SIGMUND FREUD (1856-1939) este, probabil, medicul eel mai

cunoscut in afara campului medicinii, "m calitate de creator al

psihanalizei. Opera sa a Cost supusa celor mai diferite interpretari i
uneori vulgarizata. A lost un neurolog repu-tat pentru diagnosticele sale
in toata Europa. A facut mai p-.'''--:?;^';';:^; multe descoperiri, care
singure i-ar fi asigurat un loc In isto-f;''^ ria medictnei. in 1884, Frend
rateaza, din cauza unor pro-^| bleme personale, recunoaterea ca
descoperitor al actiunii anestezice locale a cocaine!. In 1885 umieaza
cursurile lui Charcot la Spitalul Salpetriere din Paris. Convins ca
nevrozeie sunt conse-cinta unor ocuri afective uitate, cauta o metoda de
readucere In constiinfa a traumatismelor tnabu^ite- Treptat, studiaza
visele, elaboreaza noliunile de cen-zura, refulare, libido, incon^tient,
etapa premergatoare in mtemeierea psihanali-zei, o adevarata tiinfa a
incon^tientului. E. Claparede considera opera sa "tinul din evenimenlele
cele mai importante (...) din istoria ftiinjelor spiritu-lui". Dupa moartea
lui Freud, pe langa valoarea ei terapeutica, psihanaliza s-a consacrat ca
una din teoriile plauzibile ale psihismului uman.

UBICHINONA, s. f. / ubiquinones, s. f. / ubiquinones.

Chinona mitocondriala, compus organic constituit dintr-un nudeu
benzenic si un lant lateral la Cg, alcatuit din n unitati de "izo-pren
(n fiind cuprins Tntre 6 si 10). U. sunt prezente virtual Tn toate
celulele. Cea mai importanta este u. 50 sau *coenzima Q,o,
transporter mobil de electroni Tntre flavoproteine si citocromi in
lantui respirator mitocondrial. Sin.: coenzima Q. V. si coenzima
Q,o.
UBICUITINA, s. f. / ubiquitine, s. f. / ubiquitin. [Lat. ubique =
peste. tot.] proteina alcatuita din 76 de aminoacizi, cu Mr 8,5
kDa, foarte stabila, prezenta Tn toate celulele eucariote, cu rol
in reglarea procesului de degradare a proteinelor. Prin legarea
covalenta a u. cu *lizina dintr-o molecula de proteina, aceas-ta
este marcata pentru distructia proteolitica la nivelul unui *proteazom. Rata de degradare a proteinelor variaza, iar proteinele
anormale sunt recunoscute si degradate mai rapid. Degradarea
scade in hipertrofia musculara consecutiva exercitiului fizic si
creste la muschiul 'denervat.
Ul / III / ID. Abrev. utilizata in mod curent pentru unitate internationala (v.).
ULALGIE, s. f. / ulalgie, s. f. / ulalgia. [Qr. onion = gingie;
algos = cfv.re.re.] Durere la nivelul gingiilor.
ULATROFIE, s. f. / ulatrophie, s. f. / ulatrophia. [Qr. onion =
gmgie, a - priv.; trophe = fmuw, nu.tri.fw.} Atrofie gingivala.
ULCER, s. n. / ulcere, s. m. / ulcer. [Lot. ulcus, -ens = rana.}
Pierdere de substanta la nivelul pielii sau al unei mucoase
(apartinand unui organ sau tesut) fara tendinta la cicatrizare
spontana si cu evolutie mai mult sau mai putin cronica. Sunt
descrise numeroase entitati nosologice si tipuri de u. cu patogenie adesea foarte diferita. V. in continuare diferite tipuri de
ulcere.
ULCER ANASTOMOTIC / ulcfere anastomotique /
anastomotic ulcer. Sin.: ulcer peptic (v.).
ULCER
ATEROMATOS
/
ulcfere
atheromateux
/
atheromatous ulcer. Leziune a *intimei arteriale la nivelul unui
*aterom. Poate deveni sediul de formare a unui 'trombus.
ULCER BAIRNSDALE / ulc6re Bairnsdale / Bairnsdale ulcer.
Sin.: ulcer Buruli (v.).
ULCER BARRETT / ulcere de Barrett / Barrett's ulcer.
[Norman Rupert Barrett, cfwurg engkz, 1903-19'79.} Sin.: sindrom Barrett (v.).
ULCER BURULI / ulcere Buruli / Buruli ulcer. [BuniU, district
in Uganda.} Infectie cutanata provocata de Mycobacterium

ulcerans (probabil printr-o toxina solubila), manifestata initial

printr-un nodul subcutanat mobil, ferm, nedureros, care creste
ulterior Tn dimensiuni, devine fluctuant si se deschide, formand
un ulcer adanc cu baza necrotica. Afectiunea este intalnita Tn
Africa Centrala, Asia de Sud-Est, Australia si America de Sud si
Centrala. Sin.: ulcer Bairnsdale.
ULCER CALOS / ulcere calleux / callous ulcer. *U. gastroduodenal vechi, caracterizat prin scleroza retractila periferica
masiva si prin aderenta la organele Tnvecinate.
ULCER CHICLERO / ulcere chiclero / chiclero ulcer, chicle
ulcer. Forma endemica de *leishmanioza cutanata, raspandita
Tn Yucatan (Mexic), Belize si Guatemala, Tn special la lucratorii
forestieri. AgentuI etiologic al bolii este Leishmania mexicana
mexicana, microorganism transmis la om de musca de nisip
Lutzomyia olmeca. Se caracterizeaza prin leziuni cu tendinta la
ulcerare, care sunt autolimitate si vindecabile, cu exceptia localizarii pe urechea externa, Tn care caz leziunea se cronicizeaza si
distruge cartilajul urechii. Sin.: papula Golfului.
ULCER GUSHING / ulcere de Gushing / Cushing's ulcer.
[Harvey Williams Gushing, mwocfmwg amencan, Smiadeipftia,
1869-1939.} *U. peptic acut asociat cu leziuni manifesto sau
oculte ale SNC (leziuni intracraniene sau cu *hipertensiune intracraniana). Denumirea este specifica terminologiei engleze.
ULCER DE DECUBIT / ulcere de decubitus / decubitus ulcer,
bedsore. Sin.: escara (v.).
ULCER DE DESERT / maladie de Barcoo / desert sore. Sin.:
boala Barcoo (v.).
ULCER DUODENAL / ulcere duod6nal / duodenal ulcer. Localizare duodenala a bolii ulceroase, caracterizata prin pierdere
de substanta la nivelul mucoasei duodenale (pana la nivelul
stratului muscular al mucoasei) si exprimata clinic printr-un sindrom dureros epigastric si dispeptic, cu ritmicitate alimentara si
evolutie periodica sezoniera. Tn cursul evolutiei cronice se poate
complica cu: hemoragii, perforatii si *stenoza pilorica. V. ylcer
gastroduodenal si Helicobacter pylori.
ULCER ESOFAGIAN / ulcere oesophagienne / (o)esophagial
ulcer. Afectiune rara, u. e. se localizeaza Tndeosebi la nivelul
treimii inferioare a esofagului. Determina o simptomatologie
asemanatoare cu a *u. gastric sus situat, dar cu fenomene de
'reflux gastroesofagian mai accentuate si *disfagie.
ULCER FAGEDENIC / ulcere phagedenique / ulcus tropicum.
Sin.: fagedenism (v.).
ULCER OE GAMBA / ulcere de jambe / varicose ulcer. Sin.:
ulcer varicos (v.).
1009

ULCER GASTRIC
ULCER GASTRIC / ulcere simple de I'estomac / gastric ulcer.
Localizare gastrica a bolii ulceroase, caracterizala prin pierdere
de substanta la nivelul mucoasei gastrice (pana la nivelul stratului muscular al mucoasei), eel mai adesea pe mica curbura sau
pe antru. Manifestari dinice: sindrom dureros epigastric si
dispeptic, cu ritmicitate alimentara si evolutie periodica sezoniera. Numai u. g. predispune la *cancer gastric. Complicatii:
hemoragii, perforatii, *stenoze (u. cu localizare pilorica). V. ulcer
gastroduodenal.
ULCER GASTRODUODENAL / ulcere gastroduo-d6nal / peptic
ulcer. Cadru nosologic Tn care sunt incluse boli benigne de
etiologie insuficient cunoscuta care se traduc printr-o pierdere de
substanta circumscrisa ce afecteaza, mai mult sau mai putin
profund, mucoasa gastrica sau duodenala. Pentru desemnarea
concomitenta a leziunii, simptomelor si a cauzei se utilizeaza
expresia boala ulceroasa gastroduodenala. Aceasta grupare Tntrun termen comun a ulcerului gastric si duodenal este justificata
de o similitudine aparenta a celor doua boli, care, nu este exclus
totusi sa fie diferite. Denumirea peptic ulcer din terminologia
engleza este mai cuprinzatoare, incluzand pe langa ulcerele
gastric si duodenal, *ulcerul esofagian si
*ulcerul peptic dupa 'gastrojejunostomie. Existenta u. g. este
legata de factori alimentari, stres, de prezenta unui germen
microbian {'Helicobacter pylori} si mai rar de o hipersecretie de
'gastrina (*sindrom Zollinger-Ellison).
ULCER GOMOS SIFILITIC / ulcere gommeux syphilitique /
gummatous ulcer. Ulcer ovalar, cu marginile nete si baza dura,
fara adenopatie satelita, rezultat prin degenerarea cazeoasa a
*gomelor din *sifilisul tertiar. Afecteaza frecvent limba, iar mai rar
este localizat la nivelul altor mucoase sau cutanat.
ULCER JACOB / ulcere de Jacob / Jacob's ulcer. [Arthur
Jacob, anatomist fi oftabnoCog irCandez, 'Dufidn, 1790-1874.}
Sin.: ulcus rodens (v.).
ULCER MELENEY / ulcere de Meleney / Meleney's ulcer,
progressive post-operative gangrene. [Frank L. Meleney,
ctwurg american, 1889-1963.] *Gangrena postoperatorie progresiva, rare debuteaza Tntr-un punct al unei plagi (dupa un
traumatism sau o interventie chirurgicala) sau al unei cicatrici,
sub forma unei ulceratii cu forma regulata si rotunjita, delimi-tata
printr-un burelet circular foarte dureros.
ULCER IN OGLINDA / ulcere en miroir / kissing-ulcer. U.
denumit "de contact", cu sediul vizavi de un alt ul. In duoden,
situat pe peretele opus.
ULCER PENETRANT / ulcere penetrant, ulcere perfore bouche
/ penetrating ulcer. Ulcer perforat care s-a extins Tn profunzime
provocand eroziunea unui organ vecin, frecvent pancreasul.
ULCER PEPTIC / ulcere peptique / marginal ulcer, anastomotic ulcer. U. care survine Tntr-o perioada de timp variabila
dupa
o
gastroenterostomie
('gastroduodenostomie,
'gastrojejunosto-mie) sau *gastrectomie, practicate de obicei Tn
u. gastric sau duodenal. U. p. se localizeaza pe gura de
anastomoza sau Tn vecinatatea acesteia, la nivelul stomacului
sau a jejunului. Tn terminologia engleza termenul peptic ulcer
desemneaza toate ulcerele. Sin.: ulcer anastomotic. V. ulcer
gastroduodenal.
ULCER PERFORANT / ulcere perforant / perforating ulcer.
Sin.: ulcer plantar (v.)
ULCER PERFORAT / ulcere perfore / perforated ulcer. U. extins
in intreaga grosime a peretelui organului la nivelul caruia este
localizat.
ULCER PLANTAR / ulcere plantaire / plantar ulcer. Ulcer
neurotrofic profund al talpii, produs prin raniri repetate Tn conditii
de anestezie locals patologica. Este Tntalnit Tn boli ca *lepra si
*diabetul zaharat. Sin.: mai perforant plantar, ulcer perforant.
ULCER SERPIGINOS / ulcere serpigineux / serpiginous ulcer.
Ulcer cu tendinta de extensie Tn alta regiune decat aceea Tn
care a aparut initial. Ex.: u. s. al corneei; u. s. genital.
1010

