OASE WORMIENE / os wormienes / sutural bones.

NA: ossa
suturarum. [0/e Worm, anatomist damz, 1588-1654} Oase mid
suplimentare, dezvoltate Tntre oasele boltii craniene, Tn doua
cazuri: 1) din puncte de osificare anormale, o. w. adevarate; 2)
prin defect de sutura a punctelor de osificare normale, o. w.
false.
OBEZITATE, s. f. / obesite, s. f. / obesity. [Lot. obesitas, -atis,
de (a obesus = gras} Anomalie metabolica manifestata prin
cresterea masei tesulului adipos consecutiva unui bilant
energetic pozitiv (dezechilibru Tntre aportui nutritiv carbonic si
cheltuielile energetice), cu predominanta consecutiva a
lipogenezei fata de lipoliza, si un exces ponderal de peste 20%
In raport cu standardele recomandate. 0, este mai curand un
simptom decat o entitate patologica, avTnd cauze si mecanisme
pato-genice greu identificabile si, Tn consecinta, dificil de prevenit si greu de tratat. Definitii ale obezitatii: 1) Definiia fiziofog/'ca: Un subiect obez este acela la care tesutui adipos este
hipertrofiat. Pentru definirea o., este uti] indicele de masa corporala (IMC), care reprezinta raportui dintre greutate (Tn kg) si
patratui inaltimii (exprimala Tn metri patrati). IMC ideal se
situeaza intre 10 si 25kg/m2 (Tntre 20 si 27 kg/mz dupa 50 de
ani). Se vorbeste de o. cand acest indice este mai mare de 30.
2) Definite medicala: Este obez orice subject la care o pierdere
ponderala este susceptibila sa provoace o ameliorare a starii
gen-erale, a unei functii vitale sau chiar a prognosticului vital, 3)
Defin'tia statistica: Un subiect este obez cand el cantareste mai
mult decat o greutate socotita ideala sau recomandabila pentru
talia, sexul si varsta sa. 4) Definitia psihosociala sau estetica:
Este obeza orice persoana care crede ca, prin slabire, Tsi poate
modifies Tntr-un mod avantajos forma sa fizica, fizionomia,
sanse-le in viafa, comportamentui afectiv, viata sa intima etc. 0.
poate fi exogena, prin supraalimentatie, sau endogena, prin
tulburari metabolice sau endocrine. Tn o. androgena sau
abdominala, tipica pentru o. masculina, grasimea se
acumuleaza la nivelul abdomenului si toracelui, iar Tn o. ginoida
sau femurala, tipica pentru o. feminina, grasimea predomina la
nivelul feselor si coapselor. Se mai disting: o. hiperinsulinica, cu
-hipoglicemie
si, consecutiv, cresterea
apetitului; o.
hiperplasmica, Tn care cresterea se produre la nivelul
protoplasmei; o. hipogonadala, asodata cu hipofunctia
gonadelor; o. hipoplasmica, determinata de cresterea
continutului Tn grasimi si apa, fiind marcata prin scaderea protoplasmei celulelor; o. hipotiroidiana, asodata cu *hipotiroidism; o.
mofbida, cu masa corporala mai mare de peste trei on fata de
qreutatea ideala, asociata adesea cu boli grave (*diabet zaharat,
ateroscleroza, *hipertensiune arteriala, 'sindrom Pickwick
etc.).

LOUIS PASTEUR (1822-1895), chimist de geniu, care In tinere(e a pus

bazele stereochimiei, iar ulterior a uite-meiat microbiologia. El nu a
identificat primul microbii, dar a demonstrat universalitatea vietii
microbiene. Prin acuitatea observatiilor sale si rigoarea experimentelor pe
care le-a initiat, el a dezvaluit un imens teritoriu al naturii, p&na atunci
ignorat, eel al microorganismelor. Primele studii au fost cele asupra
fermentatiei, curand "O
Pastenr ajungand la concluzia ca o serie de
reactii chimice
vitale
se
datoreaza
microbilor. In continuare, trep-tat si numai pe baza
unor probe extrem de dare, Pasteur a stabilit relafia
dintre o serie de germeni microbieni si uncle boli.
La uidemnui imperativ al maestrului sau, Dnmas, el
a mceput mai mtai cercetarile asupra unei boli ce
afecta viermele de matase, descoperind m scurt timp
"corpusculir generatori ai bolii. In continuare,
Pasteur studiaza antraxul si rabia, iar in 1888, dupa
realizarea vaccinului impotriva turbarii, la Paris,
este fondatorul Institutultti ce li poarta numele. Se
deschidea o noua era in medicina.
OBIECTIV, adj., S. n. / objectif, -ive, adj., s. m. / objective. [Lot.
obiectum, de. la. obicere = a arunca m fata, a pune. tnainte., a
e.?(pune.] 1) Care are raport cu lumea exterioara si poate fi
revelat prin simturi. Simptomele o. sunt observate de medic, iar
cele subjective sunt percepute doar de pacient. V. semn si
simptom. 2) Lentila sau sistem de lentile care, la o luneta sau la
un microscop, sunt situate de partea obiectului de examinat. 0.
microscopului este constituit dintr-un sistem de lentile, alcatuit din
lentila o. si o serie de lentile corectoare de *aberatii. Exista mai
multe tipuri de o. si, Tn primul rand, o. uscate si o. umecle (cu
imersie). V. si microscop.
OBISNUINTA, s. f. / accoutumance, s. f. / acquired tole-. ranee.
['Buig. obicaf = oBicei] Sin.: toleranta (v.).
OBLITERARE, s. f. / obliteration, s. f. / obliteration. [Lot.
oblitteratio, -onis = fte.rge.re. din. nwnwrw., idtare, de. (a oblitterare = a fterge. [ite.re.te. (oh = in fata; littera = [Herd).] Diminuarea sau suprimarea unei cavitati sau a unui conduct, prin
astuparea cu o materie solida (obturatie) sau prin apro-pierea si
fuziunea peretilor sai (ocluzie).
OBNUBILARE, s. f. / obnubilation, s. f. / obnubilation. [Lot.
obnubilatio, -onis = innowwe., de. [a ohnubilare = a acoperi cu
un nor (ob = in fata; nubila, -orum = nori).} Stare de apatie, de
torpoare, cu tulburarea starii de constienta, Tn care functiile
psihice sunt Tncetinite, iar pragul perceptiei este cres-cut. Ca
urmare, contactui si orientarea Tn mediul ambiant sunt
diminuate. Se observa indeosebi Tn epilepsie si in sindroamele
postcomotjonale.
OBOSEALA, s. f. / fatigue, s. f. / fatigue. ['Bulg. obosefa =
ohose-ala.} Stare tranzitorie, consecinta unui efort fizic sau intelectual, caracterizata prin scaderea potentialului functional al
organismului si printr-o senzatie subiectiva caracteristica de
indiferenia si incapacitate de actiune. Exista si fenomene de o.
localizata. Ex.: 1) 0. de acomodatie, o. muschiului ciliar. 2) 0.
oculara, surmenaj ocular, dupa eforturi vizuale etc.
OBRAZ, s. m. / joue, s. f. / cheek. NA: bucca, mala, gena. [S(.
ol'razu = obraz,.} Portiunea anterioara a fetei, simetrica, formand
peretele lateral al cavitatii bucale. Cuprinde in grosh mea sa
numerosi muschi pielosi cu rol in diferitele expresii ale fetei, Tn
*fizionomie.
OBSEDANT, adj. / obs6dant, -e, adj. / obsessive. [Lat. obsidere
= a ocupa un [oc, a asedia, de. (a ob = in fafS, sedere = a face.
sa se. aseze. (a la:.] Care revine Tn memorie si se impune
irezistibil atentiei subiectului, care constituie cauza unei *obsesii.
Ex.: idee o., zgomot o.
677

