ELABORAREA METODIC 9-10 TEMA: Edentaia parial ntins. Indicaii la tratamentul protetic cu proteze pariale mobilizabile scheletate. Amprentarea.

. Confecionarea modelului preliminar

1. Definiie.Edentaia parial ntins.
Starea de edentatie partiala este definita de afectarea integritatii morfologice si functionale a arcadei dentare datorita pierderii functiei unui sau mai multor organe dentare. Edentatia intinsa cuprinde brese situate in zonele frontale sau laterale marginite de dinti restanti.

2. Clasificarea edentaiei pariale dup Kennedy.

Este cea mai cunoscuta si mai frecvent folosita clasificare a edentatiei partiale, la baza careia a fost pusa topografia breselor si caracterul de delimitare a lor de dintii restanti. Toate bresele sunt grupate in 4 clase, iar primele 3 clase au fost impartite in cate 4 subdiviziuni. Edentatia de clasa I. In aceasta clasa sunt incluse arcadele edentate partial cu prezenta obligatorie a breselor bilaterale terminale, adica marginite de dinti numai mezial. Edentatia de clasa II. Pentru clasa a II-a este caracteristic prezenta obligatorie numai a unei brese terminale, adica marginita de dinti numai mezial. Edentatia de clasa III-a. Pentru clasa a III-a este caracteristic prezenta obligatorie a bresei laterale intercalate, adica marginita mezial si distal de dinti. Edentatia de clasa a IV-a. In aceasta clasa sunt incluse arcadele dentare edentate partial cu localizarea bresei numai in zona frontala. Primele 3 clase sunt impartite in cate 4 subdiviziuni in dependenta de numarul breselor in zona dintilor restanti (o bresa- prima subdiviziune, 2 brese- a doua subdiviziune, etc.). In caz ca avem o combinare de brese ce nu poate fi distribuita unei clase sau unei subdiviziuni, atunci ea se plaseaza la clasa si subdiviziunea mai mica.

Fig.1 Edentatia partiala dupa Kennedy

3. Indicaii la tratamentul protetic cu proteze pariale mobilizabile scheletate.

Indicatiile protezei partiale mobilizabile pot fi grupate in doua mari categorii: 1. Situatii clinice specifice tratamentului cu proteze mobilizabile; 2. Situatii clinice care exclud tratamentul prin punte, datorita unor motive obiective.

4. Ce numim cmp protetic i caracteristica lui la edentaia parial n dependen de forma edentaiei.
Totalitatea elementelor aparatului dento maxilar care prezinta raporturi de contact cu proteza partiala, poarta numele de camp protetic. Aceste elemente sunt reprezentate de dinti restanti cu tesuturile lor parodontale, crestele edentate, bolta palatine, tuberozitatile maxilare, tuberculul piriform, mucoasa linguala, jugala si labiala. Dupa morfo fiziopatologia lor si dupa rolul pe care-l au in cadrul restaurarilor protetice, ele se pot grupa astfel: 1. Suportul dento-parodontal reprezentat de dintii restanti si parodontiul lor, care preia presiunile exercitate de proteza si le transmite fiziologic osului maxilar. 2. Suportul muco osos format din fibro mucoasa crestelor edentate, a boltii palatine, a tuberozitatilor maxilare si osul subiacent. 3. Suportul dento parodontal. Este constituit din dinti restanti si tesuturile parodontale care intr ain contact cu partile componente ale protezelor ( placa protetica, crosete) contribuind la stabilizarea si mentinerea acestora. Unitatea morfo-functionala dento- parodontala are capacitatea de adaptare, de amortizare si de reducere pe cale reflexa a presiunilor exagerate.Suportul dento parodontal este evaluat de catre medic prin examen clinic, radiologic si modelde studiu.

5. Caracteristica morfologiei coronare a dinilor restani.

Morfologia coronara a dintilor restanti si indeosebi a celor care limiteaza spatiul edentat, are importanta deosebita pentru stabilizarea protezei, datorita faptului ca pe ei se aplica elementele de stabilizare si mentinere a protezei. Iata de ce morfologia coronara a dintilor restanti impune o analiza in dependenta de situarea acestor dispozitive. Suprafata vestibulara si orala ale coroanei dintelui, pe care se aplica elementele de stabilizare si mentinere a protezei, sunt convexe in plan orizontal si vertical. Daca pe aceste suprafete vom trasa o linie orizontala si una verticala care vor trece prin convexitatea maxima, vom obtine patru patrate. Numerotarea patratelor este inceputa din partea bresei: primul si al doilea patrat formeaza zona supraecuatoriala, al treilea si al patrulea zona subecuatoriala. Zona cuprinsa intre ecuatorul dintelui si colet, numita zona subecuatoriala, reprezinta partea retentiva a coroanei unde vor fi aplicate bratele elastice ale crosetelor, iar intre ecuator si marginea ocluzala, numita zona supraecuatoriala si care reprezinta zona neretentiva, vor fi aplicate bratele rigide ale crosetelor.

