Povestea nucii ludroase

de Vladimir Colin
A fost odat o nuc , o
nuc ... ei , ca toate nucile ! i
nuca asta cretea ntr-un
nuc . Dar nucul nu mai era
ca toi nucii ... i tii de ce
? Pentru c nucul sta se
pomenise crescnd n
pdure . Nu tiu cum
ajunsese acolo , printre stejari
i fagi , dar ce tiu , e c
acolo tria de ani i ani de
zile . i uite c printre nucile
pe care le fcuse era i
nuca noastr .
Ei , i ntr-o bun zi vine un
urs mare , mai mare chiar
dect nenea Ni , i se
ntinde sub nuc s trag un
pui de somn .
-Ah , ce bine o s dorm !
spuse ursul i se puse cu
burta n sus , cu labele pe
dup ceaf i ncepu s
sforie : Sfrrrr-mrrr ! Sfrrr-
mrrr !
Tocmai atunci ,
creanga pe care
tocmai sttea
spnzurat nuca
noastr strig vesel :
-Ei , nuc-nucuoar !
Gata , poi s-i dai
drumul , c eti
coapt bine ...
Firete , nuca nu
atept s i se
spun de dou ori .
Se arunc de pe
creanga ei , fr
umbrel sau
paraut , se arunc
vitejete , aa cum
se arunc nucile i
... drept pe nasul
ursului se opri .
-Vleu ! rcni ursul ,
deteptat fr veste
, dar nepricepnd
ce-l izbise tocmai
de nas ( care e
partea lui cea mai
simitoare ) se ridic
degrab i-o lu la
sntoasa .
-Ehei , ai vzut cine
sunt eu ? strig
atunci nuca .

Sunt pesemne
nespus de puternic
dac pn i ursul
se teme de mine !
Iepurele , care vzuse tot ce
se petrecuse , se apropie
tremurnd de nuc i o
rug cu glas stins :
-Puternic nuc , milostivete-
te de un biet iepure ! ... S
nu m mnnci !
-Bine , i rspunse nuca . De
ast dat te iert , dar vezi
s nu m superi prea tare
i s nu-mi mai iei nainte
c de ! nu tiu , zu ...
Veveria se rug i
ea , plngnd :
-Of i of , puternic
nuc ! ndur-te i
de o biat veveri
... N-o mnca nici
pe ea !
-Ia ascultai , fpturi neroade ! se supr
de ast dat nuca . Ce , vrei s m
lsai s mor de foame ? ... Pi , mine
o s vin lupul s m roage s-l cru ,
apoi mistreul , apoi cine mai tie care
alt neisprvit ... i eu ? V-ai gndit c
i eu trebuie s m hrnesc ? Doar
sunt o nuc adevrat , o nuc
puternic , o nuc ... Ehei , ce tii voi !
Iepurele i veveria o luar la
fug i vestir nspimntai c
s-a sfrit cu pacea pdurii . S-
a ivit o dihanie cumplit , una
care pare mic i nensemnat ,
dar care mnnc uri , lupi i
mistrei , cum ai nghii un fir de
iarb !
Toate slbticiunile se zvorr
n vizuinele lor , ateptnd cu
inima strns ca dihania cea
cumplit s li se iveasc
naintea porilor . n pdure se
lsase o tcere grea i nici
mcar psrile nu se mai
ncumetau s cnte .
Iar n tcerea aceea se auzeau cnd i
cnd nite ipete grozave :
-Unde-s lupii , urii i mistreii ? Unde-s leii ,
zmeii i balaurii ? ... Vreau s le trag o
mam de btaie i s-i nghit pe
nemestecate !
Aa striga nuca de rsuna pdurea , i nici
lupii , nici urii , nici mistreii , ba nici chiar leii
, zmeii i balaurii nu cutezau s crcneasc .
Dar ntr-o zi veni un
bieel , se plimb
prin pdure , gsi
nuca i , dup ce-i
sparse coaja o
mnc .