WILLIAM HARVEY (1578-1657), medic englez, desco-peritorul circulatiei sangelui.

La 20 de
ani urmeaza, la Padova, o instruire medicala cu cei mai de seama pro-fesori ai timpului Ulterior,
profesor de anatomie si chirurgie la Londra, Harvey expune, in anul 1616, in prelegerea
inaugurala a cursului de Anatomic, dupa numeroase observant si experimente, conceptia sa despre
circulatia sangelui. Ani in sir verifica minupos probele experimentale, pentru ca in 1628 sa publice
una dintre cele mai importante lucrari din istoria medicinei: Exercitatio analomica de motu cordis
et sanguinis in animabilus. Acest text istoric al medicinei confine doar 72 de pagini, in care
Harvey respinge mai intai erorile clasicilor, ceea ce in spiritui scolasticii medicale era un
sacrilegiu, pentru ca apoi sa descrie cu o claritate depiina circulatia sangelui in organism, Chiar
daca majoritatea corpului medical a adoptat doctrina sa, o serie de nume mari ale epocii l-au
respins. Inainte de moarte. Harvey si-a pierdut vederea, dar s-a consolat cu faptui ca teoria sa era
aproape universal adoptata.

HABENULA, s. f. I habenula, s. f. / habenula.

NA: habe-nula. [Lat. habenu]a, dim. dt. la
habena = curea, frau, lig-ament.] 1) Fiecare din
cele doua cordoane care au originea la nivelul
polului anterior al *epifizei, denumite si tija sau
fraul epifizei. H. leaga epifiza de hipotalamus.
Sin.: peduncul anterior al epifizei. 2) Structure)
anatomica In forma de panglica.

HABITUS, s. n. / habitus, s. m. / habitus, habit. [Lat. habitus =

aspect exterior, mod de a fii de. ia hahere = a avea o insufire
caracte.ristic.a.] AspectuI general al corpului uman, con-siderat
ca expresie exterioara a starii de sanatate sau de boala a unui
subiect. Exista, evident, un h. fiziologic si numeroase h.
morbide.
HAEMOPHILUS / Haemophilus / Haemophilus. [Qr. Aoimo,
-atos = sange; philos = prieten, de [a philein = a iu6i.[ Gen de
bacterii ..gramnegative care se dezvolta pe mediu de cul-tura cu
sange proaspat, incluzand: H. aegypticus, cauza con-junctivitei
contagioase; H. ducreyi, agent etiologic al ulcerului genital
moale (*sancru moale); H. duplex determina blefaroconjunctivita; H. influenzae (bacilul Koch-Weeks sau Pfeiffer)
face parte din flora normala a nazofaringelui, dar poate cauza
'influenza epidemica, iar la copil meningita bacteriana si
epiglotita acuta potential fatala; H. vagina-lis, asodat uneori In
vaginite.
HALENA, s. f. / haleine, s. f. / breath. [Lot. halare = a rOspandi
m miros, a e^ata.] Denumire data aerului care iese din plamani
m timpul 'expiratiei. V. si fetor, halitoza.
HALITOZA, s. f. / halitose, s. f. / halitosis. [Lat. hatitus =
sufiart, t}(haiare.i dufi.owe, de [a halare = a rdspdndi un miros,
a tJ(aia,\ Mires neplacut al *halenei, a carui origine este la
nivelul cavitatii bucale. Sin.: fetor oris.
HALLUX RIGIDUS / hallux rigidus / hallux rigidus. Rigiditate a
halucelui Insotita de dureri la mers, din cauza unei artroze
primitive metatarso-falangiene.
HALLUX VALGUS / hallux valgus / hallux valgus. Deformare
caracterizata prin devierea laterala (In afara) a halucelui. Poate
antrena o subluxatie a articulatiei metatarsofalangiene, care
este de obicei hipertrofiata.
HALLUX VARUS / hallux varus / hallux varus, pigeon toe.
Deviere mediana a halucelui, de origine congenitala (frecvent)
sau castigata (artroza deformanta). Halucele este deplasat
mauntru, formand cu al doilea deget al piciorului un unghi de 7590.
HALOFIL, adj. / halophile, adj. / halophilic. {Qr. hals, halos
sore; philos = prie-tw, de (a philein = a iu6i] 1) Care

prezinta afinitate pentru halogeni. 2) Care se dezvolta In mediu

salin.
HALOGEN, s. m., adj. / halogene, s. m., adj. / halogen. \Qr.
hals, halos = sore.; gennan = a produce.] Nume generic pentru
elementele grupei a Vll-a din sistemul periodic: *fluor, *clor,
*brom, *iod si astatiniu. H. formeaza acizi prin combinarea cu
hidrogenul si saruri prin combinare cu metalele. Sarurile sunt
denumite m functie de h. continut: fluoruri, cloruri, bromuri, ioduri.
0 serie dintre aceste saruri, ca si h., prezinta impor-tanta In
fiziologie, patologie sau uneori ca medicamente.
HALOMEGALIE, s. f. / hallom6galie, s. f. / hallomegalia,
hypertrophy of the great toe. [Lat. haHiix, -ids = de.ge.tui
mare de. [a picwr; gr. megas, megalos = mare..} Hipertrofie
congenitala a degetului mare al piciorului (haluce).
HALOPERIDOL, s. m. / haloperidol, s. m. / haloperidol. (DCI)
*Neuroleptic administrat per os sau parenteral, activ In psino-zeie
acute si cronice, utitizat, de asemenea, si ca 'antiemetic.
HALOTAN, s. m. / halothane, s. m. / halothane. (DCI) Anes-tezic
administrat prin inhalatie (2-bromo-2-cloro-1,1,1-trifluore-tan),
foarte maniabil, dar cu efect hepatotoxic. V. anestezice generale.
HALOU, s. n. / halo, s. m. / halo. [Lat; gr. halos = disc.] 1) Nimb,
cere luminos. 2) Cere luminos sau colorat care In-conjoara
pupila, vizibil In 'glaucom. 3) Marginea 'maculei lutea observata
la examenul oftalmoscopic. 4) H. Fick spare In ca-zul lentilelor de
contact. 5) H. sen;/, se poate observa la varst-nici, In jurul papilei
optice. 6) H. hipoecogen, pe o imagine ecografica etc.
HALUCE, s. n. / halius, hallux, s. m. / hallux, halluces (pi.). NA:
hallux. [Lat. hal]ux, -ids = degetui mare de la. picwr.] DegetuI
mare al piciorului.
HALUCINATIE, s. f. I hallucination, s. f. / hallucination. [Lat.
hallucinatio, -onis = aiurealdi de [a halliidnare = a aiura.]
Perceptie fara object, adica In absenta oricarei stimulari din
exterior. Se deosebeste de *iluzie, care reprezinta perceptia deformata a unui obiect real. Sunt descrise doua mari tipuri de h.:
1) H. psihotice, caracterizate prin absenta caracterului sen-zorial.
2) H. senzoriale sau psihosenzoriale, mai frecvente, se clasifica
In functie de analizatori: h. auditive, vizuale, olfactive, tactile,
gustative. De obicei plurisenzoriale, h. sunt legate de o serie de
fenomene si idei care preocupa bolnavul. H. apar In: alcoolism,
epilepsie, schizofrenie, tumori cerebrale, intoxi-catii, infectii grave
etc.
HALUCINOGEN, adj., s. n. / hallucinogene, adj., s. m. / hallucinogen, hallucinogenic (1). [Lat. halludnare = a aiura,

483

HALUCIN02A
gr. gennan = a produce.] 1) Care provoaca halucinatii. 2) Denumire generica pentru o serie de substante chimice, naturale
sau sintetice, care determina alterarea perceptiilor (Indeosebi a
celei vizuale), a starii de spirit si a gandirii. Desi multe h. prezinta
similitudini de structure) cu *neuromediatori fiziologid ca
*serotonina ?i *catecoiaminele, rnecanismul lor de actiune este
diferit. Ex. de h.: LSD (dietilamida acidului lisergic) si mescalina.
HALUCINOZA, s. f. / hallucinose, s. f. / hallucinosis. [Lett.
halluciaare = a. aiura; -oza.] Perturbare de perceptie 'in care,
spre deosebire de "halucinatie, convingerea bolnavului este mai
putin intensa. El are nevoie de verificari, iar probele con-trarii ale
celor din jur sunt luate In considerate. Survine In-deosebi In
alcoolismul cronic.
HAMARTOM, s. n. / hamartome, s. m. / hamartoma. \Cjr.
hamartia = defect corporal, -oma.] Malformatie pseudotumo-rala
caracterizata printr-o cantitate excesiva sau o dispunere
anormala a celulelor, Intr-un tesut sau Intr-un organ ~\n care
acestea exista In mod normal. H. nu este "neterotop, deosebindu-se astfel de "coristom.
HANDICAP, s. n. / handicap, s. m. / handicap. ['Eng[. hand in
cap = mand in cdciuCd, termen de joc de. noroc, apoi. cursd de.
cm unfit sanseie sunt egaiizate printr-o greutate. mai mare.
purtata lit cei mai 6uni; prin e^tensie,, dezavantaj, infe.ri.ori-tate.}
Dezavantaj social sau profesional, stare de inferioritate
determinate de o infirmitate sau de o boala. H. poate fi sen-zorial
(vizual, auditiv), fine (neurologic, muscular etc.) sau mental
(deficienta intelectuala, afectiuni psihastenice). Cauzele
generatoare de h. sunt foarte variate: anomalii genetice, malformatii, boli cardiovasculare, respiratorii, reumatismale, infectioase etc. H. trebuie evaluat In functie de varsta, sex, fac-tori
culturali si sodali. V. si infirmitate, invaliditate.
HANDICAPAT, adj., s. m. si f. / handicape, -e, adj., s. m. et f. /
handicapped, disabled. \V. etimohgia te.nnenv.iui handicap.}
(Persoana) care prezinta un "handicap cu conse-cinte asupra
capacitatii de lucru, din cauza diminuarii posibilita-tilor de efort
fizic sau intelectual.
HAPLOID, adj. / haplo'lde, adj. / haploid. [Cfr. haploos = sin-gur;
eidos = forma.] Despre un nucleu sau o celula care po-seda un
singur set de cromozomi, adica o singura copie din fiecare dintre
cromozomii proprii speciei (23 la om). Numarul h. de cromozomi
se noteaza cu n. *Gametii, formati prin *me-ioza, sunt celule h., a
caror fuziune prin *fecundatie reface nu-marul normal (*diploid)
de cromozomi.
HAPLOIDIE, s. f. / haplo'idie, s. f. / haploidy. [Cjr. haploos =
singw; eidos = forma,] Starea unei celule *haploide.
HAPLOIDIZARE, s. f. / haploldisation. s. f. / haploidisation. [Cjr.
haploos = singur; eidos = forma,] Trecerea din starea de *diploid
In starea de *haploid prin pierderea progresiva a cromozomilor.
HAPLOTIP, s. n. / haplotype, s. m. / haplotype. [jr. haploos =
singw; typos = tip, model, marca.] 1) Jumatate din ansam-blul
genelor, adica din lotui de cromozomi, indiferent daca pro-vine de
la mama sau de la tata. Doua h. alcatuiesc un *geno-tip. H. se
transmite ca o unitate, de la unul din parinti. 2) Mai frecvent,
termenul se aplica genelor purtate de un singur cro-mozom al
unei perechi: fie ansamblul acestor gene, fie doar unui grup
dintre acestea. In general, termenul este utilizat In imunologie
pentru a desemna una sau mai multe gene, co. mandand un antigen sanguin sau tisular, situata (situate) pe un
singur cromozom.
HAPTENA, s. f. / haptene, s. m. / hapten(e). \Gjr. haptein = a
prinde., a atasa.] Molecula prea mica pentru a fi imuno-genica,
adica pentru a determina formarea de anticorpi, fiind denumita de
aceea si antigen incomplet sau partial. Desi h.

484

HEBOIDOFRENIE
nu pot induce un raspuns imun prin ele Insele, pot reactiona cu
produsii acestui raspuns (celule si molecule). Pentru a de-veni
imunogenica si pentru a dobandi proprietatile unui antigen, h.
este legata de o proteina care Ti serveste de suport sau este
adsorbita la suprafata unor particule In suspensie. Odata format
anticorpul specific, h. se poate cupla cu acesta daca nu este
cuplata cu proteina purtatoare. Ex. de h.: antibiotice, anal-gezice,
aiti compusi cu M, mica.
HAPTOFOR, adj., s. m. / haptophore, adj., s. m. / hapto-phore,
haptophorous. [Qr. haptein = a prinde., a atofa;
pharos = care poartd, de. la pherein = fl. purta, a transporta.]
Termen datorat lui Ehrlich, utilizat pentru a desemna gruparea ce
provoaca unirea unui *antigen cu un anume *anticorp sau legarea
la *receptorii celulari.
HAPTOGLOBINA, s. f. / haptoglobine, s. f. / haptoglobin. \Qr.
haptein = a prinde, a. atasa; [at. globus = {flofi; -ina.] Globulina
din ser care migreaza la electroforeza cu alfa^-globu-linele.
Reprezinta transportorul specific al hemoglobinei. Exista mai
multe tipuri de h. V. si tab. const. hematol.
HARTA EPIDEM10LOGICA / carte epidemiologique / epidemiologic map. Reprezentarea evolutiei unei *epidemii pe un
teritoriu limitat geografic sau la scara planetara.
HARTA GENETICA / carte genetique / genetic map. Reprezentare grafica a pozitiei genelor, unele fata de altele, In *genom.
HARTA DE RESTRICTIE / carte de restriction / restriction map.
Reprezentare grafica a localizarilor *situsurilor de restric-tie pe o
molecula de ADN.
HASIS, s. n. / haschisch, haschich s. m. / hashish. \Ar.
hachich = iarba., ca.ne.pa.} 1) Rasina psihotropa extrasa (ca si
'marijuana) din frunzele si inflorescentele de canepa Indiana
(Cannabis indica), extract alcoolic purificat, cu un continut foarte
mare de principii active (canabinoli). H. este frecvent inhalat
(fumat) si determina un complex de simptome cunos-cute sub
nun-iele de ,,betie canabica". Utilizarea sa repetata si prelungita
poate determina o stare de dependents psihica. V. si cannabis,
canabism, marijuana. 2) Termenul este folosit si pentru a denumi
Insasi planta Cannabis indica.
HASISISM, s. n. / haschischisme, s. m. I hashishism. \5\.r.
hachich = ittrfia, cane-pd; -ism.] Sin.: canabism (v.).
HAUSTRATIE, s. f. / haustration, s. f. / haustration. [Lot.
haustrum = punga,\ Formatiune anatomica dilatata, In forma de
punga. Ex.: h. colice - vizibile radiologic, cuprinse intre doua
incizuri si dand colonului un aspect segmentat.
HEBEFRENIE, s. f. / hebephrenie, s. f. / hebephrenia. [Cjr. hehe
= pufie.rtatt, tine.re.te.; phren, -os = minte, spirit.] Forma de
'schizofrenie caracterizata prin debut In adolescenta sau la
adultui tanar. Se caracterizeaza prin refuzul de a comuni-ca,
absenta delirului sau existenta unor idei delirante vagi, halucinatii
discrete, o *discordanta evidenta, caracterul imprevizi-bil si brutal
al comportamentului. Deteriorarea psihica evoluea-za foarte
rapid.
HEBEFRENOCATATONIE, s. f. / h6bephrenocatatonie, s. f. /
hebefrenia-catatonia. [Cjr. hebe = pu6e.rta.te, tinerete; phren,
-os = minte, spirit; kata = in jos, tonos = tensiune..] Psihoza
cronica grava In care se asociaza caracteristicile clinice ale
-hebefreniei cu cele ale 'catatoniei.
HEBETUDINE, s. f. / hebetude, s. f. / hebetude. [Lat. hebetudo, -inis = amortire., pros-tie., de la hebetare = a amorti, a
siiifii si hebes, -etis = sia6, prost.} Stare morbida caracterizata
prin suprimarea facultatilor intelectuale cu conservarea utilizarii
simturilor. Reprezinta primul grad de *stupoare.
HEBOIDOFRENIE, s. f. / h6boidophrenie, s. f. / heboidophre.
nia. [Gjr. hehe = pu6ertate, tine.re.fe; eidos = forma, phrea,
-as = minte, spirit.] Psihoza cronica survenind la tineri, ade-

HECTIC
sea adolescent!, caracterizata printr-un comportament patolo-gic
care evoca dezechilibrul din *psihopatie, asocial cu tul-burari ale
gandirii si idei delirante asemanatoare celor din
*schizofrenie.
HECTIC, adj. / hectique, adj. / hectic. [Cfr. hektikos = ofiif-nuit,
de la ekhein = a ana,] Care persists. Ex.: febra h.
HEDONISM, s. n. / hedonisme, s. m. / hedonism, \Cfr. hedo-ne
= pidcerv, -ism.\ 1) Tip de comportament a carui motivatie
exclusiva este placerea, obtinerea unor satisfactii cu efort minim.
2) In filosofie, doctrina morala care considera ca scop principal al
existentei placerea.
HEDROCEL, s. n. / hedrocele, s. f. / hedrocele. [Qr. hedra =
anus; kele = he-mie, tumora.} Hernia anselor intestinale, unde
acestea proemina la nivelul anusului.
HELCOID, adj. / helcoide, adj. / helcoid. [G,r. helkos - ulcer,
eidos = forma,] Care se aseamana cu un "ulcer.
HELCOLOGIE, s. f. / helcologie, s. f. / helcology. {Gjr. helkos =
ulcer; logos = stiinta,} Studiul sistematic al "ulceratiilor de
diverse cauze.
HELCOZIS, s. n. / helcosis, s. m. / helcosis. [Cfr. helkos =
ulcer, -OZJ'S.] Termen utilizat rar, ca sin. cu "ulceratie.
HELICOBAGTER PYLORI / Helicobacter pylori / holicobac-ter
pylori. [Lat. helix, -ids, gr. helix, -ikos = spiraCii; bak-terion,
dim. de. la bakteria = boston; [at. pylorus, gr. pyloros = portar,
din gr. pyle = poarta, ouros = paznic.] Denumire noua a
microorganismului Campylobacter pylori, care reflecta cele doua
aspecte morfologice ale bacteriei: elice in vivo si adesea
bastonas in vitro. Aceasta bacterie gramnegativa con-stituie,
dupa o perioada de infectie si de iritatie a mucoasei
gastroduodenale, cauza unei gastrite cronice superficiale, cu
evolutie posibila catre ulcere gastrice si duodenale, iar uneori
catre adenocarcinoame sau limfoame gastrice In 1994, OMS a
dasificat H. p., bacterie cu actiune lenta, m grupa agentilor
cancerigeni din clasa I (cei mai periculosi). Modul de transmi-tere
al bacteriei nu este clar. Au fost izolate numeroase suse
bacteriene, dintre care una prezinta o gena particulara, cag A,
care codifica o proteina specifics), fiind prezenta 'in 50% din
gastritele cronice si m totalitatea ulcerelor duodenale; o alta susa
poseda gena vac A, ce codifica o toxina generatoare de leziuni
celulare, in relatie cu ulceratiile. 0 serie de cercetari sugereaza
implicarea H. p. In patologia cardiovasculara. In general, rolul
patogen al H. p. nu este Inca suficient de clar.
HELIODERMITA, s. f. / h61iodermite, s. f. / heliodermatitis,
dermatitis Solaris, sunburn. [Qr. helios = More.; derma, -atos
= pick.; -ita.] Denumire a tuturor afectiunilor cutanate
determinate de razele solare.
HELIOFOBIE s. f. / heliophobic, s. f. / heliophobia. [Qr. helios
= scare.; phobos = frica.} Teama morbida de radiatiile solare.
HELIOPATIE s. f. / heliopathie, s. f. / heliopathy. {Cjr. helios =
scare; pathos = 6oala.} Termen general utilizat pentru a defini
afectiunile cauzate de radiatiile solare.
HELIOTERAPIE, s. f. / heliotherapie, s. f. / heliotherapy. \Qr.
helios = soart'i therapeia = tratament, de. la therapeuem = a.
ingnji.\ Utilizarea luminii solare In scopuri terapeutice sau
profilactice.
HELIX, s. n. / helix, s. m. / helix. NA: helix (2). [Lot. helix,
-ids, gr. helix, -ikos = spirala, melc.} 1) Structura macro-scopica
sau moleculara aranjata In spirala. Ex.: *structura se-cundara de
tip a-helix a proteinelor. 2) Marginea circumferintei care
delimiteaza pavilionul urechii.
HELMINTHES / helminthes / helminthes. {Cjr. helmins, -inthos
= vierme..] Increngatura viermilor paraziti din subregnul Metazoa.
Cuprinde doua subIncrengaturi importante In para-zitologia
umana: ''Plathelrninthes (viermi plati), cu clasele *rre-

HEMANGIOENDOTELIOM
matoda si "Cesfoda, si *Nemathelrninthes (viermi cilindrici), cu
clasele Nematoda, Acanthocephala si Gordiacea. HELMINTIAZA,
s. f. / helminthiase, s. f. / helminthiasis. [Qr. helmins, -inthos =
vierme.; -azo.) Boala parazitara determinata de un vierme din
Increngatura "Helminthes. HELODERMIE, s. f. / h61odermie, s.
f. / helosis. [Qr. helos = ungfiie, e.J(cresce.nta. m forma dt. corn;
derma, -atos = piek.] Nodozitati caloase, de regula indolore,
dezvoltate pe fata dor-sala a articulatiilor falangiene si
metacarpofalangiene. HEM, s. n. / home, s. m. / h(a)eme. [Gfr.
haima, -atos sange..} Gruparea prostetica neproteica a
hemoglobinei, consti-tuita din protoporfirina (*porfirina) avand fixat
un atom de fier feros. Complexul fier-protoporfirina confera
hematiilor culoarea rosie. Legatura h. cu 'globina se stabileste prin
intermediul gru-parilor carboxilice ale lanturilor laterale propionice
ale h. Mole-cula de *hemoglobina contine patru subunitati de
globina si patru molecule de h.
HEMADSORBTIE, s. f. / hemadsorption, s. f. / h(a)emadsorption. \Cjr. haima, -atos = sange.; [at. ad = spre; sorbere = a
Sea, a aspira,] Aderenta globulelor rosii pe alte celule, de obicei
determinata de prezenta unui virus pe suprafata aces-tora din
urma.
HEMAFEREZA, s. f. / hemapherese, s. f. / h(a)emapheresis.
[Cfr. haima, -atos = sange.; aphairesis = piecare., indepdrtare.]
Separarea si prelevarea unei parti (elemente figurate sau plasma,
*plasmafereza) din sangele recoltat, 7n continuare restui fiind
reinjectat la pacient.
HEMAGLUTINARE, s. f. / hemagglutination, s. f. / h(a)emag.
glutination. [Cjr. haima, -atos = sangf, [at. agglutinare = a [ipi,
a uni] *Aglutinarea globulelor rosii sub actiunea fie a unor
aglutinine specifice (reactie antigen-anticorp), fie a unor *hemaglutinine bacteriene sau virale (apartinand Indeosebi grupului
"Myxovirus), fie a unor *lectine ca fitohemaglutinina. Datorita
culorii erifrocitelor, h. se observa usor. Fenomenul de h. se utilizeaza pentru determinarea grupelor sanguine, ca si pentru punerea In evidenta a unor antigeni sau anticorpi. V. si aglu-tinare.
'
HEMAGLUTININA, s. f. / hemagglutinine, s. f. / h(a)emagglutinin. [Cfr. haima, -atos = sange; [at. agglutinare = a. dpi, a.
u.ni; -ina.] 1) Anticorp care provoaca *hemaglutinare. 2) Pro-dus
de origine bacteriana sau constituent viral (Indeosebi In cazul
grupului "Myxovirus) care genereaza aglutinarea hematiilor. 3)
*Lectina dotata cu aceeasi proprietate.
HEMAGLUTINOGEN, s. m. / hemagglutinogene, s. m. /
h(a)emagglutinogen. \Qr. haima, -atos = sange.; [at. agglutinare = a [ipi, a uni; gr. geanan = a produce.} V. grup san-guin.
HEMAJ, s. n. / hemmage, s. m. / hemming, [fr. hemmage,
origine onomatope-ica.} Manevra de Indepartare prin raclaj a
secretiilor si mucozitatilor depuse la nivelul faringelui sau al
laringelui (pe 'corzile vocale) Indeosebi In laringitele cronice
catarale si hipertrofice.
HEMANGIECTAZIE, s. f. / hemangiectasie, s. f. / n(a)emangiectasis. [^r. haima, -atos = sange,; angeion = vas, ektasis =
dita.ta.tie.} Di'atatie permanenta a vaselor sanguine. Ex.: h.
hipertrofica a unui membru, asociata cu varice, angioame sau
aevrisme.
HEMANGIOBLASTOM, s. n. / hemangioblastome, s. m. I
h(a)emangioblastoma. [Qr. haima, -atos = sange.; angeion =
tias; blaslos = germen; -oma.} *Hemangiom capilar malign, cu
localizare, eel mai frecvent, cerebrala. Sin.: angioblastom.
HEMANGIOBLASTOM MULTIPLU / hemangioblastome multiple
/ Lindau's disease. Sin.: boala Lindau (v.).
HEMANGIOENDOTELIOM, s. n. / hemangioendotheliome, s. m.
/ h(a)emangioendothelioma. [Qr. haima, -atos = sa-ngf,
485

HEMANGIOM

angeion = vas; endon = mduntm; Ihele = ridicaturd, mame-ton;

-omo.] Tumora vasculara benigna. Uneori se asociaza cu
'trombocitopenie, ca o consecinta a sechestrarii trombocitelor In
formatiunile tumorale.
HEMANGIOM, s. n. / hemangiome, s. m. / h(a)emangioma. [Cfr.
haima, -atos = sdnge; angeion = ras; -oma.] Tumora benigna
constituita din vase neoformate si dilatate. Sin.: nev vascular.
Forme: 1) h. congenital, defect de dezvoltare embrio-nara a
vaselor sanguine. 2) h. mediastinal, angiom disgene-tic. 3) h.
pulmonar malign, sarcom pulmonar rar. 5) H. splinei, tumora
vasculara a splinei. 6) H. vertebral: angiom osos si-tuat la nivelul
corpului vertebral. 7) H. scleros, v. dermatofi-brom.
HEMANGIOSARCOM, s. n. / h6mangiosarcome, s. m. /
h(a)emanglosarcoma. [Qr. haima, -atos = sdnge; angeion =
vas; sarx, sarkos = came.! oma.] Tumora maligna formata din
proliferarea tesuturilor endotelial si fibroblastic.
HEMARTROZA, s. f. / hemarthrose, s. f. / h(a)emarthrosis. [CfT.
haima, -atos = sdnge; arthron = articiilaf-ie; -ozd.] Pre-zenta
sangelui Intr-o cavitate articulara, de obicei prin ruperea unor
vase sanguine de la acest nivel, ca urmare a unui trau-matism
sau In unele coagulopatii (ex.: In *hemofilie).
HEMATEMEZA, s. f. / h6matemese, s. f. / h(a)ematemesis. [QT.
haima, -atos = sdnge; emesis = vctrsil.tura, de la emein = a
vomita.} Voma cu sange de origine digestiva. H. traduce o
hemoragie digestiva superioara, sangele mai mult sau mai putin
digerat pi'ovenind din esofag, stomac sau duoden. Cau-zeie cele
mai frecvente: ruptura de *varice esofagiene, "ulcer
gastroduodenal si *gastrite hemoragice.
HEMATHIDROZA, s. f. / hemathidrose, s. f. / h(a)ematidro-sis.
[QT. haima, -atos = sange; hidros = suaoare, transpi-ratie, -ozn.]
Eliminarea unor mid cantitati de sange prin porii glandelor
sudoripare. H. poate aparea In stari infectioase grave, purpure sau
In nevropatii.
HEMATIC, adj. / hematique, adj. / h(a)ematic. [Qr. haima, atos = sdnge.] Care este de origine sanguina. HEMATIE, s. f. /
hematic, s. f. / erythrocyte, red cell. [Cjr.
haima, -atos = sdnge.] Sin.: eritrocit (v.). HEMATIMETRIE, s. f. /
hematim6trie, s. f. / h(a)emacytome-try. \Qr. haima, -atos =
sdnge, metron = masura.] Ansamblul masuratorilor efectuate
asupra hematiilor cu ajutorul *hemocito-metrului.
HEMATINA, s. f. / hematine, s. f. / h(a)ematin. [Cjr. haima, -atos
= sdnge; -ina.] *Hem al carui fier feros (bivalent) a fost
transformat In fier feric (trivalent) si care devine astfel impro-priu
transportului de oxigen.
HEMATOCEL, s. n. / hematocele, s. f. / h(a)ematocele. [Gjr.
haima, -atos = sdnge; kele = tumora, HemU.] Desi sensul propriu
este tumora sanguina, termenul este utilizat pentru a desemna
hemoragii Inchistate (hematoame) la niveldl orga-nelor genitale.
Ex.: 1) La barbat - h. scrotal, h. funicular, h. intratesticular. 2) La
femeie - h. peri- sau retrouterin, In pelvis sau, Indeosebi, In fundul
de sac Douglas.
HEMATOCOLPOS, s. n. / hematocolpos, s. m. / h(a)ematocolpos. [Qr. haima, -atos = sdnge; kolpos = vagin.] Masa
pseudotumorala formata prin retentia sangelui menstrual In vagin.
HEMATOCRIT, s. n. / hematocrite, s. m. / h(a)ematocrit, packed
cell volume. {Qr. haima, -atos = sdnge; krinein = a separa de.]
Volumul ocupat de elementele figurate din sange (de fapt de
globulele rosii) Intr-un volum dat de sange. H. se masoara prin
centrifugarea sangelui total Intr-un tub gradat. Se exprima In
procente fata de volumul total al probei de sange si este, In mod
normal, 40-54% la barbat si 36^7% la femeie. RaportuI dintre h. si
numarul de hematii pe mm3
486

HEMATOMIELIE
reprezinta "volumul globular. Scaderea h. impune cautarea unei
*anemii, iar cresterea sa este caracteristica 'poliglobuliilor.
HEMATODERMIE, s. f. / hematodermie, s. f. / h(a)emato-dermia.
\Cjr. haima, -atos = sdnge; derma, -atos = pkte.] Termen care
regrupeaza ansamblul leziunilor cutanate infiltrate, frecvent
maligne, caracterizate histologic prin proliferare intra-cutanata de
celule provenind din liniile hematopoietice. Sub aceasta denumire
sunt reunite localizarile cutanate din hemo-patii limfoide de tip T
(*micosis fungoid, *sindrom Sezary), de tip B (*leucemie limfatica
cronica), *leucemii acute hemoblas-tice, *histiocitoza X si,
frecvent, *boala Kaposi.
HEMATOFAG, adj., s. m. sau f. / hematophage, adj., s. m. ou
f. / h(a)ematophage. {Gjr. haima, -atos = sdnge.; phagein = a
mdnca.] (Parazit) care se hraneste cu sange si poate deveni
astfel vector al unei boli infectioase. Cazul eel mai frecvent:
insecte h.
HEMATOFOBIE, s. f. / hematophobie, s. f. / h(a)ematopho-bia.
[QT. haima, -atos = sdnge; phobos == frica.] Teama pato-logica
de sange.
HEMATOGEN, adj. / hematogene, adj. / h(a)ematogenous. [CfT.
haima, -atos = sange.; gennan = a produce.] 1) Care depinde
de sange. 2) Care este datorat circulatiei sanguine. Ex.:
diseminarea h. a microbilor.
HEMATOIDINA, s. f. / hematoidine, s. f. / h(a)ematoidin. [,r.
haima, -atos = sdnge; oidos = forma; -ina.] Substanta deri-vata
din "hemoglobina, care se formeaza In focarele hemoragice
vechi, sub forma de cristale romboidale, microscopice, de
culoare rosie.
HEMATOLOGIE, s. f. / hematologie, s. f. / h(a)ematology. [Cfr.
haima, -atos = sdnge; logos = ftiinf:a.] Ramura a medi-cinei
avand ca obiect studiul sangelui, al organelor hematopoietice si
al patologiei acestora. In prezent s-au conturat o serie de
subdomenii ale h., ca imunohematologia, fiziopatologia
hemostazei si h. oncologica. H. geografica permite studiul
diferitilor parametri sanguini In functie de tarS si de populatiile din
diferite zone geografice.
HEMATOM, s. n. / hematome, s. m. / h(a)ematoma. [Qr. haima,
-atos = sdnge; -oma.] Colectie de sange, mai mult sau mai putin
Inchistata, acumulata In tesuturi sau Intr-o cavitate naturala. H.
rezulta din cauza ruperii unor vase, ca urmare a unui traumatism,
sau spontan, In anumite boli.
HEMATOM EXTRADURAL / h6matome extradural / epidural
h(a)ematoma. *Epansament sanguin posttraumatic colectat Intre
*dura mater si oasele craniului. Este situat eel mai frecvent In
regiunea sfenotemporoparietala (zona decolabila a lui GerardMarchant) si reprezinta consecinta rupturii unei ramuri a *arterei
meningiene mijiocii, ca urmare a unei fracturi.
HEMATOM RETROPLACENTAR / hematome retroplacentaire /
abruptio placentae. Sin.: apoplexie uteroplacentara (v.).
HEMATOM SUBDURAL / hematome sousdural / subdural
h(a)ematoma. *Epansament sanguin intracranian acut, suba-cut
sau cronic, eel mai frecvent de origine traumatica, uneori
bilateral, dezvoltat Intre dura mater si foita externa a arah-noidei
si extins, de obicei, pe totalitatea convexitatii unei emis-fere.
HEMATOMETRIE, s. f. / hematometre, s. m., hematometrie, s.
f. / h(a)ematometra, h(a)ematometry. {Gjr. haima, -atos =
sangei 1) metra = uter; 2) metron = masura.] 1) Retentia de
sange menstrual In uter. 2) Examinare a sangelui pentru
determinarea numarului, tipurilor si proportiei diferitelor ele-mente
figurate si a cantitatii de hemoglobina.
HEMATOMIELIE, s. f. / hematomyelie, s. f. / h(a)emato-myelia.
[Qr. haima, -atos = sdnge; myelos = maduva.] Hemoragie
intramedulara cu caracter masiv sau sub forma de
microhemoragii punctiforme, produsa In urma unui traumatism

HEMATOPOIET1C
medular sau a unei decompresiuni bruste. H. centrala, v. boala
Minor.
HEMATOPOIETIC, adj. / hematopo'ietique, adj. / h(a)ematopoietic. [Cfr. haima, -atos = sange,; poietikos = care face., can
creeaz.d, de [a poiein = a face.} Care priveste *hemato-poieza.
Ex.: organe h.
HEMATOPOIETINA, s. f. / hematopo'ietine, s. T. / h(a)ematopoietin. [Qr. haima, -atos = sdnge; poietikos = care face, de la
poiein = aJace; -inn.] Sin.: eritropoietina (v.).
HEMATOPOIEZA, s. f. / h6matopoiese, s. f. / h(a)ematopoiesis. [Cfr. haimu, -atos = sange; poiesis = creare, formare,
de. la poiein = a face.} Totalitatea proceselor prin care se
formeaza si se dezvolta celulele sanguine. H. continua tot tim-pul
vietii, asigurand Inlocuirea celulelor Tmbatranite, care sunt
Indepartate din circulatie. La adultui sanatos, h. se produce In
maduva osoasa, dar In unele boli poate aparea o h. extramedulara.
HEMATOPORFIRINA, s. f. / hematoporphyrine, s. f. /
h(a)ematoporphyrin. {Cjr. haima, -atos = sange.; porphyra =
pwpurd; -ina.} Substanta de culoare rosu-Inchis, produs de
descompunerea 'hemului, rezultat al degradarii hemoglobinei.
HEMATOSALPINX, s. n. / hematosalpinx, s. m. / h(a)ematosalpinx. [Cfr. haima, -alos = sange; [at. salpinx, -ingis, gr.
salp'mx, -ingos = trompetd, trompd] Colectie sanguina la nivelul "trompei Fallopio, determinand frecvent aparitia unei formatiuni cu aspect chistic. H. poate aparea In unele *sardni
extrauterine (tubare).
HEMATOSCOP, s. n. / hematoscope, s. m. / h(a)ematoscope.
[Cjr. haima, -atos = sange; skopos == oBservator, de la
skopein = a veded, a e^amina.] Fotometru electronic, util In
determi-narea numarului de elemente figurate din sange.
HEMATOSPECTROSCOPIE, s. f. / h6rnatospectroscopie, s. f. /
h(a)ernatospectroscopy. [Cjr. haima, -atos = sange; iat.
spectrum = aparifie., ardtare; gr. skopia = e^aminare, de la
skopein = a vedea, a e^amina,} Aplicarea *spectroscopiei la
studiul sangelui.
HEMATOSPERMIE, s. f. / hematospermie, s. f. / h(a)ematospermia. [Cjr. haimu, -atos = sange.; sperma, -atos = sdmdntd.] Emisie de sperma amestecata cu sange. Sin.: hemospermie.
HEMATOXILINA, s. f. / hematoxyline, s. f. / h(a)ematoxylin.
Colorant bazofil utilizat In microscopia optica pentru evidentierea selectiva a *cromatinei.
HEMATOZA, s. f. / hematose, s. f. / h(a)ematosis. [Qr. haimu,
atos = sange.; -oza.} Ansamblul schimburilor gazoase
alveolocapilare, de la nivelul plamanilor, In urma carora san-gele
venos se Incarca cu oxigen, devenind sange arterial. H. permite
aportui de oxigen la nivelul celulelor ?i eliminarea bioxidului de
carbon produs de acestea.
HEMATOZOAR, s. n. / hematozoaire, s. m. / h(a)ematozoon.
[CfT. haima = sange; zoon = animal.] Protozoar parazit care
traieste In stadiul adult In sangele vertebratelor.
HEMATURIE, s. f. / hematurie, s. f. / h(a)ematuria. [Cjr. haima,
-atos = sange.; ouron = urina.] Prezenta sangelui sau a
hematiilor In urina. Poate fi de origine: renala, ureterala, vezicala sau uretrala. Este denumita macroscopica, In cazul cand
urina are culoarea rosie sau bruna, si microscopica, daca
prezenta hematiilor nu poate fi confirmata decat la microscop
(peste 5000 hematii/ml).
HEMERALOPIE, s. f. / h6meralopie, s. f. / hemeralopia. [Cfr.
hemera = zi; alaos = orb; ops, opos = rede-re., vaz,.} Termen
care, prin etimologia sa, poate produce confuzie. Etimologic, h.
semnifica incapacitatea de a vedea In plina zi, la lumina.
termenul este utilizat, Insa, gresit, pentru denumirea reducerii
considerabile a acuitatii vizuale cand lumina diminueaza. In

HEMIATROFIE
realitate, pentru aceasta semnificatie termenul corect este
'hesperanopie.
HEMIAGENEZIE, s. f. / hemiagenesie, s. f. / hemiagenesia. [Cyr.
hemi = pe. jumdtate; a - priv.; genesis = producere, de la
geanan = a produce.} Lipsa dezvoltarii unei jumatati din-tr-un
organ.
HEMIAGEUZIE, s. f. / hemiagueusie, s. f. / hemiagcusia. [Cyr.
hemi = pe jumdtate; a - priv.; geiisis = gw>t.\ 'Ageuzie limi-tata la
jumatatea dreapta sau la jumatatea stanga a limbii.
HEMIAGNOZIE, s. f. / hemiagnosie, s. f. / hemiagnosia. \Cfr.
hemi = pe, jumdtate; a - priv.; gnosis = cunoaftere, de la gnoaai
= a cunodfte.} 'Agnozie limitata la o jumatate de corp. /-/.
dureroasa consta In imposibilitatea precizarii si localizarii durerii,
observata la bolnavii cu *hemiplegie aflati in precoma.
HEMIANESTEZIE, s. f. / hemianesthesie, s. f. / hemian(a)esthesia. [Cfr. hemi = pe. jumdtate; an - priv.; aisthesis =
semafi.e, sensibititate.} Tulburare a sensibilitatii tactile, cu localizare hemicorporeala, care consta In cresterea pragului de
perceptie a stimulilor tactili, pana la lipsa totala de perceptie a
acestora. Apare In unele afectiuni neurologice, nivelul lezi-unii
nevraxiale fiind In relatie cu topografia h. Ex.: h. incruci-sata
reprezinta abolirea sensibilitatii hemifaciale asociata cu lipsa de
perceptie a stimulilor durero?i sau termici hemicorpo-reali de
partea opusa, determinata de o leziune laterala pon-tina sau
medulara, care implica atat radacinile senzoriale ale nervului
trigemen, cat si tractui spinotalamic.
HEMIANOPSIE, s. f. / hemianopsie, s. f. / hemianopia, hemianopsia. [Cfr. hemi = pe jumdtate; an - priv.; opsis = vedere,
aspect.} Simptom determinat de o leziune a analizatorului vizual,
de obicei la nivelul nervului optic, si care consta In Ingustarea, la
jumatate, a campului vizual, unilateral sau bilateral. H. este
numita altitudinala cand pacientui nu vede In jumatatea inferioara
a campului vizual, limita dintre cele doua zone fiind orizontala,
dar eel mai frecvent aceasta limita este verticala, pacientui
pierzandu-si vederea In jumatatea externa sau interna a
campului vizual, h. numindu-se laterala. In cazul unei leziuni
retrochiasmatice, h. laterala este omonima (cu pierderea vederii
de partea nazala pentru un ochi si de partea temporala pentru
celalalt ochi). Daca leziunea este chiasmati-ca, h. laterala este
heteronima binazala (pierderea vederii de partea nazala pentru
ambii ochi) sau bitemporala (pierderea vederii bilateral In
jumatatea externa).
HEMIANOSMIE, s. f. / h6mianosmie, s. f. / hemianosmia. [Ofr.
hemi = pe. jumdtate; an - priv.; osme = miros.} Pierderea
unilaterala a simtului mirosului (odoratului).
HEMIASINERGIE, s. f. / h6miasynergie, s. f. / hemiasyner-gia.
[Cfr. hemi = pe jumdtate; a - priv.; syn = impreund;
ergon = luc.ru, ac-pinne, de. la ergein = a lucra.} *Asinergie de o
singura parte a corpului, observata In leziunile cerebelului sau ale
fasciculelor cerebeloase.
HEMIASOMATOGNOZIE, s. f. / hemiasomatognosie, s. f. /
hemisomatoagnosia. \Cjr. hemi = pe jumdtate; a - priv.;
so/no, -otos = corp; gnosis = cunoaftere, de [a gnonai = a
cunoafte.} Pierderea constientei, ignorarea unei jumatati a corpului, In general a partii stangi.
HEMIATAXIE, s. f. / hemiataxie, s. f. / hemiataxia. [Cjr. hemi =
pe jumatate; a - priv.; taxis = ordonare, aranjare, de [a tatlein =
a ordona, a aranja.] Tulburare a coordonarii mis-carilor voluntare
care se observa uneori de partea paralizata In *hemiplegiile
incomplete.
HEMIATETOZA, s. f. / hemiath6tose, s. f. / hemiathetosis. [Cfr.
hemi = pe jumatate; athetos = itefi^at; -o'/.a} *Atetoza care
afecteaza o jumatate a corpului.
HEMIATROFIE, s. f. / hemiatrophie, s. f. / hemiatrophy. [<yr.
hemi = pe jumatate., a priy, trophe = hrana, nutrifie.]
487

