Definirea psihologiei

Desi preocuparile cu caracter psihologic sunt stravechi termenul de psihologie are o istorie
relativ recenta ,el fiind utilizat pentru prima data de reformatorul german,Philipp
Schwarzerd,cunoscut sub numele de Melanchton.Termenul devine uzual uncepand cu
secolul XVIII-lea,odata cu scrierile psihologului Cristian Wolff. Termenul de psihologie
provine din cuvintele grecesti ,,psyche care inseamna suflet si ,,logos care inseamna
stiinta.


Iar Psihologia economic la rindul ei este tiina care studiaz psihologia subiectului n
relaiile economice. Legile de baz ale acestei activiti reflect tema de psihologie
economice . Ca o entitate acioneaz ca un individ, precum i de familie, comunitate,
organizarea, i chiar ntreaga naiune. Astfel, obiectul de studiu poate fi prezentat pe o
varietate de nivele: mezo, macro i micro. Originile tiinei derivate din lucrrile
economistilor bine-cunoscuti: Alfred Marshall, Adam Smith, John Maynard Keynes. Este n
scrierile lor, i a fost format prin teoria "omul economic", al crui obiectiv principal este de
a oferi venituri i beneficii.

Psihologia economic ca o tiin de sine stttoare s-a remarcat la sfritul anilor '70,
atunci cnd activitatea specific a fost vzut ca studiul a consumatorului i de performan
a unei uniti. De atunci, structura de stiinta a fost mprit n trei seciuni:
Pe pia, care examineaz psihologia consumatorului i gospodrie;
De afaceri, care se ocup cu caracteristicile de comportament i psihologic a
individului ca un antreprenor, negocieri, tranzactii secrete comerciale, concuren, etc;
Relaiile care examineaz cetenii i societata (de profit, omaj, impozite,
inflaie, etc).

n ceea ce privete tiina de psihologie, atitudinea oamenilor mereu este punctul central al
acestuia, dar acestea sunt n general considerate context non-economic. Se pare c
atitudinea subiectiv a oamenilor despre lucrurile care dau de fapt, pn la un proces de
producie, schimb, distribuie i consum nu au fost studiate n nici teoria economic sau
psihologica.

tiinele economice s-au dezvoltat pentru cercetarea activitilor economice, a legilor
dezvoltrii economice i pentru suportul tiinific al deciziilor care trebuie luate de ctre
stat sau de ctre unitile economice.
tiinele economice se mpart de regul n dou domenii: economie politic i economia
afacerilor.
Economia politic cerceteaz toate relaiile economice din domeniul microeconomiei, ca
rezultat al deciziilor raionale ale actorilor individuali (familii, firme) i din domeniul
macroeconomiei, ca rezultat al interaciunii sistematice a tuturor agregatelor unei
economii (cererea agregat, investiiile, nivelul preului).
Economia afacerilor cerceteaz comportamentul unei uniti economice, a unei firme, n
condiiile existenei posibilitilor i materiilor prime limitate.
Obiectul economiei politice ca stiinta l constituie studierea vietii economice reale, a
fenomenelor si proceselor economice care au loc n domeniul productiei, schimbului,
repartitiei si consumului de bunuri materiale si servicii, a relatiilor cauzale, a legilor si
categoriilor economice, pe diferite trepte ale evolutiei societatii, oferind un mod
economic stiintific de gndire si actiune, putere de anticipare si rationalitate, tinnd seama
de confruntarea dintre nevoile umane nelimitate si resursele umane limitate. n sens
economic, nevoile umane reprezinta cerinte materiale si spirituale, de bunuri si servicii, de
mediu ecologic, ale vietii si activitatii oamenilor. Ele constituie impulsul si motivatia
oricarei activitati umane. n functie de diferite criterii de clasificare, nevoile umane pot fi
grupate n: nevoi naturale, sociale si rationale; nevoi primare si superioare; nevoi
individuale, de grup si generale ale societatii etc.
nsa, indiferent de tipul lor, nevoile au cteva caracteristici:
a) Caracterul dinamic, n sensul ca, de la o perioada la alta, au loc modificari n structura si
nivelul calitativ al cerintelor de consum.
b) Sunt reproductibile sau regenerabile, n sensul ca satisfacerea unei nevoi sau a alteia
dureaza numai un anumit timp, dupa care se manifesta din nou.
c) Caracterul complementar, n sensul ca satisfacerea unei nevoi genereaza o alta.
d) Sunt concurente, n sensul ca unele se extind, iar altele se restrng, avnd loc si
substituirea unora cu altele.
Satisfacerea nevoilor se realizeaza prin consumul de bunuri materiale si servicii. Pentru
producerea acestor bunuri si servicii este necesara utilizarea resurselor economice, umane
si materiale. Problema fundamentala a tuturor economiilor o reprezinta raritatea
resurselor, care sunt limitate si insuficiente pentru a produce toate bunurile material
si serviciile pe care oamenii ar dori sa le consume. De aceea, apare necesitatea alegerii celei
mai bune variante de alocare a resurselor.
Costul de oportunitate al unei alegeri reprezinta costul celei mai bune alternative
sacrificate, atunci cnd se face o alegere ntre mai multe variante posibile. De asemenea, n
studierea alternativelor de a produce, se foloseste curba (frontiera) posibilitatilor de
productie.
Aceasta reflecta toate combinatiile posibile de producere a doua bunuri prin folosirea
integrala si eficienta a resurselor disponibile la un moment dat. Miscarea de la un punct la
altul pe aceasta frontiera arata o modificare n cantitatile de bunuri produse care necesita
o realocare a resurselor.





CUPRINS
1. Definirea Psihologiei
2. Psihologia Economica
3. Stiintele Economice











Universitatea de Stat din Moldova
Facultatea tiine Economice
Finane i Bnci



Eseu la ,,Psihologie ,,

TEMA:
Relatiile dintre psihologie si stiintele
economice.





Elaborat: Andrei Chetrosan, Anul I, gr.1301
Titular de curs: Zgardan Elena


Chiinu, 2013