t
2
2t 3) + 9t + 5,
si cum P(A) A
2
2A3I = 0, rezult a
Q(A) = A
4
2A
3
+ 3A4I = 9A+ 5I =
_
14 18
18 14
_
.
4. Polinomul caracteristic al matricei A =
_
0 2
2 0
_
este
P() = det(AI) =
2
4 = ( 2)( + 2),
deci valorile proprii sunt
1
= 2 si
2
= 2. Putem scrie
f(A) = f(
1
)Z
1
+f(
2
)Z
2
,
deci
f(A) = f(2)Z
1
+f(2)Z
2
, (12.6)
unde matricile Z
j
, j = 1, 3 nu depind de f; pentru a le aa particularizam funct ia f succesiv:
f(t) = t 1 f(A) = AI = 3Z
1
+Z
2
f(t) = t + 1 f(A) = A+I = Z
1
+ 3Z
2
,
de unde obt inem sistemul liniar care are matrice drept necunoscute
_
3Z
1
+Z
3
= AI
Z
1
+ 3Z
3
= A+I,
care admite solut ia
Z
1
=
1
4
(A+ 2I) =
_
1/2 1/2
1/2 1/2
_
, Z
2
=
1
4
(A+ 2I) =
_
1/2 1/2
1/2 1/2
_
.
Pentru f(t) = e
t
, prin nlocuirea funct iei f si a solut iei Z
1
si Z
2
n relat ia (12.6) obt inem
e
A
=
1
4
(A+ 2I)e
2
+
1
4
(A+ 2I)e
2
=
_
(e
2
+ e
2
)/2 (e
2
e
2
)/2
(e
2
e
2
)/2 (e
2
+ e
2
)/2
_
.
Pentru f(t) = sint, prin nlocuirea funct iei f n relat ia (12.6) obt inem
sinA =
1
4
(A+ 2I) sin(2) +
1
4
(A+ 2I) sin2 =
1
2
Asin2 =
_
0 sin2
sin2 0
_
.
12.4 Exercit ii/probleme propuse spre rezolvare
1. Sa se determine valoarea polinomului de matrice
Q(A) = A
4
4A
3
+ 6A
2
4A+I,
- 124-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
pentru matricea
A =
_
_
_
_
2 3 1 4
4 5 2 7
3 3 2 5
2 2 2 3
_
_
_
_
.
2. Folosind teorema lui Cayley-Hamilton sa se calculeze A
1
si A
n
, pentru matricea
A =
_
_
2 0 0
0 1 0
0 1 1
_
_
.
3. Fie V un spat iu euclidian complex si /: V V un endomorsm hermitian. Sa se arate ca e
i,
, stiind ca
i
2
= 1, reprezinta un endomorsm unitar.
4. Sa se calculeze matricea e
A
pentru
A =
_
_
1 0 2
0 0 0
2 0 4
_
_
.
- 125-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
- 126-
MA.13.Forme biliniare si patratice
Cuvinte cheie: forma liniara, forma biliniara; forma biliniara simetrica,
forma biliniara antisimetrica, matricea formei bilinare, forma patratica,
vectori izotropi, forma patratica degenerata, forma patratica nedegen-
erata, forma patratica pozitiv denita, forma patratica negativ denita,
forma patratica nedenita, forma patratica pozitiv semidenita, forma
patratica negativ semidenita, expresia analitica a unei forme biliniare,
metoda Gauss, metoda Jacobi, metoda valorilor proprii, signatura unei
forme patratice
13.1 Forme biliniare
Fie V un spat iu vectorial peste campul K. O transformare liniara : V K se numeste forma liniara. Acest
concept se extinde n felul urmator:
Denit ia 99. O funct ie /: V V K se numeste forma biliniara sau tensor covariant de ordinul 2 pe V ,
daca:
/(kx +y, z) = k/(x, z) +/(y, z);
/(x, ky +z) = k/(x, y) +/(x, z), x, y, z V, k, K.
Aceasta denit ie spune ca o forma biliniara este o funct ie de doua variabile vectoriale, liniara n raport cu
ecare variabila.
Exemplu. Produsul scalar denit pe un spat iu vectorial real este o forma biliniara.
Contraexemplu. Produsul scalar denit pe un spat iu vectorial complex nu este o forma biliniara deoarece
(x, ky +z) = (x, ky) + (x, z) =

k(x, y) +

(x, z) ,= k(x, y) +(x, z).
Fie B(V, K) mult imea tuturor formelor biliniare pe V . Adunarea formelor biliniare si nmult irea cu scalari
se denesc ca la funct ii.

In raport cu aceste operat ii, mult imea B(V, K) este un spat iu vectorial peste campul
K.
Denit ia 100. Forma biliniara / se numeste simetrica daca /(x, y) = /(y, x), x, y V . Forma biliniara
/ se numeste antisimetrica daca /(x, y) = /(y, x), x, y V .
Fie V
n
un spat iu vectorial n-dimensional peste campul K si e e
1
, . . . , e
n
o baza n acest spat iu. Pentru
x =
n

i=1
x
i
e
i
, y =
n

j=1
y
j
e
j
, x, y V
n
127
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
si /: V
n
V
n
K o forma biliniara pe V
n
, avem
/(x, y) = /
_
_
n

i=1
x
i
e
i
,
n

j=1
y
j
e
j
_
_
=
n

i=1
n

j=1
x
i
y
j
/(e
i
, e
j
),
ceea ce arata ca forma biliniara / pe V
n
este unic determinata daca se cunosc cele n
2
valori ale ei /(e
i
, e
j
),
i, j = 1, n, pentru vectorii bazei e
1
, . . . , e
n
. Notand a
ij
= /(e
i
, e
j
) K, obt inem expresia
/(x, y) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
y
j
,
care se numeste expresia analitica a formei biliniare fat a de baza considerata (polinom n 2n variabile).
Matricea A = [a
ij
] /
nn
(K) de elemente a
ij
= /(e
i
, e
j
) se numeste matricea formei bilinare / n
raport cu baza e
1
, . . . , e
n
. Daca introducem matricele coloana X = [x
j
] /
n1
(K) si Y = [y
j
] /
n1
(K),
atasate vectorilor x, respectiv y, atunci expresia analitica a formei biliniare poate scrisa sub forma matriceala
/(x, y) =
t
XAY .
Aplicat ia care asociaza ecarei forme biliniare /: V
n
V
n
K matricea ei n raport cu o baza data a
spat iului V
n
este un izomorsm ntre spat iul vectorial B(V
n
, K) si spat iul vectorial /
nn
(K).

In consecint a,
dimB(V
n
, K) = dim/
nn
(K) = n
2
.
Teorema 101. O forma biliniara /: V
n
V
n
K este simetrica (antisimetrica) daca si numai daca matricea
formei ntr-o baza xata a spat iului este simetrica (antisimetrica).
Demonstrat ie. Admitem ca / este o forma simetrica. Daca A = [a
ij
] este matricea formei ntr-o baza
e
1
, . . . , e
n
a spat iului, avem a
ij
= /(e
i
, e
j
) = /(e
j
, e
i
) = a
ji
, deci A =
t
A. Reciproc, admitem ca exista
o baza e
1
, . . . , e
n
a spat iului astfel ncat matricea A = [a
ij
] este simetrica. Atunci x, y V , avem
/(y, x) =
t
Y AX =
t
(
t
Y AX) =
t
X
t
AY =
t
XAY = /(x, y).
Teorema 102. Daca C = [c
ij
] /
nn
(K) este matricea de trecere de la baza e
1
, . . . , e
n
la baza
e
1
t
, . . . , e
n
t
din V
n
, iar A = [a
ij
] si B = [b
ij
] sunt matricele formei biliniare /: V
n
V
n
K fat a de
cele doua baze, atunci
B =
t
CAC.
Demonstrat ie.

In raport cu baza e
1
t
, . . . , e
n
t
avem
x =
n

i=1
x
i
t
e
i
t
, y =
n

j=1
y
j
t
e
j
t
, x, y V
n
.
Daca X
t
= [x
j
t
], Y = [y
j
t
], iar B = [b
ij
], unde b
ij
= /(e
i
t
, e
j
t
), i, j = 1, n, este matricea lui / fat a de baza
e
1
t
, . . . , e
n
t
, atunci
/(x, y) =
t
X
t
BY
t
.
Pe de alta parte, matricele coloana X, Y si X
t
, Y
t
ale lui x si y n cele doua baze sunt legate prin egalitat ile
X = CX
t
, Y = CY
t
. De aceea
/(x, y) =
t
XAY =
t
(CX
t
)A(CY
t
) =
t
X
t
(
t
CAC)Y
t
,
de unde rezulta
t
X
t
BY
t
=
t
X
t
(
t
CAC)Y
t
, iar prin identicare gasim B =
t
CAC.
- 128-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Denit ia 103. Daca matricea A este nesingulara (singulara), atunci forma biliniara / se numeste nedegenerata
(degenerata). Rangul matricei A se numeste rangul formei biliniare /.
Denit ia 104. Fie /: V V K o forma biliniara simetrica. Mult imea
Ker / =
_
x V [ /(x, y) = 0, y V
_
se numeste nucleul formei.
Teorema 105. Ker / este un subspat iu vectorial al lui V .
Demonstrat ie. Fie u, v Ker /. Atunci /(u, w) = 0, /(v, w) = 0, w V si pentru k, K, avem
k/(u, w) +/(v, w) = 0 sau /(ku +v, w) = 0, deci ku +v Ker /.
Teorema 106 (Teorema rangului). Daca /: V
n
V
n
K este o forma biliniara simetrica, atunci
rang / = n dim( Ker /).
Demonstrat ie. Fie e
1
, . . . , e
n
o baza a lui V
n
si A = [a
ij
], a
ij
K, matricea formei biliniare n raport cu
aceasta baza. Atunci x, y V
n
avem
x =
n

i=1
x
i
e
i
, y =
n

j=1
y
j
e
j
, /(x, y) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
y
j
=
n

j=1
_
n

i=1
a
ij
x
i
_
y
j
,
care arata ca x Ker / daca si numai daca x este o solut ie a sistemului liniar si omogen
n

i=1
a
ij
x
i
= 0, j = 1, n.
Deci Ker /coincide cu mult imea solut iilor acestui sistem. Dar rang / = rang [a
ij
], deci rangul lui /este egal cu
diferent a dintre numarul necunoscutelor sistemului si dimensiunea spat iului vectorial al solut iilor sistemului.
13.2 Forme patratice
Fie V un spat iu vectorial peste campul K si /: V V K o forma biliniara simetrica. Funct ia / determina
unic funct ia Q: V K, Q(x) = /(x, x), care se numeste forma patratica.
Cunoasterea formei patratice Q permite recuperarea formei biliniare simetrice /.

Intr-adevar,
/(x, y) = /(y, x), x, y V
si
Q(x +y) = /(x +y, x +y) = /(x, x) +/(x, y) +/(y, x) +/(y, y) = /(x, x) + 2/(x, y) +/(y, y)
- 129-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
implica
/(x, y) =
1
2
_
Q(x +y) Q(x) Q(y)

.
De exemplu, forma patratica corespunzatoare produsului scalar real (forma biliniara simetrica) este patratul
normei euclidiene
Q(x) = (x, x) = [[x[[
2
, x V.
Forma biliniara simetrica / asociata formei patratice Q se numeste forma polara sau forma dedublata a lui
Q.
Presupunem dimV = n. Daca e
1
, e
2
, . . . , e
n
este o baza n spat iul vectorial V
n
, atunci pentru ecare
x V
n
, x =
n

i=1
x
i
e
i
, avem
Q(x) = /(x, x) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
=
t
XAX,
unde a
ij
= /(e
i
, e
j
), i, j = 1, n, X =
t
[x
1
, x
2
, . . . , x
n
]. De aici deducem ca matricea si rangul formei patratice
Q coincid cu matricea, respectiv cu rangul formei biliniare simetrice / asociate lui Q.
Denit ia 107. Fie /: V V K o forma biliniara simetrica si Q forma patratica asociata. Vectorii x, y V
se numesc ortogonali n raport cu / (sau Q) daca /(x, y) = 0.
Denit ia 108. Fie U V un subspat iu vectorial al lui V . Mult imea
U

=
_
y V [ /(x, y) = 0, x U
_
se numeste complementul ortogonal al lui U n V fat a de /.
Teorema 109. Fie /: V V K o forma biliniara simetrica.
1) U

este subspat iu vectorial al lui V .


2) Daca u
1
, u
2
, . . . , u
p
este o baza n U, apartenent a y U

este echivalenta cu sistemul


/(u
1
, y) = /(u
2
, y) = = /(u
p
, y) = 0.
3) Daca dimV = n, avem dimU + dimU

dimV . Egalitatea are loc daca / este nedegenerata.


4) Daca //
U
si //
U

sunt restrict iile lui / la U, respectiv U

si dimV = n, atunci U U

= V daca si
numai daca //
U
este nedegenerata.
Demonstrat ie. 1) Fie y
1
, y
2
U

, adica /(x, y
1
) = 0 si /(x, y
2
) = 0. Pentru k, R avem k/(x, y
1
) +
/(x, y
2
) = 0 sau /(x, ky
1
+y
2
) = 0, deci ky
1
+y
2
U

.
2) y U

implica /(x, y) = 0, x U.

In particular /(u
i
, y) = 0, i = 1, p, deoarece u
i
U.
Reciproc, folosind ipoteza si x U, x =
p

i=1
x
i
u
i
, x
i
K, gasim /(x, y) =
p

i=1
x
i
/(u
i
, y) = 0, adica y U

.
4) Admitem ca restrict ia /[
U
este nedegenerata. Aceasta nseamna ca singurul vector din U ortogonal pe tot i
vectorii din U este vectorul nul, astfel ncat U U

= 0. Cum, pe de alta parte, dimU + dimU

dimV ,
avem cu necesitate dimU + dimU

= dimV si U U

= V .
Reciproc, daca U U

= V , rezulta U U

= 0 astfel ncat //
U
este nedegenerata.
- 130-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Observat ie. Chiar daca o forma biliniara simetrica / (sau forma patratica Q) este nedegenerata pe spat iul
V , se poate ntampla ca restrict iile ei la anumite subspat ii vectoriale ale lui V sa e degenerate. De exemplu,
forma patratica Q(x) = x
2
1
+ x
2
2
x
2
3
este nedegenerata pe R
3
, dar restrict ia ei la subspat iul U =
_
x
R
3
[ x
2
x
3
= 0
_
este degenerata avand rangul egal cu unitatea.

Intr-adevar, daca facem schimbarea de
coordonate x
1
= y, x
2
= y
2
si x
2
x
3
= y
3
, forma patratica devine Q(y) = y
2
1
+ 2y
2
y
3
y
2
3
. Prin schimbarea
ment ionata, mult imea U se scrie U =
_
y R
3
[ y
3
= 0
_
si Q/
U
(y) = y
2
1
are, evident, rangul 1. Pentru a
obt ine complementul ortogonal U

, consideram o baza n U formata din vectorii u


1
= (0, 1, 1), u
2
= (1, 1, 1) si
impunem condit iile /(u
1
, y) = 0 si /(u
2
, y) = 0, cu y U

. Rezulta y
2
y
3
= 0 si y
1
+y
2
y
3
= 0, cu solut ia
generala y
1
= 0 si y
2
= y
3
= a, deci y = (0, a, a) U

.
Denit ia 110. Un vector x V se numeste vector izotropn raport cu o forma biliniara simetrica /: V V
K (sau n raport cu forma patratica asociata Q) daca Q(x) = /(x, x) = 0.
Exemplu. Fie forma biliniara /: C C C, /(x, y) = x
1
y
1
+ x
2
y
2
. Forma patratica asociata este
Q(x) = x
2
1
+ x
2
2
. Din Q(x) = 0 rezulta x
2
= ix
1
astfel ncat vectorii izotropi ai formei sunt (x
1
, ix
1
) si
(x
1
, ix
1
), cu x
1
C.
Denit ia 110 spune ca un vector x V este izotrop daca si numai daca el este ortogonal lui nsusi. Evident,
vectorul nul al spat iului este ntotdeauna izotrop deoarece Q(0) = 0.
Denit ia 111. Fie /: V
n
V
n
K o forma biliniara simetrica. Baza e
1
, e
2
, . . . , e
n
V
n
se numeste baza
ortogonala n raport cu forma / (sau n raport cu forma patratica asociata Q) daca /(e
i
, e
j
) = 0, pentru i ,= j,
i, j = 1, n, adica vectorii ei sunt ortogonali doi cate doi fat a de forma /.