HEMIATROFIE FACIALA
*Atrofie limitata la o jumatate a corpului, a unei regiuni sau a unui
organ. Ex.: *h. faciala.
HEMIATROFIE FACIALA / hemiatrophie faciale progressive de
Romberg / facial hemiatrophy. Sin.: sindrom Parry-Romberg
(v.).
HEMIBALISM, s. n. / hemiballisme, s. m. / hemiballism. [Cjr.
hemi = pi jumdtate; ballismos = salt, sariturd] Sindrom caracterizat prin miscari involuntare de amplitudine mare, dezordonate, bruste ale membrelor, limitate la o jumatate de corp.
Cauze: leziuni subtalamice.
HEMIBLOC, s. n. / hemibloc, s. m. / hemiblock. [Cjr. hemi = pe
jumdtate; fr. bloc, din olandeza bloc = trundii ie copac taiat.] Tip
de *bloc de ramura determinat de tulburarea con-ducerii
impulsului electric Intr-una din cele doua diviziuni ale ramurii
stangi a fasciculului His.
HEMICOLECTOMIE, s. f. / hemicolectomie, s. f. / hemicolectomy. [Cjr. hemi = pe. jumdtate.; kolon = intestin gros,
ektonie = enisle.] Rezectia chirurgicala a colonului drept sau a
colonului stang. Mai precis: 1) H. dreapta, extirparea cecu-lui,
colonului ascendent si a jumatatii drepte a colonului trans-vers.
2) H. stanga, extirparea jumatatii stangi a colonului trans-vers, a
colonului descendent si a sigmoidului.
HEMICRANIE, s. f. / hemicranie, s. f. / hemicrania. {Cjr. hemi =
pe. jumdtate.; gr. kranion, tat. cranium = craniu.] 1) Durere
craniana lateralizata. 2) 'In sens restrictiv, sin. cu "migrena.
HEMIDISESTEZIE, s. f. / hemidysesthesie, s. f. / hemidys(a)esthesia. [Cjr. hemi = pe.jumata.te.; dys = greu, dificil;
aisthesis = senzafie, se.nsi6itita.te..} Diminuarea sau exagerarea
*sensibilitatii, limitata la o jumatate a corpului.
HEMIDISTROFIE, s. f. / hemidystrophie, s. f. / hemidystro-phy.
[Cfr. hemi = pe jumatate; dys = gnu, dificil; trophe = hrand,
nutrifie.] Dezvoltare inegala a celor doua jumatati ale corpului.
HEMIHIDROZA, s. f. / hemihidrose, s. f. / hemihidrosis. [gr.
hemi = pe jumdtate., hidros = transpira-tie, sudoare.; -ozd.]
Hipersecretie sudorala limitata la o jumatate de corp.
HEMIHIPERTROFIE, s. f. / hemihypertrophie, s. f. / hemihypertrophy. [Cjr. hemi = pe. jumatate.; hyper = mai mult;
trophe = hrana, nutripie.] Cresterea de volum, de obicei a masei
musculare, a unei jumatati a corpului sau doar a unei jumatati a
fetei.
HEMIMELIE, s. f. / hemimelie, s. f. / hemimelia. [Cfr. hemi = pe
jumdtate; melos = mem6ru, e^tremitate.] Malformatie caracterizata prin absenta extremitatii unui membru.
HEMIMIMIE, s. f. / hemi-mimie, s. f. / asymmetry of facial
expression. [Cfr. hemi = pe jumdtate; mimia = imitare., de [a
mimeislhai = a imila,] Asimetrie a expresiei mimice a fetei.
HEMINA, s. f. / hemine, s. f. / h(a)emin. [Cfr. hiiima, -atos =
sange; -ind.[ Clorhidrat de *hematina, compus clorhidric al
*hemului, rezultat prin Incalzirea 'oxihemoglobinei cu acid acetic
glacial si o cantitate minima de clorura de sodiu. Cristalele de h.,
sau cristalele Teichmann, reprezinta In medicina legala un test de
decelare a sangelui In petele suspecte.
HEMIOPSIE, s. f. / hemiopsie, s. f. / hemiopsia. [Cjr. hemi = pe
jumdtate, opsis = vedere, aspect.} Inversul *hemianopsiei, chiar
daca, uneori, cele doua cuvinte sunt considerate sino-nime. Ambii
termeni denumesc conservarea vederii normale Intr-o singura
jumatate a campului vizual. Dar, In timp ce hemianopsia se refera
la jumatatea de camp vizual afectata, h. o desemneaza pe cea
neafectata, functionala. De altfel, aceasta rezulta si din
compararea etimologiilor celor doi termeni.
HEMIPAREUNIE, s. f. / hemipareunie, s. f. / hemipareunia. [CfT.
hemi = pe jumOtate; pareuae = unpe.recfi.ere.} Imposibi-

488

HEMOCROMATOZA
litatea copulatiei complete din cauza malformatiilor organelor
genitale feminine.
HEMIPAREZA, s. f. / hemiparesie, s. f. / hemiparesis. [Cjr. hemi
= pe jumdtate; paresis = sid6ire, re[a\are.} 'Pareza loca-lizata la o
jumatate de corp.
HEMIPLEGIC, adj., s. m. si f. / hemiplegique, adj., s. m. et f. /
hemiplegic. {Qr. hemi = pe jumdtate; plege = Covitura.]
(Persoana) afectata de "hemiplegie. Utilizarea ca substantiv a
termenului trebuie evitata.
HEMIPLEGIE, s. f. / hemipl6gie, s. f. / hemiplegia. [C,r. hemi =
pe jumatate; plege = hviturd.] Pierderea mobilitatii voluntare a
unei jumatati a corpului, determinata de leziuni centrale ale
fasciculului piramidal. Semnele clinice se afia In relatie cu ni-velul
leziunii. Cauzele, In ordinea frecventei, sunt: vasculare, tumorale,
encefalitice sau traumatice.
HEMIPTERA / hemiptera / hemiptera. [Cfr. hemi = pe jumatate;
pleroa = aripd.] Ordin de insecte, incluzand plosnita si paduchele,
prevazute cu o gura adaptata pentru Intepat si supt.
HEMISPASM, s. n. / hemispasine, s. m. / hemispasm. [Cjr. hemi
= pe jumdtate; spasmos = contractie..} Spasm unilateral:
1) H. facial, contractura spastica a unei jumatati a fetei. 2) H.
glosolabial, deviatie spastica a limbii si a buzelor.
HEMIZIGOT, adj., s. m. / hemizygote, adj., s. m. / hemizy-gous,
adj., hemizygote, n. [Qr. hemi = pe jumdtate; zygo-tos = iegat
impreund, de la zygor = eu unesc.] Starea unui subject masculin
cand se considera doar genele purtate de cro-mozomul X.
Deoarece cromozomul este unic, subiectui masculin nu poate fi
denumit nici homozigot, nici heterozigot, fiind-ca aceste denumiri
implica existenta unei perechi de cromo-zomi. Caracterele
genetice continute In cromozomul unic se vor exprima
Intotdeauna, chiar daca ele sunt recesive.
HEMOBILIE, s. f. / hemobilie, s. f. / h(a)emobilia, h(a)ema.
tobilia. [Qr. haima, -atos = sange; [at. bills = fiere.] Emisie de
sange In *caile biliare. Cauze: traumatism, tumora hepatica sau
de cai biliare, colecistita acuta, infarct vezicular, ulceratie a
mucoasei veziculei prin migratia unui calcul.
HEMOCITOMETRU, s. n. / hematimetre, hemo-cytometre, s.
m. / h(a)emocytometer. [Cjr. haima, -atos = sange; kytos =
ceiu[d; metron = masurd.] Instrument utilizat pentru determinarea numarului de elemente figurate din sange pe unitatea de
volum. H. clasic este o lama de sticia care prezinta o ce-lula cu o
grila de numarare, la nivelul careia se introduce san-gele cu o
dilutie data. H. automate permit evaluarea numarului de hematii
pe mm3, masurarea *hematocritului si a concen-tratiei de
hemoglobina.
HEMOCITOPENIE, s. n. / hemocytopenie, s. f. / blood cytopenia. {Qr. haima, -atos = sdnge; kytos = cduCd; penia =
sdrdcie.] Diminuarea partiala sau globala a numarului de celule
(hematii, leucocite, plachete) circulante din sange.
HEMOCONCENTRATIE, s. f. / hemoconcentration, s. f. /
h(a)emoconcentration. \Gjr. haima, -atos = sange; iat. cum =
cu; centrum = centm, din gr. kentron = vdrf ascufit.] Cresterea
volumului eritrocitar pe unitatea de volum de sange, precum si a
celui raportat la volumul sanguin total. Volumul sanguin total poate
fi normal sau scazut, cu reducerea volumului plasmatic. Ant.:
hemodilutie.
HEMOCONII, s. f. pi. / hemoconies, s. f. pi. / h(a)emoco-nia. [Cfr.
haima, -atos = sange.; konis = praf.} Corpusculi mid, rotunzi sau
ovali, animati de o miscare browniana si .;
observati In plachetele sanguine, la *ultramicroscop.
{
HEMOCRINIE, s. f. / hemocrinie, s. f. / h(a)emocrinia. [Cjr.
haima, -atos = sange; krinein = a separa de.} Trecerea in sange
a produsilor de secretie elaborati de glandele endocrine.
HEMOCROMATOZA, s. f. / hemochromatose, s. f. / h(a)emochromatosis. \Cjr. haima, -atos sange; khroma, -atos =

HEMOCROMOGEN
cuioare., -ozo.] Boala metabolica rezultata In urma supramcarcarii tesuturilor (Indeosebi a viscerelor) cu fier. Se disting: 1) H.
primitiva ereditara, cu transmitere autozomal recesiva, consecinta a perturbarii metabolismului fierului, manifestata prin *ciroza hepatica, *diabet bronzat, *melanodermie si alterari poliviscerale, Indeosebi endocrine si cardiace. H. are prognostic rezervat, din cauza modificarilor osteoarticulare, a tulburarilor cardiace si a posibilei transformari maligne a cirozei. Sin.: dia-bet
bronzat, boala Recklinghausen-Appelbaum. 2) H. secun-dara
poate fi legata de o supraIncarcare cu fier de origine endogena
(alcoolism, ciroza hepatica, unele hemopatii) sau, indeosebi,
exogena (transfuzii repetate).
HEMOCROMOGEN, s. m. / hemochromogene, s. m. / h(a)emochromogen. [Cjr. haima, -atos = sange.; khroma, -atos =
culoare.1 gennan = a produce..] Termen general pentru denumirea compusilor care rezulta din combinarea *hemului cu diverse substante ce contin azot (ca albuminele, amoniacul, piridina etc.).
HEMOCULTURA, s. f. / hemoculture, s. f. / h(a)emoculture.
[Cjr. haima, -atos = sdnge; [at. cullura = cuhware.] Tehnica de
Insamantare Intr-un mediu de cultura a unei cantitati mici de
sange venos, recoltat de la pacient in conditii sterile. H. se
practica In scopul detectarii prezentei unor microorganisme
patogene In sange.
HEMOCUPREINA, s. f. / hemocupreine, s. f. / h(a)emocuprein. \Cjr. haima, -atos = stage.', [at. cuprum = arama
rosie., de [a numete insulei Cyprus; -iaa.] Compusi ai cupru-lui,
In sangele normal. Se disting: unul labil, In care cuprul este legat
de albumina; altui stabil, In care legarea se face cu
"ceruloplasmina, o fractiune globulinica de tip a;.
HEMODIALIZA, s. f. / hemodialyse, s. f. / h(a)emodialysis. [Qr.
haima, -atos = sange; dialysis = separare, de. ia dia = prin,
lysis = distruge.re fi lyein = a distruge.] Tehnica de extractie a
unor produsi din sange (uree sau electroliti In exces, hemoglobina libera etc.) prin difuziune la nivelul unei membrane artificiale ("dializa). *Epurarea extrarenala se efectueaza cu aparate de dializa functionand prin *circulatie extracorporeala si
denumite "hemodializoare. V. si dializa peritoneala, rinichi artificial, hemofittrare.
HEMODIALIZOR, s. n. / hemodialyseur, s. m. / h(a)emodialyzer. [Gfr. haima, -atos = sdnge; dia = prin; lysis = dis-tmge.re,
de. [a lyein = a distruge.] Sin.: rinichi artificial (v.).
HEMODILUTIE, s. f. / hemodilution, s. f. / increased plasma
volume, h(a)emodilution. [C[T. haima, -atos = s&nge; [at. dilutio,
-onis, de. la diluere = a ditua.} 1) Dilutia sangelui cir-culant,
caracterizata prin diminuarea densitatii, viscozitatii, a concentratiei
proteinelor si a hematiilor. H. se produce, In general, prin aflux de
lichid interstitial catre sange, Intr-o serie de stari patologice sau,
uneori, normale. Ex.: In cadrul fenome-nelor de compensare a
diminuarii volumului sanguin In hemo-ragiile imFortante, In unele
forme de edem, In cursul sarcinii. Ant.: hemoconcentratie. 2)
Tehnica utilizata Inaintea interven-tiilor chirurgicale cu rise mare
de hemoragie. Consta In re-coltarea a 800-1 200 ml sange de la
pacientui care va fi su-pus interventiei si Inlocuirea acestei
cantitati de sange cu un lichid izoton mai putin dens. La sfarsitui
interventiei, sau dupa aceasta, bolnavului i se va reinjecta sangele
propriu. Ant.:
hemoconcentratie.
HEMODINAMICA, adj., s. f. / hemodynamique, adj., s. f. /
h(a)emodynamic, adj., h(a)emodynamics, n. \Cjr. haima,
-atos = stage., dynamis = forfo.] 1) Care se raporteaza la
mecanismele circulatiei sanguine (presiune, debit, viteza, vasomotricitate etc.). 2) Studiul mecanismelor si legilor care re-gleaza
curgerea si debitui sangelui la nivelul vaselor.
HEMODINAMOMETRU, s. n. / hemodynamometre, s. m. /
h(a)emodynamometer. [^r. haima, -atos = sdnge; dynamis

HEMOGLOBINA
= fortd; metron = mOsurd.} *Manometru adaptat masurarii presiunii sanguine intravasculare.
HEMODROMOMETRU, s. n. / hemodromometre, s. m. /
h(a)emodromoineter. [C/r. haima, -atos = stage.', dramas =
cursd, drum; melron = masura.} *Debitmetru bazat pe deplasarea variabila, de catre curentui sanguin, a unei supape ale
carei miscari sunt Inregistrate pneumatic. 'In prezent se utilizeaza traductori inductivi sau capacitivi.
HEMOFILIE, s. f. / hemophilie, s. f. / h(a)emophilia. [Cjr. haima,
-atos = stage., philia = atracfie, de [a phileia = a iu6i.] Afectiune
caracterizata prin disfunctii ale hemostazei, avand drept
consecinta tendinta permanenta la hemoragii (spontane sau
traumatice). Exista mai multe forme de h., a caror clasificare
este relativa, deoarece deficitui In factor anti-hemofilic A sau B,
considerat drept criteriu, se pare ca nu este real, datele
imunologice dovedind ca acesta este prezent, dar inactivat.
Actualmente se definesc separat: 1) H. A, care este o boala
ereditara heterocromozomala determinata de o alela deficitara
recesiva a genei factorului VIII al coagularii, localizata pe
cromozomul sexual X. Femeile heterozigote pur-tatoare ale
alelei sunt transmitatoare sanatoase ale bolii, iar bolnavii sunt
descendenti de sex masculin carora li s-a trans-mis aceasta
alela. H. se caracterizeaza prin tulburari mai mult sau mai putin
grave ale coagularii, manifesto clinic Indeosebi prin sangerare
Indelungata la nivelul plagilor, tendinta la hemoragii, iar In
cazurile grave prin formarea de hematoame sub-cutanate,
musculare si intraarticulare. 2) H. B, sin.: boala Christmas (v.). 3)
H. C, sin.: boala Rosenthal (v.). 4) H. vas-culara, sin.: boala von
Willebrand (v.).
HEMOFILTRARE, s. f. / hemofiltration, s. f. / h(a)emofiltra-tion.
\Cjr. haima, -atos = sdnge.; int. mediwaia a aic fi.im.if tilor
fUtrum, cu origine. in luafia. jranciior sta6ili^i in Cfaiia filtir =
fetru, pds[d.] Procedeu de epurare extrarenala care permite
extragerea din sange a deseurilor toxice prin ultrafiltrare, sub
presiune hidrostatica crescuta. Filtrarea se efectueaza printr-o
membrana cu' permeabilitate hidraulica ridicata, Intr-un rinichi
artificial de un tip particular. Deosebirea fata de *hemodializa (In
care se utilizeaza rinichiul artificial clasic) consta In faptui ca prin
h. se elimina si substante toxice cu masa moleculara mare.
Metoda poate fi aplicata si In unele forme rebele de insuficienta
cardiaca congestiva, ca si In coma hepatica. Este necesara
reintroducerea, In paralel cu h., a unor cantitati man de apa si
electroliti care au fost sustrase.
HEMOGLOBINA, s. f. / hemoglobine, s. f. / h(a)emoglobin. {(jT.
haima, -atos = sdnge.; [at. globus = giofii -mo.] Proteina cu
masa moleculara 64 450, este pigmentui rosu care trans-porta
oxigenul In eritrocite. Abrev.: Hb. H. este o molecula globulara,
constituita din patru subunitati. Fiecare subunitate contine o
molecula de *hem legata la un polipeptid. Hemul este un derivat
al porfirinei care contine fier. Partea de glo-bina a h. este
constituita din ansambluri de polipeptide. Exista doua perechi de
polipeptide In fiecare molecula de h., doua subunitati continand
un tip de polipeptid, iar celelalte doua un alt tip. In cazul h.
umane normale de la adult (h. A), cele doua tipuri de oolipeptide
sunt denumite lanturi a, fiecare din-tre ele continand 141 resturi
de acizi aminati, si, respectiv, lanturi p, fiecare dintre ele
continand 146 resturi de acizi aminati. Tipuri de h.: 1) H. A este
Hb Acizp;. In sangele normal, 2,5% din h. este h. de tip A;, In
care lanturile P, sunt Inlocuite cu lanturi 6. Acestea contin tot 146
resturi de acizi aminati, dar 10 sunt diferiti de cei ai lantului p.
Formula h. A; este Hb A;aA. 2) H. A,c. hemoglobina glicozilata
(v.). 3) H. Bart, h. anormala alcatuila din patru lanturi y (yJ, cu
afinitate crescuta pentru oxigen. 4) H. C, h. anormala, relativ
comuna, In care lizina Inlocuieste acidul glutamic In pozitia a

489

HEMOGLOBINA ANORMALA
sasea a lanturilor p. In forma homozigota, produce splenome-galie,
anemie hemolitica moderata, creste numarul "celulelor-tinta In
sangele sirculant si In special numarul *reticulocitelor. In forma
heterozigota, anemia lipseste, singura manifestare fund cresterea
numarului celulelor-tinta In sangele periferic. 5) H. Chesapeake, h.
anormala In care substitutia argininei cu leuci-na In lanturile Ti
confers o afinitate crescuta pentru oxigen. 6) H. D, h. anormala cu
diferite forme moleculare. Migrarea electroforetica pe acetatceluloza este identica cu cea a *h. S, dar este diferita de migrarea
electroforetica pe agar-gel. 7) H. E, h. anormala, aparuta In urma
mutatiilor In lanturile p, frec-venta In Asia de Sud-Est, In special In
Thailanda. Forma homozigota include: anemie moderata, de obicei
fara spleno-megalie, numar crescut de "celule-tinta In sangele
periferic, In timp ce forma heterozigota nu este asociata cu
modificari cli-nice sau hematologice. 8) H. F, h. fetala (v.). 9)
Sangele fetusului uman contine h. fetala (h. F), formula sa fiind Hb
Fey;, In care lanturile p sunt Inlocuite cu lanturi y, cu 37 res-turi de
aminoacizi diferiti din cele 146. 10) H. glicozilata (v.). 11) H. Gower,
h. anormala prezenta In doua forme (I si II) In viata embrionara
precoce, alcatuita fie numai din lanturi s (84), fie din doua lanturi p
si doua s (pzS;). 12) H. Gun Hill, h. instabila ce rezulta prin deletia
unui segment din lanturile p, cu incapacitatea de a lega "hemul si
care determina anemie hemolitica medie. 13) H. H, homotetramer
al h. cu formula ?4, ce apare numai atunci cand sinteza lanturilor a
este inac-tivata si inefidenta pentru transportui oxigenului; se
manifests printr-un sindrom asemanator "talasemiei, cu anemie
hemolitica cronica, *hipocromie, 'anizocitoza, 'poikiloctoza si
splenomega-lie. 14) H. I, h. anormala aparuta prin substitutia unui
amino-acid In lanturile a, ce determina siclizarea hematiilor printrun mecanism necunoscut. 15) H. Lepore, h. anormala ce contine
doua lanturi a si doua lanturi rezultate din fuzionarea lanturilor p cu
segnente de tip 8. Determina anemie, dar nu determina probleme
clinice deosebite. 16) H. M, once h. avand substitu-tii de
aminoacizi In lanturile a sau p, asociata Intoteauna cu
"methemoglobinemie. 17) H. musculara: mioglobina (v.). 18) H.
oxigenata: oxihemoglobina (v.). 19) H. Rainier, h. In care histi-dina
Inlocuieste tirozina In pozitia 145 a lanturilor p; are afinitate
crescuta pentru oxigen si se asociaza cu *eritrocitoza. 20) H. S,
cea mai frecventa h. anormala, In care valina sub-stituie acidul
glutamic In pozitia a sasea a lanturilor p. Forma heterozigota
determina un aspect "In secera" al hematiilor, iar cea homozigota,
anemie cu celule In secera. 21) H. Seattle, h. anormala In care
acidul glutamic substituie alanina in pozitia 76 a lanturilor p, cu
afinitate scazuta pentru oxigen. 22) H. Yakima, h. anormala In care
histidina substituie acidul aspar-tic In pozitia 99 a lanturilor p; are
afinitate scazuta pentru oxigen si se asociaza cu eritrocitoza. V. si
tab. const. hematol.
HEMOGLOBINA ANORMALA / hemoglobine anormale /
abnormal h(a)emoglobin. Denumire generica pentru once tip de
h. diferit de h. A, A; sau F prin substituirea unui aminoacid cu un
altul. Au fost descrise numeroase h. a., a caror repre-zentare se
efectueaza
conform
unei
nomenclaturi
Internationale.
HEMOGLOBINA GLICOZILATA / hemoglobine glycosyl6e /
glycosylated h(a)emoglobin. Modificare a *h. A caracterizata prin
aditia unui radical glicozil (hexoza atasata la atomul de azot
terminal al lanturilor p), survenind progresiv si ireversibil pe masura
Tmbatranirii eritrocitului. In *diabet, acest proces bio-chimic este
accelerat. Ca urmare, masurarea concentratiei h. g. este utilizata
uneori pentru evaluarea echilibrarii diabetului pe termen lung. Sin.:
Hb Aic.
HEMOGLOBINA INSTABILA / hemoglobine instable / insta-ble
h(a)emoglobin. Denumire pentru h. denaturata prematur in vivo
sau in vitro. Se manifesta la homozigoti printr-o tulbu490

HEMOLIZA
rare hemolitica cu incluziuni eritrocitare ?i, uneori, prin hemoglobinurie.
HEMOGLOBINEMIE, s. f. / hemoglobinemie, s. f. / h(a)emoglobin(a)emia. \Qr. haima, -atos = sdnge; [at. globus = glofs;
-inn; gr. haima, -atos = sd-nge..] Concentratia plasmatica a
hemoglobinei libere, normala sub 5 mg%, crescuta In caz de
"hemoliza intravasculara.
HEMOGLOBINOPATIE, s. f. / hemoglobinopathie, s. f. /
h(a)emoglobinopathy. [Qr. haima, -atos = sdnge; [at. globus =
g[o6; -ina; gr. pathos = cloata.} Termen generic, ce desemneaza afectiuni ereditare, determinate de prezenta unor hemoglobine anormale la subiectii homo-, hetero- sau dublu heterozigoti. Uneori se constata persistenta hemoglobinei fetale (*talasemie), alteori prezenta unor hemoglobine patologice (*drepanocitoza s. a.). Sin.: hemoglobinoza.
HEMOGLOBINOZA, s. f. / hemoglobinose, s. f. / h(a)emoglo.
bin disease. \Gjr. haima, -atos = sange.; Cat. globus = glob]
-ina/ -ozn.j Sin.: hemoglobinopatie (v.). HEMOGLOBINURIE, s.
f. / hemoglobinurie, s. f. / h(a)emo-globinuria. [CfT. haima,
-atos = sdnge.; [at. globus = giofii
-ina; gr. ouron = urind.] Prezenta de hemoglobina libera In urina.
HEMOGLOBINURIE PAROXISTICA LA FRIG / hemoglobinurie
paroxystique a frigore / paroxysmal cold h(a)emoglobinuria. Sin.: boala Harley (v.).
HEMOGLOBINURIE PAROXISTICA NOCTURNA / hemoglobinurie paroxystique nocturne / paroxysmal nocturnal
h(a)emoglobinuria. Sin.: boala Marchiafava-Micheli (v.).
HEMOGRAMA, s. f. / hemogramme, s. m. / blood cells count,
h(a)emogram. [Cjr. haima, -atos = sange; gramma msc.m-n.}
Examen citologic al sangelui circulant. V. si tab. const. hematol.
HEMOLITIC, adj. / hemolytique, adj. / h(a)emolytic. [Qr. haima,
-atos = sange.; lytikos = care distruge., de. (a lyein = a distmge.] Care se refers la 'hemoliza sau provoaca hemoliza.
HEMOLIZA, s. f. / hemolyse, s. f. / h(a)emolysis. [Qr. haima,
-atos = sange; lysis = distrugere, de. la lyein = a distrugt.]
Ansamblul modificarilor structurale si functionale In urma carora
membrana hematiei Tsi pierde integritatea, hemoglobina fiind eliberata In mediul de suspensie In care se gasesc celulele hemolizate. Se disting: 1) H. fiziologica reprezentand distrugerea si
Inlaturarea din circulatie a eritrocitelor Tmbatranite, perioada de
viata intravasculara a eritrocitelor fiind, In mod normal de circa
120 zile. Aceasta Inseamna ca zilnic se distruge a 1/120 parte din
eritrocite sau 200 miliarde/zi, adica 148 milioane/minut. H.
fiziologica este In echilibru dinamic permanent cu eritropoieza
(numarul eritrocitelor circulante fiind, astfel, mentinut constant)
Mecanismul h. nu este complet eluddat. Eritrocitele Tmbatranite
prezinta modificari morfofunctionale complexe privind forma
(tendinta la sfericitate, prin scaderea ATP), scaderea rezistentei
osmotice si mecanice, modificari biochimice (dintre care foarte
importante sunt scaderea activitatii methemoglobinreductazelor),
modificarea permeabilitatii membranare etc., toate aceste modificari permitand recunoasterea lor de catre fagocite printr-un
mecanism de chimiotactism. De asemenea, diminuarea *deformabilitatii eritrocitare, prin consedntele sale, favorizeaza fagocitarea. 2) H. patologica se poate produce fie In vasele sanguine (h.
intravasculara), fie in splina sau/si ficat (h. extravas-culara). Pe
baza datelor radioizotopice se deosebesc: a) h. corpusculare
determinate de o anomalie intrinseca a hematiei (anomalie a
membranei, a hemoglobinei sau a unei enzime eritrocitare) In
cazul carora durata de viata a eritrocitelor, cal-culata dupa
alotransfuzie (*transfuzie) este normala; b) h. extra-corpusculare,
determinate de un factor exterior hematiilor (me-canic, imunologic,
toxic), In acest caz durata de viata, calcu-

HEMOLIZINA
lata dupa auto- sau alotransfuzie fiind scurtata. Distructia anormal de rapida a globulelor rosii poate antrena o anemie daca
regenerarea medulara este insuficienta, de unde distructia Intre
h. compeneata (fara anemie) si h. necompensata (cu anemie).
HEMOLIZINA, s. f. / hemolysine, s. f. / h(a)emolysin. {Gjr.
hairnet, -alos = sange; lysis = distrugere, de. la lyein = a distruge; -ina.} 1) Substanta toxica, de origine bacteriana (freevent) sau animala, care provoaca *hemoliza. Ex.: h. streptococica. 2) Anticorp fixator al 'complementului care permite actiunea hemolitica a acestuia.
HEMOMEDIASTIN, s. n. / hemom6diastin, s. m. / h(a)emomediastinum. [Gfr. haima, -atos = sange.; Cat. medievally
mediastinum, dm [at. mediastinus = care se fine [a nujCoc, dt
la medius = situat (a mijioc, stare = a sta, a se fine.] *Epansament sanguin cu sediul In tesutui celular al *mediastinului.
HEMOMELANINA, s. f. / hemomelanine, s. f. / h(a)emomelanln. \Cjr. haima, -atos = s&nge.; meltis, melanos = negru;
-ina.} Denumita si pigment malaric, se formeaza din hemoglobina
eritrocitelor
sub
actiunea
parazitului
malariei.
HEMONECTINA, s. f. / hemonectine, s. f. / h(a)emonectin. [Qr.
haima, -atos = sange; Cat. nectere = a uni; -ina.] Glico-proteina
cu structura apropiata de cea a *fibronectinelor si a
*vitronectinei, care rep'rezinta un promotor al aderentei diverselor celule.
HEMOPATIE, s. f. / hemopathie, s. f. / h(a)emopathy. [Qr.
haima, -atos = sange; pathos = fioaiii.} Afectiune a elemen-telor
figurate ale sangelui si/sau a organelor hematopoietice (maduva
osoasa, ganglioni, splina). H. pot fi distructive (unele forme de
*anemii) sau hiperplazice (*leucemii).
HEMOPERICARD, s. n. / hemopericarde, s. m. / h(a)emopericardium. [C/r. haima, -atos = sange; peri = in jurul; kardia =
inimd.] Prezenta sangelui 'in cavitatea pericardica, fara sa se
asocieze cu inflamatia seroasei (spre deosebire de cazul
pericarditei hemoragice).
HEMOPERITONEU, s. n. / hemoperitoine, s. m. / h(a)emoperitoneum. {Cjr. haima, -atos = sange.; [at. medic-ata peritonaeum, din gr. peritonaion = care se intinde m juruii de ia peri
= m jwul, teinein = a se intinde.} Prezenta sangelui
intraperitoneal, de ex. prin ruperea unei *sarcini extrauterine.
Este o cauza de 'abdomen acut.
HEMOPEXINA, s. f. / hemopexine, s. f. / h(a)emopexin. \Qr.
haima, -atos = s&nge; pexis = figure; -iaa.} Glicoproteina serica
apartinand pi-globulinelor, capabila sa fixeze "hemul.
HEMOPNEUMOPERICARD, s. n. / hemopneumo-pericarde, s.
m. / h(a)emopneumopericardium. [Qr. haima, -atos = sange;
pneuma, atos = aer; peri = m junil; kardia = inimd.} Prezenta
concomitenta de aer si sange la nivelul cavitatii peri-cardice.
HEMOPNEUMOTORAX, s. n. / hemopneumothorax, s. m. /
h(a)emopneumothorax. [Cyr. haima, -atos = sange,; pneuma,
-atos = aer; [at. thorax, -ads, gr. thorax, -okon = torace.}
Epansament format simultan din aer si sange In cavitatea
pleuraia. Sangele se colecteaza 'in zonele declive.
HEMOPROFILAXIE, s. f. / h6moprophylaxie, s. f. / h(a)emoprophylaxis. [Qr. haima, -atos = sange.; pro = mainte, phylaxis = vrotectie, de [a phylattein = a. ve-ghea, a supravegh.e.a} Metoda de prevenire a unor boli infectioase si transmisibile, prin injectarea de sange care confine anticorpi. In prezent, h. este abandonata, Indeosebi din cauza riscului transniiterii hepatite! serice.
HEMOPROTEINA, s. f. / h6moprot6ine, s. f. / h(a)emopro-tein.
[Cjr. haima, -atos == sange.; protos = primul; -ina.} Orice
proteina care contine In structura sa gruparea prostetica *hem.
HEMOPTIZIE, s. f. / hemoptysie, s. f. / h(a)emoptysis. [^r.
haima, -atos = sange; ptysis = actiunea dt. a. scuipa, dt. la

HEMOREOLOGE
ptyein = a scuipa.] Eliminare pe gura de sange oxigenat, rosu,
cu mucozitati, provenind din caile aeriene subglotice, insotita
'intotdeauna de efort de tuse. Poate fi: 1) Fractionata, repetata,
ore, zile. 2) Fulgeratoare, prin anevrism al arterelor bronsice. 3)
Masiva, abundenta ca volum.
HEMOPTOIC, adj. / hemoptoique, adj. / h(a)emoptysic. [Qr.
haima, -atos = sange; ptyein = a scuipa,] Despre o sputa care
contine urme vizibile (dare) de sange.
HEMORAGIC, adj. / h6morragique, adj. / h(a)emorrhagic. [Cjr.
haima, -atos = sange; rhegnynai = a fdsni, a iz6ucni.] Care se
afla In relatie cu o *hemoragie.
HEMORAGIE, s. f. / h6morragie, s. f. / h(a)emorrhage, bleeding. |Xflt. haemorrhagia, gr. haimorrhagia, de la gr. haima,
-atos = sange, rhegnynai = a fdsni, a izducni.} Scurgerea de
sange In afara unui vas sanguin, la suprafata corpului (h. ex-terna)
sau In interiorul unui organ sau tesut (h. interna). Acest fenomen
este Intotdeauna patologic, cu exceptia *menstruatiei. Tipuri: 1) H.
capilara, difuza, de cauze variate. 2) H. cere-brala sau
"apoplectica. 3) H. diapedetica, prin dilatare exce-siva a peretilor
vasculari, fara solutii de continuitate. 4) H. me-ningiana, In spatiul
subarahnoidian meningian. 5) H. parenchi-matoasa, In interiorul
unui organ. 6) H. petesiala, prin diape-deza. 7) H. post-partum, In
urma dezlipirii placentei. 8) H. ven-triculara, inundatie ventriculara
s.a. HEMORAGIE CEREBRALA / hemorragie c6rebrale /
cerebral h(a)emorrhage. H. In parenchimul cerebral, prin accident
vascular. Cauze: leziuni parietale vasculare, ateroscleroza, arterite,
anevrisme sau angioame, septicemii, traumatisme craniene, intoxicatii sau hemoragii intramurale In tumorile cerebrale. Extravazarea sangelui este consecutiva uneori efractiei peretilor vasculari (malformatii vasculare), dar eel mai des este rezultatui
-diapedezei favorizate de leziuni ischemice perivasculare. V. si
accident vascular cerebral.
HEMORAGIE DIGESTIVA SUPERIOARA / hemorragie digestive
superieure / upper gastrointestinal bleeding. Sangerare cu
punct de plecare proximal fata de *ligamentul Treitz. Se
manifesta In, ordinea severitatii hemoragiei, prin: sange proaspat In scaun, *hematemeza, *melena si *hemoragie oculta. Freevent, h. d. s. se opresc spontan. Principalele cauze sunt: leziuni
ale mucoasei digestive (esofagita, gastrita, ulcer gastroduodenal, prin corpi straini), leziuni vasculare (varice esofagiene) si tulburari de coagulare. Abrev.: HDS.
HEMORAGIE MENINGIANA / hemorragie meningee / subarachnoid h(a)emorrhage. Sangerare consecutiva unei rupturi
vasculare In *spatiul subarahnoidian.
HEMORAGIE OCULTA / hemorragie occulte / occult h(a)emorrhage, occult bleeding. H. putin abundenta a mucoasei
gastrice sau a celei intestinale, care nu modifica aspectui materiilor fecale si nu poate fi decelata decat prin analiza chi-mica
sau radioizotopica.
HEMORAGINA, s. f. / hemorragine, s. f. / h(a)emorrhagin. \CJT.
haima, -atos = sange; rhegnynai = a 1:dsni, a iz6ucni;
-ina.} Substanta continuta In veninul Vipendae-\or, care provoaca
la locul de inoculare hemoragii si liza tisulara, urmaia de gangrena
locala.
HEMORAGIPAR, adj. / hemorragipare, adj. / h(a)emorrhagiparous. [Lot. haemorrhagia, gr. haimorrhagia, dt la gr. haima,
-atos = sange, rhegnynai = a t&snii a iz6ucni; int. parere = a
naste.} Care determina *hemoragie.
HEMOREOLOGIE, s. f. / hemorheologie, s. f. / h(a)emorrheology. [Cjr. haima, -atos = sange; rheos = curent, de ia rhein = a
curge; logos = ftiinta.] Studiul stiintific al deformarii si
proprietatilor de curgere ale componentelor celulare si plasmatice ale sangelui la nivel macroscopic, microscopic si submicroscopic (molecular), ca si al proprietatilor reologice ale structurilor vasculare cu care sangele vine In contact.
491

HEMOROID
HEMOROID, s. m. / h6morroide, s. f. / h(a)emorrhoid, piles
(pi.). [Lat. haemorrhols, -idis, gr. haimorrhois, -idos, din gr.
haima, -atos = sange, rhoia = cuyere, de. [a rhein = a cwge..}
Dilatatie varicoasa a venelor mucoasei anusului si rectului. H. se
Tmpart, dupa amplasarea lor, in h. externi, situati In spatiul
subcutanat al canalului anal, si h. interni, situati in spatiul submucos al canalului anal. Aparitia h. este favorizata de eredi-tate,
de constipatie, iar sarcina, prin hipertensiunea venoasa locala,
este, de asemenea, un factor predispozant.
HEMOROIDECTOMIE, s. f. / h6morroidectomie, s. f. / h(a)emorrhoidectomy. [Lat. haemorrhois, -idis, gr. haimorrhois, -idos,
din gr. haima, -aios = sange, rhoia = cwgere, de. [a rhein = a
cwge; ektome = efy.u.ie.} Ablatia chirurgicala a *hemoroizilor.
HEMOSIALEMEZA, s. f. / hemosial6m6se, s. f. / h(a)emosialemesis. [Cfr. haima, -atos = sange.; sialon = saliva; eme-sis
= varsatura.,' de [a emein = a vomita,} Vomisment san-guin putin
abundent, In general de origine esofagiana, format dintr-o
anumita cantitate de saliva colorata, cu aspect de ,,sirop de
coacaze".
HEMOSIDERINA, s. f. / hemosiderine, s. f. / h(a)emosiderin.
[Cfr. haima, -atos = sange; sideros = fier; -ind.] Pigment pro-teic
care confine hidroxid feric si reprezinta o forma de sto-care a
fierului In organism. H. contine 25-30% din fierul total si se
gaseste In mod normal In celulele *sistemului reticulo-endotelial.
H. participa, Tmpreuna cu *feritina, la fixarea tisu-lara a fierului
non-heminic. In patologie, h. este detectata In focarele
hemoragice vechi si In unele boli: cardiopatii cronice, infectii
cronice si Indeosebi In *hemocromatoza.
HEMOSIDERINURIE, s. f. / hemosid6rinurie, s. f. / h(a)emosiderinuria. [Cfr. haima, -atos = sange; sideros = fier; -ina;
oiiroii = urina.] Prezenta de "hemosiderina In urina.
HEMOSIDEROZA, s. f. / hemosiderose, s. f. / h(a)emosiderosis. [Cfr. haima, -atos = sange; sideros = fier; -oza.} Infiltratie
tisulara cu *hemosiderina, localizata (hemoragie intratisulara,
'plaman cardiac) sau generalizata (idiopatica sau dupa *transfuzie). V. si hemosideroza pulmonara, hemocromatoza.
HEMOSIDEROZA PULMONARA / hiSmosiderose pulmonaire /
pulmonary h(a)emosiderosis. Boala caracterizata prin exis-tenta
unor infiltrate de hemosiderina la nivelul pneumocitelor sau
septurilor pulmonare si hemoragii intraalveolare, asociate sau nu
cu fibroscleroza cu extensie variabila. Se disting: 1) /-/. p. primitiva
idiopatica, v. boala Ceelen. 2) H. p. secundara, de origine
transfuzionala sau In relatie cu stenoza mitrala. V. si sindrom
Goodpasture.
HEMOSPERMIE, s. f. / hemospermie, s. f. / h(a)e-mosper-mia.
\CjT. haima, -atos = sdtige; sperma, -atos == sSm&ntii.} Sin.:
hematospermie (v.).
HEMOSTAT, s. n. / hemostate, s. m. / h(a)emostat. {Cjr. haima,
-atos = s&nge.; statikos = care oprefte, de la istaaai = o plasa, a
face fa. tina.] 1) Pensa chirurgicala mica pentru constrictia vaselor
de sange. 2) Agent antihemoragic.
HEMOSTATIC, adj., s. n. / hemostatique, adj., s. m. / h(a)emostatic. [Gfr. haima, -atos = sa-nge.; statikos = care. oprefte, de [a
istanai = a piasa, a. face. so. find.] 1) (Substanta) care favorizeaza
*hemostaza si coagularea sangelui. Sunt recunos-cute si folosite
ca h. eficiente doar produsii care intervin In h. fiziologica, atunci
cand exista un deficit de unul sau mai multi factori, h. normala. 2)
Care este In relatie cu hemostaza.
HEMOSTAZA, s. f. / h<5mostase, s. f. / h(a)emostasis. [Cjr.
haima, -atos = sange; stasis = oprire, de. la istanai = a pCasa, a
face so. tina.] Procesul de oprire a unei *hemoragii, In mod
spontan (h. fiziologica) sau prin intermediul unor factori de obi-cei
exogeni, terapeutici (h. provocata). H. fiziologica este rezul-tatu1
unui proces local complex, care implica factori mecanici,
492

