Raport

Tema: Impacarea partilor si medierea

penala.

Verificat:Martin Daniel
Efectuat: Mihalachi Marina
Grupa :209

Chisinau 2012
1

Cuprins
Introducere
1. Medierea penala
1.1 Particularitatile medierii3 pag
2. Institutiile procesual penale conexe cu medierea penala
2.1 Institutia plingerii prealabile.5 pag
2.2 Impacarea si retragerea plingerii prealabile7 pag
3. Comparatia institutiei impacarii cu legislatia altor state.8 pag

Introducere
Conform Codului de Procedur Penal a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneti
mpcarea era una dintre cauzele care exclud pornirea procesului penal. Astfel, n
art.5, pct.6) al Codului este stipulat: procesul penal nu poate fi pornit, iar procesul
pornit trebuie s nceteze dac partea vtmat s-a mpcat cu nvinuitul n cauzele
care pot fi pornite numai la plngerea prii vtmate cu excepia cazurilor prevzute
de partea a doua a art. 94 din prezentul Cod. Prin urmare, mpcarea producea la
efectul scontat doar dac intervenea n cazul comiterii violului, cauzarea de pagube
materiale prin nelciune sau abuz de ncredere, nclcarea dreptului de inventator,
nclcarea dreptului de autor, precum i furtul avutului proprietarului svrit de so,
rude, n paguba tutorelui, ori de cel care locuiete mpreun cu partea vtmat sau
este gzduit de aceasta. Totodat, conform art.94al Codului, mpcarea nu excludea
urmrirea penal n cazul dac a survenit n urma comiterii unui furt svrit de cel
care locuiete mpreun cu partea vtmat sau este gzduit de aceasta. Din cele
relatate, reiese c actualul cadru normativ a lrgit considerabil mulimea infraciunilor
ce permite aplicarea mpcrii cu ncetarea urmririi penale i nlturarea rspunderii
penale.
In RM medierea in cauze penale se afla la etapa incipienta. La 14.06.2007 a fost
adoptata Legea cu privire la mediere, nr. 134 XVI din 14.06.2007, care a intrat in
vigoare la 1 iulie 2008. Prevederile referitoare laparticularitatile medieii in cauze
penale sunt specifice in Capitolul VI, Sectiunea a 2 a. Medierea in cauzele penale.
Totodata, medierea a fost aplicata si anterior aparitiei acestui act legislativ. Astfel
mediatorii institutului de Reforme Penale, institutia pioner in domeniul medierii in
cauze penale, din anul 2005 pina 2007 au mediat 282 de conflicte penale dintre care
70% s-au soldat cu impacarea partilor. Justiia restaurativ este ndreptat, n primul
rnd, spre problemele victimei promovnd o nou viziune asupra problemei privind
soluionarea conflictelor penale. Filosofia i practica justiiei restaurative se
fundamenteaz pe valori mai vechi cu privire la iertare, promovate de Biblie. O nou
form acest concept ia n a doua jumtate a sec. XX, fiind legat de experimente ce in
de repararea prejudiciului i mpcarea ntre victim i fptuitor. Conceptul de justiie
3

