PSIHOTERAPIA

1.1. Ce este psihoterapia? Psihoterapia este interventie psihologica in patologie si in optimizarea subiectilor umani sanatosi (ex. profilaxia bolilor, optimizarea performantelor intelectuale etc.). Patologia studiaza modul in care se instaleaza, evolueaza si se termina bolile. Modificarea factorilor psihologici implicati in patologie revin interventiei psihoterapeutice. De asemenea, interventia psihoterapeutica vizeaza nu doar modificarea factorilor psihologici implicati in boala ci si a celor care ne predispun la imbolnavire aduncandu-si astfel contributia atat la profilaxia bolilor cat si la mentinerea starii de sanatate si a optimizarii personale. 1.2. Evolutia psihoterapiei si relatiile ei cu disciplinele colaterale

In !"# $homas %uhn a publicat cartea numita &'tructura revolutiilor stiintifice& in care afirma ca istoria unui domeniu al stiintei trebuie sa parcurga sase etape( ( ) perioada preparadigmatica, (#) stiinta normala - in care este explorata si elaborata paradigma stiintifica, ()) faza de criza, (*) aparitia unei noi paradigme stiintifice, (+) faza de lupta intre vechea si noua paradigma, (") victoria uneia dintre cele doua paradigme si reintoarcerea la etapa de stiinta normala. ,ceasta descriere a stiintei si a evolutiei stiintifice a exercitat o puternica atractie asupra oamenilor de stiinta, cartea lui $homas %uhn devenind cea mai citata carte de filosofia stiintei in revistele de specialitate (Mc -onnel, !.)). (a). Perioada preparadigmatica. ,ceasta etapa a evolutiei stiintifice este caracterizata prin urmatoarele( - datele obtinute sunt intamplatoare, aleatoare si superficiale/ - cercetarea se bazeaza pe observatie, nu pe experiment/ - ma0oritatea datelor combina simplul cu complexul, adevarul cu falsul, ramanand numeroase &brese&/ - se dezvolta scoli care sunt in competitie unele cu altele. ,vand in vedere aceste caracteristici, putem afirma faptul ca in psihoterapie la acest nivel se situeaza psihanaliza, terapiile umanist-experientiale si terapia eri1soniana de la inceputul secolului 22 spre mi0locul secolului 22. (b). 3aza de stiinta normala. ,ceasta se caracterizeaza prin( - descoperirea unor aspecte stiintifice semnificative/ - elaborarea unei paradigme stiintifice/ - elaborarea teoriilor/ cercetarae se bazeaza in special pe experiment, nu pe observatie/ - apar ipoteze stiintifice testabile si falsificabile.

4erificabila - direct (propozitii de observatie) sau indirect (se fac predictii si se cauta exemple). 3alsificabila - se fac predictii si se cauta contraexemple Paradigma reprezinta un set de idei elaborate de teoreticienii aprtinand unei anumite discipline. 5a este reprezentata de asumptii fundamentale care nu pot fi testate in mod direct prin experiment. Dimpotriva, teoria trebuie formulata in termeni care permit cercetatorilor sa o testeze experimental (56senc1 7 %eane, !!#). Din acest punct de vedere, in psihoterapie putem vorbi despre stiinta normala abia in anii !+8, cand a aparut terapia comportamentala. Paradigma stiintifica reinterpreteaza si integreaza aspectele valide ale teoriilor anterioare si ale abordarilor din perioada preparadigmatica in cadrul sistemului sau teoretic, utilizand termeni proprii. De exemplu, in psihoterapie, terapia comportamentala a reinterpretat tehnicile analitice in termenii teoriei invatarii care lipsea in abordarea lui 3reud. De exemplu( ( ) transferul este interpretat ca un aspect specific al fenomenului de generalizare a invatarii/ (#) represia este un comportament invatat deoarece este intarit prin reducerea anxietatii/ ()) interpretarea este utila chiar daca nu este adevarata, deoarece ofera pacientului o istorie coerenta de viata/ (*) tehnica asociatiilor libere este folositoare pentru obtinerea de material inconstient deoarece pacientul interpreteaza acceptarea de catre psihoterapeut a verbalizarilor sale ca iertare si deci teama asociata cu aceste idei se reduce etc. (9dolf, !.:). In aceasta etapa, paradigma stiintifica poate coexista cu alte abordari, expresii ale perioadei preparadigmatice sau ale dezvoltarii din etapa preparadigmatica. In psihoterapie, alaturi de paradigma comportamentala dominanta, exista abordari dinamice si umaniste, si psihoterapeuti care nu au acceptat asimilarea teoretica a acestora in cadrul paradigmei comportamentale. In orice caz, fortate de succesul si de modelul terapiei cognitivcomportamentale, aceste abordari au incercat sa se dezvolte intr-un mod propriu, desi progresul lor a fost relativ mic (;ergin 7 <ardiner, !!* - vezi terapia dinamica de scurta durata). ,sa cum am mentionat anterior, acest lucru nu este neobisnuit pentru stiinta, uneori putand fi chiar stimulativ pentru progresul stiintific. (c) 5tapa de criza. Paradigma stiintifica este acceptata de catre oamenii de stiinta chiar daca ea nu explica toate datele obtinute experimental. In orice caz, perioada de criza survine atunci cand vechea paradigma este confruntata cu numeroase predictii eronate si cand apar brese ale teoriilor sale explicative (Mc -onnel, !.)). Din punct de vedere al filosofiei stiintei, in psihoterapie putem vorbi despre criza in !"8, cand behaviorismul si terapia comportamentala nu au reusit sa explice modul in care cognitiile si procesarile informationale ne influenteaza comportamentul si emotiile. (d) ,paritia unei noi paradigme stiintifice. -and vechea paradigma nu poate explica numeroase fenomene relevante pentru stiinta si se acumuleaza predictii eronate, apare o noua paradigma. ,cesta este momentul inceperii revolutiei stiintifice. In acest punct, in

