Sunteți pe pagina 1din 7

CAPITOLUL I

I. 1. NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A


PLAMANULUI
Plamanul este un organ pereche, localizat in cavitatea toracica, de o parte si de alta a
inimii. Plamanii permit intrarea aerului in interiorul corpului in vederea asigurarii
schimburilor de gaze cu sistemul circulator.
Plamanii sunt principalele organe implicate in respiratie. Acestia au forma unei
jumatati de con si sunt acoperiti cu pleura vasculara. Culoarea plamanilor este variabila
cu varsta si in functie de anumiti factori (fumatul, poluarea s.a); la fat culoarea lor este
rosie- bruna, la copil gri-roz, la adult cenusiu. Plamanii cantaresc aproximativ 700 g
fiecare, cel drept fiind putin mai greu decat cel stang.
Capacitatea toracica a plamanilor este aproximativ 5 000 cmc de aer. Consistenta
acestora este elastica iar fata lor externa este convexa si vine in contact cu coastele pe
cand fata interna este plana si vine in contact cu organele din mediastin. Fata externa este
brazdata de santuri adanci numite scizuri, care compartimenteaza plamanii in lobi.
Plamanul drept are doua scizuri care il impart in trei lobi, pe cand plamanul stang are doar
o scizura care il impartein doi lobi.
Fata interna prezinta hilul pulmonary, locul in care patrund / de unde ies vasele, nervii
si bronhia principala. La plamanul stang se descrie anterior de hil impresiunea cardiaca si
impresiunea lasata de aorta descendenta. In ceea ce priveste plamanul drept , anterior de
hil se gaseste tot impresiundeacardiaca insa de dimensiuni mai reduse decat la plamanul
stang si impresiunule venei cave superioare si venei cave inferioare. Tot la acest nivel se
descrie impresiunea marii vene azygos.
Baza pulmonara are aspect concave si vine in contact cu diafragma. Prin intermediul
acesteia, plamanii au raport cu ficatul in dreapta si fundul gastric si splina in stanga.
Varful pulmonar depaseste in sus prima coasta, venind in raport cu organele de la
nivelul bazei gatului.

Marginea anterioara a plamanilor este ascutita si este localizat posterior de stern, fiind
acoperita de recesul costo-mediastinal.

Marginea posterioara este rotunjita si vine in raport cu coloana vertebrala si


extermitatea posterioara a coastelor.
Plamanii sunt alcatuiti din arbore bronsic, lobuli, ramificatiile vaselor pulmonare si
bronsice, nervi si limfatice, toate fiind cuprinse in tesut conjunctiv.
Bronhia principala patrunde in plaman prin hilul pulmonar si se imparte
intrapulmonar in bronhie lobara superioara, bronhie lobara mijlocie si bronhia lobara
inferioara pentru plamanul drept si bronhie lobara inferioara si superioara pentru
plamanul stang.
Bronhiile lobare se divid ulterior in bronhii segmentare. Acestea asigura aeratia
segmentelor bronhopulmonare.
Bronhiile segmentare se divid in bronchiole lobulare, care la randul lor se se ramifica
in bronchiole respiratorii de la nivelul carora pornesc ductile alveolare care se termina
prin saculeti alveolari.
Alveolele pulmonare au aspectul unor saculeti, cu perete subtire, potrivit pentru
schimburile gazoase. In jurul alveolelor este prezenta o bogata retea de capilare
perialveolare, care formeaza, impreuna cu peretii alveolari, bariera alveolo-capilara.
Bariera alveolo-capilara este formata din surfactant, apa, pneumococitele de tip I,
membrana bazala a peretelui alveolar si a peretelui capilar si peretele capilar. La nivelul
acestei bariere se realizeaza schimburile de gaze dintre alveole si sange.
Vascularizatia plamanilor, plamanul are o dubla vascularizatie: functionala si nutritiva.
Vascularizatia functionala- realizeaza schimburile gazoase si este reprezentata de
trunchiul pulmonar si venele pulmonare care alcatuiesc mica circulatie.
Trunchiul pulmonary incepe cu ventriculul drept, se iparte in artera pulmonara stanga
si dreapta care patrund prin hilul pulmonar. Ajunsa in plaman artera urmareste
ramificatiile arborelui bronsic; patrunzand in lobul pulmonary si se capilarizeaza in jurul
alveolelor pulmonare. La nivelul acesteia retele capilare dioxidul de carbon este cedat
alveoleleor si din alveole patrunde oxigenul care este preluat de venele pulmonare. Aceste
vene parasesc plaminul prin hilul pulmonary si duc sangele cu oxigen in atriul stang, de
unde va trece in ventricululstang care il va impinge prei aorta in tot organismul.
Vascularizatia nutritive face parte din marea circulatie si este reprezentata de artere si
venele bronsice. Arterele bronsice provin prin aorta toracala, iar venele bronsice se
deschid in sistemul azyges.

