Sunteți pe pagina 1din 30

3.3.

Propagarea fisurilor
Acest proces prezinta 2 stadii:
Stadiul I microfisura, care
nu depaseste marimea
grauntelui cristalin, se dezvolta
in planele de alunecare
existente
Stadiul II fisura se propaga
dupa o directie perpendiculara
pe directia solicitarii

Stadiul II incepe atunci cand fisura are


o lungime suficienta pentru a provoca
o concentrare de tensiuni la varf

Structura cristalina a materialului reprezinta o piedica in


calea dezvoltarii fisurilor
Viteza de dezvoltare a
fisurii / ciclu (incrementul de
lungime / ciclu)
scade atunci cand varful
fisurii se apropie de limita
primului graunte cristalin
creste dupa penetrarea
grauntelui
scade din nou cand ajunge la
limita acestuia
dupa acesta, procesul se
stabilizeaza

Acest tablou se modifica dupa ce frontul fisurii a penetrat


un numar substantial de graunti cristalini

Fisurarea nu se produce in
fiecare graunte in mod arbitrar
si independent de grauntii
adiacenti

Frontul fisurii se dezvolta


continuu si coerent si
impiedica propagarea prea
rapida a varfului fisurii

Propagarea fisurii devine astfel


un proces practic continuu dea lungul intregului front

Frontul fisurii poate fi aproximat


printr-o semi-elipsa
Viteza de propagare a frontului
Depinde de rezistenta
materialului la fisurare
NU depinde de factorii de
supafata

Concluzii
Propagarea fisurilor, spre deosebire de nucleatia
lor, NU mai este un fenomen de suprafata;
Rezistenta la fisurare a materialului este o
proprietate de volum.

3.4. Mecanismul de fisurare sub solicitari


variabile
Etapa initierii fisurilor se considera incheiata atunci cand
propagarea microfisurii nu mai este influentata de
conditiile de suparafata ale materialului
sau
Etapa de propagare a fisurilor in masa materialului
incepe atunci cand rezistenta la fisurare a materialului in
sine controleaza viteza de dezvoltare a fisurii
Initierea fisurilor

Propagarea fisurilor

DURATA DE VIATA LA OBOSEALA

Rupere

Durata acestor doua etape in raport cu durata de viata la oboseala


depinde de microstructura materialului
Procent din durata de viata la oboseala = nr. de cicluri / durabilitatea la
oboseala (nr. de cicluri pana la cedare)

Comentarii
Lungimea initiala a microfisurii a0 depinde de factorii de
suprafata

1.

Daca nucletia incepe de la o suprafata prelucrata fin a0 < 1m


= 10-6 m
Daca porneste dintr-o incluziune are ordinul de marime al
acesteia (< 1 mm)
Singurele fisuri cu lungime detectabila sunt cele care pornesc de
la macrodefecte (de ex. suduri);

2.

Peste 80% din durata de viata la oboseala, fisurile au


lungimi sub 1mm, fiind practic invizibile (exceptie cazul
initieii din defect de supafata);

3.

Curbele trasate cu linie intrerupta sugereaza ca nu toate


fisurile se dezvolta pana la cedare; exista cazuri cand
bariere existente in interiorul materialului au blocat
propagarea acestora.

3.4. Factori care determina mecanismul de


degradare prin oboseala
Structura cristalografica
Nucleatia din incluziuni
Fisuri mici, bariere si obstacole in calea
dezvoltarii fisurilor
Numarul punctelor de nuclatie
Calitatea suprafetelor
Dezvoltarea macrofisurilor si striatii
Efectele mediului inconjurator
Natura solicitarii

3.4.1. Structura cristalografica


Are influenta asupra comportarii mecanice a
materialului in faza de nucleatie a fisurii prin:
Tipul retelei cristaline, anizotropia elastica
Marimea si forma grauntelui cristalin
Posibilitatea de lunecare si rezistenta transversala a
retelei
Textura (variatia orientarii cristalului de la un graunte la
altul)

Reprezentare simplificata a distributiei neuniforme a tensiunilor din


grauntii cristalini datorata anizotropiei elastice

3.4.2. Nucletia din incluziuni


Efectele incluziunilor:
Afecteaza distributia
tensiunilor la nivel microscopic
(au efectul unor concentratori
de tensiune locali)
Induc nucleatia fisurilor chiar si
atunci cand nu sunt situate la
suprafata (dar in apropierea
acesteia vezi figura)
Prezenta unui numar mare de
incluziuni (cazul otelurilor inalt
aliate) duce la reducerea
rezistentei la obosela

Incluziune = impuritate de
dimensiuni microscopice
(datorata in principal
tehnologiei de producere a
metalelor si aliajelor)

3.4.3. Fisuri mici, bariere si obstacole in calea


propagarii fisurilor
Mici fisuri de obosela pot sa apara la
valori ale tensiunii situate sub
rezistenta la oboseala.
Acestea insa nu se propaga datorita
barierelor interne reprezentate de
granitele grauntilor cristalini care
impiedica lunecarea ciclica la varful
fisurii

Rezistenta la oboseala = valoarea minima a amplitudinii


solicitarii ciclice a pentru care nuclatia fisurilor nu este
urmata de dezvoltarea lor pana la cedare
Rezistententa la oboseala este un prag in ceea ce
priveste propagarea fisurilor dar nu si pentru aparitia
acestora.

