Termenii specifici principali cu care se opereaza sunt urmatorii:

Tehnica reprezinta totalitatea metodelor si procedeelor ntrebuintate n practicarea unei

meserii, n executarea unei operatii, a unei lucrari, etc.
n domeniul educatiei fizice si sportului ntlnim tehnici specifice proceselor de:
- predare n diferite ramuri sportive;
- evaluare (inclusiv cea specifica antrenamentului sportiv;
- adaptarea tehnicii specifice n functie de ramura de sport.
!etoda reprezinta:
- drumul spre ceva, modul de lucru, maniera de a proceda
- reprezinta calea de urmat n scopul atin"erii unui obiectiv
- totalitatea procedeelor practice prin care se preda o stiinta
#rocedeul didactic reprezinta:
- forma de exprimare a metodei, modalitatea practica de realizare a acesteia
- mi$loc folosit pentru a a$un"e la un anumit rezultat
!etodolo"ia instruirii
- ansamblul de metode si procedee didactice de predare, nvatare si evaluare
%trate"ia didactica
- se refera la modalitatea de abordare a procesului instructive
-educativ, prin or"anizarea eficienta si combinarea optima a metodelor, mi$loacelor,
tehnicilor si procedeelor didactice
%tilul personal de predare .
&ste conturat de urmatoarele elemente:
- comportamentul de predare al profesorului
- maniera de prezentare (teoretica si practica a continutului (motric
- aspectele (trasaturile de personalitate ale profesorului
'omunicare
nseamna:
- a face cunoscut, a da de stire, a avea ceva n comun
- un schimb de informatii, de cunostinte, de mesa$e, idei, pareri, opinii, atitudini
- constituie o conditie fundamentala n procesul didactic
- ntr-o actiune de comunicare trebuie sa ntele"i mesa$ul interlocutorului si n acelasi
timp sa te faci nteles
(actori perturbanti sau de bruia$ ai unei bune comunicari:
- perturbatiile fizice
- perturbatiile de natura senzoriala
- perturbatiile psihice
- perturbatiile semiotice
'omunicarea se realizeaza pe trei niveluri:
a. lo"ic
b. paraverbal
c. nonverbal
)ivelul lo"ic (al cuvintelor, reprezinta doar *+ din totalul actului de comunicare; ,-+
este reprezentat prin nivelul paraverbal (tonul folosit, volumul vocii, viteza de vorbire,
etc., iar ..+ comunicarea se realizeaza la nivel nonverbal (expresia faciala, pozitia si
miscarea corpului, mbracamintea, etc..
'ele mai utilizate forme de comunicare n activitatea de educatie fizica si sport sunt:
- comunicarea orala
- comunicarea scrisa
- comunicarea oral-vizuala.
!etodele verbale folosite n activitatea de educatie fizica si sport sunt: povestirea,
explicatia, prele"erea, conversatia, problematizarea, brainstormin"ul
/. &xpunerea
- consta din prezentarea verbala monolo"ata a unui volum de informatie de catre
educator catre educati - situeaza elevul mereu n postura de receptor.
- se recur"e la aceasta metoda atunci cnd tema este complet noua &xpunerea se poate
face sub forma de: povestire, explicatie, prele"ere didactica.
- povestirea se foloseste n special n nvatamntul prescolar si primar si consta din
prezentarea informatiei sub forma descriptiva sau narativa
- prezentarea unor date le"ate de istoricul si evolutia unr ramuri sportive, a unor episoade
semnificative de la marile competitii, a elementelor bio"rafice ale unor mari campioni,
trezesc interesul copiilor pentru disciplina respectiva creind totodata si o motivatie pentru
practicarea ei.
0. &xplicatia
- ar"umentarea rationala, lo"ica, a unei actiuni motrice, a partilor componente, a
succesiunii lor precum si a influentelor asupra or"anismului
01
- devine predominanta n ciclurile "imnazial si liceal. - situatii n care explicatia este
recomandata ca metoda - de re"ula, explicatia se utilizeaza mpreuna cu demonstratia, pe
care o poate preceda, nsoti sau urma
- utilizarea ei presupune respectarea anumitor cerinte: limba$ul folosit, claritatea si
coincizia expicatiilor, tonalitatea, mimica profesorului, accent pe rationament,
concordanta cu experienta practica a elevilor, etc.
,. #rele"erea
- prele"erea se foloseste cu precadere n nvatamntul superior, dar se poate aplica cu
succes si n clasele mari liceale
- pot constitui subiecte ale unei prele"eri: rolul si influenta practicarii exercitiilor asupra
or"anismului, tratarea deficientelor fizice, refacerea si alimentatia sportivilor, etc.
2. 'onversatia
- consta n dialo"ul dintre profesor si elev (sau dintre antrenor si sportiv
- profesorul apare n rolul unui colaborator care nu pune numai ntrebari, ci si raspunde la
ntrebarile elevilor
- prin metoda conversatiei se stimuleaza "ndirea elevilor n vederea nsusirii, fixarii si
sistematizarii cunostintelor si deprinderilor, a dezvoltarii spiritului de colaborare si de
echipa
- conversatia a$uta la formarea si dezvoltarea limba$ului de specialitate
- poate fi purtata la nceputul sau la sfrsitul lectiei de educatie fizica sau de antrenament
.. #roblematizarea si nvatarea prin descoperire
- consta din punerea n fata elevului a unor dificultati create n mod deliberat, din
depasirea carora, prin efort propriu, elevul nvata ceva nou
- noile cunostinte sunt obtinute prin efort propriu.