HEPATECTOMIE
biochimici si fizicochimici, fie locali (vasculari) si sanguini (plasmatici, trombocitari), fie tisulari, care determina de regula formarea unui cheag, proces urmat ulterior de refacerea peretelui
vascular si, In final, de repermeabilizarea acestuia. h cadrul h.
fiziologice se distinge h. primara: aderarea, agregarea (reversibila si ireversibilta) a trombodtelor, ce determina formarea
trombusului alb, plachetar, care asigura pentru moment oprirea
hemoragiei.
HEMOTERAPIE, s. f. / hemotherapie, s. f. / h(a)emotherapy.
[Cfr. haima, -atos == sAnge; therapeia = tra.ta.ment, de [a
therapeucin = a. Ingriji.} Utilizarea sangelui si a derivatelor din
sange In tratamentui bolilor.
HEMOTIP, s. n. / hemotype, s. m. / h(a)emotype. \Cjr. haimv,
-atos = sa-nge.; typos = tip, model, marca.] Ansamblul caracterelor genetice ale sangelui unui individ, Indeosebi antigenii
eritrocitari specific!.
HEMOTIPOLOGIE, s. f. / hemotypologie, s. f. / h(a)emotypo.
logy. [Cyr. haima, -alos = sd-nge; typos = tip, model, ffiarcd;
logos = ftiinta.] 1) Definirea unui individ prin caracterele ereditare ale sangelui sau. 2) Prin extensie, domeniul care are ca
obiect studiul acestor caractere.
HEMOTORAX, s. n. / hemothorax, s. m. / h(a)emothorax. [Cfr.
haima, -atos = sangf, [at. thorax, -acis, gr. thorax,
-akos = torace.] Colectie sanguina intrapulmonara (Intre cele
doua foite ale *pleurei), frecvent de cauza traumatica. Clinic se
manifesta prin semne locale (zona de matitate la percutie,
absenta murmurului vezicular la auscultatia pulmonara) si semne
generate (de hipotensiune) In functie de importanta hemoragiei
(h. masiv, peste 1 500 ml).
HEPAR / hepar / hepar. NA: hepar. [Cfr. hepar, -atos = ficat.]
Sin.: ficat (v.).
HEPARAN SULFAT / heparane sulfate / heparan sulfate.
-Glicozaminoglican component al *matricei extracelulare.
HEPARINA, s. f. / h6parine, s. f. / heparin. [Cfr. hepar, -atos =
ficat; -ind.} (DCI) Substanta anticoagulanta naturala cu ac-tiune
rapida, care se gaseste In toate tesuturile organismului,
Indeosebi In ficat (de unde denumirea sa), In plamani si in
muschi. H. Incetine?te formarea si Tmpiedica actiunea tromboplastinei si a trombinei, se opune aparitiei fibrinei, inhiba fac-torul
XIII si factorul X activat, ca si adeziunea si agregarea
plachetelor. De asemenea, ea neutralizeaza inhibitorii fibrinolizinei. Aceasta actiune de inhibitie a 'factorilor de coagulare este
exercitata In mod indirect, Indeosebi prin intermediul 'antitrombinei III. H. poseda, de asemenea, si alte proprietati: actiune darifianta asupra serului bogat In lipide, actiune antiinflamatorie si
antiexsudativa. Din punct de vedere chimic, h. este un *mucopolizaharid sulfatat, fiind extrasa industrial din plamanul de bou si
mucoasa intestinelor de pore. H. standard sunt heterogene, cu
M, variind Intre 5000 si 30000 Da. H. de masa molecu-lara mica
sunt antagoniste ale factorului X si au afinitate pentru
antitrombina III. Ele mai exercita o actiune antitrombinica
putemica si o actiune anticoagulanta slaba.
HEPARNAVIRUS / Heparnavirus / Heparnavirus. [^l6rev.
Hepatite!, din gr. hepar, -atos = ficat; e.ng[. UNA = ri6onu-cleic
acid. (acid riBonucieic); [at. virus = infecfie, otra-va.} Gen nou de
"virus ARN In care este clasificat, de data recenta, virusul
*hepatitei A.
HEPATALGIE, s. f. / hepatalgie, s. f. / hepatalgia. [C,r. hepar,
-atos = ficat; algos = durere.] Durere la nivelul ficatului. H. de
efort reprezinta o durere In regiunea hepatica survenind In timpul
efortului la bolnavii cardiaci mitrali sau pulmonari.
HEPATECTOMIE, s. f. / hepatectomie, s. f. / hepatectomy. [Cfr.
hepar, -atos = fic.at; ektome = e-^cizw.] Ablatia partiala sau
totala a parenchimului hepatic. H. partiala poate fi atipica (daca nu
se face dupa un plan anatomic de divizare hepatica)

HEPATIC
sau fipica (daca planul de sectiune urmareste o scizura anatomica), In acest caz fiind, de ex., vorba de h. dreapta sau h.
stanga (fata de scizura principals) sau lobectomie dreapta sau
stanga (fata de planul care trece prin ligamentui rotund).
HEPATIC, adj. / hcpatique, adj. / hepatic. [Qr. hepar, -ntos =
ficat.} Referitor la ficat sau avand legatura cu ficatul. Ex.:
artera h., abces h.
HEPATICOTOMIE, s. f. / hepaticotomie, s. f. / hepaticotomy.
[CJT. hepar, -atos = ficat; tome == tdiere, sectiune, de, la lemnein = o taia,] Deschiderea chirurgicala a *canalului hepatic. V. si
hepatotomie.
HEPATITA, s. f. / hepatite, s. f. / hepatitis. \Cjr. hepar, -atos =
ficat; -ita.} Orice afectiune inflamatorie a ficatului, frecvent virala,
evoluand spre vindecare, cronicizare sau ciroza.
HEPATITA A / hepatite A / virus A hepatitis, hepatitis A. Boala
provocata de virusul hepatitic A, virus ARN din genul
Heparnavirus, care patrunde In organism pe cale digestive. Dupa
o perioada de incubatie de 18-40 de zile, h. A se mani-festa prin
icter cu febra moderata, care se vindeca In circa 15 zile. Boala
apare sub forma de cazuri sporadice, dar se pot produce si
epidemii, cand sunt posibile forme maligne (cu icter grav primar
sau secundar unei forme usoare si atrofie gal-bena a ficatului).
Formele inaparente sunt frecvente si atesta-rea lor se
efectueaza prin dozarea anticorpilor anti-h. A de tip IgG.
Prevenirea bolii se efectueaza prin administrare de gamaglobuline si, de data recenta, prin vaccinare. Sin.: hepatita epidemica.
HEPATITA ALCOOLICA / h6patite alcoolique / alcoholic hepatitis. Leziuni hepatice consecutive intoxicatiei alcoolice cronice, a caror extensie conduce la "ciroza. V. ficat alcoolic.
HEPATITA AUTOIMUNA / hepatite auto-immune / autoimmune
hepatitis. Termen utilizat In cazul unor h. cu etiologie necunoscuta, asodate cu manifestari considerate de origine autoimuna (articulare, cutanate, ganglionare, renale, endocrine, sanguine) si cu reactii serice care genereaza aceasta origine
(hipergamaglobulinemie, Indeosebi cresterea IgG, *anticorpi antinucleari etc.). Uneori, termenul de h. a. este considerat sin. cu
eel de *h. cronica activa.
HEPATITA B / hepatite B / virus B hepatitis, hepatitis B. Boala
provocata de virusul hepatitic B, virus ADN din familia
Hepadnavirides. Virusul prezinta doi antigeni profunzi (HBc Ag si
HBe Ag) si un antigen de suprafata (HBs Ag). Se trans-mite la
om accidental prin injectie de ser sau sange uman infectate, ori
prin utilizarea seringilor si acelor infectate si steri-lizate incorect.
Virusul este transportat Indeosebi prin secretiile salivare sau
genitale. Boala apare uneori sub forma unor mid epidemii In
"colectivitatile cu rise Inalt": toxicomani, homosexual!, dar si la
personalul de laborator sau din serviciile de dializa. Foarte
raspandita In Africa tropicala si In unele regiuni asiatice, h. B se
traduce prin aceleasi simptome ca si h. A, avand Insa o incubatie
mai lunga (60-150 de zile) si o frec-venta mai mare a formelor
anicterice sau inaparente. Diagnos-ticul de laborator at h. B se
bazeaza pe detectia antigenului HBs asodat cu anticorpul antiHBc de tip IgM, acesta din urma atestand o infectie recenta. In
90% din cazuri, h. B se vindeca In 6-8 saptamani, iar virusul
dispare din organism. Dimpotriva, In 10% din cazuri virusul
persista In organism, cu urmatoarele consecinte: 30% din
purtatorii de virus raman sa-natosi (hepatite prelungite), la 40%
din purtatori se constata persistenta In ser a antigenilor Hbs si a
anticorpilor anti-h. B de tip IgG, dupa 6-8 luni. Acestea reprezinta
manifestari de h. cronica persistenta, mai frecvente In formele
insidioase si anicterice si la subiectii imunodeprimati. Aproape
Intotdeauna, aceasta stare ramane stabila si nu evolueaza. In
fine, 30% din purtatorii de virus sufera de h. cronica activa, care
poate sa

HEPATITA CRONICA ACTIVA

evolueze foarte lent (In circa 30 de ani) spre ciroza sau se poate
transforma, In 10% din cazuri (In circa 10 ani), Intr-un
hepatocarcinom. Vaccinarea preventive) este necesara, Indeosebi la subiectii cei mai expusi. Sin.: hepatita serica.
HEPATITA C /hepatite C / virus C hepatitis, hepatitis C. Boala
provocata de virusul hepatitic C, virus ARN Inrudit cu familia
Flay/virus, descoperit In 1989. Marea majoritate a ca-zurilor de h.
C constituie ceea ce se numea, anterior desco-peririi virusului C,
hepatite non A sau non B. In cazul h. C, 90% din cazuri sunt
anicterice, iar 50% se cronicizeaza, 20% dintre acestea evoluand
spre ciroza. Diagnosticul se bazeaza pe aparitia, tardiva, a
anticorpilor anti-virus h. C, depistati prin metoda *ELISA.
HEPATITA CIROGENA /hepatite cirrhogene / cirrhogenous
hepatitis. H. In care zonele de atrofie hepatica sunt Inlocuite
progresiv prin tesut scleros cicatriceal.
HEPATITA COLESTATICA / hepatite cholestatique / choles-tatic
hepatitis. H. de origine, probabil, virala (virus A), cu debut
adesea febril, cu dureri In hipocondrul drept si vomismente,
urmate de prurit intens, icter si scadere importanta In greuta-te. In
sange, cresc concentratiile bilirubinei, lipidelor, fosfata-zeior
alcaline, transaminazei glutamic-piruvice, iar concentratia
protrombinei scade. In formele cronice, distructia canalelor bi-liare
intrahepatice poate fi urmata de o fibroza periportala sau, uneori,
de ciroza. Sin.: h. colostatica.
HEPATITA COLOSTATICA / hepatite cholostatique / cholestatic hepatitis. Sin.: hepatita colestatica (v.). HEPATITA
CRONICA / hepatite chronique / chronic hepatitis. H. care
evolueaza de eel putin 6 luni. Desi criteriul crono-logic este
considerat esential la adult (la copil este mai greu de apreciat), h.
c. este un veritabil sindrom, reprezentand un stadiu (sau stadii) de
evolutie spre *ciroza hepatica. In defini-tia generala trebuie
cuprinse si urmatoarele criterii: 1) etiologie (h. c. postvirala, toxica,
metabolica, imuna, dar cauza ramane necunoscuta In multe
cazuri); 2) morfologic (leziuni de tip persistent, agresiv, reziduale,
evolutie cirogena, aspecte particu-lare metabolice); 3) clinicofunctional (h. colestatica, cu hiper-splenism, cu disproteinemie sau
forma colangitica); 4) evolu-tiv (stadiu stabilizat, inactiv sau activ,
cu evolutie spre ciroza si fenomene de insuficienta hepatica).
Punctia-biopsie hepatica ramane criteriul obligatoriu atat pentru
diagnostic, cat si pen-tru evaluarea severitatii leziunilor, datele fiind
necesare si In stabilirea terapiei sau aprecierea eficientei acesteia.
Cu men-tiunea ca pentru fiecare caz de h. c. se impune o defining
multi-dimensionala,
personalizata,
conform
clasificarii
internationale se recunosc: 1) *H. c. penstenta. 2) 'H. c. activa
(evolutiva, agresiva), cu doua forme: a) forma moderata (tip A); b)
forma severe (tip B). Intensitatea proceselor de inflamatie-necroza
ramane reperul principal pentru evaluarea potentialului de progresie spre ciroza, prin intermediul unui indice de activitate
histologica. 0 serie de clasificari foarte recente ate h. c. aprofundeaza criteriul imunologic sau evalueaza mai exact seve-ritatea
si stadiul evolutiv. V. In continuare.
HEPATITA CRONICA ACTIVA / hepatite chronique active /
chronic active hepatitis. Se caracterizeaza printr-un infiltrat
inflamator limfoplasmocitar portal si intralobular, agresiv, cu
potential distructiv, cu semne majore de suferinta hepatocelu-lara
si cu tendinta evident progresiva. Pentru ambele forme de h. c. a.
este caracteristica leziunea denumita In engl. piece meal necrosis,
ale carei elemente definilorii sunt: distructia celulelor hepatice la
interfata dintre parenchim si tesutui con-junctiv, asociata cu un
infiltrat limfocitar si plasmocitar predominant; de asemenea, este
tipica existenta unui contact strans Intre limfocite si hepatocite, ca
urmare a unui proces imuni-tar (antigenul viral de pe suprafata
hepatocitului. Tmpreuna cu

493

HEPATITA CRONICA AGRESIVA

glicoproteine ale *complexului major de histocompatibilitate
transforma celula hepatica In tinta pentru *limfodtele T, ceea ce
conduce 'in final la liza celulara); In h. c. a- moderata (de tip A),
activitatea inflamatorie este moderata, iar procesul de piece meal
necrosis nu se Insoteste de formarea de septuri conjunctive. H. c.
a. severe (de tip B) se caracterizeaza prin:
prezenta piece meal necrosis, infiltrat inflamator abundent si
formarea de septuri conjunctive. Evolutia h. c. a. este varia-bila:
perioade lungi asimptomatice sunt Intrerupte de episoade de h.
cu icter, anorexic si febra, asodate cu manifestari extra-hepatice
(amenoree, ras cutanat, vasculite, tiroidita, glomerulo-nefrita,
colita ulcerativa si 'sindrom Sjogren). Boala poate evo-lua spre
ciroza si insufidenta hepatica. Sin.: hepatita cronica agresiva,
hepatita autoimuna.
HEPATITA CRONICA AGRESIVA / hepatite chronique agresive / chronic aggressive hepatitis. Sin.: hepatita cronica
activa (v.).
HEPATITA CRONICA NEAGRESIVA / hepatite chronique nonagressive / chronic non-aggressive hepatitis. Sin.: hepatita
cronica persistenta (y.).
HEPATITA CRONICA PERSISTENTA / hepatite chronique
persistente / chronic persistant hepatitis. Se caracterizeaza
prin infiltratie limfoplasmocitara In spatiile porte, moderata si neagresiva, cu participare parenchimatoasa sporadica, de intensitate minora si cu un tablou clinic frust, moderat In unele ca-zuri
sau fara semne de suferinta hepatica In altele. De regula nu
exista o tendinta evolutiva spre droza sau insufidenta hepatica,
dar boala persista ani de zile. Respectarea membranei limitante
a lobulului hepatic, absenta microfocarelor de ne-croza, a
*pironinofiliei, a neoformarii de colagen, ca si carac-terul limitat al
focarelor inflamatorii sunt caracteristici esentiale ale h. c. p. Sin.:
hepatita cronica neagresiva. V. si hepatita cronica activa.
HEPATITA D / hepatite D / delta agent hepatitis, hepatitis D. H.
rezultata prin infectia simultana (coinfectie sau suprain-fectie) cu
virusul B si agentui delta sau virusul h. D. In plasma poate fi pus
In evidenta antigenul h. D.
HEPATITA E / hepatite E / hepatitis E. H. provocata de un
Caticivirus, virus ARN lipsit de anvelopa, cu transmitere fecalorala. H. E nu se cronicizeaza si poate fi mortala la gravida.
HEPATITA EPIDEMICA / hepatite epidemique / infectious
hepatitis. Sin.: hepatita A (v.).
HEPATITA F / hepatite F / hepatitis F. H. determinate de virusul
hepatitic F, a carui existenta este discutata.
HEPATITA FULMINANTA / hepatite fulminante / fulminant
hepatitis. H. cu debut brutal, In care prabusirea functiilor hepatice si afectarea encefalului conduc la coma. H. f. este o forma
rara de h. virala (Indeosebi h. B), care poate aparea la tineri si
corespunde atrofiei galbene acute a ficatului, de-scrisa In secolul
trecut.
HEPATITA G / hepatite G / hepatitis G. Boala determinata de
virusul hepatitic G, virus ARN din familia Flaviviridae, trans-mis
prin sange si uneori pe cale veneriana. Formele acute sunt rare,
iar virusul este aproape totdeauna asociat virusului B sau C, In h.
cronice. Se disting trei variante ale virusului:
HGV A, HGV B si HGV C.
HEPATITA LUPOIDA / hepatite lupoide / lupoid hepatitis. Sin.:
sindrom Kunkel (v.).
HEPATITA MEDICAMENTOASA / hepatite medicamenteuse /
drug-induced hepatitis. Denumire aplicabila tuturor leziunilor
hepatice *dtolitice, *colestatice sau citocolestatice secundare
utilizarii unor medicamente.
HEPATITA NON A - NON B / hepatite non A - non B / non A non B hepatitis. Termen desuet desemnand, pana In 1989, h.
virale cu agenti patogeni neidentificati si corespun-zand
actualmente *h. C (Indeosebi) si *h. E.
494

HEPATOMEGAUE
HEPATITA SERICA / hepatite serique / serum hepatitis. Sin.:
hepatita B (v.).
HEPATITA VIRALA / hepatite virale / viral hepatitis. Infla-matie a
ficatului provocata de un virus, ce se traduce clasic prin icter
infectios. Primele doua tipuri de h. individualizate au fost *h. A (h.
epidemica), de departe cea mai frecventa (80% din cazuri), si *h.
B (h. de inoculare). Celelalte h. v., In care erau detectate doua
virusuri, au fost denumite provizoriu "h. non A - non B". Aceasta
clasificare a fost modificata dupa descoperirea *h. C si *h. E. In
ceea ce priveste h. D, ea este consecinta coinfectiei sau
suprainfectiei cu virus B si agent delta (sau virus D). H. pot fi
provocate si de alte virusuri: 'virus Epstein-Barr, 'virus herpes
simplex s.a.
HEPATIZARE, s. f. / hepatisation, s. f. / hepatization. [fr.
hepatisation, di la gr. hepar, -atos = ficat.] Transformare a unui
organ Intr-o masa de consistenta si culoarea ficatului;
este cazul Indeosebi al plamanului, In pneumonia lobara. In prima
etapa, urmare a exsudatului pulmonar sanguin, h. este rosie, apoi,
prin distrugerea globulelor rosii si persistenta exsudatului
fibrinosupurativ, devine cenusie.
HEPATOBLASTOM, s. n. / hepatoblastome, s. m. / hepatoblastoma. [^r. hepar, -atos = f-icat; blastos = gtrmen; -oma}
Tumora maligna intrahepatica alcatuita predominant din tesut
embrionar; apare In copilarie.
HEPATOCARC1NOM, s. n. / hepatocarcinome, s. m. / hepatocarcinoma. {Cjr. hepar, -atos = ficat, karkinama, di in
karkinos = roc, cancer.] Forma maligna de *hepatom, uneori
secundara unei ciroze hepatice consecutive unei 'hepatite B.
HEPATOCEL, s. n. / hepatocele, s. f. / hepatocele. [gr. hepar,
-atos = ficat; kele = Ize-mie, tumord.] Hernia ficatului.
HEPATOCIT, s. n. / hepatocyte, s. m. / hepatocyte. [Cjr. hepar,
-atos = ficat; kytos = cduicL\ Celula parenchimului hepatic. Este
voluminoasa, de forma poliedrica (25-30 um) si asigura functiile
exocrina si endocrina ale ficatului. H. prezinta doua fete opuse In
raport cu capilarele sinusoide, iar fetele acolate Intre ele
delimiteaza canaliculele biliare, conducte fine fara perete propriu.
Sin.: celula hepatica.
HEPATOCUPREINA, s. f. / hepatocupr6ine, s. f. / hepato.
cuprein. {Qr. hepar, -atos = ficat; [at. cuprum = aroma rofU, de.
[a numele inside.! Cyprus; -ina.\ Proteina de origine hepatica cu
rol In fixarea *cuprului la nivelul tesuturilor si cu acti-vitate
superoxid dismutazica. V. si superoxid dismutaza.
HEPATOGRAFIE, s. f. / hepatographie, s. f. / hepatography. [Cfr.
hepur, -atos = ficat; graphein = a scrie.] 1) Efectuarea unei
radiografii, dupa producerea unui contrast In jurul ficatului
(*pneumoperitoneu). 2) Inregistrarea traseelor pulsului hepatic.
HEPATOGRAMA, s. f. / hepatogramme, s. m. / hepatogram. [t^r.
hepar, -atos = ficat; gramma = Inscmre.] 1) Trasarea pulsului
hepatic pe 'sfigmograma. 2) Roentgenograma ficatului.
HEPATOLOGIE, s. f. / hepatologie, s. f. / hepatology. [^r. hepar,
-atos = fic.at; logos = ftiinta.] Ramura a medicinei consacrata
studiului ficatului si al bolilor acestuia.
HEPATOM, s. n. / hepatome, s. m. / hepatoma. \Cjr. hepar, -atos
= ficat; -omo.] 1) Orice tumora a ficatului. 2) In sensul eel mai
frecvent, tumora maligna primitiva hepatica, ale carei celule sunt
asemanatoare cu celulele parenchimului hepatic, pentru care
denumirea corecta este h. malign, deoarece exista si termenul h.
benign, pentru tumorile necanceroase.
HEPATOMEGALIE, s. f. / hepatomegalie, s. f. / hepatomegaly.
[Cjr. hepar, -atos = fic.at; megas, megalos = mare.] Semn clinic
obiectiv care poate fi pus In evidenta la palparea si percutia
abdominala si care consta In marirea de volum a ficatului.
Etiologia este complexa, caracteristicile h. fiind In re- !

HEPATONECROZA

latie cu entitatile no.sologjce. Astfel, h. poate fi globala sau mai

evidenta la nivelul unui lob hepatic, poate fi dureroasa sau nedureroasa, cu un aspect nodular sau regulat (suprafata hepa-tica
neteda), de consistenta mai mult sau mai putin dura, fica-tut
deplasandu-se sau nu cu miscarile respiratorii. Cauzele cele mai
frecvente sunt: leziuni difuze hepatice (hepatita, ciroza,
sareoidoza etc.), procese hepatice circumscrise (tumori maligne
sau benigne, chist hidatic, abces hepatic), afectiuni cardiovasculare, prin staza venoasa (insuficienta cardiaca, pericardita
constrictiva, sindrom Budd-Chiari), afectiuni de supraIncarcare
(steatoza hepatica, amiloidoza, boala Gaucher, hemocromatoza,
boala Wilson), afectiuni care determina staza biliara intra- sau
extrahepatica (calcul coledodan, tumori benigne sau maligne ale
cailor biliare) etc.
HEPATONECROZA, s. f. / hepatonecrose, s. f. / hepatonecrosis. [Cfr. hepar, -atos = float; nekrosis = mortificare, de [a
nekros = moarte.} Distcugerea hepatodtelor In cursul unor
procese infectioase sau toxice hepatice.
HEPATOPATIE, s. f. / hepatopathie, s. f. / hepatopathy. [QT.
hp.par, -atos = ficat; pathos = lioaia.} Nume generic pentru
toate afectiunile ficatului.
HEPATOPTOZA, s. f. / hepatoptose, s. f. / hepatoptosia,
hepatoptosis. [Qr. hepar, -atos = ficat; ptosis = cddere..]
Situatie anatomica In care ficatui nu se mai afla situat Intre reperele anatomice obisnuite ale peretelui toracic (al cincilea spatiu intercostal drept - rebord costal), ci este deplasat 'in jos si
devine astfel palpabil. Consecinta: h. poate fi confundata la
palpare cu o *hepatomegalie.
HEPATORAFIE, s. f. / hepatorraphie, s. f. / hepatorrhaphy. [Cjr.
bcpar, -atos = ficat; rhaphe = suturd.} *Sutura celor doua buze
ale unei plagi hepatice.
HEPATOSPLENOMEGALIE, s. f. / hepatosplenomegalie, s. f. /
hepatosplenomegaly. [QT. hepar, -atos = ficat; spten, -os =
sp(ind; megas, megalos = mare..] *Hepatomegalie asociata cu
*splenomegalie, In cadrul simptomatologiei sindromului splenohepatic determinat de o serie de maladii generale sau ale
parenchimului hepatic (*tuberculoza, *amiloidoza, 'malarie, *sifilis, "boala Banti, 'ciroza hipertrofica).
HEPATOTOMIE, s. f. / hepatotomie, s. f. / hepatotomy. \C,r.
hepar, -atos = ficat; tome = taiere, sectiune, de. la temnein = a
tola,} Incizie chirurgicala a ficatului, de obicei, pentru dre-najul
unui abces. V. hepaticotomie.
HEPATOTOXICITATE, s. f. / hepatotoxicite, s. f. / hepatotoxicity. [QT. hepar, -atos = ficat; toxikon = otmva pentru v&rfui
sdgepilor, de la toxon = sdgeata.] Actiunea distructiva a unor
substante la nivelul 'hepatocitelor.
HEREDOFAMILIAL. Var. pentru eredofamilial (v.).
HERMAFRODISM. Var. pentru hermafroditism (v.).
HERMAFRODIT, adj., s. m. / hermaphrodite, adj., s. m. /
hermaphrodite, [Cfr. Hermaphrodites = fiui iui Hermes,
z.e.u[ comertuiw, fi al Afroditei, zeita iuBirii.] 1) Care este afectat de ''hermafroditism. 2) Subject care prezinta aceasta anomalie.
HERMAFRODITISM, s. n. / hermaphrodisme, s. m. / hermaphrodism. [CfT. Hermaphrodites = fiui iui Hermes,
zeu[ comertuCui, fi al Afroditei, zdf.a iuBirii; -ism.] Stare intersexuala rara, definita prin prezenta la un acelasi subject a tesuturilor testicular si ovarian. Gonadele pot fi diferentiate Intr-un
testicul si Intr-un ovar sau pot coexista sub forma unuia sau a
doua "ovotestis. Normal si frecvent la unele nevertebrate, h. este
anormal si foarte rar la om. In cazul speciei umane, exista
indeosebi o forma mai mult sau mai putin incompleta denumita
*pseudohermafroditism. Var.: hermafrodism.
HERNIAR, adj. / herniaire, adj. / hernlal. [Lat. hernia "
vdtamare, surpare, fiemie.] Care este In legatura cu o hemie.
Ex.: sac h., orificiu h.

HERNIE
SCROTALA
HERNIE, s. f. / hernie, s. f. / hernia. [Lat. hernia = vdtdmare,
surpare., fiemie.} Proeminenta sau iesirea spontana, temporara
sau pemanenta, a unui viscer sau a unei parti dintr-un viscer In
afara limitelor nonnale, prin peretii slabiti ca rezistenta ai cavitatii
care Tl contin sau printr-un orificiu natural, accidental sau
patologic. H. se produce In general In zone anatomice pre-vizibile
si uneori este favorizata de o predispozitie congenitala sau
dobandita. Exista foarte multe tipuri de h. V. In conti-nuare unele
h., mai reprezentative.
HERNIE CRURALA / hernie crurale / crural hernia. Tip de h.
dobandita, care apare secundar slabirii tonusului muscular la
nivelul orificiului crural intern sau anterior vaselor femurale (h. c.
prevasculara) la nivelul ligamentului Gimbernat (h. Laugier) sau
sub aponevroza muschiului pectinat (h. Cloquet) fie avand
prelungiri multiple la nivelul fasciei cribriforme (h. diverticulara
Hesselbach), fie incluzand un diverticul sub fascia cribriforma si
un altui sub fascia superficiala (h. Cooper). Asocierea unei h.
crurale cu o h. inghinala determina distensia inelului Berger.
HERNIE DIAFRAGMATICA / hernie diaphragmatique / diaphragmatic hernia. Tip de h. care poate aparea (dobandita), sau
exista de la nastere (congenitala) la nivelul unui orificiu
diafragmatic (de obicei existent fiziologic, dar largit). Prin acest
orificiu herniaza un organ sau o portiune de organ abdominal
(ex.: stomacul, In cazul h. hiatale, care este o forma de h.
diafragmatica). Mai este numita si diafragmatocel.
HERNIE DE DISC / hernie discale / herniation of interver-tebral
disk. Protruzia 'nucleului pulpos sau a inelului fibros al *discului
intervertebral In canalul rahidian. Aceasta hernie este localizata
eel mai des pe discul Li-L,, mai rar pe discul Ls-Si si poate
provoca o compresiune a radacinilor sciaticului cu nevralgie forte,
curabila prin ablatia nucleului herniat. V. nucleoliza.
HERNIE EPIGASTRICA / hernie epigastrique / epigastric hernia. V. hernie a liniei albe.
HERNIE HIATALA / hernie hiatale / hiatal hernia, hiatus hernia.
Tip de *h. diafragmatica care apare la nivelul orificiului esofagian
al diafragmului si care consta In hernierea unei portiuni a
stomacului intratoracic, fie prin alunecare, fie prin derulare.
HERNIE INGHINALA / hernie inguinale / inguinal hernia.
Varietate de h. al carei traiect Tmprumuta *canalul inghinal, fie
traversand peretele abdominal oblic din afara Inauntru (h. o-blica
externa, congenitala), fie dinauntru In afara (h. oblica in-terna), fie
direct (h. directa, aproape Intotdeauna dobandita).
HERNIE INGHINOPUBIANA / hemie inguino-pubienne /
bubonocele. Sin.: bubonocel (v.).
HERNIE JEAN LOUIS PETIT / hemie de Jean Louis Petit /
Petit's hernia, [/eon Louis Petit, clzimrg franc ez, 'Paris, 16741750.} Sin.: boala Petit (v.).
HERNIE A LINIEI ALBE / hernie de la ligne blanche / hernia
through the linea alba. Tip de h. al carei traiect traver-seaza
Incrucisarea de fibre ale *liniei albe abdominale. In tune-tie de
localizare, h. 1. a. pot fi epigastrice (cele mai frecvente),
ombilicale si subombilicale.
HERNIE A NUCLEULUI PULPOS / hernie du nucleus pulposus / herniation of nucleus pulposus. Ruptura sau prolaps ale
*nucleului pulpos.
HERNIE MUSCULARA / hernie musculaire / muscular hernia.
H. unei portiuni de muschi la nivelul unei rupturi accidentale sau
al aponevrozei sale.
HERNIE OMBILICALA / hernie ombilicale / umbilical hernia.
Varietate de *h. a liniei albe cu fraiectui la nivelul ombilicu-lui. La
nou-nascut se numeste *omfalocel.
HERNIE SCROTALA / hernie scrotale / scrotal hernia. H.
inghinala oblica externa, al carei sac ooboara In scrot.

495

HERNIE STRANGULATA

HERNIE STRANGULATA / hernie 6tranglee / strangulated

hernia. H. complicata printr-o constrictie stransa si permanenta a
continutului sau. Rezulta o obstructie In circulate sanguina a
viscerelor herniate, care poate conduce rapid la necroza, de unde
gravitatea si necesitatea interventiei chirurgicale de urgenta. V.
kelotomie.
HERNIOTOMIE, s. f. / hemiotomie, s. f. / hemiotomy. [Lot.
hernia = vatamwe., surpare, He-rnie.; gr. tome = tctiere.,
secfiune., de. [a temnein = a tdia.] Interventia chirurgicala
reparatorie a unei hernii. V. si kelotomie.
HEROINA, s. f. / heroine, s. f. / heroin. [Lot., gr. heroine =
se.mize.ita, eroind, din (at., gr. heros, herois = erou (aiusie. (a
efecttie. stimuCatoare alt droguCui).] Diamorfina, sau diacetilmorfina, alcaloid cu formula C^HyOsN. Este o pulbere alba cristalina, solubila In alcool si benzen, mai putin In apa, preparata prin
acetilarea *morfinei. H. este mai activa farmacologic decat morfina
(efecte analgezice si hipnotice), mai euforizanta, dar si mai toxica,
generand rapid si starea de 'acutumanta. De aceea, nu este
utilizata In terapeutica. H. provoaca la toxico-mani 'dependenta
fizica, psihica si socials. Supradoza accidentals (overdose)
provoaca insufidenta respiratorie mortala daca nu este tratata cu
un antidot specific, naloxon.
HEROINOMANIE, s. f. / hero'jnomanie, s. f. / heroinomania. \V.
etimotogia te.TIne.nuiw heroina; gr. mania = nehunie.} Drogarea
cu 'heroina.
HERPANGINA, s. f. / herpangine, s. f. / herpangina. [Lot.
herpes, -etis, gr. herpes, -etos = pecingine., ulcer malign, de (a
gr. herpein = a se tan; int. angina = sufocare., de. ia angere = a
strange., a sufoca, sau gr. ankein = a sugruma.} Boala infectioasa
febrila determinata de *virusurile Coxsackie, marcata prin leziuni
veziculare si ulcerate la nivelul faringelui si palatului moale.
HERPES, s. n. / herpes, s. m. / herpes. [Lot. herpes, -etis, gr.
herpes, -etos = pecingine., nicer moiign, de. ia gr. herpein = a.
se. tari.} Boala cutanata acuta caracterizata printr-o eruptie de
vezicule mid, transparente, adesea grupate pe un fond ro-siatic si
Inconjurate de o areola rosie. H. este produs de un virus, 'Herpes
simplex virus (HSV) sau Herpesvirus hominis (HVH), din familia
Herpesviridae. H. are sediul Indeosebi pe fata, In jurul gurii si
nasului (buton de febra), uneori la nivel genital. Poate recidiva In
aceeasi regiune. Tipuri: 1) h. gesta-tionis, la femeia gravida. 2) h.
simplex, vezicule grupate pe piele sau la nivelul organelor genitale
(h. progenitalis), uneori Insotite de febra. 3) h. zoster, sin.: zona
(v.). 4) h. zoster oftalmic, cu afectarea nervului oftalmic, iridociclita,
keratita, anestezie corneana.
HERPES SIMPLEX VIRUS / herpes simplex virus / herpes
simplex virus, virus din familia 'Herpesviridae. Provoaca primoinfectii acute diseminate, urmate de infectii latente cu pre-zenta
constanta a virusului, reactivat mai mult sau mai putin periodic
(keratita herpetica, herpes labial recidivant). Se disting doua tipuri
de H. s. v.: 1) Tipul 1, care se transmite prin saliva infectata, este
responsabil de gingivostomatite, keratocon-junctivite, eczema
herpetiforma, menigoencefalite. 2) Tipul 2, care se transmite In
principal pe cale genitala, este virusul herpesului genital. V.
herpes, Herpesviridae.
HERPES ZOSTER / zona zoster / herpes zoster. Sin.: zona
(v.).
HERPESVIRIDAE / Herpesviridae / Herpesviridae. [Lo.t. herpes,
-etis; gr. herpes, -etos = pecingine., nicer noiign, tie. ia. gr.
herpein = fl se. t&n; [at. virus = violin, otrava.] Familie de virusuri
ADN de talie mare (80-100 nm), a caror capsida are o simetrie
cubica. Cuprinde: virusurile "Herpes simplex de tip 1 (HSV1) si de
tip 2 (HSV2), virusul varicela-zona (VZV), clasificate toate trei In
subfamilia Alphaherpesvirinae, *cito-

496

HETEROCROMATINA
megalovirusul uman (CMV), clasificat printre Betaherpesvirinae,
Tmpreuna cu recent descoperitii herpesvirusul uman 6 (HHV-6)
si 7 (HHV-7). La acestea se adauga 'virusul Epstein Barr (EBV),
clasificat In subfamilia Gammaherpesvihnae. H. pot per-sista In
stare latenta, In ganglionii nervosi senzitivi In cazul HSV, VZV si
HVH-6 responsabil de exantemul subit, In glan-dele salivare CMV, In limfocitele B - CMV si EBV. Toate aceste tipuri de
virusuri pot fi reactivate sub influenta unei emotii, infectii, a unei
expuneri la scare, menstruatiei etc. Bolile pe care Ie provoaca
sunt mai grave la nou-nascuti, imuno-depri-mati, bolnavi cu
transplante, leucemici, cancerosi si, oarecum paradoxal, In tarile
cu un nivel de trai ridicat. S-a constatat asoderea unor H. cu
anumite tumori maligne: EBS - 'limfom Burkitt si cancer
nazofaringian; HSV - cancer de col uterin;
CMV - 'sarcom kaposi. Rolul H. In dezvoltarea acestor tumori nu
a tost Insa demonstrat.
HERPETIC, adj. / herpetique, adj. / herpetic. [Lot. herpes, -etis,
gr. herpes, -etos = pecingine., ulcer malign, de. ia gr. herpein =
a se. tdn.] De natura 'herpesului. Care este In relate cu un
herpes.
HERPETIFORM, adj. / herpetiforme, adj. / herpetiform. [Lot.
herpes, -etis, gr. herpes, -etos = pe-cingine., nicer ma[ign.i lit
ia gr. herpein = a. se. tari, [at. forma = forma.} Despre aspectui
macroscopic al unor leziuni dermatologice care pre-zinta
vezicule grupate, asemanatoare cu leziunile herpetice. V. si
herpes.
HERTZ, s. m. / hertz, s. m. / hertz. [Heinrich Rudolf Hertz,
fizician german, 'Bonn, 1857-1894.] Unitate de masura In SI
pentru frecventa unui fenomen cu perioada de o secunda, adica
de un ciclu pe secunda.
HESPERANOPIE, s. f. / hesperanopie, s. f. / hesperanopia.
[(gr. hespera = se-ara; an - priv.; ops, opos = vedere, vaz,}
Cecitate nocturna. V. hemeralopie.
HETEROAGLUTINARE, s. f. / heteroagglutination, s. f. / he.
teroagglutination. [Qr. heteros = altui; [at. agglutinare = a tipi,
a uni,} 'Aglutinarea particulelor antigenice prin *aglutinine
derivate de la alte spedi.
HETEROANTICORP, s. m. / heteroanticorps, s. m. / heteroantibody. [Qr. heteros = aitui; anti = contra, [at. corpus, -oris =
corp.] Anticorp combinat cu antigeni originari de la spedi straine
de cea care a produs anticorpii.
HETEROANTIGEN, s. m. / heteroantigene, s. m. / hetero.
antigen. [Cfr. heteros = altui; anti = contra, gennan = a
produce.] Antigen care provine de la spedi straine producatorului de anticorpi.
HETEROCARION, s. m. / heterocaryon, s. m. / heterokaryon.
[Cjr. heteros = attui; karyon = sdmtjure., nucteu.] Nucleu dife-rit
din punct de vedere genetic, introdus In celula prin pro-cedee
experimentale in vitro, de *fuziune sau de 'hibridare celulara. V.
heterocarioza.
HETEROCARIOZA, s. f. / heterocaryose, s. f. / heterokaryosis. [^fr. heteros = aitui; karyon = samfiure, nucieu.;
-ozd.] Prezenta In aceeasi celula a doua sau mai multe nuclee
difente din punct de vedere genetic. H. poate fi obtinuta
experimental, in vitro, iar la o serie de spedi de duperci se
mtalneste In mod natural, ca rezultat al fuziunii citoplasmei unor
celule provenite din linii diferite, fara ca si nudeele aces-tor
celule sa fuzioneze. V. heterocarion.
HETEROCROMATINA, s. f. / heterochromatine, s. f. / heterochromatin. [Cjr. heteros = aitui; khroma, -atos = culoo-i'i ina.}
Denumire pentru regiunile 'genomului care raman Inalt
condensate pe Intregul parcurs al ciclului celular. H. este lip-sita
de expresie genica si se replica In partea finala a fazei S.
Denumirea de h. provine de la colorarea mai intensa a :
acesteia fata de restui 'cromatinei din nudeu.

HETEROCROMIE

HETEROCROMIE, s. f. / heterochromie, s. f. / heterochrimia.

[Qr. heteros = altui; khroma, -atos = culoare.} 1) Culoare
diferita a unor parti care, In mod normal, trebuiau sa aiba
aceeasi culoare. 2) Diferenta de culoare a celor doua "irisuri.
Poate fi congenitala sail dobandita.
HETEROCROMOSOM. Var. pentru heterocromozom (v.).
HETEROCROMOZOM, s. m. / heterochromosome, s. m. /
heterochromosome. [Qr. heteros = aitui; khroma, -atos =
culoare; soma, -atos = corp.] 1) Cromozom care ramane picnotic In Interfaza, sub forma unui corpuscul cromatinian, si care,
ca urmare, se comporta diferit In comparatie cu ceilaiti
cromozomi. 2) Cromozom apartinand unei perechi respons-abile
de determinarea sexului, XX pentru femeie si XY pentru barbat.
H. nu sunt decat partial *cromozomi omologi. Ac-tualmente, sunt
cunoscute 13 gene apartinand cromozomului Y, printre care:
TDF = Testis Determining Factor, SRY = Sex Determining
Region Y (prezent In bratui scurt al cromozomului Y), gena
hipertricozei auriculare. Partea specifica a cromozomului X
poarta numeroase gene ale caror *alele modificate sunt
responsabile de bolile ereditare legate de sex. Sin.: he-terozom.
HETEROCRONIE, s. f. / heterochronie, s. f. / heterochronia.
[CJT. heteros = altui; khronos = timp.] Dezvoltarea unui tesut
Intr-o perioada cand acesta nu exista In mod normal In organism.
HETERODIMER, s. m. / h6terodimere, s. in. / heterodimer. [Qr.
heteros = aitui; As = lie. doua ori; meros = parte.]
*Dimer constituit din doua subunitati diferite ca structure.
HETERODONT, adj. / het6rodonte, adj. / heterodont. [C/r.
heteros = attuli odous, odontos = dinte.] Despre animalele
care au mai multe tipuri de dinti. Majoritatea mamiferelor si omul
sunt h.
HETERODROM, adj. / heterodrome, adj. / heterodrome. [Cjr.
heteros = altui; dramas = cursa, drum.} Care se propaga
anormal. Termenul se utilizeaza, de regula, cu referire la
exci-tatia cardiaca.
HETERODUPLEX, s. n. / heteroduplex, s. m. / heteroduplex.
[CfT. heteros = a[tu[; [at. duplex, -ici's = du6[u.] ADN dublu
catenar format prin "hibridarea a doua secvente de origine
diferita care nu sunt perfect complementare, din cauza unei
mutatii sau a unei "recombinari genetice inexacte. V. hibri-dare
moleculara, homoduplex.
HETEROFIL, adj. / heterophile, adj. / heterophilic (1), (2),
heterophil (3). [CfT. heteros = altut; philos = prieten, de. id
philein = a iu6i} 1) Care prezinta afinitate si pentru aiti anti-geni
sau anticorpi, In afara celor pentru care este specific. 2) Colorat
cu alt tip de culoare decat de obicei. 3) Leucocite granulocite
diferite ca marime si culoare In raport cu normalul.
HETEROFORIE, s. f. / heterophorie, s. f. / heterophoria. [Cjr.
heteros = aitui; pherein = a purta, a transporta.} Deviere latenta
a axelor vizuale (acestea nu se mai mentin paralele), care nu
apare decat cand se suprima fuziunea oculara (v fuziune, 7).
Ant.: ortoforie. V. si esoforie, exoforie, heteroforie.
HETEROGAMET, s. m. / heterogamete, s. m. / heteroga-mete.
[Qr. heteros = altut; gamete = so fie, gametes = sof.] Celula
sexuala care se va uni In timpul fecundarii cu o alta celula,
morfologic diferita. Sin.: anizogamet.
HETEROGREFA, s. f. / het6rogreffe, s. f. / heterograft. [^r.
heteros = aitui; [at. graphium, din gr. grapheion = penifci de
sens, 6riceag de aCtoit, de la graphein = a scrie.} *Grefa
efectuata la un organism care apartine unei specii animate diferite de cea de la care provine "grefonul. Sin.: grefa hetero-loga,
heterotransplantare, xenogrefa.
HETEROGREFA VALVULARA / h6t6rogreffe valvulaire / valvular heterograft. V. bioproteza.