6. Caracteristica suportului muco-osos.

Suportul muco-osos ca si cel dentoparodontal serveste la fixare, stabilizare si receptia presiunii masticatoare in tratamentul cu proteze partiale mobilizabile. Fibromucoasa campului protetic este aderata de os si este formata din epiteliu pluristratificat pavimentos cu o grosime si elasticitate variabila in diferite zone. Deosebim mucoasa imobila , pasiv si activ mobila. Grosimea si elasticitatea fibromucoasei campului protetic determina gradul sau de rezilienta si comportare fata de sprijinul protezelor. Rezilienta mucoasei dupa Kulajenko 0,5-2,5 mm, dupa Steigher 0,4-2,0 mm, dupa Kelescian 0,4-0,9 mm. Zonele acoperite de mucoasa groasa sub care se afla un strat submucos abundent, prezinta o limita fiziologica crescuta si pot suporta presiuni cu valori mult mai mari. Baza osoasa ofera sprijin si intervine la stabilizarea protezelor mobilizabile in conditii foarte diferite dependente de dimensiunile si formele apofizelor alveolare, cat si a boltei palatinale. La aprecierea suportului osos trebuie sa se ia in consideratie releful si structura osoasa. In ceea ce priveste structura osoasa ea poate fi apreciata radiografic prin constatarea gradului de densitate.

7. Dezavantajele protezelor pariale mobilizabile acrilice.

A) tesutul mucoosos al campului protetic nu este adaptat pentru suportarea presiunilor masticatoare si ca rezultat se agraveaza procesul de atrofie a acestui substrat; B) aplicarea protezei pe campul protetic provoaca tendinta de inflamatir a mucoasei sau chiar aparitia eroziunii cronice a epiteliului pe intreaga suprafata de sprijin; C) marginea protezei transmite forte orizontale nocive asupra dintilor restanti; D) la infundarea protezei pe campul protetic crosetele pot traumatiza festonul gingival, cat si smaltul dintilor-stalpi; E) baza protezei este voluminoasa, ocupa o suprafata intinsa a mucoasei si poate aduce la dereglarea functiilor sensorice si fonetica. F) Elementele componente ale protezei pariale mobilizabile scheletate.

Desi reprezinta un tot structural si functional, proteza scheletata se poate diviza din punct de vedere didactic in urmatoarele parti componente: 1.- seile protetice; 2.- conectori principali (majori) - elementele de legatura dintre sei; - mijloace de mentinere, sprijin si stabilizare; 4.- conectori secundari (minori); 5.- dintii artificiali.

8.Elementele componente ale protezei partiale mobilizabile scheletate.

Din 1 sau mai multe sei Dinti superficiali Elemente de legatura dintre 2 sei(conectori principale) Elemente principale de coronare Elemente de mentinere Elemente de sprijin Legatura dintre ele si scheletului(conectori secundari)

9.eile protezei pariale mobilizabile scheletate, caracteristica.

Din punct de vedere functional, seile reprezinta partile principale ale protezei, deoarece prin intermediul lor se restabilesc functiile sistemului stomatognat si se transmit presiunile masticatoare de la dintii artificiali apofizei alveolare edentate si dintilor-stalpi. Totodata ele participa la mentinerea si stabilizarea protezei prin fenomenulde adeziune, datorita retentivitatii anatomice ale campului protetic si tonicitatii musculare. In scheletul metalic al protezei seile pot fi realizate in doua variante: a) intreg metalice, la care suprafata mucozala are contact cu mucoasa spatiului edentat, iar pe suprafata opusa se realizeaza bonturi, grile, anse sau ciupercute pentru retentia acrilatului cu dintii artificiali. Seile intreg metalice pot fi realizate in edentatia laterala, unde sunt sprijinite la ambele extremitatide suportul dentoparodontal sau cand sunt folosite sisteme de sprijin pe bare de tip dolder sau Rumpel; b) partial metalice incluse in acrilat. Pentru aceasta saua metalica este realizata cu o departare de 1-2 mm de la mucoasa campului protetic si perforata pentru rentetia acrilatului. Seile partial metalice sunt realizate in spatiile edentate, pe mijlocul apofizelor alveolare, cu o distanta de 2-3 mm, in sens meziodistal, de parodontul marginal al dintilor restanti, fiind recomandate cat in edentatiile terminale cat si intercalate.