ULER1TEM
ULCER SPECIFIC / ulcere specifique / specific ulcer. U. determinat de o boala specifica, Tndeosebi 'sifilis sau 'lupus. ULCER
STERCORAL / ulcere stercoral / stereoral ulcer. 1) U
perforat la nivelul caruia tree materiile fecale. 2) U. provocat prin
presiunea unei mase dure si compacte de materii fecale.
ULCER DE STRES / ulcere de stress / stress ulcer. Ulcer
peptic superficial localizat eel mai adesea la nivelul zonei secretoare de add a stomacului, Tntalnit la padentii cu traumatisme severe, stari septice, arsuri Tntinse sau Tn stare de soc.
Leziunile sunt multiple, superficiale si nedureroase, manifestandu-se prin hemoragii digestive superioare de mica amploare.
ULCER TROPICAL / ulcere tropical / ulcus tropicum. Sin :
fagedenism (v.).
ULCER VARICOS / ulcere variqueux / varicose ulcer. U. cutanat cu sediul la nivelul partii distale a gambei, de obicei pe fata
antero-interna a acesteia. Survine pe un fond de 'ectazie
venoasa prealabila (varice). Sin.: ulcer de gamba.
ULCERATIE, s. f. / ulceration, s. f. / ulceration. [Lat. ulcer-atio,
-onis = uicerutw, de (a u/cerore = a umple de ram fi ulcus,
-eris = rana.] 1) Proces patologic care determina o so-lutie de
continuitate la nivelul tegumentelor sau al mucoaselor, cu
pierdere de substanta. 2) Ulcerul superficial rezultat din aceasta
pierdere de substanta.
ULCEROCANCER, s. n. / ulcerocancer, s. m. / ulcerocancer.
[Lat. ulcus, -eris = rana, cancer, -r.ri = roc, cancer} Cancer
dezvoltat pe un ulcer; Tndeosebi leziunile gastrice de acest tip.
ULCEROS, adj., s. m. sau f. / ulcereux, -euse, adj., s. m. ou f. /
ulcerous. [Lat. ulcerosas = ac.ope.rit cu ram, bilbos, lit [a
ulcerare = a timpCe de. ram. fi ulcus, -eris = rand.} 1) Care se
refera la o *ulceratie, care are caracteristidle acesteia. 2) Bol-nav
afectat de un *ulcer, de obicei gastroduodenal.
ULCIOR. Var. pentru urcior (v.).
ULCUS RODENS / ulcus rodens / rodent ulcer. Forma ulcera-ta
de *epiteliom bazocelular. Nu metastazeaza, iar aparitia sa este
favorizata de expunerea prelungita la scare. Sin.: ulcer Jacob.
ulectomie, s. f. / ulectomie, s. f. / ulectomy. [Qr. 1) onion =
gingie; 2) oule = cicatrice; ektome = e?(ciz.ie.\ 1) Sin.: gingivectomie (v.). 2) Excizia unui tesut dcatriceal.
ULEI, s. n. / huile, s. f. / oil. [Lat. oleum = u&i; sl. okj.] Grasime
(glicerid) Tn stare fluida la temperatura obisnuifi. Di-feritele u. se
obtin din: vegetale (u. vegetale, cele mai utili-zate), tesuturi
animale (u. de peste, din ficat) sau parafina (u. minerale).
Cateva tipuri de u. vegetale: 1) U. de arahide, extras din arahide
(alune americane), utilizat ca aliment. 2) U. de cacao, obtinut din
semintele plantei Theobroma cacao, este solid (de unde si
numele de unt de cacao). Utilizat ca exci-pient pentru
supozitoare si baza de unguent. 3) U. de floarea-soarelui, obtinut
prin presarea la cald a semintelor plantei. Este utilizat ca
aliment, vehicul pentru solutii injectabile cu actiune prelungita si
excipient pentru unguente. 4) U. de masline, extras din fructele
plantei 0/ea europaea. Se utilizeaza ca vehicul pentru solutii
injectabile, ca emolient, laxativ, colagog, purgativ mecanic si ca
antidot contra toxicelor iritante. 5) U. din ger-meni de porumb se
extrage prin presare la rece. Are valoare nutritiva, contine acizi
grasi esentiali, vitaminele D^, E si lecitine. Este utilizat ca u.
dietetic si m diferite regimuri alimentare. 6) U. de ricin, obtinut
prin presarea la rece a semintelor plantei. Se utilizeaza ca
vehicul si excipient pentru solutii injectabile, supozitoare, emulsii,
disme. Are actiune purgativa {Oleum ricini ). 7) U. de so/a, extras
din semintele plantei, se utilizeaza Tn locul u. de floarea soarelui
si ca sursa de ledtina.
ULER1TEM, s. n. / ul6rytheme, s. m. / ulerythema. \Qr. oule =
cicatrice; erythema, -atos = rofeata.} Grup de dermatoze in care
se asociaza un eritem cu o atrofie superfidala a tegumentelor.

UL1TA
UL1TA, s. f. / ulite, s. f. / ulitis. [Qr. avion = gingie.; -1(0.]
Sin.: gingivita (v.). ULNA, s. f. / ulna, s. m. / ulna. [Lot. ulna =
ante-Braf.] V.
tab. anat. - oase.
iilnar, adj. / ulnaire, adj. / ulnar. [Lat. ulna = anteBmf.] Referitor
la cubitus, care in NA se numeste "ulna. Ex.: nerv u. In mod
normal, u. trebuie sa inlocuiasca termenul cubital.
ULTRACENTRIFUGARE, s. f. / ultracentrifugation, s. f. / ultracentrifugation. [Lat. ultra = dincoto de.; centrum = centru, din.
gr. kentron = v&rf ascufit; fugare = a pum pe fuga, a indeparta,
a aiunga.} Accelerarea sedimentarii unor particule uti-lizand
*ultracentrifuga. Domeniul u. Tncepe conventional de la 50000 g.
Experimental s-au obtinut acceleratii precise care pot depasi 10 s
g, pentru izolarea anumitor macromolecule biologi-ce. Prin
masurarea vitezei de sedimentare se poate determina marimea
particulelor coloidale si chiar masa acestora.
ULTRACENTRIFUGA, s. f. / ultracentrifugeuse, s. f. / ultracentrifuge. [Lot. ultra = dinivb de; centrum = centru, din gr.
kentron = vdf ascufit; fugare = a pum pe fuga, a mdeparta, a
afunga.] Centrifuga ce realizeaza viteze mari de rotatie, cu forte
centrifuge de peste 50 000 g (g = acceleratia gravitationala).
Rotorul este actionat de motor fie cu ulei com-primat refrigerat,
fie cu aer comprimat. V. si ultracentrifugare.
ULTRADIAN, adj. / ultradien, -enne, adj. / ultradian. [Lat. ultra
= dmcoio de.; dies = zi} Referitor la un *bioritm care dureaza sub
24 de ore.
ULTRAFILTRARE, s. f. / ultrafiltration, s. f. / ultrafiltration. [Lat.
ultra = dincolo de.; [at. medwvaia filtrum, cu origine. in. [im6a
francilor sta6i(ifi in QaKa, fihir = fetru, pdsCd] Procedeu prin
care sunt separate o serie de molecule biologic Tn functie de
dimensiunile lor, prin utilizarea de membrane artificiale ale caror
pori asigura selectia. U. poate fi accelerata prin aplicarea unei
presiuni de mai multe atmosfere. Pe langa particulele coloidale,
prin u. pot fi separate si virusuri. V. si dializa.
ULTRAFILTRAT GLOMERULAR /ultrafiltrate glomemlaire /
glomerular ultrafiltrate. Lichidul rezultat din filtrarea la nivelul
capilarelor *glomerulului renal, aflat Tn lumenul "capsulei
Bowman. Prezinta o compozitie asemanatoare cu a *plasmei
sanguine, lipsind doar particulele de dimensiuni mari (proteine
plasmatice si celule sanguine). V. si filtrare glomerulara.
ULTRAMICROSCOP, s. n. / ultramicroscope, s. m. / ultramicroscope. [Lat. ultra = dincolo de.; gr. mikros = mic; sko-pos
= obse-rvator, de, [a skopein = a vedea, a. e^amina.} Sin.:
microscop pe fond Tntunecat. V. microscop, ultramicroscopie.
ULTRAMICROSCOPIE, s. f. / ultramicroscopie, s. f. / ultramicroscopy. [Lat. ultra = dincoCo de.; gr. mikros = mu;
skopia = e-fyaninare, de. [a skopein = a Video, a e^amina.]
Studiul unor structuri, de obicei particule coloidale sau o serie de
microorganisme, la *ultramicroscop. Una din aplicatiile u. este in
diagnosticul sifilisului, prin punerea In evidenta directa a
*treponemelor Tn produsele prelevate de la nivelul sancrului, al
adenopatiei satelite sau al leziunilor cutanate, sau prin *tes-tul de
imobilizare a treponemelor.
ULTRAMICROTOM, s. n. / ultramicrotome, s. m. / ultramicrotome. [Lat. ultra = dincoCo de; gr. mikros = mic.; tomos =
taiat, sectional, de to. lemnein = a tola.} *Microtom cu care se
obtin sectiuni de tesut extrem de fine, sub 100 A, Tndeo-sebi
pentru examinarea acestora la *microscopul electronic prin
transmisie.
ULTRAPRESIUNE, s. f. / ultrapression, s. f. / ultrapressure.
[Lat. ultra = dincolo de; pressio, -onis = premium, de (a pressure = a presa} Presiune obtinuta Tn dispozitive adecvate,
avand valori de peste 1 000 atm. Virusurile sunt inactivate Tn
intervalul 3000-6000 atm, iar enzimele la peste 12000 atm.
ULTRASONOGRAFIE, s. f. / ultra-sonographie, s. f. / ultrasonography. [Lat. ultra = dincolo de.; sonus = sumt; gr.
graphein = a scm} Sin.: ecografie (v.).

