Cartea Confesiunile unui asasin economic de John Perkins reprezinta un sir de marturisiri ale autorului-personaj incepand de la istorisirea propriei

copilarii si pana la maturitate.Cartea surprinde momentele definitorii ce l-au determinat pe autor sa ajunga un asasin economic asa cum este mentionat inca din titlu si intregul nucleu epic se invarte in jurul experientei autorului ca si asasin economic,dar in carte sunt prezentate si aspecte istorico-economice legate de evenimentele secolului trecut. Cartea debuteaza cu prefata in care este explicat si conceptul de asasin economic si anume : Mercenarii sau asasinii economici (AE) snt profesioniti extrem de bine pltii care escrocheaz ri din ntreaga lume pentru sume ajungnd la trilioane de dolari. Ei direcioneaz bani de la Banca Mondial, de la Agenia SUA pentru Dezvoltare Internaional (USAID) , precum i de la alte organizaii de ajutorare strine ctre seifurile corporaiilor gigant i buzunarele acelor ctorva familii de bogtai care controleaz resursele naturale ale planetei. Mijloace de care uzeaz n acest scop variaz de la rapoarte financiare frauduloase, alegeri trucate, mit, antaj,sex, ajungnd pn la crim. Jocul lor dateaz de pe vremea imperiilor, cptnd ns noi dimensiuni n actuala perioad a globalizrii. In carte sunt explicate evenimentele secolului trecut prin prisma omului din interior care a inteles ce impact au conflictele de interes de la nivelul macro asupra oamenilor simpli de pretutindeni ,cum tarile dezvoltate aflate la apogeu sub premisa imprumuturilor acordate tarilor aflate in dezvoltare sau a tarilor sarace pretind ca ofera ajutor pentru dezvoltare,dar de fapt acestea nu ajung decat la un grad mare de indatorare si asuprire economica ceea ce afecteaza nu numai generatiile existente cat si cele ce vor urma in proportii nemasurabile. Un aspect mentionat in carte la un moment dat este legat de statisticile in legatura cu raportul venitului unei cincimi din populaia lumii din rile cele mai bogate fa de cel al unei cincimi din rile cele mai srace a evoluat de la 30 la 1 n 1960 la 74 la 1 n 1995. Iar Banca Mondial, Agenia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaional (USAID), FMI i restul bncilor, corporaiilor i guvernelor implicate n ajutorul" internaional spun n permanen c i fac datoria i c se realizeaz progrese. Datoria lumii a treia a crescut la peste 2,5 trilioane de dolari, iar costul administrrii sale - peste 375 miliarde pe an n 2004 - este mai mult dect pltete toat lumea a treia pe educaie i sntate, i de douzeci de ori mai mare dect suma primit anual ca ajutor internaional de ctre rile n curs de dezvoltare. Peste jumtate din populaia lumii supravieuiete din mai puin de doi dolari pe zi, ceea ce nseamn, n mare, aceeai sum pe care o primeau la nceputul anilor '70. ntre timp, procentul de la vrf, de 1 la sut din familiile lumii a treia, deine ntre 70 i 90% din toate resursele financiare private i proprietile din rile lor; procentul efectiv este n funcie de ara respectiv. Asa cum se mentioneaza inca din titlu subiectul este tratat sub forma unor confesiuni din perspectiva personajului principal care ajunge AE tocmai pentru ca este manipulat .

Povestea acestuia incepe in momentul in care acesta decide sa accepte sa urmeze un seminar la UB in cadrul Peace Corps (organizaie american de cooperare cu rile n curs de dezvoltare) unde cererea era mare pentru detasarea in cadul zonelor precum Amazon,Ecuador.Acesta ajunge in Ecuador unde traieste alaturi de triburi al caror stil de viata este asemanator cu cel al populatiilor de indieni pre-colonialisti din America de Nord.Intr-o zi apare vicepresedintele MAIN - firm internaional de consultan care i meninea anonimatul i care era nsrcinat cu studii prin care sa determine dac Banca Mondial ar trebui sau nu s mprumute miliarde de dolari Ecuadorului i rilor vecine, pentru a construi baraje pentru hidrocentrale i pentru alte proiecte de infrastructur.Dupa discutii in Ecuador au tinut legatura prin posta si i-a cerut sa ii trimita rapoarte in care sa analizeze perspectivele economice ale Ecuadorului.Timp de un an de zile acesta ii transmite vicepresedintelui Main analize si rapoarte legate de speculatiile acestuia cu privire la viitorul economic si politic al acelei tari.In final este invitat la sediul MAIN la interviu unde i se ofera o pozitie ca economist. In urmatorii ani acesta este trimis in tari precum Indonezia,tarile arabe unde rolul acestuia era acela de a observa si de a face previziuni legate de posibilele investitii care s-ar putea face in acele tari de catre marile corporatii,dar in cele mai multe cazuri analizele nu reflectau realitatea nici din punct de vedere statistic ,dar si realistic legat de acceptanta localnicilor asupra acestor proiecte cum ar fi de exemplu:furnizarea unui serviciu public modern de electricitate,iar acestuia ii revenea sarcina de a demonstra ca acel sistem va avea drept rezultat o crestere economica suficienta pentru justificarea acelui imprumut.Principalul argument se realiza pe baza cresterii PIB-ului :proiectul care detinea cea mai mare crestere medie anuala a PIB-ului era considerat castigator. Aspectul inut sub tcere al fiecruia dintre aceste proiecte era acela c, prin ele, se inteniona crearea unor profituri uriae pentru contractori, precum i pentru o mn de familii bogate i influente din ara care primea mprumutul, n timp ce se asigura dependena financiar pe termen lung i, prin urmare, loialitatea politic a guvernelor de pretutindeni. Cu ct mprumutul era mai mare, cu att era mai bine. Faptul c povara datoriei apsnd pe spinarea unei ri i priva pe cetenii acesteia de servicii de sntate, de educaie i de alte servicii sociale timp de decenii, nu era luat n consideraie. Spre finalul cartii apar o serie de indemnuri ale autorului asupra felului in care fiecare dintre noi poate sa reactioneze sa-si puna intrebari si mai ales sa fim tot timpul atenti la perceptia pe care o avem asupra organismelor guvernamentale,corporatiilor,dar mai ales asupra consumului de bunuri si servicii.Autorul atrage atentia asupra mentalitatii gresite legate de problemele cu care ne confruntm azi si anume ca ele nu snt rezultatul rului inerent al instituiilor; ele snt, mai degrab, rezultatul unor idei eronate privind dezvoltarea economic. Greeala rezid nu n instituiile ca atare, ci n percepia noastr asupra modului lor de funcionare i a felului n care interacioneaz una cu cealalt, precum i asupra rolului pe care managerii lor l joac n acest proces. De fapt, acele reele de comunicare i de distribuie extrem de eficiente din ntreaga lume ar putea fi folosite pentru a nfptui transformri pozitive i umanitare. Imaginai-v c logoul Nike, arcele Mc Donald's i sigla Coca-Cola ar deveni simboluri ale unor companii care ar avea ca

scop principal mbrcarea i hrnirea sracilor lumii, ntr-un mod care s nu afecteze negativ mediul nconjurtor.