Viaa mea fu ziu

de Mihai Eminescu


Viaa mea fu ziu i ceru-mi un senin,
Sperana, steaua de-aur mie-mi lucea n sn
Pn ce-ntr-al meu suflet deodat-ai aprut
O, ngere czut!

i dou stele negre lucir-n negru foc
Pe cerul vieei mele; iar geniul-noroc
M las-n lume singur, dispare n abis
De nour i de vis.

O raz din privire-i viaa mi-a-nnegrit,
Din snul meu sperana divin a fugit;
Norocul i-a stins steaua... De m-ai iubi mcar
O, nger de amar!

Dar nu!... Din lumea-mi neagr tu zbori n calea ta;
Sub pasul tu pe-aren de aur vei clca
Cnd eu pierdut n noapte-mi nimic nu mai sperez,
Ci vecinic te visez.