OBSESIE
OBSESIE, s. f. / obsession, s. f. / obsession. [Lot. obses-sio,
-onis = ase-dwe, de (a. obsidere = a ocupa un ioc, a. ase-dia
(ob = in fata; sedere = a face sa se afnax (a Coc).} Prezenta
unor idei, amintiri sau actiuni care se impun Tmpotri-va vointei
subiectului pe primul plan al gandirii, Tn once moment, Tn ciuda
caracterului absurd, recunoscut de subject. Se disting trei man
tipuri de o.: 1) 0. ideative: idei culpabi-lizante sau neplacute care
au ca subject greseli anterioare, fraze obscene, calcule mentale
interminabile (*aritmomanie), Tndoiala permanenta etc. 2) 0.
fobice: teama specifica de obiect sau de situatie, existand Tn
absenta acestora, spre deosebire de *fobie. 3) 0. impulsive:
teama de a face un act reprobabil, mai mult sau mai putin grav.
OBSTETRICAL, adj. / obstetrical, adj. / obstetrical. [Lot.
obstetricius, de. Co. obstetrix, -icis = moofd (ob = in fata,
stare = a sta).\ Care se afla Tn relatie cu sarcina si nasterea.
OBSTETRICA, s. f. / obstctrique, s. f. / obstetrics. [Lot.
obsletrix, -icis = moafa, de [a ob = in fafa, stare = a sta.}
Ramura a medicinei care are ca domenii de studiu si de activitate medicals spedalizata sarcina, nasterea si perioada care
urmeaza nasterii.
OBSTRUCTIE, s. f. / obstruction, s. f. / obstruction. [Lat.
obstructio, -onis = obw-t care. mpiedua wde.re.0, de. (a
obstruere = a Clara, a construi in fata.} Obstacol functional
(spasm) sau organic (intrinsec sau extrinsec) care Tmpiedica
circulatia materiilor solide sau lichide la nivelul unui conduct din
organism.
OBTURATOR, adj., s. n. / obturateur, -trice, adj., s. m. /
obturator. [Lat. obturare = a astupa.] 1) Despre o structura
naturala (anatomica) sau artificiala care Tnchide temporar sau
definitiv o fanta, o deschidere. Ex.: membrana o., muschi o.,
diafragm o. 2) Aparat, dispozitiv, placa etc. cu care pot fi realizate *obturatii.
OBTURATIE, s. f. / obturation, s. f. / obturation. [Lat. ohtu-ratio,
-onis = astupare, de. (a obturare = a astupa,] 1) Inchiderea cu
ajutorul unui aparat sau dispozitiv (obturator) a unei deschideri
congenitale sau accidentale, indeosebi la nivelul "boltii palatine.
2) Ocluzia intestinului printr-un corp strain inghitit sau introdus
prin rect.
OBTURATIE DENTARA / obturation dentaire / filling. RezultatuI
actiunii de Tnchidere ermetica a unei cavitati dentare, pregatita In
prealabil cu un material solid, care substituie datorita duritatii sale
portiunea absenta din dinte.
OCCIPITAL, adj., s. n. / occipital, -ale, -aux, adj., s. m. /
occipital. [Lat. occiput, -itis = ceafa,} 1) Care se refera sau
apartine *occiputului. Ex.: regiune o., protuberanta o. 2) Lobul o.:
(v.). 3) Osu/ o.: v. tab. anat. - oase.
OCCIPUT, s. n. / occiput, s. m. / occiput. NA: occiput. [Lat.
occiput, -itis = c-eafa,} Regiunea posterioara a capului.
OCHELARI, s. m. pi. / verres correcteurs / eye-glasses,
spectacles. [Lot. ocularis = referitor (a ochi, de la. oculus =
ochi.} Dispozitiv optic format dintr-o pereche de lentile fixate tntro rama, care se pune la ochi cu scopul de a corecta un defect de
vedere, de a apara ochii de praf sau de lumina prea puternica.
OCHI, s. m. / oeil, pi. yeux, s. m. / eye. NA: oculus, pi. oculi.
[Lat. oculus = ochi.} Organul vederii, formatiune anatomica
pereche, alcatuita din 'globul ocular si anexele sale. V. glob
ocular, cornee, sclerotica, cristalin, retina, nerv oculo-motor, nerv
optic, vedere.
OCHI DIRECTOR / oeil directeur / master eye. In vederea
binoculara normala, o. dominant, care exercita o predominanta
fiziologica. Ex.: o. utilizat pentru a fixa mira (linia de ochire).
OCHI DE PISICA AMAUROTIC / oeil de chat amaurotique /
cat's eye, amaurosis. "Cecitate unilaterala care se Tnsoteste
678

