Efectele aproape miraculoase ale acestei plante erau cunoscute de majoritatea civilizatiilor antice,

de chinezi, japonezi, indieni, persi, egipteni, greci, romani etc. Alaturi de popoarele continentului
african, toti acestia au incoronat-o drept regina plantelor medicinale. Astfel, chinezii o numeau
medicamentul armoniei, vechii egipteni - planta nemuririi, reprezentand pentru faraoni elixirul
vietii lungi, in Japonia era considerata planta imperiala, iar la greci a reprezentat simbolul
frumusetii, rabdarii, norocului si sanatatii. Amerindienii au numit-o vindecatorul tacut, iar rusii ii
spun elixirul longevitatii, pentru ca arabii s-o denumeasca arborele amar.
De altfel, numele ei provine din araba, aloeh insemnand, in limba araba, seva cristalina si amara,
suc amar si stralucitor. De unde numele de Aloe. Sunt in jur de 3 de specii de Aloe, iar una dintre
ele este Aloe vera, vera provenind din latina si insemnand cea adevarata, deoarece aceasta are cele
mai importante efecte terapeutice.
Aloe vera, miracol si legenda
De-a lungul timpului, a fost considerata mereu, pe toate meridianele, o planta aproape magica, ce
era capabila sa vindece toate bolile, un adevarat miracol al naturii cu virtuti terapeutice. Astfel, nu
este de mirare ca o gasim consemnata pe placutele de lut sumeriene, pictata deja pe primele vase
egiptene si grecesti, pomenita de mai multe ori si in !iblie, pentru ca "ipocrate sa descrie, in
numeroase scrieri, efectele terapeutice ale acestei plante de e#ceptie, dupa ce anticul tratat medical
Papyrus Ebers, vechi de peste 3.$ de ani, consemnase multiplele ei efecte curative.
%entru a intelege mai bine ce a insemnat de-a lungul timpului aceasta planta considerata in
Antichitate drept darul zeilor catre oameni este util sa ne amintim de fraza notata in timpul
calatoriei sale spre &umea 'oua, in propriul jurnal, de catre (ristofor (olumb, Todo esta bien, hay
Aloe a bordo, adica Totul este bine, avem Aloe la bord. )ntr-adevar, in acele vremuri, Aloe vera
reprezenta inca principala arma impotiva ranilor si a bolilor.
&a fel de semnificativa este si legenda care ne spune ca in anul 333 i."., dupa cucerirea %ersiei, la
sfatul lui Aristotel, Ale#andru cel *are s-a hotarat sa cucereasca insula Socotra, renumita pentru
plantatiile mari de Aloe si a leacurilor pe care locuitorii stiau sa le prepare, caci in acea perioada
modul de preparare si retetele erau secrete. Aceasta insula este un taram fascinant din toate punctele
de vedere. Desprins din Africa in urma migrarii continentelor acum mai bine de sase milioane de
ani, a mostenit un ecosistem unic in lume, devenind astazi una dintre cele mai mari rezervatii
naturale cu peste 3 de plante rare, multe facand parte din farmacopeea traditionala, precum
Sangele Dragonului. Astfel, in acest tinut de basm, nu numai soldatii marelui cuceritor ar fi fost
vindecati de nenumaratele rani primite pana atunci in lupte, ci Ale#andru insusi ar fi fost tratat si
vindecat de un preot al locului.
Ale#andru cel *are nu ar fi fost singurul cuceritor in goana dupa aceasta planta miraculoasa,
legenda povesteste ca si "annibal ar fi facut o serie de incursiuni menite sa-i asigure controlul
asupra unor zone din nordul Africii unde se cultiva Aloe.
Dar e#trasul de Aloe este mentionat si in !iblie nu mai putin de cinci ori, in Evanghelia dupa )oan
in capitolul +, relatandu-se cum 'icodim a pregatit un amestec de smirna si Aloe pentru
imbalsamarea corpului lui )sus in vederea inmormantarii. Se pare ca acest amestec ar fi luat apoi
numele de Elixirul din Ierusalim si ar mai fi fost folosit in diferite randuri de catre templieri si de
catre masoni, pentru calitatile lui curative si de intinerire a pielii, a corpului si a spiritului.
