Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Testele Arborelui Testul Omului (persoanei); Determinarea maturitatii mintale prin testul Omului Testul Familiei Testul petelor de cerneala (Rorschach) Testul pulsiunilor (Szondi) Testul de aperceptie tematica (T.A.T)
Proiecia are loc n grade variabile i intensitatea ei variaz pe o ax ncepnd cu gradul zero - nelegerea obiectiv a realitii, pn la gradul maxim - pierderea limitelor personale i invazia spre exterior a fantasmelor noastre care deformeaz flagrant realitatea. Exist momente n via cnd proiectm mai mult sau mai puin; Exist persoane care, n general, proiecteaz mai mult sau mai puin n comparaie cu ceilali; Ca fenomen psihologic, proiecia este prezenta la aproape toate nivelurile comportamentului nostru: in sfera relatiilor interpersonale, in alegerea profesiei, in boala mentala, in joc, in arta, in plan macro-social etc.
Definirea proiectiei
Termenul de proiecie a fost folosit pentru prima dat n psihologie de S. Freud, n lucrarea psihonevrozele de aprare (1894); Proiecia este ,,o operaie prin care subiectul
expulzeaz din sine si localizeaz n altul calitai, sentimente, dorine, chiar obiecte pe care nu le cunoate sau le refuz n sine nsui (Laplanche
& Pontalis,1994). Diveri autori au propus ns i alte accepiuni ale proieciei, trecnd dincolo de sensul ei primar de mecanism de aprare.
Definirea proiectiei
Definitie generala: Termen utilizat ntr-un sens foarte general n neuro-fiziologie i n psihologie pentru a desemna operaia prin care un fapt neurologic sau psihologic este deplasat i localizat n exterior, fie trecnd de la centru la periferie, fie de la subiect la obiect. (Vocabularul psihanalizei al lui Laplanche &
Pontalis, 1994)
de a fi influenai de trebuinele, emoiile si structura lor psihologic de ansamblu n interpretarea realitii, ori de cte ori cmpul percetiv prezint o anumit ambiguitate (Exner, 1994 dupa Dumitrascu 2005).
relatiile de prietenie, relatia medic - pacient, relatia profesor - elev (contine proiectia imaginii materne sau paterne care poate facilita sau bloca procesul de invatare al elevului). In alegerea profesiei: Szondi afirma ca unele meserii reprezint un debueu ideal pentru manifestarea socializat a unor tendine pulsionale ale individului; Ex. proiectia tendintelor agresive sau sadice in meserii ca macelar, sporturi agresive (box), chirurgie, stomatologie, critica de arta etc.; Roy Schafer (2003) face chiar un inventar al psihologilor care si-au ales meseria pentru satisfacerea unor trebuinte/tendinte personale: psihologul cu un simt nesigur al identitii personale, psihologul matern, psihologul narcisic etc.
proiecteaza identificarea cu rolul masculin-patern, respectiv feminin-matern; jocurile agresive pe calculator - pasiunea jocurilor e data de proiectia instinctelor agresive frustrate. In boala mental: ex. tematica delirului paranoid exprim ntr-o form patologic, anumite dorine sau trebuine frustrate ale pacientului Freud Cazul presedintelui
Schreber care proiecteaza asupra medicului sau tendintele homosexuale latente;
manipularea oamenilor i transformarea lor n mase de manevre politice oportuniste cazul liderilor charismatici precum Hitler vazut in rol de salvator / mantuitor; In art: sublimarea in actul creativ; proiectia dorintelor si conflictelor interioare.
Intensitatea proiectiei
Printre factorii care influenteaza intensitatea proiectiei fac parte: Intensitate a emoiilor sau a trebuinelor: cu ct o emoie este mai puternic i cu ct o trebuin este mai frustrat, cu att proiecia ei n exterior devine mai virulent; ex. un om deprimat vede totul in negru; invers, dac emoiile au o intensitate normal sau dorinele sunt satisfcute, ele nu vor deforma n mod semnificativ percepia realist i obiectiv asupra lumii. Gradul de ambiguitate a situaiei: cu ct stimulul sau situaia cu care ne confruntm este mai nestructurat sau mai ambigu, cu att mai mult va favoriza structurarea prin coninuturile noastre subiective; ex. un joc de umbre, o foaie alba sunt stimuli pentru a ne proiecta interioritatea;invers, dac stimulul este clar sau sarcina bine structurat, ansele de interpretare subiectiv scad la minimum.