Plamanii sunt acoperiti de pleura. Aceasta prezinta o folie viscerala si o foita parietala.
Cea viscerala acopera plamanul. Cele doua foite se continua una cu cealalta la nivelul
pediculului pulmonar si al ligamentului pulmonar. Intre cele doua foite se formeaza o
cavitate virtuala in care se afla o cantitate mica de lichid pleural. Cele doua foite sunt
aderente una la cealalta datorita unei presiuni negative dein interioruc cavitatii pleurale.
Cavitatea pleurala devine reala din momentul in care intre cele doua foite se
acumuleaza sange, lichid, aer, puroi sau limfa.
Mediastinul este o regiune topografica limitata lateral de fetele interne ale celor doi
plamani, inferior si diafragm, anterior de stern iar posterior de coloana vertebrala toracala
si de catre extremitatiile posterioare ale coastelor. In mediastine se gasesc: inima invelita
de pericard, vasele mari; venele cave superioare si inferioare, cele patru vene pulmonare,
artera aorta, trunchiul pulmonary cu ramurilelui, traheea si cele doua bronhii principale.
Plamanii au diferite metode de a se proteja de iritanti. In primul rand nasul actioneaza
ca un filtru care previne intrarea particuleleor mari de poluanti in plamani. Daca totusi un
agent iritanta reuseste sa patrunda in plamani, acesta se va bloca in stratul fin de mucus
care tapeteaza caile respiratorii. Epligota previne acest mucus sa patrunda in cavitatea

bucala, fara ca acest lucru sa fie simtit. Cilii sunt responsabili de transportul mucusului.
Eliminarea sputei nu este normala, ea aparand doar in cazul in care individual sufera de
bronsita acuta, infectie la nivel pulmonar, sau complicatii ale BOPC.
Plamanii sunt responsabili in primul rand cu respiratia. Aceasta este reprezentata
de schimbul de oxygen si de dioxid de carbon intre organism si mediul exterior.
Functional, respiratia a fost impartita in patru:
1.Ventilatia pulmonara, doi factori importanti influenteaza dimensiunea plamanilor:
miscarile de ridicare- coborare ale diafragmului si ridicarea si coborarea coastelor.
Respiratia de repaus se realizeaza prin miscarile diafragmului.
Ridicarea grilajului costal duce la proiectarea anterioara a sternului, indepartandu-l de
coloana vertebrala, marind in acest fel diametrul anterior-posterior cu aproximativ 20 %
in inspiratia maxima fata de expiratie. Ridicarea grilajului costal se realizeaza cu ajutorul
muschilor inspiratori, iar coborarea acestuia cu ajutorul muschiloe expirator.
Presiunea pleurala este presiunea din cavitatea dintre pleura viscerala si cea parietala.
Aceasta este negative din cauza unei succtiuni permanente la acest nivel.
Presiunea alveolara este in repaus echivalenta cu presiunea atmosferica, insa pentru a
permite intrarea aerului in plamani pe parcursul inspiratiei, presiunea de la acest nivel
trebuie sa fie negativa. Astfel ea ajunge la -1 cm H2O pentru doua secunde necesare
inspiratiei.