10.Elementele de legatura dintre sei,dimensiunile.

Elementele de legatura dintre sei se numesc conectori principali. Ele trebuie sa prezinte: duritate mare rezistenta la rupere poseda o rigiditate necesara pentru repartizarea uniforma a presiunilor masticatorii pe intreaga suprafata de sprijin al cimpului protetic. CONECTORII PRINCIPALI Definirea i caracterizarea clinico-terapeutic a conectorului principal. Conectorii principali sunt elemente transversale ale protezei pariale scheletate care unesccomponentele protezei de pe o parte a arcadei cu cele de pe partea opus. n functie de tipul de protez, conectorii principali unesc fie eile de pe hemiarcadele opuse ntre ele,fie o a cu elementele de meninere, sprijin i stabilizare de pe hemiarcada opus.Conectorii principali sunt elemente eseniale n asigurarea succesului tratamentului, deoarece oalegere greit a formei, dimensiunii sau a plasrii conectorului principal poate determina imposibilitatea celorlalte componente ale protezei scheletate de a-i exercita normal funciile pentrucare au fost concepute. Pentru a corespunde cerinelor, conectorii principali au o serie decaracteristici comune, indiferent de tipul conectorului sau al protezei, dar i caracteristici speciale nfuncie de maxilarul la care se aplic (superior, inferior), tipul de edentaie i caracteristicileanatomice ale cmpului protetic. 1. Caracteristicile comune ale conectorilor principali sunt : rigiditatea, profilaxia esuturilor cmpuluiprotetic i confortul pacientului.- Rigiditatea - reprezint capacitatea conectorului principal de a rezista la forele ce tind s-l ndoaiesau s-l torsioneze, dezechilibrnd astfel proteza. n trecut se foloseau pentru sprijinul mixt elastic conectori principali cu un anumit grad de elasticitate,dar datorit traumatizrii esuturilor cu care veneau n contact i neasigurrii unei rezistenecorespunzatoare din punct de vedere mecanic, acest tip de conector principal nu se mai folosete.Rigiditatea conectorilor principali se obine prin mai multe elemente, i anume: dimensiunileconectorilor (lime, grosime), forma seciunii conectorilor (n special cei mandibulari, ovalar), istructura fizico-chimic a materialului din care sunt realizai conectorii.Rigiditatea conectorilor principali reprezint o necesitate funcional indispensabil, astfel inctatunci cnd proteza este supus forelor masticatorii, s se asigure repartizarea n mod uniform apresiunilor pe ntreaga suprafa de sprijin a cmpului protetic , reprezentat de sprijinul dento-parodontal i muco-osos al protezei.Numai prin asigurarea rigiditaii conectorului principal, celelalte componente ale protezei ii pot ndeplini corect funciile, avnd un suport stabil pe cmpul protetic.- Profilaxia esuturilor cmpului protetic - aceast caracteristic a conectorilor principali se refer lafaptul c nu trebuie s existe nici o suferin a esuturilor parodontale marginale, sau a mucoaseibucale, care s fie cauzat de conectori n timpul funciunilor, static sau la inseria i dezinseriaprotezei.Pe cmpul protetic maxilar i mandibular exist zone care nu suport presiuni. Aceste zone sunt ocolitede protez, sau dac proteza le acoper, sunt despovarate prin folierea modelului funcional cu cearde grosime variabil.Aceste zone denumite, zone protetice negative, sunt : La maxilar : - parodoniul marginal - se va ocoli de protez la o distan de 5 mm. Daca tipul de protez ales necesit trecerea peste parodoniul marginal i papila interdentar, se impune despovararea