OCTREOTID
de un aspect stralucitor al pupilei. Se observa tndeosebi in
retinoblastom.
OCHI SIMPATIZANT / oeil sympathisant / sympathizing eye.
0. nelezat, care va suferi alterari secundare in cursul
*oftalmiei simpatice.
OCITOCIC, adj., s. n. / ocytocique, adj., s. m. / oxytocic. [Cjr.
okys sau oxys = re.pe.de.; tokos = nafte.re,.} (Substanta) care
stimuleaza contractiile muschiului neted uterin, deter-minand fie
contractii fazice, fie contractura uterina si acce-lerand astfel
travaliul, Contractia miometrului comprima sinu-surile venoase
locale, de unde utilizarea o. pentru oprirea unei "menoragii sau
*metroragii.
OCITOCINA, s. f. / ocytocine, s. f. / oxytocin. \Cjr. okys sau.
oxys = repede.; tokos = naftere., -ina.} (DCI) Sin.: oxitodna
(v.).
OCLUZAL, adj. / occlusal, adj. / morsal, occlusal. [Lat.
occlusus = inchis, de [a occludere = a mcfwie fi cfciudere = a
include.} Despre suprafata dintelui la nivelul careia se
realizeaza ocluzia (v. ocluzie, 3). Fata o. a unui dinte se
numeste si fata trituranta.
OCLUZIE, s. f. / occlusion, s. f. / occlusion. [Lot. medievald
occlusio, -onis, de (a occludere = a inchide fi claudere = a
include.} 1) *0bliterarea unui conduct sau a unui orificiu (ex.:
o. colului uterin). 2) Reducerea dimensiunilor unei deschideri prin
apropierea rebordurilor acesteia (ex.: o. fantei palpebrale, o.
buzelor). 3) In stomatologie, o. se numeste raportui static sau
dinamic Tntre arcadele dentare, indiferent de rapoartele
mandibulotemporale. 0. dentara reprezinta raportui stabilit prin
contactui fetelor ocluzale a doi dinti sau a doua grupe de dinti ai
maxilarului superior si, respectiv, ai mandibulei. 0. dentara
normala se numeste si eugnatie. V. si maloduzie.
OCLUZIE INTESTINALA / occlusion intestinale / ileus, intestinal occlusion. Oprirea tranzitului intestinal pentru materii
fecale si gaze. 0. i. poate fi acuta (eel mai frecvent) sau cronica, dinamica (prin spasm intestinal) sau mecanica, prin compresiune din exteriorul intestinului (strangulare prin bride,
aderente, tumori de vecinatate) sau prin obliterarea lumenului
intestinal. 0. i. prin oprirea peristaltismului intestinal se numeste
*ileus paralitic. Sin.: ileus.
OCLUZIE OCULARA / occlusion oculaire / blinded eye.
Acoperirea unui ochi pentru a solicita celalalt ochi (Tn *ambliopie) sau pentru a elimina una din imagini (in *diplopie).
OCLUZIV, adj. / occlusif, -ive, adj. / occlusive, occluding. [Lat.
occlusus, de. [a occludere = a Include, fi claudere = a
incfiide.} Care se refera la *ocluzie, care o produce.
OCRONOZA, s. f. / ochronose, s. f. / ochronosis. [Gr. okhros
= gafben pai; nosos = hoota.} Stare patologica in care
cartilajele, tesutui conjunctiv si uneori pielea au culoare bruna,
Cauze: excesul de fenoli Tn organism (in acest caz urina devine
neagra in contact cu aerul) sau incapacitatea de metabolizare a
acidului homogentizinic (*alcaptonurie).
OCTOPAMINA, s. f. / octopamine, s. f. / octopamine. Analog
structural al "noradrenalinei, care se acumuleaza Tn organism
Tn cursul tratamentelor cu inhibitori ai *monoaminoxidazei $i
actioneaza ca un fals 'neurotransmitator la nivel sinaptic.
OCTREOTID, s. n. / octreotide, s. m. / octreotide. (OCI) Analog
al 'somatostatinei, octapeptid de sinteza cu o punte disulfurica
localizata intre aminoacizii 2 $i 7 ai lantului pep-tidic. 0. prezinta
afinitate mare pentru receptorii somatostatinei, tndeosebi pentru
receptorul de tip 2. El poseda aceleasi pro-prietati inhibitoare ca
si somatostatina asupra secretiei de TSH si GH, fiind, de aceea,
util In tratamentui adenoamelor hipofi-zare somatotrope si
tireotrope, ca si in tratamentui tumorilor endocrine digestive.
Durata lunga de viata (120 de minute) si rezistenta o. la
enzimele de degradare permit administrarea

OCULAR

OFTALMIE
SIMPATICA

sa subcutanata. 0. radiomarcat este utilizat in "scintigrafia ODONTORADIONECROZA, s. f. / odontoradio-necrose, s. f. /