Intensitatea proiectiei
definita ca si capacitate de a pstra un control al impulsurilor subiective n contactul cu realitatea i de a nu se lsa dominat de incontientul incarcat afectiv, care se exprima intens ntr-o manier proiectiva; formele severe de psihopatologie, ex. schizofrenia, se caracterizeaz prin scaderea dramatic a forei Eului, avnd drept consecin pierderea mai mult sau mai puin total a simului realitatii.
Testele proiective
Au inceput sa fie utilizate n psihologia aplicat ncepand cu anii 30, ca metode de evaluare psihologic mai neconvenionale; Prezint in general urmtoarele caracteristici (Liebert & Spiegler, 1990 dupa Dumitrascu 2005):
Sunt sarcini mai ambigue ca cerine sau mai slab structurate ca natur, care permit multiple rspunsuri din
partea subiectului (open-ended tasks);
modul de codificare si interpretare; Codificarea i/sau interpretarea rspunsurilor conin n grade variabile o anumita implicare subiectiv din partea psihologului.
Testele proiective
Aparitia lor a starnit vii controverse si dezbateri furtunoase; Partizanii abordrii psihometrice critica: lipsa cerinele psihometrice de baz ale unui test (fidelitate, validitate, standardizare), subiectivismului psihologului in interpretare si scorare; Termenul de test este nc refuzat de unii autori, preferndu-se mai curnd cel de tehnic proiectiv (Anastasi, 1988); termenii test / tehnica proiectiva sunt folositi de multi autori ca echivalenti;
Reprezint sarcini bine structurate, prevzute cu modaliti clare de raspuns (Da-Nu, A-F sau tip gril); Sunt standardizate, valide si fidele; Scorarea si interpretarea urmeaz reguli clare, care solicit la minimum implicarea subiectiv a psihologului.
Exner (1994) aduce argumente care sa sustina ideea nefondarii impartirii testelor in obiective si proiective:
Distincia test obiectiv - test proiectiv are la baz o prejudecat: un test obiectiv poate conine itemi proiectivi, asa cum un test proiectiv poate fi standardizat la nivelul unui test obiectiv(Dumitrascu, 2005).
Anumite raspunsuri la testele considerate obiective pot releva continuturi proiectve (ex. 2+2=4 pentru ca sunt 4 anotimpuri care simbolizeaza ciclurile vietii si ale mortii) Anumite teste proiective au fost standardizate si li s-au calculat proprietatile psihometrice (ex. Rotter sau Rorschach n varianta Sistemului Comprehensiv).
Limbajul culorilor - proiecia cromatic: Ex. testul Luscher, unde subiectul trebuie s selecteze nite culori n ordinea preferinelor; Limbajul pulsiunilor - proiecia pulsional: Ex. testul Szondi, la care subiectul trebuie s aleag din nite fotografii pe cele care i plac i care i displac cel mai mult; Limbajul cuvintelor - proiecia asociativ: Ex. testul de asociere verbal a lui Jung, la care subiectul trebuie sa asocieze ct mai repede la stimulii verbali prezentai de examinator; Limbajul frustrrii Ex. testul Rosenzweig, unde subiectul trebuie sa raspunda la nite situaii frustrante prezentate de test.
Dificultatea subiectului de a tria; Pot dezvlui aspecte mai profunde ale personalitii subiectului (temeri, dorine, conflicte incontiente); trebuie mentionat ca nivelul de profunzime al proieciei difer n funcie de tehnic i de rezonana subiectului la respectiva tehnica; Majoritatea tehnicilor proiective pot fi aplicate pe subieci cu aptitudini verbale reduse sau defavorizai cultural, crora nu li se pot aplica, de exemplu, chestionare de personalitate; Unele teste proiective (ex. testul culorilor sau testul pulsiunilor) cosum un timp minim de aplicare i scorare si ofera rapid informaii despre eventuale frustrri sau probleme afective.