prinfolierea cu cear de grosime 0,2 mm. Nu este indicat s se depeasc aceast grosime deoarece secreaz un spatiu retentiv, n care pot ptrunde resturi alimentare, care produc iritaie parodontal icarie ;- papila incisiv, este sensibil la presiunile exercitate de protez , care pot duce la tulburri vaso-motorii i trofice.Acestea pot avea un efect negativ i asupra esuturilor parodontale i a mucoasei palatine din zon.Papila incisiv va fi ocolit sau dac este necesar acoperirea ei, va fi foliat cu cear de grosime 0,2 -0,3 mm.- rugile palatine, nu sunt de obicei acoperite de protez deoarece au un rol important n fonaie i npercepia gustativ. Dac totui conectorul principal, respectiv placa palatinal, trece peste acestea,se foliaz cu cear n grosime de 0.2 - 0.3 mm.- rafeul median, trebuie despovrat cnd se prezint sub forma unei creste ascuite sensibil lapalpare. Folierea se face n grosime de 0,3-0,4 mm.- torusul palatin, va fi foliat cu cear de grosime de 0.5 -1 mm atunci cnd este de dimensiune micsau medie. Un torus de dimensiune mare va fi fie ocolit de conectorul principal, fie ndeprtatchirurgical. La mandibul : - parodoniul marginal i torusul mandibular vor fi tratate ca la maxilar frenul limbii i inseriaplaneului bucal determin alegerea i plasarea conectorului principal. Acesta nu trebuie s jenezeabsolut de loc micarea acestor formaiuni.- mucoasa procesului alveolar n zona lingual, n dreptul conectorului principal, trebuie despovrat nfuncie de :Sprijinul protezei, reziliena mucoasei crestelor terminale, nclinarea i retentivitatea anatomic aprocesului alveolar (0,3 - 2mm). n concluzie profilaxia esuturilor cmpului protetic se face astfel:1- folierea sau ocolirea zonelor ce nu suport presiuni2- aezarea conectorilor la distana de inseria planeului bucal i de parodoniul marginal al dinilorrestani3- marginile conectorilor se modeleaz i prelucreaz astfel nct s nu lezeze prile moi, iar ntlnirea ntre componentele protezei s se fac n unghiuri rotunjite.- Confortul pacientului. Pentru realizarea acestei caracteristici conectorul principal trebuie s aib untraseu i o form care s-l fac ct mai puin perceptibil de ctre pacient.Confortul pacientului nu trebuie neglijat deoarece, de multe ori, poate reprezenta una din cauzeleeecului tratamentului.Confortul pacientului se realizeaz prin :- simetria conectorului fa de linia median- trecerea de la o hemiarcad la cealalt s se fac pe un traiect perpendicular pe linia medio-sagitala cmpului protetic- grosimea conectorului principal este aleas astfel nct s nu schimbe pe ct posibil conturulesuturilor cu care acesta vine n contact sau le acoper. Formele plate sunt cele mai indicate dinpunct de vedere al confortului, dar nu ntotdeauna i din cel al rezistenei. La maxilar, unde conectoriipot avea o ntindere mai mare dect la mandibul, conectorii principali vor fi ct mai plai pentru a nufi percepui de limb. La mandibul, unde datorit cerinelor de rezistena bara nu poate fi fcutplat, conectorul va avea pe seciune o form ovalar.- plasarea conectorului principal n zone cu funcionalitate redus pentru a nu fi perceput de ctrepacient. Conectorul principal nu trebuie s jeneze micrile formaiunilor mobile (limb, vl palatin,planeu bucal). O zon important ce trebuie pe ct posibil evitat este zona rugilor palatine, pentru anu exista interferene cu limba n timpul fonaiei.- reproducerea fidel a conturului anatomic al zonelor pe care conectorul principal le acoper. Aceasta duce la o mai mic sesizare a acestuia de ctre limb.- reproducerea la maximum a acoperirii esuturilor de ctre conectorul principal, dar frp a afectarezistena sau rigiditatea, sau a produce leziuni de decubit.- suprafaa extern a conectorului trebuie s fie lustruit perfect pentru a se evita retenia de resturialimentare i a permite alunecarea formaiunilor mobile.Caracteristicile comune ale conectorilor principali au, dup cum s-a vzut mai sus, o importan mare n succesul tratamentului. Deoarece unele caracteristici sunt n contradicie cu altele, de exempluconfortul cu rezistena i rigiditatea, nu exist un tip de conector principal care s satisfac lamaximum toate aceste cerine. De aceea, la conceperea protezei, medicul trebuie s

fac uncompromis ce va fi influenat de experiena medicului precum i de posibilitile tehnicianului icondiiile materiale i tehnice de laborator.

11.Plasarea elementelor de legatura dintre sei pe cimpul protetic.