unor tumori neuroendocrine.
odontoradionecrosis. [gr. odous, odontos = dinte.; (at. radius
OCULAR, adj., s. n. / oculaire, adj., s. m. / ocular (1), eyepiece
= razd; gr. nekrosis = nwrtificttre, de. [a nekros = mort.] Forma
(2). [Lat. ocularius = referitor [a ocM, de. [a oculus = octii] 1)
particulara de carie dentara survenita dupa iradie-rea maxilarelor
Care se refera la ochi, indeosebi din punct de vedere anatomic.
Tn cursul *radioterapiei.
Sin.: oftalmic. 2) Parte a sistemului optic al unui microscop prin ODONTORAGIE, s. f. / odontorragie, s. f. / odontorrhagia. [<^r.
care observatorul priveste pentru exa-minarea preparatului. V.
odous, odontos = dinte; rhegnynai = a fdfm, a izfiw.-ni]
si microscop.
Hemoragie cu originea la nivelul alveolelor dentare, dupa o
OCULOGIR, adj. / oculogyre, adj. / oculogyric. [Lat. oculus =
extractie dentara.
ochi; gyrare = a intoarce in cere, de. [a. gr. gyros, [at. gyms = ODONTOSCLEROZA, s. f. / odontosclerose, s. f. / odoncere.] 1) Despre centrii nervosi si muschii care au rol de rotatie a
tosclerosis. [Cfr. odous, odontos = dinte; sklerosis = inform,
globilor oculari. Sin.: oftalmogir. 2) Referitor la miscanea rotatorie
de (a skleros = tare; dur.[ Proces degenerativ sclerogen locaa globilor oculari.
lizat la nivelul pulpei dentare.
OCULOMOTOR, adj. / oculomoteur, -trice, adj. / oculomo-tor. ODORAT, s. n. / odorat, s. m. / smell. [Lot. odoratus = simfui
[Lat. oculus = ochi; motor, -oris = eel can pune in mifcare, de.
mirosuiuil de. la odor, -oris = miros.} SimtuI prin care se percep
la. movere = a mifca,} Cu referire la structurile anatomice cu rol
mirosurile. Receptorii olfactiei sunt localizati mtr-o regiune
Tn mobilitatea globului ocular (nerv, muscni). V. tab. anat. - nervi
particulara a mucoasei nazale, membrana mucoasei olfactive, cu
si tab. anat. - muschi.
pigmentatie galbena. La caini si la alte animate cu olfactia foarte
OCULOPALPEBRAL, adj. / oculo-palpebral, -ale, -aux, adj. /
dezvoltata, regiunea acoperita prin aceasta membrana este
oculopalpebral. [Lot. oculus = ochi; palpebralis = referitor ia
foarte Tntinsa. La om ea se rezuma doar la o arie de 5 cm 2, pe
pieoapa, de. ta paJpebra = pkoapa.} Care implica ochiul sj
peretele cavitatii nazale, aproape de septum. Exista 10-20
pleoapa.
milioane de celule receptoare, fiecare receptor olfactiv fiind un
ODDITA, s. f. / oddite, s. f. / odditis. [Ruggero Oddi, medic
neuron. Axonii neuronilor receptori ajung la lama ciuruita a
Italian, 'SoCogna, 1864-1913; -ita.] Leziune inflamatorie a
etmoidului si penetreaza Tn bulbii olfactivi. Se afirma ca nu exista
*sfincterului Oddi cu o simptomatologie asemanatoare celei a
zona de proiectie neocorticala pentru olfactie, dar numeroase
"litiazei coledociene. Uneori se Tnsoteste cu o insuficienta panstudii probeaza ca semnificatia simtului o. la om este mult mai
creatica.
extinsa decat s-ar presupune obser-vand slaba reprezentare a
ODIHNA, s. f. / repos, s. m. / pause, rest. \'Sutg. otdihaa
receptorilor olfactivi. Sin.: miros.
= odHlna,] Repaus psihofizic. 0. activa Tnseamna ceea ce
ODORIMETRIE, s. f. / odorimetrie, s. f. / odorimetry. [Lat. odor,
spunea candva George Enescu: "Odihneste-te de o munca
-oris = miros; gr. metron = maswa.} Determinarea gradului de
prin alta munca".
percepere a senzatiilor olfactive.
ODINOFAGIE, s. f. / odynophagie, s. f. / odynophagia. [Qr.
OENOLISM, s. n. / oenilisme, s. m. / (o)enilism. [C]r. oinos =
odyne = dwvre; phugein = a manc-a.} Dificultate Tn deglutitie,
vin; -ism.] Forma de alcoolism cronic prin abuz exclusiv de vin.
Insotita de durere. Sin. partial: disfagie (v.).
OENOMANIE, s. f. / oenomanie, s. f. / (o)enomania. [(yr. oinos
ODONTALGIE, s. f. / odontalgie, s. f. / odontalgia, toothache,
= vin; mania = ne.6u.nie.] Impulsul morbid, tentatia nestapanita
odontia. [Qr. odous, odontos = dinte; atgos = du.re.re.]
de a bea vin.
Once senzatie algica care se proiecteaza si este resimtita la
OFICINAL, adj. / officinal, -ale, -aux, adj. / officinal. [Lat.
nivelul unuia sau mai multor dinti.
officina = pra.vaiu, spafiu, loc unde se pre-pard un produs.]
ODONTOBLAST, s. n. / odontoblaste, s. m. / odontoblast.
Despre medicamentele ale caror compozitie si mod de prepa[Gr. odous, odontos = dinte; blastos = germen} Element celurare sunt Tnscrise Tntr-o farmacopee ofidala, spre deosebire de
lar al *pulpei dentare, rezultat prin diferentierea celulelor mepreparatele *magistrale. Medicamentele o. se prepara in farmade
zenchimale din papila germenului dentar, avand rol tn forsi se pot elibera bolnavului imediat. Ant.: magistral.
marea dentinei.
OFIDISM, s. n. / ophidisme, s. m. / ophidism. [Qr. ophidian =
ODONTOCIE, s. f. / odontocie, s. f. / odontocia. [Qr. odous,
sarpe mic, dim. de. la ophis, -eos = sarpe; -ism.] Otravirea prin
odontos = dinte.; okys = re.pede.} Diminuarea consistentei
*venin de sarpe.
dintilor, care favorizeaza dezvoltarea cariilor. Este determinata
OFTALMIC, adj. / ophtalmique, adj. / ophthalmic. [Qr. ophde decaldfierea dintilor.
thalmikos = referitor (a ochi, de. la. ophthalmos = ocfii] Cu
ODONTOGENIE, s. f. / odontogenie, s. f. / odontogeny. [Qr.
referire la ochi, Tn relatie cu ochiul. Ex.: nerv o.
odous, odontos = dinte.; gennan = a produce.} Formarea OFTALMIA ZAPEZILOR / ophtalmie des nelges / snow
foli- '
blindness. *Keratoconjunctivita acuta bilaterala determinata de
culilor dentari si a dintilor.
actiunea 'radiatiilor ultraviolete, prin expunerea la lumina cu ochii
ODONTOID, adj. / odontoide, adj. / odontoid. [Qr. odous,
neprotejati Tn regiunile muntoase Tnalte. 0. z. se mani-festa prin
odontos = dinte; eidos = forma..] Care prezinta forma unui
'fotofobie, *blefarospasm si lacrimare, debuteaza Tn cateva ore
dinte. Ex.: apofiza o. a axisului.
de la expunere si se vindeca Tn cateva zile.
ODONTOLIT, s. m. / odontolithe, s. m. / odontolith. {Cjr.
OFTALMIE, s. f. / ophtalmie, s. f. / ophthalmia. \Cjr. ophthalmos
odous, odontos = dinte; lithos = piatro.] Concretiune cal= octii] Once afectiune inflamatorie a ochiului. Ter-menul este
caroasa pe un dinte.
utilizat indeosebi pentru unele inflamatii oculare severe, care
ODONTOLOGIE, s. f. / odontologie, s. f. / odontology. [r.
intereseaza mai multe membrane ale ochiului sau globul ocular
odous, odontos = dinte; logos = ftttnta.} Studiul dintilor norTn totalitate.
mali si patologici.
OFTALMIE SIMPATICA / ophtalmie sympathique / sympathetic
ODONTOM, s. n. / odontome, s. m. / odontoma, odontome.
ophthalmia. *Uveita grava a ochiului sanatos dupa o plaga
[Gr. odous, odontos = dinte.; -oma.} Sin.: dentom (v.).
penetranta (chiar minima, afectand doar *uveea) a celuilalt ochi.
ODONTOPOROZA, s. f. / odontoporose, s. f. / odontoporoNervul simpatic nu are nici un rol Tn o. s., iar termenul
sis. [Gr. odous, odontos = dinte.; poros = piatra poroasa;
"simpatica" evoca doar suferinta simultana a celor
-ozo.] *Distrofie dentara secundara (nervoasa sau neuroendocrina), caracterizata prin dezlipirea neregulata a smaltului
coronar decalcifiat.
679