Multe dintre ele sunt mai puin standardizate, au reguli mai puin clare de scorare i/sau interpretare, ceea ce implic un subiectivism mai mare n codificarea i interpretare i un risc mai mare de eroare; Riscul scade proporional cu nivelul de pregtire al interpretului n tehnica respectiv; Interpretarea tehnicilor proiective este mai dificila decat a altor tehnici de evaluare; Majoritatea tehnicilor necesit un timp i un efort mai mare de nvare, o specializare intensiv (n alte ri, SUA, Canada, Frana, tehnici ca Rorschach, T.A.T sau Szondi implic programe de instruire variind ntre 1-3 ani).
relaie cu activitatea clinicianului, ca instrumente utile n clarificarea diagnosticulu i evaluarea structurii iu dinamicii personalittii pacientului; ele pot fi folosite i pentru aprecierea evoluiei pacientului n cursul unei psihoterapii, prin aplicri repetate ale aceluiasi test. In psihologia colar: pot fi aplicate pe copii pentru a evalua aspecte ale personalitii asociate cu eecul colar, cu tulburri de conduit etc; necesita aptitudini verbale minime. In psihologia organizaional: sunt folosite de o serie de autori in selectia de personal, evaluarea grupurilor de munca, satisfactiei muncii sau stresului profesional; exista critici vehemente la adresa folosirii tehnicilor proiective in domeniul organizational, in evaluare si selectie. n psihologia militar i n psihologia judiciara: pot oferi informatii valoroase despre personalitatea criminalului (Gacono & Meloy, 1994, Szondi 1959, 1973).
Publicat n 1935 de ctre H. Murray, medic i biochimist, profesor la Universitatea Harvard, S.U.A; apariia testului a dus la numeroase sisteme de scorare i interpretare (peste 20 la ora actuala, dupa Exner, 1994). Testul are la baza o teorie despre MOTIVATIE: trebuintele unui om se pot manifesta direct in comportament, fiind usor de identificat, dar si indirect, latent, fiind mai greu de sesizat; testul masoara aceste trebuinte si trasaturi de personalitate; Ca material sunt folosite productiile narative - povestirile subiectilor pe marginea unor planse reprezentnd diverse situaii interpersonale;
Principiul testului: Un subiect aflat sub influenta unei trebuine are tendina de a proiecta n obiectele inconjurtoare ceva din imageria asociat cu trebuina respectiva
(Murray 1962 dupa Dumitrascu 2005). Povestind despre personajele i obiectele prezente n planse, subiectul povestete de fapt despre sine.
APERCEPTIA
condiionarea experienei perceptive de experiena anterioara a subiectului. Aceasta faciliteaza i corecteaza aspectele eventuale imprecise ale percepiei; Aperceptia = continutul perceptiv +
continutul proiectiv
Testul T.A.T. este compus dintr-un numar de 31 de plane dintre care 30 cu imagini reprezentnd personaje umane sau obiecte, si o plansa alba.
Imaginile redau scene cu un anumit grad de ambiguitate i un coninut esenial pentru problematica psihologic uman in general, permind o gam larg de proiecii ale individului.
Aplicarea testului
Plansele se aplica diferentiat in functie de varsta si sexul subiectului; Fiecarui subiect i se aplica doar 20 de plane; pe spatele planselor este numrul de ordine pe care il ocupa n serie, iar anumite planse au trecute simbolul care arata categoria de subieci la care se aplic: BM (boys-males/baieti-barbati),GF (girls-females/fetefemei), MF (males-females/ barbati-femei),BG (boysgirls/baieti-fete), B (boys),G (girls); planele care nu prezint iniiale se aplic tuturor subiecilor, indiferent de sex sau vrst.
Aplicarea testului
Testul se aplica in 2 sedinte a cate 10 planse fiecare (prima serie: 1-10, a doua 11-20) Instructajul: realizarea unei povestii pe marginea fiecarei imagini (cam 5 minute / imagine); povestirea s cuprinda ce s-a ntmplat nainte de momentul prezentat n imagine, ce se ntmpl acum i cum se va termina; accentul sa fie pe ceea ce simte i gndete personajul din imagine. In general examinatorul nu are voie sa intervina, cu exceptia unor intrebari de genul: ce s-a ntmplat nainte, dar dupa, nu ai spus cum se va termina; Nu este recomandat s se prezinte testul ca pe o prob de imaginaie, ca poate inhiba subiectul;
Aplicarea testului
Faza de ancheta: are sopul de a elimina eventualele neclariti sau confuzii narative si de a depista prin intrebari sursele povestirilor: experiena de via, fantezia, producii literare sau artistice etc.; Unii autori propun ancheta:
dupa ultima povestire (plansa 20), pe parcursul testrii uneori ancheta este sacrificat din motive de timp.
Interpretarea T.A.T.
Interpretarea T.A.T.