La maxila conectorii se plaseaza in zonele palatine: in zona posterioara in treimea anterioara anteroposterior La mandibula conectorii sunt plasati: la un nivel opyim intre dintii restanti si zona de reflexie a mucoasei extremitatea superioara a barei este situata 3-4mm de festonul gingival extremitataea inferioara este situata 2mm de la nivelul fundului sacului lingual si a frenului limbii In unile cazuri inaltimea versantului lingual al apofizei alveolare nu permite plasarea barei intre dintii restanti si zona de reflexie a mucoasei ca element de legatura intre sei poate fi: corsetul continuu care este realizat pe partea orala a dintilor restanti in forma de semicenturi metalice cu latimea de 2-2.5mm si grosimea de 0.5-1mm. Se aplica impreuna cu bara linguala atunci cind primul conector nu poseda o rezistenta suficienta datorita subdimensiunilor sale.

12.Conectorii secundari, caracteristica.

Conectorii secundari sunt asezati pe fetele proximale ale dintilor, ce delimiteaza bresa edentata sau in spatiul interdentar oral. Acestia pot fi rigizi, cand proteza are un sprijin dento-parodontal sau mixt, sau pot fi mai rar elastici, cand proteza are un sprijin mixt. Conectorii secundari se toarna odata cu scheletul metalic. Legatura dintre elementele dentare ale protezei scheletate si cele distribuite pe suportul muco-osos se poate asigura si prin mecanisme speciale. Cand realizeaza legaturi elastice, conectorii secundari sunt mai lungi si au un traiect sinuos, iar legatura se numeste si conexiune elastica. Aceste dispozitive sunt specifice protezelor scheletale care unind partile mucozale si dentare ale protezei au importanta functie de transferare a presiunilor masticatoare de la dintii artificiali asupra campului protetic. In dependenta de participarea conectorilor secundari la repartizarea presiunilor masticatorii asupra elementelor campului protetic, ii individualizeaza in rigizi, semilabili si labili. Conectorii rigizi unesc elementele de mentinere si sprijin cu baza sau saua metalica rigid, redand presiunile masticatoare de la dintii artificiali dintilor-stalpi, creand pentru proteza un suport dentoparodontal. Conectorii semilabili unesc elementele de mentinere si sprijin cu bara protezei prin segmente flexibile lungi, arcate, ondulate. Elasticitatea lor depinde de lungimea segmentului, forma si diametrul pe sectiune, cat si de aliajul din care sunt realizati. Conectorii semilabili repartizeaza presiunile masticatoare pe fibromucoasa campului protetic si dintii-stalpi, redanu-i protezei un sprijin mixt uniform dentoparodontal si mucoosos.

Conectorii labili unesc elementele de mentinere cu bara sau de sauaa protezei, in asa mod ca redau presiunile masticatorii de la dintii artificiali mai mult suportului mucoososo. Aceasta legatura poate fo realizata prin culise fara opritor, capse, balamale sau disjunctori de forta. Conectorii dsecundari din punct de vedere morfofunctional sunt situati pe suprafetele proximale ale dintilor ce delimiteaza spatiul edentat sau pot fi plasati interdentar.

13.Caracteristica elementelor de ancorare,mentinere,sprijin si stabilizare.

Mijloacele speciale de mentinere, sprijin si stabilizare sunt grupate in: A.- Mijloace principale care pot fi: - directe: crosete si sisteme speciale - indirecte: opritori de basculare sau elemente contrabasculante, care opresc bascularea prin desprindere a protezelor partiale. B.- Mijloacele auxiliare care contribuie mai ales la mentinerea protezelor partiale. Mijloacele principale directe de mentinere, sprijin si stabilizare a)- Crosetele dentare: Crosetele sunt cele mai utilizate mijloace de mentinere, sprijin si stabilizare ale protezelor partiale. Circa 90% dintre proteze sunt prevazute cu crosete, datorita usurintei de realizare si aplicare pe dinti, dar si pretul de cost mult mai scazut decat al celorlalte sisteme. Mentinerea protezelor partiale realizata cu ajutorul crosetelor se bazeaza pe rezistenta unui aliaj la deformare. La protezele scheletate sunt utilizate doua tipuri de crosete si anume: crosetele turnate si crosetele mixte, in functie de gradul de retentivitate a dintilor stalpi. Functiile crosetelor turnate sunt urmatoarele: - mentinere; - stabilizare; - sprijin; - incercuire; - reciprocitate; - pasivitate; - mentinerea indirecta. Au fost descrise de-a lungul anilor un numar foarte mare de crosete. Se poate grupa varietatea mare de crosete in patru categorii: - crosete circulare; - crosete Roach; - crosete Ney; - crosete speciale. b)-Sisteme speciale: Sistemele speciale de mentinere, sprijin si stabilizare sunt dispozitive mecanice de mare precizie, care fac legatura intre dintii stalpi si proteza, avand rolul de a asigura o mentinere cat mai fizionomica a protezelor partiale. Sistemele speciale permit de asemenea, transmiterea fortelor de masticatie de la dintii artificiali la dintii restanti. Sistemele speciale au urmatoarele