HETEROTOPIE
HETEROHEMAGLUTINARE, s. f. / het6rohemagglutination, s.
f. / heteroh(a)emagglutination. [CJT. heteros = aitui, haima,
-atos = sange; [at. agglutinare = a [ipi, a uni.] *Aglutinarea
eritrocitelor de om prin *aglutinine provenite de la alte specii.
HETEROIMUNIZARE, s. f. / hetero-immunisation, s. f. /
hetero-immunization. [Cfr. heteros = aitui; [at. immuais =
scutit, aparat, de la in = Upsit de, munus = o6[igafie.] Imunizare
provocata prin injectarea la un animal a unui 'antigen pro-venind
de la alia specie. Sin.: xenoimunizare. HETEROLATERAL, adj. /
heterolat6ral, adj. / heterolateral. [r. heteros = altui; [at.
lateralis = lateral, dt la lattis, -ens = [atuTO.} Care este situat de
partea opusa, controlatera-la, In comparatie cu termenul de
referinta. Ant.: homolateral. HETEROLOG, adj. / het6rologue,
adj. / heterologous. \Cjr. heteros = aitui; logos = raport,
relate..} 1) A carui structura difera de cea a ansamblului caruia ti
apartine. Ex.: tesut h. 2) Care provine de la o specie diferita. Ex.:
grefa h. 3) Care prezinta forme foarte diferite la aceeasi specie.
Ex.: susa h. a unui microorganism.
HETEROPICNOZA, s. f. / heteropycnose, s. f. / heteropyknosis. [QT. heteros = aitui; pyknosis = comprimare, condensare,
de la pyknos = gros, inaesat.] 1) Variatii In densitatea unei
structuri. 2) Condensare diferentiata observata la cromozomi sau
In diverse regiuni ale aceluiasi cromozom. HETEROPLASMIE, s.
f. / heteroplasmie, s. f. / heteroplasmia. [Qr. heteros = aitui;
plasma = o6iect modelat.} Coexistenta mitocondriilor normale si
cu mutatii, In interiorul aceleiasi celuie sau la nivelul aceluiasi
tesut.
HETEROPLAZIE, s. f. / heteroplasie, s. f. / heteroplasia. [C,r.
heteros = altui; plasis = nodelare, de [a plasseia = a forma, a
modela.} 'Distrofie disontogenetica manifestata prin prezenta unui
tesut perfect diferentiat In alta zona (organ, regiune topo-grafica)
decat cea normala. Ex.: mucoasa gastrica In intesti-nul subtire.
HETEROPROTEINA, s. f. / het6roprot6ine, s. f. / conjugated
protein. [Qr. heteros = altui; protos = primul; -ina.] Nume de
ansamblu pentru compusii organic! formati din proteine aso-ciate
cu grupari neprotidice. Acestea din urma pot fi individu-alizate
(grupari prostetice) sau pot fi formate din constituent! heterogeni
repartizati In molecula de proteina. Ex.: *fosfopro-teina,
'glicoproteina, *cromoproteina, 'nucleoproteina. HETEROSEXUAL,
adj. / h6terosexuel, -elle, adj. / heterosexual. [CfT. heteros =
altui; lot. sexualis = refentor [a su^ de la sexus = se.?^} Cu
tendinte sexuale normale, care este atras de sexul opus.
HETEROSMIE, s. f. / heterosmie, s. f. / heterosmia. [Qr. heteros
= altui; osme = miros.] Tulburare a perceptiei mirosurilor In care
mirosul perceput nu este eel asteptat, dar nici nu este obligatoriu
dezagreabil, spre deosebire de *cacosmie. V. si disosmie.
HETEROSPECIFIC, adj. / h6terospecifique, adj. / heterospecific. [Qr. heteros = altui; [at. specif icus = specific; de [a
species = aspect, aparenfd.] Care prezinta trasaturi sau caracteristici proprii unei alte specii.
HETEROTIPIC, adj. / heterotypique, adj. / heterotypic. [Qr.
heteros = altui; typikos = tipic, simBoUc, de la typos = tip, nwdei,
marca.] Despre o contractie cardiaca anormala din punct de
vedere calitativ.
HETEROTOP, adj. / heterotope, adj. / heterotopic. \C,T. heteros
= aitui; topos = [oc.] 1) Care Tsi are originea Intr-un loc anormal.
2) In electrocardiografie, o excitatie cu punct de por-nire In afara
nodului sinusal sau un ritm a carui comanda nu mai este sinusala.
Implicit, o contractie cardiaca a carei origine este ectopica.
HETEROTOPIE, s. f. / h6terotopie, s. f. / heterotopia. \C,r.
heteros = aitui; topos = Coc.} Prezenta unor celuie sau tesu-

497

HETEROTRANSPLANTARE
turi In alte zone anatomice decat cele In care se afia in mod
normal.
HETEROTRANSPLANTARE, s. f. / heterotransplantation, s.' f. /
heterotransplantation. [Gjr. heteros = altui; [at. trails = peste,
dincoCo; plantare = a pCantd.} Sin.: heterogrefa (v.).
HETEROTROF, adj. / heterotrophe, adj. / heterotrophic. [Qr.
heteros = attui; trophe = brand, nutrifie.} Organism incapa-bil
sa-si sintetizeze componentele celulare proprii pornind de la
substante minerale, fiindu-i necesari compusi organici ca sursa
de carbon sau azot.
HETEROTROPIE, s. f. / heterotropie, s. f. / heterotropy. [,r.
heteros = altul'i trope = intoarcere, lie. la trepeia = fl wtoarce.]
Sin.: strabism (v.).
HETEROXEN, adj. / h6teroxene, adj. / heteroxenous. \Qr.
heteros - aitui'i xenos = strain.] Caracteristica unui parazit care
poseda eel putin o gazda intermediara.
HETEROZIDE, s. n. pi. / heterosides, s. m. pi. / heterosides.
[CJT. heteros = altui, ozid - indicd un g[uc.id.} Una din cele doua
grupe de *ozide. Prin hidroliza h. rezulta unul sau mai multe tipuri
de *oze si o substanta neglucidica (sterol, fenol etc.). H. sunt
Indeosebi de origine vegetala, unele prezentand proprietati
farmacologice. Ex.: digitalina. V. glicozid.
"ETEROZIGOT, adj., s. m. / heterozygote, adj., s. m. / heterozygote. [Qr. heteros = a[tu(; zygotos = iegat impreund, de. [a
zygor = eu unesc.] (0 celula diploida sau un individ) care poseda
dcua gene *alele diferite pe un *locus determinat de la nivelul a
doi cromozomi omologi (ex.: o gena normala si o gena
patologica). In fenotip se manifests caracterul codificat de alela
dominanta. Descendenta organismelor h. este neuni-forma. Ant.:
homozigot.
HETEROZOM, s. m. / heterosome, s. m. / heterosome. [Cfr.
heteros = altuC; soma, -atos = Corp.] Sin.: heterocromozom
(v.).
HEXACLORCICLOHEXAN, s. m. / hexachlorcyclohexane, s. m.
/ hexachlorcyclohexane. Insecticid de contact organoclorurat
(C(,H(,CI(,), care se prezinta sub forma de pulbere cristalina solubila In solventi organici. H. exercita o actiune convulsivanta.
Abrev.: HCH.
HEXACLOROFEN, s. m. / hexachlorophene, s. m. / hexachiorophene. (DCI) Antiseptic local si detergent, aplicabil pe piele,
Ci,H,CIA.
HEXADACTILIE, s. f. / hexadactylie, s. f. / hexa-dactyly. [CfT.
hex = fast; daktylos = deget.} Malformatie congenitala cu
transmitere autozomal dominanta, caracterizata prin prezenta
unui al saselea deget, mai mult sau mai putin bine format la
nivelul mainilor sau/si picioarelor.
HEXAGON ARTERIAL WILLIS / hexagone arteriel de Willis /
Willis' circle or artery. NA: circulus arteriosus cerebri.
[Thomas Willis, anatomist si medic mgUz, Londra, 1621-1675.}
Sistem rezultat prin anastomoza marilor axe arteriale de la baza
creierului (carotide interne anterior, trunchi bazilar posterior)
constituit din cele doua artere cerebrale anterioare reunite prin
comunicanta anterioara si de cele doua artere cerebrale
posterioare, reunite cu arterele carotide interne prin cele doua
artere comunicante posterioare. V. ?i tab. anat. -artere.
HEXOKINAZA, s. f. / hexokinase, s. f. / hexokinase. \Cjr. hex =
sase; kineia = a mifca; -aza.] Enzima care catalizeaza conversia
glucozei In glucoza-6-fosfat. Aceasta este prima etapa a
'glicolizei.
HEXOZAMINA, s. f. / hexosamine, s. f. / hexosamine. [Cfr. hex
= sase; oza - indicd un glucid; or. ammoniakon = sore. de.
amoniu, gasitd m apropierea temptutui lid Jupiter Amman din
Li6ia; -ina.] Oza azotata la care o grupare amino Inlo-cuieste o
grupare hidroxil.
498

HIATUS
HEXOZA, s. f. / hexose, s. m. / hexose. [QT. hex = sase, oza indicd un glw.id.} Glucid simplu, monozaharid cu formula
C^H^O,,, nehidrotizabil, posedand sase atomi de carbon. Ex.:
fructoza, galactoza, glucoza.
HIALADERINA, s. f. / hyaladherine, s. f. / hyaladherin. [Lat.
hyalus, gr. hyalos = sticCd; Cat. adhaerere = a fi atdfat (ad =
spre; haerere = a fi prins); -ina.] Proteina care prezinta domenii
specifice de legare pentru *acidul hialuronic, ce includ un grup
caracteristic, Incarcat pozitiv, de reziduuri amino-acidice.
HIALIN, adj. / hyalin, -e, adj. / hyaline. [Lat. hyalinus, gr.
hycilinos = fdcut din sticCd, din [at. hyalus, gr. hyalos = stidd,]
Care are aspect omogen, vitros. Este caracteristic unei
substante care rezulta prin degenerescenta fibrelor de colagen si
se intalneste mdeosebi la nivelul unor cicatrice sau In unele boli
(*hialinoze).
HIALINIZARE, s. f. / hyalinisation, s. f. / hyalinization. [Lat,
hyalinus, gr. hyalinos = fac.ut din sticid, din [at. hyalus, gr.
hyalos = sticiil.} 'Distrofie proteica ireversibila a fibrelor conjunctive si uneori a celulelor, caracterizata prin omogenizare. Ex.:
h. oaselor.
HIALINOZA, s. f. / hyalinose, s. f. / hyalinosis. [Lat. hyalinus,
gr. hyalinos = facut din sticid, din [at. hyalus, gr. hyalos = stidd;
-oza.} *Degenerescenta hialina a oaselor sau a sinusurilor
limfoganglionare. ConsecintS: scaderea rezistentei vaselor.
HIALINOZA CUTANATA SI MUCOASA / lipoido-proteinose de
la peau et des muqueuses / cutis et mucosae hyalinosis.
Sin.: boala Urbach-Wiethe (v.).
HIALOID, adj., s. f. / hyaloide, adj., s. f. / hyaloid. [Lat. hyalus,
gr. hyalos = stida; gr. eidos = forma.] 1) Despre aspectui unor
structuri anatomice care au transparenta sticlei. Ex.: membrana
h. 2) Denumirea unei membrane care limiteaza 'corpul vitros si a
carei inflamatie este numita hialita. H. pos-terioara este m
contact cu limitanta intema, iar h. anterioara cu fata posterioara a
cristalinului.
HIALOPLASMA, s. f. / hyaloplasme, s. m. / hyaloplasm. [Lot.
hyalus, gr. hyalos = stidd! plasma = o6iect moddat.} Portiunea
amorfa si omogena a *dtoplasmei In care se afla organitele si
incluziunile celulare.
HIALURONIDAZA, s. f. / hyaluronidase, s. f. / hyaluronidase.
Enzima care catalizeaza depolimerizarea si hidroliza 'acidului
hialuronic, polizaharid abundent In tesutui conjunctiv si In lichidele biologice. Prin actiunea sa, de scadere a viscozitatii mediilor bogate In acid hialuronic, h. intervine In numeroase procese fiziologice din organism, fiind prezenta In anumite organe,
Indeosebi In testicul, splina, corp ciliar si iris. H. faciliteaza
migrarea celulara, iar eliberata de 'spermatozoid este un factor
esential In *fertilitate. De asemenea, reprezinta unul din fac-torii
activi din *venin, iar secretata de unele bacterii favorizea-za
propagarea In organism a unor germeni patogeni. H. este
utilizata In terapeutica pentru facilitarea difuziunii medicamentelor la nivelul pielii si al tesutului conjunctiv si pentru cresterea
puterii fecundante a spermei.
HIATAL, adj. / hiatal, -ale, -aux, adj. / hiatal. [Lat. hiatus =
desch.ide.re., de. id hiare = a se cased, a se crdpd.] Care este
In relatie cu un 'hiatus. Ex.: hernie h.
HIATUS, s. n. / hiatus, s. m. / hiatus. NA: hiatus. [Lat. hiatus =
dtsdu.de.rt, de. la hiare = a se cdsca, a se. crdpa.] Deschidere
sau fanta Ingusta. 1) Denumire pentru o serie de orificii
anatomice, Inguste si alungite. Ex.: a) h. esofagian, ori-ficiu al
diafragmului prin care esofagul trece din cavitatea toracica In
abdomen; b) h. maxilar, orifidu care permite comu-nicarea Intre
cavitatea nazala si sinusul maxilar. 2) Uneori, termenul este
folosit si cu alte sensuri. Ex.: h. leucemic, as-

HIBERNARE
pect particular al formulei leucocitare, In 'leucemia acuta, caracterizat prin absenta formelor intermediare Intre mieloblaste si
granulocite neutrofile mature.
HIBERNARE, s. f. / hibernation, s. f. / hibernation. [Lot.
hibernare = a iema, a. hibernal Perioada din viata unor mamifere (liliac, arid, popandau, marmota, urs) In care, prin mecanisme interne de inhibitie, declansate de obicei de frigul din
mediu, scade intensitatea proceselor metabolice din organis-mul
hibemant; temperatura corpului poate cobon la +5C. V. si tesut
adipos brun.
HIBERNARE ARTIFICIALA / hibernation artificielle / artificial
hibernation. Stare asemanatoare *hibernarii, provocata artificial
la om, de obicei prin substante *ganglioplegice si, eventual,
refrigerare totala obtinuta prin aplicarea de pungi cu gheata pe
trunchi si membre. Se poate ajunge la temperaturi de +28C,
puls 1-2 batai/minut, o respiratie pe minut. Scop: efectuarea unor
interventii chirurgicale pe inima sau pe creier, In care va fi
tolerata mai bine lipsa de oxigen, sau tratamentui arsurilor grave
si al unor intoxicatii.
HIBERNOM, s. n. / hibernome, s. m. / hibernoma. [Lat.
hibcrnare = a iema, a Hi6ema; -omn.] Tumora subcutanata
benigna, localizata Indeosebi In axila si In regiunea scapulara,
formata din 'tesut adipos brun, diferit de tesutui adipos normal si
analog celui din mediastinul superior al unor animale hibernante.
H. malign reprezinta o varietate de *sarcom ale carui celule
contin grasime asemanatoare celei a animalelor hibernante.
HIBERNOTERAPIE, s. f. / hibernotherapie, s. f. / artificial
hibernation. [Lot. hibernare = a iema, a. hifierna, gr. thera-peia
= tratament, de [a therapeuein = a ingriji,} Utilizarea terapeutica
a *hibernarii artificiale.
HIBRID, adj., s. m. / hybride, adj., s. m. / hybrid. [Lat. hybrida =
metis, cu sangc. amestecat, din gr. hybris = vwienfa, viol, de la
hyper = mai mutt, peste.] Individ care provine din reproducerea
sexuata a doi indivizi apartinand la doua specii diferite. H. sunt In
prindpiu sterili. In genetica, ter-menul se utilizeaza pentru
denumirea indivizilor *heterozigoti rezultati din Incrucisarea a doi
parinti de rasa pura. In general, h. este un descendent provenit
din Tmperecherea unor indivizi ce se deosebesc Intre ei prin eel
putin o pereche de caractere.
HIBRID ADN-ARN / hybride ADN-ARN / DNA-RNA hybrid.
Molecula dublu catenara formata prin asocierea unui lant de
ADN si a unui lant de ARN complementare.
HIBRIDARE, s. f. / hybridation, s. f. / hybridization. [Lat.
hybrida = metis, cu sange aimstecat, din gr. hybris = vw-[enta,
vwl, de la hyper = mai muit, peste.} Producerea de hibrizi. Un
organism *hibrid rezulta din combinarea a doua organisme
genetic diferite. Experienta de Incrucisare In care se ia In
considerare doar o pereche de caractere aleomorfe se numeste
monohibridare. In dihibridare se considera doua perechi de
caractere. Var.: hibridizare.
HIBRIDARE CELULARA / hybridation cellulaire / cell hybridization. Fuziune experimentala a doua celule provenind de la
doua specii animale diferite. H. c. conduce la formarea unei
celule cu un nucleu (*heterocarion) ce confine materialul genetic
al fiecarei specii de origine.
HIBRIDARE IN SITU I hybridation in situ I in situ hybridization.
H. unei sonde de ADN sau ARN, marcata specific, cu ADN sau
ARN celular, la nivelul unei sectiuni histologice sau al unor celule
fixate. In acest mod pot fi detectate secvente specifice de ADN
sau de ARN pe preparatele histologice sau citogenetice. Intr-un
tesut heterogen se poate pune In evidenta o anumita acumulare
de ARN sau unele secvente virale, iar in investigatiile
citogenetice sunt localizate gene date la nivelul unei benzi sau
subbenzi cromozomiale.

HIDRADENOM
HIBRIDARE MOLECULARA / hybridation moleculaire / molecular hybridization. Procedeu de obtinere a unei molecule hibride. Acest termen se aplica de obicei moleculelor de adzi nucleici (ADN sau ARN) care deriva din asoderea a doua lanturi
monocatenare, provenind de la aceeasi specie sau de la specii
diferite. H. m. are loc numai cand lanturile de ADN, sau
fragmentele de ADN si ARN, contin baze complementare. H. m.
reprezinta o tehnica de baza In ingineria genetica, permi-tand
utilizarea de *sonde genetice pentru recunoasterea sec-ventelor
specifice de ADN sau ARN.
HIBRIDIZARE. Var. pentru hibridare (v.).
HIBRIDOM, s. n. / hybridome, s. m. / hybridoma. [Lat. hybrida =
metis, cu sange amestecat, din gr. hybris = vwienfa, vwi, de [a
hyper = mai mult, peste; -omo.] Ansamblu viu;
creat In laborator prin fuziunea unor celule genetic diferite, ale
caror cromozomi se amesteca. Nucleele hibride formate po-seda
caracterele genetice ale celor doua specii de celule. Ex.:
fuziunea limfocitelor de soarece producatoare de anticorpi (dar In
cantitate redusa) cu celule canceroase (cu dezvoltare nelimi-tata)
ale mielomului de soarece a pennis obtinerea secretiei masive ?i
durabile de catre acest h. (sau imunom) a unor anticorpi
limfoplasmodtari. Acesti anticorpi sunt *monoclonali.
HIDANTOINE, s. f. pi. / hydantoines, s. f. pi. / hydantoins. Grup
de medicamente, ureide dclice ale acidului glicolic, cu proprietati
anticonvulsivante si efecte antiepileptice. Ex.: feni-toina. H. sunt
administrate In special In crizele de grand mai epileptic. V. si
anticonvulsivant.
HIDATIC, adj. / hydatique, adj. / hydatic. [C,r. hydatis, -idos =
punga. umpiuta. cu apa. in apropierea ficatului, de [a hydor,
hydatos = apa.} Care este In relatie cu "hidatidele. Ex.: *chist h.
HIDATIDA, s. f. / hydatide, 8. f. / hydatid. \Gjr. hydatis, -idos =
punga. umpiuta cu apa. m apropierea ficatuiui, de to. hydor,
hydatos = apa,] 1) In parazitologie, forma larvara par-ticulara a
unor tenii (Taenia echinococcus) care se aseamana cu un chist
sau o vezicula. H. este formata, din exterior spre interior, dintr-o
membrana cuticulara foarte groasa, o mem-brana proligera
(germinativa) subtire care este invaginata In lumenul sau si
formeaza vezicule mai mid, numite vezicule proligere,
generatoare de *scolex. 2) Termen anatomic care defineste un
vestigiu embrionar anexat testiculului, epididimului sau trompei
Fallopio. La sexul masculin se disting: h. sesila (relicvat
mullerian) si h. pedunculata (relicvat wolfian), doar ultimul
existand si la sexul feminin. Aceste h. pot fi sediul unor torsiuni,
necesitand interventii chirurgicale de urgenta. 3) Uneori termenul
este folosit si pentru a denumi o formatiune asemanatoare cu un
*chist hidatic.
HIDATIDOZA, s. f. / hydatidose, s. f. / hydatidosis. [^r. hydatis,
-idos = punga umptuta cu apa in apropierea ficatu-[ui, de ia
hydor, hydatos = apa; -oza.] Sin.: echinococoza
HIDATIFORM, adj. / hydatiforme, adj. / hydatidiform. [C,r.
hydatis, -idos = punga umpCuta. cu apa in apropierea ficatuiui,
de ia hydor, hydatos = apa.; lat. forma = forma.] Care se
aseamana cu hidatidele. Ex.: *mola h.
HIDRADENOM, s. n. / hydradenome, hidradenome, idradenome s. m. / hydradenoma, hidradenoma. [^r. hydor, hydatos
= apa, aden, -os = gianda; -omo.] Formatiune tu-morala care se
dezvolta din celulele secretorii ale unei glande sudoripare. H.
prezinta, histologic, o arhitectura tubulara, une-ori papilara. Exista
mai multe forme; h. nodular (proliferare a. partii profunde a
glandei sudoripare), h. papilifer vulvar (proliferare a partii
profunde a unei glande apocrine vulvare), /). verucos
fistulovegetant (tumora sudorala apocrina disembrio-plazica
localizata axilar, inghinal sau la nivelul pielii capului).
499

HIDRALAZINA
HIDRALAZINA, s. f. / hydralazine, s. f. / hydralazine. (DCI)
Antihipertensiv, CgH^, utilizat sub forma de sare hidroclorica.
HIDRAMNIOS, s. n. / hydramnios, s. m. / hydramnios. [jr.
hydor, hydatos = apa; amnion = me.m6ra.na. afatului.] *Lichid
amniotic In cantitate excesiva (considerate peste 2 litri). Pentru
valorile dintre limits superioara a normalului, de 1-1,2 litri si 2 litri,
se foloseste termenul de exces de lichid amniotic.
HIDRARGIRISM, s. n. / hydrargyrisme, s. m. / mercurialism. [^r.
hydrargyros = mercur, wyint viu, lie. la hydor, hydatos = apa.,
argyros = ayint; -ism.] Intoxicatie cronica determinata de
tratamentui Indelungat cu saruri de mercur sau prin expu-nerea
profesionala la mercur sau derivati ai acestuia. V. si hidrargiroza.
HIDRARGIROZA, s. f. / hydrargyrie, s. f. / hydrargyria. [Qr.
hydrargyros = mercur, argint viu, de. la hydor, hydatos = apa.,
argyros = ayint; -oza.] Eruptie cutanata sau coloratie anormala a
tegumentelor, care pot aparea dupa administrarea per os sau prin
aplicarea externa a mercurului sau a com-pusilor mercuriali.
HIDRARTROZA, s. f. / hydrarthrose, s. f. / hydrarthrosis. [Cjr.
hydor, hydatos = apa.; arthron = articutafie; -ozd.] Acu-mularea
de lichid In *sinovie si tumefactia articulara consecutive unei
inflamatii, fara dureri mari. Apare in: entorse, alte traumatisme
locale, reumatism, sifilis etc. Genunchiul reprezinta singura
articulatie la nivelul careia h. este abundenta si per-ceptibila la
examenul clinic.
HIDRATARE, s. f. / hydratation, s. f. / hydration. [Gjr. hydor,
hydatos = apd.] 1) ContinutuI In apa al organismului. 2) Introducerea de apa In organism. 3) Combinarea unei molecule de
apa cu o alta substanta. 4) Fixarea unui radical hidroxil la o
substanta chimica.
HIDREMIE, s. f. / hydr6mie, s. f. / hydr(a)emia. [G,r. hydor,
hydatos = apa; haima, -atos = sange..} Volumul total de apa
continut In sangele circulant din organism. Uneori termenul este
utilizat cu sensul de *hiperhidremie. H. globulara reprezinta
volumul de apa continut In hematii. H. plasmatica consta In
volumul de apa continut de plasma. HIDROAERIC, adj. / hydroa6rique, adj. / hydro-aerial. [Cjr. hydor, hydatos = apa, [at. aer,
-is, gr. aer, -os = aer.} Care confine un gaz si un lichid. Ex.:
*epansament h. HIDROCALICE, s. n. / hydrocalice, s. m. /
hydrocalycosis. [Qr. hydor, hydatos = apa.; iat. calyx, -yds, gr.
kalyx, -ykos = cupa-i invdiful florii.} Sin.: chist pielogenic (v.).
HIDROCARBONAT, s. m. / hydrocarbon^, s. m. / hydrocarbonate. [Qr. hydor, hydatos = apa, [at. carbo, -onis = cdrfiuni.}
Sin.: jjlucid (v.).
HIDROCARBURA, s. f. / hydrocarbure, s. m. / hydrocarbon.
[Cir. hydor, hydatos = apa; [at. carbo, -onis = car6une.] Compus
organic care contine doar carbon si hidrogen. H. sunt de
numeroase tipuri si se obtin Indeosebi din petrol si car-bune.
Metanul, benzenul si acetilena sunt h. Motorina reprezinta un
amestec de h.
HIDROCEFALIE, s. f. / hydrocephalie, s. f. / hydrocephalus.
[Gfr. hydor, hydatos = apa; kephale = cap.} Cresterea anormala a
cantitatii de *lichid cefalorahidian la nivelul 'ventriculelor cerebrale
(h. interns) sau/si In spatiile subarahnoidiene peri-cerebrale {h.
externa), congenitala sau dobandita, care pro-voaca uneori (la
copil) cre?terea de volum a craniului. De fapt, termenul
desemneaza actualmente h. interne, adica dilatatiile ventriculare
cu exces de lichid, care sunt fie primitive, fie se-cundare unor
obstacole care se opun circulatiei libere si re-sorbtiei lichidului
cefalorahidian. Daca obstacolul are sediul In sistemul ventricular
(malformatii, stenoze congenitale sau do-bandite ale 'apeductului,
tumori, sechele dupa hemoragii sau meningite), h. este denumiB
ocluziva, iar daca el se afla si-

500

HIDROFTALMIE

tuat In spatiile subarahnoidiene pericerebrale (Indeosebi sim-fiza

acestora dupa meningita sau hemoragie meningiana), h. este
comunicanta. H. se manifesta prin semne de *hiperten-siune
intracraniana si de compresiune ale structurilor cerebrale, leziuni
(variabile) ale nervilor cranieni si alterari mentale. In h. cu
presiune normala, secundara unei meningite sau unei hemoragii
meningiene, simptomele regreseaza prin crearea unei deviatii
prin valva a lichidului cefalorahidian.
HIDROCEL, s. n. / hydrocele, s. f. / hydrocele. {Qr. hydor,
hydatos = apa; kele = twnora., hemio.} Epansament de serozitate circumscris Intr-o cavitate saculara In tunica vaginala
testiculara (h. vaginal simplu) sau cu o prelungire In canalul
peritoneo-vaginal permeabil partial sau In totalitate (h. congenital). Termenul este folosit si In cazul infiltratiei seroase a tesutului celular scrotal. H. bilocular este o forma de h. congenital
care prezinta doua cavitati separate (abdominala si scro-tala).
Daca h. congenital formeaza doua cavitati comunicante
(vaginala si funiculara) este numit h. in bisac.
HIDROCLOROTIAZIDA, s. f. / hydrochlorothiazide, s. m. /
hydrochlorothiazide. (DCI) Diuretic din grupa sulfamidelor,
C7H,CIN304S2, cu actiune intensa si prelungita; favorizeaza eliminarea clorului si sodiului, mai putin a potasiului. Hipotensiv
moderat.
HIDROCOLECIST, s. n. / hydrocholecyste, s. m. / hydrocholecystis. \Qr. hydor, hydatos = apa.; khole = 6iia.; kystis = sac,
vezicd.] Distensia veziculei biliare prin acumulare de lichid apos.
HIDROCOLOID, s. m. / hydrocollo'lde, s. m. / hydrocolloid.
\Gjr. hydor, hydatos = apa.; kolla = eld; eidos = forma.] Sistem
coloidal avand ca mediu de dispersie apa.
HIDROCORTIZON, s. m. / hydrocortisone, s. m. / hydrocortisone. [CfT. hydor, hydatos ^ apa.; iat. cortex, -ids = scoartd.\
(DCI) Sin.: cortizol (v.).
HIDROCUTIE, s. f. / hydrocution, s. f. / immersion syncope.
[y{u)(ogism cre-at dupd. dectrocutie. (electrocutare) din gr.
hydor, hydatos = apd; eng[. to execute = a e.^wuta.\ 'Sincopa
care survine brutal In decursul imersiei In apa rece si care poate
determina Inecul.
HIDROELECTROLITIC, adj. / hydro-61ectrolytique, adj. /
hydro-electrolytic. [Qr. hydor, hydatos - apa.; elektron =
chihiim-dar, corp care. se. etectriz.iiaza. pnn fre-care; lytikos =
can dis. truge, de ia lyein = a distruge..} Care se refera la apa si
elec-troliti, la echilibrul lor In organism.
HIDROFIL, adj. / hydrophile, adj. / hydrophilic. [Cfr. hydor,
hydatos = apa.; philos = prieten, de. la philein = a w6i.\
1) Care are afinitate pentru apa, absoarbe sau retine apa.
2) Despre particulele coloidale In solutie, cand acestea retin
putemic un numar mare de molecule de apa, formand un strat de
*solvatare. Ant.: hidrofob.
HIDROF1LIE, s. f. / hydrophilie, s. f. / hydrophilia. \C,r. hydor,
hydatos = apa.; philia = atracfie., de. [a phUein = a iu6i.] Stare
de afinitate pentru apa a anumitor substante. V. hidrofil, lipofil,
amfipatic, amfifil.
HIDROFOB, adj. / hydrophobe, adj. / hydrophobic. [Cjr. hydor,
hydatos = apa; phobos = fric.a.} Despre particulele coloidale In
solutie apoasa care nu au nici o capacitate de retinere a
moleculelor de apa. Ant.: hidrofil.
HIDROFOB1E, s. f. / hydrophobie, s. f. / hydrophobia. [Cjr.
hydor, hydatos = apa.; phobos = fricO.} Teama morbida de apa.
Semn tipic In "rabie, mai rar In debutui tetanosului sau In
nevroza obsesivo-fobica.
HIDROFTALMIE, s. f. / hydrophtalmie, s. f. / hydrophthalmia.
[Cyr. hydor, hydatos = apa.; ophtbalmos = ocfti] Distensia
Invelisurilor *globului ocular din cauza cresterii In volum a dife
ritelor medii ale ochiului. H. este proprie copilului si, uneori,
congenitala. V. glaucom si buftalmie.

HIDROGEN
HIDROGEN, s. n. / hydrogene, s. m. / hydrogen, [^r. hydor,
hydatos = apa; gennan = a produce..} ElementuI chimic nr. 1, cu
simbolul H. Exista sub forma a trei izotopi, h. simplu sau protium
(masa 1), *deuteriu (masa 2) si *tritiu (masa 3). H. este un gaz,
are mare putere reductoare si reprezinta un element constitutiv
important al fiintelor vii, sub forma de apa si substante organice.
HIDROLAZA, s. f. / hydrolase, s. f. / hydrolase. [gr. hydor,
hydatos - apd; lyein = a distruge.; -aza.] Una din cele sase
grupe de enzime care activeaza reactiile de clivaj hidrolitic al
diversilor oimpusi. V. si hidroliza.
HIDROLIZAT, s. n. / hydrolysate, s. m. / hydrolysate. [Qr.
hydor, hydatos = apa; iysis = divtrugere, de [a lyein = a
distmge.} Orice compus sau amestec de substante obtinute 'in
urma "hidrolizei.
HIDROLIZA, s. f. / hydrolyse, s. f. / hydrolysis, [gr. hydor,
hydatos = apd; ]ysis = distru.ge.re., de. [a lyein = a distruge.] 1)
Reactie chimica Intre ionii unei sari si ionii apei, cu formarea unui
acid sau a unei baze slabe. 2) Proces chimic care are loc Intre
un compus organic si apa, m prezenta unei enzime catalizatoare,
cu
descompunerea
compusului
organic,
frecvent
o
macromolecula, ex.: h. polipeptidelor cu formare de amino-acizi.
HIDROLOGIE MEDICALA / hydrologie medicate / medical
hydrology. [Qr. hydor, hydatos = apa; logos = stiinfd; [at.
medictis = medic.] Studiul diferitelor tipuri de ape naturale sau
artificiale si al proprietatlor lor terapeutice.
HIDROMASAJ, s. n. / hydromassage, s. m. / hydromassage.
[Cfr. hydor, hydatos = apd; gr. massem = a frdmdnta si w.
massa = a atinge, a palpa.] Masaj cu ajutorul unor jeturi de apa,
subiectui aflandu-se Intr-o cada de baie sau Intr-o piscina.
HIDROMEIOZA, s. f. / hidromeiose (1), hydromeiose (2), s. f. /
hidromeiosis (1), hydromeiosis (2). [Cfr. 1) hidros = sudoare;
2) hydor, hydatos = apa.! 1), 2) meiosis = micsorare, de la
melon = mm mic.] 1) Diminuarea secretiei de sudoare In climat
umed, dupa o perioada de sudatie intensa. Meca-nismul
procesului este necunoscut. 2) Umflarea discreta a epi-dermului
dupa expunerea la apa, avand drept consecinta blo-carea
canalelor sudoripare. Acest fenomen diminueaza pier-derea de
fluide cand corpul este imersat In apa calda.
HIDROMENINGOCEL, s. n. / hydromeningocele, s. f. / hydromeningocele. [Qr. hydor, hydatos = apd; meninx, -ingos =
memfirand foarte find; kele = Hernie, tunwrd.] Sin.: meningo-cel
(v.).
HIDROMORFON, s. n. / hydromorphone, s. f. / hydromorphone. [Cfr. hydor, hydatos = apd; Morpheos = zeui som-rwlui
(datoritd acfiunii soporifice a nwrfinei).] (DCI) Derivat semisintetic
de *opiu administrat pe cale bucala, rectala sau subcutanata. H.
prezinta proprietati similare cu ale *morfinei, dar este mai activ.
HIDRONEPROZA, s. f. / hydron6phrose, s. f. / hydronephrosis. [Cjr. hydor, hydatos = apd; nephros = rinicHi; -oza.]
Acumulare de urina aseptica la nivelul bazinetului si al cali-celor
renale, ca urmare a unui obstacol permanent sau pa-sager
(cudura a ureterului, calcul ureteral, compresiuni tumo-rale s. a.)
sau din cauza scaderii tonicitatii si motricitatii bazinetului.
Acumularea este urmata de dilatarea bazinetului, calicelor si, In
caz de h. masiva ?i prelungita, de atrofia parenchimu-lui renal.
Sin.: uronefroza.
HIDRONEFROZA CONGENITALA INTERMITENTA / hydron6phrose congenitale intermittente / Bazy's disease. Sin :
boala Bazy (v.).
HIDROPERICARD, s. n. / hydrop6ricarde, s. m. / hydropericardium. [Qr. hydor, hydatos ^ apd; peri = in. juru; kar-dia =
inimd.] *Epansament de *serozitate In interiorul cavitatii
pericardice, fara reactie inflamatorie.