UMBRIRE
ULTRASONOGRAFIE DOPPLER / ultrasonographie Doppler /
Doppler ultrasonography. [Christian Johann Doppler, fizidan fi matematicmi austnac, 1803-1853.} Sin.: velocitometrie
Doppler (v.).
ULTRASONOTERAPIE, s. f. / ultrasonoth6rapie, s. f. / ultrasonotherapy. [Lat. ultra = dincoCo de.; sonus = sumt; gr.
therapeia = tratanent, de ta therapeuein = a mgriji] Utilizarea
terapeutica a ultrasunetelor. V. si ultrasunete.
ULTRASTRUCTURA, s. f. / ultrastructure, s. f. / ultrastruc-ture.
[Lat. ultra = dmcoio de; structura = dispumre., afezare..}
Structura unei celule asa cum apare la microscopul electronic. In
general, informatiile structurale obtinute cu tehnici sau me-tode
cu o putere de rezolutie mai mare decat a *microscopu-lui optic.
ULTRASUNET, s. n. / ultrason, s. m. / ultrasound. [Lat. ultra =
dmcoio de,; sonitus = zgomot, rasunet.] Vibratie mecanica
identica vibratiilor sonore, dar cu o frecventa care depaseste
piagul de perceptie al urechii umane, adica 20000 Hz. U. se
propaga Tn mediu omogen in linie dreapta; viteza de propa-gare
depinde de temperatura si Tndeosebi de impedanta acus-tica,
adica de raportui dintre presiunea acustica si viteza mol-eculara.
In mediu eterogen, u., ca si sunetele, sunt capabile sa se
reflecte la nivelul unui obstacol sau la interfata a doua medii cu
caracteristici fizice diferite. Unda de reflexie se numeste ecou.
Aceasta proprietate sta la baza *ecografiei. U. prezinta trei
categorii de efecte la nivelul tesuturilor: 1) termice, care depind
de absorbtia u. Tn tesutui respectiv; 2) chimice, reactii de
oxidare si denaturare proteica; 3) mecanice, disocieri moleculare
capabile sa determine, uneori, liza celulara. Pro-prietatile termice
sunt utile Tn *ultrasonoterapie.
ULTRAVIOLET, adj. / ultraviolet, -tte, adj. / ultraviolet. [Lat.
ultra = dincoCo de; viola = vwrea, viokt.} Despre radiatiile
electromagnetice situate dincolo de marginea violet a spectru-lui
vizibil. Termenul se utilizeaza ?i substantival la f. pi.: ultra-violete.
V. radiatie ultravioleta.
UMAR, s. n. / epaule, s. f. / shoulder. [Lat. humerus = wiuir}
Zona topografica care corespunde articulatiei bratului cu toracele. Cuprinde atat oasele cat si muschii si tesuturile din jurul
articulatiei scapulohumerale si este alcatuita din frei regiuni: axilara (axila), scapulara si deltoidiana.
UMAR BLOCAT / epaule bloquee / frozen shoulder. Varietate
de *umar dureros cu redoare pronuntata a articulatiei. Blocajul
umarului este consecinta unei capsulite retractile glenohumerale
si nu a unei simfize a bursei seroase subdeltoidiene, asa cum sa crezut cand u. b. era denumit periartrita scapulo-humera-la
anchilozanta.
UMAR DUREROS ACUT / epaule douloureuse aigue / acut
painful schoulder. Sindrom caracterizat printr-o durere extrem
de vie la nivelul umarului, instalata brusc sau in cateva zile si
Tnsotita de un blocaj total al articulatiei scapulohumerale. In
majoritatea cazurilor u. d. a. este consecinta unei reactii inflamatorii in jurul unei calcificari ce coafeaza muschii rotatori scurti
ai umarului.
UMAR DUREROS SIMPLU / epaule douloureuse simple /
painful shoulder. Periartrita scapulo-humerala simpla nonanchilozanta, consecutiva unei alterari a tendoanelor de la nivelul umarului.
UMAR MILWAUKEE / epaule de Milwaukee / Milwaukee
shoulder. U. dureros, in cazul unei artropatii distinctive bilaterale, la padenti aduiti, cu calcificari capsulare, revarsat articular
si erodare a capsulei tendonului rotator. Lichidul articular are o
activitate colagenazica crescuta. Sin.: sindrom scapular
Milwaukee.
UMBRIRE, s. f. / ombrage, s. m. / shadow-casting. [Lat. umbra
= nmBra.] Tehnica de preparare in microscopia elec-

1011

UMIDITATE
tronica, prin care preparatele de examinat sunt acoperite cu
;
particule metalice foarte fine (aur, platina), pulverizate si proiectate sub un unghi variabil.
UMIDITATE, s. f. / humidite, s. f. / humidity. [Lot. humidus =
urne-d.] Cantitatea de lichid continula de un gaz sau un solid. U.
aerului reprezinta cantitatea de vapori de apa din aer, iar u.
relativa rezulta din raportui, Tn procente, dintre u. absoluta si
cea maxima. U. relativa exprima gradul de saturare a aerului cu
vapori de apa.
UMOARE, s. f. / humeur, s. f. / humor, mood, temper. NA:
humor (1). [Lot. humor, -oris = iu-lud.} 1) Termen desuet care
desemneaza un lichid organic intrinsec (ex.: *u. apoasa,
*u. vitroasa). in medicina antica se sustinea existenta a patru
umori (sangele, flegma, bila galbena si bila neagra sau melancolia), temperamentui si sanatatea depinzand de proportia dintre
acestea. 2) Tn prezent, termenul este utilizat indeosebi pen-tru
desemnarea dispozitiei afective fundamentale, care confers
starilor sufletesti un caracter agreabil sau dezagreabil. Obs.: in
relatie cu aceste doua posibile explicate tn engl. exists ter-meni
diferiti: 1) humor, 2) mood, temper.
UMOARE APOASA / humeur aqueuse / aqueous humor. NA:
humor aquosus. Lichid transparent, adevarat "mediu intern" al
ochiului, continut Tn "camerele anterioara si posterioara. U. a.
asigura nutritia *cristalinului si are un rol determinant Tn regla-rea
*presiunii intraoculare. Cu o compozitie asemanatoare cu a LCR,
u. a. este secretata la nivelul capilarelor *corpului ci-liar, printr-un
proces asemanator cu 'dializa. Ea reprezinta, de fapt, un lichid
interstitial care infiltreaza toate structurile intraoculare si indeosebi
reteaua fibrilara a *corpului vitros.
UMOARE VITROASA / humeur vitree / vitreous humor. NA:
humor vitreus. Componenta fluida a corpului vitros (v.).
UMORAL, adj. / humoral, -ale, -aux, adj. / humoral. [Lot.
humor, -oris = Cicfud.} Care se refera la lichidele din organism.
Ex.: factori u., bilant u.
UMORALISM, s. n. / theorie humorale / humoral theory. [Lot.
humor, -oris = iichid; -ism.] Sin.: patologie umorala (v.).
UNCARTROZA, s. f. / uncarthrose, s. f. / uncarthrosis. {Lot.
uticvs = c&rivj; gr. arthron = articulafie.; -oza.} Leziune artrozica localizata la nivelul articulatiilor uncovertebrale, Tn cursul
*cervicartrozei.
UNCIFORM, adj. / unciforme, adj. / unciform. [Lot. uncina-tus
= de. forma unui cdr[ig, de. [a uncus = carKg; forma = forma.}
Tn forma de cariig. Denumire pentru o serie de *apofize
recurbate, amintind prin forma lor de un cariig. Ex.: apofiza u. a
*osu!ui cu_ cariig.
UNCINARIOZA, s. f. / uncinariose, s. f. / uncinariasis. [Lot.
uncinatus = de, forma wwi cardfi, de. [a uncus = cditig; -oza.}
Denumire, utilizata rar, pentru starea de infestare cu paraziti din
genul Uncinaria, Tndeosebi specia Ancylostoma duodenale,
agentui patogen al anchilostomiazei (v.).
UNCODISCARTROZA, s. f. / uncodiscarthrose, s. f. / uncodiscarthrosis. [Lot. uncus = cd-rUg; (at. discus, gr. diskos =
disc; gr. arthron = articutapie.; -oza.] Asociere a *uncartrozei cu
*discartroza Tn cursul reumatismului cronic degenerativ al
rahisului cervical (*cervicartroza).
UNCUS, s. n. / uncus, s. m. / uncus. NA: uncus, pi. unci. [Lot.
iincus = cdrCig.} Formatiune anatomica Tn forma de cariig. Ex.:
u. *hipocampului. V. unciform.
UNCUSECTOM1E, s. f. / uncusectomie, s. f. / uncusectomy.
[Lot. uncus = cdrtig; gr. ektome = e.^cizu..] Ablatia uncusului,
denumit si apofiza semilunara a vertebrelor cervicale.
UNDA, s. f. / onde, s. f. / wave. [Lot. undo = iwi, undo.} 1) Tn
fizica: fenomen de propagare din aproape Tn aproape a unei
perturbatii Tntr-un mediu. Tn toate punctele mediului de propagare a u. se reproduce perturbatia initiala. In functie de natura
1&12

UNDA T
perturbatiei ce se propaga, se cunosc u. elastice, electromagne-tice,
rnagnetohidrodinamice, tennice, gravitationale. In biologie si
medicina, prezinta un interes deosebit aproape intreg spec-trul u.
electromagnetice: u. hertziene lungi (utilizate in trans-misiile de
radioteleviziune, dar si Tn 'rezonanta magnetica nu-cleara), u.
scurte si u. ultrascurte, radiatiile inframsii, optice-vizi-bile, ultra
violete, Rontgen sau X, gama, a caror utilizare se afla la baza a
numeroase tehnici si metode de diagnostic si tra-tament. Studiul
actiunii radiatiilor ultraviolete, X si gama asupra organismului
constituie domeniul *radiobiologiei. 2) Tn medicina, termenul
desemneaza si deflexiunile de pe traseele 'electro-cardiogramei,
*electroencefalogramei si 'balistocardiogramei.
UNDA ANACROTA / onde anacrote / anacrotic wave. Ridi-catura a
liniei ascendente a *sfigmogramei carotidiene, Tn urma careia
rezulta fie o modificare a pantei fie o unda mica, cu un varf si o
incizura. U. a. corespunde deschiderii valvelor sig-moide, deci fazei
de evacuare ventriculara si este consednta undei de presiune
determinata de sangele propulsat puternic de ventriculul stang Tn
aorta. Frecventa u. a. creste cu vars-ta si cu rezistenta arteriala. V.
anacrotism.
UNDA DELTA / onde delta / delta wave. U. care apare sub forma
unei mid ancose Tn portiunea ascendenta a complexu-lui QRS, pe
electrocardiograma. Este caracteristica 'sindromu-lui WolfParkinson-White si traduce o excitatie precoce (preex-citatie) a
ventriculilor.
UNDA DICROTA / onde dicrote / dicrotic wave. Proeminenta
observata Tn portiunea descendenta a *carotidogramei succe-dand
incizurii catacrote. Este legata de reflexia undei sanguine catre
periferia sistemului arterial.
UNDA tN DOM / onde en d6me / Pardee's wave. Sin.: unda Pardee
(v.).
UNDA f / onde f / f wave. In electrocardiografie, unda care apare Tn
*fibrilatia auriculara.
i
UNDA DE FUZIUNE / onde de fusion / fusion wave. Aspect :
electrocardiografie rezultat prin interferenta Tntre doi centri de
automatism (*pace-maker) Tn competitie, care Tsi Tmpart in cursul
unei contractii, fie activarea atriilor fie, eel mai frecvent, a
ventriculilor. Cand activarea ventriculilor este impartita intre un
pacemaker sinusal si unul ventricular, complexul de fuziune prezinta
un aspect intennediar intre o unda QRS de origine sinusala si una
de origine ventriculara, fiind precedat de o unda I P smusala urmata
de un spatiu PR scurtat.
^
UNDA P / onde P / P wave. Prima unda a *electrocardiogra-mei,
corespunzand *depolarizarii atriilor.
UNDA PARDEE / onde de Pardee / Pardee's wave. Aspect
electrocardiografie major observat in faza acuta initiala (sau
supraacuta) a infarctului miocardic, Tn care se constata o supradenivelare a segmentului ST extrema si convexa in sus, care
inglobeaza unda T si chiar, uneori, unda R, avand debutui catre
varful acesteia. Sin.: unda in dom, mare unda monofa- J zica_
|
UNDA Q / onde Q / Q wave. Pe electrocardiograms, prima ^ unda
negativa a complexului ventricular rapid QRS, care in mod normal
are o amplitudine mica. 0 unda cu amplitudine mica se noteaza cu
q. V. electrocardiograma.
UNDA R / onde R / R wave. tn electrocardiografie, prima undS
pozitiva a complexului ventricular QRS. Este notata cu r cand are o
amplitudine sub 5 mm. V. electrocardiograma.
UNDA S / onde S / S wave. Tn electrocardiografie, unda negativa
care urmeaza *undei R pozitive. Este notata cu s cand are o
amplitudine sub 5 mm. V. electrocardiograma.
UNDA T / onde T / T wave. Pe electrocardiograma, unda lenta
asimetrica urmand complexului QRS, in general pozitiva si corespunzand sfarsitului repolarizarii ventriculare. V. electrocardiograma.