In raport cu o baza ortogonala matricea formei este diagonala,


A =
_
_
_
_
a
11
0 0 . . . 0
0 a
22
0 . . . 0

0 0 0 . . . a
nn
_
_
_
_
si daca notam a
ii
= a
i
, i = 1, n, atunci expresiile analitice ale formei biliniare / si formei patratice asociate Q
devin expresii canonice,
/(x, y) =
n

i=1
a
i
x
i
y
i
, Q(x) =
n

i=1
a
i
x
2
i
.
13.3 Reducerea formelor patratice la expresia canonica
Fie V
n
un spat iu peste K (R sau C) si Q(x) =
t
XAX o forma patratica pe V
n
exprimata prin matricea
simetrica A fat a de o baza xata a lui V
n
. O schimbare a bazei n V
n
corespunde la X = CX
t
, deci Q(x) =
t
X
t
BX
t
, unde B =
t
CAC este tot o matrice simetrica. Prin urmare B poate o matrice diagonala, dar nu
poate o matrice Jordan ce cont ine cel put in o celula de ordin 2.
Teorema 112 (Metoda Gauss). Daca Q: V
n
K este o forma patratica, atunci exista o baza n V
n
care
este ortogonala n raport cu Q (relativ la aceasta baza, Q are o expresie canonica).
Demonstrat ie. Se utilizeaza induct ia dupa n. Fie f
1
, . . . , f
n
o baza a spat iului V
n
si Q(x) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
expresia analitica a formei n aceasta baz a. Daca a
ii
= 0, i = 1, n si Q nu este identic nula, exista cel put in un
- 131-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
element a
ij
,= 0 pentru i ,= j. Prin transformarea de coordonate
x
i
= x
i
t
+x
j
t
, x
j
= x
i
t
x
j
t
, x
k
= x
k
t
, k ,= i, j,
expresia formei patratice devine Q(x) =
n

i,j=1
a
ij
t
x
i
t
x
j
t
, n care cel put in unul dintre elementele diagonale a
ii
t
,
i = 1, n, este nenul (deoarece x
i
x
j
= x
i
t
2
x
j
t
2
).
Notam cu e
1
t
, . . . , e
n
t
baza lui V
n
fat a de care coordonatele lui x sunt x
i
t
, i = 1, n. Matricea de trecere
este
C
1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 . . . 0 0 . . . 0
0 1 . . . 0 0 . . . 0
.
.
.
0 0 . . . 1 1 . . . 0
0 0 . . . 1 1 . . . 0
.
.
.
0 0 . . . 0 0 . . . 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
i

Fara a micsora generalitatea, putem admite ca a


11
t
,= 0 astfel ncat putem scrie
Q(x) = a
11
t
x
1
t
2
+ 2
n

k=2
a
1k
t
x
1
t
x
k
t
+
n

i,j,=1
a
ij
t
x
i
t
x
j
t
.
Adaugam si scadem termenii potrivit i pentru a introduce patratul formei liniare
a
11
t
x
1
t
+a
12
t
x
2
t
+ +a
1n
t
x
n
t
n expresia lui Q, adica
Q(x) =
1
a
11
t
(a
11
t
x
1
t
+a
12
t
x
2
t
+ +a
1n
t
x
n
t
)
2
+
n

i,j=2
a
ii
tt
x
i
t
x
j
t
,
unde
n

i,j=2
a
ij
tt
x
i
t
x
j
t
nu cont ine pe x
1
t
. Fie e
1
tt
, e
2
tt
, . . . , e
n
tt
baza din V
n
fat a de care coordonatele vectorului
x sa satisfaca egalitat ile:
x
1
t
= a
11
t
x
1
t
+a
12
t
x
2
t
+ +a
1n
t
x
n
t
, x
j
tt
= x
j
t
, j = 2, n.

In raport cu aceasta baza, expresia formei patratice devine


Q(x) =
1
a
11
t
x
1
tt
2
+
n

i,j=2
a
ij
tt
x
i
tt
x
j
tt
.
Matricea de trecere la noua baza este
C
2
=
_
_
_
_
_
_

1
a
11
t

a
12
t
a
11
t
. . .
a
1n
t
a
11
t
0 1 . . . 0

0 0 . . . 1
_
_
_
_
_
_
.
Suma Q(x) =
n

i,j=2
a
ij
tt
x
i
tt
x
j
tt
este o forma patratican n1 variabile astfel ncat poate tratata asemanator.

In concluzie, dupa nca cel mult n 1 pasi obt inem o baza e


1
, . . . , e
n
n V
n
, ortogonala fat a de Q, forma
patratica reducandu-se la expresia canonica care reprezinta o suma de patrate de p = rang Q n forme liniare
independente.
- 132-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Exemple:
1) Pentru forma patratica
Q: R
3
R, Q(x) = x
1
x
2
2x
1
x
3
+x
2
x
3
,
avem a
ii
= 0, i = 1, 2, 3.
Prin schimbarea de coordonate x
1
= x
1
t
+x
2
t
, x
2
= x
1
t
x
2
t
si x
3
= x
3
t
, obt inem
Q(x) = x
1
t
2
x
2
t
2
x
1
t
x
3
t
3x
2
t
x
3
t
.
Folosind matricea de trecere
C
1
=
_
_
1 1 0
1 1 0
0 0 1
_
_
,
gasim noua baza
e
1
t
= e
1
+e
2
, e
2
t
= e
1
e
2
, e
3
t
= e
3
.

In
Q(x) =
_
x
1
t

1
2
x
3
t
_
2
x
2
t
2
3x
2
t
x
3
t

1
4
x
3
t
2
notam x
1
tt
= x
1
t

1
2
x
3
t
, x
2
tt
= x
2
t
, x
3
tt
= x
3
t
si obt inem
Q(x) = x
1
tt
2
x
2
tt
2
3x
2
tt
x
3
tt

1
4
x
3
tt
2
.
Baza corespunzatoare este e
1
tt
= e
1
t
, e
2
tt
= e
2
t
, e
3
tt
=
1
2
e
1
t
+e
3
t
, iar matricea de trecere este
C
2
=
_
_
_
1 0
1
2
0 1 0
0 0 1
_
_
_.
Asemanator,
Q(x) = x
1
tt
2

_
x
2
tt
+
3
2
x
3
tt
_
2
+ 2x
3
tt
2
astfel ncat, prin schimbarea de coordonate
x
1
ttt
= x
1
tt
, x
2
ttt
= x
2
tt
+
3
2
x
3
tt
, x
3
ttt
= x
3
tt
,
avem
Q(x) = x
1
ttt
2
x
2
ttt
2
+ 2x
3
ttt
2
,
care reprezinta expresia canonica a formei patratice. Baza fat a de care am obt inut aceasta expresie este formata
din vectorii e
1
ttt
= e
1
+e
2
, e
2
ttt
= e
1
e
2
si e
3
ttt
= e
1
+ 2e
2
+e
3
, unde e
1
, e
2
si e
3
sunt vectorii bazei canonice.
S-a folosit matricea de trecere
C
3
=
_
_
_
1 0 0
0 1
3
2
0 0 1
_
_
_.
Matriceal, avem legatura
t
[e
1
ttt
, e
2
ttt
, e
3
ttt
] =
t
C
1
t
C
2
t
C
3
t
[e
1
, e
2
, e
3
].
2) Pentru forma patratica
Q: R
3
R, Q(x) = 9x
2
1
+ 6x
2
2
+ 6x
2
3
+ 12x
1
x
2
10x
1
x
3
2x
2
x
3
,
- 133-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
n baza canonica a lui R
3
, obt inem succesiv
Q(x) =
1
9
(9x
1
+ 6x
2
5x
3
)
2

36
9
x
2
2

25
9
x
2
3
+ 6x
2
2
+ 6x
2
3
2x
2
x
3
=
1
9
(9x
1
+ 6x
2
5x
3
)
2
+ 2x
2
2
2x
2
x
3
+
29
9
x
2
3
=
1
9
(9x
1
+ 6x
2
5x
3
)
2
+
1
2
(2x
2
x
3
)
2

1
2
x
2
3
+
29
9
x
2
3
=
1
9
(9x
1
+ 6x
2
5x
3
)
2
+
1
2
(2x
2
x
3
)
2
+
49
18
x
2
3
=
1
9
y
2
1
+
1
2
y
2
2
+
49
18
y
2
3
,
unde y
1
= 9x
1
+ 6x
2
5x
3
, y
2
= 2x
2
x
3
si y
3
= x
3
sunt coordonatele lui x n baza ortogonala fat a de Q,
formata din vectorii:
f
1
=
1
9
e
1
, f
2
=
3
9
e
1
+
1
2
e
2
, f
3
=
2
9
e
1
+
1
2
e
2
+e
3
.
Teorema 113 (Metoda Jacobi). Fie Q: V
n
K o forma patratica si A = [a
ij
] matricea ei n baza
e
1
, . . . , e
n
a lui V
n
. Notam
0
= 1. Daca determinant ii:

1
= a
11
,
2
=

a
11
a
12
a
21
a
22

, . . . ,
n
= det A
sunt nenuli, exista o baza B = f
1
, . . . , f
n
n V
n
fat a de care forma patratica Q are expresia canonica
Q(x) =
n

i=1

i1

i
x
i
t
2
,
unde x
i
t
, i = 1, n, sunt coordonatele lui x n baza B.
Demonstrat ie. Cautam vectorii f
1
, . . . , f
n
de forma
f
1
= c
11
e
1
, f
2
= c
21
e
1
+c
22
e
2
, . . . , f
n
= c
n1
e
1
+c
n2
e
2
+ +c
nn
e
n
astfel ncat sa avem
/(f
i
, e
j
) = 0, /(f
i
, e
i
) = 1, 1 j < i n,
unde / este polara formei patratice Q. Scrise dezvoltat, aceste condit ii devin
/(f
i
, e
1
) = c
i1
a
11
+c
i2
a
12
+ +c
ii
a
1i
= 0
/(f
i
, e
2
) = c
i1
a
21
+c
i2
a
22
+ +c
ii
a
2i
= 0

/(f
i
, e
i1
) = c
i1
a
i1,1
+c
i2
a
i1,2
+ +c
ii
a
i1i
= 0
/(f
i
, e
i
) = c
i1
a
i1
+c
i2
a
i2
+ +c
ii
a
ii
= 1.
Acest sistem are solut ie unica, deoarece prin ipoteza determinantul sistemului este chiar
i
,= 0. Regula lui
Cramer da
c
ii
=

a
11
. . . a
1i1
0

a
i1,1
. . . a
i1,i1
0
a
i1
. . . a
i,i1
1

i
=

i1

i
- 134-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
astfel ncat baza f
1
, . . . , f
n
este perfect determinata. Sa gasim acum expresia formei patratice n aceasta
baza. Matricea lui Qn baza f
1
, . . . , f
n
este matricea B de elemente
b
ij
= /(f
i
, f
j
) = /(f
i
, c
j1
e
1
+ +c
jj
e
j
) = c
j1
/(f
i
, e
1
) +c
j2
/(f
i
, e
2
) + +c
jj
/(f
i
, e
j
).
Deoarece /(f
i
, e
j
) = 0 pentru j < i (prin construct ie), deducem ca b
ij
= 0 pentru j < i. Din proprietatea
de simetrie a formei biliniare / rezulta ca b
ij
= 0 si pentru j > i.

In concluzie, b
ij
= 0 pentru i ,= j.

In plus,
daca j = i, atunci
b
ii
= /(f
i
, f
i
) = /(f
i
, c
i1
e
1
+ +c
ii
e
i
)
= c
i1
/(f
i
, e
1
) + +c
i,i1
/(f
i
, e
i1
) +c
ii
/(f
i
, e
i
) = c
ii
=

i1

i
, i = 1, n.
Prin urmare, expresia lui Qn baza f
1
, f
2
, . . . , f
n
este
Q(x) =
n

i,j=1
b
ij
x
i
t
x
j
t
=
n

i=1

i1

i
x
i
t
2
.
Exemplu. Pentru forma patratica
Q(x) = 5x
2
1
+ 6x
2
2
+ 4x
2
3
4x
1
x
2
4x
1
x
3
, x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
,
matricea atasata n baza canonica a lui R
3
este
A =
_
_
5 2 2
2 6 0
2 0 4
_
_
.
Minorii principali
i
sunt
1
= a
11
= 5,
2
=

5 2
2 6

= 26 si
3
= det A = 80. Rezulta expresia
canonica
Q(x) =
1
5
x
1
t
2
+
5
26
x
2
t
3
+
13
40
x
3
t
2
,
n baza formata din vectorii f
1
=
1
5
e
1
, f
2
=
1
13
e
1
+
5
26
e
2
si f
3
=
3
20
e
1
+
1
20
e
2
+
13
40
e
3
.
Teorema 114 (Metoda valorilor proprii). Fie V
n
un spat iu vectorial real euclidian. Daca Q: V
n
R este
o forma patratica (reala), atunci exista o baza B = f
1
, f
2
, . . . , f
n
a lui V
n
fat a de care expresia canonica a
formei este
Q(x) =
n

i=1

i
x
i
t
2
,
unde
1
,
2
, . . . ,
n
sunt valorile proprii ale matricei formei, ecare valoare proprie ind scrisa de atatea ori
cat este multiplicitatea sa, iar x
i
t
, i = 1, n, sunt coordonatele lui x n baza B.
Demonstrat ie. Fie A matricea asociata lui Qntr-o baza init iala a lui V
n
. Ca matrice reala si simetrica, matricea
A are n valori proprii reale
1
, . . . ,
n
(unele pot egale) si se poate diagonaliza. Baza f
1
, . . . , f
n
formata
din vectori proprii ai matricei A, ortonormat i n raport cu produsul scalar preexistent, determina matricea
diagonalizatoare C, care este ortogonala (
t
C = C
1
). Aceasta este o baza fat a de care Q are o expresie
canonica deoarece
D = C
1
AC =
t
CAC =
_
_
_
_
_

1
0 . . . 0
0
2
. . . 0

.
.
.
0 0 . . .
n
_
_
_
_
_
.
- 135-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Comparat ia celor trei metode
1) Metoda Gauss da un algoritm elementar de aducere la forma canonica, dar nu se obt ine direct noua baza
(care de altfel nu are niste proprietat i speciale), ci schimbarea de coordonate.
2) Metoda Jacobi este utila cand ne trebuie rapid o forma canonica (de exemplu n aprecierea naturii
punctelor de extrem ale unei funct ii reale) fara a interesat i si de baza corespunzatoare, deoarece aceasta se
obt ine destul de greu.
3) Metoda vectorilor proprii este cea mai ecace, ea dand destul de comod si o forma canonica si o baza
canonica ortonormata fat a de produsul scalar preexistent.
Exemplu. Fie forma patratica
Q(x) = x
2
1
+ 7x
2
2
+x
2
3
8x
1
x
2
16x
1
x
3
8x
2
x
3
, x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
,
n baza canonica a lui R
3
.

In aceasta baz a, matricea formei este
A =
_
_
1 4 8
4 7 4
8 4 1
_
_
si are valorile proprii
1
= 9 si
2
=
3
= 9. Vectorii proprii ortonormat i cores-punzatori sunt:
f
1
=
_
2
3
,
1
3
,
2
3
_
, f
2
=
_
0,
2

5
,
1

5
_
, f
3
=
_

5
3

5
,
2
3

5
,
4
3

5
_
astfel ncat matricea de trecere la aceasta baza este
C =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
2
3
0
5
3

5
1
3

2

5
2
3

5
2
3
1

5
4
3

5
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Prin transformarea X = CX
t
, obt inem Q(x) = 9x
1
t
2
+ 9x
2
t
2
+ 9x
3
t
2
.
13.4 Signatura unei forme patratice reale
Formele patratice reale care pastreaza semn constant intervin n multe probleme aplicative, motiv pentru care
suntem interesat i n detalierea not iunilor ce conduc la stabilirea acestui semn.
Fie V un spat iu vectorial real si Q: V R o forma patratica. Evident, Q(0) = 0. De asemenea, pentru
anumite forme patratice exista x V , x ,= 0, cu proprietatea Q(x) = 0.
Denit ia 115. O forma patratica Q: V R se numeste pozitiv semidenita (respectiv negativ
semidenita) daca Q(x) 0 (respectiv Q(x) 0), pentru orice x V . Forma patratica Q se numeste
pozitiv denita (respectiv negativ denita) daca Q(x) > 0 (respectiv Q(x) < 0), pentru orice x ,= 0 din V .
O forma biliniara simetrica /: V V R se numeste pozitiv denita (negativ denita, pozitiv semidenita,
negativ semidenita) daca forma patratic a asociata Q are aceasta proprietate.
Exemplu. Produsul scalar denit pe un spat iu vectorial real este o forma biliniara simetrica si pozitiv
denita.
- 136-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Daca exista x
1
V astfel ncat Q(x
1
) > 0 si x
2
V astfel ncat Q(x
2
) < 0, spunem ca forma patratica Q
este nedenita.
Reducerea la expresia canonica prin metoda lui Jacobi ne permite sa obt inem o condit ie necesara si sucienta
pentru ca o forma patratica Q: V
n
R sa e pozitiv denita (respectiv negativ denita).
Teorema 116 (Criteriul lui Sylvester). Forma patratica Q: V
n
R este pozitiv denita daca si numai
daca
i
> 0, i = 1, n, si este negativ denita daca si numai daca (1)
k

k
> 0, k = 1, n.