- scopul problematizarii este antrenarea elevilor (sportivilor n "asirea solutiilor pentru
rezolvarea unor situatii-problema care apar n timpul orelor de educatie fizica (diferite
trasee aplicative, stafete, $ocuri, n activitati desfasurate n timpul liber al elevilor
(orientare turistica, etc. precum si n rezolvarea unor situatii tactice specifice $ocurilor
sportive
- promoveaza creatia, stimuleaza ima"inatia si sa combate rutina
3. 4rainstormin"ul
- metoda (en"l. brain-creier, stormin"-furtuna reprezinta un mod excelent de stimulare a
creativitatii sportivilor
- este conditionata de un fond prealabil de cunostinte care sa permita elevilor
(sportivilor formularea unor puncte proprii de vedere referitoare la tema n discutie
- are aplicativitate n special n antrenamentul sportiv, n stabilirea planurilor de
pre"atire, a tacticii speciale pentru competitie, etc.
!etodele intuitive
/.5bservatia
- presupune o perceptie activa, intentionata si or"anizata, care se poate realiza direct,
prin observarea nemi$locita a fenomenului (subiectului cercetat, prin prezenta directa n
cadrul antrenamentelor si competitiilor, dar si indirect, pe baza analizei materialelor
video
- n activitatea sportiva se practica observatia directa, nemi$locita , dar si observatia
indirecta
'e se observa:
- activitatea elevilor, comportamentul lor, rezultatele obtinute si compararea lor cu
cerintele pro"ramei
- comportarea sportivilor n timpul antrenamentelor, a reactiilor acestora la efortul
administrat, modul n care au reactionat sportivii la sarcinile de antrenament;
- observarea comportarii sportivilor n timpul desfasurarii competitiilor de pre"atire si a
celor oficiale, materializata prin nre"istrarile statistice ("en creion-hrtie efectuate;
- observarea manifestarii variabilelor dependente n urma pro"ramul de pre"atire aplicat,
etc.
'erinte n utilizarea acestei metode:
- existenta unor obiective clare si a unor sarcini concrete;
- desfasurarea observatiei dupa un plan anterior stabilit;
- pre"atirea profesionala a celui care face observatia;
- esalonarea n timp, pe perioade distincte;
- antrenarea ct mai multor analizatori n activitatea de observare;
- consemnarea ri"uroasa a datelor n caiete, fise de observare, etc.;
- prelucrarea, interpretarea si valorificarea inforrmatiilor obtinute;
- discretia observatorului;
- atitudine activa din partea observatorilor (efectuarea de analize, comparatii, etc., care sa
fie utilizate n activitati ulterioare.
0. 6emonstratia
- presupune a prezenta n fata elevilor executia diferitelor acte motrice
n educatie fizica si sport, se utilizeaza preponderent:
- demonstratia cu actiuni (nemi$locita si mi$locita;
- demonstratia cu obiecte;
- demonstratia cu substitute (planse, 7ino"rame, foto"rafii, manechine, etc.;
- demonstratia combinata: fiecare forma prezentata mai sus nu apare n forma 8pura9 ci
cuprinde cte ceva din celelalte.
- cerinte:
- demonstratia sa se apropie ct mai mult de 8model9 din punct de vedere al structurii,
continutului si formei actiunii motrice;
- demonstratia sa evidentieze elementele si momentele esentiale ale structurii motrice
- sa fie facuta respectnd cerintele prezentate anterior la demonstratia cu actiuni.
!odelarea reprezinta descoperirea adevarului cu a$utorul modelului, "ratie
rationamentului prin analo"ie
- modelul este o simplificare, o schematizare, o aproximare a realitatii
- modelul este un mi$loc pentru cunoasterea unui obiect, a unui fenomen sau sistem, dar
nu se identifica n totalitate cu ori"inalul
- modelul ncearca sa surprinda aspectele efectiv importante ale problemei
Tipuri de modele utilizate n activitatea de educatie fizica si sport:
- modele explicative: reprezentari de miscari, scheme operationale, dia"rame de
desfasurare, "rafice, scheme tactice
- modele de predictie care dezvaluie transformarile ce vor surveni n timpul procesului
de instruire (exemplu: parametrii de $oc
- 8modelul campionului9 sau :modelul de concurs9 sau :modelul pre"atirii tehnico-
tactice9
- alte cate"orii de modele: modelul de antrenament, de selectie, de echipa, modelul
$ucatorilor pe posturi, modelul final,intermediar, operational, etc,
- ce se supune actiunii de modelare
- caracteristicile efortului (durata, intensitate, complexitate si a pauzelor dintre doua
secvente de efort
- caracteristicile relatiilor de colaborare ntre 0-, $ucatori
- caracteristicile $ocului adversarului (circulatii n atac, sisteme de aparare, etc.
- modelul de ambianta (sala, "alerie ostila, luminozitatea salii - stressul provocat de un
arbitra$ ostil
- modelarea n antrenament a unor situatii de $oc (finaluri de $oc n care echipa este
condusa sau conduce cu diferente mici
- executarea unor elemente tehnice (aruncari libere, aruncari n ultima secunda de $oc,
etc., pe un fond crescut de ncordare psiho-fizica, etc.