UNIVERSITATEA DIN PITETI

FACULTATEA DE TIINE
ASISTEN MEDICAL ANUL IV



NGIJIRI LA DOMICILIU

DESHIDRATAREA





PROFESOR: Diaconescu Dan

STUDET: Drghie Elena Sndica
Grupa 3

DESHIDRATAREA

Dr. Mihaela Moise
Medic specialist Medicina interna
Deshidratarea poate constitui uneori un caz de urgenta medicala, a carui
gravitate trebuie sa fie evaluata in functie de volumul pierdut, semnele clinice
si originea acestei deshidratari.
Volumul si distributia apei in organism
Volumul total de apa este :
55 - 60 % din greutatea corporala la barbatii tineri
45 - 50 % din greutatea corporala la femeile tinere.
Distributia apei :
muschi - 50 %
piele - 20 %
alte organe - 20 %
sange - 10 %.
Aproximativ 2/3 din volumul de apa este in compartimentul intracelular, iar
1/3 in cel extracelular :
Volumul extracelular (VEC) cu subcompartimentele:
o Volum plasmatic - reprezinta partea lichida a sangelui - 5 % din
greutatea corporala (3,5 l la barbat de 70 kg)
o Lichidul interstitial -15 % din greutate este lichidul dintre celule si
cuprinde
limfa - 2 - 3 % din greutatea corporala
mediul intern care inconjoara toate celulele exceptandu-le pe
cele sanguine
o Lichidul transcelular - 1,5 % din greutate reprezinta lichidul din
organele cu lumen delimitat de epiteliu: secretii digestive,
transpiratia, lichidele cerebrospinal, pleural, peritoneal, sinovial,
intraocular, pericardic, bila, lichidul intraluminale din tiroida, cohlee
(componenta a urechii interne)
o Apa din oase (3 %) si tesutul conjunctiv (4,5 %)
Volumul intracelular (VIC) 30 - 40 % din greutatea corporala


Bilantul hidric (orientativ)
Aport zilnic Eliminare zilnica
Lichide 1500 ml Transpiratie + alte
evaporari
800 ml
Hrana solida 600 ml Scaun 200 ml
Apa endogena
(oxidari tisulare)
400 ml Urina 1500 ml
Total 2500 ml Total 2500 ml



Deshidratare - definitie
Deshidratarea este un termen destul de ambiguu care nu poate face
diferenta intre simpla pierdere de apa si pierderea de sodiu. Ambele conditii
sunt asociate cu scaderea volumului extracelular. Volumul extracelular este
determinat de toata cantitatea de sodiu din organism si nu numai de
concentratia lui plasmatica.
Un simplu deficit de apa reduce proportional ambele componente intra si
extracelulara.
Un deficit de sare (clorura de sodiu - NaCl) va duce numai la scaderea
volumului extracelular.
Asocierea termenilor de izotona (izoosmotica), hipertona (hiperosmotica),
hipotona (hipoosmotica) se refera la osmolaritatea volumului extracelular,
frecvent calculata in functie de concentratia sodiului plasmatic.
Distributia apei intre cele doua compartimente se face prin osmoza, ceea ce
reprezinta difuziunea apei prin membrane de la regiunea cu concentratie
osmotica mica la cea cu concentratie osmotica mare.
Deshidratare - cauze
Deshidratarea izoosmotica : hemoragiile, arsuri cu transvazare de plasma,
pierderi de lichide gastrointestinale (diaree, varsaturi), peritonita, ascita,
faza poliurica din insuficienta renala acuta, transpiratii, diuretice, diabet
zaharat, alcoolism. Initial apare pierderea lichidului plasmatic inlocuit prin
cel interstitial fara sa modifice osmolaritatea VEC. Nu apare nici o
schimbare la nivelul VIC.
Deshidratarea hiperosmotica : reducerea aportului de apa, diabetul insipid
(neurogen sau nefrogen), diabetul zaharat, alcoolismul, administrarea
sarurilor de litiu, febra, evaporare excesiva prin transpiratie sau pulmonar
(ex. respiratia artificiala), diaree, arsuri, tratament cu manitol. Initial
lichidul pierdut este plasma care devine hiperosmotica si atrage lichidul
interstitial cu cresterea osmolaritatii acestuia, apare o fuga consecutiva a
VIC spre interstitiu ducand in final la reducerea volumului si VIC si VEC.
Deshidratarea hipoosmotica : transpiratii abundente, aport excesiv de
diuretice saluretice, pierderi renale de sare prin insuficienta suprarenala,
acumulare de lichide in cavitati - ileus, peritonita. Initial pierderea de sare
duce la pierdere de apa, dar excesul de sare va conduce la scaderea
osmolaritatii VEC si trecerea apei din VEC spre VIC cu scaderea
consecutiva a lichidului extracelular si cresterea celui intracelular.
Simptomatologie (deficit pentru un adult de 70 Kg) :
la deficit de 2 litri - sete (poate lipsi la batrani) pliu cutanat persistent,
reducerea tensiunii oculare
la deficit de 2 - 4 litri - reducerea cantitatii de urina eliminata (oligurie /
anurie), slabiciune, mucoase uscate (limba crapata, depuneri "scorsoase"),
pliu cutanat persistent, febra, hipotensiune ortostatica / hipotensiune,
tahicardie
la deficit sever de peste 4 litri - se adauga : confuzie, obnubilare, convulsii
si semne circulatorii : tahicardie, vene jugulare colabate, puls filiform,
hipotensiune pana la soc.

Simptomatologie specifica pentru deshidratare
Deshidratarea hipotona - pericol de edem cerebral - cefalee, varsaturi in
jet, apatie, somnolenta, staza papilara la fundul de ochi, convulsii, stare
confuzionala, NU exista senzatia de sete.
Deshidratarea hipertona - stare confuzionala, convulsii, coma, tensiunea
arteriala se mentine mult timp normala, in final insuficienta renala acuta,
hemoragie cerebrala
Deshidratare - tratament
In functie de tipul deshidratarii si de gravitate, numai conform sfatului
medicului.
In formele usoare, cu cauza cunoscuta tip diaree usoara, varsaturi in cantitate
mica, transpiratii mai abundente dupa expunere la temperaturi ridicate -
aport hidric prin lichide 2,5 - 3 litri / zi, asocierea solutiilor de rehidratare
orala (se beau in 4 ore 500 ml din solutia obtinuta prin dizolvarea a 15 grame
pulbere in apa).