In particular, sunt
ndeplinite condit iile teoremei Jacobi.
Demonstrat ie. Fie Q pozitiv denita. Admitem prin absurd ca exista p 1, . . . , n astfel ncat
p
= 0.
Aceasta nseamna ca una dintre liniiile lui
p
este o combinat ie liniara de celelalte, adica exista numerele
k
1
, . . . , k
p
nu toate nule, astfel ncat
k
1
a
1i
+k
2
a
2i
+ +k
p
a
pi
= 0, i = 1, p,
sau
k
1
/(e
1
, e
i
) +k
2
/(e
2
, e
i
) + +k
p
/(e
p
, e
i
) = 0.
De aici rezulta
/(k
1
e
1
+ +k
p
e
p
, e
i
) = 0, i = 1, p,
deoarece Q este o forma biliniara simetrica. Amplicand prin k
i
, i = 1, p, si adunand relat iile obt inute, gasim
k
1
/
_
p

i=1
k
i
e
i
, e
1
_
+k
2
/
_
p

i=1
k
i
e
i
, e
2
_
+ +k
p
/
_
p

i=1
k
i
e
i
, e
p
_
= 0
sau
/
_
p

i=1
k
i
e
i
,
p

i=1
k
i
e
i
_
= 0.
Rezulta
p

i=1
k
i
e
i
= 0, deoarece / este admisa pozitiv denita. Cum k
i
, i = 1, p, nu sunt tot i nuli, rezulta ca
vectorii e
1
, . . . , e
p
sunt liniar dependent i, ceea ce contrazice ipoteza ca e
1
, e
2
, . . . , e
n
este baza n V
n
. Ramane

p
,= 0, p = 1, n. Mai mult, conform teoremei 113, exista o baza a lui V
n
fat a de care Q(x) =
n

i=1

i1

i
x
i
t
2
si
cum Q este admisa pozitiv denita, rezult a

i1

i
> 0, adica
i
> 0, i = 1, n.
Reciproc, daca
i
> 0, i = 1, n, rezult a

i1

i
> 0, i = 1, n si din
Q(x) =
n

i=1

i1

i
x
i
t
2
deducem Q(x) 0, avand Q(x) = 0 dac a si numai daca x
1
t
= x
2
t
= = x
n
t
= 0, echivalent cu x = 0.

In
concluzie Q(x) > 0, x ,= 0.
Daca Q este negativ denita, rezulta c a forma Q este pozitiv denita si totul se repeta ca mai sus, avand
n vedere ca matricea lui Q este A = [a
ij
].
Denit ia 117. Fie Q(x) =
n

i=1
a
i
x
2
i
expresia canonica a formei patratice Q: V
n
R n care p coecient i sunt
strict pozitivi, q sunt strict negativi, iar d = n (p + q) sunt nuli. Tripletul (p, q, d) se numeste signatura
formei patratice Q.
- 137-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Evident, expresia canonica a unei forme patratice nu este unica, dar toate expresiile canonice au aceeasi
signatura. Mai precis,
Teorema 118 (Legea de inert ie). Signatura unei forme patratice este invarianta la trecerea de la o expresie
canonica la alta.
Demonstrat ie. Fie e
1
, . . . , e
n
, e
1
t
, . . . , e
n
t
V
n
doua baze n V
n
fat a de care forma patratica Q: V
n
R
are expresiile canonice:
Q(x) =
n

i=1
a
i
x
2
i
, x =
n

i=1
x
i
e
i
, Q(x) =
n

j=1
b
j
x
j
t
2
, x =
n

j=1
x
j
t
e
j
t
.
Putem considera cele doua baze astfel ncat a
i
si b
j
, i, j = 1, n, sa e 1, 1 sau 0.

In plus, putem presupune
(eventual printr-o renumerotare) ca primii p coecient i sunt 1, urmatorii q sunt 1 si restul nuli, adica x V
n
sa avem
Q(x) =
p

k=1
x
2
k

p+q

h=p+1
x
2
h
, n baza e
1
, . . . , e
n
, (13.1)
analog
Q(x) =
p

r=1
x
r
t
2

+q

s=q

+1
x
s
t
2
, n baza e
1
t
, . . . , e
n
t
, (13.2)
signaturile corespunzatoare ind (p, q, d) si (p
t
, q
t
, d
t
). Sa aratam ca p = p
t
si q = q
t
. Sa presupunem ca
p ,= p
t
si anume p > p
t
. Fie U subspat iul generat de vectorii e
1
, e
2
, . . . , e
p
si U
t
subspat iul generat de vectorii
e
p

+1
t
, . . . , e
n
t
, deci dimU = p si dimU
t
= n p
t
. Ipoteza p > p
t
implica dimU + dimU
t
= p +n p
t
> n, iar
aceasta arata ca subspat iile U si U
t
nu sunt disjuncte, adica U U
t
,= 0. Pentru x U U
t
, x ,= 0, putem
scrie:
x = x
1
e
1
+ +x
p
e
p
= x
p

+1
t
+e
p

+1
t
+ +x
n
t
e
n
t
;
x = x
1
e
1
+ +x
1
e
p
+ 0 e
p+1
+ + 0 e
n
;
x = 0 e
1
t
+ + 0 e
p
t
+x
p

+1
t
e
p

+1
t
+ +x
n
t
e
n
t
.
Din relat ia (13.1) gasim
Q(x) = x
2
1
+ +x
2
p
0,
iar din expresia (13.2) rezulta
Q(x) = x
p+1
t
2
x
n
t
2
0.
Aceste inegalitat i impun Q(x) = 0, ceea ce implica
x
1
= x
2
= = x
p
= 0 si x
p

+1
t
= = x
n
t
= 0,
deci x = 0, care contrazice ipoteza x ,= 0. Singura posibilitate corecta este p = p
t
. Analog q = q
t
, deci si d = d
t
.

In concluzie, (p, q, d) = (p
t
, q
t
, d
t
).
Forma patratica Q: V
n
R este pozitiv denita daca si numai daca una dintre urmatoarele condit ii este
ndeplinita:
i) are signatura (n, 0, 0);
ii) determinant ii
i
, i = 1, n, sunt strict pozitivi;
iii) valorile proprii ale matricei A sunt strict pozitive.
Evident, n literatura matematica specializata (optimizari) sunt prezentate si alte criterii de pozitivitate.
- 138-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
13.5 Exercit ii/probleme rezolvate
13.5.1 Enunt uri
1. Se da aplicat ia / : V V R, V = (
0
[0, 1],
/(f, g) =
_
1
0
f(t)dt
_
1
0
g(s)ds, f, g V.
a) Aratat i ca / este forma biliniara.
b) Aratat i ca / este forma biliniara simetrica.
c) Determinat i forma patratica Q asociata lui /.
d) Admite Q vectori izotropi ?

In caz armativ, exemplicat i.
2. Consideram aplicat ia
/ : R
2
R
2
R, /(x, y) = x
1
y
1
2x
1
y
2
2x
2
y
1
+ 3x
2
y
2
, x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
) R
2
.
a) Aratat i ca / este forma biliniara simetrica.
b) Determinat i forma patratica Q asociata lui /.
c) Aat i matricea A asociata lui / si Q relativ la baza naturala B = e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1) R
2
.
d) Aat i matricea A asociata lui / si Q relativ la baza B
t
= e
1
t
= (1, 1), e
2
t
= (1, 1) R
2
.
3. Se da forma patratica Q : R
2
R, Q(x) = x
2
1
4x
1
x
2
+ 3x
2
2
, x = (x
1
, x
2
) R
2
. Aat i forma biliniara
simetrica (forma polara) / asociata lui Q.
4. Vericat i daca aplicat iile urmatoare / : R
2
R
2
R sunt forme biliniare:
a) /(x, y) = x
1
y
2
x
2
2
, x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
) R
2
;
b) /(x, y) = x
1
y
2
x
2
y
1
, x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
) R
2
.
5. Se da forma biliniara / : R
2
R
2
R,
/(x, y) = x
1
y
2
x
2
y
1
, x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
) R
2
.
a) Este / forma biliniara simetrica ?
b) Este / forma biliniara antisimetrica ?
c) Aat i matricea A a lui / relativ la baza canonica. Folosind matricea determinat i daca / este forma biliniara
simetrica sau forma biliniara antisimetrica.
d) Aat i matricea A a lui / relativ la baza B
t
= u
1
= (1, 2), u
2
= (3, 1).
6. Se da forma biliniara / : R
3
R
3
R,
/(x, y) = 2x
1
y
1
3x
1
y
3
3x
3
y
1
+ 4x
2
y
2
, x = (x
1
, x
2
, x
3
), y = (y
1
, y
2
, y
3
) R
3
.
a) Aratat i ca / este forma biliniara simetrica.
b) Aat i matricea lui / relativ la baza canonica; vericat i rezultatul folosind relat ia /(x, y) = X
t
AY , unde X
si Y sunt vectorii coloana asociat i respectiv lui x, respectiv y.
c) Aat i Ker /, rang / si vericat i teorema dimensiunii: dim Ker /+ rang / = dim R
3
.
d) Determinat i forma patratica Q asociata lui /.
e) Este Q (deci /) degenerata sau nedegenerata. Admite Q vectori izotropi nenuli ?
7. Se da aplicat ia / : V V R, /(p, q) =
_
1
0
p(t)dt
_
1
0
q(s)ds, p, q V = R
2
[X] si B
t
= q
1
= 1 + X, q
2
=
X
2
, q
3
= 1 V o baza a lui V . Raspundet i la cerint ele a)-e) ale problemei anterioare.
8. Se da forma patratica Q : R
3
R, Q(x) = x
2
1
x
1
x
2
+ 2x
2
x
3
, x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
.
a) Aat i forma biliniara simetrica / asociata lui Q (forma polara).
b) Aat i matricea lui Q (a lui /) relativ la baza canonica.
- 139-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
9. Se da forma biliniara simetrica / : R
3
R
3
R,
/(x, y) = 2x
1
y
1
3x
1
y
3
3x
3
y
1
+ 4x
2
y
2
, x = (x
1
, x
2
, x
3
), y = (y
1
, y
2
, y
3
) R
3
.
a) Aat i U

, unde U = L(v
1
= (1, 1, 0), v
2
= (0, 1, 1)).
b) Este adevarata egalitatea U U

= R
3
?
c) Este / (deci Q) nedegenerata ?
10. Se da forma patratica Q de matrice A =
_
_
0 1 2
1 0 3
2 3 0
_
_
. Folosind metoda Gauss aat i expresia canonica
a lui Q si baza B
t
corespunzatoare.
11. Se da forma patratica Q : R
2
R, Q(x) = x
2
1
4x
1
x
2
+ x
2
2
, x = (x
1
, x
2
) R
2
. Folosind metoda Jacobi
aat i expresia canonica a lui Q si baza B
t
corespunzatoare.
12. Pentru forma patratica din problema anterioara, folosind metoda valorilor proprii aat i expresia canonica
a lui Q si baza B
t
corespunzatoare. Vericat i ca signatura formei patratice Q se conserva.
13. Aplicat i cele trei metode (Gauss, a valorilor proprii si Jacobi) acolo unde este posibil, pentru a obt ine
expresia canonica si signatura pentru urmatoarele forme patratice Q date prin matrice A = [Q] (relativ la baza
canonica) sau prin expresie analitica:
a) Q(v) = x
2
8xy 16xz + 7y
2
8yz +z
2
, v = (x, y, z) R
3
;
b) Q(x) = 4x
1
x
2
5x
2
2
, x = (x
1
, x
2
) R
2
;
c) A =
_
_
3 2 4
2 6 2
4 2 3
_
_
; d) A =
_
_
1 1 1
1 2 0
1 0 3
_
_
;
e) Q(x) = x
2
1
+ 6x
1
x
3
+x
2
2
+ 4x
2
x
3
5x
2
3
, x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
;
f ) A =
_
_
_
_
0 1 3 0
1 0 0 3
3 0 0 1
0 3 1 0
_
_
_
_
;
g) A =
_
_
5 2 2
2 6 0
2 0 4
_
_
.
Sunt aceste forme patratice pozitiv/negativ denite/semidenite ?
Sunt acestea degenerate/nedegenerate ?
13.5.2 Solut ii
1. a) Se verica aditivitatea si omogenitatea aplicat iei /n f si g:
/(f +g, h) =
_
1
0
(f(t) + g(t)) dt
_
1
0
h(s)ds =
=
_
1
0
f (t)dt
_
1
0
h(s)ds+
_
1
0
g (t)dt
_
1
0
h(s)ds =
= /(f, h) + /(g, h)
/(f, g +h) =
_
1
0
f(t)dt
_
1
0
(g(s) +h(s)) ds =
=
_
1
0
f (t)dt
_
1
0
g (s)ds+
_
1
0
f (t)dt
_
1
0
h(s)ds =
= /(f, g) + /(f, h) , f, g, h V, , R.
- 140-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
b) Avem
/(f, g) =
_
1
0
f(t)dt
_
1
0
g (s)ds =
=
_
1
0
g (s)ds
_
1
0
f(t)dt = A(g, f) , f, g V,
deci / este simetrica.
c) Q(f) = /(f, f) =
__
1
0
f(t)dt
_2
, f C
0
[0, 1].
d) Vectorii izotropi ai formei patratice Q sunt funct iile f V pentru care Q(f) = 0. Deoarece f V
C
0
[0, 1], avem
_
1
0
f(t)dt = 0. De exemplu, vectorii izotropi ai formei patratice Q pot funct ii de forma
f(t) = t
n

1
n+1
, n R. (Vericat i!)
2. a) Se verica aditivitatea si omogenitatea n x si y:
/(x +x
t
, y) = (x
1
+x
1
t
)y
1
2(x
1
+x
1
t
)y
2
2(x
2
+x
2
t
)y
1
+ 3(x
2
+x
2
t
)y
2
=
= (x
1
y
1
2x
1
y
2
2x
2
y
1
+ 3x
2
y
2
) +(x
1
t
y
1
2x
1
t
y
2
2x
2
t
y
1
+ 3x
2
t
y
2
) =
= /(x, y) +/(x
t
, y).
Analog
/( x, y +y
t
) = /(x, y) + A(x, y
t
) , x, x
t
, y, y
t
R
2
, , R.
Aratam ca forma biliniara / este simetrica:
/(x, y) = x
1
y
1
2x
1
y
2
2x
2
y
1
+ 3x
2
y
2
=
= y
1
x
1
2y
1
x
2
2y
2
x
1
+ 3y
2
x
2
= /(y, x).
b) Q(x) = /(x, x) = x
2
1
2x
1
x
2
2x
2
x
1
+ 3x
2
2
= x
2
1
4x
1
x
2
+ 3x
2
2
.
c) Matricea asociata formei patratice Q relativ la B = e
1
, e
2
este
A = [/]
e1,e2]
=
_
/(e
1
, e
1
) /(e
1
, e
2
)
/(e
2
, e
1
) /(e
2
, e
2
)
_
.
Dar
_
/(e
1
, e
1
) = 1, /(e
1
, e
2
) = 2
/(e
2
, e
1
) = 2, /(e
2
, e
2
) = 3,
deci matricea asociata lui / (si lui Q) relative la baza naturala este
A = [/]
B
=
_
1 2
2 3
_
.
d) [/]
B
= [B
t
]
B
t
[/]
B
[B
t
]
B
=
_
1 1
1 1
__
1 2
2 3
__
1 1
1 1
_
=
_
0 2
2 8
_
.
3. Prin dedublare, deci prin substitut iile
_
x
i
x
j

