Bacili gram pozitivi aerobi

Genul Bacillus
 Descrierea genului
Genul Bacillus face parte din familia Bacillaceae. În
genul Bacillus sunt incluşi bacili gram pozitivi,
facultativ anaerobi, sporulaţi. Până în prezent se
cunosc 34 specii de Bacillus, dintre care doar două
au semnificaţie în patologia umană: Bacillus
anthracis - agentul etiologic al anthraxului şi B.
cereus - cauza toxiinfecţiilor alimentare
(gastroenterite) şi a panoftalmiei.
Alte specii ale genului Bacillus, cum este Bacillus
subtilis sunt oportunist patogene (acesta produce
infecţii în urma aplicării cateterelor intravenoase
sau a abuzului de soluţii perfuzabile).
Bacillus anthracis
 Morfologie
B. anthracis se prezintă sub formă de bastonaşe lungi
(1x3-5 µ m), izolate sau în perechi - în frotiurile efectuate
din produsele patologice şi în lanţuri lungi - în frotiurile
efectuate din cultură. Sporii se pot observa în frotiurile
efectuate din cultura de 2-3 zile; nu este semnalată
prezenţa sporilor pe frotiurile din produse patologice.
Patogenitate
Cei doi factori majori responsabili de virulenţa B.
anthracis sunt capsula şi toxina.
-Capsula fiind de natură polipeptidică (acid-D-glutamic)-
are rol antifagocitar, iar anticorpii anticapsulari sunt
neprotectivi. Pe lângă antigenul capsular, B. anthracis mai
conţine un antigen somatic polizaharidic
-Toxina bacilului carbunos -este formată din 3
componente distincte, termolabile: antigenul protector,
factorul letal şi factorul edematogen.
Nici una dintre cele trei componente nu este activă în
mod independent, combinaţia dintre antigenul protector
cu una din celelalte componente având proprietăţi toxice.
Antigenul toxigen în combinaţie cu factorul edematogen
produce edem la animalul de experienţă, iar în
combinaţie cu factorul letal duce la decesul acestuia.
Toxina bacilului cărbunos se poate detecta în colecţia
lichidiană edematoasă a pacienţilor cu anthrax.
Epidemiologie
B. anthracis se găseşte în sol şi în vegetaţie. Bacilii pot
supravieţui ani de zile în solul uscat, datorită sporilor care
rezistă la diverse condiţii.
Antraxul este boala care afectează în primul rând
ierbivorele (vaci şi oi); omul se infectează accidental prin
contactul direct cu animalul contaminat sau prin
consumul de preparate animaliere contaminate.
Boala este rară în SUA, cele mai multe cazuri
semnalându-se în Iran, Turcia, Pakistan şi Sudan.
Aproximativ 95% din infecţiile cărbunoase sunt provocate
de inocularea sporilor direct prin pielea lezată.
Transmiterea pe cale respiratorie apare ca urmare a
inhalării sporilor de B. anthracis în timpul procesului de
prelucrare a lânii, părului, etc.
Antraxul prin ingestie este rar la om, dar este principala
cale de infecţie a ierbivorelor. Nu se cunoaşte
transmiterea de la om la om.
Sindroame clinice
Antraxul cutanat (pustula malignă) - forma cea mai
frecventă de boală. Poarta de intrare o reprezintă o eroziune
tegumentară. Exotoxina produce o leziune formată dintr-o escară
neagră (ţesut necrotic) în centru, înconjurată de vezicule cu tendinţă
de confluare. Se constată apariţia unui edem malign produs de
toxină. Mortalitatea, la pacienţii netrataţi poate atinge 20%.
Antraxul respirator. Apare ca urmare a inhalării sporilor. B.
anthracis se replică la nivelul alveolelor pulmonare unde eliberează
exotoxina. Iniţial, boala se manifestă ca o afecţiune respiratorie virală
care evoluează rapid spre o afecţiune pulmonară severă. Mortalitatea
este crescută.