Interpretarea are n vedere dou dimensiuni: Interpretarea coninutului - se refer la coninutul propriu-zis al povestirilor: personaje, ambiant, aciuni, emoii ale personajelor, teme, deznodminte, simboluri etc. Naratiunea poate implica perceptia de sine si a lumii, lumea
fanteziei, aspecte inconstiente, negate ale personalitatii, o forma metaforica a unor conflicte interne in care personajele sunt subidentiatile personalitatii subiectului etc.; cea mal dificil sarcin a interpretului este de a afla care dintre aceste variante este valabil din povestirile individului.
nivelul de conceptualizare, coerena discursului, particulariti ale limbajului, fineea analizei psihologice, tonul afectiv al povestirii, resursele imaginative, gradul de implicare in sarcina, etc.
Principiul structurii: orice aciune, emoie, trstur sau motivaie a personajelor din povestiri cpt un sens ntreg numai privit n contextul ntregii povestiri sau a mai multor povestiri; Principiul repetiiei (al frecvenei): cu ct o anumit trstur, emoie, motivaie, aciune sau tem apare mai des cu att este mai important i definitorie pentru subiect i posibil de a se manifesta in comportamentul observabil; Principiul intensitii afective: cu ct o anumit tem din povestirile T.A. T. suscit emoii mai puternice din partea subiectului, cu att tema respectiv l caracterizeaz mai bine.
Paii de interpretare
1.
povestire: are o semnificatie particulara, fiind personajul cu care subiectul se identifica cel mai mult; de obicei are acelai sex i/ sau vrst cu subiectul, dar nu ntotdeauna.
2. 3. 4. 5.
Identificarea dorinelor, trebuintelor, aspiratiilor eroului Analiza interactiunii dintre Erou i mediu Sinteza concluziilor partiale care deriv din aceast analiz,
pentru fiecare poveste; Sinteza datelor descriere a personalitii subiectului pe baza concluziilor desprinse din fiecare poveste cu accent pe: teme frecvente, trsturi frecvent atribuite Eroului, emoii si comportamente dominante, deznodminte; in plus sunt relevante povestirile foarte investite afectiv (reiese si din reactiile emotionale la planse) sau cu o tem neobinuit pentru plana respectiv.
Analiza formal
Analiza formala - se refera la limbajul n care sunt elaborate naratiunile: coerena, concizia, bogia detaliilor, realismul, stilul, tendinele descriptive; Evidentiaza particulariti precum: inteligena, claritatea gndirii, aptitudinile verbale, creativitaea, intuiia psihologic, simul realitii.
Autorul testului - psihiatrul elveian Hermann Rorschach (1884-1922) porneste elaborarea testului de la un joc de societate celebru n epoca, jocul Blotto: consta n asocierea liber n faa unor imagini formate prin plierea unei foi peste nite pete de cerneal; jucatorii trebuiau sa spuna ce vad; Rorschach dorea un instrument prin care s poat discrimina schizofrenia de alte tulburri mentale i de subiecii normali; intre 1916-1920 a elaborat i testat o serie de astfel de pete de cerneal pe pacienii lui i a descoperit ca schizofrenii reacionau diferit de ceilali pacieni si ca metoda releva o serie de caracteristici psihologice i la subiecii normali.
Istoric
Autorul publica descoperirile sale in Psihodiagnostic vehement criticata de comunitatea stiintifica a vremii, dar moare la 37 de ani; sansa testului este data de utilizarea sa de catre colegii sai; Ajuns in America testul capata o amploare fara precedent in istoria testelor; dezvoltarea sa a fost influenata de teoriile psihanalitice la moda si de apariia conceptului de tehnica proiectiv lansat de L. Frank. Tehnica petelor de cerneala a proliferat ntr-o gam impresionant de coli de scorare i interpretare; s-au desfasurat numeroase studii, experimente, cercetari, s-au scris tratate, articole. In prezent se foloseste Sistemul Comprehensiv, un sistem standard de scorare si interpretare a autorului american John Exner Jr. care a reuit s dea testului o baz empiric solid.
Aplicarea Rorschach
Materiale necesare: cele 10 planse, cateva foi A4 si aanumita foaie de locaie, folosit n faza de anchet pentru localizarea rspunsurilor pe plan;
reducerea efectelor indicilor nedorii, nonverbali prin care examinatorul poate influenta subiectul; examinatorul poate sa vada mult mai bine zonele planelor indicate de ctre subiect;
Prezentarea testului i instructajul: O s v art nite pete de cerneal si o s vreau s-mi spunei ce ar putea fi acolo; dupa caz se poate
preciza ca testul furnizeaz informatii privind personalitatea; Ce ar putea fi aici?; este singura instruciune permisa, dupa care nu mai trebuie adugat nimic; plansa se da in mana subiectului, care dupa caz o poate pune pe masa; daca subiectul ii schimba se noteaza acest lucru.