H IDROXICORTICOSTEROID
HIDROPEXIE, s. f. / hydropexie, s. f. / hydropexis f^r. hydor,
hydatos = apd; pexis = fi^are..] Fixarea apei In diferite tesuturi
din organism.
HIDROPIZIE, s. f. / hydropisie, s. f. / hydrops. [CJT. hydor,
hvdatos = apd; opsis = aspect.] Sin.: hidrops (v.).
HIDROPNEUMOTORAX, s. n. / hydropneumothorax, s. m. /
hydropneumothorax. [Qr. hydor, hydatos =- apd; pneuma,
-atos = aer; [at. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace.]
Acumulare de lichid si de gaz In cavitatea pleurala.
HIDROPS, s. n. / hydrops, s. m. / hydrops. [Cfr. hydrops =
flidropizie, de [a hydor, hydatos = apd, opsis = aspect.] Termen
utilizat pentru denumirea acumularii de lichid, prin diverse
mecanisme, la nivelul unor cavitati, al unor comparti-mente din
organism sau In tesutui conjunctiv. In functie de caracterul si
localizarea h., termenul poate fi sin. cu *ascita,
*anasarca, *edem etc. Ex.: 1) H. articular, sin. hidrartroza (v.). 2)
H. fetal, sin.: anasarca feto-placentara (v.). 3) H. labirintic, sin.:
hidropizie labirintica; transsudat seros care invadeaza labirintui
anterior sau posterior, In urma unei tulburari circu-latorii la nivelul
arterei auditive interne. 4) H. vezicular. dilatarea "veziculei biliare,
ce contine bila alba, de regula conse-cutiv obturarii *canalului
cistic cu un calcul unic.
HIDROPS FETAL / hydrops congenital / fetal hydrops, hydrops
fetalis. Sin.: anasarca fetoplacentara (v.).
HIDROREE, s. f. / hydrorrhee, s. f. / hydrorrh(o)ea. [Cjr. hydor,
hydalos = apd; rhoia = curgere., di la rhein = a curge.] Eliminare seroasa abundenta la nivelul unor organe care comu-nica
cu exteriorul. Termenul este frecvent folosit pentru h. naza/a (v.
rinoree) si h. amniotica sau gravidica (eliminare pe-riodica
intermitenta de lichid din uterul gravid, fie de cauza inflamatorie
(metrita deciduala), fie secundar deschiderii cavitatii ovulare.
HIDROSADENITA, s. f. / hidrosadenite, s. f. / hidradenitis,
hidrosadenitis. [CfT. hidros = sudoare, or/en, -os = giandd,
-2(0.] Infectie stafilococica, adesea purulenta, a glandelor sudoripare, localizata eel mai frecvent In axila. V. si boala Verneuil.
HIDROSALPINX, s. n. / hydrosalpinx, s. m. / hydrosalpinx.
[CfT. hydor, hydatos = apd; [at. salpinx, -ingis, gr. salpinx,
-ingos = trompetd, tmmpd] Colectie seroasa Inchistata la nivelul
"trompei lui Fallopio, localizata Indeosebi In portiunea infundibulara
a acesteia. Poate fi o cauza de *sterilitate tubara.
HIDROSODAT, adj. / hydro-sod6, -e, adj. / hydro-sodic. [Qr.
hydor, hydatos - apd; engi. soda, din [at. medievaCa soda =
soda, de [a ar. suwwad = planta a caret centifd served la. fa[iricarea sodei.} In relatie cu apa si sodiul. Ex.: regim h.
HIDROTERAPIE, s. f. / hydrotherapie, s. f. / hydrotherapy. [^r.
by dor, hydatos = apa; therapeia = tratament, de (a
therapeuein = a mgriji.} Utilizarea apei In scopuri terapeutice,
sub diverse forme: dusuri, bai, vapori.
HIDROTORAX, s. n. / hydrothorax, s. m. / hydrothorax. [r.
hydor, hydatos -3 apd; [at. thorax, -acts, gr. thorax, -akos =
torac-e.] Acumularea de lichid seros (transsudat) In cavitatea
pleurala.
HIDROXIAPATITA, s. f. / hydroxyapatite, s. f. / hydroxyapa-tite.
{Qr. hydor, hydatos = apd, fiid.rogm, oxys = acru, o^i-ge.n,
apatao = eu insd.} Fosfat de calciu cu formula Ca5(P04)3(OH)
apartinand familiei *apatitelor. H. este un component al oaselor si
al dintilor. V. si umar Milwaukee.
HIDROXICORTICOID, s. m. / hydroxycorticoide, s. m. /
hydroxycorticosteroid. {Gjr. hydor, hydatos = apd, h.idroge.n;
oxys = acru, 0)(igen; lot. cortex, -ids = scoarfd; gr. (stereos =
solid, m Ttliif^ eidos = forma.] Sin.: hidroxicorticosteroid (v.).
HIDROXICORTICOSTEROID, s. m. / hydroxycorticosterolde, s.
m. / hydroxycorticosteroid. \Qr. hydor, hydatos ^ apd,
flidrogen.; oxys = acru., oxygen; [at. cortex, -ids = scoarfd; gr.
stereos = solid, in relitf; eidos = forma,} *Corticosteroid pur501

17-HIDROXICORTICOSTEROIZI
tator al unui grup hidroxil la nivelul unui atom de carbon, care este
mentionat In denumirea c. respectiv. Ex.: *17-hidroxicorticosteroizi. Sin.: hidroxicorticoid.
17-HIDROXICORTICOSTEROIZI, s. m. pi. / 17-hydroxycorticosterofdes, s. m. pi. / 17-hydroxycorticosteroids. Denumire
pentru ansamblul catabolitilor steroizi hormonali cu 21 de atomi
de carbon, purtatori ai unei functii hidroxil la nivelul carbonu-lui
17. Acesti cataboliti provin din *cortizol, *cortizon si din de-rivatii
lor hidrogenati. Ei sunt izolati din urina prin diferite me-tode, mai
ales prin *reactia Porter-Silber.
HIDROXID, s. m. / hydroxyde, s. m. / hydroxide. [Qr. hydor,
hydatos = apd; oxys = acru, o^ge.n\ Compus chimic format
dintr-un element sau radical chimic si din una sau mai multe
grupari oxidrilice. Rezulta din combinarea unui oxid metalic cu
Spa si are proprietati bazice. Mai importanti: h. de aluminiu,
compus antiacid; h. de calciu, neutralizant sau astringent.
HIDROXILAZA, s. f. / hydroxylase, s. f. / hydroxylase. [C,T.
hydor, hydatos = apa, hidrogen; oxys = acru, oxygen, hyle =
ma.te.ne.; -nzo.] Enzima care catalizeaza fixarea unei grupari
hidroxil pe un substrat. Sunt posibile doua cai: 1) Directa, pe
compusii aromatici, cand enzima activeaza oxigenul molecular ?i
catalizeaza oxidarea dclului. '2) Indirecta, cu formarea unei
grupari hidroxil prin aditia de apa la o dubia legatura (catabolismul *acizilor grasi). Denumirile diferitelor h. cuprind numa-rul
atomului de carbon la nivelul caruia se produce hidroxi-larea.
Ex.: *17a-hidroxilaza, *19-hidroxilaza, *21-hidroxilaza.
17<x-HIDROXILAZA, s. f. / 17a-hydroxylase, s. f. / 17a-hydroxylase. Enzima identificata In toate glandele endocrine care
secreta steroizi si asigura 17a-hidroxilarea *progesteronului sau
*pregnenolonului. V. si hidroxilaza.
19-HIDROXILAZA, s. f. / 19-hydroxylase, s. f. / 19-hydroxylase. Enzima localizata In glandele endocrine care sintetizeaza
estrogeni. Asigura prima etapa de conversie androgeni-estrogeni.
21-HIDROXILAZA, s. f. / 21-hydroxylase, s. f. / 21-hydroxylase. Enzima localizata In cortexul suprarenalei, catalizand 21hidroxilarea progesteronului si 17a-hidroxiprogesteronului. Daca
deficitui de enzima afecteaza ambii compusi, va rezulta diminuarea productiei de *aldosteron si *cortizol, cu "hiperplazie
suprarenaliana, *insuficienta suprarenaliana si pierdere de sare.
Cand deficitui enzimatic afecteaza doar 17a-hidroxiprogesteronul, rezulta doar scaderea producerii de cortizol, cu hiperplazie
si insuficienta suprarenaliana, dar fara pierdere de sane (*boala
Wilkins).
HIDROXI-3-METIL-GLUTARIL-COENZIMA A REDUCTAZA /
hydroxy-3-methyl-glutaryl-coenzyme A reductase / hydroxy3-methyl-glutaryl-coenzyme A reductase. Enzima care participa in stadiul precoce al sintezei colesterolului, transformand
HMG-CoA (sau p-hidroxi-p-metilglutaril co-enzima A) In acid
mevalonic. Inhibitorii sai, denumiti *statine, sunt utilizati In terapie datorita efectului *hipocolesterolemiant. Abrev.: HMG-CoA
reductaza.
HIDROXIPROLINA, s. f. / hydroxyproline, s. f. / hydroxyproline. *Prolina care a suferit o reactie de hidroxilare la nivelul
atomilor de carbon 2 sau 3. H. se gaseste In diferitele tipuri de
*colagen si In proteina majora din peretii celulelor vegetale.
HIDROXIPROLINURIE, s. f. / hydroxyprolinurie, s. f. / hydroxyprolinuria. Prezenta In urina a 'hidroxiprolinei, eel mai abun-dent
aminoacid al *colagenului.
HIDROXISTEROID, s. m. / hydroxysteroide, s. m. / hydroxysteroid. [Cfr. hydor, hydatos = apil, oxys = acm, OJff.ge.n.,
stereos = solid, w rdwfi eidos = fonrut] 'Steroid care contine 'in
molecula o grupare hidroxil, a carei pozitie este specificata In
denumirea compusului. Ex.: 17-h., hidroxilat la nivelul car-bonului
17, denumit frecvent si 17-hidroxicorticosteroid.
502

HIPERAFECTIVITATE
17P-HIDROXISTEROID DEHIDROGENAZA / 17p-hydroxyst6roide deshydrogenase / 17p-hydroxysteroid dehydrogenase.
Enzima prezenta In toate glandele endocrine care secreta
*steroizi si care catalizeaza conversiile In cursul biosintezei
acestora. Deficitui enzimei poate bloca diferitele cai de sinteza.
5-HIDROXITRIPTAMINA, s. f. / 5-hydroxytryptamine, s. f. / 5hydroxytryptamine. Sin.: serotonina (v.).
HIEROLISTEZIS, s. n. / hieroiisthesis, s. m. / hierolisthesis.
{Qr. hieros = sacm; olisthanein = a aCuneca.] Sin.: sacrolistezis (v.).
HIGROMA, s. f. / hygroma, s. m. / hygroma. [Qr. hygros =
umui; -omo.] Sin.: bursita (v.).
HIGROSCOPIC, adj. / hygroscopique, adj. / hygroscopic. [Qr.
hygros = urned; skopeia = a vedea,} Despre o substanta cu
calitatea de a absorbi umiditatea din aer.
H1L, s. n. / hile, s. m. / hilus, hilum. NA: hilus. [Lot. hilum = fuli
me pwc-t negru. la capatui unui 606.] Termen anatomic general
folosit pentru a defini regiunea de trecere (intrare si/sau iesire) a
diferitelor
elemente
vasculonervoase,
limfatice
si/sau
functionale prindpale ale unor organe parenchimatoase.
Macroscopic, h. este o zona discret excavata la suprafata organului respectiv. Ex..' h. pulmonar (NA: hilus pulmonis), h. ovarian (NA: hitus ovarii), h. hepatic (NA: porta hepatis} etc.
HIMEN, s. n. / hymen, s. m. / hymen. NA: hymen. [Qr. hymen,
-oios = me.mfiTa.na.} Repliu membranes perforat care
obstrueaza incomplet orificiul vaginal la femeia virgina, separand vestibulul de cavitatea vaginala. In functie de aspectui h.,
acesta poate fi: h. bifenestrat (cu doua orificii de deschi-dere
separate median de un sept), h. circular (cu o deschi-dere
circulara), h. cribriform (prezentand mai multe perforatii mid), h.
falciform (cu aspect semilunar). H. poate fi patolo-gic, fara
orificiu de deschidere {h. imperforat). La primul contact sexual h.
se rupe, cicatrizandu-se ulterior, In timp, sub forma de lobuli
himenali care, dupa prima nastere naturala, formeaza
*carunculele mirtiforme.
HIMERA, s. f. / chimere, s. f. / chimera. [Lat; Chimaera, din gr.
Khimaira = monstru mitoiogic.} 1) Individ care poseda, In
mozaic, caracteristici proprii pentru doua genotipuri diferite. H.
rezulta, eel mai des, consecutiv mutatiilor somat-ice si sunt mai
frecvente la plante. Se obtin si experimental prin insertia de
gene straine. 2) Individ care poseda celule cu caractere
genetice diferite de ale sale, pe care Ie tol-ereaza deoarece au
patruns In organism Inainte ca limfocitele sa dobandeasca
proprietati de tolerare a 'selfului, adica Inainte de producerea
anticorpilor. V. 91 toleranta imunolog-ica.
HIOID, adj., s. n. / hyoide, adj., s. m. / hyoid. [u = a 21-a fitera a
affa6etu[ui gru; eidos = forma,} 1) Care are forma literei grecesti
u (hi); 2) Os h.: v. tab. anat. - oase.
HIOSCIAMINA, s. f. / hyoscyamine, s. f. / hyo-scyamine. [Lat.
hyosciamus = mase.[arif:a, din gr. Ays = pore, kyamos = 606;
-ina.} Alcaloid anticolinergic, C^I-laNt^, obtinut de obi-cei din
planta Hyoscyamus si din alte plante solanacee.
HIPERACANTOZA, s. f. / hyperacanthose, s. f. / acantho-sis.
\Qr. hyper = mai milk; akantha = spilt; -ozo.] Sin.;
acantoza (v.).
HIPERACIDITATE, s. f. / hyperacidity s. f. / hyperacidity. [^r.
hyper = mai mult; lot. aciditas, -atis = acreaia, lit [a acidus =
acru.] Cresterea aciditatii unui lichid biologic din organism. De
obicei, termenul se refera la cresterea con-centratiei de acid
clorhidric In sucul gastric. V. hiperclorhidrie.
HIPERAFECTIVITATE, s. f. / hyperaffectivite, s. f. / hyperaffectivity. [Qr. hyper = mai mult; [at. affectus = stare dl spirit,
afectiune, 600(0, de ia afficere = a afecta, a slain] Accentuarea
uneia dintre starile afective ce caracterizeaza

HIPERALDOSTERONISM
*afectivitatea sau ansamblul acestora. H. poate avea uneori o
semnificatie patologica, de ex. In *nevroze.
HIPERALDOSTERONISM, s. n. / hyperaldosteronisme, s. m. /
hyperaldosteronism. Cresterea secretiei de *aldosteron pro-dus
de cortexul suprarenal, care antreneaza eliminarea excesiva a
potasiului, retentie de sodiu, alcaloza metabolica si ansamblul de
tulburari care rezulta din acestea. H. poate fi pri-mar (sau
primitiv) si secundar. In h. primar, aldosteronul este secretat In
exces de un adenom corticosuprarenal. Se traduce clinic prin
*sindromul Conn. H. secundar, de diferite grade, este foarte
frecvent. In acest caz, hipersecretia de aldosteron este provocata
de cresterea concentratiei de *renina si *angiotensina. H.
secundar se observa In anumite hipertensiuni arteriale (HTA):
*HTA maligna cu leziuni arteriolare renale difuze si HTA prin
ischemie renala, In acest caz h. fiind foarte pronuntat. H.
secundar complies, de asemenea, sindroamele edematoase de
origine cardiaca, nefrotice si din cadrul cirozei. 0 alta cauza a h.
secundar poate fi si depletia hidrosodata excesiva din abuzul de
diuretice. H. primar sensibil la dexametazona, sin. sindrom
Sutherland (v.).
HIPERALGEZIE, s. f. / hyperalgesie, s. f. / hyperalgesia. [Cjr.
hyper = moi Trailt'i algos == durer&i sou algesis =
simfu[ cfurmi.] Sensibilitate excesiva la durere.
HIPERAMONIEMIE, s. f. / hyperammoniemie, s. f. / hyperammon(a)emia. \Cjr. hyper = mai mult; ammoniakon = sore de.
amoniu, gasitd m apropierea tempiului iui Jupiter Amman dm
Liliiii; haima, -atos = sdnge.} Cresterea concentratiei *amoniacului din sangele arterial (peste 20 g/100 ml sau 10 mol/l),
observata frecvent In caz de insuficienta hepatocelulara (*coma
hepatica), anastomoza portocava sau In anumite boli metabo-lice
congenitale. H. provoaca tulburari nervoase grave. V. amoniac si amoniemie.
HIPERAZOTEMIE, s. f. / hyperazotemie, s. f. / hyperazot(a)emia. [Qr. hyper = mai mult; a - priv.; zoe = viafa.; haima,
-atos = sdnge.] Cresterea azotului neproteic din sange, Indeosebi a "ureei sanguine. V. si uremie.
HIPERAZOTURIE, s. f. / hyperazoturie, s. f. / hyperazoturia.
\Cjr. hyper = mai muit; a - priv.; zoe = via^a, ouron = ti.ri.na,]
Cresterea cantitatii de *uree eliminate prin urina.
HIPERBARIC, adj. / hyperbare, adj. / hyperbaric. \Cjr. hyper =
mai mult'i baros = greutate.} Care este caracterizat printr-o
presiune crescuta. Pentru gaze, o presiune mai mare decat cea
atmosferica.
HIPERBARISM, s. n. / hyperbarisme, s. m. / hyperbarism. [Cjr.
hyper = mai mult; baros = greutate; -ism.} Expunere la presiuni
mai man decat cea atmosferica, superioare presiuni-lor de la
nivelul tesuturilor, fluidelor si cavitatilor din organism.
HIPERBILIRUBINEMIE, s. f. / hyperbilirubinemie, s. f. / hyperbilirubin(a)emia. \gr. hyper = mai muit; tat. bills = fieri;
ruber, -bra, -forum = rofu; -ina; gr. haima, -atos = sdnge.]
Concentratie sanguina patologic crescuta, peste limita superioara a normalului, a "bilirubinei. H. poate determina, clinic, o
coloratie icterica. H. se poate clasifica In h. conjugate si h.
neconjugate, In functie de tipul principal de bilirubina sanguina in
exces. Exista forme congenitale (In *sindromul Crigler-Najjar) si
forme dobandite de h.: h. conjugate (In sindromul Dubin-Johnson
si In *sindromul Rotor), h. neconjugate (In *sindromul Gilbert). H.
neonatala este o forma de h. neconjugata, tranzi-torie, care
apare In primele zile dupa nastere. V. si biliru-binemie.
HIPERCALCEMIE, s. f. / hypercalc6mie, s. f. / hypercalc(a)emia. [Qr. hyper = mai mutt; (at. calx, ca]cis = var, cai-ciu;
gr. haima, -atos = sdnge.] Cresterea concentratiei de cal-ciu din
sange peste 5,2 mEq/l sau 2,6 mmol/l. H. se constata in bolile ce
provoaca "osteoliza (In afara *bolii Paget) si In

HIPERCORTICISM
absorbtia crescuta de calciu, Indeosebi In hipervitaminoza D. H.
se manifesta printr-un sindrom clinic: anorexie, paloare, slabire,
astenie, vomismente si, uneori, *diabet insipid. H. idio-patica este
asociata cu Intarziere In dezvoltarea mentala si anomalii cardiace.
HIPERCALCEMIE FAMILIALA HIPOCALCIURICA / hypercalcemie hypocalciurique familiale, hypercalc6mie familiale
benigne / familial benign hypercalc(a)emia. Maladie congenitala rara, cu transmitere autozomal dominanta, care simuleaza clinic si histologic o *hiperparatiroidie, dar In care nivelul
de 'parathormon este normal. Afectiunea ar putea fi expli-cata
printr-o hipersensibilitate periferica la parathormon, cauzata de
un defect de receptor. Sin.: sindrom Marx.
HIPERCALCIURIE, s. f. / hypercalciurie, s. f. / hypercalciuria.
[Gjr. hyper = mai mult; [at. calx, calcis = var, calciu.; gr. ouron =
urina,} Eliminare excesiva de calciu prin urina.
HIPERCALCIURIE IDIOPATICA / hypercalciurie idiopathique /
essential hypercalciuria, idiopathic hypercalciuria. Sindrom
atribuit unei perturbari enzimatice care afecteaza reabsorbtia
calciului la nivelul tubilor renali. Caracteristici: hipercaldurie
masiva, cu hiperfosfaturie si hipofosfatemie. Calcemia este normala. Manifestarile clinice cele mai frecvente: decaldfiere
osoasa, litiaza renala (adesea releva sindromul), nefrocalcinoza,
spasmofilie, cataracta. Sin.: diabet calcic.
HIPERCAPNIE, s. f. / hypercapnie, s. f. / hyper-capnia. \Gjr.
hyper = mai muit; kapnos = fum, vapor.} Exces de bioxid de
carbon In sange.
HIPERCETONEMIE, s. f. / hyperketonemie, s. f. / hyperke.
ton(a)emia. \GJT. hyper = mai muit; [at. need = ofe-fi -ona ;
gr. haima, -atos = sange..} Cnestere anormala a concentratiei
de *corpi cetonid In sange.
HIPERCHILOMICRONEMIE, s. f. / hyperchylomicronemie, s.
f. / hyperchylomicron(a)emia. \Cjr. hyper = mai mult; khy-los =
sue; mikros = fflic; haima, -atos = sdnge.] Prezenta in sange a
unei cantitati crescute de *chilomicroni. V. sj hiper-lipidemie.
H1PERCLORHIDRIE, s. f. / hyperchlorhydrie, s. f. / hyperchlorhydria. \Cjr. hyper = mai mult; khioros = verde, dor;
hydor, hydatos = apa.] Cresterea aciditatii totale a sucului gastric, cu o mare proportie de acid clorhidric liber. Se asodaza, de
obicei, ulcerului duodenal. Valori deosebit de crescute ale
secretiei acide se constata In *sindromul Zollinger-Ellison.
HIPERCOAGULABILITATE, s. f. / hypercoagulabilit6, s. f. /
hypercoagulability. \Cjr. hyper = mai muit; [at. coaguSare = a
mciiega, a coaguia,} Cresterea proprietatii sangelui de a se
coagula. Se deosebesc: h. cronometrica (cresterea vitezei de
coagulare) si h. structurala (cresterea rezistentei cheagului).
HIPERCOLESTEROLEMIE, s. f. / hypercholest6rolemie, s. f. /
hypercholesterol(a)emia. [t^r. hyper = mai mult; khole = 6i[a;
stereos = solid, in relief; -ol; haima, -atos = sdnge.] Alterare
metabolica primitiva sau secundara, caracterizata prin cresterea
cantitatii de colesterol din sange (peste 2,5 g/l de plasma sau 7,7
mmol/l). Se constata frecvent In *hiperlipidemii. H. este constant
prezenta In: *mixedem, Icter obsfructiv, *ne-froza lipoidica.
Cresterea cantitatii de colesterol este primitiva si masiva In h.
esentiala sau familiala, maladie genetica a carei gravitate este
determinata de frecventa complicatiilor cardio-vasculare. V.
receptor pentru LDL.
HIPERCORTICISM, s. n. / hypercorticisme, s. m. / hypercorticism. \Qr. hyper = mai mult; fat. cortex, -ids = scoarta.; -ism.]
Termen folosit pentru a regrupa manifestarile clinice si de
laborator determinate de prezenta, In organism, a unei cantitati
excesive de hormoni corticoizi (unul sau mai multi) fie endogeni
(prin sinteza si secretie crescuta corticosuprarenala), fie exogeni,
medicamentosi. H. poate fi denumit In functie de
503

HIPERCRINIE
tipul de hormon aflat In exces: 1) h. glucocorticosteroid (v. boala
si sindrom Gushing); 2) h. mineralocorticoid (v. sindrom Conn,
sindrom Sutherland, hiperaldosteronism); 3) h. andro-genic (v.
sindrom adrenogenital).
HIPERCRINIE, s. f. / hypercrinie, s. f. / hypercrinia. [C,r. hyper
= moi mult; krinein = a separa de.] Cresterea unei secretii
endocrine, cu sau far5 modificari calitative ale acestei secretii.
HIPERCROM, adj. / hyperchrome, adj. / hyper-chromatic,
hyperchromic. [Gfr. hyper = mai muit; khroma, -atos =
culoare.] 1) Care este intens colorat. 2) Care se caracterizeaza
prin *hipercromje.
HIPERCROMIE, s. f. / hyperchromie, s. f. / hyperchromia. [Cjr.
hyper = mai mult; khroma, -atos = cuioare.} 1) *Pig-mentatie
accentuata, excesiva. 2) Crestere anormala a conti-nutului de
hemoglobina din eritrodte.
HIPEREMIE, s. f. / hyper6mie, s. f. / hyper(a)emia. \Qr. hyper =
mai mult; haima, -atos = sdnge.] Congestie locala obtinuta prin
mijioace fizice (aplicatii calde, aer cald, 'sinapism etc.) sau
chimice (aplicare de "histamina). H. pasiva reprezinta congestia
locala dupa legarea cu un *garou a unui membru. Se apreciaza
ca termenul h. ar trebui evitat. 0 forma mai corecta ar putea fi
hiperhemie.
HIPEREMOTIVITATE, s. f. / hyperemotivite, s. f. / hyperemotivity. [Qr. hyper == mai mutt; [at. emotus, de [a emovere = a
scoate, a rastuma.] Stare a anumitor subiecti de a reactiona In
mod exagerat si inadecvat la diferite evenimente. H. pre-dispune
la *obsesii, *anxietate si *hipocondrie.
HIPERERGIE, s. f. / hyperergie, s. f. / hyperergy. [Cjr. hyper =
mai muit! ergon = iucru, acfiune, de. Ie. ergein = a [ucra.] Forma
de *alergie caracterizata prin reactia exagerata a orga-nismului la
contactui cu o anumita substanta.
HIPERESTEZIE, s. f. / hyperesthesie, s. f. / hyper(a)esthe-sia.
[CfT. hyper = mai muit; aisthesis = se.ma.tie., sensifiiii-tate.]
Sensibilitate exagerata a pielii sau a organelor de simt. Ex.: h.
tactila, h. acustica etc.
HIPERESTROGENISM, s. n. / hyperoestrogenie, s. f. /
hyper(o)estrogenism. [Qr. Ayper = mai muit; [at. oestrus, gr.
oistros = dorinfa.! gr. geruian = a produce., -ism.] Excesul de
estrogeni In organismul feminin, de natura endogena (se-cretie
crescuta, degradare insuficienta, sensibilizare crescuta a
receptorilor) sau exogena si tulburarile determinate de acest
exces. Clinic, la subiectui impuber se dezvolta o 'pubertate
precoce, iar la subiectui puber apar tulburari menstruale (accentuarea menstruatiei sau, rar, suprimarea acesteia), accentu-area
manifestarilor premenstruale. Dupa menopauza, h. este la
originea unor metroragii. Sin.: hiperfoliculinism.
HIPEREXTENSIE, s. f. / hyperextension, s. f. / hyperexten-sion.
[Qr. hyper = mai mult; [at. extensio, -onis = intindere, de (a
extendere = a mtinde (ex = in afara; tendere = a intinde).}
*Extensie fortata voluntara, uneori patologica.
HIPERFAGIE, s. f. / hyperphagic, s. f. / hyperfagia. [C,r. hyper =
mai mult; phagein = a mdnca,] Sin.: bulimie (v.).
HIPERFIBRINEMIE, s. f. / hyperfibrinemie, s. f. / hyperfibrinogen(a)emia. {Qr. hyper = mai mult; [at. fibra = fibra.;
-ina; (gr. gemian = ffl produce); gr. haima, -atos = sange.} Cresterea concentratiei de *fibrinogen din sange peste 14,7 mol/l, de
obicei In cursul sindroamelor inflamatorii.
HIPERFOLICULINISM, s. n. / hyperfolliculinisme, s. m. / hyperfolliculinism. [Qr. hyper = mai mult; lot. folliculus = sacuCef,
dim. de [a follis = fsurduf, mingo; -ina; -ism.} Sin.: hiperestrogenism (v.).
HIPERFOSFATEMIE, s. f. / hyperphosphatemie, s. f. / hyperphosphat(a)emia. [Cjr. hyper = mai muit; phos, photos =
iu.nu.na, fosfor; haima, -atos = sdnge.] Cresterea concentratiei
504

HIPERGLOBULIE
fosfatilor din sange peste 0,04 g/l (sau peste 1,3 mmol/l). Cauze:
fiziologice (ingestie, efort) sau patologice (nefrite, te-tanie,
rahitism).
HIPERFOSFATURIE, s. f. / hyperphosphaturie, s. f. / hyperphosphaturia. [Qr. hyper = mai mult, phos, photos = iumina,
fosfor; ouron = urina,] Cresterea eliminarii urinare a fosfatilor, ca
urmare a reducerii reabsorbtiei lor tubulare (prin incapacitate a
sistemului de transport sau blocare a mecanismului tubular de
transport al fosfatilor).
HIPERFUNCTIE, s. f. / hyperfonction, s. f. / hyperfunction. [Qr.
hyper = mai muit; [at. fimctio, -onis = mdepiiitire, e,J(t-cutare.,
de ia fungi = a. se. acHita, a uidepiini} Manifestarea In exces a
functiei unui organ, termen folosit Indeosebi pen-tru glandele
endocrine (ex.: h. tiroidiana), cand h. se mani-festa prin
"hipercrinie.
HIPERGAMAGLOBULINEMIE, s. f. / hypergammaglobulin6mie, s. f. / hypergammaglobulin(a)emia. [Qr. hyper = mai
mult; y = a. treia [itera a aifabetuiui grec; [at. globulus, dim. de
ia globus = aloft; -ina; gr. haima, -atos = sange.} Cresterea
concentratiei de *gamaglobuline plasmatice peste 21 g/l. Prin
'electroforeza se disting doua tipuri de h.: 1) H. cu bands
omogena, monoclonala, In *macroglobulinemie sau gamamielom. 2) H. cu banda difuza, policlonala, de ex. In inflamatii si In
boli ale tesutului conjunctiv. In functie de tipul (tipurile) globulinelor implicate, se disting: h. monoclonala sau *disglobulinemia monoclonala, h. biclonala sau *disglobulinemia biclonala, h. policlonala sau *disglobulinemia policlonala.
HIPERGENEZA, s. f. / hypergenese, s. f. / hypergenesis. [Cjr.
hyper = mai mult; genesis = producere, de ia gennan = a
produce.] Multiplicarea exagerata a elementelor celulare ale unui
organ, tesut sau neoplasm. V. si hiperplazie.
HIPERGENITALISM, s. n. / hypergenitalisme, s. m. / hypergenitalism. \Cjr. hyper = mai muit; iat. genitalia = organeit
genitaie., de ia gignere = a naste., a crea; -ism.} Sin.: hipergonadism (v.).
HIPERGLICEMIANT, adj. / hyperglyc6miant, -e, adj. / hyperglyc(a)emic. [Cfr. hyper = mai mult; glykys = duice; haima,
-atos = sdnge.] (Substanta sau factor) care creste concentratia
sanguina de glucoza. V., de ex., glucagon.
HIPERGLICEMIE, s. f. / hyperglyc6mie, s. f. / hyperglyc(a)emia. [Qr. hyper = mai mult; glykys = duice; haima, -atos =
sdnge.] Cresterea cantitatii de glucoza din sange. Este
considerata patologica peste 1,2 g/l (dar depinde si de meto-da
de dozare a glucozei). Se disting: 1) H. fiziologica, tranzi-torie si
proportionala cu cantitatea de glucide ingerate (h. ali-mentarS).
2) H. patologica, patognomonica In *diabetul zaharat. Se mai
observa si Intr-o serie de boli hepatice glicogenope-xice, In
unele afectiuni tiroidiene, hipofizare si ale suprarena-lelor.
HIPERGLICINEMIE, s. f. / hyperglycin6mie, s. f. / hyper.
glycin(a)emia. [Cfr. hyper = mai muit; glykys = duice; -ina;
haima, -atos = sdnge.] Perturbare metabolica ereditara exprimata prin acumularea excesiva de *glidna In sange si elimi-narea
acesteia In urina. Clinic, apar tulburari digestive si ner-voase.
Sin.: acidemie metilmalonica.
HIPERGLICINURIE, s. f. / hyperglycinurie, s. f. / hypergly.
cinuria. {<jr. hyper = mai mult; glykys = dutce; -ina; ouron =
urina,] Eliminare crescuta de *glidna In urina care survine In
situatii de *hipergticinemie.
HIPERGLOBULIE, s. f. / hyperglobulie, s. f. / hyperglobulia.
[Cfr. hyper = mai mult; lot. globulus = glob mic, dim. de. la
globus = glob^\ Sin.: poliglobulie (v.).
HIPERGLOBULINEMIE, s. f. / hyperglobulin6mie, s. f. / hyperglobulin(a)emia. [Qr. hyper = mai. mult; Iat. globulus = glob
mic, dim. de [a globus = giod; ina; gr. haima, -atos = sdnge]

HIPERGLOBULINEMIE
Cresterea cantitatii de *globuline continute In serul sanguin. H.
poate interesa toate tipurile de globuline serice (h. polidonala sau
'disglobulinemie polidonala) sau doar unele tipuri de globuline
(ex.: h. monodonala sau *disglobulinemie monodonala, h.
bidonala sau *disglobulinemie bidonala).
HIPERGONADISM, s. n. / hypergonadisme, s. m. / hypergonadism. [Cjr. hyper = mm mult; gone, gonos = urmaf, sa.manta. genitata; -ism.] Starea unui subiect determinata de hiperfunctia endocrina a gonadelor. Se traduce dinic prin *hiper-ovarie
sau *hiperorhidie. Sin.: hipergenitalism.
HIPERHIDRATARE, s. f. / hyperhydratation, s. f. / hyperhydration. \Gjr. hyper = mai mult; hydor, hydatos = apa.] Stare de
supraIncarcare hidrica. H. se poate produce In ansamblul
sectoarelor hidrice din organism (*sindrom de h. globala) sau
numai Intr-unul din aceste sectoare: celular ('sindrom de h.
celulara) sau extracelular (*sindrom de h. extracelulara).
HIPERHIDROZA, s. f. / hyperhidrose, s. f. / hyperhidrosis. [Qr.
hyper = mai mult; hidros = sudfiare; -oza.} Transpiratie excesiva
cu caracter intermitent (de obicei In relatie cu stimuli endogeni,
de ex. emotiile) si localizat (paime, plante, axile), mai rar
generalizat. H. emotionala este o afectiune cu caracter
autozomal dominant a glandelor sudoripare, In care stimulii
determinanti sunt anxietatea sau stimulii senzoriali.
HIPERIMUNIZARE, s. f. / hyperimmunisation, s. f. / hyperimmunization. [Qr. hyper = mai mult, [at. immunis = scu-tit,
apdrat, de [a in = [ipsit de, munus = o6K.ga.tie..} Cresterea
progresiva a concentratiei anticorpilor din organism, ca urmare a
introducerii repetate a aceluiasi antigen. Ex.: daca la un subject
care a primit un grefon incompatibil se implanteaza un al doilea
grefon, acesta va fi respins mai rapid, din cauza raspunsului
secundar.
HIPERINSULINEMIE, s. f. / hyperinsulin6mie, s. f. / hyperinsulin(a)emia. [Qr. hyper = mai mult; Cat. insula = insula;
-Aid; gr. haima, -atos = sa-nge.} Exces de *insuHna In sange,
care se poate traduce clinic, la concentratii foarte mari ale
insulinei, prin *sindrom hipoglicemic.
HIPERINSULINISM, s. n. / hypehnsulinisme, s. m. / hyperinsulinism. \Qr. hyper = mai muit; [at. insula = insula, -ina;
-ism.] 1) Secretie excesiva de insulina la nivelul celulelor beta din
*insulele Langerhans ale pancreasului. 2) Ansamblul de simptome
('sindrom hipoglicemic) general de concentratia cres-cuta de
insulina In sange (*hiperinsulinemie). h. organic este denumit
*sindrom Harris.
HIPERKALIEMIE, s. f. / hyperkali6mie, s. f. / hyperkali(a)e-mia.
[GfT. hyper = mai. mult; or. kali = potasa; gr. haima, -atos =
sange.} Cresterea potasiului plasmatic peste 5,5 mmol/l, care poate
genera tulburari de ritm cardiac. Origini diverse:
-insuficienta renala, "insuficienta suprarenala acuta, stari de
'deshidratare grave, *anoxemie accentuata.
HIPERKALIURIE, s. f. / hyperkaliurie, s. f. / hyperkaliuria. [Cjr.
hyper = mai mult; ar. kali = potasa.; gr. ouron = urina.}
Cresterea eliminarii urinare de potasiu.
HIPERKERATOZA, s. f. / hyperk6ratose, s. f. / hyperkerato-sis.
[(yr. hyper = mai mult, keras, keratos = corn; -oza.] 1)
*Keratinizare excesiva, patologica, a epiteliului malpighian sau
nemalpighian In metaplazii epidermoide. H. osteokerato-zica se
caracterizeaza prin disparitia nucleelor stratului cornean, iar h.
parakeratozica, prin celule corneene nucleate. V. kera-toza,
boala Kyrle, boala Flegel. 2) Boala a vitelor caracteri-zata prin
inflamatia si Ingrosarea stratului cornos, secundar ingestiei de
alimente cu hidrocarburi darinate In cantitate mare. Fiind initial
considerata de etiologie virala (cu un virus necunoscut) a fost
numita si boala X.
HIPERKINEZIE, s. f. / hyperkinesie, hypercin6sie, s. f. /
hyperkinesia. [Cjr. hyper = nwi mult; kinesis = mifcore., de

HIPERUZINEMIE
[a kiaem = a mifca.} 1) Miscare involuntara de natura nonepileptica. In prezent, teriflenul se utilizeaza pentru miscarile
involuntare de origine incerta sau atipice. 2) Cresterea patologica a
frecventei sau/si a intensitatii contractiilor uterine In timpul
*travaliului.
HIPERLACTATIE, s. f. / hyperlactation, s. f. / hyperlactation. [GfT.
hyper = mai muit; [at. lactatio, -onis = aiaptari, d.e, la. lac, lactis =
[apte.] *Lactatie In cantitate mai mare sau pe o perioada mai
Indelungata.
HIPERLIPEMIE, s. f. / hyperlip6mie, s. f. / hyperlip(a)emia, [Qr.
hyper = mai mutt; lipos = grasime.; haima, -atos = sange..}
Varietate de 'hiperlipidemie In care lipidele sanguine sunt foarte
crescute (60 pana la 100 g/l de plasma), Indeosa-bi pe seama
*trigliceridelor (20-40 g/l), cu cresterea masiva a *cnilomicronilor
(forma de transport a trigliceridelor si coleste-rolului exogen din
intestin In sange). Din cauza concentratiei lipidice, serul este
lactescent. Colesterolul sanguin este mode-rat crescut. Aceste
tulburari constitute hiperlipidemia de tip I, conform dasificarii lui
Frederickson (v. hiperlipidemie), si se observe In: diabet,
pancreatite, glicogenoze si alcoolism. V. si hiperlipidemie (tipurile I
si IV), hipertriglioeridemie. 0 forma particulara este h. esentiala sau
idiopatica (v).
HIPERLIPEMIE ESENTIALA / hyperlip6mie essentielle / essential
hyperlip(a)emia. Afectiune ereditara rara, cu trans-mitere recesiv
autozomala, caracterizata prin hepatosplenome-galie moderata,
*xantoame eruptive, crize dureroase abdomi-nale si retinita
lipemica. Sin.: boala BCirger-Grutz.
HIPERLIPIDEMIE, s. f. / hyperlipid6mie, s. f. / hyperlipid(a)e-mia.
[Qr. hyper = mai mutt; lipos = grasime; haima, -atos = sange.}
Cresterea cantitatii de colesterol si/sau trigliceride peste valoarea
normala de 2 g/l. In functie de tipul de "lipo-proteine care dornina, se
deosebesc cinci categorii (dupa Fiederickson): 1) tip I - cresterea
considerabila a chilomicroni-lor si trigliceridelor (v. hiperlipemie). 2)
tip II - predomina p-lipo-proteinele si colesterolul; se disting doua
variante: tipul lla, cu hipercolesterolemie pura (cresc doar LDL), si
tipul lib, cu hipercolesterolemie mixta (cresc LDL si VLDL). 3) tip III mixt, cu cresterea concomitenta a p-lipoproteinelor (ded hipercolesterolemie) si a pre-p-lipoproteinelor (deci trigliceridele endo-gene);
clinic, apar xantoame tendinoase si eruptive si exista tendinta la
aterosderoza. 4) tip IV, cu ser lactescent si bogat In pre-plipoproteine si trigliceride endogene; clinic, se asea-mana cu
"hiperlipemia esentiala, dar apare In mixedem, ne-froza, diabet
zaharat, alcoolism (cresc VLDL). sin.: hiperlipo-micronemie. 5) tip V rar, prin asociere la subiectui tanar a tipurilor I si IV (cresc VLDL si
chilomicronii). Sin.: hiperlipo-proteinemie. In practica, cea mai utila
este clasificarea propusa de Asociatia Europeana de Ateroscleroza
care Tmparte h. In:
1) Hipercolestemlemii: a) de granita (TG sub 2 g/l, iar colesterolul 22,5 g/l); b) moderate (colesterol 2,5-3 g/l); c) severe (colesterol peste
3 g/l). 2) Hipertrigliceridemii: a) moderate (colesterol sub 2 g/l, iar TG
2-4 g/l); b) severe (TG peste 4 g/l). 3) Hiperlipidemii mixte: a)
moderate (colesterol 2-3 g/l, TG 2-4 g/l; b) severe (colesterol peste 3
g/l si TG peste 4 g/l).
HIPERLIPOPROTEINEMIE, s. f. / hyperlipoproteinemie, s. f. /
hyperlipoprotein(a)emia. [Cfr. hyper = mai mud; lipos = gra.-sime.;
protos =- primu[; -ina; haima, -atos = sange.} Existenta In sange a
unor concentratii anormal crescute de "lipopro-teine. Datorita faptului
ca lipoproteinele sunt forma de transport a lipidelor plasmatice,
termenii h. ?i hiperlipidemie sunt considerati sinonimi.
HIPERLIZINEMIE, s. f. / hyperlysinemie, s. f. / hyperly-sin(a)emia.
1) Cresterea concentratiei sanguine de lizina. 2) Boala metabolica
ereditara cu transmitere autozomal rece-

505

HIPERLIZINEMIE PERIODICA
siva, determinata de un deficit de lizin-cetoglutarat reductaza si
caracterizata printr-un exces de lizina In sange ?i urina. Se poate
asocia cu Intarziere In dezvoltarea psihomotorio si sta-turoponderala.
HIPERLIZINEMIE PERIODICA / hyperlysin6mie periodique /
Columbo's sydrome. Sin.: sindrom Columbo (v.).
H1PERLORDOZA, s. f. / hyperlordose, s. f. / hyperlordosis.
[Cfr. hyper = mai muh; lorclos = apiecat, cwbat inainte; -ozo.]
Accentuarea *lordozei fiziologice, cy localizare m re-giunea
lombara si uneori cervicala.
HIPERLUTEINISM, s. n. / hyperluteinisme, s. m. / hyperluteinism. [Qr. hyper = mai muCti [at. luteus = gaibe-n, lie. ia
lutum = [ut, argiid; -ina; -ism.] Secretia excesiva de *progesteron. Denumirea provine de la luteina, termen desuet pentru progesteron.
HIPERMAGNEZIEMIE, s. f. / hypermagnesemie, s. f. / hypermagnes(a)emia. [Qr. hyper = mai mult; Cat. we.iiie.valn magnesia, din [at; gr. magnes = piatra magmtica, adusa din
re.giu.nta Magnezia din fisia 'Mica, gr. haima, -otos - s&nge.}
Cresterea concentratiei *magneziului In sange. Se observa Indeosebi In "insuficienta suprarenala.
HIPERMASTIE, s. f. / hypermastie, s. f. / hyper-mastia. [r.
hyper = mai muk; mastos = sdn, momdo.} 1) Prezenta uneia
,sau mai multor mamele supranumerare. 2) Hipertrofia glandei
mamare.
HIPERMENOREE, s. f. / hypei-menorrhee, s. f. / hypermenorrh(o)ea. [/r. hyper = mai muh; men, menos = [unit; rhoia =
curgcre, dc [a rhein = a curge..] *Menstruatie de o abunden-ta
anormala.
HIPERMETRIE, s. f. / hypermetrie, s. f. / hyper-metria. {Cjr.
hyper = mai mult; metron = masura.} Tulburare de coordo-nare
a miscarilor, care au o dimensionare exagerata. Se deo-sebeste
de *ataxie prin faptui ca directia generala a miscarii este
pastrata. Este un semn de leziune cerebeloasa.
HIPERMETROPIE, s. f. / hypermetropie, s. f. / hyperme-tropia.
{Cjr. hyper = mai mutt, metron = masura; ops, opos = vedere,
iiaz,.\ Perturbare a vederii de aproape, oonsecutiva anomaliei de
refractie a ochiului, In care punctui de convergen-t9 a razelor
luminoase se afla IndaratuI retinei. Se corecteaza cu lentile
convexe, convergente. V. si presbiopie, anopie.
HIPERMNEZIE, s. f. / hypermnesie, s. f. / hypermnesia. [QT.
hyper = mai mult, mneme = memorie, de la mnasthai = a-fi
aminti.] Perturbare a memoriei, caracterizata prin redarea cu
precizie excesiva a evenimentelor trecute.
HIPERNATR1EMIE, s. f. / hypernatremie, s. f. / hypernatr(a)emia. [Qr. hyper = mai muit; spanwia natron, or. natroun =
carbonatui de sodiu naturai; gr. haimii, -otos = s&nge.}
Cresterea sodiului sanguin peste valorile normale (peste 145
mEq/l sau 145 mmol/l). Cauze: hipercorticism, deshidra-tare,
insuficienta renala acuta sau cronica, insuficienta cardiaca.
HIPERNATRIURIE, s. f. / hypematriurese, hyper-natr(i)urie, s. f.
/ hypernatriuria. [Qr. hyper = mm. mult; spanioU natron, or.
natroun = c.ar6onatu[ de sodiu naturai; gr. ouron = urind.]
Cresterea continutului de sodiu din urina.
HIPERNEFROM, s. n. / hypernephrome, s. m. / hypernephroma. [Cjr. hyper = mai mult, nephros = rinichi; -oma.}
Sin.: nefrocarcinom (v.).
HIPEROREXIE, s. f. / hyperorexie, s. f. / bulimia. {Cjr. hyper =
mai mult, orexis = apetit.} Sin.: bulimie (v.).
HIPERORHIDIE, s. f. / hyperorchidie, s. f. / hyper-orchidism.
{Cfr. hyper = mai mult; orkhis, -idos = tes-ticuL] Hiperfunctie
endocrina a testiculelor. La adult, h. genereaza o exagerare a
comportamentului sexual (tip hiperdiastenic), iar la copil
determina *macrogenitosomie precoce (adenom al glandei
interstitiale a testiculului).
506

HIPEROXEMIE
HIPEROSMOLALITATE, s. f. / hyperosmolalite, s. f. / hyperosmolality. [Gfr. hyper = mai muh; osmos = wvpuis, tmpinwre.] Cresterea *osmolalitatii. V. si hipertonie.
HIPEROSMOLARITATE, s. f. / hyperosmolarit6, s. f. / hyperosmolarity. \Cjr. hyper = mai mult; osmos = impuls, unpin-gm.}
Cresterea *osmolaritatii. V. si hipertonie.
HIPEROSTOZA, s. f. / hyperostose, s. f. / hyperostosis. [^r.
hyper = fftfli muit; osteon = os; -oza.] Ingrosare anormala,
circumscrisa sau difuza, a unuia sau a mai multor oase, antrenand deformari osoase. H. constituie procesul patologic dominant Intr-o serie de boli sau sindroame: 1) H. corticaS generalizata sau endostala, sin.: boala Van Buchem (v.). 2) H. corticala infantila, sin.: boala Caffey (v.). 3) H. diafizara, sin.:
boala Engelmann (v.). 4) H. frontala interna, sin.: boala
Morgagnistewart-Morel (v.). 5) H. generalizata cu pahidermie,
sin.: sindrom Uehlinger (v.). 6) H. vertebrala anchilozanfa (v.).
HIPEROSTOZA VERTEBRALA ANCHILOZANTA / hyperostose
ankylosante vertebrale / Forestier-Rotfes-Querol syndrome.
Afectiune ce se caracterizeaza prin osificari interver-tebrale
dorsale inferioare si osteofitoza lombara exuberanta, denumita
"In flacara de lumanare". Se asociaza relativ frecvent cu un
diabet. Apare mai frecvent la barbati, dupa decada a sasea de
viata. Sin.: spondiloreostoza, sindrom Forestier-Rotes-Querol.
HIPEROVARIE, s. f. / hyperovarie, s. f. / hyper-ovaria. [Cjr.
hyper = mai muit; [at. medlcaCct ovarium = war, de ia ovum =
ou.} Hiperfunctie endocrina a ovarului, exprimata adesea prin
sindrom de *hiperestrogenism sau "hiperluteinism.
HIPEROXALURIE, s. f. / hyperoxalurie, s. f. / hiperoxaluria.
[^r. hyper = mai muh; oxa]is = macrif, ouron = urind,] Excretie
a unor cantitati man de *oxalat In urina, care poate conduce la
formarea de calculi urinari. Se deosebesc: 1) H. enterica survine
dupa rezectia extinsa a *ileonului, care are drept consecinta o
absorbtie excesiva de oxalat la nivelul *co-lonului, cu formare de
calculi In tractui urinar. 2) H. primara este o boala genetica ce se
caracterizeaza prin excretia de cantitati mari de oxalat,
nefrolitiaza, nefrocalcinoza, tendinta la insuficienta renala si,
frecvent, depozite generalizate de oxalat de calciu (*oxaloza), ca
urmare a unui defect de metabolizare a *glioxilatului. Se disting
doua tipuri de h. p.: a) H. de tip I, denumita si oxaloza,
reprezinta prima boala grava In care s-a demonstrat rolul
patogenic al unui defect de adresare a unei proteine. In aceasta
boala se constata un deficit la nivelul he-patocitelor al enzimei
alanin glioxilat aminotransferaza (AGT). Aceasta enzima este
eficienta numai daca se afla In 'peroxi-zomi. In cazul cand
*secventa semnal a enzimei este alterata (din cauza unor
mutatii genetice precise), aceasta rateaza tinta sa naturala
(peroxizomii) si se fixeaza la nivelut 'mitocondri-ilor. Aceasta
modificare de ,,adresa" a AGT face ca aceasta sa nu Tsi mai
exercite rolul fiziologic: metabolizarea glioxilatilor. Ca urmare,
acestia se depun In hepatocite unde sunt oxidati In oxalati.
Cantitatile de oxalati acumulate In organism pot fi extrem de
mari, chiar de ordinul kilogramelor, acestia invadand, pe cale
sanguina, organismul, iar prin depunere provocand leziuni
multiorganice, Indeosebi renale, osoase, articulare, vas-culare si
oculare. Primul organ afectat este rinichiul, prin apa-ritia litiazei
renale si a nefrocalcinozei, iar ulterior majoritatea celorlalte
viscere. B) H. de tip 11: este caracterizata prin excretia de acid
oxalic si acid L-gliceric din cauza alterarii meta-bolizarii
hidroxipiruvatului In D-glicerat, ca urmare, probabil, a unui
defect autozomal recesiv al glicerat dehidrogenazei.
HIPEROXEMIE, s. f. / hyperoxemie, s. f. / hyperox(a)emia.
[CfT. hyper = mai muit; oxys = acm, o^gen; haima, -otos =
sdnge..] Cresterea continutului de oxigen din sangele arterial,
accidentala sau terapeutica.