OFTALMODINAMOMETRIE
doua organe simetrice. S-a demonstrat caracterul autoimun al
acestei leziuni. Inflamatia ochiului sanatos reprezinta o reactie
imuna mediata celular, declansata de antigeni normal sechestrati, care sunt eliberati in urma leziunii traumatice a ochiului. S-a
sustinut si un mecanism de autoimunizare fata de pig-mentui
uveal. V. si sindrom Harada.
OFTALMODINAMOMETRIE, s. f. / ophtalmodynamometrie, s. f.
/ ophthalmodynamometry. [Qr. ophthalmos = ochi;
dynamis = forfa; metron = masura.} Determinarea presiunii
sanguine in artera centrala a retinei, utilizand un *oftalmodinamometru (normal, 30-40 mmHg).
OFTALMODINAMOMETRU, s. n. / ophtalmodynamometre, s.
m. / oprithalmodynamometer. [Qr. ophthalmos = ochi;
dynamis = forfa; metron = masura.] Aparat utilizat In
oftalmodinamometrie, permitand exercitarea unei presiuni progresive si constant masurabile asupra globului ocular.
OFTALMODINIE, s. f. / ophtalmodynie, s. f. / ophthalmody-nia.
[Qr. ophthalmos = ochi; odyne = durere.} Durere la nivelul
globilor oculari.
OFTALMOGIR, adj. / ophtalmogyre, adj. / ophthalmogyric. [Gr.
ofihthalmos = ochi; [at. gyrare = a mtoarce in arc., de us. [at.
gyms, gr. gyros = COT..] Sin.: oculogir (v.).
OFTALMOLOGIE, s. f. / ophtalmologie, s. f. / ophthalmology.
\Cjr. ophthalmos = ocfii; logos = ftlinfa.} Spedalitate medicala
avand ca scop studiul, diagnosticul si tratamentui afectiunilor
ochiului si anexelor acestuia.
OFTALMOMALACIE, s. T. / ophtalmomalacie, s. f. / ophthalmomdiacia. [Gr. ophthalmos = ochi; malakia = mmuie.re,
de. ta malakus = moale,.} Atrofie a ochiului caracterizata prin
hipotonie accentuata, cu diminuarea globului ocular. 0. este
Tntotdeauna consecutiva unei alte boli, de regula de natura
inflamatorie.
OFTALMOMETRIE, s. f. / ophtalmometrie, S. f. / ophthalmometry. [Gr. ophthalmos = ocfu.; metron = masura.}
Determinarea instrumentala a indicilor de refractie de la nivelul
diverselor medii ale ochilor si, in special, a 'astigmatismului
cornean. Sin.: keratometrie.
OFTALMOMIAZA, s. f. / ophtalmomyase, s. f. / ophthalmomyasis. [Gr. ophthalmos = ocfu; myio = musc-a.; -aza.]
Infestare a ochiului sau a anexelor sale cu larve ale unor insecte
*diptere (muste).
OFTALMOMICOZA, s. f. / ophtalmomycose, s. f. / ophthalmomycosis, oculomycosis. [Gr. ophthalmos = ochi; mykes,
myketos = ciupeiva; -aza.} *Micoza a ochiului si a anexelor sale.
OFTALMOPLASTIE, s. f. / ophtalmoplastie, s. f. / ophthalmoplasty. [Gr. ophthalmos = ochi; plastos = modelat, de. [a
pJassein = a. forma, a modela} Interventie de chirurgie plas-tica
asupra globului ocular sau/si a anexelor acestuia.
OFTALMOPLEGIE, s. f. / ophtalmoplegie, s. f. / ophthalmoplegia. [Gr. ophthalmos = ochi; plege = [ovitwa} Paralizia unuia
sau mai multor muschi motori ai globului ocular. Forme:
1) 0. exoftalmica apare m cursul exoftalmiei basedowiene.
2) 0. externa, paralizia muschilor motori extraoculari. 3) 0. interna,
prin leziuni m nucleii de origine ai nervilor oculomo-tori. 4) 0.
progresiva, v. boala Graefe. V. si Tn continuare.
OFTALMOPLEGIE EXTERNA NUCLEARA PROGRESIVA /
ophtalmoplegie externe nucleaire progressive / nuclear
progressive ophthalmoplegia. Sin.: boala Graefe (v.).
OFTALMOPLEGIE PSEUDONUCLEARA / ophtalmoplegie
pseudonucleaire / pseudonuclear ophthalmoplegia. Sin.:
sindrom Tilling-Wernicke (v.).
OFTALMOPLEGIE SUPRANUCLEARA PROGRESIVA / ophtalmoplegie supranucleaire progressive / progressive supranuclear palsy. Sin.: sindrom Steele-Richardson-Olzewski (v.).
680