1
2
(x
i
y
j
+x
j
y
i
)
x
2
i

1
2
(x
i
y
i
+y
i
x
i
) = x
i
y
i
efectuate n expresia analitica a formei patratice Q, obt inem expresia analitica a formai polare atasate
/(x, y) = x
1
y
1
4
1
2
(x
1
y
2
+x
2
y
1
) + 3x
2
y
2
= x
1
y
1
2x
1
y
2
2x
2
y
1
+ 3x
2
y
2
.
4. a), b) La ambele subpuncte se verica aditivitatea si omogenitatea n x si y.
a) Se observa ca
/(x +x
t
, y) = (x
1
+x
t
1
) y
2
(x
2
+x
t
2
)
2
,=
,= x
1
y
2
+x
t
1
y
2
x
2
2
x
t
2
2
= /(x, y) +/(x
t
, y),
- 141-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
deci / nu este forma biliniara.
b) Avem
/(x +x
t
, y) = (x
1
+x
1
t
) y
2
(x
2
+x
2
t
) y
1
=
= (x
1
y
2
x
2
y
1
) +(x
1
t
y
2
x
2
t
y
1
) =
= /(x, y) +/(x
t
, y)
/(x, y +y
t
) = x
1
(y
2
+y
2
t
) x
2
(y
1
+y
1
t
) =
= (x
1
y
2
x
2
y
1
) +(x
1
y
2
t
x
2
y
1
t
) =
= /(x, y) +/(x, y
t
), x, x
t
, y, y
t
R
2
, , R.
5. a) si b) Avem
/(x, y) = x
1
y
2
x
2
y
1
, /(y, x) = y
1
x
2
y
2
x
1
= x
1
y
2
+x
2
y
1
.
Se observa ca /(x, y) = /(y, x) , x, y R
2
, deci forma biliniara A este antisimetrica.
c) Notam B = e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1) baza canonica a lui R
2
. Calculam
_
/(e
1
, e
1
) = 0, /(e
1
, e
2
) = 1
/(e
2
, e
1
) = 1, /(e
2
, e
2
) = 0,
de unde rezulta A = [/]
B
=
_
0 1
1 0
_
. Deoarece A = A
t
, rezulta ca forma biliniara / este antisimetrica.
d) [/]
B
= [B
t
]
B
t
[/]
B
[B
t
]
B
=
_
1 2
3 1
__
0 1
1 0
__
1 3
2 1
_
=
_
0 7
7 0
_
.
6. a) Obt inem
A(x + x

, y) = 2(x1 + x1

)y1 3(x1 + x1

) y3 3(x3 + x3

)y1 + 4(x2 + x2

)y2 =
= (2x1y2 3x1y3 3x3y1 + 4x2y2) + (2x1

y1 3x1

y3 3x3

y1 + 4x2

y2) =
= A(x, y) + A(x

, y).
Analog
/( x, y +y
t
) = /(x, y) +/(x, y
t
) , x, x
t
, y, y
t
R
3
, , R.
Aratam ca forma biliniara A este simetrica:
/(x, y) = 2x
1
y
1
3x
1
y
3
3x
3
y
1
+ 4x
2
y
2
= 2y
1
x
1
3y
1
x
3
3y
3
x
1
+ 4y
2
x
2
= /(y, x) , x, y R
3
.
b) Notam B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) baza canonica a lui R
3
. Calculam
_

_
/(e
1
, e
1
) = 2, /(e
1
, e
2
) = 0, /(e
1
, e
3
) = 3
/(e
2
, e
1
) = 0, /(e
2
, e
2
) = 4, /(e
2
, e
3
) = 0
/(e
3
, e
1
) = 3, /(e
3
, e
2
) = 0, /(e
3
, e
3
) = 0,
de unde rezulta A = [/]
B
=
_
_
2 0 3
0 4 0
3 0 0
_
_
. Efectuam vericarea
/(x, y) = (x
1
, x
2
, x
3
)
_
_
2 0 3
0 4 0
3 0 0
_
_
_
_
y1
y2
y3
_
_
= (x
1
, x
2
, x
3
)
_
_
2y1 3y3
4y2
3y1
_
_
=
= 2x
1
y
1
3x
1
y
3
+ 4x
2
y
2
3x
3
y
1
.
c) Nucleul unei forme biliniare simetrice este denit prin
Ker / = x V [ /(x, y) = 0, y V .
- 142-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Avem
/(x, y) = 0, y V 2x
1
y
1
3x
1
y
3
3x
3
y
1
+ 4x
2
y
2
= 0, y = (y
1
, y
2
, y
3
)
x
1
= x
2
= x
3
= 0 x = 0
R
3,
deci Ker / = 0, de unde rezulta dim Ker / = 0. Rangul formei biliniare / este egal cu rangul matricii A.
Deoarece det A = 36 ,= 0, rezulta rang / = rang A = 3.

In concluzie, se verica teorema dimensiunii:
dim Ker /
. .
0
+ rang /
. .
3
= dimR
3
. .
3
.
d) Q(x) = /(x, x) = 2x
2
1
3x
1
x
3
3x
3
x
1
+ 4x
2
2
= 2x
2
1
6x
1
x
3
+ 4x
2
2
.
e) Deoarece matricea A este nesingulara rezulta ca forma biliniara / este nedegenerata.
Q admite vectori izotropi nenuli daca si numai daca
Q(x) = 0, x ,= 0 2x
2
1
6x
1
x
3
+ 4x
2
2
= 0, (x
1
, x
2
, x
3
) ,= (0, 0, 0).
Presupunand x
1
,= 0, obt inem x
3
=
2x
2
1
+4x
2
2
6x1
=
x1
3
+
2x
2
2
3x1
. De exemplu, pentru x
1
= 1, x
2
= 1 rezulta x
3
= 1;
deci pentru vectorul nenul x = (1, 1, 1) ,= 0
R
3, avem Q(x) = 0.
7. a) Se procedeaza la fel ca la exercit iul anterior.
b) Calculam [/]
B
:
_

_
a
11
= /(q
1
, q
1
) =
__
1
0
(1 +t)dt
_2
=
_
_
t +
t
2
2
_
1
0
_
2
=
9
4
a
12
= /(q
1
, q
2
) =
__
1
0
(1 +t)dt
___
1
0
s
2
ds
_
=
_
t +
t
2
2
_

1
0

_
s
3
3
_

=
1
2
a
13
= /(q
1
, q
3
) =
_
1
0
(1 +t)dt
_
1
0
1ds =
3
2
a
21
= a
12
=
1
2
, a
22
= /(q
1
, q
2
) =
__
1
0
t
2
dt
_2
=
1
9
a
23
= /(q
2
, q
3
) =
_
1
0
t
2
dt
_
1
0
1ds =
1
3
a
31
= a
13
=
3
2
, a
32
= a
23
=
1
3
, a
33
= /(q
3
, q
3
) =
__
1
0
1ds
_2
= 1,
deci A = [/]
B
=
_
_
9/4 1/2 3/2
1/2 1/9 1/3
3/2 1/3 1
_
_
.
c) Nucleul formei biliniare / este:
Ker / = p V = R
2
[x] [ /(p, q) = 0, q R
2
[x] .
Avem
/(p, q) = 0, q R
2
[x]
_
1
0
p(t)dt
_
1
0
q(s)ds = 0 , q R
2
[x]
_
1
0
p(t)dt = 0. (13.3)
Consideram polinomul p R
2
[x] de forma p(x) = ax
2
+bx +c. Atunci relat ia (13.3) se rescrie
_
1
0
(at
2
+bt +c)dt = 0
_
a
t
3
3
+b
t
2
2
+ct
_

1
0
= 0

a
3
+
b
2
+c = 0 c =
a
3

b
2
.
Rezulta
p(x) = ax
2
+bx
_
a
3
+
b
2
_
= a
_
x
2

1
3
_
+b
_
x
1
2
_
,
- 143-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
deci Ker / = L
__
v
1
= x
2

1
3
, v
2
= x
1
2
__
si deoarece vectorii v
1
si v
2
sunt liniar independent i avem B =
v
1
, v
2
o baza n Ker / = 0. Deci dim Ker / = 2.
Rangul formei biliniare / este egal cu rangul matricii A, care se observa ca este egal cu 1.
Se verica astfel teorema dimensiunii, dim Ker /
. .
2
+ rang /
. .
1
= dimR
2
[x]
. .
3
.
d) Q(p) = /(p, p) = (
_
1
0
p(t)dt)
2
.
e) Deoarece matricea A este singulara, rezulta ca forma biliniara / este degenerata. Q admite vectori izotropi
nenuli doar daca
_
1
0
p(t)dt = 0, p ,= 0
_
1
0
(at
2
+bt +c)dt = 0 c =
a
3

b
2
.
8. a) Prin dedublare, deci prin substitut iile
_
x
i
x
j

1
2
(x
i
y
j
+x
j
y
i
)
x
2
i

1
2
(x
i
y
i
+y
i
x
i
) = x
i
y
i
efectuate n expresia analitica a formei patratice Q, obt inem expresia analitica a formai polare atasate:
/(x, y) = x
1
y
1

1
2
(x
1
y
2
+x
2
y
1
) + 2
1
2
(x
2
y
3
+x
3
y
2
) = x
1
y
1

1
2
x
1
y
2

1
2
x
2
y
1
+x
2
y
3
+x
3
y
2
.
b) Fie B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) baza canonica a spat iului R
3
. Avem:
_

_
/(e
1
, e
1
) = 1, /(e
1
, e
2
) =
1
2
, /(e
1
, e
3
) = 0
/(e
2
, e
1
) =
1
2
, /(e
2
, e
2
) = 0, /(e
2
, e
3
) = 1
/(e
3
, e
1
) = 0, /(e
3
, e
2
) = 1, /(e
3
, e
3
) = 0,
deci A = [/]
B
=
_
_
1 1/2 0
1/2 0 1
0 1 0
_
_
.
9. a) Avem U

=
_
y = (y
1
, y
2
, y
3
) R
3
[ /(v
1
, y) = 0, /(v
2
, y) = 0
_
. Formam sistemul de ecuat ii
_
/(v
1
, y) = 0
/(v
2
, y) = 0

_
2y
1
3y
3
+ 4y
2
= 0
3y
1
+ 4y
2
= 0,
ce are solut iile y = (y
1
, y
2
, y
3
) =
_
t,
3
4
t,
5
3
t
_
, t R.

In concluzie, U

=
_
t
_
1,
3
4
,
5
3
_
[ t R
_
= L(v
3
), unde
v
3
=
_
1,
3
4
,
5
3
_
,= 0
R
3. Deci o baza n U

este v
3
= (1; 3/4; 5/3).
b) Din teorema Grassmann avem dim(U U

) = dimU + dimU

dim(U + U

) = 2 + 1 3 = 0, de unde
rezulta
U U

= 0 . (13.4)
Deoarece v
1
, v
2
si v
3
sunt trei vectori liniar independent i n spat iul R
3
de dimensiune 3, rezulta ca v
1
, v
2
si v
3
formeaza o baza n R
3
, deci
R
3
= U +U

(13.5)
Din relat iile (13.4) si (13.5) rezulta U U

= R
3
.
c) Deoarece U U

= R
3
, restrict ia A[
U
este nedegenerata.
10. Folosind relat ia Q = X
t
A X, obt inem expresia analitica a formei patratice Q:
Q(x) = (x
1
, x
2
, x
3
)
_
_
0 1 2
1 0 3
2 3 0
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
=
= (x
2
2x
3
, x
1
+ 3x
3
, 2x
1
+ 3x
2
)
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
=
= x
1
x
2
2x
1
x
3
+x
1
x
2
+ 3x
2
x
3
2x
1
x
3
+ 3x
2
x
3
=
= 2x
1
x
2
4x
1
x
3
+ 6x
2
x
3
.
- 144-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Deoarece forma patratica Q nu cont ine nici un patrat, se aplica schimbarea de coordonate:
_
_
_
x
1
= y
1
+y
2
x
2
= y
1
y
2
x
3
= y
3

_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
=
_
_
1 1 0
1 1 0
0 0 1
_
_
_
_
y1
y2
y3
_
_
.
Obt inem
Q(y) = 2(y
1
+y
2
)(y
1
y
2
) 4(y
1
+y
2
)y
3
+ 6(y
1
y
2
)y
3
= 2y
2
1
2y
2
2
+ 2y
1
y
3
10y
2
y
3
.
Grupand termenii pentru a forma patrate obt inem:
Q(y) = 2y
2
1
+ 2y
1
y
3
2y
2
2
10y
2
y
3
=
1
2
(2y
1
+y
3
)
2
2y
2
2
10y
2
y
3

1
2
y
2
3
=
=
1
2
(2y
1
+y
3
)
2
+
1
2
(2y
2
5y
3
)
2
+
25y
2
3
2

y
2
3
2
=
=
1
2
(2y
1
+y
3
)
2

1
2
(2y
2
5y
3
)
2
+ 12y
2
3
,
de unde, examinand restrangerile de patrate, rezulta schimbarea de coordonate
_
_
_
z
1
= 2y
1
+y
3
z
2
= 2y
2
5y
3
z
3
= y
3

_
_
z1
z2
z3
_
_
=
_
_
2 0 1
0 2 5
0 0 1
_
_
_
_
y1
y2
y3
_
_
.
Se observa ca n aceste coordonate forma patratica are expresie canonica. Pentru a obt ine baza careia i
corespund aceste coordonate, remarcam ca transformarea de coordonate inversa este:
_

_
y
1
=
1
2
z
1

1
2
z
3
y
2
=
1
2
z
2

5
2
z
3
y
3
= z
3

_
_
y1
y2
y3
_
_
=
_
_
1/2 0 1/2
0 1/2 5/2
0 0 1
_
_
_
_
z1
z2
z3
_
_
.

In nal, relat ia dintre coordonatele init iale (x


1
, x
2
, x
3
) si cele nale (z
1
, z
2
, z
3
) este:
_
_
x1
x2
x3
_
_
=
_
_
1 1 0
1 1 0
0 0 1
_
_
_
_
1/2 0 1/2
0 1/2 5/2
0 0 1
_
_
_
_
z1
z2
z3
_
_
=
_
_
1/2 1/2 3
1/2 1/2 2
0 0 1
_
_
_
_
z1
z2
z3
_
_
,
deci matricea de trecere la baza diagonalizatoare este:
[B
t
] = M =
_
_
1/2 1/2 3
1/2 1/2 2
0 0 1
_
_
.
Matricea a formei patratice relativ la aceasta baza este matricea diagonala
[Q]
B
=
_
_
1/2 0 0
0 1/2 0
0 0 12
_
_
.
Se observa ca signatura formei patratice Q este (+, , +) sau nca (n
+
, n

, n
0
) = (2, 1, 0).
11. Fie A = [/] matricea formei polare
/(x, y) = x
1
y
1
2x
1
y
2
2x
2
y
1
+x
2
y
2
(obt inuta prin dedublare) asociata formei patratice Q relativ la baza naturala. Avem A =
_
1 2
2 1
_
.
Aplicand metoda Jacobi, prin calcul direct obt inem minorii

0
= 1,
1
= 1,
2
=

1 2
2 1

= 3
- 145-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
si vectorii bazei corespunzatoare:
v
1
=
1

1
e
1

t
_
1
0
_
, v
2
=
1

e1 e2
1 2

=
1
3
(2e
1
e
2
)
_
2/3
1/3
_
,
deci matricea de trecere la noua baza B
t
si matricea diagonala atasata formei patratice relativ la aceasta baza
sunt respectiv
C = [B
t
]
B
=
_
1 2/3
0 1/3
_
, [Q]
B
=
t
CAC =
_
0/1 0
0 1/2
_
=
_
1 0
0 1/3
_
,
iar expresia analitica a formei n noile coordonate [x]
B
=
t
(x
t
1
, x
t
2
) este Q(x) = x
t2
1

1
3
x
t2
2
.
12. Spectrul matricii A =
_
1 2
2 1
_
asociate formei patratice Q este (A) = 1, 3. Pentru
1
= 1
aam un vector propriu generator asociat rezolvand sistemul caracteristic
(A(1)I)v = 0
_
2 2
2 2
__
x
y
_
=
_
0
0
_