HIPERPARATIROIDISM
HIPERPARATIROIDISM, s. n. / hyperparathyroidisme, s. m. /
hyperparathyroidism. [Cjr. hyper = mai mult; parn = idnga;
thyreos = pavdzd, scut; eidos = forma, -ism.] Stare patolo-gica
determinata de secretia excesiva de *parathormon, tra-dusa
clinic prin tulburari ale metabolismului caldului si fosfo-rului
(*osteoza paratiroidiana sau "nefrocalcinoza). Se disting:
1) H. primar, determinat de un adenom, mai rar de un carci-nom
sau de o hiperplazie hipertrofica a glandelor paratiroide. AspectuI
sau tipic este de "osteita fibrochistica sau osteoza paratiroidiana,
dar poate provoca si *osteoporoza difuza sau
*litiaza renala izolata. 2) H. secundar poate sa apara In *rahitism, 'osteo-malade, m carente minerale, In unele leziuni re-nale
sau In unele cancere (*mielom multiplu).
HIPERPATIE, s. f. / hyperpathie, s. f. / hyper-pathia. \Cjr. hyper
= mai muiti pathos = afecfiune., fioala.} Receptie exagerata a
durerii In sindromul talamic (*sindrom Dejerine-Roussy). Poate fi
declansata chiar de excitanti *subliminali sau de stimuli afectivi.
HIPERPIGMENTATIE, s. f. / hyperpigmentation, s. f. / hyperpigmentation. {Cjr. hyper = mai mult; (at. pigmentum =
vopsea.] Acumularea In exces a unui pigment In anumite tesuturi. H. cutanata - v. melanodermie.
HIPERPIREXIE, s. f. / hyperpyrexie, s. f. / hyperpyrexia. [Qr.
hyper = mai mult; pyrexis = acces de. fe-Cira, de. [a pyressein
= a. aiie.a. fera.] *Febra extrem de crescuta.
HIPERPITUITARISM, s. n. / hyperpituitarisme, s. m. / hyperpituitarism. [Qr. hyper = mai mult; (at. pituita = secre-fie cu
mucozitafi (deoarece. anticii cre.de.au ca. sec.re.tute. nazale
prwin din. actastH giandd, prin lama ciuruita a etmoiaului); -ism.]
Stare patologica indusa de hiperfunctia hipofizei (sau glanda
pituitara). Cauze: adenomul bazofil, care determina compre-siuni
ale glandei, sau adenomul eozinofil (denumit si adenom
somatotrop), care provoaca *acromegalie.
HIPERPLACHETOZA, s. f. / hyperplaquettose, s. f. / thrombocytosis. [Qr. hyper = mai mult; fr. plaquette, din oCandeza.
pliikcn = a carpi, a petici; -oza.] Sin.: trombodtoza (v.).
HIPERPLAZIE, s. f. / hyperplasie, s. f. / hyperplasia. \Qr. hyper
= mai mult; plasis = modeiare, de. [a plassein = a forma, a
modela.} Dezvoltare exagerata a unui tesut sau organ datorita
Inmultirii elementelor celulare normale. partea afectata devine mai
mare, dar tesutui sau organul Tsi pastreaza forma normala. H.
poate fi fiziologica sau compensatorie (ex.: refa-cerea unui tesut
dupa Indepartarea unui fragment) sau patologica, de obice'i de
natura hormonala, de suprastimulare (ex.:
prin cresterea estrogenilor rezulta h. endometrului, cu sangerare menstruala anormala). V. si hipertrofie.
HIPERPNEE, s. f. / hyperpnee, s. f. / hyperpn(o)ea. [Cjr. hvper
= mai mult; pnoia = respirafie, de. la pnein = a res-vwa}
Respiratie care se caracterizeaza prin frecventa si ampli-tudine
anormal crescute ale actului respirator si se asociaza cu
'hiperventilatie.
HIPERPOLARIZARE, s. f. / hyperpolarisation, s. f. / hyperpolarization. [Cfr. hyper = mai mult'i [at. polus = pol.} Cresterea
sarcinii electrice la nivelul membranei celulare, cu marirea
*potentialului de repaus.
HIPERPROLACTINEMIE, s. f. / hyperprolactinemie, s. f. /
hyperprolactin(a)emia. [Qr. hyper = mai mult; [at., gr. pro =
mainte,, m fata; lot. lac, lactis = [apte; -ind; gr. haima,
-atos = sdnge..} Cresterea concentratiei *prolactinei 7n sange,
fiziologica In cursul sarcinii si al alaptarii. In patologie se disting:
1) H. primara, datorata unei tumori (*adenom) sau hiper-functiei
antehipofizei. 2) H. secundara poate aparea In: hiperti-roidie,
insufidenta renala, anorexie mentala, hipertensiune arte-riala si
dupa
administrarea
unor
medicamente
(neuroleptice,
alfametildopa, cimetidina).

HIPERSEXUALITATE

HIPERPROLINEMIE, s. f. / hyperprolinfemie, s. f. / hyperprolin(a)emia. Prezenta excesiva In sange a aminoaddului *prolina. Boala ereditara, provocata de absenta unor enzime ce
degradeaza prolina. Clinic, apar Intarzierea dezvoltarii mentale si
tulburari neurologice.
HIPERPROTEINEMIE, s. f. / hyperproteinemie, s. f. / hyperprotein(a)emia. [CfT. hyper = mai muit; protos = vrimul;
-ind; haima, -atos = s&nge..} Cresterea nivelului proteinelor din
serul sanguin peste 78 g/l. Apare prin cresterea masei de
proteine (Indeosebi *globuline) sau datorita *hemoconcentratiei.
Poate avea cauze diverse: deshidratare, boli infectioase, mielom
etc.

HIPERSECRETIE, s. f. / hypersecretion, s. f. / hypersecre-tion.

[Cjr. hyper = mai muit; [at. secretio, -onis = separare, de. la
secernere = a maepdrta, a separa,} Cresterea anormala a
secretiei unei *glande.
HIPERSENSIBILITATE, s. f. / hypersensibilite, s. f. / hypersensitivity. [Ofr. hyper = mai mult; lot. sensibilitas, -atis =
sensifiilitate, de. la sentire = a simti\ 1) Stare de reactivitate
crescuta a organismului, In general indusa specific de difenti
agenti. 2) In sens restrans, termenul este utilizat cu referire la
manifestarile patologice consecutive reactiei antigen-anticorp, de
tip alergic sau anafilactic. H. reprezinta un raspuns imun anormal
de intens fata de un stimul antigenic normal, In cursul caruia pot
aparea leziuni tisulare. Initial, clasificarea starilor de h. a fost
slabilila pe baza timpului scurs de la contactui cu anti-genul la
aparitia reactiilor organismului, distingandu-se: a) H. imediata,
fenomen de alergie umorala, care apare rapid (se-cunde pana la
ore) si se manifesta prin fenomene generate (accidente
anafilactice) sau locale (crize de astm, urticarie etc.).
*Boala serului si *fenomenul Arthus sunt cazuri particulare ale
alergiei umorale. b) H. fntarziata sau cu mediere celulara, care
survine la 24-36 de ore dupa contactui cu antigenul si nu este
legata de prezenta unor anticorpi serici, ci de actiunea limfo-dtelor
T si a macrofagelor, dotate cu 'dtotoxicitate si secre-toare de
"limfokine. Acest tip de h. survine la subiecti nesen-sibilizati, fara
anticorpi preexistenti. Ex.: reactiile la 'tuberculina si la Intepaturile
de insecte, sensibilizarea la contactui cu unele substante chimice
etc. 0 clasificare mai apropiata de comple-xitatea fenomenelor de
h. a fost elaborate de Gell si Coombs, care au distins patru tipuri
de h., adesea asociate: a) tip I, h. anafilactica (imediata), cu
anticorpi circulanti (IgE, reagine), care cuprinde anafilaxia cu
manifestari generale *(soc anafilactic) sj localizate (astm, coriza
spasmodica, urticarie, edem Quincke etc.), ca si *atopia. b) tip II,
h. citotoxica (dependents de anticorpi), cu distructie prin anticorp si
complement a ce-lulelor ce contin antigen; ex.: anemia hemolitica
autoimuna. c) tip III, h. semitardiva (dependenta de complexele
imune), unde intervine, de asemenea, complementui si care
cuprinde bolile complexelor imune (fenomenul Arthus, boala
serului, pneu-mopatiile imunologice). d) tip IV, h. cu mediere
celulara (in-tarziata), consecutiva atacului direct al antigenului de
catre lim-focitele T sensibilizate, actionand prin dtotoxicitate sau
elibe-rare de limfokine (alergia tuberculoasa, rejetui grefei). Dupa
cum se poate observa, primele trei tipuri de h. sunt mediate de
anticorpi, iar tipul IV este mediat celular (de catre limfo-citele T si
macrofage). Reactiile de h. sunt declansate de anti-geni variati,
care difera de la un individ la altul. De obicei, h. nu se manifesta la
primul contact cu antigenul (deoarece este necesar un interval de
timp pentru inducerea anticorpi-lor sau a celulelor T spedfice), d
apare la contactele ulte-rioare cu acelasi antigen.
HIPERSEXUALITATE, s. f. / hypersexualite, s. f. / hipersexuality. [t^r. hyper = mai muit; [at. sexualis = referitor la. sue,
de. la sexus = se^} Exagerarea dorintei sexuale.
507

HIPERSIAUE
HIPERSIALIE, s. f. / hypersialie, s. f. / hypersialidosis. [Cjr.
hyper = mat muit; sialoa = saliva,} Sin.: ptialism (v.).
HIPERSIDEREMIE, s. f. / hypersideremie, s. f. / hypersider(a)emia. {Qr. hyper = mai mult; sideros = fier; haima, -atos
= sa.nge.\ Cresterea concentratiei fierului In serul sanguin.
HIPERSOMNIE, s. f. / hypersomnie, s. f. / hyper-somnia. [Gr.
hyper = mai mult; [at. somnus = somn.] Tendinta la somn
excesiv, patologic.
HIPERSPASTIC, adj. / hyperspastique, hyper-spasmodique,
adj. / hyperspastic. [Cjr. hyper = mm muit; int. spusticus, gr.
spastikos = care. trage w-auntru, de. la gr. span - a trage.] Care
se Insoteste de contracturi intense.
HIPERSPLENISM, s. n. / hypersplenisme, s. m. / hypersplenism. [Gr. hyper = mai muit; splen, -os = spiind; -ism.] Sindrom
caracterizat prin: 1) Diminuare puternica, disociata sau globala, a
numarului hematiilor, leucocitelor si plachetelor din sangele
circulant. 2) Activitate normala sau crescuta a maduvei osoase
hematogene. 3) Ameliorarea sau vindecarea sa prin
splenectomie. H. este consednta activitatii excesive a splinei,
adesea hipertrofiata, care distruge globulele rosii pe care Ie contine, formeaza anticorpi nocivi pentru elementele figurate din
sangele circulant sau perturba maturatia si eliberarea celulelor
sanguine de la nivelul maduvei. H. poate fi secundar ("tuberculoza, *malarie, "ciroza hepatica, leucemie, *boala BesnierBoeckschaumann, *boala Hodgkin, *boala Bryll-Symmers, tulburari ale circulatiei portale) sau primitiv-primar ("icter hemolitic
congenital, *purpura trombocitopenica idiopatica, *neutropenie
splenica, *pancitopenie).
HIPERSTENIE, s. f. / hypersthenie, s. f. / hyper-sthenia. [Gr.
hyper = mai muit, m e^ces; sthenos = forta.] Existenta unor forte
sau tensiuni anormale Intr-o anumita zona sau In Intreg
organismul. Ex.: h. gastrica, exagerarea motilitatii stomacului.
HIPERSTENURIE, s. f. / hypersthenurie, s. f. / hypersthe-nuria.
[Gr. hyper = mat muit; sthenos = forta, concentra.p.e.;
ouron = urina.} Emisie de urina anormal concentrate), de re-gula
ca o consednta a *deshidratarii sau a scSderii excesive a
volumului transpiratiei.
HIPERTELORISM, s. n. / hypertelorisme, s. m. / hypertelorism. [Gr. hyper = mai mult; telouros = indepartat; -ism.] Termen
care semnifica, 'in general, cresterea distantei dintre doua
structuri anatomice de acelasi tip (pereche), dar care este folosit
mdeosebi pentru a desemna h. ocular, semn Intr-o serie de
sindroame plurimalformative (congenitale sau doban-dite).
HIPERTENSIUNE, s. f. / hypertension, s. f. / hypertension. [Gr.
hyper = mai mult; [at. tensio, -onis = intmdcre., de. [a tendere =
a mtinde..} Cresterea tensiunii, cu sensul de h. vas-culara sau h.
arteriala, adica cresterea presiunii la nivelul re-telei arteriale.
Termenul h. a. desemneaza 'in practica cresterea tensiunii In
arterele marii circulatii (h. sistemica), presiunea maxima
depasind 170 mmHg si putand atinge 250-300 mmHg, iar
presiunea minima depasind 100 mmHg. De fapt, presiunea
arteriala normala variaza In functie de varsta si, uneori, In functie
de originea eInica. De aid, unele variatii In stabilirea va-lorilor
tensionale care atesta h. a. Clasificarea h. a. conform ,,1999
World Health Organisation - International Society of Hypertension
Guidelines for the Management of Hypertension" (J. Hypertens.
1999, 17:151-183) este urmatoarea: 1) Ten-siune arteriala
optima: TAS (tensiunea arteriala sistolica) < 120, TAD (t. a.
diastolica) < 80. 2) T. a normala: TAS < 130, TAD < 85. 3) T. a la
limita supenoara a normalului: TAS 130-139, TAD 85-89. 4) HA
gradul 1 (usoara): TAS 140-159, TAD 90-99. 5) Subgrup
borderline: TAS 140-149, TAD 90-94. 6) HA gradul 2 (moderata):
TAS 160-179, TAD 100-109. 7) HA gradul 3 (severa): TAS 2: 180,
TAD > 110. 8) HA sistolica izo508

HIPERTENSIUNE ARTERIALA PULMONARA

lata: TAS S 140, TAD < 90. 9) Subgrup borderline: TAS 140-149,
TAD < 90. Cand valorile tensiunii sistolice si distolice se
Incadreaza In doua categorii diferite, pentru clasificarea hipertensiunii se ia In considerare valoarea cea mai mare. H. a.
provoaca frecvent cefalee, tulburari senzoriale usoare, crampe
ale extremitatilor si poate fi la originea unor complicatii grave,
fndeosebi accidente nervoase de origine vasculara, insufidenta
ventriculara stanga, insufidenta renala. Cauzele h. a. raman, In
majoritatea cazurilor, obscure, desi, ca urmare a numeroase
cercetari, se contureaza o serie de teorii patogenice. In oonsecinta, ramane operanta clasificarea sindroamelor hipertensive
'in: 1) H. a. esentiala. 2} H. a. secundara (simptomatica). 1) H. a.
esentiala, de cauze incomplet elucidate, reprezinta peste 80% din
cazuri si cuprinde: a) h. a. benigna (circa 70% din cazuri),
diagnosticul fiind stabilit dupa eliminarea unor cauze renale,
suprarenale, cardiovasculare etc.; b) 'h. a. maligna (8-10% din
cazuri), cu tensiune mult ridicata si leziuni de fund de ochi
accentuate In raport cu h. a. benigna. Evolutia si prognosti-cul h.
a. esentiale se urmaresc Indeosebi pe baza examenu-lui fundului
de ochi. 2) H. a. secundara are o cauza cunos-cuta, bine definita
si reprezinta o mica parte a cazurilor de h. a. Cauze: a) de origine
renala: afectiuni renale medicate si chirurgicale; b) de origine
endocrina: feocromodtom, cortico-suprarenalom, boala Gushing,
hipertireoze, menopauza; c) de origine cardiovasculara:
ateroscleroza,
coarctatia
aortei,
peri-arterita
nodoasa,
trombangeita obliteranta, insufidenta cardiaca dreapta primitiva,
aortite, anevrisme aortice; d) de origine ner-voasa: leziuni
nervoase centrale diverse, tabes, leziuni ale zonei reflexogene
sinocarotidiene; e) de origine variata: dia-bet, guta, obezitate.
HIPERTENSIUNE ARTERIALA ESENTIALA / hypertension
arterielle essentielle / essential hypertension. V. hipertensiune.
HIPERTENSIUNE ARTERIALA DE GRANITA / hypertension
limite / borderline hypertension. H. a. In care valorile cres-cute
alterneaza cu cele normale. Nosologic reprezinta un sub-grup al
hipertensiunii arteriale usoare cu tensiune arteriala (TA) sistolica
140-160 mmHg si/sau TA diastolica 90-95 mmHg. Subiectii cu h.
a. g. prezinta un rise mai mare de Tmbolnavire prin maladii
cardiovasculare.
HIPERTENSIUNE ARTERIALA MALIGNA / hypertension arte.
rielle maligne / malignant arterial hypertension. Forma de h.
a. a adultului tanar, de obicei fatala. Apare eel mai frecvent In
cursul unei insufidente renale (60% din cazuri), al unei h. banale
sau, mai rsr, In h. renovasculara. Sunt caracteristice leziunile de
arteriolita fibrinoida, necrozanta si stenozanta, Indeosebi la nivel
renal, fapt ce conduce la hipersecretie de *renina, 'angiotensina
si *aldosteron. Presiunea arteriala este foarte crescuta (250/150
mmHg) si manifestarile encefalice domina tabloul clinic, cefaiee,
retinopatie hipertensiva cu edem papilar si hemoragii. Decesul se
produce prin accidente cere- , brale, cardiace si, mdeosebi, prin
insufidenta renala.
i
HIPERTENSIUNE ARTERIALA PULMONARA / hypertension
arterielle pulmonaire / pulmonary hypertension. Crestere a j
presiunii In reteaua arteriala pulmonara peste 35 mmHg (normal,
25 mmHg, minimum 15 mmHg, In medie 20 mmHg). Cauze: 1)
Cardiopatii congenitale cu *sunt stanga-dreapta cu debit mare. 2)
rezistenta excesiva la curgerea sangelui, In doua alternative: a)
h. a. p. precapilara, cu presiune capilara normala, dar cu
cresterea presiunii la nivelul arteriolelor pulmo-nare (In
bronhopneumopatii cronice, embolii pulmonare masive sau
repetate, unele stenoze mitrale, unele cardiopatii congenitale cu
sunt stanga-dreapta, h. a. p. primitiva); b) h. a. p.^ postcapilara,
cu cresterea presiunii In aval fata de arteriole pulmonare, la
nivelul inimii stangi (leziuni mitrale, insuficie

HIPERTENSIUNE ARTERIALA SECUNDARA

ventriculara stanga). 3) H. a. p. primitiva, afectiune rara, de
cauza necunoscuta, caracterizata prin Ingrosare considerabila a
peretilor arterelor pulmonare si prin evolutie fatala. H. a. p.,
indiferent de cauza, provoaca dilatatia trunchiului si ramurilor
mari ale arterei pulmonare si hipertrofie ventriculara dreapta,
manifestata prin dispnee de efort crescanda si evolutie catre
insuficienta ventriculara dreapta.
HIPERTENSIUNE ARTERIALA SECUNDARA / hypertension
arterielle secondaire / secondary hypertension. V. hipertensiune.
HIPERTENSIUNE INTRACRANIANA / hypertension intracranienne / intracranial hypertension. Sindrom caracterizat prin
*cefalee frontala sau occipitala, vomismente, tulburari oculare
(*diplopie prin paralizia perechii a Vl-a de "nervi cranieni, edem
papilar prin staza, care uneori poate conduce la *cecitate prin
atrofie optica). H. i. este provocata de hipertensiunea In va-sele
cerebrale, 'edemul cerebral sau acumularea de lichid cefalorahidian, care pot aparea In urmatoarele circumstante patologice: leziuni expansive intracraniene (tumora, hematom,
abces), accidents vasculare (edem cerebral paroxistic Intr-un
puseu de hipertensiune arteriala, hemoragie cerebrala sau
menin-giana, ramolisment cerebral), infectii (meningite,
encefalite) sau hidrocefalie.
HIPERTENSIUNE GRAVIDICA / hypertension gravidique /
gestational hypertension. Sin.: toxemie gravidica (v.).
HIPERTENSIUNE PORTALA / hypertension portale / portal
hypertension. Sindrom manifestat prin ascita, circulate colaterala, splenomegalie, hemoragii digestive, tulburari digestive si
nervoase (*encefalopatie portocava). Cauze: 1) Dinamice, h. p.
prin aflux portal crescut, consecinta a unor modificari locale si a
relatiilor anatomofunctionale arteriolocapilare de la nivelul
splinei. 2) Mecanice, mult mai importante decat primele, provoaca blocajul circulatiei portale prin obstacol de origine hepatica (ciroza) sau extrahepatica (stenoza congenitala a venei
porte la copil, tromboza venei porte). Sin.: sindrom de hipertensiune portala.
HIPERTENSIV, adj., s. m. sau f. / hypertensif, -ive, adj., s. m.
ou f. I hypertensive. [Qr. hyper = mai muit; Cat. ten-sus, de [a
tendere = a intinde., a incorda.} (Bolnav) care sufera de
'hipertensiune sau factor care provoaca hipertensiunea arteriala.
HIPERTERMIE, s. f. / hyperthermie, s. f. / hyper-thermia. \Qr.
hyper = mai muit; therme = caCaura.] Sin.: febra (v.).
HIPERTERMIE MALIGNA DE EFORT / hyperthermie maligne
d'effort / exertion malignant hyperthermia. Sindrom care
apare brutal, dupa un efort intens si prelungit In climat cald si
umed. Pe langa cresterea temperaturii centrale la 40(1C, se
produc tulburari neuropsihice severe, tahicardie cu sincopa cardiovasculara, uneori sudatie abundenta, semne biochimice de
liza musculara, tulburari de coagulare, afectare hepatica si renala.
HIPERTERMIE MALIGNA PERANESTEZICA / hyperthermie
maligne peranesthesique / malignant hyperthermia of anesthesia. Sindrom rar, ce apare In cursul anesteziilor generale,
Indeosebi cand se asociaza tiopental-sucdnilcolina si halotan.
Se manifesta cu febra intensa, 42()C si peste, Insotita tot-deauna
de hiperpnee, cianoza, hipertensiune arteriala, tahicardie si
adesea de rigiditate musculara.
HIPERTIMIE, s. f. / hyperthymie, s. f. / hyperthymia. [Cfr. hyper
= mai muit; thymos = minte, spirit.} Exaltare a vietii afective,
Insotita de obicei de o anumita euforie. Uneori, prin h. se Intelege
accentuarea vietii afective In ambele directii:
euforie (*manie) sau tristete (*melancolie).
HIPERTIROIDIE, s. f. / hyperthyroidie, s. f. / hyperthyroi-dism.
[^r. hyper = mai mult; thyreos = pavdzd, scut; eidos = forms.]
Sin.: hipertiroidism (v.).

HIPERTROFE
HIPERTIROIDISM, s. n. / hyperthyro'idisme, s. m. / hyperthyroidism, hyperthyreosis. [Cjr. hyper = mai mutt; thyreos =
pavazd, scut; eidos = formd; -ism] Ansamblu de mani-festari
plurisistemice determinat de hipersecretia prelungita de hormoni
tiroidieni, ceea ce implica o hiperfunctie a parenchi-mului tiroidian
si o serie de manifestari tie *tireotoxicoza. H. este constanta In
"boala Basedow-Graves. Alte forme de h.:
*adenomul tiroidian hiperfunctional (adenomul toxic sau boala
Plummer); tirotoxicoza factitia (prin administrare exogena de
hormoni tiroidieni In exces); secundar unui adenom hipofizar
secretant de TSH (h. hipofizara); prin secretie extratiroidiana de
hormoni tiroidieni ('struma ovarii, *mola hidatiforma); In ca-zul unui
careinom tiroidian asociat cu hipersecretie hormonala;
pasager, In relatie cu unele forme de tiroidita (*tiroidita suba-cuta
De Quervain, *tiroidita Hashimoto). Tulburarile din h. se constituie
Intr-un sindrom caracterizat prin simptome metabo-lice
("catabolism accentuat, cresterea metabolismului bazal, insuficienta energetica tisulara), simptome cardiovasculare, neurovegetative si psihice. H. cu exoftalmie este *boala BasedowGraves. Termenii hipertiroidie si h. nu sunt total sinonimi. In
engleza se utilizeaza indeosebi termenul h., iar aiti autori, Indeosebi francofoni, prefera termenul de hipertiroidie. Uneori, h.
este Intrebuintat cu sensul "thyroid-like". Sin.: hipertiroidie, *tireotoxicoza (sin. partial, deoarece exista tireotoxicoze fara h.).
HIPERTIROXINEMIE, s. f. / hyperthyroxinemie / hyperthyro.
xin(a)emia. Exces de "tiroxina In sange.
HIPERTON, adj. / hypertonique, adj. / hypertonic. [Cjr. hyper =
mai muit; tonos = tensiune:] 1) Care se raporteaza la hiper-tonie
(v.). 2) 0 solutie a carei presiune osmotica este supe-rioara celei
a plasmei. 3) Caracteristica unei solutii cu o con-centratie
suficient de crescuta In solviti pentru a provoca ie-sirea apei din
celule, prin *osmoza. Var.: hipertonic.
HIPERTONIC. Var. pentru hiperton (v.).
HIPERTONICITATE, s. f. / hypertonie, s. f. / hypertonicity. [CfT.
hyper = mai mult; tonikos = intantOT, de ia tonos = tensiune.]
Sin.: hipertonie, 1 (v.).
HIPERTONIE, s. f. / hypertonie, s. f. / hypertonicity (1),
hypertonia (2, 3). \Gjr. hyper = mai muit; tonos = tensiune.] 1)
Starea unui lichid sau a unei solutii avand o *presiune osmotica
mai mare decat cea a unui alt lichid cu care este pus In contact.
H. plasmatica reprezinta cresterea presiunii osmo-tice a plasmei,
ca urmare a cresterii concentratiei In electroliti sau a
deshidratarii. V. sindrom de hipertonie osmotica a plasmei. Sin.:
hipertonicitate. 2) Spasm permanent arteriocapilar, care poate
provoca hipertensiunea arteriala. 3) Cresterea *to-nusului
muscular sau a *tonicitatii unui organ. Sin.: hipertonicitate.
HIPERTRICOZA, s. f. / hypertrichose, s. f. / hypertrichosis. [Qr.
hyper = mai mult; thrix, trikhos = par; -ozd.] Dezvoltare
anormala a parului, a sistemului pilos. Poate fi congenitala sau
dobandita, localizata sau generalizata.
HIPERTRIGLICERIDEMIE, s. f. / hypertriglyceridemie, s. f. /
hypertriglycerid(a)emia. [Qr. hyper = mai mult; [at. tres, tria,
gr. treis = trei; gr. glykeros = ind'ulciti de. la glykys = duftt;
haima, -atos = sange.} Cresterea concentratiei "trigliceri-delor
din sange. Pentru h. familiala, v. hiperlipoproteinemie.
HIPERTROFIE, s. f. / hypertrophie, s. f. / hypertrophy. {Cjr.
hyper = mai mult; trophe = h-ranO., nutritie..] Cresterea dimensiunilor, a volumului unui tesut sau a unui organ prin ma-rirea
celulelor si doar secundar prin multiplicare celulara. Se datoreaza
cresterii rezistentei In fata unei cavitati (suprasolici-tare de
rezistenta) sau cresterii volumului de umplere prin re-fluare sau
sunt (suprasolicitare de volum). Ex.: h. musculara consecutiva
efortului fizic. A se compara cu *hiperplazia. V. si atrofie.

509

HIPERTROFIEATRIALA
HIPERTROFIE ATRIALA / hypertrophie atriale / atrial hypertrophy. Cresterea masei musculare atriale prin suprasolicitare
de volum sau de rezistenta a atriilor. Este obiectivata electrocardiografic prin modificari ale undei P. In h. a. stanga, unda P
are aspect bifid, cu baza usor largita, denumita si ,,P mitral",
Intalnita Indeosebi In 'stenoza mitrala. In h. a. dreapta, unda P
are amplitudine crescuta (peste 2,5 mV), este ascutita, dar cu
baza normals; mai este numita ,,P pulmonar", datorita incidentei
sale crescute In *cordul pulmonar cronic.
HIPERTROFIE VENTRICULARA / hypertrophie ventriculaire /
ventricular hypertrophy. Cresterea masei ventriculare consecutiv h. muschiului cardiac, manifestata electrocardiografic prin
devierea axului electric de partea hipertrofiata, largire usoara a
complexului QRS si modificari ale undei T. Tipuri:
1) H. de adaptare apare cand ventriculul drept este obligat sa se
adapteze la regimul de presiune din marea circulatie (ex.: In
'tetrada Fallot). 2) H. de baraj, cand creste rezistenta la
evacuarea ventriculilor (In *hipertensiunea arteriala sau pulmonara, In 'stenoza aortica sau pulmonara). 3) H. de suprasar-cina
sau de reflux, cand un ventricul preia un aport de sange
suplimentar (Insuficienta valvulara, *sunt stanga-dreapta).
HIPERTROMBOCITEMIE, s. f. / hyperthrombocytemie, s. f. /
thrombocytosis. [Cjr. hyper = mai mutt; thrombus = cfieag;
kytos = celula.; haima, -atos = sange.} Cresterea excesiva a
numarului de trombocite In circulate periferica, uneori peste un
milion pe mm3. Se constata In stari infectioase, stari posthemoragice, leucoza mieloida cronica, boala Vaquez, h. esentiala
etc. Cresterea numarului de trombocite duce nu la tromboza, ci la
hemoragii.
HIPERTROPIE, s. f. / hypertropie, s. f. / hypertropia. [Cjr. hyper
= mai mult; trope = in tow-cere, de. la trepein = a mtoarce.;
ops, opos = raz, vedere.} Deviatie permanenta a *axei vizuale a
unui ochi In sus, denumita sj *strabism vertical sau divergenta
verticala. Sin. (rar): anopie.
HIPERURICEMIE, s. f. / hyperuricemie, s. f. / hyperuric(a)emia. [Cjr. hyper = mai mult, ouron = urind, acid uric.;
haima, -atos = sange.} Cresterea cantitatii de *urat de sodiu, sare
a acidului uric, In circulatia sanguina. Se admite exis-tenta unei h.
la concentratii de peste 416 mol/l. Uneori sunt denumite ca h. si
fenomenele patologice rezultate In urma acestei cresteri (*guta,
*litiaza). In cazul h. congenitale s-a descris *sindromul LeschNyhan.
HIPERVENTILATIE, s. f. / hyperventilation, s. f. / hyperventilation. [Cjr. hyper = mot mult; lot. ventilatio, -onis =
CJCpunere ia. vant, de [a ventilare = a agita in ae-r.} Cresterea
debitului ventilator alveolar, care se traduce prin hipercapnie. H.
alveolara poate fi reflexa, emotionala, terapeutica sau neurologica. In marea majoritate a cazurilor este In relatie cu o
afectiune respiratorie care determina hipoxie, si h. apare ca
mecanism compensator. V. si ventilatie pulmonara.
HIPERVITAM1NOZA, s. f. / hypervitaminose, s. f. / hypervitaminosis. [Cfr. hyper = mai mult; [at. vita = viata., gr.
ammoniakon = sare de. amoniu, gasita m apropierea tempCului [ui Jupiter Amman din Lifiia.; -ina; -oza.] Dismetabolism cronic
determinat de aportui exogen excesiv al unor vitamine, In special
vitaminele A si D. Ex.: In cazul h. D apare un dis-metabolism
fosfocalcic.
HIPERVOLEMIE, s. f. / hypeivol(h)emie, s. f. / hypervol(a)emia. [^r. hyper = mai muit; [at. volumen, -mis = sul lit h&rtiti de
la volvere = a rasuci, a inva-rti; gr. haima, -atos == sange.}
Cresterea volumului sanguin total circulant. V. vo-lemie.
HIPNAGOG, adj. / hypnagogique, adj. / hypnagogic. [Cfr.
hypnos = somn; agogos = care conduce spre.] Care se produce
In momentui adormirii, In faza initiala a somnului. Ex.:
halucinatii h., anxietate h.
510

HIPOCALCIURIE
HIPNOLOGIE, s. f. / hypnologie, s. f. / hypnology. [Cfr. hypnos = somn; logos = stiinta,} Studiul somnului si al perturbarilor acestuia.
HIPNOPOMPIC, adj. / hypnopompique, adj. / hypnopompic.
\Qr. hypnos = somn; pompe = procesiune.] Care se produce In
momentui trezirii din somn.
HIPNOTERAPIE, s. f. / hypnotherapie, s. f. / hypnotherapy.
\Qr- hypnos = somn; therapeia = trata.me.nt, de. ia therapeuein = a ingriji] Terapia prin *hipnoza.
HIPNOTIC, adj., s. n. / hypnotique, adj., s. m. / hypnotic. [Cjr.
hypnotikos = care. produce, sonn, de. Ca hypnos = somn.]
Sin.: somnifer (v.).
HIPNOTISM, s. n. / hypnotisme, s. m. / hypnotism. \Cjr. hypnos = somn; -ism.] Ansamblu de tehnici care permit provo-carea,
prin mecanisme de *sugestie, a unei stari apropiate de somn, In
cursul careia subiectui percepe si executa ordinele care Ti sunt
date. Se pot conserva timp Indelungat, datorita rigiditatii
musculare particulare, pozitii care sunt imposibile in starea de
veghe.
HIPNOTOXINA, s. f. / hypnotoxine, s. f. / hypnotoxin. [Cjr.
hypnos = somn; toxikon = otrava. pentru v&rful sagetiior, di la
toxon = sageatd; -ina.] 1) Toxina ipotetica ce se acumu-leaza In
orele de mers, de efort si care inhiba activitatea cor-ticala
provocand somn. 2) Substanta toxica extrasa din tenta-culele
unor animale marine: afecteaza SNC.
HIPNOZA, s. f. / hypnose, s. f. / hypnosis. yCjr. hypnos =
somn; -oza.] Stare de somn incomplet provocata artificial prin
procedee de inductie (*hipnotism), In timpul careia diverse fenomene (psihice sau fizice) pot aparea spontan sau ca ras-puns
la stimuli verbali sau la aiti stimuli.
HIPOACIDITATE, s. f. / hypoacidite, s. f. / hypoacidity. \Cjr.
hypo = mai pupin; [at. acidilos, -atis = acreadi, de la acidus =
acru,} Diminuare anormala a aciditatii sucului gastric. V. tab.
const. biochim.
HIPOACUZIE, s. f. / hypoacousie, s. f. / hypoacusia, hypoacusis. \Cjr. hypo - mai puf-in; akousis = auz, de. [a akouein =
a auzi.} Tulburare de auz caracterizata prin diminuarea mai mult
sau mai putin accentuata a acuitatii auditive. V. si cofoza,
surditate.
HIPOALGEZIE, s. f. / hypoalgesie, s. f. / hypoalgesia. [Cjr.
hypo = mai pvpin; algos = durere, sou algesis = simtui durerii}
Deficit incomplet al sensibilitatii dureroase. V. si anal-gezie.
HIPOANDROGENIE, s. f. / hypoandrogenie, s. f. / hypoan.
drogenism. \Cjr. hypo = mai pufin; oner, andros = fiarfiat;
gennan = a produce..] Diminuarea secretiei hormonilor androgeni, In urmatoarele alternative: 1) H. primar, In relatie directa cu
un deficit suprarenalian sau testicular. 2) H. secundar, prin deficit
de stimulare hipofizara.
HIPOBARISM, s. n. / hypobarisme, s. m. / hypobarism. [Cjr.
hypo = mai putin; baros = greutate; -ism.] Conditie rezultata
atunci cand presiunea atmosferica a gazului este mai mica
decat presiunea din tesuturi a acestuia.
H1POBAROPATIE, s. f. / hypobaropathie, s. f. / hypobaro.
pathy. [Cfr. hypo = mai pufin; baros = greutate; pathos =
600(0,] Tulburari produse In expeditiile desfasurate la altitudine
mare. Reprezinta consecinta reducerii presiunii aerului atmosferic si, Indeosebi, a reducerii presiunii oxigenului.
HIPOCALCEMIE, s. f. / hypocalcemie, s. f. / hypocal-c(a)emia.
\Gjr. hypo = mai pufin; [at. calx, calcis = var, cd-ciu; haima,
-atos = sd-nge.} Diminuarea concentratiei caldului din sange
(sub 0,105 g/t sau sub 2,6 mmol/l). Se observa in
'hipoparatiroidie, *tetanie, In unele forme de *rahitism, 'nefrite,
*scorbut.
HIPOCALCIURIE, s. f. / hypocalciurie, s. f. / hypocalciuria.
[CfT. hypo = mai pufin; [at. calx, calcis = vw, calciu; p.

HIPOCAMP
ouron = urind.] Reducerea eliminarii calciului prin urina (sub
0,150 g/24 h sau sub 3,75 mmol/24 h).
HIPOCAMP, s. n. / hippocampe, s. f. / hippocampus. NA:
hippocampus. [Lat. hippocampus, de la. gr. hippokampos =
cat de more.} Excrescenta curba de substanta cenusie, situata In
planseui ven'riculului cerebral lateral. Corespunde celei de-a V-a
circumvolutii temporale si se afla In relatie stransa cu ariile
olfactive ale creierului. Sin.: cornul lui Ammon.
HIPOCAPNIE, s. f. / hypocapnie, s. f. / hypocapnia. [)T. hypo
= mai puffin; kapnos = fum, vapor.] Diminuarea nivelu-lui CO;
din sangele arterial, consecutiva *hiperventilatiei.
HIPOCLOREMIE, s. f. / hypochloremie, s. f. / hypochlor(a)emia. [CfT. hypo = mai pufin; khioros = verde, dor; haima, -alos
= singe.} Diminuarea nivelului clorurilor In sange (sub 3,50 g/l
sau sub 99 mmol/l), observata Indeosebi In vomis-mente
abundente si diaree, precum si In *coma diabetics.
HIPOCLORHIDRIE, s. f. / hypochlorhydrie, s. f. / hypochlorhydria. [Cjr. hypo = nai pufin; khioros = nerds., dor; hvdor,
hydatos = apa.} Deficienta de *acid clorhidric In stomac, une-ori
In relatie cu *gastrita sau *cancerul gastric, alteori fara o cauza
aparenta. V. si anaclorhidrie, achilie.
HIPOCOLESTEROLEMIANT, adj., s. n. / hypocholesterolemiant, -e, adj., s. m. / hypocholester(a)emic, hypocholesterol(a)emic. [Qr. hypo = mai putin; khole = 6i[d; stereos = solid.,
m rdief; -ol; haima, -atos = sd.nge.\ 1) Care scade concentratia
*colesterolului sanguin (sau se afla In relatie cu aceasta
diminuare). 2) Denumire generica pentru medicamen-tele care
au aceasta proprietate, Indeosebi *fibratii, *colestir-amina
(*rezina *chelatoare de *acizi biliari) si 'statinele, inhibi-toare de
"tiidroxi-3-metil-glutaril-coenzima A reductaza. Sin. partial:
hipolipemiant.
HIPOCOLESTEROLEMIE, s. f. / hypocholesterolemie, s. f. /
hypocholesterol(a)emia. [Qr. hypo = mm. pufin; khole = IJilit,
stereos = solid, in rdief, -ol; haima, -atos = sange..} Diminuare
anormala a concentratiei de *colesterol din sange, In general, In
relatie cu o afectare hepatica.
HIPOCOLIE, s. f. / hypocholie, s. f. / hypocholia. \Cjr. hypo =
mai putt/I; khole = bila..\ Diminuarea secretiei biiiare.
HIPOCONDRIE. Var. pentru ipohondrie (v.).
HIPOCONDRU, s. n. / hypocondre, s. m. / hypocondrium. NA:
hypocondrium. [Qr. hypo = sub, khondros = cartiCaj.}
Regiune abdominala anterolaterala, simetrica, situata lateral fata
de epigastru, sub cartilajele costale. H. drept corespunde lo-bului
drept al ficatului si veziculei biiiare. H. stang corespunde splinei,
lobului stang hepatic, corpului stomacului si unghiului colic
stang. V. si abdomen.
HIPOCORTICISM, s. n. / hypocorticisme, s. m. / hypocorticism. {Cjr. hypo = mai putin; [at. cortex, -ids = scoarfa.;
-ism.} Sin.: insuficienta suprarenala (v.).
HIPOCRATISM, s. n. / hippocratisme, s. m. / hippocratism.
\Hipoi:rate din Cos, pitrintde meditinii, student si pTofesor (nil
fondator) al scoGi din Cos, 460-375 i. '}{.; -ism.] Conceptia lui
Hipocrate din Cos, parintele medicinei, a carui doctrina a
Insemnat InceputuI medicinei stiintifice, deoarece el a Incercat
explicarea bolilor (nu exista "boli sacre") pornind de la observatia rationala, constitutie-temperament si de la influentele mediului ambiant. Elementele esentiale ale h. au valoare perena.
HIPOCRATISM DIGITAL / hippocratisme digital / digital hippocratism, clubbing. Sin.: degete hipocratice (v.).
HIPOCROMIE, s. f. / hypochromie, s. f. I hypo-chromia. {Qr. hypo
= mai. puf:i.n; khroma, -atos = cutoare..] 1) Scaderea anormala
a *hemoglobinei continute In eritrocite. 2) Pigmen-tatie cutanata
diminuata. 3) Diminuarea coloratiei unor celule sau tesuturi prin
scaderea afinitatii pentru coloranti pe care acestea In mod
normal Ti fixeaza.

