CAP 19 Revolutia sociala Cea mai relevanta premisa a celui de-al doilea pas al rationamentului profetic alui Marx

este ideea ca in mod necesar capitalismul duce la acumularea bogatiei concomitent cu accentuarea saraciei; acumularea bogatiei in mainile burgheziei numericeste tot mai putine si la accentuarea tot mai numeroasa a clasei muncitoare. Prima parte o constituie profetia privind evolutia structurii de clasa a capitalismului. Ea afirma ca toate clasele in afara de burghezie si proletariat(clasa a muncitorilor salariati ce traiesc din venitul realizat din munca lor) , in special asa numitele clase mijlocii, urmeaza sa disparasi ca drept urmare a tensiunii din ce in ce mai mari dintre burghezie si proletariat, unitatea si constiinta de clasa a acestuia din urma vor creste. Partea a doua o constituie profetia ca aceasta tensiune nu poate fi in nici un fel in laturata si ca ea va duce la o revolutie sociala proletara. Popper nu este intru totul de acord cu ceea ce afirma Marx , prima concluzie, profetia ca toate clasele urmeaza inevitabil sa dispara sau sa devina insignifiante cu exceptia burgheziei si a proletariatului, a carui constiinta de clasa si a carui solidaritate urmeaza cu necesitate sa creasca. Trebuie admis ca premisa, teoria lui Marx privind cresterea bogatiei si respectiv saraciei, face intr-adevar plauzabila ideea disparitiei unuei anumite clase de mijloc, cea a capitalistilor mai marunti si a micii burghezii. Popper sustine ca tabloul creat de Marx este defectuos, oricat de admirabile sunt observatiile lui. Miscarea investigata de el este o miscare industriala; capitalismul sau este capitalistul industrial, iar proletarul sau este muncitorul industrial. Analiza lui Marx arata ca pentru burghezie este de importanta vitalasa provoace dezbinare intre salariati, iar acest lucru se poate realiza prin doua cai:1) crearea de noi clase de mijloc, a unui grup privilegiati de salariati, numita ed Marx lumpen-proletariat . Profetia lui Marx pretinde ca ar exista o evolutie necesara spre o impartire neta a societatii in doua clase si ar exista posibilitatea dezvoltarii urmatorii structuri de calsa:1) burghezia; 2) marii proprietari funciari; 3) alti proprietari

funciari; 4) muncitorii rurali; 5) o noua clasa de mijloc; 6) muncitorii industriali; 7) lumpen-proletariatul. Revolutia sociala a proletariatuluieste un concept istoric. Acest concept semnifica o tranzitie mai mult sau mai putin rapida de la perioada istorica a capitalismului la cea a socialismului. Cu alte cuvinte el desemneaza o perioada de tranzitie in lupta dintre cele doua clase principale, pana la victoria finala a muncitorilor. Exista in doctrina marxista doua ambiguitati strans legate intre ele , una este atitudinea abigua fata de violenta, intemeiata pe abordarea istorica. Cealalata este modul ambiguu in care marxistii vorbesc despre cucerirea puterii politice de catre proletariat. Poate sa insemne ca partidul muncitorilor are un scop benign si evident al oricarui partid democratic, acelea de a obtine majoritatea si de a forma guvernul. Daca un partid care la un moment dat se afla in minoritate planuieste sa suprime celalalt partid, fie prin violenta, fie cu ajutorul unui vot majoritar, atunci recunoaste in mod implicit dreptul majoritatii actuale de a proceda la fel. El pierde orice drept moral de a se plange ca este oprimat, ba mai mult da apa la moara acelor grupari din calualul partid de guvernamant, care vor sa suprime opozitia din forta. Cele doua ambiguitati le-as putea numii pe scurt ambiguitatea violentei

si ambiguitatea privind cucerirea puterii.

Critica pe care Popper o are in vedere este aceea ca docrtina tactica a lui Engels, ambiguitatea violentei si ceea a cuceririi puterii fac posibila functionarea unei democratii, odata ce sunt adoptate de un partid politic important. Democratia poate sa functioneze numai daca principalele partide areda la o viziune asupra functiilor ei care poate fi rezumata in cateva reguli cum ar fi 1) democratia nu poate fi caracterizata pe deplin drept domnia majoritatii, desi institutiia alegerilor generale este cea mai mare importanta. Pentru ca o majoritate poate sa guverneze si in mod tiranic.(majoritatea formata din cetateni mai scunzi de 1,85 m poate hotara ca minoritatea celor mai inalti de 1,85 m sa plateasca toate impozitele) intr-o democratie puterea guvernantilor trebuie limitata, iar criteriul democratiei este urmatorul: intr-o

democratie, cei care carmuiesc, adica guvernul, pot fi destituiti fara varsare de sange de catre cei carmuiti. Astfel incat cei aflati la putere nu