_
x = t
y = t
, t R.
Solut iile acestui sistem sunt de forma v = (t, t) = t(1, 1), t R, deci un vector propriu asociat este v
1
= (1, 1).
Analog, pentru
2
= 3 avem vectorul propriu asociat v
2
= (1, 1). Normand baza ortogonala B = v
1
, v
2

obt inem o baza ortonormata


B
t
=
_
w
1
=
_
1

2
,
1

2
_
, w
2
=
_
1

2
,
1

2
__
formata din vectori proprii ai matricei A, a carei matricea asociata este
C = [B
t
]
B
= [w
1
, w
2
] =
_
1/

2 1/

2
1/

2 1/

2
_
.
Atunci matricea formei patratice Q relativ la B
t
este
[Q]
B
=
t
CAC =
_
1 0
0 2
_
=
_
1 0
0 3
_
,
iar expresia canonica a lui Q va Q(x) = x
t2
1
+ 3x
t2
2
, unde am notat [x]
B
=
_
x
t
1
x
t
2
_
.
Signatura formei patratice Q este (, +), (n
+
, n

, n
0
) = (1, 1, 0).
13. a) Din ociu: 1pt. Metoda Gauss. Grupand termenii pentru a forma patrate conform metodei Gauss,
ax
2
+bx =
1
a
(ax +
b
2
)
2

b
2
4a
, obt inem:
Q(v) = (x
2
8xy 16xz) + 7y
2
8yz +z
2
=
= x
2
+ 2x (4y 8z) + 7y
2
8yz +z
2
=
= (x 4y 8z)
2
(4y + 8z)
2
+ 7y
2
8yz +z
2
=
= (x 4y 8z)
2
9y
2
72yz 63z
2
=
= (x 4y 8z)
2

1
9
(9y 36z)
2
+ 144z
2
63z
2
=
= (x 4y 8z)
2

1
9
(9y 36z)
2
+ 81z
2
= x
t2

1
9
y
t2
+ 81z
t2
,
de unde examinand restrangerile de patrate obt inem schimbarea de coordonate
_
_
_
x
t
= x 4y 8z
y
t
= 9y 36z
z
t
= z
(1 pt.) .
Se observa ca relativ la aceste coordonate forma patratica are expresia canonica. Pentru a obt ine baza careia
i corespund aceste coordonate, remarcam ca transformarea de coordonate inversa este
- 146-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
_

_
x = x
t

4
9
y
t
8z
t
y =
1
9
y
t
4z
t
z = z
t

_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
1 4/9 8
0 1/9 4
0 0 1
_
_
_
_
x

_
_
(1 pt.) ,
deci matricea de trecere la baza diagonalizatoare este C = [B
t
] =
_
_
1 4/9 8
0 1/9 4
0 0 1
_
_
(0,5 pt.) . Matricea
diagonala a formei patratice relativ la aceasta baza este
[Q]
B
= C
t
AC =
_
_
1 0 0
0 1/9 0
0 0 81
_
_
(0,5 pt.) .
Metoda valorilor proprii. Prin dedublare obt inem forma polara / asociata formei patratice Q,
/(v
1
, v
2
) = x
1
x
2
4x
1
y
2
4x
2
y
1
8x
1
z
2
8x
2
z
1
+ 7y
1
y
2
4y
1
z
2
4y
2
z
1
+z
1
z
2
,
v
1
= (x
1
, y
1
, z
1
), v
2
= (x
2
, y
2
, z
2
). Matricea acestei forme relativ la baza naturala este A = [/] =
_
_
1 4 8
4 7 4
8 4 1
_
_
(0,5 pt.) , cu spectrul (A) = 9, 9, 9 (0,5 pt.) . Se determina o baza formata din vectorii proprii
ortonormat i ai matricii (fapt posibil deoarece A este matrice simetrica). Pentru = 9, obt inem sistemul
caracteristic
(A9I)v = 0, v
_
_
a
b
c
_
_

_
_
_
8a 4b 8c = 0
4a 2b 4c = 0
8a 4b 8c = 0
b = 2a 2c,
cu solut iile v = (t, 2t 2s, s) = t(1, 2, 0) + s(0, 2, 1), t, s R, deci doi vectori proprii liniar independent i
sunt v
1
= (1, 2, 0), v
2
= (0, 2, 1). Ortogonalizam v
1
, v
2
cu procedeul Gram-Schmidt si obt inem
_

_
u
1
= v
1
= (1, 2, 0)
u
2
= v
2
pr
u1
v
2
= v
2

v
2
, u
1
)
u
1
, u
1
)
u
1
=
= (0, 2, 1)
4
5
(1, 2, 0) = (
4
5
,
2
5
, 1)[[(4, 2, 5)
, (0,5 pt.) .
Aam al treilea vector propriu. Sistemul caracteristic asociat valorii proprii = 9 este
(A+ 9I)v = 0
_
_
_
10a 4b 8c = 0
4a + 16b 4c = 0
8a 4b + 10c = 0
,
are solut iile v = (2t, t, 2t) = t(2, 1, 2), t R, deci obt inem u
3
= v
3
= (2, 1, 2) (0,5 pt.) .
Prin normarea bazei ortogonale formate din vectorii proprii u
1
, u
2
si u
3
, rezulta baza ortonormata cautata cu
matricea de trecere asociata [B
t
] =
_
_
1/

5 4/3

5 2/3
2/

5 2/3

5 1/3
0 5/3

5 2/3
_
_
(0,5 pt.) . Matricea diagonala atasata formei
patratice relativ la aceasta baza este [Q]
B
=
_
_
9 0 0
0 9 0
0 0 9
_
_
(0,5 pt.) .
Metoda Jacobi. Prin calcul direct, obt inem minorii:

0
= 1,
1
= 1,
2
=

1 4
4 7

= 7 16 = 9,
3
=

1 4 8
4 7 4
8 4 1

= 729 (0,5 pt.)


si vectorii bazei corespunzatoare:
v
1
=
1

1
e
1

_
_
1
0
0
_
_
, v
2
=
1

e1 e2
1 4

=
1
9
(4e
1
e
2
)
_
_
4/9
1/9
0
_
_
,
v
3
=
1

e1 e2 e3
1 4 8
4 7 4

=
1
729
(72e
1
+ 36e
2
9e
3
)
_
_
8/81
4/81
1/81
_
_
, (0,5 pt.)
- 147-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
deci matricea de trecere la noua baza B
t
si matricea diagonala atasata formei patratice relativ la aceasta baza
sunt respectiv [B
t
] =
_
_
1 4/9 8/81
0 1/9 4/81
0 0 1/81
_
_
(1 pt.) si
[Q]
B
=
t
CAC =
_
_
0/1 0 0
0 1/2 0
0 0 2/3
_
_
=
_
_
1 0 0
0 1/9 0
0 0 1/81
_
_
, (0,5 pt.)
iar expresia analitica a formei patratice Q relativ la noile coordonate (x
t
, y
t
, z
t
) este
Q(v
t
) = x
t2
1/9y
t2
+ 1/81z
t2
, v = x
t
v
1
+y
t
v
2
+z
t
v
3
R
3
(0,5 pt.) Total: 10pt. .
Se observa ca oricare ar metoda de obt inere a expresiei canonice a formei patratice Q, signatura acesteia este
(+, +, ), (n
+
, n

, n
0
) = (2, 1, 0).
b) Metoda Gauss. Grupand termenii pentru a forma patrate prin metoda Gauss, deci folosind restrangeri de
patrate de tipul ax
2
+bx =
1
a
(ax +
b
2
)
2

b
2
4a
, obt inem
Q(x) = 5x
2
2
+ 4x
1
x
2
=
1
5
(5x
2
+ 2x
1
)
2
+
4
5
x
2
1
=
1
5
y
2
1
+
4
5
y
2
2
,
de unde rezulta schimbarea de coordonate
_
y
1
= 2x
1
5x
2
y
2
= x
1

_
y1
y2
_
=
_
2 5
1 0
__
x1
x2
_
.
Pentru a obt ine baza careia i corespund aceste coordonate, remarcam ca transformarea de coordonate inversa
este
_
x
1
= y
2
x
2
=
y1
5
+
2
5
y
2

_
x1
x2
_
=
_
0 1
1/5 2/5
__
y1
y2
_
,
deci matricea de trecere la baza diagonalizatoare, respectiv matricea diagonala a formei patratice relativ la
aceasta baza sunt
C = [B
t
] =
_
0 1
1/5 2/5
_
, [Q]
B
= C
t
AC =
_
1/5 0
0 4/5
_
.
Metoda valorilor proprii. Fie A = [/] matricea formei polare asociate formei patratice Q
/(x, y) = 5x
2
y
2
+ 2x
1
y
2
+ 2x
2
y
1
, x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
) R
2
obt inuta prin dedublare. Matricea acesteia relativ la baza naturala este
A = [/] =
_
A(e1, e1) A(e1, e2)
A(e2, e1) A(e2, e2)
_
=
_
0 2
2 5
_
unde e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1). Spectrul acestei matrice este (A) = 2, 2. Se determina o baza formata
din vectori proprii ortonomat i ai matricii A (fapt posibil deoarece A este matrice simetrica); aceasta baza
se obt ine, de exemplu, prin normarea unei baze ortogonale formate din vectori proprii, de matricea asociata
[

B] =
_
1 1
1 1
_
; dupa normarea acestora, obt inem matricea de trecere la noua baza B
t
si matricea diagonala
atasata formei patratice relativ la aceasta baza,
C = [B
t
] =
_
1/

2 1/

2
1/

2 1/

2
_
, [Q]
B
= C
t
AC =
_
2 0
0 2
_
.
Metoda Jacobi. Prin calcul direct, obt inem minorii
0
= 1,
1
= 0,
2
=

0 2
2 0

= 4. Unul dintre
minori ind nul, metoda nu este aplicabila. Se observa ca signatura formei patratice Q este (+, ) sau nca,
(n
+
, n

, n
0
) = (1, 1, 0).
c) Metoda Gauss. Folosind relat ia Q =
t
XAX unde A = [Q]
B
, X = [x]
B
, obt inem expresia analitica a formei
patratice Q,
Q(x) = (x
1
, x
2
, x
3
)
_
_
3 2 4
2 6 2
4 2 3
_
_
_
_
x1
x2
x3
_
_
= 3x
2
1
4x
1
x
2
8x
1
x
3
+ 6x
2
2
4x
2
x
3
+ 3x
2
3
.
- 148-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Grupand termenii pentru a forma patrate, obt inem:
Q(x) = 3x
2
1
4x
1
x
2
8x
1
x
3
+ 6x
2
2
4x
2
x
3
+ 3x
2
3
=
=
1
3
(3x
1
2x
2
4x
3
)
2

16
3
x
2
x
3

4
3
x
2
2

16
3
x
2
3
+ 6x
2
2
4x
2
x
3
+ 3x
2
3
=
=
1
3
(3x
1
2x
2
4x
3
)
2
+
14
3
x
2
2

7
3
x
2
3

28
3
x
2
x
3
=
=
1
3
(3x
1
2x
2
4x
3
)
2
+
3
14
_
14
3
x
2

14
3
x
3
_
2

3
14

14
2
3
2
x
2
3

7
3
x
2
3
=
=
1
3
(3x
1
2x
2
4x
3
)
2
+
3
14
_
14
3
x
2

14
3
x
3
_
2
7x
2
3
=
1
3
y
2
1
+
3
14
y
2
2
7y
2
3
,
de unde, examinand restrangerile de patrate, rezulta schimbarea de coordonate:
_
_
_
y
1
= 3x
1
2x
2
4x
3
y
2
=
14
3
x
2

14
3
x
3
y
3
= x
3

_
_
y1
y2
y3
_
_
=
_
_
3 2 4
0 14/3 14/3
0 0 1
_
_
_
_
x1
x2
x3
_
_
.
Pentru a obt ine baza careia i corespund aceste coordonate, remarcam ca transformarea de coordonate inversa
este
_

_
x
1
=
1
3
y
1
+
1
7
y
2
+ 2y
3
x
2
=
3
14
y
2
+y
3
x
3
= y
3

_
_
x1
x2
x3
_
_
=
_
_
1/3 1/7 2
0 3/14 1
0 0 1
_
_
_
_
y1
y2
y3
_
_
,
deci matricea de trecere la baza diagonalizatoare, respectiv matricea diagnala a formei patratice relativ la
aceasta baza, sunt
C = [B
t
] =
_
_
1/3 1/7 2
0 3/14 1
0 0 1
_
_
, [Q]
B
= C
t
AC =
_
_
1/3 0 0
0 3/14 0
0 0 7
_
_
.
Metoda valorilor proprii. Procedand analog punctului a), obt inem spectrul matricii date (A) = 2, 7, 7
si vectorii proprii corespunzatori v
1
= (2, 1, 2), v
2
= (1, 2, 0), v
3
= (0, 2, 1). Fie u
1
= v
1
. Se observa ca
v
1
v
2
, v
1
v
3
. Ortogonalizand v
2
, v
3
cu procedeul Gram-Schmidt obt inem
_
u
2
= v
2
= (1, 2, 0)
u
3
= v
3
pr
u2
v
3
= (4/5, 2/5, 1)[[(4, 2, 5).
Prin normarea bazei ortogonale formate din vectorii proprii v
1
, u
2
, u
3
obt inem baza ortonormata cautata cu
matricea asociata C = [B
t
] =
_
_
2/3 1/

5 4/3

5
1/3 2/

5 2/3

5
2/3 0 5/3

5
_
_
. Matricea diagonala atasata formei patratice relativ
la aceasta baza este [Q]
B
= C
t
AC =
_
_
2 0 0
0 7 0
0 0 7
_
_
.
Metoda Jacobi. Prin calcul direct, obt inem minorii:

0
= 1,
1
= 3,
2
=

3 2
2 6

= 14,
3
=

3 2 4
2 6 2
4 2 3

= 98
si vectorii bazei corespunzatoare
v
1
=
1

1
e
1

_
_
1/3
0
0
_
_
, v
2
=
1

e1 e2
3 2

=
1
14
(2e
1
3e
2
)
_
_
1/7
3/14
0
_
_
,
v
3
=
1

e1 e2 e3
3 2 4
2 6 2

=
1
98
(28e
1
+ 14e
2
+ 14e
3
)
_
_
2/7
1/7
1/7
_
_
,
- 149-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
deci matricea de trecere la noua baza B
t
si matricea diagonala atasata formei patratice relativ la aceasta baza
sunt respectiv:
C = [B
t
] =
_
_
1/3 1/7 2/7
0 3/14 1/7
0 0 1/7
_
_
, [Q]
B
= C
t
AC =
_
_
1/3 0 0
0 3/14 0
0 0 1/7
_
_
,
iar expresia analitica a formei n noile coordonate (x
t
, y
t
, z
t
) este:
Q(v
t
) =
1
3
x
t2
+
3
14
y
t2

1
7
z
t2
, v = x
t
v
1
+y
t
v
2
+z
t
v
3
R
3
.
Se observa ca signatura formei patratice Q este (+, +, ), (n
+
, n

, n
0
) = (2, 1, 0).
d) Metoda Gauss. Folosind relat ia Q =
t
XAX, unde A = [Q]
B
, X = [x]
B
=
t
(x
1
, x
2
, x
3
), obt inem expresia
analitica a formei patratice
Q(x) = x
2
1
+ 2x
1
x
2
2x
1
x
3
+ 2x
2
2
+ 3x
2
3
,
care dupa gruparea termenilor pentru a forma patrate devine Q(x) = (x
1
+x
2
x
3
)
2
+ (x
2
+x
3
)
2
+x
2
3
.
Examinand restrangerile de patrate, rezulta schimbarea de coordonate:
_
_
_
y
1
= x
1
+x
2
x
3
y
2
= x
2
+x
3
y
3
= x
3

_
_
y1
y2
y3
_
_
=
_
_
1 1 1
0 1 1
0 0 1
_
_
_
_
x1
x2
x3
_
_
,
iar transformarea de coordonate inversa este:
_
_
_
x
1
= y
1
y
2
+ 2y
3
x
2
= y
2
y
3
x
3
= y
3

_
_
x1
x2
x3
_
_
=
_
_
1 1 2
0 1 1
0 0 1
_
_
_
_
y1
y2
y3
_
_
,
deci matricea de trecere la baza diagonalizatoare, respectiv matricea diagonala a formei patratice relativ la
aceasta baza sunt
C = [B
t
] = M =
_
_
1 1 2
0 1 1
0 0 1
_
_
, [Q]
B
= C
t
AC =
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
.
Metoda valorilor proprii. Polinomul caracteristic al matricii A este P() =
3
+6
2
9+1. Radacinile
polinomului sunt reale, deoarece A este matrice simetrica, nsa ind irat ionale, nu pot determinate direct.
Prin urmare metoda valorilor proprii nu se poate aplica.
Metoda Jacobi. Obt inem minorii Jacobi
0
= 1,
1
= 1,
2
=

