Am vzut vechi corbii plutind ca nite lebede n somn Dincolo de Tyre cum numesc satul oamenii din jur Tangnd cu-un caric greu de ani, prin valuri albite de nesomn, Spre Famagusta i spre soarele altui trm care ncinge Ciprul cu un cerc de foc, sub cerul de azur; i toate-acele nave veneau desigur din alte vremi i ape, Cnd n volte largi i-n sunete de tun asurzitoare Transportau n cal sclavi armii, rodii i migdale verzi, Hituite prin saline pulberi de piraii genovezi Pn cnd iadul se revrsa pe puni s se adape Cu fiere, suc de fructe, ap i cu snge ct ncape. Dar azi, trec lin pe marea prietenoas, primitoare, Vopsite n albastru de Canare sau verde irlandez, Cu bompresul ncrustat cu ramuri de-aur sclipitoare. Dar am mai vzut, desprins parc din al altui secol miez, Ivindu-se nluc prin umbra zorilor i-a spumii, Ceoas siluet-n n golful nconjurat de flori, O nav obosit, desprins parc din tinereea lumii; i, cu mirare czut n mine, respirnd fiori, M-am gndit cine tie, cine tie poate-acelai (Avnd alte culori, rpit-n apele Mrii Egee Cu pupa vopsit n albastru intens, mpins de maree ) Vorbre marinar pleuv (cu-ai lui doisprezece tovari Trgnd la rame transpirai, cu rni n palme) Venind dinspre ale Troiei blestemate rmuri albe, Cu cntece i mari minciuni despre un cal de lemn A vrjit echipajul care-a uitat de drum i de consemn... Se putea s fi fost, cine tie, o nav foarte veche; Totui, att de frumoas! M-ateptam ca-n cntec de cimpoi S vd catargul nflorit, un trandafir fr pereche i ntreaga punte nverzit-n catifea de muguri noi.