psihoterapie a aparut terapia cognitiva. (anii !"8), incercand sa explice modul in care cognitiile si procesarile informationale ne influenteaza comportamentul si emotiile. (e) =evolutia stiintifica este caracterizata prin( - se adanceste aspectul de inutilitate a institutiilor existente/ - cartile de stiinta sunt rescrise in spiritul noii paradigme/ - vechile idei sunt considerate false. In psihoterapie lupta a avut loc intre terapia behaviorista si cea cognitiva. (f) =eintoarcerea la faza de stiinta normala. -and una dintre abordari castiga explicand ma0oritatea aspectelor stiintifice, cealalta abordare va fi reinterpretata si integrata in acest sistem teoretic. In psihoterapie, lupta a fost castigata de catre terapia cognitiva, dar dupa ce s-a intamplat acest lucru, ea a asimilat asumptiile corecte ale terapiei behavioriste, astfel incat a aparut terapia cognitiv-comportamentala. ,stazi exista trei tipuri de abordari terapeutice( ( ) cognitiv-comportamentala (dominanta), (#) dinamic-psihanalitica, ()) umanist-experientiala (orientarea eric1soniana este inglobata-desi unii considera fortat acest lucru-in aceasta orientare). -a abordare dominanta, terapia cognitiv-comportamentala prezinta o puternica tendinta de a ingloba celelalte doua forme de terapie prin asimilarea aspectelor lor eficiente in termeni cognitiv-comportamentali. ,sumptiile fundamentale din spatele acestor curente (substratul filosofic)( - determinismul -/ raspunsurile subiectului uman sunt guvernate de legi care trebuie identificate pentru a putea face predictii comportamentale (orientarea cognitivcomportamentala si psihanaliza freudiana) - nondeterminismul -/ fiecare persoana este libera si are o vointa libera (orientarea umanist-experientiala) - adeterminismul -/ comportamentul uman este guvernat de reguli, dar noi nu le putem cunoaste pentru ca metodele utilizate modifica regula (orientarea dinamic-psihanalitica moderna). Perioada moderna a psihoterapiei incepe in secolul 24II cu Mesmer (pentru evolutia conceptului in ,ntichitate si 5vul Mediu vezi cursul de psihologie clinica). Mesmer era un medic vienez care considera ca bolile psihice si somatice isi au originea in dezechilibrul magnetismului animal. Magnetismul animal era un fluid prin care corpurile ceresti influentau organismele vii de pe pamant. Pentru a echilibra magnetismul animal se utilizau magneti. 'igur ca aceasta perspectiva a fost infirmata de ,cademia 3ranceza de 'tiinte dar Mesmer este acela care a orientat serios eforturile spre o explicatie nonreligioasa a tulburarile psihice si somatice pe acest motiv fiind acreditat ca parintele psihoterapiei moderne. $imp de mai multi ani, de la sfarsitul secolului 2I2 pana aproximativ in anii &+8-&"8, influenta cea mai puternica in psihoterapie a fost cea a psihanalizei si a terapiilor derivate din aceasta. De asemenea, in aceasta perioada apar terapiile experiential-existentialiste (ex. psihodrama-Moreno) care nu dobandesc insa o influenta ma0ora. Dezvoltarea terapiei comportamentale in anii &+8 si &"8 s-a realizat datorita( - dezvoltarii cercetarii fundamentale in psihologia experimentala si maturizarii behaviorismului/ - raportului -omisiei =eunite a ;olilor Mentale si 'anatatii in !+8 catre -ongresul