Egiptenii foloseau Aloe pentru tratarea ranilor soldatilor si impotriva infectiilor. )ar (leopatra si
'efertiti - pentru mentinerea frumusetii si a tineretii. Dar era folosita si pentru imbalsamarea
mortilor. - puneau la intrarea in piramide, pentru a indica faraonilor defuncti drumul eternitatii si
printre darurile funerare de inmormantare pentru a asigura si dupa moarte sanatatea spiritului
faraonului.
%e taramul Egiptului, magia plantei s-a pastrat pana astazi, ea fiind considerata emblema fericirii si
a protectiei, fiind pusa in casa pentru a proteja familia de diversele energii negative. - poti intalni
insa si in magazine sau in institutii publice. )mpodobita cu o funda rosie, ajuta la invocarea iubirii,
dar este folosita si pentru puterea sa energetica, fiind prezenta in diferite ritualuri. )ntr-o credinta
asemanatoare, africanii obisnuiau sa agate planta deasupra usii pentru a alunga spiritele malefice.
Si amerindienii au integrat-o in ritualurile lor magice ca eli#ir al vietii indelungate, vrajitorii
reunind e#traordinarele calitati ale plantei si cunostintele lor ezoterice.
E#ista si specii de Aloe care cresc ca niste adevarati copaci cu trunchiuri de dimensiuni
considerabile. Din acestea se preparau in .ibet remedii terapeutice, care se foloseau pentru
meditatie si pentru efectul calmant, armonios si adormitor. (u o larga raspandire in )ndia, Aloe este
prezenta si in medicina A/urvedica. Dar istoria si legendele acestei plante fascinante sunt prezente
in nenumarate te#te si traditii, inclusiv in scrierile celebrului *arco %olo.
Aloe vera, planta a nenumarate surprize
%lanta a nenumarate surprize, Aloe vera seamana cu un cactus, ii place caldura si suporta perfect
lipsa apei, fiind o planta subtropicala, dar este inrudita cu ceapa si cu usturoiul, cu brandusa, crinul
si laleaua, facand parte la fel ca si acestea din familia liliaceelor.
Este capabila sa-si inchida porii pentru a impiedica pierderea apei, iar, daca este taiata sau ranita,
seva ei formeaza un strat protector si vindecator, care ii asigura o vindecare rapida, in doar cateva
ore, si in continuare o dezvoltare viguroasa.
Se cunosc peste 0-3 de specii diferite raspandite in Africa, *adagascar, Asia tropicala,
America sau Europa.
Aloe vera contine in jur de 01 de substante active, vitamine, minerale, mono si polizaharide,
aminoacizi, enzime etc. Este cunoscuta si sub numele de Aloe Barbadensis Miller, dupa numele
botanistului *iller, care a descris pentru prima data planta Aloe din insulele !arbados, dar si sub
numele de Aloe era !inne sau Aloe era !emarc".
Rudele Aloei vera
Dar Aloe vera nu este singura, dintre cele 0-3 de Aloe, folosita in scopuri medicale. .rebuie
avut insa in vedere ca multe specii de Aloe pot fi to#ice. De e#emplu, Aloe maculata, cunoscuta si
ca Aloe saponaria poate produce dermatite severe. )n schimb, Aloe vera reprezinta un adevarat
medicament natural. - alta parte a acestor cateva sute de specii sunt foarte apreciate ca plante
decorative.