3.4.4. Numarul punctelor de nuclatie

Cedarea prin oboseala apare


ca o rupere localizata.
Nucleatia se produce in
punctul cel mai slab al
elementului. Acest lucru este
valabil pentru valori mici ale
amplitudinii ciclului (apropiate
de rezistenta la oboseala).

Pentru amplitudini mari, apar


mai multe puncte de nucleatie.
Dintre acestea, unul evolueaza
pana la rupere, altele fiind in
diferite stadii de dezvoltare. Cu
cat creste amplitudinea,
sporeste numarul punctelor de
nucleatie.

3.4.5. Calitatea suprafetelor


Calitatea suprafetelor are efecte asupra etapei de initiere a
fisurilor prin:
Rugozitate
Defecte : zgarieturi, adancituri, urme de lovituri
Ornamente aplicate
Tratamente de supafata: anodizare, nitrare etc.
Finisaje aplicate: tencuieli, decarburizare etc.

3.4.6. Dezvoltarea macrofisurilor si striatii


Dezvoltarea fisurilor de oboseala
Nu depinde de conditiile de
suprafata
Este conditionata de
proprietatile de masa ale
materialului
Directia de dezvoltare este
perpendiculara pe directia
tensiunii principale maxime
Lunecarile produse nu sunt
complet reversibile datorita
autoconsolidarii apar striatii

Dezvoltarea fisurii are loc in fiecare ciclu de incarcare

Distanta intre striatii masoara viteza de crestere a lungimii fisurii

Prezenta striatiilor in sectiunea de rupere implica o rupere prin


oboseala (absenta acestora insa nu o exclude)

Modelul formarii striatiilor

3.4.7. Efectele mediului inconjurator


Poate afecta ambele
etape ale procesului de
fisurare la oboseala
Mediul exterior coroziv:
Accelereaza ruperea prin
oboseala (reduce numarul
de cicluri pana la rupere)
Reduce rezistenta la
oboseala

Efectele corozive sunt


fenomene dependente
de timp.
Ele sunt potentate de:
- Frecventa ciclului de
solicitare (nr. cicluri in
unitatea de timp)

- Profilul ciclului fig.


(forma incarcarii ciclice)

3.4.8. Natura solicitarii


Intindere ciclica
max apare pe directii inclinate la
45
0 pe aceste directii tinde
sa deschida fisura si
accelereaza trecerea de la
microfisurare la propagare

Torsiune ciclica
max apare in plane paralele sau
perpendiculare la axa
longitudinala
= 0 pe aceste directii
nucleatia este problematica la
amplitudini reduse

Ruperea prin oboseala la torsiune ciclica cu amplitudine


mare

3.5. Aspecte caracteristice ale ruperii prin


oboseala
Aspecte microscopice
Transgranulatie
Striatii

Aspecte macroscopice
Lipsa deformatiilor plastice semnificative
Benzi de crestere a fisurii
Directia de propagare a fisurilor perpendiculara pe
tensiunea principala maxima
Pasi radiali
Prezenta nucleilor

Aspecte microscopice ale ruperii prin oboseala

Aspecte macroscopice ale ruperii prin oboseala

Concluziile Capitolului 3
1.

Oboseala metalelor este ascociata cu dislocatia


lunecarea ciclica nucleatia propagarea fisurii
rupere.

2.

Durata de viata la oboseala a unui material cuprinde 2


etape:

3.

Initierea fisurilor (nucleatia fisurilor la suprafata si


formarea microfisurilor)
Propagarea fisurilor in masa elementului pana la cedare

Etapa initierii fisurilor ocupa, in cele mai multe cazuri,


cea mai mare parte din durata de viata a elementului

4.

Etapa initierii fisurilor este un fenomen de suprafata,


foarte sensibil la conditiile acesteia (rugozitate,
coroziune, prelucrare, defecte).

5.

In etapa de propagare a fisurilor, oboseala este un


fenomen de masa, depinzand de rezistenta
materialului la fisurare.

6.

Microfisurarea poate sa apara si la valori inferioare


rezistentei la oboseala. In acest caz, microfisurile sunt
arestate de bariere ale microstructurii materialului si
nu evoluaza in macrofisuri de oboseala.

7.

Mediul coroziv afecteaza negativ ambele etape ale


duratei de viata la oboseala; frecventa ciclului si profilul
sau devin in acest caz variabile importante in stabilirea
rezistentei la oboseala.

8.

Evaluarea proprietatilor materialului la oboseala


trebuie facuta distinct in cele 2 etape ale duratei de
viata, corespunzator mecanismelor care guverneaza.