Antraxul gastrointestinal -foarte rar la om. Apare după
ingestia sporilor (mai ales din carnea contaminată). B. anthracis se
maturează şi se replică în intestin, unde eliberează toxina. Exotoxina
duce la apariţia leziunilor necrotice la nivelul intestinului. Pacienţii
prezintă vomă, dureri abdominale, diaree sanguinolentă. Adenopatia
mezenterică, hemoragia şi ascita sunt răspunzatoare de mortalitatea
crescută. Tratament, prevenţie, control
Tratamentul de elecţie al antraxului este penicilina; în
cazul pacienţilor alergici la acest antibiotic, se va utiliza
tetraciclina sau cloramfenicolul.
Se impune vaccinarea animalelor din zonele endemice
sau îngroparea animalelor decedate de antrax. Eradicarea
completă a antraxului este puţin probabilă, dat fiind faptul
că sporii pot persista în sol ani de zile.
Bacillus cereus
 Bacillus cereus se diferenţiază de B. anthracis prin
faptul că este mobil, necapsulat şi rezistent la
penicilină.
Patogeneză
Toxiinfecţii alimentare. B. cereus este cauza
toxiinfecţiilor alimentare (greţuri, vărsături şi diaree)
datorită celor două tipuri de enterotoxină pe care le
secretă
1.Enterotoxina termostabilă produce un sindrom de
toxiinfecţie alimentară similar celui dat de S. aureus
(perioadă scurtă de incubaţie urmată de greţuri,
vărsături, cu diaree redusă) = forma emetică.
Forma emetică este asociată cu consumul de orez
contaminat. După o perioadă de incubaţie de 1-6 ore de
la ingestia enterotoxinei, pacienţii dezvoltă o afecţiune cu
scurtă durată -24 ore caracterizată prin vărsături, greţuri
şi dureri abdominale. Febra şi diareea sunt în general
2. Enterotoxina termolabilă similară cu enterotoxina
elaborată de Vibrio cholerae şi cu enterotoxina LT
elaborată de E.coli, produce un sindrom de toxiinfecţie
alimentară caracterizat prin greţuri, dureri abdominale şi
diaree prelungită 12-24 ore = forma diareică. - asociată
cu consumul de carne sau vegetale contaminate.
Perioada de incubaţie este lungă. Această formă de boală
are o durată de o zi sau chiar mai mult.
 Panoftalmia bacilară. B. cereus este una din
principalele cauze ale infecţiilor optice posttraumatice.
Panoftalmia bacilară este o afecţiune rapid progresivă
care duce la pierderea completă a percepţiei luminoase
(la cel mult 48 ore de la injurie). Se observă distrugerea
masivă a ţesutului vitral şi retinean. Patogeneza -
incomplet elucidată. Se ştie că în apariţia bolii sunt
implicate 3 toxine: toxina necrotică (enterotoxina
termolabilă), cerelizina (o hemolizină denumită după
specia B. cereus ) şi fosfolipaza C (o lecitinază).
Alte infecţii - în urma aplicării cateterelor intravenoase,
endocardita (prin consum abuziv de droguri), pneumonia,
bacteriemia şi meningita la pacienţii cu sistem imunitar
compromis.
Epidemiologie
B. cereus, B. subtilis şi alte specii de Bacillus sunt
ubicuitari ai organismului, prezenţi în mod virtual la
diferite nivele. Izolarea bacilului din produsul patologic, în
absenţa semnelor clinice, reprezintă o contaminare
insignifiantă.
Tratament, prevenţie, control
- tratament simptomatic în cazul gastroenteritelor
provocate de B. cereus. Tratamentul infecţiilor produse de
alte specii de Bacillus este complicat de evoluţia
progresivă a acestora şi de creşterea rezistenţei la
antibiotice a bacililor (rezistente la penicilină,
cefalosporine). Se pot utiliza cu succes vancomicina,