Aplicarea Rorschach
neutra; raspunsurile care nu sunt notate fidel nu pot fi codificate; inregistrarea se face pe o foaie A4 impartita in 2 coloane: in stanga se trec verbalizarile din faza de raspuns, iar in dreapta explicatiile din faza de ancheta. Exceptii de la regula neinterventiei: (1) subiectul d doar un rspuns la plana 1 i o inapoiaza; i se spune: Ar mai putea fi i altceva? Nu v grbii, avem tot timpul; daca la final protocolul are mai putin de 14 raspunsuri se re-aplica testul cerand mai multe respunsuri; (2) subiectul care tinde sa dea mai mult de cinci rspunsuri la o plansa este oprit; (3) subiectului care se blocheaza Nu-mi spune nimic, Chiar nu pot da nici un rspuns i se cere ferm, cu tact: Mai uite-te, nu este nici o grab.
Faza de rspuns este prima etapa a aplicarii testului: se noteaza cuvant cu cuvant tot ce spune subiectul, pastrand o atitudine
Aplicarea Rorschach
Faza de anchet - dup ce s-au dat toate rspunsurile la cele l0 planse; scopul anchetei este de a clarifica ce a fost perceput n
Esential este ca examinatorul vrea s vad asa cum vede subiectul;. Un rspuns este considerat clarificat dac, n urma anchetei, examinatorul a aflat cele trei componente majore ale scorrii:
s ne mai uitm o dat la ele, eu o s citesc ce ai spus si vreau s-mi artai cu degetul pe plan i s-mi explicati unde ati vazut, ce ati vazut si ce anume din plansa v-a facut sa vedeti acel lucru, aa nct s pot i eu s vd ca i dvs. Intelegeti ? ;
Locaia (Unde este?), Determinanii (Ce l face s semene cu?) Coninutul (Ce este?).
Spre deosebire de alte scoli Rorschach, in Sistemul Comprehensiv (Exner) scorarea se face dup reguli destul de clar definite; Regula de baz a scorrii este ca nu se scoreaz dect ceea ce este explicit sau implicit exprimat de ctre subiect; Fiecare rspuns dat de subiect va fi codificat dup anumite criterii astfel nct rspunsurile brute vor fi transformate ntr-un sir de semne un fel de limbaj stenografic sau un limbaj special Rorschach; Schema de scorare a raspunsurilor include 6 categorii posibile de scorare ale unui raspuns: locatia, determinantul, calitatea
Unele dintre aceste criterii de scorare sunt obligatorii pentru orice rspuns (Locaia, Determinantul i Coninutul); celelalte nu sunt valabile decat pentru anumite rspunsuri.
2.
Locaia: se refer la zona din plan pe care o ocup rspunsul subiectului; ofera informatii despre strategiile cognitive utilizate de subiect n rezolvarea de probleme; scorurile posibile sunt 4: W(global), D(detaliu major), Dd(detaliu inedit), S (zon alb). Determinantul: se refer la caracteristicile petei de cerneal pe care subiectul le-a folosit atunci cnd a dat un rspuns:
forma (F), culoarea (C), culoarea acromalic (C), micarea (M, FM, m), nuanele (T,V, Y), tridimensionalitatea (FD), simetria (Fr) i combinaii ale lor; ofer informaii n special
3.
despre latura afectiv-motivaional. Calitatea formal (FQ): se refer la acuitate a percepiei; se noteaza ,,+ form adecvat, ,,- form inadecvat; ofera informaii despre simtul realitatii.
5.
6.
Coninutul: indic n ce categorie semantic se ncadreaz rspunsul subiectului; se foloseste o lista de 19 coninuturi care apar cel mai frecvent n rspunsurile subiecilor; ofera informaii despre imaginea de sine i relaiile interpersonale. Banalitatea: se refer la acele rspunsuri care apar foarte des la subiecii testai; exista un singur scor P (popular) care arata cat de convenional gndete individul n situaii simple, bine structurate. Scorurile speciale: semnaleaz caracteristici ale rspunsului care nu pot fi surprinse de celelalte scoruri; sunt incluse scoruri care indica distorsiuni de la nivelul construciei rspunsului - combinatii incongruente, combinatii fabulate, contaminare - si scoruri speciale pentru miscare
Lambda - ne arat dac subiectul tinde sa inteleaga lumea dintr-un cadru ingust de referin, simplificand excesiv situatiile cu care se confrunt; EB - indica stilul de adaptare al subiectului / tipul de rezonan intim arat dac subiectul este orientat mai mult spre lumea interioar, lumea extern sau ambele.
