Grigore Vieru - De Ce-ai Fi Trista

Mi-ai fost aproape-ntotdeauna, De nimeni si nicicand umbrita. Norocul cerului e luna, Norocul meu esti tu, iubito. Te stiu de cand ca o zambila Cresteai sub cer de primavara. Erai frumoasa si copila Frumoasa-ai fost si domnisoara. De ce-as fi trist, De ce-ai fi trista?! Eu drag iti sunt, tu draga mie. Dea Domnul si copiii nostri Asa de fericiti sa fie! Eu vad tristetea cum colinda Prin dureroasa ta privire Si vad, iubito, in oglinda Cum zmulgi din par albite fire. Iubita mea si-a mea comoara, Nu mai fi trista chiar de-i toamna. Frumoasa-ai fost si domnisoara, Frumoasa ai ramas si doamna. Te-albeste prima nea usoara, N-o tainui pe sub naframa. Frumoasa-ai fost si domnisoara Si mai frumoasa esti ca mama. Te bucura si nu fi trista, Asa sunt toate randuite. Frumoasa este orice varsta, Un dar ce Domnul ni-l trimite.

Poezia Salvati-va prin limba

(Lui Ion Hadarca) S-au otravit pe vai izvoare Si mierea adunata-n floare. S-a otravit barbar vazduhul De ce s-a otravit si duhul, De ce si graiul?! Sculati-va, sculati-va, sculati-va Din somnul cel de moarte! Salvati-va, salvati-va, salvati-va Prin limba si prin carte! S-a otravit privighetoarea Si firul ploii si ninsoarea. S-a otravit barbar vazduhul De ce s-a otravit si duhul, De ce si graiul?! Sculati-va, sculati-va, sculati-va Din somnul cel de moarte! Salvati-va, salvati-va, salvati-va Prin limba si prin carte! S-a otravit dulceata poamei Si laptele din sanii mamei. S-a otravit barbar vazduhul De ce s-a otravit si duhul, De ce si graiul?! Sculati-va, sculati-va, sculati-va Din somnul cel de moarte! Salvati-va, salvati-va, salvati-va Prin limba si prin carte!