caracteristici: sunt mici, eficiente, fizionomice, sunt greu de confectionat, sunt scumpe, cele mai multe fiind formate din doua componente, majoritatea actioneaza prin frictiune, se reconditioneaza greu sau nu pot fi reconditionate. Pentru a fi ferite de uzura prematura, care pericliteaza mentinerea protezei, sunt utilizate pentru confectionarea sistemelor speciale o serie de aliaje de mare duritate ca: - aliaje de aur platinat, in proportii diferite care fac acest aliaj dur sau extradur. In general procentele sunt Au 18% si Pt 5%. - aliaje speciale de aur platinat cu punct ridicat de topire (HSL) pentru utilizarea portelanului, lipire sau supraturnari. - aliaje cu continut mare de platina. - aliaj platina-iridiu. - aliaj aur-platina-argint. - aliaj aur-platina-paladiu. - oteluri inoxidabile. - aliaje din cobalt- crom de mare duritate. Se pot deosebi urmatoarele categorii de dispozitive: - sistemele de culise; - sistemele de capse; - sistemele de bare cu calareti; - sistemele de telescopare; - sistemele articulate; - sistemele magnetice.

14.Croetul Ackers, caracteristica, indicaii.

Crosetul Ackers (circular cu 3 brate) Este caracteristic crosetelor circulare. Este alcatuit din 5 elemente componente: -1 este elastic (retentiv) -4 sunt rigide (corpul, conectorul secundar, bratul reciproc si pintenul) Corpul crosetului este portiunea rigida, asezata pe fata proximala a dintelui stalp, in vecinatatea crestei marginale. Din el pornesc cele trei brate (retentiv, opozant si pintenul). Bratul retentiv (elastic sau activ) porneste din corp, traverseaza ecuatorul si se termina in zona retentiva, subecuatoriala dupa ce a incercuit 2/3 din fata vestibulara sau orala a dintelui in sens mezio-distal. Dimensiunea acestui brat se micsoreaza spre varf, unde este efilat. Bratul retentiv are doua portiuni, una supraecuatoriala rigida si alta subecuatoriala flexibila. Pintenul ocluzal porneste din corpul crosetului spre fata ocluzala. Este un element rigid, fata de corp are directie orizontala perpendicular pe acesta, intre cele doua elemente se formeaza un unghi drept. Pintenul este asezat intr-un lacas special creat in foseta meziala sau distala de pe fata ocluzala a dintelui stalp. Bratul reciproc (contracroset, brat opozant sau brat rigid) este rigid si plasat pe fata opusa celei pe care este asezat bratul activ. Acest brat are contact cu zona supraecuatoriala. Dimensiunea este uniforma pe tot traiectul Conectorul secundar, este elementul care face legatura intre corpul crosetului si saua protezei. Este rigid, asezat pe fata proximala a dintelui si la nivelul parodontiului marginal trece la distanta de cel putin 1,5 mm.

Funciile croetului Ackers bratul retentiv prin portiunea elastica subecuatoriala se opune tendintei de desprindere a protezei de pe campul protetic pintenul ocluzal, bratul reciproc si portiunea supraecuatoriala retentiv, impiedica infundarea si deplasarile laterale ale protezelor rigida a bratului

bratul reciproc neutralizeaza forta bratului retentiv cand traverseaza ecuatorul dintelui, pentru ca dintele pe care este aplicat sa nu fie mobilizat in momentul insertiei si dezinsertiei protezei de pe campul protetic

Indicatii Este indicat pe premolari sau molari cand ecuatorul protetic trece vestibular sau oral pe mijloculcoroanei dintelui-ancora, avand in zona subecuatoriala o retentie de 0,25-0,5 mm.