9.

Functiile dreptului comparat:

1.Functia de cunoastere a dreptului national
Deoarece dreptul comparat se refera la compararea tuturor sistemelor de drept existente, aproape fara
exceptie, autoriicare au abordat funciile dreptului comparat, au subliniat insemnatatea deosebita pe care o are
dreptul comparat asupracunoasterii propriului sistem de drept, compararea ei cu diferite reglementari.
2.Functia normativa
Functia normativa trebuie inteleasa numai in sensul de sursa de inspiratie, deoarece nu poate fi vorba de
o aplicaredirecta a normelor straine.
3.Functia stiintifica
Functia stiintifica este reprezentata prin faptul ca, comparind diferite sisteme de drept, are loc o perfectionare,
oimbogatire a tuturor ramurilor dreptului national (civi, penal, constitutional, international, al muncii, etc)
4.Functia de a contribui la unificarea legislatiilor
Aceasta functie era considerata ca fiind una principala, mai ales in literatura mai veche a dreptului comparat,
deoareceo abordare stiintifica impune ca orice regula uniforma sa fie determinata in temeiul unei comparatii
dintre normele cereglementau materia in dreptul tuturor tarilor intre care opera unificarea.
Perioada de dinainte de 1900:
Precursorii toate incercariile de periodizare a istoriei dreptului comparat au luat ca moment de reper primul
congres mondial ce a avut loc la Paris in anul 1990.Congresul a adus cristalizari atit de insemnatate incit este
evident ca el a marcat un punct de cotitura hotiritor in orientarea acestei discipline, ca dr comparat a devenit
dupa congres altceva decit ceea ce era inaintea acestuia.Spartanul Licurg sau atenianul Solon doivdin cei mai
mari legiuitori ai lumii vechi calatoreau pe meleaguri starine pt a cunoaste institutilee ,legiile si obiceiurile
altor cetati inainte de a-si edicta propriile legii.
-Englezii: desi englezii au fost mereu cunoscuti pentru conservatismul lor, ei au facut cea
mai mare parte amuncii de pioneer in domeniul dreptului comparat.-Francezii: gindirea filozofica si
juridical franceza a adus o contribuite pretioasa la definirea premiselor dreptului comparat, avind
un aport deosebit, in special, prin intermediul marelui Montesquieu.-Germanii: reprezentantul
germanilor in cadrul aparitiei dreptului roman a fost Gottfried Wilhelm Leibnitz, care reclama
unitatea reala a intregii lumi.-Italienii si spaniolii: ideologia lor in necesitatea dreptului
comparata a fost cea de impunere a unei stiinte autonome a legislatiilor comparate.