'.9., , conform careia psihanaliza nu este foarte eficienta, fiind necesara dezvoltarea altor forme de psihoterapie/ - publicarii de catre 56nsec1, in !+#, a unei metaanalize a #* de studii, concluzionand ca nu exista nici o cercetare care sa sustina eficacitatea psihoterapiei si ca psihanaliza este mai putin eficienta decat lipsa terapiei/ acest articol a subliniat necesitatea unei psihoterapii stiintifice, bazate pe cercetare fundamentala/ - publicarea in !+# a cartii lui >olpe &Psihoterapie prin inhibitie reciproca&. -ele mai importante figuri ale psihoterapiei comportamentale din acea perioada au fost( Dollard, 56senc1, Miller, '1inner, >olpe. In loc de a vedea problemele aparute ca fiind simptome ale unor tulburari, terapeutii comportamentalisti le vedeau ca fiind raspunsuri dezadaptative invatate, care trebuie sa reprezinte tinta interventiei terapeutice. $ot in aceasta perioada apar terapiile umaniste (terapia centrata pe client-=ogers) care impreuna cu terapiile existentialiste aparute anterior vor forma curentul umanist-experiential in psihoterapie In anii &"8 si &:8 a aparut terapia cognitiva (ca noua paradigma). -onform terapiei cognitive, problemele emotionale nu sunt produse de anumite evenimente, ci de modul in care aceste evenimente sunt interpretate. 'trategia terapiei cognitive este de a rezolva problemele emotionale prin determinarea pacientului sa interpreteze evenimentele intr-un mod mai adaptativ. -ele mai importante nume sunt ale lui 5llis si ;ec1 (considerati fondatorii terapiei cognitive). In aceasta perioada, terapia cognitiva a fost puternic legata de cercetarea fundamentala a psihoterapiei cognitive. ,cest fapt a dat ocazia terapiei cognitive sa devina in scurt timp cea mai eficace metoda de tratament a problemelor psihologice. In anii &:8 terapia cognitiva a asimilat asumptiile corecte ale terapiei comportamentale prin lucrarile lui 5llis, ;andura, ?azarus, Meinc1ebaum. In acest mod a aparut ceea ce azi se numeste terapie cognitiv-comportamentala. In anii &.8 terapeutii cognitiv-comportamentalisti au facut o importanta eroare, nebazandu-si suficient tehnicile terapeutice pe cercetarea fundamentala din domeniu, astfel incat progresul realizat din punct de vedere al eficientei a fost relativ mic fata de anii &:8. In orice caz, la sfarsitul anilor &.8 si in anii&!8, terapia cognitivcomportamentala a reinceput sa se apropie de psihologia cognitiva, asimiland rezultatele acesteia (de ex. cercetarea procesarilor informationale inconstiente). ,.P.,. (,sociatia Psihologilor ,mericani) a fondat o societate numita 'ocietatea pentru 'tiintele Psihologiei -linice (Divizia 2III 'ectiunea III ,.P.,.), al carei obiectiv este de a stimula relatia dintre cercetarea fundamentala si practica clinica. De fapt, cred ca incepand din anii &!8 putem vorbi despre terapia cognitiv-comportamentala moderna, mai strans relationata cu cercetarea stiintifica fundamentala. @ numesc terapie cognitivcomportamentala moderna sau interventie psihologica in practica clinica si o vad ca pe o inginerie psihologica. 3igurile importante ale acestei orientari sunt( 5llis, 56senc1, Mandler, 'tein, 'al1ovs1i, -lar1. Psihoterapie versus medicina Medicina este stiinta care vizeaza aspectul curativ si profilactic al bolilor. Interventiile medicale vizeaza mai ales modificari la nivelul organismului uman in vederea profilaxiei si tratamentului bolilor. Interventia psihoterapeutica urmareste modificarea unor aspecte