HIPOFIZIOLIZA
HIPODERM, s. n. / hypoderme, s. m. / hypodermis. NA: tela
subcutanea. [Qr. hypo = sub; derma, -atos = pide.} Zona
tegumentului situata sub *dermul profund, caracterizata prin
travee conjunctivo-elastice laxe, care delimiteaza lobuli adiposi ce
contin celule grasoase sau adipoase. Var.: hipoderma. Sin.:
tesut subcutanat.
HIPODERMA. Var. pentru hipoderm (v.).
HIPODERMIC, adj. / hypodermique, adj. / hypodermic. [Qr.
hypo = su6; derma, -atos = pide.} Care se refera la tesutui
celular subcutanat. Ex.: injectie h. Sin.: subcutanat.
HIPODERMITA, s. f. / hypodermite, s. f. / panniculitis. [Cfr.
hypo = sufi; derma, -atos = pide; -1(0.] Termen generic pentru
leziunile inflamatorii subcutanate, localizate la nivelul *hipodermului, acute sau cronice, indiferent de cauza.
HIPOESTEZIE, s. f. / hypoesthesie, s. f. / hypo-(a)esthesia.
[Cfr. hypo = mai putin; aisthesis = senzatie, se.nsi6ilitate.}
Diminuare a sensibilitatii, globala sau disociata. Ex.: 'disociatie
siringomielica.
HIPOESTROGENIE, s. f. / hypo-oestrog6nie, s. f. / hypoestrogen(a)emia, hypoestrogenism. [C/r. hypo = mai putin;
[at. oestrus, gr. oistros = dorinta.; gr. gennan = a. produc.t.}
Diminuarea concentratiei plasmatice a 'estrogenilor si/sau a
efectelor trofice si metabolice ale acestora asupra tesuturilor tinta.
HIPOFIBRINOGENEMIE, s. f. / hypofibrinogen6mie, s. f. /
hypofibrinogen(a)emia. {Cjr. hypo = mai putin; int. fibra = fifiril;
-ma; gr. gennan = a produce; haima, -atos = sAnge.}
Diminuarea concentratiei *fibrinogenului din sange, care, daca
este accentuata, provoaca Intarzierea coagularii si hemoragii. Se
deosebesc: 1) H. congenitala, foarte rara, cu transmitere
autozomal dominanta sau recesiva. 2) H. dobandita, care poate
surveni In Insuficienta hepatica, In 'sindromul de coagulare
intravasculara diseminata, In 'fibrinoliza primitiva sau In pierderile de proteine.
HIPOFIZAR, adj. / hypophysaire, adj. / hypophysial. [Cfr. hypo
= sufi; physis = creftere., de, [a phyein = a crifte..} Sin.:
pituitar Jv.).
HIPOFIZA, s. f. / hypophyse, s. f. / hypophysis. NA: hypophysis, glandula pituitaria. [Qr. hypo = sub; physis = creftere,
de ia phvein = a crefte.} Organ neuroglandular (etimo-logic cu
semnificatia de ,,excrescenta inferioara" a bazei craniu-lui), cu
functie endocrina, subdivizat In doua parti diferite din punct de
vedere embriologic, morfologic si functional: 1) neuro-hipofiza
formata din eminenta mediana, tija infundibulara si post-hipofiza;
2) adenohipofiza formata din antehipofiza, lobul cis-tiform si lobul
infundibulotuberal. H. are greutate de 0,5-0,8 g (care se dubleaza
la gravida), dimensiuni de 0,6/0,8/1,5 cm si este situata median,
In *saua turceasca. La nivelul neuro-hipofizei sunt stocati si,
ulterior, eliberati hormonii hipotalamici neurohipofizari sintetizati
In nucleii supraoptic si paraventricu-lar si care ajung In
neurohipofiza prin tractu! hipotalamo-hipo-fizar ("vasopresina si
*oxitocina). Adenohipofiza este locul de sinteza si secretie a unor
hormoni tropi polipeptidici (*soma-totropina, 'prolactina si
*corticotrofina) si glicoproteici (tirotro-fina, gonadotrofine). Sin.:
glanda pituitara. V. si hormon ante-hipofizar.
HIPOFIZECTOMIE, s. f. / hypophysectomie, s. f. / hypophysectomy. \Cjr. hypo = su6; physis = crestere, de. ia phyein = a
creste, ektome = e^cw.e.] Exereza totala sau partiala a *hipofizei,
fie pe cale chirurgicala (abordare subfrontala sau transrinoseptala), fie prin implantarea, prin *stereotaxie, a unei surse
radioactive.
HIPOFIZIOLIZA, s. f. / hypophysiolyse, s. f. / functional
hypophysectomy. [Qr. hypo = sub; physis = creftere, de ia.
phyein = a creste.; lysis = liistru.gere., de. ia lyeia = a dis-

511:

HIPOFOSFATEMIE
truge.} Distructie chirurgicala sau radioizotopica a lobului anterior
al hipofizei, practicata In unele cazuri de neoplasme endocrine cu
metastaze si 'in unele retinite diabetice.
HIPOFOSFATEMIE, s. f. / hypophosphatemie, s. f. / hypophosphat(a)emia. [Qr. hypo = mai pufin; phos, photos =
[umind, fosfor; haima, -atos = sange.} Scaderea cantitatii de
fosfati din plasma sanguina, adica a 'fosfatemiei. Se manifesta
prin hemoliza, astenie fizica si convulsii. Poate aparea In
*hiperparatiroidism, "rahitism, *osteomalacie, afectiuni tubulare
renale, *sindrom Fanconi. Sunt cunoscute: 1) /-/. familiala: rahitism hipofosfatemic familial. 2) H. legata de cromozomul X:
forma de rahitism familial cu trasmitere gonozomal dominanta.
HIPOFOSFATURIE, s. f. / hypophosphaturie, s. f. / hypophosphaturia. [Qr. hypo = mai pufin; phos, photos = [umind,
fosfor; ouron = urind,] Reducerea eliminarii urinare a fosfatilor, prin
cresterea reabsorbtiei lor tubulare sau prin reducerea cantitatii de
fosfati anorganic] filtrati.
HIPOGAMAGLOBULINEMIE, s. f. / hypogamma-globulinemie,
s. f. / hypogammaglobulin(a)emia. \Cfr. hypo = mai pufin;
y = a treia [iterd a aifadetuCui grec; iat. giobulus, dim. de (a
globus = glob'i -ma'i gr. haima, -atos = sange.} Deficienta imunologica marcata, prin nivel scazut al *gamaglobulinelor din ser, cu
susceptibilitate la boli infectioase. Poate fi congenitala sau
secundara.
HIPOGASTRU, s. n. / hypogastre, s. m. / hypogastrium. NA:
regio pubica. [Cfr. hypo = sub; gaster, gastros = stomac.}
Regiune a abdomenului. V. abdomen.
HIPOGENITALISM, s. n. / hypogenitalisme, s. m. / hypogenitalism. [Qr. hypo = mai pufin; [at. geaitalia = organele geni-tale,
de. [a gignere = a nafte, a crea; -ism.] Sin.: hipogo-nadism (v.).
HIPOGEUZIE, s. f. / hypogeusie, s. f. / hypogeusia. [Cfr. hypo =
mai put-in; geusis = gust, de la geuein = a gusta.} Diminuarea
senzatiilor gustative.
HIPOGLICEMIE, s. f. / hypoglycemie, s. f. / hypoglyc(a)e-mia.
[Cfr. hypo = mai putin; glykys = duCce; haima, -atos -= sange.}
Scaderea cantitatii de glucoza din sange sub limita nor-mala de
0,80 g/l. Se poate produce prin supradozaj de insulina sau de
sulfamide hipoglicemiante (In tratamentui diabe-tului), prin
hipersecretie de insulina (Indeosebi *insulinom), ca si In
insufidenta suprarenala, antehipofizara sau hepatica. Se manifesta
prin anxietate, dezorientare, tahicardie, transpiratii profuze,
senzatie de foame imperioasa, tremuraturi (tulburari denumite si
sindrom hipoglicemic). Uneori, Indeosebi In "insuli-noame,
sindromul hipoglicemic evolueaza catre *coma hipo-glicemica.
HIPOGONADISM, s. n. / hypogonadisme, s. m. / hypogonadism. \Qr. hypo = mai putin; gone, gonos = urmaf, sa.ma.ntd
genitaia.; -ism.} Deficit gonadic care se manifesta prin gametogeneza diminuata si/sau insufidenta secretorie a hormonilor
gonadici, determinand lipsa aparitiei sau atrofierea caracterelor
sexuale secundare si un fenotip particular, In relatie cu etiolo-gia.
H. poate aparea prepubertar sau postpubertar, la ambele sexe. H.
feminine se pot clasifica In h. hipogonadotrope (de etiologie
hipotalamica sau hipofizara), In care concentratia sanguina de
FSH si LH este scazuta si h. hipergonadotrope, In care valorile
sanguine ale FSH si LH sunt crescute. Intre eti-ologiile cele mai
frecvente ale h. hipogonadotrop hipotalamic sunt incluse:
*sindromul Kallman, *sindromu! Prader-Willi, *sin-dromul
Lawrence-Moon-Bardet-Biedel, tumori ale sistemului nervos,
tumori hipotalamice etc. Hipogonadismul hipogonadotrop de cauza
hipofizara poate fi determinat de insensibilitatea la GnRH, de
unele forme de nanism hipofizar, tumori hipofi-zare, sindromul
adrenogenital netratat, maladii inflamatorii infil-trative sau de
traumatisme ale hipofizei. Afectiunile care se pot asocia cu
hipogonadism nipergonadotrop pot fi: agenezii
512

HIPOMNEZIE

sau disgenezii gonadice, 'sindrom Turner, mutatie inactivanta a

receptorului pentru FSH sau a receptorului pentru LH, sindroame de insensibilitate completa la androgeni etc. Sin.:
hipogenitalism.
HIPOHIDROZA, s. f. / hypohidrose, s. f. / hypohidrosis,
hypoidrosis. [Qr. hypo = mai pufin; hidros = sudoare.; -ozd.\
Diminuare anormala a transpiratiei.
HIPOINSULINISM, s. n. / hypoinsulinisme, s. m. / hypoinsulinism, hypoinsulin(a)emia. [Cyr. hypo = mai putin; tat.
insufa = itisuia.; -ina; -ism.] 1) Diminuarea concentratiei plasmatice a 'insulinei, constatata prin dozare radioimunologica si
comparata cu martori normali. 2) Prin extensie, termenul desemneaza starile de carenta In insulina, fie absoluta, ca In diabetui insulinodependent, fie relativa, ca In diabetui non-insulinodependent.
HIPOKALIEMIE, s. f. / hypokali6mie, s. f. / hypokali(a)emia.
[CfT. hypo = mai putin; or. kali = potasa.; gr. haima, -atos =
sange..} Diminuare a nivelului potasiului din sange sub limi-tele
normale (sub 3,5 mEq/l sau 3,5 mmol/l). Cauze: insufidenta de
aport alimentar sau pierdere de potasiu prin vomis-mente si
diaree. V. si sindrom Conn.
HIPOKALIEMIE CRONICA FAMILIALA CU HIPERKALIURIE /
hypokaliemie chronique familiale avec hyperkaliurie /
Bartter's syndrome. Sin.: sindrom Bartter (v.). HIPOKINEZIE,
s. f. / hypokin6sie, s. f. / hypokinesia. [CJT. hypo = mai putin;
kinesis = ttuscare, de la kinein = fl mifca.] Diminuare a
capadtatii de miscare. H. utenna se caracteri-zeaza prin
contractii uterine ale caror ritm, intensitate sau durata sunt mai
scazute decat normal, fata de stadiul "travaliu-lui.
HIPOLIPEMIANT, adj., s. n. / hypolipid6miant, -e, adj., s. m. /
hypolipid(a)cmic. [^r. hypo = mai pufin; lipos = grasvmi;
haima, -atos = sa.nge..} 1) Despre o substanta (medicament)
capabila sa micsoreze o *hiperlipidemie. 2) Denumire generica
pentru medicamentele care exercita aceasta actiune. Sin.: hipocolesterolemiant, hipolipidemiant, normolipemiant. HIPOLIPEMIE,
s. f. / hypolipemie, s. f. / hypo-lip(a)emia. \Qr. hypo = mai putin;
lipos = grasime; haima, -atos = sa-ngt} Scaderea *lipemiei.
HIPOLIPIDEMIANT, adj., s. n. / hypolipid6miant, -e, adj., s. m. /
hypolipid(a)emic. [Qr. hypo = mai pufin; lipos = grasime,;
haima,
-atos
=
sdnge..]
Sin.:
hipolipemiant
(v.).
HIPOMAGNEZIEMIE, s. f. / hypomagnesemie, s. f. / hypomagnes(a)emia. [Cjr. hypo = mai pufin; [at. me.die.vala magnesia, din [at., gr. magnes = piatrd magnetica., adusa dill
regiunea Magnezia din Aslfl. Mica.; gr. haima, -atos = sangi.]
Scaderea concentratiei magneziului din sange (sub 1,5 mEq/l sau
0,75 mmol/l), manifestata prin hiperiritabilitate neuromuscu-lara.
Cauze: malabsorbtie, deshidratare, alcoolism sau afectiuni renale.
HIPOMANIE, s. f. / hypomanie, s. f. / hypomania. [Gjr. hypo =
mai putin; mania = ne.6unie.] Tulburare afectiva manifestata
printr-o stare tranzitorie sau constanta de excitatie eufo-rica, ce
incita la actiuni multiple ?i dezordonate, evocand acce-sul de
"manie sub o forma atenuata.
HIPOMENOREE, s. f. / hypom6norrh6e, s. f. / hypomenorrh(o)ea. [Cfr. hypo = mai pufin; men, menos = lun.a.i rhoia =
cuyere., de [a rhein = a curge.] *Menstruatie mult redusa ca
abundenta.
HIPOMIMIE, s. f. / hypomimie, s. f. / hypomimia. \Qr. hypo = mai
pufin; mimia = imitare, de la mimeisthai = a imita.] Tulburarea
'mimicii emotive prin diminuarea si Incetinirea mi^-carilor care
determina expresia fetei.
HIPOMNEZIE, s. f. / hypomnesie, s. f. / hypomnesia. [Cfr. hypo
= mai putin; mneme = memorie., de la mnasthai = a-si aminti]
Diminuarea, sBbirea *memoriei.

HIPONATREMIE
HIPONATREMIE, s. f. / hyponatremie, s. f. / hyponatr(a)e-itlia.
[Cfr. hypo = mai putin; spanwid natron, w. natroun = carbonatui
de sodiu natural; gr. haima, -atos = sange.} Dimi-nuarea
nivelului de sodiu din sange sub limitele normale (sub 135 mEq/l
sau 135 mmol/l). Se msoteste totdeauna de pier-dere de apa.
HIPONATRIURIE, s. f. / hyponatr(i)urie, hyponatriurese, s. f. /
hiponatriuria. [Cfr. hypo = mai putin; spanioCa natron, or.
natroun = car6onatu[ de sociiu natural; gr. ouron = urina.]
Diminuarea concentratiei de sodiu din urina.
HIPOOSMOLARITATE, s. f. / hypo-osmolarite, s. f. / hyposmolarity. [Qr. hypo = mai putin; osmos = impuis, impingere.]
Diminuarea 'presiunii osmotice, cu referire de regulS la plasma.
V. hipotonie.
HIPOPARATIROIDIE, s. f. / hypoparathyroTdie, s. f. / hypoparathyroid ism. [Gjr. hypo = mai putin; para = iangd; thyre-os
= pavaz.d, scut; eidos = forma.] Insuficienta secretiei paratiroidelor, de origine iatrogena (Indeosebi chirurgicala si une-ori
consecutiva iradierii terapeutice) sau idiopatica. Pe langa
tulburarile specifice diminuarii concentratiei de *parathormon,
uneori h. este asociata cu anomalii ale "imunitatii celulare. Sin.
desuet: tetanie paratireopriva. Var.: hipoparatiroidism.
HIPOPARATIROIDISM. Var. pentru hipoparatiroidie (v.).
HIPOPION, s. n. / hypopyon, s. m. / hypopyon. [Gfr. hypo =
su6; pyon = puroi] Colectie purulenta localizata In "camera
anterioara a ochiului.
HIPOPITUITARISM, s. n. / hypopituitarisme, s. m. / hypopituitarism. \Gr. hypo = mai putin; [at. pituita = set.re.tu. cu
mucozitdti (deoarece anticii credeau ca secrefiite naz.a(e provene-au din aceastd glanda, prin lama ciuruitd a etmoiduiui); -ism.]
Insuficienta functionarii *hipofizei. Reprezinta ansamblul de
tulburari determinate de functionarea deficitara a lobului anterior
al hipofizei. Consta m tulburari genitale (impotenta si, res-pectiv,
amenoree cu atrofie genitala si mamara), atrofie cuta-nata si
caderea parului, scaderea metabolismului bazal cu ano-rexie,
hipotensiune, hipoglicemie, astenie cu apatie si, uneori, tulburari
psihice. Toate aceste manifestari pot fi considerate ca o expresie
a deficientei mtregului sistem endocrin, privat de stimulii
antehipofizari. In prezent, se considera ca h. pur se manifests 'in
*sindromul Sheehan.
HIPOPLAZIE, s. f. / hypoplasie, s. f. / hypoplasia. \Gjr. hypo =
mai pufin; plasis = modetare, de. la plassein = a forma, a
modda.} 1) Diminuarea procesului de formare a tesuturilor. 2)
Dezvoltare insufidenta a unui tesut sau a u,nui organ.
HIPOPLAZIE MAXILARA / hypoplasie maxillaire / maxillary
hypoplasia. 'Dismorfie congenitala determinata de dezvoltarea
defectuoasa a mugurilor maxilari, antrenand atrofie malara si a
ramurilor ascendente ale mandibulei, malformatii ale orbite-lor,
pleoapelor si urechii externe. Manifestarile h. m. sunt foar-te
diverse, determinand un mare numar de boli individualizate sau
sindroame. V., de ex., sindrom Franceschetti si sindrom Treacher
Collins.
HIPOPLAZIE RENALA / hypoplasie renale / renal hypoplasia.
Reducere congenitala a greutatii, dimensiunii si volumului unuia
sau a ambilor rinichi. H. r. este consecutiva unei embri-opatii, fara
alterari genetice, si trebuie deosebita de *aplazia si *agenezia
renala. Se disting mai multe tipuri de h. r.: 1) /-/. r. bilaterala, cu
diminuarea numarului de nefroni. 2) H. r. cu "displazie. 3) H. r.
multichistica, asociata cu *rinichi polichis-tic. 4) H. r. segmentara,
m care zone de parenchim renal normal alterneaza cu zone
hipoplazice; reprezinta frecvent o cauza de hipertensiune
arteriala la copil. 5) H. r. simpla, m care volumul celor doi rinichi
este redus, dar fara alterari struc-turale.
HIPOPLAZIE VENTRICULARA STANGA / hypoplasie ventriculaire gauche / left ventricular hypoplasia. Cardiopatie

HIPOTALAMUS
congenitala cianogena complexa. Consta, m majoritatea cazurilor, 'in hipoplazia extrema a ventriculului stang, redus la o fanta,
atrezia orifidului aortic cu hipoplazia aortei ascendente si atrezia
mitralei.
HIPOPROSEXIE, s. f. / hypoprosexie, s. f. / hypoprosexia. [Qr.
hypo = mai putin; prosexis = atentie., de III prosekheia = a fi
ate-nt.] Diminuarea atentiei, care se poate observa In anumite
afectiuni neurologice si psihiatrice.
HIPOPROTEINEMIE, s. f. / hypoproteinemie, s. f. / hypoprotein(a)emia. \Gjr. hypo = mai pufin; protos = primui; -ina;
haima, -atos = sange..} Diminuarea concentratiei proteinelor din
sange. Cauze principale: aport insuficient, malabsorbtie digestiva, alterarea productiei hepatice, pierdere pe cale digestiva sau
renala. 0 h. aparenta se poate observa In caz de *hemo-dilutie.
Sin.: hipoprotidemie. V. si disglobulinemie.
HIPOPROTIDEMIE, s. f. / hypoprotidemie, s. f. / hypoprotein(a)emia. \Qr. hypo = mai putin; protos = primuC; haima,
-atos = sange.} Sin.: hipoproteinemie (v.).
HIPOREFLEXIE, s. f. / hyporeflexie, s. f. / hyporeflexia. [sr.
hypo = mai putin; [at. reflexus/ de ta reflectere == a ras-frange,
a intoarce, mapoi (retro = inapoi; flectere = a indoi)} Slabirea,
diminuarea reflexelor. Termenul subreflexie ar fi mai adecvat, dar
nu se utilizeaza.
HIPOSENSIBILITATE, s. f. / hypoergie, s. f. / hyposensiti-vity,
hypoergia. }Cfr. hypo = mai pufin; [at. sensibilitas,
-atis = sensiCiiGtate, de la sentire = a simp..] Sensibilitate mai
scazuta decat cea normala, 'in care raspunsul la un stimul poate
fi Intarziat sau diminuat ca intensitate.
HIPOSIALIE, s. f. / hypo-sialie, s. f. / hypoptyalism. [C/r. hypo
= mai putin; sialon = saliva.] Insuficienta secretiei saliva re.
HIPOSIDEREMIE, s. f. / hypo-sideremie, s. f. / sideropenia.
[C/r. hypo = mai pufin; sideros = fier; haima, -atos = s&ngt}
Sin.: sideropenie (v.).
HIPOSMIE, s. f. / hypo-osmie, hyposmie, s. f. / hyposmia. [Cjr.
hypo = mai putin; osme = miros.] Diminuarea 'olfactiei.
HIPOSPADIAS, s. n. / hypospadias, s. m. / hypospadias. | Cjr.
hypo = su6; spadon = rupturd, sau hypospaein = a frage;
terme-n creat de Qa[ie.n.\ Malformatie congenitala: deschi-derea
uretrei, a *meatului urinar pe fata ventrala a penisului. V.
epispadias.
HIPOSTATIC, adj. / hypostatique, adj. / hypostatic. YCjr. hypo
= mai pufin, su6; statikos = care oprefte, de la istanai = o
pCasa, a face sd find.] Care se caracterizeaza prin *hipostaza,
care apartine acesteia.
HIPOSTAZA, s. f. / hypostase, s. f. / hypostasis. [Qr. hypo =
mai putin, sub; stasis = oprire, de la istanai = a piasa, a. face
sd fina.] 1) Acumulare pasiva de sange, dupa moarte, m
portiunile cele mai declive ale viscerelor. 2) Diminuarea fluxu-lui
sanguin sau a circulatiei, avand drept consecinta o *con-gestie
locala.
HIPOSTENURIE, s. f. / hyposthenurie, s. f. / hyposthenuria.
[Qr. hypo = mai putin; sthenos = forfd, conc.e.ntratie; ouron =
urind.} Secretia de urina cu densitate mica, indeosebi m 'nefrita
cronica. Termenul este considerat desuet.
HIPOSULFIT, s. m. / hyposulfite, s. m. / hyposulfite. [r. hypo =
mai putin, su6; [at. sulfur, -uris = suif, pucioasd.] Sare a acidului
tiosulfuric, 1-1^03, acid care nu exista In stare libera. H. de
sodiii, sau tiosulfatui de sodiu,. Na;S;03.5H;0, este utilizat ca
antiseptic pulmonar, intestinal, agent desensibi-lizant, antiseptic
extern, purgativ.
HIPOTALAMUS, s. n. / hypothalamus, s. m. / hypothalamus.
NA: hypothalamus. [C/r. hypo = su6; thalamos = camera
interword] Regiune a diencefalului care formeaza planseui
ventriculului al treilea cerebral. Reprezinta centrul principal al
513

HIPOTENAR
vietii vegetative si este legat de hipofiza prin tija vegetativa. Este
format din trei parti: 1) Anterioara, situata superior chi-asmei
optice; include nucleii supraoptic, paraventricular, hipota-lamic
anterior. 2) Medians, cu nucleii hipotalamic lateral, tube-ral,
dorsomedial, ventromedial si hipotalamic posterior. 3) Cau-dala,
cu nucleii medial, lateral, mamilari intercalati, premami-lari si
supramamilari. Sin.: creier vegetativ.
HIPOTENAR, adj. / hypothenar, -aire, adj. / hypothenar. [Qr.
hypo = sub; thenar = palmd, scobttwa,~\ Care se refera la
eminenta hipotenara (v. eminenta, 1).
HIPOTENSIUNE, s. f. / hypotension, s. f. / hypotension. {Cjr.
hypo = mai pufin; Cat. tensio, -onis = mtindere, de [a ten-dere =
a intinde.} Termen uzual pentru h. arteriala, care consta In
diminuarea paroxistica sau durabila a *presiunii arte-riale sistolice
sub 100 mmHg. Acest prag este pur conventional si este
considerat la nivelul presiunii arteriale maxime, presiunea minima
variind proportional In mai mica masura. Ca-racterul arbitrar al
acestui prag decurge si din faptui ca presiunea arteriala normala
creste cu varsta, ca si pentru ca el nu poate cuprinde chiar
scaderi masive ale presiunii din cadrul *hipertensiunii arteriale.
HIPOTENSIUNE INTRACRANIANA / hypotension intracranienne / intracranial hypotension. Diminuarea anormala a presiunii intracraniene, consecutiva unei deshidratari severe sau unei
pierderi de lichid cefalorahidian.
HIPOTENSIUNE ORTOSTAT1CA / hypotension orthostatique /
postural hypotension. Diminuare importanta a presiunii arteriale
In pozitia verticals a corpului. Se poate asocia cu *ver-tij si
*lipotimie. V. si sindrom Shy-Drager.
HIPOTERMIE, s. f. / hypothermie, s. f. / hypothermia. [Cjr. hypo
= mai pufin; therme = caCdura.} Scadere a tempera-turii generale
a corpului, m urmatoarele cazuri: 1) H. endo-gena, din cauza
hipofunctiei sistemului nervos central (*dience-fal) sau a glandei
endocrine, Indeosebi In *hipotiroidism: 2) H. prin expunere
prelungita la frig; 3) H. provocata, In vederea reducerii
metabolismului tisular si implicit a nevoilor In oxigen;
procedeui este utilizat Indeosebi In chirurgia cardiaca si In recoltarea unor organe pentru prezervarea acestora Inainte de
transplant. V. si criochirurgie.
HIPOTIMIE, s. f. / hypothymie, s. f. / hypothymia. [Qr. hypo =
mai pufin; thymos = minte, spirit.} Diminuare anormala a tonusului
afectiv si emotional, tradusa prin apatie si indiferenta.
HIPOTIROIDIE, s. f. / hypothyro'idie, s. f. / hypothyroidism.
[Cfr. hypo = mai puf.in; thyreos = pavazd, scut; eidos = forma.]
Sin.: hipotiroidism (v.).
HIPOTIROIDISM, s. n. / hypothyroidisme, s. m. / hypothyroidism. [Cjr. hypo - mai puf.in; thyreos = pavaz.a, scut;
eidos = forma; -ism.} Sindrom complex, secundar insuficientei
hormonilor tiroidieni la nivel de receptor. Poate fi: 1) H. tireo-priv
(h. primar), care poate aparea posttiroidectomie, dupa te-rapie cu
iod radioactiv sau idiopatic. 2) H. secundar unui ade-nom hipofizar,
unei afectiuni infiltrative hipotalamohipofizare, unui 'sindrom
Sheehan sau posthipofizectomie. 3) H. cu gusa, asociat unei
"tiroidite Hashimoto, unei carente de iod sau secundar
tratamentului cu antitiroidiene de sinteza sau cu alte medicamente.
Simptomele si semnele depind de gradul de h. In h. cronic benign,
denumit si sindromul Hertoghe, se con-stata adipoza, dezvoltare
insufidenta a sistemului pilos, extremi-tati red si astenie. Unele
dintre aceste tulburari se Intalnesc si In alte insuficiente glandulare,
Indeosebi In *hipopituitarism. Forma cea mai accentuata de h. este
*mixedemul. Sin.: hipo-tiroidie.
HIPOTON, adj. / hypotonique, adj. / hypotonic. [fr. hypo = mai
puffin; toaos = tensiune.} 1) Care se raporteaza la *hipo-tonie. 2)
0 solutie a carei presiune osmotica este mai mica
51-4

HIPOXIE
decat a plasmei. 3) Caracteristica unei solutii cu o concen-tratie
suficient de scazuta In solviti pentru a provoca intrarea apei In
celula, prin *osmoza. Var.: hipotonic.
HIPOTONIC. Var. pentru hipoton (v.).
HIPOTONICITATE, s. f. / hypotonie, s. f. / hypo-tonicity. [Cjr.
hypo = mai pufin; tonikos = intaritor, de la tonos = tensi-une..]
Sin.: hipotonie, 1 (v.).
HIPOTONIE, s. f. / hypotonie, s. f. / hypotonia. [Qr. hypo = mai
pufin, tonos = tensiune.} 1) Stare a unei solutii care are
*presiunea osmotica mai mica decat cea a mediului de refe-rinta.
H. plasmatica reprezinta diminuarea presiunii osmotice a plasmei
sanguine, din cauza scaderii concentratiei electrolitilor din sange.
2) *Hipotensiune. 3) Scaderea excitabilitatii ner-voase sau a
"tonicitatii musculare. H. musculara este con-stanta In *tabes si
In 'hemiplegia organica.
HIPOTRICOZA, s. f. / hypotrichose, s. f. / hypotrichosis. \Qr.
hypo = mai pufin; thrix, trikhos = par; -oza.] Deficit sau oprire
localizata ori generalizata a dezvoltarii sistemului pilos.
HIPOTROFIE, s. f. / hypotrophie, s. f. / hypotrophy. \Cjr. hypo
= mai pvtin; trophe = tirana, nutritie.] Dezvoltare sub-normala a
unui tesut, a unui organ sau a organismului, conse-cinta a unui
metabolism scazut local sau In ansamblul sau, In general de
cauza nutritionala, circulatorie sau neurohormo-nala. Tipuri
importante: 1) H. sugarului, caracterizata prin Intar-ziere In
dezvoltarea ponderala si a taliei (care este mai putin accentuata
decat deficitui In greutate). V. dismatur. 2) H. osoasa consta In
scaderea volumului (si numai secundar a nu-marului)
elementelor componente ale osului-organ si micso-rarea In
dimensiuni a osului.
HIPOVENTILATIE, s. f. / hypoventilation, s. f. / hypoventilation. [Cfr. hypo = mai puf:in; (at. ventilatio, -onis = e^pune-re
[a v&rit, de ia ventilare = a agita in aw\ Diminuarea cantitatii de
aer inspirat care patrunde In alveolele pulmo-nare Intr-un minut,
adica a 'ventilatiei alveolare, care nu mai asigura o cantitate de
oxigen sufidenta consumului fiziologic. H. poate fi determinata de
o afectare a centrilor, a cailor ner-voase sau a muschilor
respiratori, sau de leziuni ale custii to-racice, pleurei sau
plamanilor. Ea provoaca o *hipoxemie cu retentie de CO; si
*addoza respiratorie. V. si insufidenta res-piratorie.
HIPOVENTILATIE ALVEOLARA PRIMITIVA DE ORIGINE CENTRALA / hypoventilation alveolaire primitive d'origine centrale / Ondine's curse. Sin.: sindrom Ondine (v.).
HIPOVITAMINOZA, s. f. / hypovitaminose, s. f. / hypovitaminosis. [Cfr. hypo = mai puf:in; [at. vita = t'iatd; gr. ommoaiakon = sore de amoniu, gasita in apropierea tem-piuiw iui
Jupiter Ammon din Li6ia; -ma; -ozii] *Carenta de aport vitaminic, care poate fi asociata cu alte carente, In lipide, pro-teine,
glucide, elemente minerale etc. V. si avitaminoza.
HIPOVOLEMIE, s. f. / hypovol(h)emie, s. f. / hypovol(a)emia.
[Gr. hypo = mai pufin; lot. voliimen = sul de lidrtic, eft ia volvere
= a rasuci, a invarti; gr. halma, -atos = sangt.} Diminuarea
'volumului sanguin total circulant.
'
HIPOXANTINA, s. f. / hypoxanthine, s. f. / hypoxanthine.
\Qr. hypo = mai pufin; xcinthos = ga[fien; -ind.} 'Baza purinica a
carei formula corespunde cu cea a *adeninei, grupa-rea NH; fiind
Inlocuita cu o grupare OH.
HIPOXEMIE, s. f. / hypoxemie, s. f. / hypox(a)emia. \Cjr. hvpo =
mai putin; oxys = ac.ru, Ofggen; haimo, -atos = sdn^e.] 1)
Scaderea presiunii partiale si a saturatiei In oxigen a sangelui
arterial. 2) Oxigenare insufidenta a unui organ. V. hipoxie.
i HIPOXIE, s. f. / hypoxie, s. f. / hypoxia. [^r. hypo = ma^ putin;
oxys = acm, o^gw..} Stricto sensu: diminuarea apor-|

HIPPUS PUPILAR

tului de oxigen la nivelul tesuturilor, ca o consecinta a hipoxemiei. In practica, termenul h. este utilizat frecvent cu sensul de
*hipoxemie. In functie de mecanism se disting mai multe forme:
1) H. hipoxica, alterarea *hematozei din diverse cauze,
pulmonare sau extrapulmonare (hipoventilatie, alterarea raportului ventilatie/perfuzie, sunt intracardiac dreapta-stanga etc.);
2) H. circulatorie care poate fi determinata de o insuficienta
cardiaca, de o insufldenta a mecanismelor vasomotorii (soc anafilactic) sau de hipovolemie; 3) H. ischemica, determinata de
obstructie sau vasoconstrictie arteriala sau arteriolara; 4) H.
anemica prin alterarea cantitativa (anemie) sau calitativa (methemoglobinemii) a transportului sanguin de oxigen; 5) H. histotoxica, prin blocarea sistemului enzimatic celular, In special a
lantului respirator (ex.: intoxicatia cu danuri).
HIPPUS PUPILAR / hippus pupillaire / springing pupil. [Gr.
hippos = boala a ochi[or} Succesiune de miscari neIncetate de
Inchidere si de deschidere a *pupilei.
HIPSARITMIE, s. f. / hypsarythmie, s. f. / hypsarrhythmia. [Gr.
hypsos = inaifime., varf; a - prit'.; [at. rhythmus, gr. rhythmos =
ritfft.] Anomalie electroencefalografica, asociata de obicei la copil
cu spasme, caracterizata prin descarcari de unde rapide si
ample. Uneori este considerate o forma de
*epilepsie infantila.
HIPURIE, s. f. / hippurie, s. f. / hippuria. [Gr. hippos = cat,
ouron = urinci.} Excretia urinara a *addului uric. Eliminarea sub
0,2 g/24 ore semnifica alterari ale parenchimului hepatic. Se
poate efectua proba cu benzoat de sodiu: dupa adminis-trarea
intravenoasa a benzoatului se urmareste eliminarea de
*acid hipuric.
HIRSUTISM, s. n. / hireutisme, s. m. / hirsutism. [Lot. hir-sutus
= pdros; -ism.] Termen care defineste cresterea accen-tuata a
pilozitatii sexual-dependente feminine, care se extinde pe anile
de distribute caracteristice sexului masculin: facial (barba,
mustata, laterofadal preauricular), pe toracele anterior
(periareolar), pe abdomenul inferior si fata interna a coapselor.
H. se asodaza frecvent cu alte semne ale excesului de hor-moni
androgeni (acnee, seboree). Ca urmare termenul de h. este
folosit, frecvent, nu doar pentru a desemna un simptom, d o
boala endocrina de etiologie diferita: 1) Hipersecretia de honnoni
androgeni de origine suprarenala (sindromul adreno-genital,
*sindrom Gushing, tumori suprarenale secretante de androgeni)
sau de origine ovariana ("boala polichistica ova-riana, tumori
ovariene secretante de androgeni); 2) H. idiopa-tic, prin
receptivitate crescuta la androgeni; 3) H. iatrogen, prin aport
exogen de androgeni (ex.: steroizi anabolizanti). Exista si h.
constitutional, neasociat unor disfunctii endocrine, prezen-tand
caracter familial si ereditar. V. si virilism.
HIRUDINAZA, s. f. / hirudinase, s. f. / hirudinasis. [Lot. hirudo,
-inis = [ipitoore.; -ina; -azd.] Boala parazitara determinata de
lipitori. Patrunderea masiva a acestora In organism prin orificiile
naturale, observata In zonele tropicale, poate fi de o gravitate
extrema.
HIRUDINA, s. f. / hirudine, s. f. / hirudin. [Lot. hirudo, -inis =
[ipitoare; -ina.] *Polipeptid prezent in glandele salivare ale
lipitorii, dotat cu o actiune antitrombotica specifica. H. este un
inhibitor puternic si selectiv al factorului II de coagulare (*protrombina). Deoarece h. a fost obtinuta prin inginerie genetica, se
mcearca utilizarea sa ca antitrombotic.
HIRUDINIZATIE, s. f. / hirudinisation, s. f. / hirudinization.
[Lat. hirudo, inis = [ipitoare..] Aplicarea In scop terapeutic de
lipitori In vednatatea unei vene afectate de flebita. Proce-deui
este relativ perimat.
HIRUDO / hirudo / hirudo. [Lat. hirudo, -inis = dpitoare.] Gen de
lipitori din clasa Hirudinea. Specii mai importante: H. medicinalis
si H. troctina sunt folosite In medicina pentru extra-

HISTEROPTOZA
gerea de sange. Pot determina accidente prin actiunea *hirudinei, anticoagulant secretat In timpul suptului.
HISIAN, adj. / hissien, -enne, adj. / hisian. [Wilhelm His Jr.,
anatomist ge.rm.an, pTofesor [a. Leipzig, 'Basil, Q6ttiniJen si
'Biriin, 1S63-1934.] Care este In relatie cu fasciculul His.
HISTAMINA, s. f. / histamine, s. f. / histamine. [Qr. histos =
t&saturd, tesut; ammoniakon = sare de amoniu, gasita tit
apropierea tempiuiui (ui Jupiter Amman din Libia; -ina.} Mediator
chimic al unor fenomene de raspuns celular, mdeosebi al
hipersensibilitatii imediate, secretat de polinuclearele bazo-file si
de mastodte, stocat In granulatiile acestora si eliberat In reactiile
anafilactice. H. este un derivat de imidazol (IH-imi-dazol-4
etanamina) cu formula chimica C,H,N,, produs de de-carboxilare
al *histidinei (reactie catalizata de aromatic-amino-acid
decarboxilaza). H. exista, In forma inactiva, In diferite te-suturi vii.
Are efect constrictor la nivelul musculaturii netede bronsice,
vasodilatator (capilare si arteriole), scazand tensiunea arteriala,
stimuleaza secretia gastrica, este mediator pentru reac-tii alergice
si inflamatorii, cu posibila actiune neurotransmi-tatoare cerebrala.
H. nu are aplicatii clinice, dar substante ce interfera actiunea h. au
diverse aplicatii terapeutice. V. ?i receptori histaminici, proba la
histamina.
HISTERECTOMIE, s. f. / hyst6rectomie, s. f. / hysterectomy.
[Cfr. hystera = ute.r; ektome = e?yizie..} Ablatia uterului pe cale
abdominala sau vaginala prin multiple variante si tehnici. Poate fi:
1) Subtotals - extirparea corpului uterin cu conser-varea colului
si, eventual, a anexelor. 2) Totala - extirparea In totalitate a
uterului si a anexelor, fara ganglionii limfatid si tesutui parauterin.
HISTEREZIS, s. n. / hysteresis, s. f. / hysteresis. [Cfr. hysteresis = decotaf, wtarziere, de. [a hysterein = a intdrzia,]
Fenomen fizic de observatie curenta, Intalnit mdeosebi In comportamentui elastic si magnetic al corpurilor, constand Intr-o
Intarziere a efectului dupa Incetarea actiunii cauzei care l-a general Ex.: magnetizarea remanenta, persistenta unei deformari
sau alungiri chiar cand tensiunea care le-a provocat Inceteaza.
Var.: isterezis.
HISTEROCEL, s. n. / hyst6rocele, s. f. / hysterocele. [Cjr.
hystera = ttter; kele = himie., tumora.] Sin.: histeroptoza (v.).
HISTEROCISTOPEXIE, s. f. / hysterocystopexie, s. f. / hysterocystopexy. {CjT. hystera = uter; kystis = sac, Vizica;
pexis =- fvfare..} Fixarea chirurgicala a uterului si a vezidi la
peretele abdominal, In unele cazuri de 'prolaps.
HISTEROCOLPECTOMIE, s. f. / hysterocolpectomie, s. f. /
colpohysterectomy. [QT. hystera = uttT; kolpos = adand-turd,
vagin; ektome = e^cizie.] Sin.: colpohisterectomie (v.).
HISTEROGRAFIE, s. f. / hysterographie, s. f. / hysterogra-phy.
[GiT. hystera = ute.r; griiphein = a scrie.} Radiografie a uterului
injectat In prealabil, prin canalul cervical, cu o sub-stanta opaca
la radiatiile X. V. si histerosalpingografie.
HISTEROMETRIE, s. f. / hysterometrie, s. f. / hysterometry.
\CJT. hvstera = liter; metron = masurd.] Cateterismul uterului cu
ajutorul unei tije gradate (histerometru) care permite apre-derea
formei, dimensiunilor si sensibilitatii cavitatii uterine.
HISTEROPEXIE, s. f. / hysteropexie, s. f. / hysteropexy. [Cjr.
hystera = uter; pexis = fiJfWi.} 1) H. abdominala: fixarea uterului
la peretele abdominal pentru prevenirea *retroflexiei sau a
*prolapsului. Sin.: ventrofixatie. 2) H. vaginala: fixarea la colul
uterin a peretelui posterior al vaginului, pentru remedie-rea
*retroversiunilor si a 'retroflexiunilor.
HISTEROPLASTIE, s. f. / hysteroplastie, s. f. / uteroplasty. [Gr.
hystera = uter; plastos = modelat, de. ia plassein = a forma, a
modela.} Chirurgia plastica a uterului.
HISTEROPTOZA, s. f. / hysteroptose, s. f. / hysteroptosis. [Gr.
hystera = uter; ptosis = cadere.} *Hernie uterina, ele515

HISTEROSALPINGOGRAFIE
ment inconstant al *prolapsului genital. Se asodaza frecvent cu un
'cistocel, 'colpocel sau "rectocel. Sin. (putin utilizat):
histerocel.
HISTEROSALPINGOGRAFIE, S. f. / hysterosalpingographie, s.
f. / hysterosalpingography. [Cjr. by stem = uter, [at. salpinx,
-ingisi gr. salpiax, -ingos == trompetd, trompd; gr. graphein = a
serie.] Examen radiologic al uterului si al trom-pelor uterine dupa
injectarea unei substante opace la razele X. Sin.:
histerotubografie.
HISTEROSCOPIE, s. f. / hysteroscopie, s. f. / hysteroscopy.
[Cjr. hystera = uter; skopia = e.^aminwe., de. [a skopein = a
veded, a e^amina.] *Endoscopie aplicata la examenul *cavitatii
uterine.
HISTEROTOMIE, s. f. / hysterotomie, s. f. / hysterotomy. [Cjr.
hystera = uter; tome = tdiere, secfiune, de [a temnein = a tdid]
Incizie a uterului. H. abdominala se numeste *ceza-riana.
HISTEROTUBOGRAFIE, s. f. / hysterotubographie, s. f. /
hysterotubography. [Cjr. hystera = uter; [at. tuba = trompetd; gr.
graphein = a scrie..} Sin.: histerosalpingografie (v.). HISTIDINA, s.
f. / histidine, s. f. / histidine. Aminoacid precursor In sinteza
nucleelor purinice, CliHgO^. Sub actiunea histidazei, rezulta
*amoniac si acid urocanic, care la om este transformat In acid
formic si *acid glutamic. Decarboxilarea h. are ca rezultat formarea
"histaminei. V. si tab. const. biochim. HISTIDINURIE, s. f. /
histidinurie, s. f. / histidinuria. Excretia unor mari cantitati de
histidina In urina. Poate fi: 1) ereditara, cu deficienta genetica a
histidazei. 2) de sarcina, cand create dupa saptamana a 5-a pana
In luna a V-a, se mentine cres-cuta pana la nastere, apoi dispare.
HISTIOCIT, s. n. / histiocyte, s. m. / histiocyte. [Cjr. histion = fesdturd, t&sut; kytos = celuid.} Celula componenta a tesu-tului
conjunctiv lax, cu functii macrofagocitare. Actualmente ter-menul
de h. se refera la *macrofagele care provin din *mo-nocitele ce au
trecut din sange In tesuturi. HISTIOCITOM, s. n. / histiocytome,
s. m. / histiocytoma. [Cfr. histion = fesdturd, f:esut; kytos =
cdu[d; -oma.] Tumora be-nigna a tesutului conjunctiv fibros,
alcatuita din *fibroblaste si *histiocite, de unde denumirea frecventa
de histiocitofibrom. Uneori se produce o diferentiere xantomatoasa
(xantohistiocit-om) sau vasculara (angiohistiocitom). H. fibros, v.
dermatofi-brom.
HISTIOCITOXANTOM, s. n. / histiocytoxanthome, s. m. /
histiocytoxanthoma. [Cjr. histion = fesdturd, pesut; kytos =
ceiuld, xanlhos = gaCfim; -oma.] Tumora Inezodermica reprezentand o forma de tranzitie Intre *histiocitom si "xantom. Este
alcatuita din *histiocite spumoase, cu tendinta la colorare bazofila.
HISTIOCITOZA, s. f. / histiocytose, s. f. / histiocytosis. [Cjr.
histion == fesaturd, tesut; kytos = ceiulil'/ -ozo.] Proliferare histiocitara cu infiltrat eozinofil In diverse tesuturi. Se observa In
numeroase boli, Indeosebi In afectiuni maligne ale sistemului
reticuloendotelial, hiperplazii inflamatorii, boli prin supraIncar-care
lipidica.
HISTIOCITOZA LIPIDICA ESENTIALA / histiocytose lipoidi-que
essentielle / sphingomyelin lipidosis. Sin.: boala NiemannPick (v.). HISTIOCITOZA DIFUZA ACUTA / histiocytose diffuse
aigue
/ nonlipid histiocytosis. Sin.: boala Letterer-Siwe (v.).
HISTIOCITOZA MALIGNA / histiocytose maligne / malignant
histiocytosis. Tip de *limfom malign individualizat recent, caracterizat prin adenopatii inflamatorii dureroase, hepatosplenomegalie si locatizari cutanate. Este caracteristica proliferarea *histiodtelor anormale, cu intensa activitate macrofagica, localizate In
sinusurile si In spatiile medulare ale ganglionilor.