OLFACTIE
OFTALMORAGIE, s. f. / ophtalmorragie, s. f. / ophtalmorrhagia. [Qr. ophthalmos = ochi; rhegnynai = a fclfni, a
izfJucni\ Hemoragie oculara.
OPTALMOSCOP, s. n. / ophtalmoscope, s. m. / ophthalmoscope. [t^r. ophthalmos = ochi; skopos = obsen'ator, dt (a
skopein = a ve.de.ci, a e.^a-mina.} Instrument pentru examinarea interiorului ochiului, indeosebi a *fundului de ochi. Consta
dintr-o oglinda cu un orificiu central, prin care exami-natorul
priveste In interiorul ochiului. Ochiul este iluminat prin lumina
reflectata de oglinda, care revine spre ochiul exami-natorului prin
orificiul oglinzii. V. si oftalmosoopie.
OFTALMOSCOPIE, s. f. / ophtalmoscopie, s. f. / ophthalmoscopy. [Qr. ophthalmos = orhi; skopia = e.!ymwwrt, dt (a
skopein = a vedea, a e^amina.} Metoda care permite, datorita
transparentei mediilor oculare, observarea directa a retinei, a
papilei nervului optic si partial a coroidei, fiind posi-bila, de
asemenea, aprecierea transparentei mediilor. 0. permite
aprecierea sistemului vascular retinian si, prin comparatie, a
celui cerebral, examenul *fundului de ochi furnizand infor-matii
utile, in afara oftalmologiei, in neurologie, ca si m cazul unor boli
cu rasunet local, cum este hipertensiunea arteriala. Examenul
oftalmoscopic poate fi direct, indirect sau stereoscopic, cand se
obtine o imagine tridimensionala. V. si oftal-moscop.
OFTALMOTOMIE, s. f. / ophtalmotomie, s. f. / ophthalmo-tomy.
[Qr. ophthalmos = ochi; tome = tCMre., secftum, de. ia
temaeia = a taia,] Incizie chirurgicala la nivelul globului ocular.
OFTAT, s. n. / soupir, s. m. / sigh. [^eoffr. ahti = dorinfa
arzdtoare.] Inspiratie brusca si profunda, care Tntrerupe ritmul
normal respirator; se Tnsoteste de neliniste, uneori de senzatie
de lipsa de aer. Exprima dereglarea nervoasa a respiratiei,
"sindromul suspinului" fiind o forma a nevrozei respiratorii.
OGLINDA, s. f. / miroir, s. m. / mirror. [Si. oglendati = a se.
ogdndi} Suprafata lucioasa, plana sau sferica, cu propri-etatea
de a reflecta lumina: 1) 0. dentara are un maner me-talic si o
oglinda rotunda de 1,5-3 cm diametru. 2) 0. frontala, Tn
otorinolaringologie, plana, cu un orificiu central si o sursa de
lumina reflectata in cavitatile organelor studiate. 3) 0. laringiana,
cu care se face examinarea indirecta a laringelui. 4) 0. de
schiascopie, plana sau concava, pentru examinarea refractiei.
OIDIOMICOZA, s. f. / oidiomycose, s. f. / oidiomycosis. [Lot.
oidium, dm gr. oon = ow gr. mykes, myketos = dupe-rco.] Sin.:
candidoza (v.).
OLECRAN, s. n. / olecrane, s. m. / olecranon. NA: olecra-non.
[Cjr. olekranon = cot, de. la olene = cot, kranioa = cram.u.1
cap.] V. cubitus, tab. anat. - oase.
OLEOM, s. n. / oleome, s. m. / oleoma, oil granuloma. [Lot.
oleum = uiel; -oma.] Nodul sau placard intradermic si hipodermic rezultat consecutiv introducerii in piele a unui corp gras
care nu se resoarbe si care induce o reactie de corp strain.
TesutuI de reactie se poate extinde de-a lungul anilor si poate
eventual sa ulcereze. 0 reactie asemanatoare poate fi determinata de substante macromoleculare si siliconi.
OLEOTORAX, s. n. / oleothorax, s. m. / oleothorax. [Lot. oleum
= u[ei; (at. thorax, -icis, gr. thorax, -akos = toraa\ Injectarea
unei substante uleioase intrapleural, in cursul *pneu-motoraxului
terapeutic. Scop: reducerea revarsatului si impiedi-carea
simfizei.
OLFACTOMETRIE, s. f. / olfactometrie, s. f. / olfactometry.
[Lot. olfactus = mims; gr. metron = nwsurS.] Determinarea
gradului de sensibilitate a simtului mirosului.
OLFACTIE, s. f. / olfaction, s. f. / olfaction. [Lot. olfactus =
miros.} 1) Functionarea aparatului olfactiv. V. odorat. 2) De-

OLIGOAMNIOS
numire generica pentru procesele neurochimice care stau la
baza simtului mirosului. 3) 0. hematogena, perceperea mirosurilor unor substante introduse Tn circulatia sanguina. 4) 0.
retrograda, perceperea mirosurilor de origine endogena.
OLIGOAMNIOS, s. n. / oligoamnios, s. m. / oligohydram-nios.
[Qr. oligos = pufin; amnion = ttie.mfira.nd a fatului,} Existenta
unei cantitati de lichid amniotic sub 200 ml. Adesea coexist^ cu
malformatii fetale, na?terea fiind prelungita. Sin.:
oligohidramnios.
OLIGOANURIE, s. f. / oligo-anurie, s. f. / oligo.anuria. [C,r.
oligos = pufin; an - priv.; ouron = urina,] Diminuarea extrema a
*diurezei, la limita suprimarii totale a acesteia.
OLIGOASTENOSPERMIE, s. f. / oligoastheno-spermie, s. f. /
oligoasthenospermia. [Cjr. oligos = pufin; asthenos = fara
putere, de [a a - priv., sthenos = forfa, pu.te.re; sperma, citos
= sdmdn-fa.] *01igospermie asociata cu diminuarea mo-bilitatii
*spermatozoizilor si a duratei de viata a acestora.
OLIGOCITEMIE, s. f. / oligocytemie, s. f. / cytopenia. [Cfr.
oligos = pufin; kytos = ce[uta; haima, -citos = sd-nge.}
Diminuarea numarului de eritrocite si de leucocite din sange.
Uneori, termenul este utilizat (incorect) cu sensul de scadere a
volumului eritrocitar total.
OLIGODENDROCIT, s. n. / oligodendrocyte, s. m. / oligodendrocyte. [Qr. oligos = pufin; dendron = arbors., kytos =
c.du[d.\ Sin.: oligodendroglie (v.).
OLIGODENDROGLIE, s. f. / oligodendroglie, s. f. / oligodendroglia. {(jr. oligos = pufin; dcndron = arbore; glia = del}
Celula de suport, mica, situata Tn jurul neuronilor, intre fibrele
nervoase (sateliti perineurali) si Tn lungul vaselor de sange
(sateliti perivasculari). Sin.: oligodendrocit.
OLIGODENDROGLIOM, s. n. / oligodendrogliome, s. m. /
oligodendroglioma. [Cjr. oligos = pufin; (lendron = ardore;
glia = ctei; -oma.} Forma de *gliom cu evolutie frecvent maligna.
Anatomopatologic, este format din celule mici, cu nucleu rotund
(asemanatoare *oligodendrogliilor). Localizarea de predilectie
este reprezentata de *lobul parietal.
OLIGODINAMIC, adj. / oligodynamique, adj. / oligodynamic.
{Cjr. oligos = pufin; dynamis = forfa,] Care este activ in cantitati
foarte mici. Termenul este folosit ?ndeosebi cu referire la ionii
metalelor grele (Hg24', Ag^), pentru a descrie efectui toxic al
acestora asupra celulelor organismului.
OLIGODIPSIE, s. f. / oligodipsie, s. f. / oligodipsia. [gr. aligns
= pii-fin; dipsa = sets.] Scadere normals a senzatiei de sete.
OLIGODONTIE, s. f. / oligodontie, s. f. / oligodontia. [Qr.
oligos = pufin; odous, odontos = dinte.] Absenta mai multor
dinti, asociata sau nu cu *displazie ectodermica ereditara, manifestata indeosebi prin *hipotricoza si *hipohidroza.
OLIGOELEMENT, s. n. / oligo-element, s. m. / trace element.
[Cfr. oligos = pufin; [at. elementum = eCe.me.nt.] Denu-mire
data anumitor metale si metaloide a caror prezenta, in cantitati
extrem de mici, este indispensabila Tn ratia alimen-tara.
Enumerarea o.: fier, zinc, cupru, cobalt, crom, staniu, mangan,
molibden, nichel, vanadiu, siliciu, fluor, iod, seleniu.
OLIGOFAGIE, s. f. / oligophagie, s. f. / oligophagia. {Cjr. aligns = pu-tin; {fhiigein = a mdw.a,] Diminuare anormala a *alimentatiei,
OLIGOFRENIE, s. f. / oligophrenie, s. f. / oligophrenia, [^r.
oligos = pufin; phren, phrenos = spirit, minte.} Oprirea sau
insuficienta dezvoltare a facultatilor mentale. Are trei stadii:
'debilitate mentala, *imbecilitate si 'idiotie. Tipuri de o.: *o.
fenilpiruvica; *o. polidistrofica.
OLIGOFRENIE FENILPIRUVICA / oligophrenie phenylpyruvique / phony Iketonuria. Sin.: fenilcetonurie (v.).