salvgradeaza institutiile care asigura minoritatii posibilitatea de a milita pentru schimbari pasnice, atunci carmuirea lor este o tiranie. 2)nu trebuie sa distingem decat doua forme de guvernare-cele care poseda institutii de acest fel si toate celelalte care nu poseda, adica democratii si tiranii 3)o constitutie consecvent democratica trebuie sa excluda un singur tip de schimbare in sistemul juridic si anume pe acela care ar primejdui caracterul ei democratic. 4) intr-o democratie protejarea deplina a minoritatilor nu trebuie sa includa si minoritatile care incalca si legea, mai pe seama nu pe cei care incita pe altii la rasturnarea prin violenta a democratiei. 5)politica de organizare a institutiilor destinate salvgardarii democratieii trebuie sa porneasca intotdeauna de la presupozitia ca pot sa existe tendinte antidemocratice latente atat printre cei guvernati cat si printre guvernanti. 6)daca este nimicita democratia, sunt nimicite toate drepturile. Dar daca s-ar mentite anumite avantaje economice pentru cei guvernati, acestea ar fi toate tolerate 7)democratia ofera un nepretuit teren de lupta pentru orice reforma rezonabila, deoarece ea permite reforma fara violenta. Daca insa pastrarea demicratiei nu este pusa pe primul plan in fiecare din bataliile purtate pe acest teren , atunci tendintele antidemicratice latente, care sunt intotdeauna prezente, pot sa provoace prabusirea democratiei.

Prin contrast cu politica ghidata de principiile de mai sus, ce a partidelor marxiste poate fi caracterizata drept o politica de cultivare la muncitori a suspiciunii fata de democratie. In realitate statul nu este altcev a decat o masina pentru reprimarea unei clase de catre alta clasa si anume republica democratica nu mai putin decat in monarhie. Asemenea vederi generaza inevitabil:

a) O politica de blamare a democratiei pentru toaterelele pe care ea nu le impiedica, in loc sa recunoasca faptul ca democratii sunt cei care trebuie blamati si opozitia, de obocei, nu mai putin decat majoritatea b) O politica de educare a celor carmuiti in asa fel incat sa considere statul ca nefiind al lor si ca apartinad guvernantilor. c) Politica de a le spune ca nu exista decat o cale de a schimba lucrurile in bine, cea a cuceririi depline a puterii. Astfel este inca socotit lucrul cel mai important privitor la democratie si anume ca ea tine in frau si contrabalanseaza puterea. O asemenea putere lucreaza de fapt in favoarea dusmanilor societatii deschise; ea le furnizea za o coloana a cincea inconstienta de acest rol al ei. Toate problemele politice sunt probleme institutionale , probleme privitoare la cadrul juridic si nu la persoane si ca progresul spre mai multa egalitate poate si asigurat munai prin controlul institutional al puterii.

Toate partidele politice au un fel de interes egoist pentru actiunile nepopulare ale oponentilor lor. Ele au de castigat din astfel de actiuni si drept urmare sunt predispuse sa le comenteze pe larg, sa le scoata in evidenta si chiar sa le doreasca. Ba chiar sa incurajeze greselile politice ale opoentilor, cata vreme o pot face fara a li se putea imputa raspunderea pentru ele.

Cap 25 exista un sens al istoriei? In istorie, nu mai putin decat in stiinta este inevitabil sa avem un punct de vedere; iar credinta ca s-ar putea si altminteri duce in mod necesar la autoamagire si la lipsa de spirit critic. Nu putem vorbi niciodata de cauza si efectul sau, numai relativ la o lege universala sau alta. Aceste legi universale sunt insa adesea atat de banale incat de regula le secotim de la sine intelese, in loc sa facem uz de ele in mod constient.

Folosirea unei idei in scopul prezicerii unui eveniment specific nu este decat un alt aspect al folosirii ei pentru explicarea unui asemenea eveniment. Si cum testarea unei teorii se realizeaza comparand evenimentele prezise cu ceele efectiv observate, analiza noastra arata si cum pot fi testate teoriile. Stiintele generalizatoare pure si aplicate sunt preocupate, respectiv, de testarea de ipoteze universale si de predictia unor evenimente specifice. Daca vrem sa explicam un fenomen specific sau particular, de ex un accident auto, presupunem in mod tacito multie de legi universale cel mai adesea banale, iar ceea ce ne intereseaza cu precaderesunt conditiile initiale sau cauza care impreuna cu aceste legiuniversale, ar explica evenimentul respectiv. Stiintele care sunt animate de acest interes pentru evenimente specifice si pentru explicarea lor pot fi numite prin contrast cu stiintele generalizatoare, stiinte istorice. Popper a observat ca un punct de vedere esre intotdeauna inevitabil si ca in istorie numai rareori se poate obtine o teorie care sa poata fi testata si care sa aiba, in consecinta, un cacacter stiintific. Nu trebuie sa credem ca o interpretare generala poate fi confirmata prin concordanta ei, chiar si cu toate documentele disponibile, pentru ca nu trebuie sa uitam de circularitatea ei si nici de faptul ca vor exista intotdeauna un numar de alte interpretari. Care concorda cu aceleasi documente si ca numai rareori putem sa obtinem date noi care sa serveasca in felul in care servesc in fizica experimentele cruciale.

apr democraia impotriva oricrei forme de totalitarism, combtand atat concepia lui Karl Marx asupra materialismului istoric. Progresul tiinific este favorizat numai de acele societi in care sunt garantate libertatea gandirii i libera confruntare a ideilor. Acestea sunt societile deschise, in

contrast cu cele inchise, in care domnete autoritarismul politic pe baze ideologice contrare raionalismului critic.