restaurativ constituie o parte component a filosofiei de implicare a comunitii n

soluionarea problemelor i a filosofiei participative, cunoscut sub noiunea de
communitarianism. Elementul-cheie n aceast paradigm const n accentul pus pe
responsabilitatea colectiv pentru crearea unor comuniti mai sigure. Dac iniial
conceptul de justiie restaurativ era identificat cu repararea prejudiciului, n prezent
acestuia i sunt conferite noi conotaii i dimensiuni, prezentnd un interes deosebit
pentru reprezentaii sistemului de justiie.
Justiia restaurativ este un proces prin care prile implicate ntr-o anumit
infraciune decid n mod colectiv modul cum trebuie rezolvate consecinele
infraciunii i implicaiile viitoare. Prin proces restaurativ se nelege orice proces n
care victima i infractorul, i cnd este cazul, orice alte persoane sau membrii ai
comunitii afectai de infraciune particip mpreun n mod activ la rezolvarea
problemelor create de infraciune n general cu ajutorul unui mediator.
1.Medierea penala in RM
1.1Particularitatile medierii
Medierea penala poarta un caracter specific diferit de alte tipuri de mediere. De acest
rationament s-a condus si legiuitorul moldovean in Legea cu privire la mediere,
plasind-o intr-o sectiune separata . Legea stabileste o procedura de mediere
extrajudiciara. Protrivit art.32 alin.(5) a legii mentionate, procesul de mediere este
reglementat, pe linga Legea cu privire la mediere, de Codul penal, Codul de procedura
penala, Codul de Executare si alte acte normative. Chiar daca potrivit art.32 alin.(6) al
legii cu privire la mediere, procesul de mediere nu substituie procesul penal, sunt
necesare norme respective si in Codul deProcedura penala ce ar reglementa procedura
de transmitere a cauzei penale serviciului de mediere, actele intocmite de catre
serviciu si valabilitatea acestora in procesul penal. S-a aratat ca medierea penala apare
ca un mod procesual de reglementare a litigiului penal, printre si alaturi de late cai
procedurale care permit ca un conflict penal sa fie orientat spre tratament consensual,
sub egida unui judecator, pentru a cauta o solutie negociata a procesului, acceptabila
si acceptata, susceptibila de a fi convenita de judecator. Medierea are efecte mai
pronuntate daca se utilizeaza in faze incipiente ale procesului, pe cit se poate, cu
4

implicarea partilor in actiuni procesuale, evitind astfel efectul psiihologic negativ

care il lasa acestea asupra persoanelor, indeosebii asupra minorilor. Medierea vizeaza
drepturile partilor care in primul rind sunt perturbate de infractiune, in comparatie cu
ordinea sociala stabilita. Un proces echitabil presupune dreptul la un judecator
independent si impartial care decide in mod echitabil public si intr-un termen
rezonabil in conformitate cu legea. Medierea penala nu impiedica persoana de a
renunta in orice moment la aceasta procedura si de a apela la justitia traditionala pina
la emiterea de catre procuror a ordonantei de incetare a procesului, fie de catre
instanta a sentintei de incetare. Din acest moment solutia este guvernata de autoritatea
de lucru judecat. Totusi, in situatia cind victima a fost dusa in eroare, fie in alte
imprejurari care pot constitui un viciu fundamental, consideram ca procurorul este in
drept sa reia urmarirea. Echitatea procesului in cadrul medierii este asigurata de
garantiile procedurale prevazute atit in Codul de procedura penala cit si in Legea cu
privire la mediere, aceste doua acte se completeaza si nu se exclud reciproc. Conform
art.3 al Legii cu privire la mediere sunt enumerate pricipiile de baza ale medierii
acestea sunt: accesul liber si egal la aceasta procedura, pricipiul liberului
consimtamint, al confidentialitatii, al impartialitatii, al neutralitatii, al independentei si
al liberei alegeri a mediatorlui.
Codul de procedura penala in art.18 stabileste ca accesul publicului la sedinte poate fi
interzis cind, datorita unei imprejurari speciale, publicitatea ar putea sa prejudicieze
interesele justitiei. Confidentialitatea medierii asigura drepturile ambelor parti si
putem constata in cazul de fata ca asigurarea drepturilor acestora este determinata de
interesele justitiei. Oricare ar fi rezultatul medierii, acesta nu poate fi obiectul
relatarilor publice. Avind in vedere caracterul confidential al medierii si in asigurarea
echitatii procesului, in sarcina mediatorului trebuie pusa responsabilitatea de a asigura
egalitatea partilor, impartialitatea sa, caracterulu proportional al obligatiilor luat de
catre parti. Participarea partilor in cadrul procesului de mediere determina acceptarea
de catre acestea a faptelor care constituie obiectul litigiului penal. Recunoasterea
faptelor date poate afecta o alta garantie a procesului echitabil prezumtia de
nevinovatie. In scopul garantarii acestui pricipiu, Legea cu privire la mediere in art.32
5