1 1
1 2

= 1,
3
=

1 1 1
1 2 0
1 0 3

= 1 si
baza asociata
v
1
=
1
1
e
1

_
_
1
0
0
_
_
, v
2
=
1
2
_
e1 e2
1 1
_
= e
1
e
2

_
_
1
1
0
_
_
,
v
3
=
1
3

e1 e2 e3
1 1 1
1 2 0

= 2e
1
e
2
+e
3

_
_
2
1
1
_
_
,
deci matricea de trecere la noua baza B
t
si matricea diagonala sunt respectiv:
C = [B
t
] =
_
_
1 1 2
0 1 1
0 0 1
_
_
, [Q]
B
= C
t
AC =
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
.
Se observa ca signatura formei patratice Q este (+, +, +), (n
+
, n

, n
0
) = (3, 0, 0).
e) Metoda Gauss. Grupand termenii pentru a forma patrate obt inem:
Q(x) =
1
1
(x
1
+ 3x
3
)
2
+x
2
2
+ 4x
2
x
3
+ 4x
3
3
=
= (x
1
+ 3x
3
)
2
+ (x
2
+ 2x
3
)
2
= y
2
1
+y
2
2
.
- 150-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Din relat iile schimbarii de coordonate
_
_
_
y
1
= x
1
+ 3x
3
y
2
= x
2
+ 2x
3
y
3
= x
3

_
_
y1
y2
y3
_
_
=
_
_
1 0 3
0 1 2
0 0 1
_
_
_
_
x1
x2
x3
_
_
obt inem
_
_
x1
x2
x3
_
_
=
_
_
1 0 3
0 1 2
0 0 1
_
_
_
_
y1
y2
y3
_
_
,
deci matricea noii baze si matricea diagonala a formei patratice sunt respectiv:
C = [B
t
] =
_
_
1 0 3
0 1 2
0 0 1
_
_
, [Q]
B
= C
t
AC =
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 0
_
_
.
Metoda valorilor proprii. Matricea relativ la baza naturala a formei polare / (obt inuta prin dedublarea
formei patratice Q) este A = [/]
B
=
_
_
1 0 3
0 1 2
3 2 5
_
_
, are spectrul (A) = 7, 2, 0 si vectorii pro-
prii corespunzatori v
1
= (2, 1, 4), v
2
= (1, 2, 1), v
3
= (3, 2, 1). Prin normarea bazei ortogonale for-
mate din vectorii proprii v
1
, v
2
, v
3
obt inem baza ortonormata cautata cu matricea asociata C = [B
t
] =
_
_
2/

21 1/

6 3/

14
1/

21 2/

6 2/

14
4/

21 1/

6 1/

14
_
_
.
Matricea diagonala atasata formei patratice relativ la aceasta baza este
[Q]
B
= C
t
AC =
_
_
7 0 0
0 2 0
0 0 0
_
_
.
Metoda Jacobi. Prin calcul direct obt inem minorii:

0
= 1,
1
= 1,
2
=

1 0
0 1

= 1,
3
=

1 0 3
0 1 2
3 2 5

= 0.
Unul din minori ind nul, metoda nu este aplicabila.
Se observa ca signatura formei patratice Q este (+, , 0) sau (n
+
, n

, n
0
) = (1, 1, 1).
f ) Metoda Gauss. Folosind relat ia Q(x) =
t
X A X, unde A = [Q]
B
, X = [x]
B
, obt inem expresia analitica
a formei patratice Q,
Q(x) = 2x
1
x
2
6x
1
x
3
6x
2
x
4
+ 2x
3
x
4
, x = (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) R
4
.
Deoarece forma patratica Q nu cont ine termeni de forma a
ii
x
2
i
, i = 1, 4, efectuam schimbarea de coordonate
_
_
_
x
1
= y
1
+y
2
x
2
= y
1
y
2
x
3
= y
3
, x
4
= y
4

_
_
_
_
x1
x2
x3
x4
_
_
_
_
=
_
_
_
_
1 1 0 0
1 1 0 0
0 0 1 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
y1
y2
y3
y4
_
_
_
_
;
Notam cu M matricea din membrul drept. Relativ la noile coordonate, avem
Q(x) = 2y
2
1
2y
2
2
6y
1
y
3
6y
1
y
4
6y
2
y
3
+ 6y
2
y
4
+ 2y
3
y
4
.
Grupand termenii pentru a forma patrate se obt ine n nal
Q(y) =
1
2
(2y
1
3y
3
3y
4
)
2
9
_

9
2
y
3
3y
2

7
2
y
4
_
2
+
1
2
(2y
2

2
3
y
4
)
2
2y
2
4
=
=
1
2
z
2
1

2
9
z
2
2
+
1
2
z
2
3
2z
2
4
,
- 151-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
de unde rezulta transformarea de coordonate
_

_
z
1
= 2y
1
3y
3
3y
4
z
2
= 3y
2

9
2
y
3

7
2
y
4
z
3
= 2y
2

2
3
y
4
z
4
= y
4
,

_
_
_
_
z1
z2
z3
z4
_
_
_
_
=
_
_
_
_
2 0 3 3
0 3 9/2 7/2
0 2 0 2/3
0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
y1
y2
y3
y4
_
_
_
_
,
a carei inversa este
_

_
y
1
=
1
2
z
1
+
1
3
z
2

1
2
z
3
y
2
=
1
2
z
3
+
1
3
z
4
y
3
=
2
9
z
2

1
3
z
3
z
4
y
4
= z
4

_
_
_
_
y1
y2
y3
y4
_
_
_
_
=
_
_
_
_
1/2 1/3 1/2 0
0 0 1/2 1/3
0 2/9 1/3 1
0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
z1
z2
z3
z4
_
_
_
_
.
Notam cu N matricea din membrul drept. Matricea de trecere la baza diagonalizatoare se obt ine folosind
relat iile X = MY = MNZ CZ; obt inem matricea de trecere C si respectiv matricea diagonala a formei
patratice relativ la aceasta baza:
C = [B
t
] = MN =
_
_
_
_
1/2 1/3 0 1/3
1/2 1/3 1 1/3
0 2/9 1/3 1
0 0 0 1
_
_
_
_
,
[Q]
B
= C
t
AC =
_
_
_
_
1/2 0 0 0
0 2/9 0 0
0 0 1/2 0
0 0 0 2
_
_
_
_
.
Metoda valorilor proprii. Spectrul matricii A este (A) = 4, 2, 2, 4, iar vectorii proprii corespunzatori
sunt
v
1
= (1, 1, 1, 1), v
2
= (1, 1, 1, 1), v
3
= (1, 1, 1, 1), v
4
= (1, 1, 1, 1).
Prin normarea bazei ortogonale formate din vectorii proprii v
1
, v
2
, v
3
si v
4
obt inem baza ortonormata cautata
cu matricea asociata
C = [B
t
] =
_
_
_
_
1/2 1/2 1/2 1/2
1/2 1/2 1/2 1/2
1/2 1/2 1/2 1/2
1/2 1/2 1/2 1/2
_
_
_
_
.
Matricea diagonala atasata formei patratice relativ la aceasta baza este
[Q]
B
= C
t
AC =
_
_
_
_
4 0 0 0
0 2 0 0
0 0 2 0
0 0 0 4
_
_
_
_
.
Metoda Jacobi. Deoarece minorul
1
= 0 este nul, metoda nu este aplicabila.
Se observa ca signatura formei patratice Q este (+, +, , ) sau (n
+
, n

, n
0
) = (2, 2, 0).
g) Metoda Gauss. Procedand analog punctului c), obt inem expresia analitica a formei patratice Q,
Q(x) = 5x
2
1
4x
1
x
2
4x
1
x
3
+ 6x
2
2
+ 4x
2
3
.
Grupand termenii pentru a forma patrate obt inem:
Q(x) =
1
5
(5x
1
2x
2
2x
3
)
2
+
26
5
x
2
2
+
16
5
x
2
3

8
5
x
2
x
3
=
=
1
5
(5x
1
2x
2
2x
3
)
2
+
5
26
_
26
5
x
2

4
5
x
3
_
2

40
13
x
2
3
=
=
1
5
y
2
1
+
5
26
y
2
2

40
13
y
2
3
,
- 152-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
de unde rezulta transformarea inversa de coordonate:
_

_
x
1
=
1
5
y
1
+
1
13
y
2
+
6
13
y
3
x
2
=
5
26
y
2
+
2
13
y
3
x
3
= y
3

_
_
x1
x2
x3
_
_
=
_
_
1/5 1/13 6/13
0 5/26 2/13
0 0 1
_
_
_
_
y1
y2
y3
_
_
,
deci matricea de trecere la baza diagonalizatoare, respectiv matricea diagonala a formei patratice relativ la
aceasta baza sunt:
C = [B
t
] = M =
_
_
1/5 1/13 6/13
0 5/26 2/13
0 0 1
_
_
, [Q]
B
= C
t
AC =
_
_
1/5 0 0
0 5/26 0
0 0 40/13
_
_
.
Metoda valorilor proprii. Spectrul matricii A este (A) = 2, 5, 8, iar vectorii proprii corespunzatori sunt
v
1
= (2, 1, 2), v
2
= (1, 2, 2), v
3
= (2, 2, 1).
Prin normarea bazei ortogonale formate din vectorii proprii v
1
, v
2
si v
3
obt inem baza ortonormata cautate cu
matricea asociata [B
t
] =
_
_
2/3 1/3 2/3
1/3 2/3 2/3
2/3 2/3 1/3
_
_
. Matricea diagonala atasata formei patratice relativ la aceasta
baza este [Q]
B
=
_
_
2 0 0
0 5 0
0 0 8
_
_
.
Metoda Jacobi. Prin calcul direct, obt inem minorii:

0
= 1,
1
= 5,
2
=

5 2
2 6

= 26,
3
=

5 2 2
2 6 0
2 0 4

= 80
si vectorii bazei corespunzatoare:
v
1
=
1

1
e
1

_
_
1/5
0
0
_
_
, v
2
=
1

e1 e2
5 2

=
1
26
(2e
1
5e
2
)
_
_
1/13
5/26
0
_
_
,
v
3
=
1

e1 e2 e3
5 2 2
2 6 0

=
1
80
(12e
1
+ 4e
2
+ 26e
3
)
_
_
3/20
1/20
13/40
_
_
,
deci matricea de trecere la noua baza B
t
si matricea diagonala atasata formei patratice relativ la aceasta baza
sunt respectiv:
C = [B
t
] =
_
_
1/5 1/13 3/20
0 5/26 1/20
0 0 13/40
_
_
, [Q]
B
= C
t
AC =
_
_
1/5 0 0
0 5/26 0
0 0 13/40
_
_
.
Se observa ca signatura formei patratice Q este (+, +, +) sau (n
+
, n

, n
0
) = (3, 0, 0).
13.6 Exercit ii/probleme propuse spre rezolvare
1. Fie P
3
spat iul vectorial al funct iilor polinomiale reale care au cel mult gradul 3 si e
/: P
3
P
3
R, /(x, y) =
_
1
0
_
1
0
x(t)y(s)dtds.
a) Sa se arate ca / este o forma biliniara simetrica.
b) Sa se determine matricea formei biliniare /n baza canonica a spat iului si apoi n baza t
2
1, t
2
t, t
2
, t
2
t
3
.
- 153-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
2. Se da funct ia /: P
3
P
3
R,
/(x, y) = x
1
y
2
x
2
y
1
+x
1
y
3
x
3
y
1
+x
1
y
4
x
4
y
1
+x
2
y
3
x
3
y
2
+x
2
y
4
x
4
y
2
+x
3
y
4
x
4
y
3
.
a) Sa se arate ca / este o forma biliniara.
b) Sa se determine matricea corespunzatoare formei biliniare /n raport cu baza f
1
= (1, 1, 0, 0), f
2
= (0, 1, 1, 0),
f
3
= (0, 1, 0, 1) si f
4
= (1, 0, 0, 1).
3. Fie V un spat iu euclidian complex si T : V V un endomorsm. Denim forma patratica Q(x) = (T (x), x),
x V .
a) Sa se arate ca daca T este hermitian, atunci Q(x) R, x V , iar daca T este antihermitian, atunci Q(x)
este pur imaginar, x V .
b) Sa se verice relat iile:
Q(tx) = t

tQ(x), t C;
Q(x +y) = Q(x) +Q(y) + (T (x), y) + (T (y), x), x, y V.
c) Sa se verice implicat ia
x V, Q(x) = 0 T (x) = 0.
d) Sa se arate ca daca Q(x) este real, x V , atunci T este hermitian.
4. Fie forma patratica
Q: R
2
R, Q(x) = 3x
2
1
+ 2x
1
x
2
+ 5x
2
2
.
Sa se determine valoarea parametrului R astfel ncat vectorii x = (1, 2) si y = (, 1) sa e ortogonali n
raport cu forma Q.
5. Se da forma patratica
Q(x) = x
2
1
+x
2
2
+ 4x
2
3
4x
1
x
2
4x
1
x
3
.
a) Utilizand metoda Gauss, metoda Jacobi si respectiv metoda valorilor proprii, sa se aduca Q(x) la expresii
canonice.
b) Sa se verice teorema de inert ie.
6. Se da matricea
A =
_
_
_
_
3 0 1 1
0 5 0 0
1 0 0 0
1 0 0 0
_
_
_
_
.
a) Sa se scrie forma patratica corespunzatoare si sa se gaseasca doua expresii canonice.
b) Sa se verice teorema de inert ie.
7. Sa se arate ca forma patratica
Q(x) =
n

i=1
n

j=1
1
1 +[j i[
x
i
x
j
, x R
n
,
este pozitiv denita.
8. Sa se reduca forma patratica
Q(x) =
n

i=1
x
2
i
+

i<j
x
i
x
j
, x R
n
la expresia canonica.
9. Sa se arate ca daca [g
ij
] si [h
ij
] sunt matrice pozitiv denite, atunci matricele
[f
ij
(t)], f
ij
(t) = (1 t)g
ij
+th
ij
, t [0, 1],
sunt pozitiv denite.
- 154-
MA.14.Aplicat ii cu soft dedicat
Cuvinte cheie: bibliotecile Maple LinearAlgebra si linalg; comenzile
Maple LinearSolve si Linsolve;
comenzile Maple CharacteristicPolynomial, Eigenvalues si Eigenvec-
tors; comenzile Maple charpoly, eigenvalues si eigenvectors
14.1 Exemple ilustrative. Programe MAPLE

1. Algebra liniara: ortonormare (procedeul Gram Schmidt si normare)


# Input: trei vectori din R^3;
# Output: vectori ortonormati;
> restart: with(linalg): u1:=vector([3,-1,2]);
> u2:=vector([1,2,1]); u3:=vector([1,1,4]); # u1, u2 si u3
> gs:=GramSchmidt({u1,u2,u3},normalized); # procedura pentru calc.vect.ortog.
> M:=matrix([gs[1],gs[2],gs[3]]); # M=matricea formata din vect.ortonormati
2. Algebra liniara: formele canonice digonala si Jordan
# Input: matricele A si B;
# Output: formele canonice corespunzatoare (diagonala, respectiv Jordan);
> restart: with(linalg): A:=array([[1,2,3], [2,3,1], [3,1,2]]); # matricea A
> B:=array([[3,1,0,0], [1,2,0,0], [0,0,2,1], [0,0,0,2]]); # matricea B
# forme canonice
> J1:=jordan(A, P1); C1:=print(P1); # forma diagonala a matricei A
> J2:=jordan(B, P2); C2:=print(P2); # forma Jordan a matricei B
# verificari: J1=P1^(-1)*A*P1, J2= P2^(-1)*A*P2
> J1:=simplify(multiply(inverse(P1), A ,P1));
> J2:=simplify(multiply(inverse(P2), B , P2));
# verificari: A=A^t, matrice simetrica diagonalizabila
> evalm(A-transpose(A));
14.2 Cod MAPLE

pe Internet (select ie orientativa)


