Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ncat a nelege ceea ce suntem presupune s facem acest pas napoi, peste
timp. Dar cine erau geto-dacii?
Etno-lingvistic, geto-dacii erau indo-europeni, din grupul satem, constituind
ramura nordica a numeroaselor populaii tracice. Nu este locul aici, desigur,
al unei dezbateri asupra problemelor indo-europenisticii. Menionam doar c
astzi cei mai multi dintre specialiti sunt de acord ca patria de inceput a
indo-europenilor a fost undeva n teritoriul de dincolo de Donet, de la
Caspica la Urali. Arheologi emineni cunosctori ai problemei admit ca in
epoca bronzului (circa 2000-1200/1100 i.d.Hr.) tracii se desprind din
populaiile indo-europene, atestate n acest teritoriu in perioada de tranziie
de la eneolitic la epoca bronzului (2500-2000 i.d.Hr.). n ceea ce privete
detasarea geto-dacilor din blocul tracic, specialitii considera ca din secolul al
VIII-lea i.d.Hr. ar putea fi vorba de geto-daci, dac cultura Basarabi, a carei
rspandire acoper aproape toata aria rspndirii lor, le poate fi atribuit.
Oricum, in prima jumatate a mileniului I i.d.Hr. s-a desfasurat procesul de
individualizare etnico-culturala a geto-dacilor, pentru ca apoi, prelund i
dnd civilizaiilor neamurilor nvecinate, s ating, n secolele I i.d.Hr.-I
d.Hr., apogeul dezvoltprii lor.
Relativ la limba geto-dacilor, lingvistii au avansat mai multe ipoteze, cea mai
consistent apartinnd lui I.I. Russu. I.I.Russu conchide, n urma unei
analize complexe a tuturor datelor problemei, ca 'pozitia limbii traco-dace
este urmatoarea: un idiom indo-european independent din grupa de rsrit
satem' .
Una din cele mai importante probleme ale istoriei geto-dacilor o constituie
delimitarea teritoriului locuit de geto-daci nainte de cucerirea roman.
Descoperirile arheologice de la noi din ar i din strintate i-au ndemnat
pe cercetatorii avizai ai chestiunii s susin ca expansiunea geto-dacilor a
avut ca puncte extreme Olbia (E), Bratislava (V), Cerepin (regiunea Lvov), la
nord, Veliko Tirnovo, la sud. Ct priveste rspndirea culturii 'clasice' a getodacilor (sec.II i.d.Hr.-sec I d.Hr.), se susine c ea cuprinde dou arii
principale concentrice: o arie central, n care aceast cultur este
reprezentat prin aezri, descoperiri funerare, depozite, tezaure etc., n
care principalele componente i gsesc antecedente locale, i o arie
periferic, unde descoperirile geto-dacice apar intr-un mediu care, chiar dac
avusese iniial un fond general tracic, a facut parte apoi, n secolele IV-II
i.d.Hr., din aria culturii Latne celtice (in vest) sau a celei scitice (in est) i
unde, deci, o origine locala e greu de dovedit. Aceasta arie centrala poate fi
cuprinsa ntre Nistru, Tisa, Carpaii Nordici si Balcani.
Provincia romana Dacia intre anii 107-275
Epoca stpnirii romane n Dacia a fost prima care a atras atenia
cronicarilori ulterior a savanilor.Problema caracterului stpnirii romane
trebuie privit istoric, prin prisma condiiilor i a realitilor epocilor antice,
sublinindu-se att aspectele pozitive, ct i cele negative ale stpnirii
romane.n cazul Daciei, Roma nu a trimis doar funcionari i armata, ci i