UNDA U
UNDA U / onde U / U wave. Pe electrocardiograma, unda mica
pozitiva, inconstanta si de foarte mica amplitudine, care urmeaza *undei T. Este ampla la sportivi si in vagotonie, precum si in
starile de hiperpotasiemie. V. electrocardiograma.
UNDE ULTRASCURTE / onde ultracourtes / ultrashort waves.
Radiatii electromagnetice cu lungimea de unda sub 10 m, putin
penetrante, cu proprietati asemanatoare radiatiilor infrarosii (v.
infrarosu). U. u. sunt utilizate in tratamentui unor leziuni superficiale.
UNGHI, s. n. / angle, s. m. / angle. NA: angulus, pi. anguli.
\Lat. angulus = unghi, coCf] Figura geometrica formata din doua
drepte care pleaca din acelasi punct. Nume dat unor zone
anatomice care au aspectui de u.: 1) u. cardiofrenic, obser-vat
radiologic, delimitat de areurile inferioare ale umbrei inimii si de
diafragm. 2) u. cardiohepatic, situat intre marginea dreapta a
inimii si marginea superioara a lobului drept hepatic. 3) u.
duodenojejunal (NA: flexura duodenojejunalis), curbura de la
jonctiunea duodenului cu jejunul. 4) u. epigastric (NA: angulus
infrastemalis), format de marginea inferioara a cartilajelor cos-tale
prinse de apendicele *xifoid. 5) u. hepatic al colonului (NA:
flexura wli dextra], u. subhepatic, format de trecerea colonului
ascendent in colonul transvers. 6) u. iridocomean (NA: angulus
iridocornealis), u. format de iris si cornee. 7) u. pontocere-belos,
delimitat de fata laterala a puntii si a cerebelului, pe de o parte, si
de oasele craniene, pe de alia parte. 8) u. sternal (NA: angulus
sterni), sin.: unghi Louis (v.). 9) u. vasculocar-diac, rezultat din
Tntretaierea celor doua arcuri ale marginii drepte a inimii. Sin.:
angulus.
UNGHI LIMITA / angle limite / critical angle. U. de incidenta
pentru care, la trecerea luminii dintr-un mediu mai refringent in
altui mai putin refringent, corespunde, la limita de separare
dintre cele doua medii, un unghi de refractie de 90. V. refractometru.
UNGHI LOUIS / angle de Louis / Louis' angle. NA: angulus
sterni. [Antoine Louis, c-hirurg fmncez, 'Paris, 1723-1792.]
Unghiul format intre manubriul si corpul sternal; sub el se gaseste spatiul II intercostal. Sin.: unghi sternal.
UNGHIE, s. f. / ongle, s. m. / nail. NA: unguis, pi. ungues. [Lot.
unguis = ungtm.] Lama cornoasa ovalara care se afla situata,
bine implantata, pe fata dorsala a falangei distale a tiecarui
deget de la maini si picioare. Tn mod normal flexibile si
rezistente, de culoare roz, u. se modifica in procese pato-logice
locale, dar aspectui lor poate avea si o valoare semeio-logica
mai extinsa. Astfel, u. sunt bombate in cazul *degetelor
hipocratice, pot prezenta santuri longitudinale in Tmbatranire sau
in unele dermatoze, pot fi uscate si casante in urma unor
traumatisme fizice sau agresiuni chimice, ori in unele carente
alimentare (indeosebi in vitamina C si fier). Obs.: in engl. nail
inseamna si cu/, de unde utilizarea termenului in ortopedie,
uneori aproximativ sin. cu tija.
UNGHIE IN CARENA / ongle en carene / Heller's disease. Sin.:
boala Heller (v.).
UNGHIE INCARNATA / ongle incarn6 / ingrown nail, ingrowing
toenail. Crestere aberanta a u., care apasa tesuturile moi
adiacente, proces care favorizeaza inflamatia si, frecvent, supuratia locala. U. i. se produce eel mai des la nivelul "halucelui.
UNGUENT, s. n. / unguent, s. m. / unguent. [Lot. unguen-tum
= ufei parfwnat, .pomada} Preparat farmaoeutic semisolid care
contine de obicei substante active incorporate Tntr-un excipient
ce se Tnmoaie la temperatura corpului. Se aplica pe piele sau
pe mucoase.
UNGVEAL, adj. / ungueal, -ale, -aux, adj. / ungual. [Lot.
unguis = ungfw} Referitor la unghie, care apartine unghiei.
UNICELULAR, adj. / unicellulaire, adj. / unicellular. [Lat. unus
= unu; cellula = camdruta.] Care este alcatuit dintr-o singura
celula. Bacteriile, protozoarele si unele alge sunt organisme u.

UNITATE HOUNSFIELD
UNILATERAL, adj. / unilateral, -ale, -aux, adj. / unilateral. [Lot.
unus = unu; lateralis, de la latus, -eris = iatura,\ Care nu
afecteaza decat o parte a corpului sau a unui organ.
UNILOCULAR, adj. / uniloculaire, adj. / unilocular. [Lat. unus =
unu; loculus, dim. de Ca locus = Coc.] Care contine o singura
cavitate. Ex.: chist u.
UNIOVULAR, adj. / uniovulaire, adj. / uniovular. [Lat. unus =
link, [at. ftiintifica; ovulum = ou mic., de (a ovum = on.] V.
monozigot.
UNIPARA, adj., s. f. / unipare, adj., s. f. / unipara, uniparous.
[Lat. unus = unu; parere = a nafte.} Femeie care a nascut un
singur copil, *primipara.
UNIPOLAR, adj. / unipolare, adj. / unipolar. [Lot. unus = unu;
polus = po[.\ 1) Care prezinta o singura prelungire, un singur
*proces. Ex.: neuron u. 2) Despre o tulburare afectiva in care
sun/in numai episoade depresive. 3) Care poseda un singur
'electrod de culegere. Ex.: derivatiile u. (in electrocardiografie).
UNISEXUAL1TATE, s. f. / unisexualite, s. f. / unisexuality. [Lat.
unus = unu; sexualis = nferitor [a SCJ^ de. (a sexus = se^]
Existenta normala la un subiect a caracteristicilor anatomice $i
fiziologice ale unui singur sex.
UNITATE, s. f. / unit6, s. f. / unit. [Lat. unites, -otis = um-tate, de
Ca unus = unu] 0 anumita marime sau cantitate, divi-zibila sau
indivizibila, adaptata ca standard pentru masurarea marimilor de
acelasi fel si denumita u. de masura. Diferitele u. de masura sunt
cuprinse in *sisteme de unitati, dintre care eel mai important - si a
carui aplicare este obligatorie - este *Sis-temul International de
unitati de masura (SI). Simbol: U.
UNITATE DE ANTIGEN / unit6 d'antigene / antigen unit.
Cantitatea cea mai mica de antigen necesara pentru fixarea
unitatii de 'complement.
UNITATE DE ANTITOXINA / unite d'antitoxine / antitoxin unit.
Unitate pentru exprimarea puterii unei *antitoxine. Initial au fost
elaborate diverse unitati pe baza efoctelor biologice. Tn prezent
definirea se face prin comparatie cu toxine standard specifice.
UNITATE ATOMICA DE MASA / unit6 de masse atomique /
atomic mass unit. Atomii si moleculele fiind foarte mid, ma-sele
lor nu pot fi expri"iate oonvenabil folosind unitatile de masa
conventionale. De aceea, prin conventie internationala, a fost
definita u. a. m., egala cu a douasprezecea parte din masa izotopului ^C. Valoarea sa in SI este 1,66044x10-27 kg. Simbol: u.
Pentru masele moleculare se utilizeaza mai frecvent *daltonul.
UNITATE BODANSKY / unit6 Bodansky / Bodansky unit.
[Aaron Bodansky, (wcfwnist american, f^ew york^ 1887-1961} in
biochimia clinica: u. de *fosfataza alcalina care elibereaza 1 mg
de fosfor anorganic ca fosfat anorganic, dupa o ora de incubare
in mediu tampon continand ca substrat sodiu-beta-glicerolfosfat.
UNITATE ENZIMAT1CA INTERNATIONALA / unite enzymatique internationale / international enzyme unit. Unitate de
activitate enzimatica reprezentand cantitatea de enzima care
catalizeaza transformarea unui micromol de substanta pe minut,
la 30 C si la pH-ul optim de activitate al enzimei respective. 0
unitate internationala este echivalenta cu 16,67 nanokatal, adica
16,6710-s katal. V. katal.
UNITATE HEMOLITICA / unite hemolytique / h(a)emolytic unit.
Cantitatea de ser imun inactivat care produce o hemo-liza
completa a unui volum de 1 ml de suspensie 5% de eri-trocite
spalate, in prezenta "complementului.
UNITATE HOUNSFIELD / unit6 Hounsfield / Hounsfield unity.
[Sir Godfrey Newbold Hounsfield, inginer engCez, inventatorvl
computer tonwgrafuiw, [aureat al pnanwfui 9^o6e[ pentru medicma/fizw(ogie. m 1979.] Unitate de densitate in *scanografie,
conform careia aerul corespunde la -1000, apa la 0, iar cal-ciul
(osul compact) la +1000. Sin.: numar Hounsfield.

1013

UNITATE INTERNATIONALA
UNITATE INTERNATIONALA / unite Internationale / international unit. U. de masura, acceptata pe plan international, in
cadrul Sistemului International de unitati de masura, pentru
exprimarea concentratiei diferitelor substante biologic active,
indeosebi enzime si hormoni. Abrev.: Ul. UNITATE MIOTATICA /
unite myotatique / myotatic unit. An-samblul sistemului
neuromuscular pus Tn joc de o fibra afe-renta excitata pornind de
la nivelul *fusului neuromuscular. V. reflex miotatic.
UNITATE MOTORIE / unite motrice / motor unit. Neuronul motor
somatic si celulele musculare pe care acesta Ie iner-veaza.
UNITATE DE REPETITIE / unite de repetition / repeat unit.
., Secventa de ADN constituind motivul de baza intr-o regiune
repetata.
UNITATE DE TRANSCRIPTIE / unite de transcription / transcription unit. Regiune a *genomului situata mtre un *situs de
initiere si un situs terminal al *transcriptiei prin ARN-polime-raza.
U. t. poate include mai mult decat un *cistron.
UNIVITELIN, adj. / univitellin, -inne, adj. / univiteline. [Lat. uttiis
= WM; vitellum = gaiberws de. ou.] Sin.: monozigot (v).
UPERIZARE, s. f. / uperisation, s. f. / uperisation. [^wre.v. de. [a
ultra + pasteiirizare, din [at. ultra = dincoio de.; Louis Pasteur,
chimist fra.me.z,, fondator a[ microlwiogiei, mrusotogiei fi
imunofogiei, 1822-1895.} *Pasteurizare a laptelui la tempera-tura
foarte inalta (140-150 C) prin injectare de vapori Tn masa lichida
sau Tntr-o atmosfera cu vapori supraincalziti.
URAC, s. n. / ouraque, s. m. / urachus. [Cfr. ourakhos = M-naiul
urinar.} Canal embrionar care la fat leaga "vezica uri-nara cu
"ombilicul. In viata postnatala persista sub forma unui cordon
fibres impermeabil situat Tntre apexul vezicii si ombilic, fiind
denumit ligament ombilical median. Exceptional, acest cordon
poate ramane permeabil, urina scurgandu-se prin ombilic sau
formand dilatatii chistice pe traiectui u. Var.: uraca.
URACA. Var. pentru urac (v.).
URACIL, s. m. / uracile, s. m. / uracil. Component pirimidinic al
acizilor nucleici. V. si baze pirimidinice.
URANILACETAT, s. m. / uranyl acetate / uranyl acetate.
['PCaiu.ta Uranus, can rvpre.ze.nta zeui [atin Uranus, tatai [ui
Saturn; din gr. Ouraaos = cer; [at. acetum = cife-t.] Sare de
uraniu extrem de 'electronodensa, utilizata Tn microscopia electronica, Indeosebi pentru prepararea probelor ce contin acizi
nucleici.
URANISM, s. n. / uranisme, s. m. / homosexuality. [Afrodita
Ourania sau ce&sta, zeifa gruuw. a dragostei masculine, spre.
deosefim de. Afrodita Pandemos sau vuCgara, dupa
"'Banche.tvl' [ui fCaton.} *Homosexualitate masculina.
URANIST, s. m. / uraniste, s. m. / homosexual. ['1^. etwwCo-gia
termenuiui uraaism}. Homosexual masculin.
URANIU, s. n. / uranium, s. m. / uranium. ['PCawta Uraaus, cam
repTtzenta zeu[ [atin Uranus, total itd Saturn; din gr. Ouraaos =
cer.} Element metalic cu numar atomic 92, greu-tate atomica
238,03 si simbol U este puternic radioactiv Tn mod natural
(emisie alfa) si constituit din amestecul izotopilor ^U (99,28%),
23su (0,71%) si z"U. Este cap de serie radioactiva, care se
termina cu plumbul. Fisiunea nucleara se obfine eel mai usor Tn
cazul ^U care este utilizat ca sursa de energie in centralele
nudeare si Tn scopuri militare. "'U sub actiunea neutronilor lenti
se transforms in plutoniu (239Pu) care este unul dintre cei mai
important! combustibili nudeari.
URANOPLASTIE, s. f. / uranoplastie, s. f. / uranoplasty. \Qr.
ova-anas = <xmi gum, hoita cereasca; plastos = wwdelat, de.
Ca plassein = a forma, a modela.} Sin.: palatoplastie (v.).
URANOSCHIZIS, s. n. / uranoschizis, s. f. / uranoschisis. \(jr.
auranos = wrui gum, boita cere-asco; skhisis = aespKa-twra, de
[a skhizeia = a despu-a.} Sin.: palatoschizis (v.).