Dintre cele cu proprietati medicale deosebite, trebuie amintite Aloe socotrina, mult timp cea mai
utilizata specie de Aloe, datorita proprietatilor terapeutice deosebite considerate drept magice,
provenind din insula Socotra 2apartinand de 3emen4 si comercializata de negustorii arabi timp de
secole, de pe malurile *editeranei pana in (hina5 Aloe polyphyla sau Aloe indica, originara din
)ndia, 'epal si .hailanda, considerata a fi o varietate de Aloe vera5 Aloe #erox care, impreuna cu
Aloe saponaria, este cea mai agreata in estul indepartat, consumarea ei in viziunea japonezilor,
chinezilor si tai6anezilor fiind o placere deosebita, fiind mancata cruda sau fiarta5 Aloe arborescens
care provine din regiunile sudice si desertice ale fostei 7niuni Sovietice si care, aflandu-se sub
atentia cercetatorilor rusi, a fost descrisa din punct de vedere al efectelor terapeutice de profesorul
oftalmolog 8ladimir 9ilatov si de biologul )srael !e:hman5 Aloe a#ricana, cultivata de fermierii
olandezi si comercializata sub forma de praf sau gel uscat, fiind e#trem de cautata pana ce a fost
detronata de Aloe Barbadensis Miller, adica de Aloe vera, comercializata cu succes de negustorii
britanici incepand din secolul al ;8))-lea si din care e#ista doua specii cu efecte terapeutice
similare, una verde, care poate fi folosita in scopuri terapeutice doar dupa 1-$ ani, si cea albastra,
care ajunge la maturitate deja la sfarsitul anului al treilea.
Aloe, o istorie fascinanta
-riginea plantei nu este cunoscuta. E#ista diferite teorii. 7nii considera ca ar proveni din insulele
(anare, altii ii plaseaza originile in valea 'ilului inferior. (um astazi planta este raspandita in
majoritatea regiunilor calde ale globului, in absenta unor date istorice clare, este imposibil de
stabilit cu e#actitate teritoriul ei de origine.
&a sfarsitul secolului al ;8)))-lea, arheologii au descoperit, in orasul 'ippur, cateva placute
asiriene de argila, datate in jurul anului 0 i."., ce contineau un te#t in scriere cuneiforma care
atesta ca asirienii cunosteau la acea data foarte bine planta si utilizarile ei terapeutice.
Apoi, informatii pretioase au fost descoperite in faimosul Papyrus Ebers datand din secolul al ;8-
lea i.". si gasit intr-un mormant egiptean in +<$< de egiptologul german =eorge Ebers. Este
consemnat faptul ca sucul de Aloe facea parte din reteta utilizata pentru mumificare, precum in
cazul lui >amses al ))-lea. &a fel ca si in cazul asirienilor sau al persilor, planta era folosita si pentru
efectele ei la#ative, impotriva efectelor unor alimente alterate.
)n plus, alaturi de baile cu lapte, se spune ca facea parte din retetele de frumusete folosite de
(leopatra si de 'efertiti. 7tilizarile ezoterice erau insa nenumarate, Aloe facand parte de e#emplu si
din ritualurile dedicate zeitei )side si zeului >a.
Dintr-un pap/rus din anul 1 i.". aflam ca e#ista deja o adevarata industrie de prelucrare. 9runzele
erau mai intai uscate si apoi macinate fin. Apoi faina astfel obtinuta era amestecata cu alte
ingrediente si fiarta. Sunt consemnate peste +0 retete, atat pentru uz e#tern, cat si intern. (opra, in
lucrarea sa despre medicamentele indiene, consemneaza si utilizarea Aloei, cunoscuta sub numele
de musabba, ca unguent e#tern, dar si intern, pentru purgatie si purificare interna, din pacate insa
doar intr-un mod foarte succint, considerand subiectul mult prea cunoscut pentru a avea sens sa
intre in amanunte. Aceasta denota faptul ca remediile pe baza de Aloe erau cunoscute deja de multa
vreme si utilizate pe scara larga. *ulte retete din acea perioada mai sunt utilizate si astazi.
)ndia reprezenta un pol important in producerea si comercializarea produselor pe baza de Aloe,
alaturi de arabi, care in jur de $ i.". detineau un cvasimonopol al distributiei de produse pe baza de
Aloe in Asia.
