A fi sau a nu fi

A fi sau a nu fi?Nici una nici alta…Pentru ce sa mai fii ,daca totul in lume este parca
impotriva ta,pentru ce sa te mai strofoci si sa te chinui sa afli tainele acestei lumi? Nu
merita viata acest efort…nu trebuie sa te sacrifici pentru nimeni si pentru nimic;nu trebuie
sa vrei binele nimanui!Toate acestea nu vor face decat sa te transforme in ceea ce ai fost
inainte de a fi.Nu trebuie sa te te lasi prada omenirii,nu trebuie sa te lasi omorat;trebuie
doar sa vrei sa mori!Daca dorinta ta este sa mori inseamna,atunci ,ca iti cunosti
interesul.Viata nu trebuie decat sa te pregateasca pentru moarte.De as avea toiagul lui
Moise sa dau cu el in piatra seaca iar din piatra sa iasa moarte si suferinta…Sa le sorb
veninul ,sa pastrez puterea acestuia pentru a pune capat unei alte suferinti fara rost.M-am
saturat sa spun ca ne meritam soarta!Soarta e cea pe care ne-o cream;soarta e insusi
dorinta de a muri,este insusi moartea.Viata nu e decat distanta dintre leagan si
mormant.Leagan si mormant…aceeasi materie numai ca intr-unul plangi iar in cel de al
doilea esti plans(in zadar,ce-i drept,dar esti plans!) .Moarte…insusi cuvantul e
alinare,eliberare,solutie…Cat mi-as dori sa aud florile vorbind despre moarte ,cat mi-as
dori sa fiu doar o floare de-o zi:fara amintiri,fara putere de a schimba nimic.Feriti-va de
mine…Feriti-va de cel ce intoarce spatele vietii ca nu cumva acesta sa se intoarca si sa se
razbune pentru aceasta renuntare! Feriti-ma de viata,feriti-ma de eroarea de a trai…Viata
nu e decat o eroare de gust pe care uneori nici moartea nu o poate indrepta.Doamne!Ia
viata si da-mi moarte!Scapa-ma de chin ,scapa-ma de teroare,scapa-ma de viata - mi-am
batut destul joc de ea!Nu pot asista mai mult de o clipa la disperarea altuia fara sa nu imi
pierd rabdarea si sa nu rad;oare stie el ca nu a suferit deloc in comparatie cu mine?Cine nu
moare de tanar o sa regrete mai tarziu!Totul e sa mori la timp…orice clipa poate insemna
o alta suferinta…Nu-i inteleg pe acei ce trag cu disperare sa mai traiasca o ora in plus in loc
sa se pregateasca mai bine pentru Trecere?As renunta cu usurinta la viata daca as sti ca
dincolo de moarte exista,intr-adevar ceva…dar chiar si inghesuiala intr-un vid absolut
dupa moarte este mai buna decat o viata in suferinta.Nu ma tem de moarte asa cum nici ea
nu se teme de mine…Suntem prieteni:ea e scaparea mea iar prin mine ea exista!Poate ca
sunt un las pentru ca nu pot indura suferinta de a fi fericit.Dar vreau sa vad un om care te
iarta daca esti fericit…Mai mult:vreau sa vad un om fericit iesind si strigandu-si fericirea
in strada…Daca mori sau daca esti sarac esti iertat de Dumnezeu si de restul lumii,dar daca
esti fericit nu te iarta nimeni.Singura mangaiere pentru mine ramane drumul spre
mormant…sa simt mirosul de pamant , sa simt emotia lui Dumnezeu atunci cand ne-a
creat.Insa mi-e teama…mi-e teama ca nu cumva ,scapand de abisul vietii ,sa ma avant de
buna voie in alt abis.Mi-e teama sa mor…mi-e teama sa devin stapanul acestei
lumi,deoarece cu vii nu mai am de-a face de mult timp…Sa fii viu dar sa te simti mort…
Doamne ce mi-ai dat sa traiesc!Cat mai vrei Tu sa sangerez si sa tac?Cat venin vrei sa imi
dai sa mai beau?Vrei Tu ca intr-adevar sa imi pierd credinta in suferinta si puterea de a
lupta in durere?Daca asta e voia Ta,atunci poti sa faci,Doamne,oricand ,ce vrei din mine…
Nu am sa te rog nimic altceva!Chemand moartea ,o astept sa vina sa vorbim…despre
viata,despre Tine.
Ti-ai lasat Fiul prada omenirii,de ce vrei sa faci acelasi lucru acum?Nu Te inteleg…dar oare
Tu ma intelegi?
De ce sa mai fii?De ce sa mai fiu?De ce sa mai fim?Oare daca ne-am sinucide toti,va
mai avea Dumnezeu curajul si puterea sa ne mai creeze inca o data?Categoric nu!Raiul e
deja prea plin si cred ca Dumnezeu se multumeste si cu atat.
Mai are rost deci sa credem “Intr-Unul Dumnezeu,Tatal Atotstiutorul,facatorul
vazutelor si nevazutelor”?
Ramanem oameni…nu credem decat in ceea ce se intampla si vedem ca se
intampla!