1014

UUREMIE
URANOSTAFILORAFIE, s. f. / uranostaphylorraphie, s. f. /
uranostaphylorrhaphy. [Qr. ouranos = cenil gurii, bolta
cereasca; staphyle = ciorc.fiine.; rhaphe = sutura.} Interventie
chirurgicala plastica destinata Tnchiderii unei despicaturi a boltii
palatine, valului palatin si luetei.
URAT, s. m. / urate, s. m. / urate. [Qr. ouron = urina.] Substanta
care se constituie ca sare sau ester de *acid uric. U. sunt forme
de eliminare a acidului uric Tn urina. Solubilitatea lor redusa
poate fi cauza precipitarii Tn caile urinare (litiaza urica) sau Tn
tesuturi in caz de *gula, producand formatiuni denumite *tofi
gutosi.
URATEMIE, s. f. / uratemie, s. f. / urat(a)emia. [^r. ouron =
urina, urat; haima, -atos = sdnge.} Prezenta uratilor Tn urina.
URATURIE, s. f. / uraturie, s. f. / uraturia. [(^r. ouron = mina,
urat; ouron = urina,] Prezenta de urati in urina (valori nor-male:
0,3-0,6 g Tn 24 ore).
URC10R, s. n. / orgelet, s. m. / sty. [Lat. urceolus = wcwr,
utc.w.a; hordeolus = bob de. onz,, urcwr ai pCeoapei.} Var.:
ulcior. Sin.: hordeolum (v.).
UREAZA, s. f. / urease, s. f. / urease. [Cjr. ouron = ww&, -aza.}
Enzima care catalizeaza hidroliza ureei, eliberand car-bonat de
amoniu. Este prezenta Tn Papilionaceae, indeosebi in *soia
(0,1%). Se utilizeaza Tn determinarea cantitativa a
*ureei.
URECHE, s. f. / oreille, s. f. / ear. NA: auris, pi. aures. [Lot.
oricula, forma populara pentru. auricula, dim- de Co. auris =
urecfie..} Organul auzului si al echilibrului, alcatuit din trei cavifiti
inegale suprapuse: *u. externa, *u. medie si *u. interna.
URECHE EXTERNA / oreille exteme / external ear. NA: auris
externa. Organ de captare a undelor sonore, veritabil cornet
acustic, constituit din *pavilion si conductui auditiv extern. Este
separata de u. medie prin "timpan.
URECHE INTERNA / oreille interne / inner ear, internal ear. NA:
auris interna. Organul auzului si echilibrului situat la nivelul
*standi osului temporal, format dintr-un "labirint osos in care este
continut labirintui membranos. LabirintuI este Tmpartit Tn doua
portiuni: 1) /. anterior, care confine "cohleea, Tn canalul cohlear
fiind situat 'organul auditiv Corti; 2) /. posterior, Tn al carui
vestibul se deschid "canalele semicirculare, care con-troleaza
echilibrul. Din I. anterior pleaca nervul cohlear, iar din I. posterior,
nervul vestibular care se unesc pentru a forma nervul
vestibulocohlear. V. tab. anat. - nervi.
URECHE MEDIE / oreille moyenne / middle ear. NA: auris
media. Organ de transmisie a undelor sonore care cuprinde
*casa timpanului, cavitate cubica separata de *urechea externa
prin membrana 'timpanului si de "urechea interna prin doua mid
membrane, fereastra rotunda si fereastra ovala. Intre timpan si
fereastra ovala sunt situate trei oscioare: 'ciocanul,
*nicovala si *scarita. U. m. contine si *trompa Eustachio care
leaga casa timpanului de 'rinofaringe. V. si tab. anat. - case.
URECHIUSA, s. f. / auricule, s. f. / auricle. NA: auricula atrii
Diverticul al atriului cardiac.
UREE, s. f. / uree, s. f. / urea. [Cjr. ouron = urina.] H^N-CO-NH;,
diamida a acidului carbonic formata Tn ciclul "ureogenezei prin
degradarea proteinelor de origine alimentara sau constitutive ale
tesuturilor. U. este sintetizata Tn ficat si, dupa difuzi-unea libera
Tn sange, este eliminata Tn cea mai mare parte prin rinichi in
urina (in medie 20 g/zi). De aceea, concentratia sanguina a u.
reflecta functia renala, dar mai putin fidel decat
*creatinina. U. nu este toxica, dar poate fi un reper pentru .
cresterea concentratiei unor substante toxice. Nivelul ureei din
sange (v. tab. const. biocnim.) prezinta variatii fiziologice, crescand usor in alimentatia foarte bogata in proteine si saraca in
lichide. Sin.: carbamida. V. uremie. UREMIE, s. f. / uremie, s. f. /
ur(a)emia, [^r. ouron = urina,
law, haima, -atos = sdnge.} 1) in sens strict, concentratia de

UREMIGEN
uree din sange, dar termenul este utilizat Tndeosebi cand aceasta
concentratie este crescuta, ca sin. cu *hiperazotemie. 2) in sensul
eel mai general: ansamblul manifestarilor din *insu-fjcienta renala
severa.
UREMIGEN, adj. / uremigene, adj. / ur(a)emigenic. [Gr. ouron
= urina, uree; haima, -citos = sange; gennan = a produce.]
Cafe este cauza unei *uremii sau produce uremie. Ex.: unele
nefrite cronice u.
UREOGENEZA, s. f. / ureogenese, s. f. / urcogenesis. [Gr.
ouron = urina, uiw; genesis = producere, de ia gentian = a
produce-.} Ansamblul reactiilor care determina formarea (la nivelul ficatului si secundar la nivelul mucoasei intestinale) a "ureei
(netoxica) din 'amoniac (toxic), provenit, in esenta, din azotui
aminoacizilor. Sin.: ciclul Krebs-Henseleit, ciclul ornitinei, ureopoieza.
UREOMETRU, s. f. / ureometre, s. m. / areometer. [Gr. ouron =
uritia, uree; metron = masura.} Aparat pentru determinarea
cantitatii de *uree din urina.
UREOPOIEZA, s. f. / ureopoiese, s. f. / ureogenesis. [Cjr.
ouroit = uriiia, wee; poiosis = cream, foniiare, de, (a poioin = a
face.] Sin.: ureogeneza (v.).
URETER, s. n. / uretere, s. m. / ureter. NA: ureter, [Gr. oufetcr
= ureter.] Conduct musculo-membranos excretor al fiecarui
rinichi, cu o lungime de circa 25 cm, cu diametrul de 6-8 mm,
care continua *bazinetul si se Tntinde, Tn spatiul sub-peritoneal.
U. traverseaza succesiv cavitatea abdominala, fosa iliaca interna
si pelvisul pana la 'vezica urinara. La acest nivel se deschide
printr-un meat siluat m unghiul lateral corespondent (drept sau
stang) al *trigonului vezical. Se disting patru portiuni ale u.:
lombara, iliaca, pelvina si vezicala.
URETERECTOMIE, s. f. / ureterectomie, s. f. / ureterectomy.
[Gr. oiireter = um-ter; ektome = e^cK.fe.j Rezectie a unui segment sau a ureterului Tn totalitate.
URETERITA, s. f. / ureterite, s. f. / ureteritis. [Cjr. ourcter =
ureter; -itci.] Inflamatia ureterului, consecutiva unei leziuni intracanaliculare sau a peretilor ureterali. Este eel mai adesea
secundara si asodata unei *dstite (u. ascendents) sau unei
"pielonefrite (u. descendenta).
URETEROCEL, s. n. / ureterocele, s. f. / ureterocele. [Cjr.
oiireter = ureter; kele = tumoro, hernie.} Dilatatie chistica a
portiunii terminale, intravezicale a ureterului. Reprezinta, de regula, consednta unei stenoze congenitale a orificiului ureteral.
URETEROCISTONEOSTOMIE, s. f. / uretero-cysto-neostomie,
s. f. / ureterocystoneostomy. [Cjr. oiircli-r = ureter; kystis =
sac, vezicd; noos = mu; stoma, -utos -= gura,} Reimplan-tarea
ureterului la nivelul vezicii, Tn caz de sectiune acciden-tala sau
retractie a acestuia. U. se practica si pentru trata-mentui *fistulei
ureterovaginale.
URETEROCISTOPLAST1E, s. f. / ur6terocystoplastie, s. f. /
ureterocystoplasty. [Cjr. oiireter = ureter; Icyslis = sac, Wzicd;
plastos = mocfelat, de [a pifissoin = a forma, a mo-rff/a.]
Operatie chirurgicala plastica destinata refacerii ureterului si
vezicii.
URETEROCOLOSTOMIE, s. f. / ureterocolostomie, s. f. /
ureterocolostomy. [Cjr. oiirotcr = ureter; koloa = mtestin ffros;
slomu, -utos = gura.] Crearea chirurgicala a descriiderii
ureterului in colon.
URETEROENTEROPLASTIE, s. f. / uretero-enteroplastie s. f. /
ureteroenteroplasty. [Cjr. oureter = ureter; enteron = wtestin;
pfustos = modeiat, de [a plassein = a forma, a mo-tfefa.] Sin.:
ureteroileoplastie (v.).
URETEROENTEROSTOMIE, s. f. / ur6tero-ent6rostomie, s. f. /
ureteroenterostomie. [Cjr. oureter = ureter; ontoron = intertill;
stoimi, -{itos = gura.] V. ureterocolostomie.
URETEROGRAFIE, s. f. / ureterographie, s. f. / ureterogra-phy.
[Cjr. oiii-elcr = ureter; gruphcin = a scrie.] Examen radi-

