Se uit lung fiul de mprat cum mroaga mbuca cu lcomie din jar, dar nu zise nimic, gndea ns n mintea

sa:
dac m voi duce cu schiloada asta, nu stau bun c o s ajung departe; numai mprejurarea c mnca foc l fcu s
nu creaz c mum-sa l-ar fi pclit. Calul ns [...] zise:
Drag domnul meu, tiu ce gndeti, dar nu te teme, bun e Dumnezeu i bun minte i-a dat de m-ai cutat, gat-
te de cale, dar pn atuncea mai d-mi un vrav* bun de jar s m satur, apoi mi poruncete cum s merg: ca
vntul sau ca gndul?
i merse fiul mpratului cu mroaga acas; fraii cei mai mari nu-i putur stpni rsul cnd l vzur cu ce cal
voiete a pleca, ba cel mai mare chiar zise n batjocur:
Pare-mi-se c de ceilali te temi.
Tat-su ns nu se nvoia odat cu capul a-l lsa s plece cu acel cal, dar, dup mult rugare, n urm zise:
Acum f ce tii, eu nu m mai amestec.
i dete feciorul un vrav mare de jar calului [...], care sfori o dat de tot scntei i ieir pe nri, apoi se scutur de i
czu tot prul de pe el i rmase numai un pr luciu-galben ca aurul i era acum calul mai frumos dect toi ci i
avea mpratul. Atunci zise mpratul:
Cu calul acesta am umblat i eu a pei.
Dup aceea, intr feciorul n chilia mprtesei s-i ia rmas-bun, iar ea l srut i-i dete trei lucruri: un inel, un
ceas i o ldi de aur. Aceste trei daruri aveau un pre foarte mare, deoarece inelul rspndea lumin ca soarele,
ceasul strlucea tot ca soarele, i dac l puneai pe mas deschis, cnta mai frumos dect toate muzicile din lume,
iar ldia asemenea era strlucitoare ca un soare i cnd o puneai pe mas i o deschideai, ieeau din ea cele mai
bune mncri i buturi ce sunt pe ast lume. Dup aceea, i ncinse paloul cel ruginit, i lu sntate bun de la
tat-su i de la frai i hai la drum. Apoi l ntreb calul:
Domn, domnuul meu, dar cum s te duc: ca vntul sau ca gndul?
S m duci ca gndul, rspunse feciorul i ncepur a merge nti mai lin, apoi tot mai tare pn nu se mai
vedeau. (Criasa Znelor, basm cules de Ion Pop-Reteganul)