B) Clusterul cognitiv - in linii mari, arat efortul depus de subiect si complexitatea operaiilor mentale desfurate n rezolvarea de probleme, ct de bun este contactul cu realitatea sau dac exista distorsiuni serioase la nivelul gndirii. C) Clusterul afectivitate ne da informaii despre controlul emoional, implicarea afectiv i stresul resimtit pe plan afectiv.
Baza conceptuala: Analiza destinului (Schicksalsanalyse) introduce noiunea de destin n cadrul tiinelor umane i medicale.
Analiza destinului
Dupa Szondi destinul este: un sir de alegeri fundamentale pe care le face individul i care i marcheaz viata in principalele ei domenii: in iubire, prietenie, profesie, boal i moarte (Dumitrascu 2005); Alegerile care contureaz profilul destinului se supun unei determinari familiale o mostenire ereditara care impinge persoana sa faca inconstient anumite alegeri; ca i cum tendintele strmoilor lui ar continua s se manifeste si ii dirijeaza viata. Predispozitiile genetice familiale sunt denumite inconstient familial (Szondi) situat la un nivel intermediar intre inconstientul colectiv postulat de Jung i inconstientul personal descris de Freud. Teoria sa face un salt de la destin la genele familiale si rolul genelor latente recesive asupra reactiilor psihologice; urmeaza un alt salt, de la gena la pulsiune: genele se manifest n viaa subiectului prin anumite pulsiuni a cror interaciune asigur dinamismul psihic individual.
apariia unei trebuine; Tensiune - intensitatea pulsiunii, fora cu care ea acioneaz din interior; Scopul - care este satisfacerea pulsiunii; Obiectul - reprezentat de acele obiecte din realitate prin care pulsiunea se poate satisface.
Spre deosebire de Freud, care spunea c nu se poate cunoate numrul pulsiunilor, Szondi afirma c ele sunt n numr de patru, fiecare fiind compus din doi factori pulsionali complementari. Acest sistem pulsional descris de Szondi este considerat general uman, iar in functie de incarcatura genetica / familiala pulsiunile se manifest n mod difereniat de la om la om.
Manifestarea intens a unei pulsiuni nu duce neaprat la dezadaptare! Libertatea individului i asumarea propriului destin const n capacitatea lui de a-i contientiza i regla o anumit dispoziie pulsional periculoas.
Factorul h (iniiala de la homosexualitate) contureaz latura feminin, tandr a sexualitii; Factorul s (de la sadism) - se refer la latura masculin, dur a sexualitii.
Factorul e (de la epilepsie) - se refer la tendina de descrcare brusc a energiei afective; Factorul hy (de la isterie) - se refer la dorina de exhibiionism.
Factorul d (de la depresie) indic nevoia de cutare i de pstrare a obiectelor din mediu; Factorul m (de la manie) - se refer la nevoia de a obine plcere din aceste obiecte.
4. Pulsiunea Eului energia depus de subiect pentru a regla i a controla celelalte trei pulsiuni, nct s se asigure un echilibru ntre satisfacerea lor i supravieuirea organismului:
Factorul k (de la catatonie) - nevoia de organizare a Eului ca entitate distinct de mediu; Factorul p (de la paranoia) - nevoia de fuziune a Eului cu lumea.
Aplicare:
Numarul seriei simbolizat printr-o cifr roman (I,II,III,IV,V,VI); Locul fotografiei n seria respectiv notat cu o cifr arab (de la 1 la 8); Initiala - h (homosexualitate), s (sadism), e (epilepsie), hy (isterie), k (catatonie), p (paranoia), d (depresie) sau m (manie) - indicand factorul la care se refer poza respectiv, adica tipul de boal mental pe care o reprezint. Se pun n faa subiectului cele opt fotografii din prima serie, pe doua randuri de cate patru; Se solicita alegerea a 2 = simpatice si 2 = antipatice Fotografiile alese de subiect sunt scoase din rand si puse deoprate cu fata in jos; se noteaza intr-un tabel in dreptul primei serii la alegeri simpatice si alegeri antipatice initialele de pe spate (ex.d, h) Din cele 4 fotografii ramase se mai aleg inca dou fotografii de persoane antipatice Alegerile se noteaza tot la prima serie la alegeri antipatice 2. La fel se procedeaza pentru toate cele 6 serii de fotografii.
imagine consistent despre personalitatea subiectului, testul trebuie aplicat de cel puin ase ori; se recomand s avem zece profile ale subiectului, testat la intervale de minimum 24 de ore.