alin.(7) stabileste ca faptul participarii la mediere nu poate servi ca dovada a

recunoasterii vinovatiei. O problema controversata este si cea a respectarii
termenelor rezonabile ca o garantie a unui proces echitabil, conform Legii cu privire
la mediere art.32 alin.(6) procesul de mediere nu suspenda procesul penal, este o
prevedere rationala care asigura desfasurarea procesului indiferent de rezultatele
medierii. Din alt punct de vedere, desfasurarea paralela a doua procese poate provoca
partilor o senzatie de inutilitate a procesului de mediere. In acest sens, medierea in
penal nu are ca scop executarea stricta a legii, ci solutionarea pe cale amicala a unui
conflict avind conotatii mai mult civile decit penale.
2.Institutiile procesual penale conexe cu medierea penala
2.1 Instiututia Plangerii prealabile constituie o exceptie de la principiul oficialitatii
portivit caruia organele de urmarire penala sunt obligate de a porni urmarirea penala
in toate cazurile cind se constata ca a fost comisa o infractiune. In baza acestui
principiu urmarirea trebuie pornita in toate cazurile indiferent de care interese au fost
prejudiciate: cele generale sau unele particulare. In cea mai mare parte de cazuri cind
se comite o infractiune se aplica principiul oficialitatii si organul de urmarire penala
este obligat sa porneasca urmarirea chiar daca victima nu a depus o plingere. Totusi
exista situatii cind vointa victimei este determinata la pornirea urmarii penale,
aplicindu-se in acest caz principiul disponibilitatii in procesul penal, principiu care
este caracteristic procesului civil. Deci, conform CPP art.276 institutia plingerii
prealabile stabileste ca pentru anumite infractiuni urmarirea penala poate fi pornita
doar la plingerea prealabila a victimei. Este necesar de facut deosebire intre plingere
si plingere prealabila. Conform art.263 CPP plingerea este ca un mod de sesizare,
insa plingerea prealabila in sensul art.276 CPP este o conditie de pornire a urmaririi
penale. Deci daca victima nu va depune plingere, dar organul de urmarire penala va
constata ca s-a comis o infractiune, acesta din urma va vaea dreptul sa porneasca
urmarirea penala pentru majoritatea infractiunilor cu exceptia celor mentionae in
art.276 CPP. In ce priveste infractiunile enumerate in art.276 urmarirea nu poate fi
declansata daca insasi victima nu va inainta o plingere prealabila in forma scrisa, spre
deosebire de plingere care poate fi inaintata si in mod verbal. Codul de procedura
6

penala, art.276 , enumera o categorie de infractiunipentru care urmarirea penala poate

fi pornita doar la plingerea prealabila a victimei:
- Vatamarea intentionata medie a integritatii corporale sau a sanatatii.
- Amenintarea cu omor ori cu vatamarea grava a integritatii corporale sau a
sanatatii.
- Vatamarea grava ori medie a integritatii corporale cauzate de imprudenta.
- Efectuarea fecundarii artificiale sau implantarii embrionului fara
consimtamintul scris al pacientei .
- Incalcarea inviolabilitatii vietii private
- Violarea la domiciliu.
- Incalcarea dreptului asupra obiectelor de valoare industriala.
- Tulburarea de posesie
- Insusirea sau utilizarea ilicita a energiei electrice, termice sau a gazelor
naturale
- Distrugerea sau deteriorarea intentionata a bunurilor.
- Divulgarea secretului adoptiei
- Concurenta neloiala.
Exista insa cazuri cind urmarirea poate fi pornita doar de la plingerea prealabila de
exemplu: furtul savirsit de sot, rude, in paguba tutorelui, ori de persoana care locuieste
impreuna cu victima sau este gazduita de aceasta. Prezenta unei plingeri determina
pornirea urmaririi penale indiferent de numarul victimelor unei infractiuni.
Cu toate ca, plingrea prealabila este o expresie a independentei vointei victimei de a
porni sau nu urmarirea penala exista situatii specifice cind aceasta nu este in stare sasi realizeze dreptul sau. Situatiile date pot fi determinate de incapacitatea sau
capacitatea de exercitiu limitata a starii de neputinta sau dependentei fata de banuit
sau din alte motive.
Incapacitatea sau capacitatea de exercitiu - persoana care in urma unei tulburari
psihice (boli mintale sau deficiente mintale) nu poate constientiza sau dirija actiunile
sale poate fi declarata de catre instanta de judecata ca incapabila. Asupra acestei
7

persoane se instituie tutela. Pot fi limitate de capacitatea de exercitiu persoanele