psihologice implicate in profilaxia si tratamentul bolilor. -um de cele mai multe ori factori somatici si cei psihologici se afla in interactiune si interventia medicala si psihoterapeutica se pot combina in scopul eficientizarii profilaxiei si tratamentului bolilor. Psihoterapie versus psihologie. Psihoterapia, asa cum a fost definita si mai sus, este interventie psihologica in patologie si in optimizarea subiectilor umani sanatosi. ,sadar intre psihoterapie si psihologie este o stransa legatura psihoterapia fiind fundamentata de dezvoltarile teoretico-experimentale care apartin psihologiei stiintifice. -uvinte cheie( etapele dezvoltarii psihologiei ca stiinta, perioada moderna a psihoterapiei. 5poca moderna !88 Perioada preparadigmatica (sf. sec. 2I2- 0um. sec. 22) - psihanaliza - psihodrama Moreno ( experiential-existentialism) !+8 - terapia nondirectiva (centrata pe client) -/ -. =ogers - logoterapia -/ 3ran1l - gestaltterapia -/ Perls - terapia eric1soniana -/ M. 5ric1son - programarea neurolingvistica (A?P) Perioada paradigmatica (anii B"8) - behaviorism Perioada de crizaCnoua paradigma (anii B"8-B:8) - cognitivism vs. behaviorism - castiga cognitivismul (Aeisser, !":) Perioada revenirii la stiinta normala (anii B:8) - apare psihologia cognitiv-comportamentala !.8 - terapia dinamica de scurta durata (Malass, Davenloo, 'ifneos) Perioada terapiei cognitiv-comportamentale moderne (anii B!8) - interventie psihologica in practica clinica #888 1. . Orientari psihoterapeutice actuale

In acest moment exista trei mari orientari psihoterapeutice( ( ) @rientarea cognitiv-comportamentala (#) @rientarea dinamic-psihanalitica ()) @rientarea unamist-experientiala (incluzand si orientarea eric1soniana). Prezentarea generala a acestor orientari psihoterapeutice a fost facuta la cursul de psihologie clinica (pentru detalii vezi cursul de psihologie clinica). $endinta in psihoterapia moderna este de a integra aceste trei mari orientari psihoterapeutice in scopul unui demers unitar in psihoterapie. Prezentam in continuare un astfel de demers.

Modelul --;' (modelul nivelelor cognitiv, comportamental, biologic, subiectiv). Aivelul cognitiv se refera la procesarile informationale si la continutul acestora. 5xista doua tipuri de procesari informationale( constiente si inconstiente. Procesarile informationale constiente se refera la constientizarea si verbalizarea continutului mental si a procesarilor informationale. Procesarile informationale inconstiente se refera la faptul ca nu putem verbaliza continutul mental si procesarile informationale si ca nu suntem constienti de existenta acestora. Aivelul cognitiv determina calitatea nivelului subiectiv. Aivelul comportamental se refera la ceea ce in psihologie este denumit comportament operant. -omportamentul operant este reprezentat in special de comportamentele motorii invatate aflate sub control voluntar. Aivelul biologic se refera la toate modificarile ce au loc in organismul nostru la nivel fiziologic si anatomic. Modificarile la nivelul sistemului nervos vegetativ genereaza intensitatea starii noastre subiective. Aivelul subiectiv se refera la trairile subiectului si la descrierile pe care subiectul le face propriei stari( pozitiva, negativa sau neutra. Mai mult, acesta se refera la etichetele verbale ale starii emotionale (ex. &ma simt anxiosCdezamagitCrusinat& etc.). In psihopatologie, trei cai etiopatogenetice sunt importante( (a). -alea .#.!. In acest caz, interactiunea dintre mediul extern si procesarile informationale pot determina o stare subiectiva negativa sau o stare de distres. Pentru a modifica starea de distres, trebuie sa se modifice( - mediul extern, prin tehnica rezolvarii de probleme/ - procesarile informationale, prin tehnici de restructurari cognitive si prin hipnoterapie/ - nivelul comportamental, prin modificari comportamentale si tehnici hipnoterapeutice/ - nivelul biologic, prin chimioterapie, tehnici de relaxare, flooding, desensibilizare si tehnici de hipnoterapie. 5ste foarte important ca modificarile sa se realizeze la toate cele patru nivele (daca este posibil), altfel, interventia noastra va fi eficienta doar pentru o scurta perioada de timp datorita nivelelor ramase nemodificate care vor functiona ca prerechizite pentru o alta stare de distres, in noi conditii. (b). -alea 8.!. In acest caz, daca mecanismele de coping sunt dezadaptative, atunci ele pot amplifica starea noastra subiectiva negativa. In aceasta situatie este utila tehnica inocularii stresului prin faptul ca il invata pe pacient mecanisme de coping adaptative pentru a inlatura distresul (vezi -ap. #). (c). -alea ..!. In acest caz, modul in care subiectul isi interpreteaza starea subiectiva poate influenta distresul. De exemplu, daca el nu isi intelege distresul si il considera ca fiind semn al unei boli grave, atunci aceasta discrepanta cognitiva va amplifica la randul ei starea de distres. 5ste necesara o interventie la nivel cognitiv care sa ii ofere pacientului o explicatie rationala a propriului distres. ,ceasta explicatie trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici( - sa fie acceptata de catre subiect/ - sa ii explice pacientului cauza tulburarilor, acest lucru sugerandu-i si existenta unui tratament/