OLIVAR
OLIGOFRENIE POLIDISTROFICA / oligophrenie polydystrophique / polydystrophic oligophrenia. Sin.: boala Sanfilippo
(v.).
OLIGOHIDRAMNION, s. n. / oligohydramnion, s. m. / oligohydramnion. [^'r. oligos = pufin; hydor, hydatos = apd;
omnfon = tmm.bra.na a. fa.tufui\ Sin.: oligoamnios (v.).
OLIGOMENOREE, s. f. / oligomenorrhee, s. f. / oligomenorrh(o)ea. [(fr. oligos = putin; men, menos = [una; rhoia =
curgere, de la. rhein = a curge..} Diminuarea frecventei si/sau a
volumului menstrelor.
OLIGOMER, s. m. / oligomere, s. m. / oligomer. [Qr. oligos =
putin; meros = parte.] Molecula proteica alcatuita din mai multe
subunitati, reprezentate de lanturi polipeptidice legate Tntre ele
prin legaturi non-covalente sau covalente. 0. sunt denumiti Tn
functie de numarul subunitatilor: dimeri, trimeri, tetrameri,
pentameri etc.
OLIGONUCLEOTID, s. n. / oligonucleotide, . m. / oligonucleotide. [Qr. oligos = putin; tat. nucleus = sdmfiure, nw-Ceu.]
Secventa scurta sintetica de ADN utilizata ca *sonda sau
*amorsa Tn cursul reactiilor de *hibridare moleculara. V. si
amorsa.
OLIGONUCLEOTID ANTISENS / oligonucleotide antisens /
antisense oligonucleotide. *01igonucleotid care blocheazfi
sinteza proteinelor oprind traducerea ARN mesager in pro-teine.
Acest termen provine din denumirea sens a ARN mesager
normal. 0. a. se gasesc la *procariote sau sunt sinte-tizate Tn
scop terapeutic.
OLIGOPEPTID, s. n. / oligopeptide, s. m. / oligopeptid. [Qr.
oligos = pufin; prptos = copt, dige-rat, de (a pepsein = a gati}
*Peptid care indude un num5r mic de aminoadzi (sub 10).
OLIGOPNEE, s. f. / oligopnee, s. f. I oligopn(o)ea. [Cfr. oligos =
pufin; pnoia = respimfw, de [a pnein = a respim.} Diminuare
globala a 'ventilatiei pulmonare. Poate fi consecinta unei afectiuni
a centrilor nervosi respiratori, a muschilor sau a scheletului
toracic, a unui epansament pleural masiv sau a unei obezitati
marcate. 0. provoaca *hipercapnie.
OLIGOSPERIVIIE, s. f. / oligospermie, s. f. / oligospermia. [(^r.
oligos == putin; sperma, -atos = saindnta,] 1) Scaderea
numarului spermatozoizilor Tn ejaculat. 2) Cantitate mica de
ejaculat, prin scaderea secretiei prostatice. V. si prostata.
OLIGOTROFIE, s. f. / oligotrophie, s. f. / oligotrophy. (^r. oligos
= pupin; trophe = fira-nd, nutrifie.] 'Nutritie deficienta.
OLIGOZAHARIDE, s. n. pi. / oligosaccharides, s. m. pi. /
oligosaccharides. \(jr. oligos = pufin; [at. sacchurum, gr.
sakkharon = zafw.} Compus gluddic alcatuit dintr-un numar mic
de unitati monozaharidice.
OLIGOZAHARIDOZA, s. f. / oligosaccharidose, s. f. /
oligosaccharidosis. [Qr. oligos = pupin; [at. saccharum, gr.
sakkharon = sonar; -ozo] Denumire generica pentru un grup de
boli ereditare cauzate de un deficit enzimatic si caracte-rizate prin
eliminare urinara permanenta de *oligozaharide. Sunt cuprinse o
serie de boli ca *manozidoza, *fucozidoza,
*sialidozele, alte afectiuni din acest grup fiind Tn curs de descriere. Simptomele clinice sunt analoge celor din *mucopolizaharidoze, dar mai discrete.
OLIGURIE, s. f. / oligurie, s. f. / oliguria. f^T". oligos = pn-fin;
ouron = urina.] Diminuarea cantitatii de urina emisa ?n 24 de ore
(sub 800 ml). Mecanisme: 1) scaderea filtratului glomeru-lar; 2)
cresterea reabsorbtiei tubulare; 3) blocarea partiala a scurgerii
urinei spre vezica.
OLIVAR, adj. / olivaire, adj. / olivary. [Lot. olivarius = dt rndslim,
de la oliva = nuisCina.] 1) Care are forma unei olive, a unei
masline. 2) Care se refera la *oliva bulbarS. Ex.: fas-cicul o.
681

