Care-o fi n lume...

de Mihai Eminescu

Care-o fi n lume i al meu amor? Sufletul ntreab inima cu dor. Va fi mnstirea cu zidiri cernite, Cu icoane snte i nglbenite, Va fi vitezia cu coif de aram L-ale crei flamuri patria te cheam, Ori va fi o dulce inim de nger S mngie blnd ale mele plngeri? L-am ctat n lume. Unde o s fie ngerul cu rsul de-alb veselie? Unde o s-l caut, mare Dumnezeu... Poate-i vo fantasm-a sufletului meu? Ba nu, nu! Oglinda sufletului meu mi arat-adesea dulce chipul su, Cci oglinda-i rece mi arat-o zeie Cu suflet de nger, cu chip de femeie, Dulce i iubit, snt i frumoas, Vergin curat, steau radioas, i s m iubeasc, s-o iubesc i eu, S-i nchin viaa sufletului meu. Dar ce rde lumea? Ce rde i spune? Femeia nu este ce crezi tu, nebune. Faa ei e-o masc ce-ascunde-un infern i inima-i este blestemul etern, Buza ei e dulce, ns-i de venin, Ochiu-i te omoar, cnd e mai senin. i-apoi ce-i amorul? Visu-i i prere, Haina strlucit pus pe durere". Dar dac e astfel, unde-i a mea zn Cu chipul de nger muiat n lumin? N-a fost niciodat. De-a fost vrodat, Atunci n mormntul cel rece o cat. De n-a fost imagin-i singur n tine Un nger din ceriuri cu aripi senine, Pe care deodat cu sufletul tu Pe lume-l trimise de sus Dumnezeu i care-nainte de-a-l ntlni tu,

n sufletul morii fiina-i pierdu. i cnt pe-st nger de dulce amor i plnge-l cu jale i plnge-l cu dor; Din sufletu-i rece tu f o grdin Cu ruri de cnturi, cu flori de lumin; Colo-n cimitirul cu cruci risipite Te primbl adese cu gnduri uimite; Alege-i o cruce, alege-un mormnt i zi: Aici doarme amorul meu snt; i cnt la capu-i i cnt mereu: Dormi dulce i dus, tu, sufletul meu!