Mihai Eminescu

S-a dus amorul...

S-a dus amorul, un amic Supus amndurora, Deci cnturilor mele zic Adio tuturora. Uitarea le nchide-n scrin Cu mna ei cea rece, i nici pe buze nu-mi mai vin, i nici prin gnd mi-or trece. Atta murmur de izvor, Att senin de stele, i un att de trist amor Am ngropat n ele! Din ce noian ndeprtat Au rsrit n mine! Cu cte lacrimi le-am udat, Iubito, pentru tine! Cum strbteau att de greu Din jalea mea adnc, i ct de mult mi pare ru C nu mai sufr nc! C nu mai vrei s te arai Lumin de-ndeparte, Cu ochii ti ntunecai Rensctori din moarte! i cu acel smerit surs, Cu acea blnd fa, S faci din viaa mea un vis, Din visul meu o via. S mi se par cum c creti De cum rsare luna, n umbra dulcilor poveti Din nopi o mie una. Era un vis misterios i blnd din cale-afar, i prea era detot frumos

De-au trebuit s piar. Prea mult un nger mi-ai prut i prea puin femeie, Ca fericirea ce-am avut S fi putut s steie. Prea ne pierdusem tu i eu n al ei farmec poate, Prea am uitat pe Dumnezeu Precum uitarm toate. i poate c nici este loc Pe-o lume de mizerii Pentr-un att de sfnt noroc Strbttor durerii!