Chiru Alexandru-Mario

Grupa 34 A

1

Placi ceramice

Istoric
Tradiia ceramicii s-a nscut in Italia dintr-o fericit convergen a unor
condiii favorabile: un teritoriu bogat n argil, un vechi centru istoric i politic
care avea relaii comerciale cu Toscana (n special cu Florena) i o mare
sensibilitate a populaiei cu privire la aceast form de art.
Utilizarea ceramicii italiene a nceput n Evul Mediu, atunci cnd aceasta a
devenit o componenta arhitecturala utila in decorarea peretilor si a pardoselilor
bisericilor si spatiilor publice. Placile de ceramica, in mare majoritate decorate
manual in stilul maiolic, se nasc ca rezultat al artizanatului local.
Una dintre primele pardoseli din ceramica realizate de catre un artist cunoscut , si anume Pietro Andrea, a
fost cea a Bisericii S. Petronio din Bologna, in anul 1487. Imediat dupa aceasta opera de arta, folosirea ceramicii s-
a raspandit cu repeziciune in biserici, palate si vile pe intreg teritoriul Italiei, si succesiv in intreaga lume.
Dupa folosirea ei in masa, in perioada ART DECO, ceramica a devenit unul produsele cele mai fabricate la
nivel industrial. O data cu progresul tehnologic, incep a fi fabricate placile de diverse dimensiuni si de diferite
grosimi, cu rezistenta mai mare sau mai mica. Metode de producie noi permit deci fabricarea diverselor tipuri de
gresie cu diferite caracteristici, cu noi tehnici decorative si un nou design.

Procesul tehnologic de obtinere a placilor ceramice
Materiale ce au la baza pamanturile argiloase, pentru a
corespunde unor exigente privind rezistenta la solicitari mecanice
precum si la actiunea agentilor atmosferici, sunt arse in cuptoare la
temperaturi inalte. In urma arderii, intervin in masa pamanturilor
transformari fizice si chimice, ce ii confera acestuia o rezistenta
marita, obtinand caracteristici asemanatoare pietrei naturale.
Dezvoltarea in timp a tehnologiilor de fabricatie a materialelor
ceramice a condus la ameliorarea calitatilor naturale ale argilelor si pamanturilor argiloase utilizate ca materii
prime, de asemenea a condus la inlaturarea unor dificultati de fabricatie si nu in ultimul rand a condus prin
perfectionarea tehnologiilor, la largirea sortimentelor de produse ceramice.
Materia prima de baza utilizata la fabricarea produselor ceramice o constituie argila (de tip caolinitic).
Amestecul plastic cuprinde in compozitie si alte materiale in cantitati mici cum ar fi:
degresanti sau aglomeranti;
fondanti;
eventual, adaosuri refractare.
Chiru Alexandru-Mario
Grupa 34 A

2

Comportarea la incalzire si temperatura la care are loc arderea argilelor sunt caracteristici ce intereseaza in
vederea utilizarii acestora in constructii.
La incalzirea argilelor se disting mai multe etape:

la temperaturi cuprinse intre 0 - 110
o
C; se poate aprecia ca pana la temperatura de 110
0
C are
loc pierderea apei peliculare si libere, ce are ca efect o reducere de volum -

contragere sau contractie la uscare. La
umezire, argila redevine plastica, deci pierderea apei pana la aceasta temperatura constituie o
transformare reversibila;

la temperaturi de 110
0
C - 460
0
C se constata o noua pierdere de greutate, fara contragere, datorita
pierderii apei de higroscopicitate. Argila devine

poroasa, sfaramicioasa si nu contine decat apa legata chimic in
moleculele de caolinita;

la temperaturi de cca. 460
0
C, are loc pierderea apei legate chimic (de cristalizare) cat si proprietatea
argilei de a da amestecuri plastice. Bioxidul de siliciu si trioxidul de aluminiu devin active din punct de vedere
chimic. Aceasta transformare se mentine pana la 750
0
C si esteireversibila;

intre 750
0
C si 900
0
C masa de argila (care dupa pierderea totala a apei se transforma intr-o masa poroasa
si sfaramicioasa) capata si rezistenta. Aceasta se datoreaza reactiei care are loc intre cei doi oxizi activi in jurul
temperaturii de 860
0
C, cand se recombina:
3(Al
2
O
3
. 2SiO
2
) --> 2SiO
2
. 3Al
2
O
3
+ 4SiO
2

