Nu credeam s-nv a muri vreodat;

Pururi tnr, nfurat n manta-mi,

Ochii mei nlam vistori la steaua
Singurtii
!nd deodat tu rsrii n cale-mi,
Suferin tu, dureros de dulce
Pn-n fund "ui volu#tatea morii
Ne-ndurtoare
$alnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca hercul nveninat de haina-i;
%ocul meu a-l stinge nu #ot cu toate
&#ele mrii
'e-al meu #ro#riu vis mistuit m vaiet,
Pe-al meu #ro#riu rug, m to#esc n (cri
Pot s mai re-nviu luminos din el ca
Pasrea Phoeni)*
Piar-mi ochii tul"urtori din cale,
+ino iar n sn, ne#sare trist;
!a s #ot muri liniiti, #e mine
,ie red-ma-