516

HISTONA
HISTIOCITOZA X / histiocytose X / histiocytosis X. Denumire
generica pentru un grup de "Teticuloze caracterizat prin proliferarea, localizata sau diseminata, a *histiocitelor care nu prezinta caracteristid de malignitate. Sunt afectate Indeosebi organele bogate In tesut reticuloendotelial. Sub aceasta denumire, In
care simbolul X semnifica necunoasterea cauzelor, sunt regrupate In practica diverse tablouri clinice: *granulomul eozinofilic al osului, *boala Hand-Schuller-Christian si *boala LettererSiwe. Date de microscopic electronica (prezenta corpusculilor x)
par sa confirme unicitatea acestor boli.
HISTOCHIMIE, s. f. / histochimie, s. f. / histochemistry. \C,r.
histos = tesdturd, tcsuti khemeia = aicfiimie.} Ansamblu de
tehnici prin care sunt puse In evidenta, identificate, localizate si
uneori evaluate cantitativ o serie de molecule (substante
chimice) de la nivelul celulelor a tesuturilor, pe sectiuni histologice.
HISTOCOMPATIBILITATE, s. f. / histocompatibilite, s. f. /
histocompatibility. \Qr. histos = fesdturd, fesut; fr. compatibilite, din lot. compati = a suferi impreund cu.] Ansamblu de
conditii care asigura succesul unei *grefe, dependent de patrimoniile genetice ale donorului si ale primitorului. Grefa reuseste daca genele de h. sunt identice sau putin diferite. Daca
diferentele sunt importante, grefonul va suferi fenomenul de
*rejet. 0 serie de antigeni de h., produsi ai genelor de h., conditioneaza o incompatibilitate majora: antigenii sistemului eritrocitar ABO si anumiti antigeni leucoplachetari (sistemul HLA),
Grupajul hematiilor si leucodtelor permite selectionarea donorilor. AIti antigeni de h., responsabili de o incompatibilitate mi-nora,
pot fi neutralizati prin metode *imuno-supresive. In afara grefei,
h. ar putea juca un rol In apararea organismului Tmpo-triva unor
celule ce prezinta mutatii, inclusiv cancerogenetice, care poseda
antigeni diferiti de cei ai organismului. Sin.: com-patibilitate
tisulara. V. complex major de histocompatibilitate, sistem HLA.
HISTOGENEZA, s. f. / histogenese, s. f. / histogenesis. [Cjr.
histos = tesdturd, tesut; genesis = producert, de ia gennan = a
produce.} Dezvoltarea si formarea diferitelor *tesuturi.
HISTOGRAMA, s. f. / histogramme, s. m. / histogram. [Cjr.
histos = catdrg, stdip; gramma = inscriere..] Reprezentarea
grafica, In coloane, a structurii unei populatii statistice.
HISTOINCOMPATIBILITATE, s. f. / histoincompatibilite, s. f. /
histoincompatibility. [Cjr. histos = tisdtura, f-esuti iat. in =
Rpsit de; fr. compatibilite, din (at. compati = a suferi in-preund
cu.] Relatia Intre genotipul donorului si eel al primitorului In cazul
respingerii grefei.
HISTOLIZA, s. f. / histolyse, s. f. / histolysis. [Cjr. histos
-tesdturd, f^esut; lysis = distmgere, de ia lyein = a distruge.]
Procesul de distructie a unor tesuturi, observat In unele stari
patologice.
HISTOLOGIE, s. f. / histologie, s. f. / histology. \Cjr. histos =
fesut, logos = ftiintd] Stiinta biologica avand drept obiect studiul
microscopic si submicroscopic al morfologiei celulelor, tesuturilor
si organelor, precum si al compozitiei chimice si al proprietatilor
functionate ale acestor structuri.
HISTOMONAS / histomonas / histomonas. [Cjr. histos =
t&sdtuTdi tesut; monas = unitdte] Gen de protozoare parazite la
nivelul cecului, ficatului si In alte tesuturi.
HISTONA, s. f. / histone, s. f. / histone. [Cjr. histos = tesdturd,
tisut} Termen generic care desemneaza o proteina dintr-un grup
de proteine mid, Incarcate pozitiv la pH fizio-logic ca urmare a
prezentei aminoadzilor lizina si arginina (in-tr-un procent ridicat).
Exista cind clase de h., denumite HI, H2A, H2B, H3 si H4. Ca
urmare a sarcinii lor pozitive, h. for-rneaza legaturi ionice cu
regiuni Incarcate negativ, la nivelul ADN. H. participa la formarea
*nucleozomilor (cate doua mo-

HISTOPLASMOZA

lecule de tip H2A, H2B, H3 si H4) asociate cu un segment al

dublei elice ADN. H. de tip H1 nu fac parte din structura centrala a
nucleozomilor, ele fiind proteine de legatura Intre acestea si ADN,
contribuind la aranjarea nucleozomilor In struc-turi mai compacte.
H. sunt proteine solubile in apa si solutii diluate de acizi sau baze
(ceea ce permite si solubilizarea cromatinei dupa tratarea cu
astfel de solutii). Se gasesc In cantitati mari In timus.
HISTOPLASMOZA, s. f. / histoplasmose, s. f. / histoplasmosis. [QT. histos = pesdturd, fesut; plasma = o6iect mo-ddat,
-ozd.] Boala provocata de ciuperci microscopice levuri-forme
(Histoplasma capsutatum), paraziti intracelulari, care in-vadeaza
mai ales celulele sistemului reticuloendotelial. Sin.:
boala Darling.
HISTRIONISM, s. n. / histrionisme, s. m. / histrionism. [Lot.
histrio, -onis = actor, comediant, -ism.} Comportament teatral si
excesiv, observat Indeosebi In "isterie.
HIV / VIH / HIV. [Acronim engC. pentru Human Immunodeficiency
Virus = vimsui iwunode.ficimtd umane..} Abreviere propusa de
ComitetuI International pentru Nomenclature, In 1986, pentru
denumirea virusului SIDA. HIV este un Lentivirus apartinand
familiei retrovirusurilor ("Retrowidae}, cu diametrul de 110-120
nm, a carui nudeocapsida confine doua molecule de ARN si o
*transcriptaza inverse. Poseda trei gene de structura: gag (din
engl. group antigen), codanta a proteinei p24 sau p25; pol
(polymerase), codanta a enzimelor de "replicare, inclusiv
transcriptaza inversa; env (envelope), codand protei-nele si
glicoproteinele anvelopei virale (sau peplos). HIV po-seda, de
asemenea, doua gene suplimentare. Ansamblul aces-tor gene
este Incadrat la cele doua extremitati ale sale de o secventa
lunga, denumita LTR (din engl. long terminal repeat). HIV
infecteaza limfocitele CD4 si, de asemenea, macrofagele. Dupa
descrierea primului tip de virus SIDA, denumit HIV-1, a fost
descris HIV-2, observat In Africa occidentals, mai rar si antigenic
diferit. Izolarea si descrierea tipurilor de HIV nu s-a incheiat,
acestea prezentand cea mai complexa si dinamica structura
genetica dintre toate retrovirusurile umane. V. si sin-drom de
imunodeficienta dobandita.
HMG-CoA REDUCTAZA / HMG-CoA reductase / HMG-CoA
reductase. Abrev. utilizata In mod curent pentru hidroxi-3-metilglutaril-coenzima A reductaza (v.).
HOLANDRIC, adj. / holandrique, adj. / holandric. [Gjr. holos =
mtreg; aner, andros = 6dr6at.] Referitor la un caracter ere-ditar
care afecteaza toti baietii dintr-o familie (de la tata la fiu) si cruta
toate fetele. Transmiterea h. a unui caracter este le-gata de
prezenta unei gene pe cromozomul Y. Ant.: *hologinic.
HOLERA, s. f. / cholera, s. m. / cholera. ['Eti.moiogie. discu-tata:
1) gr. khole = 6ita; rhein = a curge.; 2) gr. kholera = jgfitafi, font,
aCuzie. (a scurgerea ndncetatd a wacuanior - dupa Littre.; 3)
edraica cholira = fioala gre.a - dupd 'Desnos.] Toxi-infectie strict
umana care se transmite prin contact direct sau indirect (ingestie
de apa sau alimente contaminate) si prezinta o contagiozitate
foarte mare. AgentuI etiologic este vibrionul ho-leric (Vibrio
cholerae), care determina, dupa o perioada de in-cubatie de circa
5 zile, o enterita endemica In India si unele regiuni din Asia si
epidemica sau pandemica, periodica, In alte regiuni ale globului.
Toxina produsa de Vibrio cholerae are tro-pism intestinal si
produce disolutia mucusului, precum si cres-terea secretiei de
dor, bicarbonat si apa In intestinul subtire. Clinic, apar diaree
severa, varsaturi, crampe musculare. Netrata-ta, se complica cu
colaps. H. este prima boala identificata ca o consecinta a
afectarii *proteinelor G. Toxina holerica inhiba (blocheaza)
proteina G, In starea activa, ceea ce determina stimularea
permanenta a 'adenilat ciclazei, cu formare de cantitati mari de
*AMP ciclic. Aceasta concentratie crescuta de AMPc stimuleaza,
la randul sau, In mod particular, efluxul de Na* din

HOMEODOMENIU

celule, care este InsotJt de un eflux de apa. in cateva ore se pot

pierde cativa litri de apa, rezultand astfel o deshidratare masiva,
caracteristica h.
HOLERA ENDOCRINA / cholera endocrine / pancreatic cholera. Sin.: sindrom Verner (v.).
HOLERIFORM, adj. / choleriforme, adj. / choleriform. \V. etimoiogia. de. la te.rme.nul hoiera; [at. forma = forma} Despre o
diaree asemanatoare cu cea din "holera. HOLOCRIN, adj. /
holocrine, adj. / holocrine. \Cjr. holos = intreg; krinein = a
separa de.} Despre modul de secretie glan-dulara In care celula
secretoare este eliminata Tmpreuna cu pro-dusul sau de
secretie. V. si apocrin, merocrin. HOLOENZIMA, s. f. /
holoenzyme, s. f. / holoenzyme. [fr. holos == intreg; en = in;
zyme = ferment, drojdie.} Complex molecular care este alcatuit
dintr-o rnolecula enzimatica (*apoen-zima) si *cofactorul sau
*coenzima acesteia. HOLOGINIC, adj. / hologynique, adj. /
hologynic. \Gjr. holos = mtreg; gyne, gynaikos = femeie.]
Mostenit exclusiv prin des-cendentui femela, transmis, ded, prin
gene localizate pe *cro-mozomii X.
HOLOGRAFIE, s. f. / holographic, s. f. / holography, [^r. Ao/os
= wtreg; graphein = a sc.rie.} Procedeu de obtinere a imaginilor
In relief (holograme) cu ajutorul unor fascicule de lu-mina
monocromatica si coerenta (ex.: laser). Pentru reprezen-tarea
unui object In relief, trebuie cunoscute intensitatea si faza undei
provenind din fiecare dintre punctele obiectutui. HOLOGRAMA,
s. f. / hologramme, s. m. / hologram. \Cjr. holos = mtreg;
gramma = inscrie.re.] Imagine tridimensionala obtinuta prin
'holografie.
HOLOPROTEINA, s. f. / holoprot6ine, s. f. / simple protein. [C/r.
holos = mtreg; protos = primu[; -ina.] Proteina. Denumirea
globala a proteinelor din care, prin hidroliza, se obtin exclusiv
aminoacizi. Clase de h.: protamine, histone, albumine, globuline,
scleroproteine.
HOLOSISTOLIC, adj. / holosystolique, adj. / holosystolic. [Cfr.
holos = mtreg; systole = contractie.] Termen folosit pentru a
desemna caracteristica unui fenomen auscultatoriu cardiac (de
obicei suflu) care este perceput pe tot intervalul dintre primul si al
doilea zgomot cardiac, corespunzand Intregii sistole cardiace.
HOLOZIDE, s. n. pi. / holosides, s. m. pi. / holosides. [Cfr.
holos = intreg; ozifl indica. un gfucid] Una din cele doua grupe de
*ozide. Prin hidroliza h. rezulta unui sau mai multe tipuri de *oze. In
functie de numarul de tipuri de oze continut, se disting di-, tri-,
poliozide. HOLTER / Holter / Hotter. [Norman fefferis Halter,
Biofiztcian
american, 1914-19S.f.] V. sistem Holter.
HOMATROPINA, s. t. / homatropine, s. f. / homatropin. [^r.
homoios = asemdnator; [at. <itropa = 6dadond, din gr. Atropos =
una dintre. cele. trei 'Parce (zeite ale destinului: Clotho, Lachesis ft
7ttroyos)i -ina.} Anticolinergic, derivat sintetic al *atropinei, midriatic
si cidoplegic de scurta durata (DCI: metil-bromura de h.). Instilatia
cu solutie de h. 1 % induce parali-zia acomodatiei si dilatarea
pupilei (In scop diagnostic).
HOMEOBOX / homeobox, homeo-box / homeo-box. [Cyr.
homoios = ase.miw.dtor; eng[. box = cutie.} Secventa Inalt conservata de 180 de nudeotide care codifica un *homeodomeniu
proteic de 61 de aminoacizi ce se leaga la o secventa-tinta de
ADN din alte gene, reglandu-le astfel expresia. Descoperita initial
la genele *homeotice, de unde denumirea de h., secventa de
acest tip a fost ulterior identificata in numeroase gene ale
dezvoltarii si In anumiti factori de *transcriptie.
HOMEODOMENIU, s. n. / homeo-domaine, s. m. / homeodomain. ['r. homoios = asemiindtor, [at. dominium = proprietate, de. [a dominus = stdpdn.] Domeniu de 61 de aminoa-dzi
codificat de un 'homeobox. H. confera anumitor proteine
517

HOMEODOT

ale dezvoltarii capacitatea de a se lega specific de anumite

secvente ale ADN. V. si homeobox, homeotic. HOMEODOT, s. n. /
homeodote, s. m. / hom(o)eodote. [Cfr. homoios = asemdnator;
(pathos = boala}; dotos = dot.] V. antidot, 2.
HOMEOGREFA, s. T. / homeogreffe, s. f. / homeograft. [Qr.
homoios = ase-mdnator; (at. graphium, din gr. grapheion =
penifd de. scris, (nv.e.ag de. aitoit, de. la graphein = a scrie.]
Sin.: homogrefa (v.).
HOMEOPATIE, s. f. / homeopathic, s. f. / homeopathy. [Cjr.
homoios - iue.mana.tor; pathos = fioald} Directie terapeutica
bazata pe principiul similia similibus curantur, inifiata de Samuel
Hahnemann (medic german, format Indeosebi la Viena, 17551843). In h. bolile sunt tratate prin administrarea unor doze foarte
mid de substante capabile sa provoace, la omul sana-tos, unele
manifestari asemanatoare simptomelor prezentate de bolnav.
Aplicarea corecta a metodei implica o comparatie a ansamblului
simptomelor afectiunii si a reactiilor individuale ale bolnavului cu
*patogenezia
medicamentului
utilizat.
Medica-mentele
homeopatice sunt fabricate prin dilutii succesive expri-mate In
DH (dedmala sau zecimala hahnemiana, adica 1:10) si 'in CH
(centezimala hahnemiana sau 1:100). Se utilizeaza o gama larg
de dilutii, cele de 30 CH fiind practicate m mod curent. Or, la
dilutii de 23 DH sau 12 CH este putin proba-bil ca un
medicament homeopatic sa contina chiar o singura mo-lecula de
medicament. In aceste conditii, adeptii h. sustin In-deosebi
ipoteza medicamentului "informational", conform careia "In
anumite circumstante, apa si anumiti solvent! pot Inregis-tra
informatia substantelor cu care au venit In contact si pot, In
continuare, s8 transmita aceasta informatie la sisteme bio-logice
presensibilizate". Desi h. este controversata in plan stiintific,
utilizarea medicamentelor h. creste constant.
HOMEOPLASTIE, s. f. / hom6oplastie, s. f. / homeoplasia. [Gjr.
homoios = osemandtor; plastos = modddt, de ia pfas-sein = a
forma., a. modda} Formarea unui tesut nou ase. manator celui existent In mod normal Intr-o zona determinata,
HOMEOSTAZIE, s. f. / homeostasie, s. f. / homeostasis. [Cjr.
homoios = ase.mAna.tor; stasis = oprire., de. [a. istaaai = a
piasa, a face. so. find.] Capacitatea organismelor vii de a-si mentine prin 'autoreglare o serie de caracteristici fiziologice stabile,
Indeosebi la nivelul *mediului intern. Prin aceasta autoreglare,
organismul Tsi pastreaza constant nivelul unor parametri chimici,
fizici si morfologici si poate sa restabileasca un echili-bru
perturbat, fie prin revenirea la starea initials, fie prin re-venire la o
stare echivalenta (W. Cannon). La organismele superioare,
ansamblul functiilor homeostazice este sub control encefalic. Prin
h. imunologica se Intelege echilibrul Intre fac-torii imunologid,
Indeosebi Intre factorii Indreptati Tmpotriva a ceea ce este strain,
non-propriu (non-self) si a ceea ce este propriu (self). Ex.: In
bolile prin *autoanticorpi se perturba acest echilibru.
HOMEOTERM, adj. / homeotherme, adj. / hom(e)othennal. [QT.
homoios = ase-manatw; thermos = coCd, di ia therme =
catdura.] Despre un organism a carui temperatura centrala
normala ramane constanta, independent de temperatura mediului Inconjurator. Organismele h. (omul, mamiferele, pasarile) sunt
numite si organisms cu sange cald (pentru animale, 'indeo-sebi).
V. si poikiloterm.
HOMEOTIC, adj / homeotique, adj. / homeotic. \Cjr. homoios '=
asemandtw.} Despre o mutatie care determina transformarea
unei parti din corp In alta si, prin extensie, genele In care sunt
localizate mutatiile de acest tip. Mutatiile h. au fost puse m
evidenta pentru prima oara la drosofila. Ex.: mutatia h. la
Antennapedia transforma o pereche de antene ale insectei Intr-o
pereche de pidoare. Aceasta descoperire a condus ulterior la
identificarea secventelor de tip 'homeobox la nume-roase specii
de animale, inclusiv la om, si de plante.
518

HOMOZIGOT
HOMING / homing / homing. ['Eng[. homing = Inloorcm
acasa.} Anglicism, sin. cu nostocitoza (v.). HOMOCISTEINA, s. f.
/ homocysteine, s. f. / homocysteine.
Acid aminat provenit din demetilarea *metioninei. H. este In mod
normal remetilata In metionina de metionin sintetaza (co-enzima
vitamina 6,2) sau de moleculele donoare de grupari tiol.
Hiperhomocisteinemia reprezinta un factor important de rise
vascular. V. si metionina.
HOMOCISTINA, s. f. / homocystine, s. f. / homocystine.
*Dimer format prin unirea a doua molecule de *homodsteina
printr-o punte disulfurica. H. este o sursa de sulf In organism. V. si
homocistinurie.
HOMOCISTINURIE, s. f. / homocystinurie, s. f. / homocystinuria. Boala ereditara cu transmitere autozomal recesiva, care
se manifesto la nou-nascut, determinata de deficitui In cistationinp-sintetaza, enzima ce catalizeaza sinteza *cistatio-ninei, pornind
de la *serina si 'homodsteina. H. se caracte-rizeaza prin asocierea
Intarzierii mentale cu alterari ale tesu-tului conjunctiv si osos,
similare cu cele din *sindromul Marfan, luxatia cristalinului si
tromboze vasculare frecvente. In plasma si In urina sunt crescute
concentratiile *metioninei si *homocis-tinei. Se disting doua forme
ale bolii: 1) Una piridoxin-depen-denta, In care tulburarile pot fi
corectate prin administrarea de
vitamina Bg In doze rnari. 2) Alta piridoxin-rezistenta, al carei
tratament necesita un regim lipsit de metionina si bogat in cistina.
HOMODUPLEX, s. n. / homoduplex, s. m. / homoduplex. \Qr.
homos = acdafi; iat. duplex, -ids = dufilu} ADN dublu catenar In
care toate bazele azotate sunt perfect complemen-tare. V.
heteroduplex.
HOMOGREFA, s. f. / nomogreffe, s. f. / homograft. [gr. homos =
aceiafi; Iat. graphium, din gr. grapheion = pInita de scris,
firiceag de. aitoit, de. [a gr. grapheiti = a scrie..} Grefa practicata
cu un grefon prelevat de la un subiect de aceeasi specie, dar cu
formula genetica diferita. Sin.: alogrefa, homeo-grefa. V. izogrefa
si bioproteza.
HOMOLATERAL, adj. / homolateral, -ale, -aux, adj. / homolateral. [CfT. homos = acelafi; [at. lateralis = iatirai, dt ia latus,
-eris = [aturCL] Care este situat de aceeasi parte. Sin.:
ipsilateral.
HOMOMORF, adj. / homomorphe, adj. / homomorphic. [Cjr.
homos = ac-dafi; morphe = forma.] Despre doua sau mai multe
structuri cu aceleasi dimensiuni si forme.
HOMOPLASTIE, s. f. / homoplastie, s. f. / homoplasty. [Qr.
homos = acdafi, plastos = modetat, de. ia plassein = a forma, a
mode[a.] Sin.: homogrefa (v.).
HOMOSEXUAL, adj., s. m. sau f. / homosexuel, -elle, adj., s. m.
ou f. / homosexual. [Qr. homos = acelafi; iat. sexu-alis =
re.fe.ntor ia se^ de. [a sexus = se^\ 1) Care se refera la acelasi
sex. 2) Persoana care practica *homosexualitatea, Desi organele
sale sexuale au conformatie normala, h. prezinta inversiunea
instinctului sexual, care Tl determina sa caute sa-tisfactia cu un
subiect de acelasi sex. H. masculini pot fi *p9- j derasti, *sodomiti
si *invertiti.
\
HOMOSEXUALITATE, s. f. / homosexualit6, s. f. / homosexuality. [Qr. homos = acdafi; Iat. sexuafis = refmtor [a. se^
de. (a sexus = se.^\ Deviere a instinctului sexual carac-terizata
prin afinitate sexuala pentru persoanele de acelasi sex. Sin.:
inversiune sexuala. V. si uranism, lesbianism.
HOMOZIGOT, adj., s. m. / homozygote, adj., s. m. / homozy.
gous, homozygote. \Gjr. homos = acdafi, zygotos = [(flat
wipreuna, de la zygor = eu unefc.] Referitor la un subiect care
poseda pentru aceeasi gena *alele identice pe un 'locus
determinat al celor doi cromozomi omologi ai unei perechi. Ant.:
heterozigot.

HORDEOLUM
HORDEOLUM, s. n. / hordeolum, s. m. / hordeolum. [Lat.
hordeolus = bob tie. OTZ; urcior (a OC/M'.J Inflamatie localizata,
purulenta, 'in "bob de orz", de etiologie stafilococica a glande-lor
sebacee palpebrale (Meibomius sau Zeiss). Se disting:
1) H. extern: inflamatie a *glandelor Zeiss. 2) H. intern: inflamatie
acuta purulenta a *glandelor Meibomius. Sin,: orgele, urcior.
HORMON, s. m. / hormone, s. f. / hormone. {Qr. hormon = e?
ccitat, (it ia hormaein = a indemna, a e.^cita} Substanta
(molecula) secretata de o glanda endocrina sau de celule din
alte organe sau tesuturi (sistem nervos, tract digestiv, rinichi,
inima etc.) si transportata la distanta, prin circulatia sanguina, la
un alt organ sau tesut (organ sau tesut tinta), unde acesta excita
sau inhiba o serie de functii sau procese de dezvoltare. H. este
un purtator chimic de informatie, care moduleaza o serie de
procese celulare preexistente prin intermediul *recep-torilor
specifici, care sunt situati fie la nivelul suprafetei celulare,
'receptori membranari (in majoritatea cazurilor), fie la nivelul
nucleului, *receptori nucleari Cindeosebi pentru h. steroizi si
tiroidieni). In afara de actiunea la distanta (alternativa cea mai
frecventa), o serie de h. pot actiona local: 1) Actiune autocrina, la
nivelul tesutului (celulelor) In care h. a fost sinte-tizat. 2) Actiune
paracrina, la nivelul unui tesut vecin. 3) Actiune juxtacrina, prin
care un h. fixat pe membrana unei celule actioneaza prin
receptorul specific al unei celule juxtapuse.
*Sinteza si *secretia h. pot fi reglate de stimuli diferiti. In unele
cazuri, celulele endocrine sunt ele Insele celule tinta pentru aiti h.
Ex.: celulele tiroidei sunt tinte pentru TSH. Exista ten-dinta de
extindere a notiunii de h., justificata In cazul h. locali, tisulari sau
factori autacoizi proprii (cum sunt "histamina, *sero-tonina,
*kininele plasmatice, 'prostaglandinele, 'sistemul reninaangiotensina). Dimpotriva, In cazul 'neuromediatorilor, denumirea de neurohormoni devine improprie. Limitand continutui notiunii de h. la cele opt glande endocrine (hipofiza, tiroida, paratiroide, pancreas endocrin, corticosuprarenale, medulosuprarenale, gonade, epifiza), ca si la o serie de celule din alte organe
sau tesuturi, In functie de natura moleculara, h. se cla-sifica In: 1)
H. polipeptidici. 2) /-/. aminoacizi si derivati. 3) H. steroizi.
Principalii h., In functie de tipurile mentionate si de organul sau
tesutui care reprezinta sursa principala, sunt urmatorii: 1) H.
polipeptidici: a) hipotalamus - tiroliberina (TRH), gonadoliberina
(GnRH), corticoliberina (CRH), somatoliberina (GH-RH),
somatostatina, ocitocina, vasopresina (ADH). b) Hipofiza - h.
somatotrop (GH, STH), h. tireotrop (TSH), prolactina (PRL), h.
corticotrop (ACTH), h. foliculostimulant (FSH), h. lu-teinizant (LH),
p-endorfine. c) Pancreas, ficat, tub digestiv -somatomedine (IGFI), insulina, glucagon, gastrina, secretina, coledstokinina (CCK),
peptid vasointestinal (VIP), angiotensina.
d) Gonade - inhibina, relaxina, factor antimullerian (MIF).
e) Paratiroide - parathormon (PTH). f) Tiroida (celule parafoliculare) - calcitonina. g) Inima - factor natriuretic (ANF). h) Rinichi
- eritropoietina. i) Plasma, ficat, rinichi - angiotensina. j) Placenta
- gonadotrofina corionica (HCG). 2) H. aminoacizi si de-rival!: a)
Medulosuprarenala - adrenatina. b) Epifiza - mela-tonina. c)
Tiroida (celule foliculare) - triiodotironina (T3), tetra-iodotironina
(T4). 3) H. steroizi: a) Rinichi (piele, ficat) - 1,25hidroxicolecalciferol [1,25(OH)D3]. b) Corticosuprarenala - aldosteron, cortizol. c) Ovar - estradiol, progesteron. d) Testicul
-testosteron. V. si tab. const. endocrinol.
HORMON ADRENOCORTICOTROP / hormone adreno-corticotrope / adrenocorticotropic hormone. Sin.: corticotrofina
HORMON ANTEHIPOFIZAR / hormone antehypophysaire /
antehypophyseal hormone. Fiecare dintre h. secretati la nivelul
adenohipofizei (numit ?i h. adenohipofizar) care con-

HORMON MELANOTROP
troleaza functia glandelor endocrine periferice (h. glandulotrop)
sau actioneaza la nivelul unor aparate, sisteme, metabolisme.
Din punct de vedere structural h. a. pot fi: h. polipeptidici (ex.:
*somatotropina, *prolactina, *corticotrofina) sau h. glicoproteici
(ex.: 'tirotropina, *gonadotrofine). In relatie cu mecanismul de
sinteza si tipul de receptori implicati se deosebesc trei grupe de
hormoni: 1) Grupul hormonilor somatotropina (GH), prolactina
(PRL), somatomamotropina corionica (CS). Sunt o fami-lie de
hormoni proteici care prezinta omologie secventiala considerabila, incluzand Intre 190-199 aminoacizi. Fiecare are un
singur aminoacid triptofan si doua punti disulfidice. La om,
omologia dintre GH si CS este de 85%, iar dintre GH si PRL de
35%. Ca urmare, acesti trei h. prezinta determinanti anti-genici
comuni si au toti efect de stimulare a cresterii staturo-ponderale
si a activitatii lactogenice. 2) Grupul h. glicoproteici include
tirotropina (TSH), h. luteinizant (LH), h. foliculostimulant (FSH) si
gonadotropina corionica (CG). Fiecare dintre acesti h. este format
din doua subunitati, a si (3, unite prin legaturi necovalente.
Subunitatile a sunt identice pentru toti acesti h. (la om) si prezinta
omologie considerabila Intre specii. Activi-tatea biologica
specifica este determinata de subunitatea p activa si recunoscuta
de receptori doar In prezenta subunitatii a. 3) Familia peptidelor
pro-opiomelanocortina (POMC) include peptide cu actiune
hormonala (ACTH, LPH, MSH) si alte pep-tide care au rol de
neurotransmitatori sau neuromodulatori (en-dorfine). Aceste
peptide sunt sintetizate sub forma unei molecule precursor de
285 de aminoacizi si transformate diferit, ulterior, In diferite
regiuni ale hipofizei.
HORMON ANTIDIURETIC / hormone antidiuretique / antidiuretic hormone. Sin.: vasopresina (v.).
HORMON ANTIMIJLLERIAN / hormone antimiillerienne /
antimullerian hormone. [Johannes Peter Mulier, fizioiog fi
anatomist german, profesor [a 'Sonn, avoi la 'SerCin, 1801185S.} H. secretat de celulele Sertoli ale testiculului fetal, avand
rolul de a produce regresia canalului Mulier.
HORMON CORTICOSUPRARENAL / hormone cortico-surrt.
nale / adrenocortical, cortical hormone. V. corticosteroizi
HORMON CORTICOTROP / hormone corticotrope / corticotropic hormone. Sin.: corticotrofina (v.).
HORMON DE CRESTERE / hormone de croissance / growth
hormone. Sin.: somatotropina (v.).
HORMON FOLICULAR / hormone folliculaire / follicular hormone. Sin.: foliculina (v.).
HORMON FOLICULOSTIMULANT / hormone folliculostimulante / folliculostimulating hormone. Sin.: gonadotrofina A
(v.).
HORMON GALACTOGEN / hormone galactogene / luteotro-pic
hormone. Sin.: prolactina (v.).
HORMON GASTRIC / hormone gastrique / gastric hormone.
Sin.: gastrina (v.).
HORMON GONADOTROP / hormone gonadotrope / gonadotropic hormone. Sin.: gonadotrofina (v.).
HORMON HIPOFIZAR / hormone hypophysaire / hypophy-seal
hormone. Fiecare dintre h. secretati de hipofiza: 1) H.
antehipofizari (v.). 2) H. posthipofizari. V. hipofiza.
HORMON LUTEAL / hormone luteale / progesterone. Sin.:
progesteron (v.).
HORMON LUTEINIZANT / hormone luteinisante / luteinizing
hormone. Sin.: gonadotrofina B (v.).
HORMON LUTEOTROP / hormone luteotrope / luteotropic
hormone. Abrev.: LTH (din engl. luteotropic hormone). Sin.:
prolactina (v.).
HORMON MELANOSTIMULANT / hormone melanostimulante /
melanocyte stimulating hormone. Abrev.: MSH. Sin.: melanostimulina (v.).
HORMON MELANOTROP / hormone melanotrope / melanocyte
stimulating hormone. Sin.: melanostimulina (v.).
519

MORMON PARATIROID1AN

HORMON PARATIROIDIAN / hormone parathyroTdienne /

parathyroid hormone. Sin.: parathormon (v.).
HORMON SOMATOTROP / hormone somatotrope / somatotropic hormone. Sin.: somatotropina (v.).
HORMON TIREOTROP / hormone thyreotrope / thyreotropic
hormone. Sin.: tirotrofina (v.). V. si tab. const. endocrinol..
HORMONAL, adj. / hormonal, -ale, -aux, adj. / hormonal. [Cjr.
hormon = e^citat, d.e la hormaein = a. indemna, a e^cita.] Care
se refera la hormoni.
HORMONI ANDROGENI / hormones androgenes / androgenic
hormones. H. steroizi masculini, care favorizeaza dezvoltarea
organelor genitale externe, formarea spermei si aparitia caracterelor sexuale la barbat. Se disting: 1) H. a. testiculari,
Indeosebi testosteronul. 2) H. a. de origine suprarenala (produsi
la ambele sexe; la femeie sunt precursorii h. estrogeni).
HORMONI PANCREATICI / hormones pancreatiques / pancreatic hormones. H. produsi de celulele insulelor Langerhans. V.
glucagon si insulina.
HORMONI PLACENTARI / hormones placentaires / placental
hormone. H. secretati de placenta (progesteron si estrogeni), a
caror concentratie creste progresiv Incepand cu luna a treia de
sarcina, si o gonadotrofina (corionica sau placentara), care apare
'in urina din primele zile ale sarcinii si permite diagnosticul precoce (are proprietati asemanatoare gonadotrofinei B hipofizare).
HORMONI T1MICI / hormones thymiques / thymic hormones.
Sin.: timozine (v.).
HORMONI TIROIDIENI / hormones thyroidiennes / thyroid hormones. Denumire generica pentru h. elaborati la nivelul *tiroidei,
a caror eliberare In sangele circulant se efectueaza prin proteoliza unei molecule iodate, *tiroglobulina, sub controlul *tirotrofinei (TSH). Principalii h. t. sunt: "tiroxina (T4) si "triiodotironina
(T3). Actiunile principale ale h. t., exercitate prin intermediul
*receptorilor nucleari, sunt sporirea 'metabolismului bazal si
accelerarea procesului de crestere.
HORMONOID, adj. / hormono'ide, adj. / hormone-like. [CyT.
hormon = eJ(citat, de la. hormaein = a indemna, a e.?(cita;
eidos = forma.] Despre o substanta nehormonala care
actioneaza ase-manator cu un hormon.
HORMONOTERAPIE, s. f. / hormonotherapie, s. f. / hormonotherapy. [Qr. hormon = eyitat, de ia hormaein = a indemna, a
e-tttta; therapeia = tratament, de la therapeuein = a ingriji}
Terapia medicamentelor de substitute, folosita m cazul insuficientelor glandulare (uni- sau pluritrope) si care consta m admi-

520

HYPERKERATOSIS
PENETRANS
nistrarea de hormoni natural! sau, mai frecvent, de analogi sintetici ai acestora. Ex.: h. tiroidiana In hipotiroidie, h. cu somatotropina (GH) In unele forme de nanism hipofizare etc.
HOSPITALISM, s. n. / hospitalisme, s. m. / hospitalism. [Lat.
hospitalis dumus = (.'asa pentru primma musafrnlor, de. iahospes, -itis = oaspete, -ism.] 1) Regresie mentals constatata la
unii bolnavi spitalizati perioade mdelungate. 2) Ansamblul
tulburarilor de comportament si fizice determinate de carenta
afectiva prin absenta mamei, survenite la copii spitalizati timp
'indelungat in primele 18 luni de viata.
HRANA, s. T. / nourriture, s. f. / food. [Sl- hrana = /irand]
Denumire generica pentru substantele care contin factori nutritivi
(proteine, glucide sau/si lipide), necesari organismului viu pentru
nevoile energetice si In procesele de crestere. Organismele
*hete-rotrofe trebuie sa ingere hrana, pe cand cele *autotrofe Tsi
sinte-tizeaza factorii nutritivi necesari. V. si aliment, alimentatie,
dieta, dietetica, nutriment, nutritie.
HTLV / HTLV / HTLV. [AcTonim eng[. pentru Human T-Leulymia
Virus = vimsui [eucemiei umane cu cduie 'T.] Acronim utilizat m
mod curent pentru virusuri limfotrope pentru celulele T umane
(v.).
HUMERUS, s. n. / humerus, s. m. / humerus. [Lat.humerus =
umar.] V. tab. anat. - oase.
HUNTINGTINA, s. f. / huntingtine, s. f. / huntingtin. [George
Summer Huntington, medic american, 'J^{.w yor^ 1S50-1916.]
Proteina a carei anomalie este implicata In determinismul bolii
Huntington. H. este codificata de gena IT15, a carei 'mutatie
dinamica determina boala Huntington. Alcatuita din 3144 de
aminoacizi si avand Mr 348 kDa, h. prezinta o secventa
repetitiva de *glutamina alungita anormal. V. si boala
Huntington.
HURLERIAN, adj. / hurlerien, -enne, adj. / hurloid. [Gi-rtrud
Hurler, vediatru german, 'M.unc.h.e.n, sec. XX} Care se refera
la *boala Hurler.
HYMENOLEPIS / hymenolepis / hymenolepis. {t^r. hymen =
mem6rana; lepis = coajd, so(z.} Gen de viermi cestozi, din
familia Hymenolepidae cu 'scolex nearmat sau armat cu o serie
de carlige, cu segmente; totdeauna mai mult late decat lungi; infesteaza numeroase spedi de mamiere si pasari.
HYPERKERATOSIS LENTICULARIS PERSTANS / hyperkeratosis lenticularis perstans / hyperkeratosis lenticularis perstans. Sin.: boala Flecel (v.).
HYPERKERATOSIS PENETRANS / hyperkeratosis penetransf
hyperkeratosis penetrans. Sin.: boala Kyrle (v.).