Complianta pulmonara reprezinta masura in care plamanii cresc in volum pentru


fiecare unitate de crestere a presiunii transpulmonare. Valorilea compliantei totale la adult este
de aproximativ 200ml/cm H2O.
Fortele elastice pulmonare sunt cele responsabile de diferentele aparute pe curba
compliantei inspiratorii si expiratorii. Aceste forte sunt:
-fortele elastice ale tesutului pulmonar
-fortele elastice produse de tensiunea superficiala a lichidului care tapeteaza in
interior peretii alveolari.
Plamanii sunt bogati in colagen si elastina. Fibrele de elastina se intend in volume
pulmonare mici si medii si fibrele de colagen au rolul de a preveni supradistensia la
volume pulmonare mari. Forta de tensiune superficiala apare ca urmare a extensiei unor
forte manifestate la interfata dintre doua stari de agregare ( de exemplu lichi si gaz).
Aceste forte au tendinta de a micsora suprafata de contact, aceste forte se formeaza si la
nivel alveolar, intrucat suprafata alveolelor este acoperita de lichid, iar interiorul acestora
contine aer. In acest fel aerul alveolar are tendinta de a iesi din alveole, iar ele sa se
colabeze. Acest fenomen este regasit in toate spatiile aeriene pulmonare deci efectul
general este aparitia fortei de tensiune superficiala.
Contractia musculaturii inspiratorii are loc in inspire pentru respiratia de repaus,
expirul fiind un process pasiv, aparut ca urmare a recului elastic al plamanilor si a
structurilor elastice din cutia toracica in concluzie, muschii resiratorii efectueaza lucru
mecanic doar pentru inspir in aceasta situatie. Lucrul mecanic poate fi sistematizat in trei
fractiuni:
-necesara pentru expansionarea plamanilor impotriva fortelor elastice proprii, ceea
ce poarta denumirea de travaliu compliant sau lucru mecanic elastic.
-necesara pentru depasirea vascozitatii pulmonare si a structurilor peretelui toracic,
numita lucrul mecanic al rezistentei tisulare
-necesare pentru depasirea rezistentei opusa de caile aeriene in momentul trecerii
aerului in interiorul plamanilor, denumita lucru mecanic ale rezistentei cailor aeriene.
2.Difuziunea oxigenului si dioxidului de carbon intre alveole si sange
Difuziunea reprezinta miscarea moleculelor de gaz unele printer altele. Din cinetica
acestor molecule rezulta energia necesara difuziunii.
Rata difuziunii gazelor respiratorii este direct proportionala cu presiunea exercitata de
fiecare gaz, care poarta denumirea de presiune partiala a gazelor.

Odata patruns in caile respiratorii, aerul este umidifiat. Concentratia gazelor I aerul
alveolar difera foarte mult de cea din aerul atmosferic; aerul alveolar este inlocuit partial
cu aerul atmosferic, la fiecare respiratie, din aerul alveolar se extrage permanent oxigenul
si se primeste permanent dioxid de carbon de la plamani.
Membrana respiratore este formata din endoteliu capilar, interstitulu pulmonary,
epiteliu alveolar sisurfactant. R ata difuziunii gazelor prin membrane respiratorie este
influentata de anumiti factori:
-presiunea partiala a gazului in alveola
-presiunea partiala a gazului in capilarul pulmonar
-dimensiunile membranei respiratorii
-coeficientul de difuziune a gazului
Difuziunea oxigenului se realizeaza din aerul alveolar spre sangele din capilarele
pulmonare, pentru ca presiunea partiala a oxigenului in aerul alveolar este de 100 mm Hg
pe cand in sangele din capilarele pulmonare este de 40 mm Hg.
Difuziunea dioxidului de carbon se realizeaza dinspre sangele din capilarele
pulmonare spre alveole intrucat presiunea sangelui din capilarele pulmonare este de 46
mm Hg pe cand aerul alveolar are 40 mm Hg.
3.Transportul oxigenului si dioxidului de carbon prin sange si lichidele
organismului spre si de la cellule
a). Oxigenul, odata dizolvat in plasma capilarelor pulmonare, difuzeaza in eritrocite la
nivelul carora se combina cu ionii de fier, formand oxihemoglobina. Sangele arterial
transporta 20 ml oxygen/dl, dintre care 98,5% e transportata de hemoglobina, restul fiind
dizolvat in plasma. Cantitatea de oxigen care se leaga de hemoglobina depinde de
presiunea partiala a oxigenului.
b). Dioxidul de carbon difuzeaza din celule in capilare, in acest fel determinand
cresterea presiunii sale partiale in sangele venos cu aproximativ 5-6 mm Hg fata de
sangele arterial. Dioxidul de carbon este transportata in plasma:
-dizolvat in plasma (aproximativ 5%)
-sub forma de carbaminohenoglobina (5%)
-sub forma de bicarbonate plasmatic (90%)
4.Reglarea respiratiei este realizata de sistemul nervos central
De aici pleaca stimul prin intermediul nervilor somatici catre muschii respiratori.
Ritmul involuntar al respiratiei este sub controlul bulbului rahidian.

Centrii pontini modifica activitatea centrilor respiratiri bulbari; centrul apneusmatic


determina cresterea duratei inspiratiei, iar centrul pneumotaxic controleaza punctual de
intrerupere al pantei respiratorii,limitand astfel respiratia.