)n primul secol dupa "ristos, atat medicul grec aflat in serviciul )mperiului >oman, care a calatorit
ani de zile impreuna cu armatele imperiale, Dioscoride, cat si autorul tratatului $istoria %aturalis,
%liniu cel !atran, au descris utilizarile terapeutice ale sucului de Aloe, atat pentru vindecarea ranilor
si a iritatiilor pielii, cat si a tulburarilor de la nivelul stomacului, a durerilor de cap, a calvitiei,
precum si a altor tulburari. Este descrisa in detaliu planta si capacitatea ei de a inchide ranile, de a
opri sangerarea, de a elimina infectiile si de a induce somnul.
Dioscoride este, de fapt, cel care acrediteaza ideea de panaceu universal, prezentand o gama larga
de aplicatii ce includea proprietatile purgative, utilizarea sucului pentru tratarea furunculilor, a
hemoroizilor, a ranilor superficiale, a amigdalitei, a gingivitei, a afectiunilor oftalmologice etc.
7tilizarea Aloei continua si dupa destramarea )mperiului >oman pana in secolul al );-lea, fiind
mentionata de medici, precum =alen, Ant/llus sau Aretaces. Apoi, in Europa, ea trece in uitare, dar
isi continua ascensiunea in intregul -rient, fiind utilizata si in preventia convulsiilor febrile la copii,
in sinuzite si chiar impotriva melancoliei, dar evident se diversifica in special aplicatiile in tratarea
afectiunilor pielii.
Se pare ca principalul mod de preparare consta in zdrobirea frunzelor si fierberea pastei rezultate la
foc mic pana la obtinerea concentratului dorit, fiind in esenta acelasi procedeu ce avea sa fie folosit
si in secolele urmatoare de catre europeni.
)n perioada +3-+$, ea revine si in Europa, fiind utilizate initial doar prafuri obtinute din
frunzele uscate, importate in special din insula Socotra si utilizate doar ca purgativ si in afectiuni ale
pielii.
Dupa +?, con@uistadorii si misionarii introduc planta si in &umea 'oua, creand rapid mici
plantatii in jurul misiunilor din (araibe, America (entrala si de Sud. Este unul dintre atuurile lor in
fata populatiei bastinase care preia planta ca pe un panaceu universal cu functii mistice. )n acelasi
timp, aceste plantatii vor scadea treptat importanta vechilor surse de aprovizionare, ajungand practic
sa scoata din circuitul comercial traditionala Socotra.
Spaniolii isi dezvolta primele plantatii comerciale in (araibe, portughezii - in !arbados, iar
olandezii - in (uracao. %asta foarte groasa de culoare aproape neagra, obtinuta prin fierberea la foc
mic a sucului era e#portata in special in Europa. )n afara de aceasta se comercializa si un e#tract
procesat la temperaturi foarte mari care conduceau la un proces de cristalizare, obtinandu-se o
transparenta specifica, astfel ca produsul a fost denumit Aloe lucida.
John =ood/e6 este cel care traduce tratatul medical al lui Dioscorides in engleza si tot el este cel
care face prima referire stiintifica la Aloe vera. )n +A$3, apare prima descriere a plantei Aloe vera pe
care o datoram parintelui ta#onomiei moderne (arolus &innaeus sau (arl von &inne.
)ntre +A si +<, s-au inmultit importurile si in Anglia au aparut prestigioase si rafinate sere de
plante grase, printre care se numarau si diverse specii de Aloe. )n +?,3, are loc la &ondra prima
tranzactie documentata pentru ca +$ de ani mai tarziu, in +<13, &ondra sa inregistreze apogeul
utilizarii plantei in productia de preparate medicinale.
Este si momentul in care plantei incep sa-i fie dedicate studii stiintifice. Astfel, dupa ce, in +<0,
este mentionata in &nited States Pharmacopoeia, prima enciclopedie medicala moderna, ca fiind
cel mai eficient purgativ si principalul ingredient in creme protectoare ale pielii, in +<$+, doi
cercetatori englezi, Smith si Stenhouse, identifica si denumesc prima componenta, aloina. )mpreuna
cu aloemodina, aceasta este citata in British Pharmaceutical 'odex in +,A cu indicatii de utilizare
corespunzatoare actiunii lor purgative.