URETRA
ologic al aparatului urinar, care se efectueaza dupa introdu-cerea,
prin meatui urinar, sub control cistoscopic, a unei sub-stante de
contrast, care va opacifia caile urinare pana la nivelul bazinetelor.
Sin.: ureteropielografie retrograda.
URETEROHIDRONEFROZA, s. f. / uret6ro-hydro-nephrose, s. f.
/ ureterohydronephrosis. [Cjr. oureter = ureter; hydm, hydatos
= apa; nephros = muchi; -ozn.] *Hidronefroza asodata cu o
distensie partiala sau totala a *ureterelor.
URETEROHIDROZA, s. f. / ur6tero-hydrose, s. f. / ureterohydrosis. [Cjr. oureter = ureter; hydor, hydatos = apa; -oza .]
Dilatarea ureterului prin acumulare de urina aseptica, proces
analog celui din *hidronefroza.
URETEROILEOPLASTIE, s. f. / uretero-ileoplastie, s. f. /
ureteroileoplasty. [Gr. oureter = ureter; Cat. ileum = ikon, din gr.
eilein = a imvlo, a rasud; gr. plastos = modeiat, de [a plassein =
a forma, a nodela.} 1) Procedeu prin care ureterele sunt implantate
Intro ansa izolata a intestinului subtire si anastomozate la vezica.
2) Refacerea ureterului In caz de "megaureter prin utilizarea unei
anse a intestinului subtire. Sin.:
ureteroenteroplastie.
URETEROLITOTOMIE, s. f. / uretero-lithotomie, s. f. /
ureterolithotomy. [Gr. ouroter = ureter; lithos = piatm; tome =
taiere, secfium, de [a tcmncm = a toio.} Incizie chirurgicala a
ureterului efectuata pentru indepartarea unui *calcul de la acest
nivel.
URETEROLIZA, s. f. / ureterolyse, s. f. / ureterolysis. [Gr. omcler = ureter; lysis = distrugere, de [a lyein = a distruge.} 1)
Eliberarea chirurgicala a ureterului comprimat de un tesut fibros.
2) Ruptura ureterului. 3) Paralizia ureterului.
URETEROPIELOGRAFIE, s. f. / uretero-pyelographie, s. f. /
uretero-pyelography. [Cjr. oureter = ureter; pyelos = bazinet;
gfuplioin = a scrie..] 1) *Pielografie dupa injectarea unei substante de contrast direct in meatui ureteral, efectuata in cursul unei
*dstoscopii. 2) U. relrograda (ascendenta sau instrumen-tala}: v.
ureterografie. Sin.: urografie ascendenta sau retrograda.
URETEROPIELONEOSTOMIE, s. f. / ureteropyeloneostomie, s.
f. / ureteropyeloneostomy. [Gr. oureter = ureter; pyelos =
6oz.iMt; noos = tlou; stomii, -utos = ffuro,} Reimplantarea
chirurgicala a *ureterului in 'bazinet.
URETEROPLASTIE, s. f. / ureteroplastie, s. f. / ureteroplasty.
[Gr. oureter = ureter; pfostos = modeuit, de [a plassein = aforma, a nwdela,] Refacerea sau reconstituirea chirurgicala a
ureterului.
URETERORAFIE, s. f. / ureteron-aphie, s. f. / ureterorrhaphy.
[Gr. oiireter = ureter; rhaphe = sutura.} Sutura unei plagi ureterale sau reunirea chirurgicala a doua extremitati sectionate ale
ureterului.
URETEROSTOMIE, s. f. / ureterostomie, s. f. / ureterostomy.
[Gr. oureter = ureter; stomu, -utos = gura.] Formarea chirurgicala a unei *fistule permanente la nivelul ureterului pentru
drenajul urinei. U. cutanata reprezinta implantarea chirurgicala a
ureterului la nivelul pielii. ProcedeuI asigura drenajul urinii In
afara organismului.
URETEROTOMIE, s. f. / ureterotomie, s. f. / ureterotomy. [Gr.
oureter = ureter; tomo = taiere, secfiune, de (a tcmneia = a taia}
Incizie chirurgicala a peretilor ureterali. V. si ureterolito-tomie.
URETRALGIE, s. f. / uretralgie, s. f. / utrethralgia. [Gr. ourethra
= uretrd; uigos = durere.] Durere de natura nervoasa la nivelul
uretrei, fara o leziune locala evidenta.
URETRA, s. f. / uret(h)re, s. m. / urethra. NA: urethra femi-nina,
urethra masculina. [Lot. urethra, gr. ourethra = uretra,[ Conduct
musculomembranos care are originea la nivelul colului "vezicii
urinare de unde conduce urina la exterior. La femeie, u. este
scurta, avand 3-3,5 cm si urmeaza un traiect pa-

1015

URETRECTOMIE
ralel cu vaginul, anterior fata de acesta. U. feminina este Tnconjurata de doua sfinctere, unul neted iar altui striat si se des-chide
la nivelul vulvei, Tntre clitoris, labiile mid si vagin. La barbat, u. are
o lungime de circa 20 de cm, traverseaza
*prostata si parcurge *penisul In sensul lungimii acestuia. U.
masculina prezinta patru portiuni: 1) u. prostatica, Tnconjurata la
origine de sfincterul neted; In aceasta portiune, la nivelul unui
relief denumit 'veru montanum, se deschid *canalele ejaculatoare, u. conducand si *sperma la exterior; 2) u. membranoasa, Tnconjurata de sfincterul striat si de aponevroza
mijiocie a perineului; 3) u. spongioasa se Tntinde Tn grosimea
'corpului spongios si este dilatata la partea posterioara sub forma
unui bulb unde se deschid canalele *glandelor Cowper;
4) u. pen/ana sau u. mobila se deschide la extremitatea *glandului; extremitatea sa este dilatata, prezentand o foseta naviculara marginita de valvula Guerin.
URETRECTOMIE, s. f. / uretrectomie, s. f. / urethrectomy. [Lot.
urethra, gr. ourethra = uretra; gr. cktome = e^cizie..} Rezectie
chirurgicala a unui segment patologic al uretrei.
URETRITA, s. f. / uretrite ou urethrite, s. T. / urethritis. [Lat.
urethra, gr. ourethra = ure.tra; -ltd.] Inflamatie acuta sau cronica
a mucoasei uretrei. In functie de localizare, poate fi anterioara
sau posterioara (totala).
URETRITA GONOCOCICA / uretrite gonococcique / specific
urethritis, urethritis venerea. Sin : gonoree (v.).
URETROCEL, s. n. / uretrocele, s. f. / urethrocele. [Lat. urethra, gr. ourethra = ure.tra.; gr. kelo = tumora, hemie..} 1) Dilatatie a uretrei, care proemina in vagin, de forma aproxima-tiv
sferica si de dimensiuni relativ mid. 2) Primul stadiu al *dstocelului vaginal. 3) Tngro^are a tesutului conjunctiv In jurul uretrei la femeie.
URETROCIST1TA, s. f. / ur6trocystite, s. f. / urethrocystitis.
[Lat. urethra, gr. ourethra = ure.tra; gr. kystif, == sat, Vezica;
*ita.] *Uretrita posterioara cu extinderea procesului inflamator la
vezica, manifestata prin cistita de col vezical.
URETROCISTOGRAFIE, s. f. / uretrocystographie, s. f. / urethrocystography. [Lat. urethra, gr. oiirolhra = uretra; gr. kystis
= sac, ve-zicd; graphein = a scrie..] 'Radiografia uretrei si a
vezicii dupa injectarea, Tn cavitatile acestora, a unei sub-stante
opace la radiatiile X.
URETROCISTOSCOPIE, s. f. / uretrocystoscopie, s. f. / urethrocystoscopy. [Lat. urethru, gr. ourethra = uretra; gr. kystis
= sac, vezica; skopia = espmiriare, de. (a skopcin = a nedeo, a
e^amina.] Explorarea prin *endoseopie a uretrei si a vezicii.
URETROGRAFIE, s. f. / uretrographie, s. f. / urethrography.
[Lat. urethra, gr. ourvthra = iire-trdi gr. graphem = a scrie..]
Radiografia uretrei dupa injectia unui produs opadfiant. U. este
retrograda cand lichidul de contrast este injectat prin *rneatul
uretral si permictionala cand lichidul de contrast, intraveacal,
opacifiaza uretra in cursul mictiunii.
URETROMETRU, s. n. / uretrometre, s. in. / urethrometer. [Lat.
urethra, gr. ourethra = uretra; gr. metron = masiira.} Instrument
pentru masurarea diametrului uretrei sau a lumenu-lui acesteia
Tn caz de *strictura.
URETROPLAST1E, s. f. / uretroplastie, s. f. / urethroplasty.
[Lat. urethra, gr. ourclhru = ure.tra; gr. plastos = moddat, de.
(a plufiscm -= a forma, a modefa} Interventie chirurgicala
plastica destinata acoperirii unei pierdeh de substanta, inchiderii
unei fistule uretrale, sau modeiarii unei noi uretre din
lambouri cutanate.
URETRORAFIE, s. f. / uretrorraphie, s. f. / urethrorrhaphy. [Lat.
urethra, gr. ourethra = uretra.; gr. rhaphe = sutura.]
*Sutura uretrei Tn caz de sectionare acddentala, totala sau
partiala, a acesteia.
1016

URINA
URETRORAGIE, s. f. / uretrorragie, s. f. / urethrorrhagia. [Lat.
urethra, gr. ourethra = wv,tra, gr. rhegnynay = a tdfni, a
izbucnL} Hemoragie a *uretrei, manifestata prin scurgere de
sange prin uretr8 in afara *mictiunii.
URETROREE, s. f. / uretrorrhee, s. f. / urethrorrh(o)ea. [Lat.
urethra, gr. ourethra = imtra; gr. rhoia = curgm, de. (a rhein = a
ciirge..] Scurgere anormala, mai mult sau mai putin abundenta, la
nivelul *uretrei.
URETROSCOP, s. n. / uretroscope, s. m. / urethroscope. [Lat.
urethra, gr. ourethra = wetra; gr. skopos = observa-tor, de. (a
skopein = a vedea, a uyimuia.} Instrument pentru exa-minarea
vizuala a interiorului "uretrei. U. este un tub prevazut cu un sistem
de iluminare, asemanator cu *endoscopul.
URETROSCOPIE, s. f. / ur6troscopie, s. f. / urethroscopy. [Lat.
urethra, gr. ourethra = we-tra; gr. skopiu = ufamware, de. (a
skopeia = a vedea, a e^amina.} Investigate care consta Intr-un
examen vizual al conductului uretral si al colului vezical cu
ajutorul unui 'uretrosoop.
URETROSTENOZA, s. f. / uretrostenie, s. f. / urethrosteno-sis.
[Lat. urethra, gr. ourethra = ure.tra; gr. stenosis = ingustan,
stramtare., de. (a stenos = stramt, uigust.} 'Strictura sau stenoza
'uretrei.
URETROTOMIE, s. f. / uretrotomie, s. f. / urethrotomy. [Lat.
urethra, gr. ourothra = ure.tra; gr. tome = taie.re., secfium, de [a
temnein = a taia.} Incizia uretrei 'in cazul unei stricturi uretrale. Se
disting: 1) u. externa, cand incizia uretrei se efec-tueaza prin
perineu; 2) u. interna, din interior spre exterior, daca este posibil,
cu un instrument care permite vizualizarea directa.
URETROTRIGONITA, s. f. / uretro-trigonite, s. f. / urethrotrigonitis. [Lat. urethra, gr. ourethra = iwtm; (at. trigmum, ditt
gr. trigonon = am truinghiulara. (gr. treis = trd; gone = wufhi);
-ild.} Inflamatia uretrei si a trigonului vezical.
URICACIDURIE, s. f. / uricacidurie, s. f. / uric-aciduria. [^dd urici
(at. iicidus = ac.m; gr. oiiron = iiritid.] Eliminarea renala de add
uric (normal, 300-550 mg/zi).
URICAZA, s. f. / uricasc, s. f. / uncase. [^Icia uric; -aza.] Enzima
prezenta Tn ficat si rinichi la cea mai mare parte din-tre mamifere,
dar absenta la om. U. catalizeaza decarboxilarea oxidativa a
'acidului uric Tn alantoina si bioxid de carbon. Enzima purificata
este utilizata parenteral la om Tn *hiperuricemiile severe.
URICEMIE, s. f. / uricemie, s. f. / uric(a)ernia. [fidd uric.; y.
haima, -atos = sarige-.} Concentratia (la litru), normala sau ;
patologica, Tn *add uric a sangelui (nonnal: 0,02-0,04 g/l de| sange
total). V. hiperuricemie.
f
URICOLITIC, adj. / uricolytique, adj. / uricolytic. [!Acul uric, gr.
lytikos = care. distruge., de. la ryein = a distruge.} 1) Care
apartine *uricolizei, o caracterizeaza sau o produce. 2) Un
medicament care este capabil sa dizolve *acidul uric.
i
URICOLIZA, s. f. / uricolyse, s. f. / uricolysis. [J^dd uric; gr.',
lysis = distnige.iv, de. la lycin = a distruge.] Distructia *acidu-lui
uric Tn organism.
URICOPEXIE, s. f. / uricopexie, s. f. / uratosis. \^cid uric;
gr. pexi.s = fuyire..} Predpitarea "addului uric Tn tesuturi sub forma
de depozite (tofi gutosi) sau de calculi (litiaza renaB urica).
URIDINA, s. f. / uridine, s. f. / undine. Nudeozid component al
ARN (ribonudeozid) format prin combinarea "ribozei cu *uracilul.
URINA, s. f. / urine, s. f. / urine. [Lat. urinu, gr. ouroa unrio,} Fluid
organic excretat de rinichi, acumulat Tn vezica . eliminat, de
obicei voluntar, prin uretra. In mod normal urina are o culoare
galben-chihiimbar sau rosietica, Tn functie de den-sitate (1,0051,030) este usor adda si are un miros particular.l