majore care in urma consumului abuziv de alcool sau consumului de droguri si alte
substante psihotrope inrautateste starea materiala a familiei.
Starea de neputinta este imposibilitatea victimei de a-si apara de sine statator
drepturile. Acestea pot fi si anumite maladii, handicapuri, in cazul cind persoana nu a
fost recunoscuta ca iresponsabila.
Stare de dependenta poate fi manifestata prin faptul ca persoana se afla in grija, sub
ocrotirea, protectia, educarea sau tratamentul faptuitorului.
2.2 Impacarea si retragerea plingerii prealabile.
Institutia plingerii prealabile analizata mai sus este in directa legatura cu institutia
impacarii. Importana i scopul principal al acestei instituii pot fi tratate de pe dou
poziii: pentru infractor este opiunea de a evita pedeapsa penal cu respectarea unor
condiii comiterea unei infraciunii cu grad de pericol social redus, mpcarea cu
victima, repararea prejudiciului; iar pentru victima satisfacerea preteniilor,
recuperarea prejudiciului suportat, evitarea procesului penal. mpcarea n aspect
penal este mai mult dect o pova biblic un instrument modern (nectnd la o
istorie milenar) de soluionare a conflictelor aprute n cadrul raporturilor juridice
civile i penale. Codul penal al RM art.109 prevede impacarea ca un act de
inlaturare a raspunderii penale pentru o infractiune usoara sau mai putin grava. Legea
penala insa admite impacarea doar pentru anumite categorii de infractiuni prevazute in
capitolele II-IV ale Codului penal, acestea sunt:
a) Infractiuni contra vietii si sanatatii persoanei;
b) Infractiuni contra libertatii, cinstei si demnitatii persoanei;
c) Infractiuni privind viata sexuala.
In situatia cin infractiunea a fost savirsita de un minor, impacarea poate avea loc si
pentru o infractiune grava. Prin impacare conflictul se stinge nu ca urmare a unui act
de vointa unilateral din partea persoanei vatamate ci print-un act bilateral prin vointa
comuna a victemei si a infractorului. Exista insa conditii exprese care necesita a fi
8

respectate la aplicarea institutiei impacarii. Astfel,impacarea partilor se poate realiza

doar in cazul infractiunilor pentu care legea prevede aceasta modalitate de inlaturare a
raspunderii penale. Impacarea este personala, totala, neconditionata si difinitiva si
trebuie sa intervina pina la retragerea completului de judecata pentru deliberare.
Impacarea poate avea loc im mod direct intre victima si faptuitor, insa daca sunt mai
multi faptuitori impacarea are loc cu fiecare dintre acestia im mod personal.
Victima(partea vatamata) este in drept sa se impace cu un faptuitor, iar in privinta
altora din acelasi epizod sa considere ca este necesara judecarea lor. In cazul in care
sunt mai multi faptuitori, iar victima se impaca doar cu unii, fata de persoanele cu care
victima s-a impacat sa inceteze urmarirea penala. Impacarea partilor poate fi definita
ca o manifestare bilaterala de vointa a partii vatamate si a faptuitorului facuta cu
intentia de a stinge conflictul nascut intre ele ca urmare a savirsirii infractiunii,
plingerea prealabila fiind un act de sesizare.
3.Comparatia institutiei impacarii cu legislatia altor state.
Conform art.109 (1) al Codului Penal al Republicii Moldova, mpcarea este actul
de nlturare a rspunderii penale pentru o infraciune uoar sau mai puin grav, iar
n cazul minorilor, i pentru o infraciune grav, infraciuni prevzute la capitolele II
VI din Partea special, precum i n cazurile prevzute de procedura penal. Deci
referindu-ne la infractorii majori mpcarea este posibil doar n cazul comiterii
infraciunilor penale pentru care legea prevede pedeaps maxim cu nchisoare pe un
termen de pn la 5 ani inclusiv, iar pentru infractorii minori mpcarea este posibil i
n cazul comiterii infraciunilor grave contra vieii i sntii persoanei, contra
libertii, cinstei i demnitii persoanei, infraciuni privind viaa sexual, contra
drepturilor politice, de munc i altor drepturi constituionale, contra patrimoniului,
pentru care legea penal prevede pedeaps maxim cu nchisoare pe un termen de
pn la 15 ani inclusiv. Specific este abordat mpcarea n cazurile infraciunilor
comise de minori, legislatorul a lrgit considerabil limitele pentru operarea mpcrii
n cauzele cu infractori minori. Logica acestei aciuni este n reducerea aplicrii
sanciunilor privative de libertate, n condiia inutilitii i chiar periculozitii
acestora pentru persoana n formare, recunoscute de ctre majoritatea teoreticienilor i
9