- nu este necesar sa fie adevarata pentru a fi utila. Dupa cum am mentionat anterior, in abordarile integrative sunt utilizate trei tipuri de tehnici( cognitiv-comportamentale, dinamic-psihanalitice si umanist-experientiale, toate fiind interpretate din punctul de vedere al perspectivei cognitiv-comportamentale. In cele ce urmeaza vom prezenta felul in care acest model interpreteaza eficienta terapiilor dinamic-psihanalitice sau umanist-experientiale. $erapiile dinamic-psihanalitice sunt in oarecare grad eficiente, deoarece( - relatia terapeutica reduce intensitatea distresului la inceputul terapiei si apoi genereaza nevroza de transfer/ aceasta este o prerechizita pentru modificarea mecanismelor dezadaptative de coping/ - interpretarea oferita pacientului influenteaza direct calea ..! si ii sugereaza in mod indirect necesitatea modificarii la nivelul .#.! si !. 8 (de exemplu, in lumina interpretarii oferite, subiectul intelege ca stilul sau cognitiv si mecanismele sale de coping sunt 0ustificate pentru perioada vietii sale cand era copil, dar nu sunt 0ustificate pentru perioada de adult). @ricum, aceste tehnici au cateva dezavanta0e( - dureaza o perioada lunga de timp/ - sunt utile doar pentru indivizi apartinand claselor sociale superioara si medie, cu un inalt nivel educational/ - sunt utile doar in caz de tulburari mai putin severe. $erapiile umanist-experientiale sunt in oarecare grad eficiente pentru ca( - relatia terapeutica este caracterizata prin empatie, congruenta, acceptare neconditionata, astfel incat reduce starea de distres, oferind pacientului posibilitatea de a descoperi noi experiente, - reducand starea de distres si amorsand o stare subiectiva pozitiva si de asemenea stimuland pacientul sa-si discrimineze si sa-si inteleaga simptomatologia, sunt influentate indirect caile .#.!, ..! si 8.!. Dezavanta0ele acestor tehnici sunt( - nu este sigur ca tehnicile umaniste vor modifica calea respectiva pentru a influenta tulburarea/ - nu sunt foarte ecologice/ in viata reala, pacientul va fi abordat mai degraba direct decat indirect/ - sunt folositoare doar pentru inceputul terapiei/ - pentru alte critici vezi terapiile dinamice. -uvinte cheie( orientari psihoterapeutice actuale, modelul --;' 1.!. "undamentarea teoretico#e$perimentala a psihoterapiei