URLIAN
Volumul de u. eliminat de adult este de 1 000-2000 ml/24 ore, cu
variatii considerabile Tn functie de apa, fluidele si hrana consumate, de activitatea fizica si de climat. U. confine circa 95% apa
si 5% substante minerale (sodiu, potasiu, calciu, magneziu sub
forma de cloruri, sulfati, fosfati) si organice (uree, crea-tinina, acid
uric, acizi aminati, enzime, hormoni, vitamine), ca si hematii si
leucocite (sub 5000 pe mililitru). Prin excretia u. se produce, pe de
o parte, eliminarea unor deseuri metaboli-ce, a unui mare numar
de medicamente si de toxice si, pe de alta parte, se asigura
constanta mediului intern at organis-mului, prin reglarea
cantitatilor de apa si de saruri minerale eliminate, evident, sub
control neurohormonal. V. si tab. const. biochim.
URLIAN, adj. / ourlian, -ienne, adj. / pertaining to mumps. [fr.
vectie oiirle = onion.} Referitor la tot ce priveste *oreionul, atat
agentui patogen (virus u.) cat si manifestarile clinice sau
complicatiile bolii (parotidita u., orhita u., meningita u.).
UROBILINA, s. f. I urobiline, s. f. / urobilin. [Cjr. ouron = uniia.1
[at. hilis = fie-re; -ina.] Pigment portocaliu care rezulta din
oxidarea *urobilinogenului, rezultat prin reducerea 'biliru-binei Tn
intestin. Este prezent Tn materiile fecale si Tn cantitati mid in
urina, proportional cu creslerea urobilinogenului. V. si
urobilinurie.
UROBILINOGEN, s. m. / urobilinogene, s. m. / urobilinogen.
[<^r. ouron = urina; [at. bills = fiere; -ind; gr. gvnnan = a
produce.] Substanta incolora provenita prin reducerea Tn
intestin, de catre bacterii, a *bilirubinei conjugate excretata prin
bila. U. este eliminat prin materiile fecale sub forma de
'stercobilino-gen, forma oxidata, care determina culoarea
acestora. 0 can-titate mica de u. este resorbita Tn intestin,
oxidata Tn *urobilina $i excretata Tn mod normal Tn urina, pe
care o coloreaza. Cea mai mare parte a u. este reabsorbita
intestinal si recirculata Tn ficat, unde este transformata in
bilirubina, care va fi excretata in bila, Tn cadrul *ciclului
enterohepatic.
UROBILINURIE, s. f. / urobilinurie, s. f. / urobilinuria. \Cjr.
ouron = urina, [at. bilis = fiere; ina; gr. ouron = urina,}
Prezenta *urobilinei Tn urina (normal 2-3 mg/24 ore). Urobilina
poate apare Tn exces Tn unele boli febrile si Tn cele cu afectarea celulelor hepatice (ciroza, hepatita) ca urmare a blocarii
ciclului enterohepatic al "urobilinogenului
UROCROM, s. m. / urochrome, s. m. / urochrome. [Qr. ouron =
iiriria; khroimi, -nios = cu[oare..\ Pigment brun-rosu derivat din
'urobilina. U. determina culoarea galbena a urinii normale.
UROCULTURA, s. f. / uroculture, s. f. / bacteriological culture
of urine. [Qr. ouron = urina; [at. cullura = cultwant.]
Insamantarea intr-un mediu de cultura a unei cantitati mid de
urina prelevata Tn oonditii de asepsie.
URODENSIMETRU, s. n. / urodensimetre, s. m. / urodensimeter. [Qr. ouron = urina; (at. densiias, -utis = Mtisistenfd,
densitate, de. [a densiis = dens, compact; .t)r. matron =
masura.} Sin.: urometru (v.).
URODILATINA, s. f. / urodilatine, s. f. / urodila-tin. [Qr. ouron =
urind; [at. dilature = a [argi, a man; -ina.] Peptid alcatuit din 32
de aminoacizi, detectabil Tn urina. U. este produsa in rinichi prin
clivarea unui pro-hormon identic cu pro-hormonul "peptidului
natriuretic atrial si exerdta o blocare a canalelor de Na* sensibile
la 'amilorid.
UROFOLITROPINA, s. f. / urofollitropine, s. f. / urofollotropin. [Gr.
oiiroii = urind; Cat. folliciilus = sdcufef, dim. de. [a fol-Us = burdiif,
minge; trope = mtoarcere., de (a trepein = a mtoarcf., -1110.]
*Hormon foliculostimulant extras din urina femeii aflata la
"menopauza. U. este indicata pe cale intramusculara sau
subcutanata Tn fecundarea in vitro ca si Tn tratamentui sterilitatii
consecutive "bolii polichistice ovariene rezistenta la clomifen sau
care se afla In relatie cu un 'hipogonadism.

UROPORFIRINOGEN
UROGASTRONA, s. f. / urogastrone, s. f. / uro-gastrone. [Cfr.
ouron = urina; glister, gastros = stomac.] Polipeptid extras din
urina si secretat de glandele salivare. U. inhiba secretia de acid
clorhidric din stomac, iar structura sa este foarte ase-manatoare
cu a 'factorului de crestere epidermica (EGF).
UROGRAFIE, s. f. / urographie, s. f. / urography. [^r. ouron =
urina; graphein = a scrie.} Radiografia unei parti din trac-tul urinar
care a devenit opaca prin utilizarea unui *mediu de contrast. Tipuri
de u.: 1) u. ascendents sau retrograda, v. ure-terografie; 2) u.
cistoscopica, sau retrograda, v. ureterografie;
3) u. orala Tn care substanta de contrast este administrata pe
gura; 4) u. intravenoasa (v.) denumita si descendenta, de excretie
-sau excretorie; 5) u. retrograda, Tn care mediul de contrast este
injectat in vezica prin uretra.
UROGRAFIE INTRAVENOASA / urographie intraveineuse /
intravenous urography. Examen radiologic al cailor urinare
dupa injectarea intravenoasa a unui produs de contrast iodat care
este excretat rapid in urina. Tn cazul u. i. prin perfuzie mediul de
contrast este administrat prin perfuzie intravenoasa, treptat dar in
doze mult mai crescute, necesare uneori in caz de insuficienta
renala. V. si urografie.
UROKINAZA, s. f. / urokinase, s. f. / urokinase. \Cjr, ouron =
tirittd; kinoin = o mifca; -<izd.] Serin proteaza cu domenii
asemanatoare celor ale factorului de crestere epiteliala (EGF).
Este activator de *plasminogen, izolat din urina umana. Poate fi
utilizala experimental pentru dizolvarea *trombusurilor venoase si
a *embolilor pulmonari, prin administrare intravenoasa.
UROLOGIE, s. f. / urologie, s. f. / urology, (t^r. ouron = urina;
logos = ftHnta.] Ramura a medicinii care are ca obiect patologia
aparatului urinar la ambele sexe si a aparatului genital la barbat.
UROMETRU, s. n. / urometre, s. m. / urometer. \Cjr. ouron =
urina.; mctron = masura.] Instrument servind la determinarea
densitatii urinii; se bazeaza pe principiul lui Arhimede. Sin.:
urodensimetru.
UROMODULINA, s. f. / uromoduline, s. f. / uro-modulin. [t^r.
ouron = urind; (at. moduluri = a ritma, a modlda, de. (a modulus = masura. muzkala, caffe-nfa; -inii.] Molecula naturala (85
kDa) cu actiune "imunosupresoare, descoperita initial in urina de
femeie gravida. Ulterior s-a constatat asemanarea u. cu o serie
de glicoproteine ale suprafetei celulare.
UROMUCOID, s. n. / uromuco'lde, s. f. / uromucoide. [(fr.
ouron = urina; (at. mucus = mucus; gr. eidos = forma.] Proteina
de origine renala prezenta Tn mod normal Tn urina.
URONEFROZA, s. f. / uronephrose, s. f. / uronephrosis. [Cjr.
ouron = urina; nephros = rinicfiv -ozn.] Sin.: hidronefroza (v.).
UROPATIE, s. f. / uropathie, s. f. / uropathy. [Cfr. ouron = urind;
pathos = doaCo,} 1) Denumire generala pentru orice modificare
patologica a tractului urinar. 2) Stare patologica aparuta dupa
suprimarea sau ooolirea unui obstacol situat la nivelul cailor
urinare si conditionata de restabilirea functiei uro-fomiatoare a
unui rinichi pana atunci inactiv.
UROPOD, s. n. / uropode, s. m. / uropod. \Qr. ouron = urind;
poiis, podos = picwr.} Portiune alungita a unei celule in mis-care,
la nivelul careia exists multiple *pseudopode.
UROPORFIRINA, s. f. / uroporphyrine, s. f. / uroporphyrin. [Qr.
ouron = urind; porphyra = purpura; -inn.] 'Porfirina rezultata din
*uroporfirinogen prin oxidarea legaturilor metilen. Deoarece
exista doi izomeri de uroporfirinogen, vor rezulta tot doua tipuri de
u., I si III. U. de tip I este excretata Tn *porfi-ria eritropoietica
congenitala, iar ambele tipuri, I si III, in *porfi-ria cu manifestari
cutanate. V. si porfirina, uroporfirinogen.
UROPORFIRINOGEN, s. m. / uroporphyrinogene, s. m. / uroporphyrinogen. [Cjr. ouron = urind; porphyra = purpurd; -ina;
gennan = a produce.} *Porfirinogen format din conden1017

UROPORFIRINOGEN S1NTETAZA
sarea a patru molecule de 'porfobilinogen. Sunt posibili patru
izomeri de u., dar numai doua tipuri, I si III, exista in mod natural.
V. si porfirina.
UROPORFIRINOGEN S1NTETAZA / uroporphyrinogene synthase / uroporphyrinogen synthase. Enzima care catalizeaza
reactia de conversie a porfobilinogenului, derivat din acidul
aminolevulinic, in uroporfirinogen III. Acesta poate fi decar-boxilat
in coproporfirinogen III. V. si uroporfirina.
UROSTOM1E, s. f. / urostomie, s. f. / urostomy. [Cfr. ouron =
uriiia; stoma, -otos = gum.} Implantarea chirurgicala a unui
conduct urinar la nivelul pielii. Cel mai frecvent se practica
*ureterostomia.
UROTELIU, s. n. / urotholium, s. m. / urothelium. \Cjr. ouron =
UTUIO.; (epi = pe) thele = mamefori, ridicatum.] Epiteliul care
tapiseaza caile urinare.
UROURETER, s. n. / urouretere, s. m. / uroureter. [Qr. ouron =
wind; oiiretor = itneter.] Distensia ureterului prin acumula-re de
urina, cauzata de strictura sau obstructie.
URTICARIA PAPULOSA INFANTUM / urticaria papulosa infantum / urticaria papulosa infantum. Sin.: strofulus (v.).
URTICAR1E, s. f. / urticaire, s. f. / urticaria. [Lot. urtica = urzic&i
datorita asemdndrU unipfiei cu iritafia prodnsQ. di iirzica,} Eruptie
cutanata *pruriginoasa, constituita din papule eritematoase cu
centrul albicios si cu contur net, asemanatoare cu leziunile
cutanate provocate de urzici. U. este o manifestare de
*hipersensibilitate anafilactica sau imediata prin contactui cu o
serie de antigeni, iar fenomenele cutanate apar datorita eliberarii
locale de histamina si alte substante vasoactive. Se disting: 1) U.
acuta, din cauza intolerantei la unele alimente sau medicamente,
ca si consecutiv intepaturilor unor insecte. 2) U. cronica, de cauze
multiple: a) u. fizice, in cazul *dermo-grafismului; b) u. de contact,
prin diferite substante chimice;
c) u. de cauza genetica, sindromul Muckle si Wells (v.); d) u. din
bolile de sistem, vascularita urticariana. 'Antihistaminicele sunt
medicamentele simptomatice principale utilizate in u.
URTICAR1E FACTICE / urticaire factice / urticaria factitia. Sin.:
dermografism (v.).
URTICAR1E HEMORAGICA / urticaire hemorragique / urticaria
haemorhagica. Varietate de u. care este declansata, 'in general,
de priza anumitor medicamente, indeosebi: doramfenicol,
sulfamide, fenilbutazona, amidopirina, chinina. In scurt timp de la
administrarea medicamentului apar papule de culoare roz,
edematiate si pruriginoase, care se extind pana la confluenta,
asociate cu purpura si, frecvent, cu febra si artralgii. Toate aceste
simptome dispar dupa oprirea medicatiei in cauza.
URTICAR1E PIGMENTARA / urticaire pigmentaire /
Nettleship's disease. Varietate de 'mastocitoza care apare in
primele luni de viata, sub forma unor placi brune-galbui, care prin
grataj iau un aspect asemanator u. Se caracterizeaza prin
prezenta in derm a numeroase 'mastodte. Exista forme simple
macu-loase, forme nodulare si forme mixte maculonodulare. U.
p. este, probabil, ereditara si apare rar la adult. Sin.: boala
Nettleship.
URUITURA DIASTOLICA / roulenient diastolique / diastolic
rumble. Suflu diastolic de frecventa joasa, perceput de obicei la
varful inimii Tn *stenoza mitrala organica. Un alt tip de u. d.,
denumita de debit, este consecinta cresterii umplerii ven-triculare
in conditiile unui orificiu mitral sau tricuspidian normal, de ex. in
*suntul dreapta-stanga sau in 'insufidenta mitrala.
USTILAGINISM, s. n. / ustilaginisme, s. m. / ustilaginism. [Lot.
ustilure sou usiulure = a tnece prin foe, a arde; -ism.\
Intoxicatie produsa consecutiva consumului de porumb infestat
cu specia de fungi 'Ustilacjo maydis.
USTILAGO / Ustilago / Ustilago. [Lot. ustilare sou. astldare = a
trece. prin foe, a arde..] Gen de ciuperci microscopice.
1018