Fiecare reacie din profilele pulsionale este codificat cu unul dintre urmtoarele patru semne:
Reacia pozitiv (+) - se noteaz cu + reacia n care exista 2 sau mai multe alegeri simpatice si maximum una antipatic (2/0, 2/1 ,3/0, 3/1, 4/0, 4/1, 5/0, 5/1, 6/0); reactia pozitiva indica o identificare constienta sau inconstienta cu structura motivationala corespunzatoare acelui factor; Reacia negativ (-) - se noteaz cu + reacia n care exista 2 sau mai multe alegeri antipatice si maximum una simpatic (0/2, 1/2, 0/3, 1/3, 0/4, 1/4, 0/5, 1/5, 0/6); reactia negativa indica existenta unei atitudini negative, refuzul identificarii cu pulsiunea acelui factor care tinde sa se exprime n comportament ntr-o form modificat sau disimulat. Reacia ambivalent () se noteaz cu reacia n care subiectul a ales minimum dou fotografii ale unui factor ca simpatice si minimum dou ca antipatice (2/2, 2/3, 2/4, 3/3, 3/2, 4/2); reaciile ambivalente exprim un conflict intre acceptarea si refuzul simutan al acelei trebuinte; reactiile ambivalente sunt factori simptomatici subiectivi. Reacia nul (0) - se noteaz cu 0 reacie n care apare maximum o alegere simpatic si maximum o alegere antipatic (0/0, 0/1, 1/0, 1/1); reacia nul arat c nu exist momentan o tensiune dinamic n trebuina respectiv; reactiile nule sunt factori simptomatici obiectivi, observabili comportamental, fie normal, fie patologic.
Reactiile tensionate - apar atunci cand subiectul alege cel putin patru fotografii in aceeasi directie (se noteaz cte un ! unde avem 4 alegeri, !! la 5 si !!! la 6 alegeri in aceeasi directie) ; factorii incarcati indica trebuintele cele mai puternice care nu isi pot descarca energia fie din cauza extremei lor intensitati, fie existenta unor bariere interne sau externe; Reactiile ambivalente Reactiile nule Pozitia si tensiunea factorilor din fiecare vector Combinatiile factoriale pentru fiecare vector in parte.
personele cele mai placute si primele respingeri, cele mai antipatice; profilul pulsional de faad prezint reaciile cele mai actuale care i determin conduita.
Profil complementar experimental sau de culise in care intra a doua transa de respingeri, iar pentru persoanele simpatice se iau ultimele 2 poze ramase in fiecare serie; profilul de culise arat tendinele latente ale subiectului, care n anumite circumstane se pot actualiza.
Vectorul Sexual (S): indica intensitatea trebuinelor sale erotice i agresive, tipul predominant de identificare psihosexual (feminin sau masculin), dar i capacitatea de sublimare sau socializare a libidoului; factorul h reflect trebuina de tandree i de erotism, investirea senzual a propriului corp i a relaiilor interpersonale; factorul s msoar nevoia de activism fizic, de dominare i de manipulare activ a obiectelor din mediu.
Vectorul Paroxismal (P): indic gradul de labilitate sau de rigiditate a cenzurilor afective, modul n care subiectul ii controleaz manifestrile emoionale; factorul e ne arat n ce msur individul dorete s-i controleze afectele dure, furia, iritabilitatea sau irascibilitatea i s adopte o conduit etic i de intr-ajutorare; factorul hy reflecta intensitatea cenzurii morale, controlul exprimrii emoiilor mai moi, neagresive, a afectelor tandre.