[ 1]***, http://www.maplesoft.com
[ 2]***, http://www.maplesoft.com/support/help/Maple/view.aspx?path=LinearAlgebra
[ 3]***, http://www.maplesoft.com/support/help/Maple/view.aspx?path=examples/LinearAlgebraMigration
[ 4]***, http://www.maplesoft.com/support/help/Maple/view.aspx?path=LinearAlgebra
[ 5]***, http://www.maplesoft.com/support/help/Maple/view.aspx?path=examples/LinearAlgebraComputation
[ 6]***, http://www.maplesoft.com/support/help/Maple/view.aspx?path=examples/LinearAlgebraVisualization2
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
[ 7]***, http://homepages.math.uic.edu/ hanson/MAPLE/MapleLinearAlgebra.html (Floyd Hanson, Univer-
sity of Illinois at Chicago, hanson@uic.edu)
[ 8]***, http://homepages.math.uic.edu/ hanson/MAPLE/, (Floyd Hanson, University of Illinois at Chicago,
hanson@uic.edu)
[ 9]***, http://www.youtube.com/watch?v=5Gc8W0qaTpM (Youtube: Using Maple for Linear Algebra part 1:
Matrix entry; Jan Verschelde, University of Illinois at Chicago, E-mail: jan@math.uic.edu or janv@uic.edu)
[ 10]***, http://www.math.hmc.edu/ ajb/PCMI/maple.html (Some MAPLE Resources, Andrew J. Berno,
PCMI, Harvey Mudd College)
[ 11]***, facultypages.ecc.edu/alsani/students/maplebyexample.pdf (Maple 10 by example, M. Alsani, E-mail:
alsani@ecc.edu)
- 156-
MA.15.Autoevaluare
15.1 Modele de subiecte de examen
I.
1
1. Forme patratice.
2. Sa se verice daca punctele A(1, 2, 3), B(1, 1, 0), C(2, 2, 2) si D(1, 5, 1) sunt coplanare. Sa se calculeze
m(

BAC) m(

BAD). Descompunerea vectorului v = + +



k dupa AB, AC si AD este unica?
3. Sa se cerceteze daca mult imile
A =
_
p P
n
[ p(0) = p(1)
_
; B =
_
p P
n
[ p
2
(0) = 1
_
;
C =
_
p P
n
[ p(1) +p(1) = 0
_
sunt subspat ii vectoriale. Sa se determine intersect ia si suma subspat iilor vectoriale gasite. Ce dimensiuni au
aceste subspat ii?
II. 1. Metoda valorilor proprii de reducere la expresia canonica a formelor patratice.
2. Se dau D:
x
1
=
y
2
=
z
1
si P : x 2y +z = 0. Exista un plan echidistant fat a de D si P? Considerand
D si P doua subspat ii vectoriale n R
3
, sa se determine suma, intersect ia si baze ortonormate n D, respectiv
P.
3. Fie V = C

(, ) si
_
x

f(t)dt, care exista pentru x R. Denim


T : V V, g = T (f) si g(x) =
_
x

f(t)dt.
Analizat i injectivitatea si surjectivitatea endomorsmului T . Determinat i KerT , valorile proprii si vectorii
proprii.
III. 1. Polinoame de matrice.
2. Fie P : x+2y z = 0 si Q: 2xy +2z = 0. Sa se gaseasca ecuat iile planului echidistant fat a de P si Q.
Considerand P si Q doua subspat ii n R
3
, sa se gaseasca P Q, P +Q si baze ortonormate n P, Q si P Q.
3. Fie : z =
x
2
12
+
y
2
4
si P : x y z = 0. Sa se determine planele paralele cu P care sunt tangente la
. Sa se gaseasca d(, P).
IV. 1. Forme biliniare.
2. Sa se gaseasca generatoarele rectilinii ale paraboloidului hiperbolic z =
x
2
16

y
2
4
care sunt paralele cu
planul x +y +z = 0. Sa se determine masura unghiului determinat de aceste generatoare.
1
Avand n vedere faptul ca n institut iile de nvat amant tehnic pe parcursul unui semestru se predau atat not iuni de algebra
liniara, cat si de geometrie analitica, subiectele propuse cont in probleme mixte aferente ambelor discipline.
157
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
3. Fie P
4
spat iul vectorial al funct iilor polinomiale de grad cel mult 3. Sa se gaseasca matricea transformarii
liniare
T : P
4
P
4
, y = T x, y(t) =
d
dt
_
(t
2
1)
dx
dt
_
n raport cu baza
B =
_
1, t,
3
2
t
2

1
2
,
5
2
t
3

3
2
t
_
.
V. 1. Forma Jordan a unui endomorsm.
2. Fie u(t) = cos t, v(t) = sint, w(t) = sin 2t si S = Lu, v n C
0
[0, 2]. Sa se gaseasca proiect ia ortogonala
x(t) a lui w pe S si vectorul x

. Vectorii u, v si x

sunt liniar independent i?


3. Fie D:
x
1
=
y 1
2
=
z
1
si P : x y + z + 1 = 0.

In P se considera cercul C de raza 1 cu centrul n
A(1, 1, 1). Sa se determine ecuat iile simetricului cercului C n raport cu dreapta D.
VI. 1. Forma diagonala a unui endomorsm.
2. Se considera sfera S: x
2
+ y
2
+ z
2
2z = 0 si planul P : x + 2y + z = 1. Sa se calculeze raza cercului
P S. Sa se determine ecuat ia simetricei lui S fat a de P.
3. Fie /(x, y) = x
1
y
2
x
2
y
1
+x
2
y
3
x
3
y
2
. Sa se gaseasca matricea lui /n raport cu baza
_
(1, 1, 0), (0, 1, 1), (1, 0, 1)
_
.
Sa se determine
_
x R
3
[ A(x, y) = 0, y R
3
_
.
VII. 1. Transformari liniare pe spat ii euclidiene.
2. Fie Q: R
3
R, Q(x) = x
1
x
2
+ x
2
x
3
+ x
3
x
1
. Sa se determine signatura lui Q si imaginea dreptei
D:
x
1
1
1
=
x
2
1
=
x
3
2
prin Q.
3. Fie V spat iul vectorial real al tuturor funct iilor polinomiale de grad cel mult n. Sa se determine valorile
proprii si vectorii proprii ai endomorsmului
T : V V, T (p) = q, q(x) = p(x + 1).
VIII. 1. Nucleu si imagine pentru o transformare liniara.
2. Se da : x
2
4xy + 4y
2
x = 0. Sa se reduca la forma canonica. Sa se traseze .
3. Se dau dreapta D:
x + 2
1
=
y 1
1
=
z
2
si planul P : x y +2 +z = 0. Sa se gaseasca sferele cu centrele
pe D si tangente la P. Sa se gaseasca sferele cu centrele n P si tangente la D.
IX. 1. Matricea unei transformari liniare.
2. Se da : 4xy + 3y
2
+ 8x = 0. Sa se determine centrul, axele si asimptotele. Sa se deseneze curba .
3. Fie V = L
2
[, ] si V
1
= L(A
1
), V
2
= L(A
2
), unde
A
1
=
_
1, cos t, cos 2t, . . .
_
si A
2
=
_
1, sint, sin2t, . . .
_
.
Sa se arate ca A
1
si A
2
sunt liniar independente, iar V
1
+V
2
si V
1
V
2
sunt izomorfe.
X. 1. Spat ii vectoriale euclidiene.
2. Fie g : P
3
P
3
R, g(x, y) =
__
1
0
x(t)dt
___
1
0
y(s)ds
_
. Sa se arate ca g este o forma biliniara
simetrica, pozitiv semidenita. Sa se determine matricea lui g n raport cu baza 1, t, t
2
, t
3
.
- 158-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
3. Sa se determine punctele de pe cuadrica
x
2
1
+
y
2
4
+
z
2
2
1 = 0 pentru care normalele intersecteaza axa
Oy. Sa se scrie ecuat ia planului tangent ntr-unul dintre aceste puncte.
XI. 1. Ortogonalitate. Procedeul Gram-Schmidt.
2. Gasit i punctele de pe cuadrica : x
2
+ 2y
2
+ z
2
1 = 0 pentru care normalele la sunt paralele cu
dreapta D:
x + 2
3
=
y + 1
1
=
z
1
sau cu planul P : x y +z = 0.
3. Fie /(x, y) = x
1
y
2
x
2
y
1
+x
1
y
3
x
3
y
1
. Sa se gaseasca matricea asociatan raport cu baza (1, 1, 0), (0, 1, 1), (1, 0, 1).
Sa se determine transformarile liniare T : R
3
R
3
cu proprietatea /(T x, T y) = /(x, y), x, y R
3
.
XII. 1. Dependent a si independent a liniara.
2. Se da : 4xy + 3y
2
+ x = 0. Sa se aduca ecuat ia la expresia canonica si sa se traseze . Considerand
M
n
(x
n
, y
n
) , exista M
n
cu x
n
marginit si y
n
nemarginit?
3. Se da T : R
3
R
3
, T (x, y, z) = (6x+6y 15z, x+5y 5z, x+2y 2z). Sa se determine forma canonica.
Sa se calculeze e
J
.
XIII. 1. Baza, dimensiune si coordonate.
2. Sa se gaseasca transformarea de coordonate care aduce pe
Q(x) =
3

i=1
x
2
i
+
1
2

i,=j
x
i
x
j
la expresia canonica. Sa se stabileasca daca mult imea Q
1
(1) este compacta sau nu.
3. Sa se determine ecuat iile perpendicularei comune si distant a dintre dreptele
D
1
:
x 1
1
=
y + 1
2
=
z
2
si D
2
:
x + 1
1
=
y 1
2
=
z 3
1
.
XIV. 1. Cuadrice: reducere la ecuat ia canonica.
2. Sa se gaseasca volumul tetraedului construit pe reprezentant ii vectorilor:
a = 2 u v + w;

b = u w; c = v + w,
cu [[ u[[ = 1, [[ v[[ = 2, [[ w[[ = 3 si ( u, v) =

2
, ( u, w) =

3
, ( v, w) =

4
.
3. Fie T : P
n
P
n
, T p(x) = x
n
_
1
0
tp(t)dt, x R. Sa se arate ca T este liniara, sa se cerceteze
bijectivitatea, sa se determine Ker T si ImT . Calculat i valorile proprii si vectorii proprii.
XV. 1. Conice: diametru conjugat cu o direct ie, axe.
2. Sa se arate ca mult imea tuturor funct iilor x
n
(t) = e
int
, n N este liniar independenta n L
2
[0, 2]. Sa se
ortonormeze cu procedeul Gram-Schmidt.
3. Se da transformarea liniara T (x) = (x
1
+x
2
, x
1
x
2
, 2x
1
+x
2
x
3
). Sa se determine baze ortonormate
n Ker T si ImT . Care sunt valorile proprii ale lui T ?
XVI. 1. Cuadrice: intersect ia cu o dreapta, intersect ia cu un plan, plan tangent, normala.
2. Fie V spat iul vectorial euclidian real al funct iilor polinomiale pe [0, 1]. Cercetat i simetria si antisimetria
transformarilor liniare:
T f(x) = f(x); T f(x) = f(x) +f(x); T f(x) = f(x) f(x).
- 159-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
3. Fie T : R
3
R
3
, T =
_
_
0 1 0
0 0 1
1 3 3
_
_
. Sa se determine forma canonica si sa se calculeze sinT.
XVII. 1. Elipsoizi, hiperboloizi si paraboloizi.
2. Fie V spat iul vectorial al tuturor funct iilor polinomiale x
n
(t) = t
n
, n N, nzestrat cu produsul scalar
(x, y) =
_
1
0
x(t)y(t).
Sa se arate ca funct iile
y
0
(t) = 1; y
1
(t) =

3(2t 1); y
2
(t) =

5(6t
2
6t + 1)
formeaza o mult ime ortonormata care genereaza acelasi subspat iu cu x
0
, x
1
, x
2
.
3. Fie T : R
3
R
3
, T =
_
_
7 4 1
4 7 1
4 4 4
_
_
. Sa se determine forma canonica si sa se calculeze sinT.
XVIII. 1. Spat ii vectoriale. Subspat ii vectoriale.
2. Sa se determine o baza ortonormata fat a de care Q(x) = 2x
1
x
2
6x
2
x
3
+x
2
3
sa aiba o expresie canonica.
Ce sunt mult imile de nivel constant ale lui Q?
3. Se dau A(0, 1, 2) si D: x+y = 0, xz 1 = 0. Sa se determine simetricul punctului A fat a de dreapta
D si simetrica lui D fat a de A.
XIX. 1. Spat iul vectorilor liberi: coliniaritate, coplanaritate.
2. Sa se determine generatoarele rectilinii ale paraboloidului hiperbolic z =
x
2
16

y
2
4
care sunt tangente
sferei x
2
+y
2
+z
2
= 1.
3. Fie transformarea liniara
T : V V, y = T (x), y(t) =
_
2
0
x(s) cos(t s)ds,
cu V = L
_
1, cos s, cos 2s, sins, sin2s
_
. Exprimat i T printr-o matrice si sa se cerceteze daca T este injectiva si
surjectiva. Determinat i valorile proprii si vectorii proprii.
XX. 1. Spat iul vectorilor liberi: proiect ie ortogonala, produs scalar.
2. Fie /: R
3
R
3
, A =
_
_
4 6 0
3 5 0
3 6 1
_
_
. Sa se determine baza fat a de care / are forma diagonala si sa
se calculeze sinA.
3. Se dau : xy +3y
2
+16x = 0, D: x y +1 = 0 si A(1, 1). Sa se ae polara punctului An raport cu
conica si polul dreptei D n raport cu .
XXI. 1. Spat iul vectorilor liberi: produs scalar, produs mixt.
2. Fie
V = L
2
[, ], T : V V, g = T (f) si g(x) =
_

_
1 + cos(x t)
_
f(t)dt.
Sa se gaseasca o baza pentru ImT . Sa se determine Ker T , valorile proprii si vectorii proprii.
3. Fie Q(x) = x
1
x
2
+ x
2
x
3
+ x
3
x
1
. S a se determine expresia canonica. Mult imea Q
1
1 este compacta
sau nu?
- 160-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
XXII. 1. Spat iul vectorilor liberi: produs vectorial, dublu produs vectorial.
2. Se da matricea A =
_
_
1 1 2
1 3 1
1 1 1
_
_
. Sa se determine expresia canonica a formei patratice
t
XAX,
precizand matricea de trecere.
3. Sa se gaseasca ecuat ia sferei cu centrul C(2, 6, 2) tangenta elipsoidului
:
x
2
1
+
y
2
2
+
z
2
1
= 1.
Care este ecuat ia simetricului lui fat a de centrul sferei?
XXIII. 1. Dreapta n spat iu.
2. Se da forma patratica Q(x) = x
2
1
+ x
1
x
2
+ x
2
x
3
. Sa se scrie matriceal si sa se determine rangul. Sa se
gaseasca expresia canonica si matricea de trecere.
3. Fie V =
_
x
n
sir real cu x
2
n
convergenta
_
. Sa se arate ca (x, y) = x
n
y
n
, cu x = x
n
si y = y
n
,
este un produs scalar pe V . Sa se calculeze (x, y), pentru x
n
=
1
n
si y
n
=
1
n + 1
, n N.
XXIV. 1. Conice: centru, intersect ia cu o dreapta, asimptote.
2. Sa se determine numerele reale a
1
, a
2
si a
3
astfel ncat V = L
_
e
a1x
, e
a2x
, e
a3x
_
sa aiba dimensiunea 2.
Sa se xeze o baza n V si sa se determine matricea lui D: V V , D(f) = f
t
.
3. Fie /: R
3
R
3
, A =
_
_
4 6 0
3 5 0
3 6 1
_
_
. Sa se determine forma canonica si sa se calculeze e
A
.
XXV. 1. Conice: reducere la ecuat ia canonica.
2. Denim T : C
3
C
3
,
_
y
1
y
2
_
=
_
a b
c d
__
x
1
x
2
_
, unde a, b, c si d sunt numere complexe. Sa se
gaseasca condit iile pe care le satisfac a, b, c si d daca T este autoadjuncta sau unitara.
3. Fie /: R
4
R
4
R, /(x, y) = x
1
y
2
x
2
y
1
+ x
1
y
3
x
4
y
1
+ x
4
y
4
. Sa se determine matricea lui / n
raport cu baza f
1
= (1, 1, 0, 0), f
2
= (0, 1, 1, 0), f
3
= (0, 1, 0, 1), f
4
= (1, 0, 0, 1).
XXVI. 1. Conice: pol, polara.
2. Se da T : R
3
R
3
, T (x, y, z) = (3x +2y, 2y +z, x 2y +3z). Sa se calculeze matricea lui T
3
si T
1
. Sa
se explice rezultatele prin teorema Cayley-Hamilton.
3. Fie V spat iul vectorial real al funct iilor denite pe R. Cercetat i daca mult imile 1, e
ax
, xe
ax
si
1, cos 2x, sin
2
x sunt liniar independente sau nu. Ce dimensiuni au subspat iile vectoriale generate de aceste
submult imi?
XXVII. 1. Izometrii.
2. Se dau : z
2
=
x
2
16