Se formeaza un nou compus numit mulit (2SiO
2
. 3 Al
2
O
3
), care este insotit de o noua micsorare de volum
(contractia la ardere) si ramane libera o importanta cantitate de SiO
2
;
la temperaturi peste 900
0
C, odata cu cresterea temperaturii se constata si o scadere a porozitatii,
concomitent cu cresterea rezistentei mecanice, chimice si a stabilitatii la apa a materialului (procesul este accelerat
de prezenta impuritatilor).
Acest fenomen - se datoreaza reactiei dioxidulu de siliciu ramas liber la formarea mulitului cu diversi oxizi
metalici (impuritatile argilei), in urma careia se formeaza substante sticloase cu punct de topire coborat, care se
topesc, patrund in porii argilei - poarta denumirea declincherizare cand porozitatea scade sub
8% sau vitrificare cand porozitatea scade sub 2%, iar temperaturile la care se produc aceste fenomene purtand
denumirea de temperatura de clincherizare, respectiv de vitrificare;
la cresterea in continuare a temperaturii, argila se deformeaza sub greutate proprie (temperatura de
refractaritate) si apoi se topeste devenind un lichid vascos.


Chiru Alexandru-Mario
Grupa 34 A

3

Finisajul
Decorarea produselor ceramice - este operatia prin care se realizeaza (prin tratamente de suprafata)
imbunatatirea calitatii suprafetei produselor ceramice (impermeabilitatea) si a esteticii acestora.
Angobarea consta in aplicarea de suspensii apoase de caolin pe produsele uscate, prin suflare sau
scufundare si arderea odata cu acestea.
Se obtine o suprafata compacta, lucioasa, cu aspect de sticla. Prin acest procedeu se realizeaza innobilarea
faiantei, a teracotei etc.
Glazurarea (smaltuirea) consta in aplicarea de diferite suspensii apoase pe formele crude si uscate (sau
arse pana la structura poroasa), care in timpul arderii se topesc, formand sticle transparente sau opace.
Prin adaugarea de pigmenti minerali se obtin diverse culori.
Cea mai simpla glazura se realizeaza cu sare de bucatarie, care se transforma succesiv sub actiunea caldurii
in oxizi de sodiu, aluminosilicati de sodiu si prin topire, acestia dau aspectul sticlos al smaltului.
Placile ceramice se obtin din argile de culoare alb pana la galbui, opace, cu spartura poroasa si acoperite cu
glazura. Amestecul necesar de materiale cuprinde cca.50% caolin sau argila refractara, 40% nisip cuartos si 10%
feldspat ca fondant. Acestea se ard la 1150 - 1250
0
C. O a doua etapa de ardere este necesara pentru obtinerea
smaltului (850-900
0
C)
Placile rezista bine la soc termic, agenti chimici, incovoiere etc. si se folosesc la placarea peretilor interiori in
bai, bucatarii, laboratoare, grupuri sanitare, sali de operatii, sau la acoperirea meselor de laborator.
Pe fata neglazurata placile sunt prevazute cu striuri pentru a imbunatati aderenta mortarului cu care se
fixeaza de stratul suport. Se produc sub forma patrata sau dreptunghiulara si dimensiuni diferite, toate muchiile
drepte sau cu una sau doua muchii rotunjite.



Chiru Alexandru-Mario
Grupa 34 A

4

Montarea
Aplicarea plcilor ceramice n pat subtire presupune lipirea plcilor pe suprafata suport cu ajutorul unui
adeziv aplicat ntr-un strat de max. 15 mm. Pentru a realiza un placaj ceramic de calitate trebuie urmati
urmatorii 8 pasi foarte importanti:










Chiru Alexandru-Mario
Grupa 34 A

5

Calitatea marfurilor ceramice
Verificarea calitii mrfurilor ceramice pentru menaj i decorative se face prin analiza organoleptic i
prin analize de laborator.
Analiza organoleptic se face prin identificarea tipului de mas ceramic i verificarea condiiilor de
aspect (verificarea formei, dimensiunilor i defectelor conform condiiilor de admisibilitate.
Identificarea tipului de mas ceramic se face prin examinarea: structurii ciobului, culorii n seciune,
grosimii pereilor, sunetului la lovire, transluciditii i acoperirii cu glazur.
Analiza de laborator pentru verificarea calitii cuprinde verificarea unor caracteristici de calitate. Astfel
se verific prin metode de laborator: rezisten la oc termic, absorbia de ap, rezistena glazurii la acizi, emisia
de substane toxice din decor (Pb si Cd n mg/l), toxicitatea glazurii .a.