Vectorul Eului (Sch): ne arat fora Eului, gradul de complexitate a mecanismelor de aprare, cat de mult dorete subiectul s-i integreze i contientizeze trebuintele i conflictele interioare, deci controlul general; arat cum este integrata aciunea celorlalti vectori pulsionali ntr-un sistem; psihopatologie, tulburarile din vectorul Sch duc la apariia celei mai grave patologii mentale, schizofrenia; factorul k reprezinta tendinta organismului de a se diferentia fa de ambian, de fi independent de ea; factorul p reflect tendina invers, de fuziune afectiv cu mediul, de anulare a distinctiei subiect-obiect care sa permita satisfacerea (mai mult sau mai puin socializat) a tendintelor pulsionale. Vectorul de Contact (C): arata ct de stabile i de satisfctoare sunt relaiile obiectuale individului i dac este predispus la tulburri ale dispoziiei; factorul d se refer la trebuina de cautare n mediu a obiectelor care s fie investite afectiv; factorul m se refera la tendina de a se acroa de aceste obiecte n scopul obinerii de satisfacii orale.
niste trebuinte fundamentale ale oricrui individ si c oamenii se deosebesc ntre ei prin tensiunea sau modul de manifestare a acestora.
Cea mai eficienta utilizare este in cadrul unei baterii de testare compusa din teste obiective si proiective: numai aplicarea unei baterii face posibila completarea reciproc sau amendarea unor caracteristici care reies dintr-o prob sau alta (ex. testul Rorschach pune indirect in evidenta si capacitatile intelectuale; dar, un individ anxios, inhibat poate da raspunsuri sarace, limitate; testarea inteligentei lui ne indica nivelul intelectual). Fiecare tehnic proiectiv are n vizor, msoar preponderent anumite aspecte ale personalitii, (chiar dac se afirm c unele dintre ele - cum ar fi Rorschach i T.A.T.- tind s surprind personalitatea de ansamblu a subiectului); Exist caracteristici pe care un test le msoar direct i altele pe care le evalueaz mai degraba indirect (ex. din testul Szondi putem afla informaii despre tendinele creative ale subiectului, dar ele pot fi evaluate mai direct prin Rorschach i T.A.T. ). Alegerea optim a testelor se face in functie de SCOPUL evaluarii.
Subiectul trebuie pus ntr-o varietate de situaii pentru a putea desprinde ceea ce este pervaziv, fundamental sau patologic n personalitatea lui
(Schafer, 1985)
Examinatorul trebuie sa fie constient ca relatia cu subiectul poate produce niste efecte speciale asupra acestuia la testele proiective, mai mult decat la cele obiective;
Relatiile de familiaritate subiectii au dat raspunsuri diferite la teste ca Rorschach, T.A.T., cu fluiditate si productivitate mai mare a raspunsurilor, teme mai fantastice sau bizare, inclusiv agresive si sexuale, datorate unei cenzuri mai scazute fata de alte contexte in care s-ar fi instalat cenzura; Relatiile in care subiectul este inhibat sau insuficient pregatit pentru situatia de examinare pot duce la o productivitate proiectiva mai slaba; pot da impresia unor persoane mai sarace in idei si cu o functionare psihologica mai simpla decat in realitate.
Examinatorul trebuie sa sesizeze reactia si atitudinea subiectului fata de el si testele pe care le foloseste; ea poate explica o serie de fenomene care apar in rezultatele la teste.
Exemple:
naturii testului, principiilor teoretice de la care pleaca - conceptia psihologica despre om si functionarea acestuia care fundamenteaza proba si propriul limbaj pe care il foloseste, principiilor de functionare - reguli i proceduri de aplicare, scorare i interpretare;I In plus se cer cunotine solide privind conceptele psihanalitice, psihopatologie, psihologia personalitatii i psihodiagnostic. Validitatea, utilitatea interpretarii depinde pe langa valoarea testului si de modul in care psihologul intelege ce masoara testul (ex. daca un subiect obtine la Szondi o tensiune crescuta la factorul hy-isterie, nu inseamna automat ca avem de-a face cu un isteric); Limbajul supra-specializat intalnit adesea trebuie inteles si decriptat (ex. Szondi configuratia h-s- este interpretata de autor drept sexualitate total umanizata; eros celest; irealitate ceea ce inseamna: subiectul e capabil sa-si investeasca dorinta de tandrete si de agresivitate in activitati simbolice sau abstracte si sa obtina o satisfactie sublimata, renuntand la descarcarea acestor pulsiuni; puternica tendinta de intelectualizare, mai putin preocupati de realitatea concreta, mai mult de lumea ideilor);
Selectarea ipotezelor plauzibile tine de familiarizarea cu testul, pregatirea psihologului si de modul in care acesta poate intelege contextul de viata al subiectului.
Interpretarea se face intotdeauna in contextul altor informatii obtinute prin interviu, anamneza, observatii, alte teste.