practicienilor, precum i meliabilitatea minorilor, lipsa unui stereotip asocial

pronunat n multitudinea cazurilor.
n acest context, prezint interes evoluia instituiei mpcrii. Astfel, conform
Codului de Procedur Penal a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneti
mpcarea era una dintre cauzele care exclud pornirea procesului penal. Astfel, n
art.5, pct.6) al Codului este stipulat: procesul penal nu poate fi pornit, iar procesul
pornit trebuie s nceteze dac partea vtmat s-a mpcat cu nvinuitul n cauzele
care pot fi pornite numai la plngerea prii vtmate cu excepia cazurilor prevzute
de partea a doua a art. 94 din prezentul Cod. Prin urmare, mpcarea producea la
efectul scontat doar dac intervenea n cazul comiterii violului, cauzarea de pagube
materiale prin nelciune sau abuz de ncredere, nclcarea dreptului de inventator,
nclcarea dreptului de autor, precum i furtul avutului proprietarului svrit de so,
rude, n paguba tutorelui, ori de cel care locuiete mpreun cu partea vtmat sau
este gzduit de aceasta. Totodat, conform art.94al Codului, mpcarea nu excludea
urmrirea penal n cazul dac a survenit n urma comiterii unui furt svrit de cel
care locuiete mpreun cu partea vtmat sau este gzduit de aceasta.
Din cele relatate, reiese c actualul cadru normativ a lrgit considerabil mulimea
infraciunilor ce permite aplicarea mpcrii cu ncetarea urmririi penale i
nlturarea rspunderii penale.
Legislatorul romn nu stabilete expres n art. 132 al Codului Penal mpcarea
prilor n ce cazuri aceasta nltur rspunderea penal, dar desluim concepia
legislatorului prin prisma a dou Decizii cu privire la excepia de neconstituionalitate
pronunate de Curtea Constituional a Romniei. Astfel, n Decizia nr.65 din 28
februarie 2002 i Decizia nr.353 din 23 septembrie 2003 referitoare la excepia de
neconstituionalitate a dispoziiilor art. 182 din Codul penal ,,Vtmarea corporal
grav precum i referitoare la excepia de neconstituionalitate a dispoziiilor art. 184
alin. 5 din Codul Penal ,,Vtmarea corporal din culp ce se invocau ca fiind
contrare Constituiei limitnd dreptul la viaa i integritate fizic a persoanei garantat
de stat n baza prevederilor art. 22 alin.(1) i art. 33 alin.(1) din Constituia Romniei.
Curtea a respins ambele excepii de neconstituionalitate. n fundamentarea poziiei
enunate au fost invocate urmtoarele considerente argumentative. n aprarea
10

dreptului la via, integritate corporal i sntate este implicat n mod justificat i

statul, n calitatea sa de reprezentant al societii, ce instituie obligaia general a
tuturor subiectelor de drept de a respecta viaa, integritatea fizic i integritatea
psihic a persoanei. Garantarea acestor drepturi ale persoanei se realizeaz, din punct
de vedere penal, prin incriminarea ca infraciuni a faptelor grave care aduc atingere
acestor valori sociale. Infraciunea constituie o fapt antisocial, care afecteaz
ntreaga societate, iar nu o fapt cu caracter exclusiv privat, nici mcar atunci cnd
prin comiterea ei sunt lezate nemijlocit drepturi sau interese private. Din aceast
concepie decurge att caracterul public, oficial al aciunii penale, ct i caracterul
public al pedepsei. n procesul penal principiul oficialitii constituie regula, iar
legiuitorul este suveran s stabileasc, cu titlu de excepie, situaiile n care voina
persoanei vtmate ar duce la stingerea aciunii penale cu condiia periculozitii
sociale reduse a faptei incriminate. n cazul dispoziiilor criticate nu e stabilit o astfel
de excepie datorit pericolului social ridicat al infraciunii de vtmare corporal
grav. Din cele menionate anterior conchidem c criteriu pentru determinarea
limitelor mpcrii legislatorul romn a utilizat gradul pericolului social al faptei,
reducnd limitele mpcrii la infraciunile ce reprezint pericol social redus,
specificnd posibilitatea mpcrii n coninutul diverselor articole privind
infraciunile ce se supun condiiei date. n principiu, cele afirmate mai sus justific
atitudinea nu doar a Romniei dar i a altor state referitor la spectrul utilizrii opiunii
prii vtmate de a se mpca cu infractorul.
Sub aspect comparativ prezint interes tratarea problemei respective de ctre legislaia
rus. Astfel, potrivit art. 76 al Codului Penal al Federaiei Ruse, mpcarea poate
nltura rspunderea penal doar pentru infraciunile mai puin grave i de gravitate
medie comise prima dat, cu condiia reparrii pagubei pricinuite. La rndul su,
conform prevederilor art.15 al Codului Penal al Federaiei Ruse, prin infraciuni mai
puin grave se subneleg faptele prevzute de legea penal comise din intenie ori
impruden pentru care este prevzut ca pedeapsa maxim nchisoarea cu termen
de pn 2 ani, iar prin infraciuni de gravitate medie faptele comise cu intenie
pentru care legea penal prevede pedeapsa maxima cu nchisoare pe termen de pn 5
ani i faptele comise din impruden cu pedeapsa maxim ce depete termenul de 2
11