y
2
4
si P : x +y +z = 0. Sa se gaseasca proiect ia lui P pe planul xOy. Exista
generatoare rectilinii ale lui care sunt perpendiculare pe P? Sa se arate ca centrul lui este un punct de
simetrie pentru P .
3. Fie V = L(1, 0, 1), (1, 1, 1) si W = L(1, 2, 3), (3, 2, 1). Sa se gaseasca ecuat iile carteziene implicite
ale lui V si W. Sa se determine baze ortonormate n V W si V +W.
XXVIII. 1. Dependent a si independent a liniara.
- 161-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
2. Se da matricea A =
_
_
1 1 2
1 3 1
2 1 1
_
_
. Sa se determine expresia canonica a formei patratice
t
XAX,
precizand matricea de trecere. Ce sunt mult imile de nivel constant atasate acestei forme patratice?
3. Fie C(2, 6, 2) si :
x
2
1
+
y
2
2
+
z
2
1
= 1. Care este ecuat ia simetricei cuadricei fat a de C? Sa se
gaseasca ecuat iile normalelor la care trec prin C. Sa se determine ecuat iile sferelor cu centrul C si tangente
la .
XXIX. 1. Nucleu si imagine pentru o transformare liniara.
2. Se da conica : 4x
2
4xy + 4y
2
6x = 0. Sa se reduca ecuat ia la forma canonica si sa se traseze .
Cercetat i daca exista subspat ii vectoriale n R
2
tangente la .
3. Se dau D:
x + 2
1
=
y 1
1
=
z
2
si P : x 2y +z = 0. Sa se determine ecuat iile simetricei dreptei D fat a
de planul P. Sa se xeze o baza ortonormata n planul P. Exista sfere care ndeplinesc simultan condit iile: au
raza 1, au centrul pe dreapta P xOz si sunt tangente la dreapta D?
XXX. 1. Matricea unei transformari liniare.
2. Se da conica : 4xy + 3y
2
+ 16x = 0. Sa se determine centrul si asimptotele. Sa se reduca ecuat ia la
forma canonica.
3. Fie V spat iul vectorial al funct iilor polinomiale reale de forma
x(t) = at +bt
2
+ct
3
si
g : V V R, g(x, y) =
__
1
0
x(t)dt
___
1
0
y(s)ds
_
.
Sa se arate ca g este o forma biliniara, simetrica, pozitiv semidenita. Sa se determine matricea lui g n raport
cu baza canonica a lui V .
XXXI. 1. Valori si vectori proprii.
2. Fie v = (1, 0, 1), a = (1, 1, 0), b = (0, 1, 1) si S = La, b. Sa se scrie ecuat ia planului determinat de
punctul A(1, 1, 1) si de vectorii a si b. Sa se gaseasca proiect ia ortogonala a lui v pe S.
3. Sa se determine ecuat iile dreptei D
1
:
x + 2
1
=
y 1
1
=
z
2
n raport cu dreapta D
2
: x+y = 0, x2z = 0.
Exista sfere cu centrul n origine, tangente simultan la cele doua drepte?
XXXII. 1. Teorema Cayley-Hamilton.
2. Sa se arate ca e
x
, e
2x
, e
3x
este liniar independenta. Sa se ortonormeze n C
0
[0, 1] cu procedeul Gram-
Schmidt.
3. Sa se ae distant a dintre : z =
x
2
12
+
y
2
4
si P : x y 2z = 4.
XXXIII. 1. Forme biliniare.
2. Sa se gaseasca generatoarele rectilinii ale paraboloidului hiperbolic
: z =
x
2
12

y
2
4
care sunt perpendiculare pe planul P : x +y = 0. Ce masura are unghiul determinat de aceste generatoare?
3. Fie
T : R
2
[X] R
2
[X], T (1) = X +X
2
, T (1 +X) = 1, T (1 +X
2
) = 1 +X X
2
.
- 162-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
Sa se determine Ker T , ImT si forma canonica a lui T .
XXXIV. 1. Spectrul endomorsmelor pe spat ii euclidiene.
2. Sa se verice daca punctele A(3, 2, 1), B(4, 4, 0), C(5, 5, 5) si D(1, 5, 1) sunt coplanare. Sa se calculeze
[ABCD]. Vectorul v = 9 + 5 + 9

k se poate descompune dupa AB, AC si AD?


3. Fie P
n
spat iul vectorial real al funct iilor polinomiale reale care au cel mult gradul n. Sa se cerceteze daca
mult imile:
A =
_
p P
n
[ p(0) +p(1) = 0
_
; B =
_
p P
n
[ p
2
(0) + 1 = 0
_
;
C =
_
p P
n
[ p(1) p(1) = 0
_
sunt subspat ii vectoriale. Sa se determine intersect ia si suma subspat iilor vectoriale gasite. Sa se precizeze
gradul minim al funct iilor polinomiale din A B C.
XXXV. 1. Dreapta n spat iu.
2. Se da forma patratica Q(x) = x
2
1
+ x
1
x
2
+ x
2
3
. Sa se scrie expresia matriceala si sa se determine rangul.
Sa se gaseasca expresia canonica si matricea de trecere. Ce sunt mult imile de nivel constant al lui Q?
3. Fie V =
_
(x
n
) sir real cu x
2
n
convergenta
_
. Sa se arate ca (x, y) = x
n
y
n
, cu x = (x
n
) si y = (y
n
),
este un produs scalar pe V . Sa se scrie bila cu centrul x
0
=
_
1
n
_
, de raza 1 si sa se dea exemple de siruri din
V cont inute n aceasta bila.
XXXVI. 1. Planul n spat iu.
2. Fie transformarea liniara T : R
3
R
3
, T =
_
_
6 6 15
1 51 5
1 2 2
_
_
. Sa se determine forma canonica a lui T
si sa se calculeze cos T .
3. Sa se arate ca (f, g) =
_
e
1
(lnx)f(x)g(x) este un produs scalar pe C
0
[1, e]. Sa se calculeze [[f[[ pentru
f(x) =

x. Sa se scrie bila cu centrul n f
0
(x) = 1, de raza 1 si sa se dea exemple de funct ii din aceasta bila.
XXXVII. 1. Conice: centru, intersect ia cu o dreapta, asimptote.
2. Fie spat iul vectorial euclidian V = C
0
[0, 1] si submult imea W = e
x
, e
2x
, e
3x
. Sa se arate ca W este
liniar independenta. Sa se ortogonalizeze W cu procedeul Gram-Schmidt. Sa se proiecteze w(x) = e
3x
pe
subspat iul generat de u(x) = e
x
si v(x) = e
2x
.
3. Fie transformarea liniara T : R
3
R
3
, T =
_
_
4 6 0
3 5 0
3 6 1
_
_
. Sa se determine Ker T , ImT si forma
canonica a lui T .
XXXVIII. 1. Cuadrice: intersect ia cu o dreapta, intersect ia cu un plan, plan tangent, normala.
2. Fie endomorsmul
T : V V, g = T (f), g(x) =
_
2
0
[1 + sin(x t)]f(t)dt, x [0, 2].
Cine este V ? Sa se determine Ker T , ImT si o baza ortonormata n ImT .
3. Sa se determine suma si intersect ia subspat iilor vectoriale
V = L(1, 1, 0), (0, 1, 1) si W = L(1, 2, 1), (1, 0, 1).
Sa se determine ecuat iile carteziene ale subspat iilor V si W n R
3
.
- 163-
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
15.2

Intrebari
1. Ce diferent iaza nucleul unei transformari liniare de nucleul unei funct ii oarecare?
2. Ce motive impun introducerea not iunilor de valoare proprie si de vector propriu pentru un endomorsm?
3. La ce tipuri de funct ii se pot asocia matrice?
4. Putet i justica faptul ca mult imea planelor din R
3
se poate identica cu R
4
?
5. Putet i justica faptul ca mult imea planelor din R
3
se poate identica cu R
3
?
6. Care sunt cuadricele riglate? Exista cuadrice triplu riglate?
- 164-
Bibliograe
[1] Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache, Algebra liniara, geometrie analitica si diferent iala, Editura
All, Bucuresti, 1994.
[2] V. Balan, Algebra liniara, geometrie analitica si diferent iala, Universitatea Politehnica Bucuresti, 1998.
[3] V. Brnzanescu, O. Stanasila, Matematici speciale, Editura All, Bucuresti, 1994.
[4] I. Creanga s.a., Algebra liniara, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970.
[5] V. Cruceanu, Elemente de algebra liniara si geometrie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973.
[6] O. Dogaru, M. Doroftei, Algebra liniara, Geometry Balkan Press, Bucuresti, 1998.
[7] Gh. Dodescu, M. Toma, Metode de calcul numeric, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976.
[8] N. Emov, Formes quadratiques et matrices, Editions Mir Moscou, 1976.
[9] N. Gastinel, Linear numerical analysis, Academic Press, 1970.
[10] Gh. Gheorghiev, V. Oproiu, Varietat i diferent iale nit si innit dimensionale, Editura Academiei, 1976.
[11] N. Jacobson, Lectures in abstract algebra, II-Linear algebra, Springer-Verlag, 1975.
[12] W. Klingenberg, Lineare algebra und geometrie, Springer-Verlag, Berlin, 1990.
[13] I.A. Kostrikin, I.Yu. Manin, Linear algebra and geometry, Gordon and Breach Science Publishers, 1989.
[14] S. Lang, Algebra, Addison-Wesley, 1984.
[15] V. Obadeanu, Elemente de algebra liniara si geometrie analitica, Editura Facla, Timisoara, 1981.
[16] C. Radu, Algebra liniara, geometrie analitica si diferent iala, Editura All, Bucuresti, 1996.
[17] C. Radu, C. Dragusin, L. Dragusin, Aplicat ii de algebra, geometrie si matematici speciale, Editura Didactica
si Pedagogica, Bucuresti, 1991.
[18] C. Radu, L. Dragusin, C. Dragusin, Algebra liniara, Analiza matematica, Geometrie analitica si
diferent iala, Culegere de probleme, Editura Fair Partners, Bucuresti, 2000.
[19] L. Smith, Linear algebra, Springer-Verlag, 1978.
[20] L. Stoica, Elemente de varietat i diferent iabile, Geometry Balkan Press, Bucuresti, Romania 1998.
[21] C. Udriste, Probleme de algebra liniara, geometrie analitica si diferent iala, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti 1976.
[22] C. Udriste, Linear algebra, University Politehnica of Bucharest, 1991-1992.
[23] C. Udriste, Problems in algebra, geometry and dierential equations I, II, University Politehnica of
Bucharest, 1992.
[24] C. Udriste, Aplicat ii de algebra, geometrie si ecuat ii diferent iale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1993.
165
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
[25] C. Udriste, Algebra liniara, Geometrie analitica, Geometry Balkan Press, Bucuresti, Ed. I - 1996, Ed. II -
2000.
[26] C. Udriste, I. Boca, Linear algebra, Geometry Balkan Press, Bucuresti, Romania, 1999.
[27] C. Udriste, O Dogaru, Algebra liniara, Geometrie analitica, Universitatea Politehnica Bucuresti, 1991.
[28] C. Udriste, C. Radu, C. Dicu, O. Malancioiu, Probleme de algebra, geometrie si ecuat ii diferent iale,
Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[29] C. Udriste, C. Radu, C. Dicu, O. Malancioiu, Algebra, geometrie si ecuat ii diferent iale, Editura Didactica
si Pedagogica, Bucuresti, 1982.
[30] ***, http://www.youtube.com/watch?v=yAb12PWrhV0&feature=relmfu,
(WildLinAlg1: Introduction to Linear Algebra (N J Wildberger) - The rst of a series of courses given
by N J Wildberger of the School of Mathematics and Statistics at UNSW)
[31] ***, http://www.youtube.com/watch?v=ZK3O402wf1c&feature=related,
http://www.youtube.com/watch?v=QVKj3LADCnA&feature=relmfu,
http://www.youtube.com/watch?v=FX4C-JpTFgY&feature=relmfu,
http://www.youtube.com/watch?v=5hO3MrzPa0A&feature=relmfu,
http://www.youtube.com/watch?v=JibVXBElKL0&feature=relmfu,
http://www.youtube.com/watch?v=8o5Cmfpeo6g&feature=relmfu,
http://www.youtube.com/watch?v=VqP2tREMvt0&feature=relmfu,
(Lec 1-7 MIT 18.06 Linear Algebra, Spring 2005 - Gilbert Strang)
- 166-
Index de not iuni
adjuncta unei matrice, 78
adjuncta unei transformari liniare, 76
automorsm, 8
baza, 20
baza ortogonala, 34, 131
baza ortonormata, 34
camp, 9
celula Jordan, 101
combinat ie liniara, 11
complement ortogonal, 36
coordonate euclidiene, 35
corp, 9
defectul unei transformari liniare, 57
determinantul unui endomorsm, 62
dimensiune, 20
distant a, 33
distant a euclidiana, 33
ecuat ie caracteristica, 89
element neutru, 7
endomorsm, 8
endomorsm antisimetric, 79
endomorsm diagonalizabil, 93
endomorsm hermitic, 77
endomorsm jordanizabil, 101
endomorsm nilpotent, 73
endomorsm simetric, 79
endomorsm unitar, 77
expresie canonica, 131
familie ortogonala, 34
familie ortonormata, 34
forma biliniara, 127
forma biliniara antisimetrica, 127
forma biliniara degenerata, 129
forma biliniara nedegenerata, 129
forma biliniara simetrica, 127
forma liniara, 53
forma patratica, 129
forma patratica nedenita, 136
forma patratica negativ denita, 136
forma patratica negativ semidenita, 136
forma patratica pozitiv denita, 136, 138
forma patratica pozitiv semidenita, 136
forma Jordan, 101
forma polara, 130
funct ie de endomorsm, 119
funct ie de matrice, 119
funct ie test, 11
grup, 7
grup abelian, 7
grup aditiv, 7
grup multiplicativ, 7
grupul liniar general, 73
grupul translat iilor, 83
imaginea printr-o transformare liniara, 56
involut ie, 73
izometrie, 83
izometrie negativa, 85
izometrie pozitiva, 85
izomorsm, 8
matrice antihermitica, 78
matrice asemenea, 62
matrice de trecere, 22
matrice hermitica, 78
matrice unitara, 78
matricea asociata unei transformari liniare, 60
matricea de trecere, 60
morsm, 8
morsm de spat ii vectoriale, 23, 53
mult ime liniar dependenta, 19
mult ime liniar independenta, 19
norma, 32
norma euclidiana, 32
nucleul unei forme biliniare, 129
nucleul unei transformari liniare, 56
operat ie binara, 7
operator liniar, 53
operatorul Sturm-Liouville, 88
polinom caracteristic, 89
polinom de endomorsme, 117
polinom de matrice, 117
produs scalar, 31
proiect ie, 73
rangul unei forme biliniare, 129
rangul unei transformari liniare, 57
167
MATEMATIC

A*M* MA. ALGEBR

A LINIAR

A
rotat ie, 84
scalar, 9
serie de endomorsm, 119
serie de matrice, 119
signatura unei forme patratice, 137
simetrie, 84
sistem de coordonate, 22
spat iu Hilbert, 33
spat iu metric, 33
spat iu prehilbertian, 33
spat iu vectorial, 9
spat iu vectorial complex, 9
spat iu vectorial euclidian, 32
spat iu vectorial normat, 33
spat iu vectorial real, 9
spectru, 87
structura complexa, 73
structura produs, 73
subgrup, 8
subspat ii suplimentare, 13
subspat ii vectoriale ortogonale, 34
subspat iu impropriu, 11
subspat iu propriu, 11
subspat iu vectorial, 11
suma directa, 13
tensor covariant, 127
transformare liniara, 23
transformare liniara ortogonala, 79
transformare liniara unitara, 77
translat ie, 83
transpusa, 79
unghiul dintre doi vectori, 33
valoare proprie, 87
vector, 9
vector izotrop, 131
vector principal, 101
vector propriu, 87
vectori liniar dependent i, 19
vectori liniar independent i, 19
vectori ortogonali, 34
versor, 33
- 168-