UTR1CULA PROSTATICA
Specia Ustilago maydis, care infesteaza porumbul, este toxica
pentru om. V. si ustilaginism.
UTER, s. n. / uterus, s. m. / uterus, womb. NA: uterus. [Lot.
uterus = uter.] Organ muscular cavitar al aparatului genital feminin, destinat sa contina *oul fecundat in perioda dezvoltarii
acestuia si sa il expulzeze cand a ajuns la maturitate. In afara
sarcinii si in timpul activitatii genitale, uterul are dimensiuni relativ mid (7-8 cm in inaltime) si este situat median, in cavitatea
pelvina, intre vezica si rect. in forma de con, cu varful in jos, u.
este alcatuit din trei parti: 1) corpul, mentinut lateral de 'ligamentele largi, unghiurile sale superioare (denumite si coarne
uterine) prelungindu-se cu *trompele uterine (Fallopio); 2) s(mul, o parte intermediara si ingustata, scurta; 3) colul uterin, a
carui extremitate inferioara proemina si se deschide in vagin.
Perelele uterin este alcatuit din tesut muscular neted (*miometru) si drcumscrie o cavitate tapisata de mucoasa uterina,
denumita *endometru, destinata 'nidatiei ovulului fecundat. U.
negravid cantare$te circa 50 g si are o capacitate de 2-3 crrp, pe
cand uterul gravid la termen cantareste 900-1 200 g si are o
capacitate variind intre 4000 si 5000 cm 3. V. anteflexie,
antepozitie, anteversie, retroflexie, retroversiune uterina.
UTER BICORN / uterus bicornc / uterus bicornis. U. dedublat
in partea sa superioara, colul si partea inferioara avand o conformatie normala. Aceasta malformatie este determinata de unirea incompleta a color doua canale ale lui Muller.
UTER BILOCULAR / ut6rus biloculaire / uterus duplex. U cu
cavitatea divizata longitudinal in doua parti printr-un sept. Se
distinge o forma cu diviziune completa, cu doua coluri uterine, si
una in care diviziunea este incompleta si colul unic. V. si uter
didelf.
UTER CORDIFORM / uterus cordiforme / uterus cordiformis.
Deformare a u. in forma de inima (cupa) de carte de joc, determinata de depresiunea mediana sagitala a corpului uterin.
UTER DIDELF / uterus didelphe / uterus didelphys. Tipul eel
mai complet de dualitate uterina, in care exista doua u. dis-tincte,
cu doua corpuri si doua coluri distincte, vaginul fiind unic sau
cloazonat. Cand cele doua coluri sunt fuzionate, malfor-matia se
numeste u. pseudodidelf.
UTER DUPLEX / uterus duplex / duplex uterus. Termen general
prin care sunt desemnate toate varietatile si toate gradele de
dualitate uterina.
UTER UNICORN / uterus unicornis / uterus unicornis. Uter
redus la una din jumatatile sale, ca unnare a atrofiei unuia dintre
canalele Muller.
UTERIN, adj. / uterin, -e, adj. / uterine. [Lot. iiteriiiiis, dt la
uterus = liter.} Care apartine uterului sau se afla in relatie cu
uterul. Ex.: ciclu u., colica u.
UTEROGLOBINA, s. f. / uteroglobine, s. f. / uteroglobin. [Lat.
uterus = uter; g/obus = g(ob; -inn.] Proteina de legare a
*progesteronului, descoperita la o serie de mamifere. Este un
inhibitor potential al 'fosfolipazei Aa.
UTEROTUBAR, adj. / utero-tubaire, adj. / utero-tubal. [Lat.
uterus = liter; tuba = trompetd.] Care apartine uterului ^i
'oviductelor. Care trece la acest nivel.
UTR1CULA, s. f. / utricule, s. m. / utricle. NA: utriculus, pi.
utriculi. [Lat. ulriculus = ptintew mic, sac mic, dun. de [a uterus
= p&nteceie mamei, uter.] Zona a *vestibulului membra-nos al
urechii interne, situata posterior *saculei, in care se des-chid cele
trei *canale semidrculare. Zona de u. aderenta la nivelul ferestrei
ovale, pe peretele intern al vestibulului, oorespun-de *maculei
auditive, de unde pornesc fibrele nervului utricu-lar.
UTR1CULA PROSTATICA / utricule prostatique / prostatic
utricle. NA: utriculus prostaticus. Relicva embrionara a canalului Muller (deschis in *celom). Se prezinta sub forma unei

UTRICULITA
cavitati mai mult sau mai putin ramificate, avand uneori aspect de
*diverticuli glandulari (glande utriculare) Tnconjurati de tesut
conjunctiv foarte vascularizat. Se deschide In centrul reliefului
*veru montanum. V. prostata, uretra.
UTRICULITA, s. f. / utriculite, s. f. / utriculitis. [Lat. utricu-lus =
pd.ri.tece. mic; sac. mic, dim. de. (a uterus = pdntwek mama.,
uter; -ita.] Inflamatia "utriculei urechii sau a *utriculei prostatice.
UTROFINA, s. f. / utrophine, s. f. / utrophin. Proteina asoci-ata
*distrofinei, localizata langa jonctiunea neuromusculara a
muschiului adult. Tn cazul absentei distrofinei (ex.: in *distrofia
musculara Ducnenne), u. este localizata de asemenea Tn citoplasma, in vecinatatea *sarcolemei.
UVEE, s. f. / uv6e, s. f. / uvea. NA: tunica vasculosa bulbi.
[Lot. uva = strugure (prin anaiofpe. de. cuCoare)}. Sin.: tract
uveal (v.).
UVEITA, s. f. / uveite, s. f. / uveitis. [Lat. uva = strugure. (prin
analogic de. culoare); -ita.} Inflamatie a *tractului uveal. U.
.poate fi: 1) anterioara, cu afectarea "irisului si a *corpilor ciliari
(sin. *iridociclita); 2) posterioara, cu afectarea *coroidei (sin.
*coroidita); 3) tote/a, Tn care se asociaza o iridociclita cu o
coroidita. V. si ciclita, uveomeningita, uveopapilita.
UVEOMENINGITA, s. f. / uveo-meningite, s. f. / uveomeningitis. [Lat. uva = strugure. (prin analogic de. culoare); gr.
meninx, -ingos = membrana. foarte fina; -ita.] Termen generic
utilizat pentru a desemna ansamblul afectiunilor inflamatorii care
intereseaza atat *meningele cat si *tractul uveal (explicate prin
originea embrionara comuna a acestora). Etiologia, uneori greu
de elucidat, este frecvent virala.
UVEONEVRAXITA, s. f. / uveonevraxite, s. f. / uveomenin-gitic
syndrome. [Lat. uva = strugure (prin anaioffu, de. culoare); gr.
neuron = nerv; gr. axon, [at. axis = !(&; -ita.} Asocierea unei
*uveite cu o inflamatie a nevraxului, adica cu o *nevraxita. V. si
uveomeningita.
UVEOPAPILITA, s. f. / uveopapillite, s. f. / uveo-papillitis. [Lat.
iiva = strugure (prin anaiogie. de cuCoarv.); papilla = mameton,
baficufa; -iia.\ Sindrom in care se asociaza o inflamatie a uveei
posterioare cu o inflamatie a nervului optic tn portiunea sa
juxtabulbara.

UVULOPTOZA
UVEOPAROTIDITA, s. f. / uveoparotidite, s. f. / uveoparotiditis. [Lat. uva = strugure (prin analogic de. cu[omv.), para =
Canga; ous, otos = wzche.; -ita} Inflamatia *tractusului uveal si
*parotidelor. V. sindrom Heerfordt.
UVEOPLASTIE, s. f. / uveoplastie, s. f. / uveoplasty. [Lat. uva =
strugure (prin ana[ogw de cuCoare); plastos = moddat, de [a
plasseia = a forma, a modela.} Interventie de microchirurgie
reparatorie a 'tractului uveal.
UVIFORM, adj. / uviforme, adj. / uviform. [Lat. uva = ewe/line
de strugure.; forma = forma,} Cu forma asemanatoare unui
ciorchine.
UVIOREZISTENT, adj. / uvioresistent, -e, adj. / uvioresistant.
[UV = a&rev. de. (a. (racCiapii) uCtnwwtete; Cat. resistere = a
se opri, a Tezista, de (a sistere = a se opri] Care este rezistent
la actiunea 'radiatiilor ultraviolete.
UVIOSENSIBIL, adj. / uviosensible, adj. / uviosensitive. [UV =
ofrrev. de ta (raaiafv.) iiltraiwCete; [at. sensibilis = care. se
poate percepe cu sunftirue, de. [a sentire = a simfi] Care este
sensibil la actiunea *radiatiilor ultraviolete.
UVIOTERAPIE, s. f. / uvioth6rapie, s. f. / uviotherapy. [UV =
aBrev. de (a (raaiafii) u[tracw[ete; or. therapeia = trata-ment, de
[a therapeueia = a. inarifi.} Utilizarea Tn "terapeutica a
*radiatiilor ultraviolete.
UVULA, s. f. / uvula, s. f. / uvula. NA: uvula, pi. uvulae. [Lat.
ftlintifica. uvula = [ueta, dim. de la uva = strugure.] Termen
anatomic pentru formatiunile anatomice proeminente si de
consistenta moale: 1) lobul mic al vermisului inferior al cerebelului. 2) sin.: lueta (v.).
UVULECTOMIE, s. f. / uvulectomie, s. f. / uvulectomy. [Lat.
stiintifica uvula = [ueta, dim.. de [a uva = strugure; gr. ektome =
e?(cizie.} Tndepartarea chirurgicala a 'luetei.
UVULITA, s. f. / uvulite, s. f. / uvulitis. [Lat. stiinfificd uvula =
[ueta, dim, de la uva = strugure; -ita.} Inflamatia *luetei va-lului
palatin, denumita si 'uvula.
:
UVULOPTOZA, s. f. / uvuloptose, s. f. / uvulo-ptosis. [Lat.
stiintifica uvula = [ueta, dim. de [a uva = strugure; gr. pto-sis =
cadere.} Alungirea neobisnuita a *luetei, detenninata de un
proces inflamator sau tumoral.

1019