ani. Rezervarea opiunii de nlturare a rspunderii penale prin mpcare doar pentru
infraciunile mai puin grave i de gravitate medie comise pentru prima dat are
menire de a ngrdi posibilitatea evitrii pedepsei penale de ctre persoanele cu o
vdita atitudine asocial, manifestat fie i prin comiterea unor infraciuni cu un grad
redus de prejudiciabilitate. Remarcm totodat c, comiterea de ctre persoan a
infraciunii pentru prima dat este tratat ca o circumstan atenuant iar infraciunea
repetat i recidiva ca circumstane agravante n legislaia penal autohton, romn i
rus. n caz de comitere a unei infraciuni mai puin grave ori de gravitate medie
pentru a doua sau a treia dat, etc. mpcarea deja nu va mai nltur rspunderea
penal ci, posibil, va fi perceput ca o circumstan atenuant, nu ns i n cazurile de
acuzare privat cnd n baza mpcrii victima retrage plngerea.

Concluzie: Complexitatea actuala a relatiilor sociale conditioneaza aplicarea unor

solutii optime pentru rezolvarea conflictelor, caracterizate prin eficienta, rapiditate
si nivel ridicat de satisfacere a pretentiilor. Impacarea prezinta una dintree aceste
solutii. In acest context, conflictele iscate in urma comiterii infractiunilor poarta un
caracter aparte constituind atentate nu doar la drepturile si interesele legitime a
persoanei vatamate dar si a societatii in general. Statul avind obligatia directa de a
asigura respectarea drepturilor, libertatilor si intereselor legitime a persoanelor
urmeaza sa cumuleze in mod dinamic aceste doua prevederi spre a genera un
mecanism viabil de reglare a raporturilor juridice penale prin aplicarea impacarii.
Institutia medierii este o practica relative noua pentru R.Moldova, care a fost
pilotata in 6 regiuni, de aceea este necesar de extins aceasta practica pentru
asigurarea accesului la serviciile de mediere. Nivelul de informare privind institutia
medierii este foarte scazut de aceea este necesar de continuat activitatile de
informare si sensibilizare a opiniei publice. Principalele obstacole in
implementarea medierii in RM sunt: lipsa de informatii, mecanisme defectuoase de
implementare si insuficienta resurselor financiare. Cele mai importante riscuri
privind implimentarea institutiei medierii sunt recidiva, lipsa controlului asupra
responsabilitatii asumate, neconstientizarea faptei comise si preluarea
comportamentului infractional.
12

Bibliografie:
1. Institutul de reforme penale: Medierea penala in R.Moldova
2. Reafirmarea Drepturilor i Libertilor Fundamentale la 60 de Ani ai
Declaraiei Universale a Drepturilor Omului, Universitatea de Studii
Europene din Moldova, 12 decembrie 2008,
3. Codul penal al R.Moldova.
4. Codul de procedura penala al R.Moldova.
5. Decizia nr.65 din 28 februarie 2002 i Decizia nr.353 din 23 septembrie 2003 referitoare
la excepia de neconstituionalitate a dispoziiilor art. 182 din Codul penal.
6. Codul penal al Federatiei Ruse.

13