-and discutam despre fundamentarea teoretico-experiementala a psihoterapiei trebuie sa avem in vedere doua aspecte. D Primul se refera la ancorarea pe care psihoterapia trebuie sa o aiba in cercetarea fundamentala din psihologie (vezi curs-psihologie clinica). D ,l doilea aspect se refera la validarea experimentala a pachetelor de interventie psihoterapeutica. ,ceasta idee este preluata din medicina. In medicina inainte ca un pachet de tratament sa fie eliberat pe piata el trebuie testat riguros (uneori ani in sir)

luandu-se in calcul( (a) eficienta lui in comparatie cu efectul placebo, (b) efectele secundare si riscurile pe care le implica, (c) populatia careia i se adreseaza, (d) recaderile etc. Pe acest model si sub presiunea caselor de asigurari de sanatate interventia psihoterapeutica trebuie sa faca fata acestor constrangeri, favorizandu-se acele pachete de interventie psihoterapeutica care au trecut testul acid al verificarii lor . 1.%. Rolul &ormarea si atri'utiile psihoterapeutului

Psihoterapeutul indeplineste mai multe functii( ( ) Diagnostic psihologic si evaluare clinica/ se refera la identificare factorilor psihologici implicati in problema in care se cere interventie psihoterapeutica/ (#) -onsiliere psihologica si interventie psihoterapeutica/ se refera la controlul factorilor psihologici in boala si in optimizarea subiectilor umani sanatosi/ ()) -ercetare/ se refera la investigarea rolului factorilor psihologici in sanatate si boala/ (*) 5ducatie (popularizarea relatiei dintre factorii psihologici si boala si sanatate/ metode de control). 3ormarea psihoterapeutului se face conform unor norme bine precizate de catre -onsiliul Mondial al Psihoterapiei prin Declaratia de la 'trasbourg, !!#. 3ormarea presupune( ( ). @ pregatire teoretica. ,ceasta pregatire teoretica este asigurata de curricula universitara a facultatilor de psihologie. Pentru cei care nu sunt psihologi aceste cursuri pot fi oferite in regim de invatamant la distanta. (#). 3ormare intr-o forma specifica de psihoterapie. Profesori care fac formarea trebuie sa fie psihoterapeuti formatori acreditati in acea forma de psihoterapie. ()). Practica cu caz. -ursanti trebuie sa fie anga0ati intr-o institutie a Ministerului 'anatatii, Ministerului 5ducatiei Aationale sau in organizatii guvernamentale sau nonguvernamentale unde ofera servicii de consiliere psihologica si psihoterapie. (*). 'upervizare. 'upervizarea se face de psihoterapeuti acreditati in acea forma de psihoterapie. ,ceasta schema generala de formare in psihoterapie ia o forma specifica in functie de programul de formarea al fiecarei scoli de psihoterapie. 1.(. Psihoterapie si neuro'iolo)ie

Psihoterapia modifica factorii psihologici implicati in patologie/ modificarea factorilor psihologici este insotita de o serie de manifestari biochimice. In acest context se afirma ca orice psihoterapie este intr-o ultima analiza farmacoterapie. ,ceasta afirmatie este sustinuta de urmatoarele argumente( ( ) psihoterapia afecteaza rata metabolismului cerebral/ (#) psihoterapia modifica metabolismul serotoninei/ ()) psihoterapia afecteaza activitatea glandei tiroide/ (*) psihoterapia determina cresterea plasticitatii cerebrale. Mai detaliat( psihoterapia cognitiv-comportamentala determina modificari la nivelul amigdalei, nucleii bazali si hipocampus (prin tehnici comportamentale-conditionare clasica si operanta) si la nivelul neocortexului (lobul frontal) prin tehnicile cognitive (modificarea schemelor cognitive). Psihoterapia dinamic-psihanalitica influenteaza

lateralizarea emisferica cerebrala si ariile subcorticale (modificarea reprezentarilor interpersonale incarcate afectiv). Psihoterapia umanist-experientiala influenteaza activitatea sistemului nervos implicat in starile emotionale (hipotalamusus, sistemul limbic). ,desea in practica clinica o combinatie intre interventia psihoterapeutica si cea farmacologica este de dorit sporindu-se astfel eficienta actului terapeutic. 'pre exemplu, in cazul depresiei interventia farmacologica este insotita de o reducere mai rapida a simptomatologiei iar interventia psihoterapeutica de o reducerea mai lenta dar cu recaderi mai putine (o stabilitate mai mare a efectului terapeutic)/ asadar o combinatiei a lor este de dorit.

'troe Mihai 'eria 4I <rupa +!