OLIVA
OLIVA, s. f. / olive, s. f. / olive. NA; oliva. [Lot. oliva =
masCina.} Formatiune anatomica proeminenta si rotunjita. 0.
bulbara: fiecare din cei doi nuclei cenusii ai bulbului, In conexiune cu caile vestibulare si cerebeloase. 0. cerebeloasa, sin.:
nucleu dentat (v.).
OMARTRITA, s. f. / omarthrite, s. f. / omarthritis. [Qr. omos =
umdr; arthron = articutafie; -ita\ Inflamatie a articulatiei
scapulohumerale, adica a umarului.
OMARTROZA, s. f. / omarthrose, s. f. / omarthritis. [Qr. omos =
wnar; arthron = articiiCttfM.; -ozo] Artroza a articulatiei
umarului.
OMBILIC, s. n. / ombilic, s. m. / umbilicus, navel. NA:
umbilicus. [Lot. umbilicus = bwic,\ Cicatrice consecutiva caderii
"cordonului ombilical, situata pe linia medians a peretelui
abdominal. 0. marcheaza locul unde se afla orificiul prin care
treceau Tnainte de nastere organele care legau fatui la
*placenta. Pop.: buric.
OMBILICARE, s. f. / ombilication, s. f. / umbilication. [Lot.
umbilicus = fluric..} 1) Adandtura Tn forma de *ombilic. 2)
Procesul de formare a unei depresiuni, de forma asema-natoare
ombilicului, In varful unei papule, vezicule sau pustule. 0.
mamelonului reprezinta infundarea mamelonului Tn are-ola
sanului.
OMBILICOPORTOGRAFIE, s. f. / ombilicoportographie, s. f. /
umbilicoportography. [Lot. umbilicus = buric; porta = poarta;
gr. graphein = a scrie:} Examen radiografic al sis-temului port
dupa injectarea unui produs de contrast iodat hidrosolubil cu
ajutorul unei sonde introduse la nivelul venei ombilicale, dupa
denudarea si recanalizarea acesteia.
OMENTAL, adj. / omental, -ale, -aux, adj. / omental. [Lot.
amentum = membrana care. mfafoara intestinele.} Care are
relatie cu *epiploonul.
OMENTITA, s. f. / omentite, s. f. / omentitis. [Lot. omen-tum =
me.m6ra.na care. mfafoara. intestine[e; -ita] Inflamatie a
*epiploonului.
OMENTECTOMIE, s. f. / omentectomie, s. f. / omentectomy.
[Lat. amentum = membrana care. mfafoara intestinele.; gr.
ektome --= crisis.] Rezectia chirurgicala a *marelui epiploon,
partiala sau totala.
OMENTOPEXIE, s. f. / omentopexie, s. f. / omentopexy. [Lat.
omeatum = membrana care mfafoara intestinele; gr. pexis =
fi^are..} Fixarea chirurgicala a *marelui epiploon la peretele
abdominal, Tn scopul crearii unei anastomoze venoase portocave.
OMENTOPLASTIE, s. f. / omentoplastie, s. f. / omentoplas-ty.
[Lat. amentum = membrana care. mfafoara intestinele; gr.
plastos = moddat, de. [a plassein = a forma, a modefa,}
Denumire generica a procedeelor prin care *marele epiploon
este utilizat ca material Tn chirurgia abdominala sau Tn chirurgia plastica. Sin.: epiploplastie.
OMENTOTOMIE, s. f. / omentotomie, s. f. / omentotomy. [Lat.
amentum = membrana care. mfafoara mtestinele; gr. tome =
tdiere, secfium, de [a. temnein = a taia.} Incizie a
*marelui epiploon, pentru a crea o cale de acces spre cavi-tatea
situata posterior epiploanelor.
OMENTUM, s. n. / omentum, s. m. / omentum. NA: omen-turn.
[Lat. amentum = membrana. can mfafoara intestinele..} Sin.:
epiploon (v.).
OMEPRAZOL, s. n. / omeprazole, s. m. / omeprazole. (DC!)
Substanta care actioneaza ca inhibitor specific al pompei de
protoni (HVK'-ATP-aza) de la nivelul celulelor parietale gas-trice.
0. provoaca astfel o puternica suprimare a secretiei acide, motiv
pentru
care
este
utilizat
Tn
tratamentui
ulcerelor
gastroduodenale evolutive.
682

OMOPLAT
OMFALECTOMIE, s. f. / omphalectomie, s. f. / omphalecto-my.
\CJT. omphalos = ombiCu'.; ektome = eyizie.) Tn cura herniei
ombilicale, operatie prin care se extirpa sacul herniar si
invelisurile sale dupa reducerea continutului in cavitatea
abdominala.
OMFALITA, s. f. / omphalite, s. f. / omphalitis. f^r. ompAa. /os =
ombiik; -ita] Infectie a 'ombilicului produsa Tn perioa-da de
cicatrizare a acestuia, deci Tn perioada neonatala. Este
aproape Tntotdeauna consecinta absentei asepsiei in momentul ligaturii cordonului la nastere sau in cazul pansamentelor
ulterioare.
OMFALOCEL, s. n. / omphalocele, s. f. / omphalocele, [^r.
omphalos = ombitic, kele = herme., tumora.] V. hernie ombilicala.
OMFALOMEZENTERIC, adj. / omphalo-mesenterique, adj. /
omphalomesenteric, omphalomesaraic. [Qr. omphalos =
ombiiic, mesas = (a. mijioc.,' enteron = intestin.] Care apartine
atat ombilicului, cat si mezenterului.
OMNIPRACTIC1AN, s. m. / omnipraticien, s. m. / general
practitioner. \Lat. omnis = oric.e,, in totaG.tate; gr. praktike =
prac.ticd, de (a prattein = a. actwtui,] Medic practician, de-numit
mai frecvent medic de medidna generala, generalist sau medic
de familie. Reprezinta pilonul asistentei medicale pri-mare. Sin.:
generalist.
OMODINIE, s. f. / douleur scapulaire / omodynia. \ijr. omos =
wnar; odyne = durere.] Sin.: scapulodinie (v.).
OMOGENAT, s. n. / homogenate, s. m. / homogenate. [T.
homos = ace-tafi; genos = origine.} Preparat tisular format din
fragmente celulare rezultate in urma distrugerii membranelor
citoplasmatice si ale organitelor intracelulare prin intermediul
unei lame metalice ascutite care se roteste cu frecventa mare
(dispozitivul utilizat fiind numit 'omogenizator Potter).
OMOGENIZATOR POTTER / appareil de Potter / Potter's
homogenizer. Aparat folosit pentru distrugerea netraumatizanta
a tesuturilor, Tn vederea separarii componentelor lor celulare.
Este alcatuit dintr-un tub Tngust de stida si un piston actionat de
un motor cu turatie mare. Pistonul se afunda progresiv in
interiorul tubului, determinand distrugerea celulelor, dar nu si a
componentelor intracelulare (nuclee, mitocondrii).0rganitele vor
putea fi ulterior separate prin *ultracentrifugare.
OMOLOG, adj. / homologue, adj. / homologous. [Ljr. homologos = in armonu, de la homos = acelafi, logos = mpcrt,
reCafie..] 1) In anatomia comparata, despre partile corpului care
corespund la diferite specii. Ex,; membrele anterioare ale
mamiferelor sunt o. Sin.; homeomorf. 2) Tn imunologie, despre
tesuturile, celulele, serul sanguin etc. apartinand unui individ de
aceeasi specie, dar dintr-o linie diferita (deci, cu un pa-trimoniu
genetic diferit) celei a subiectului considerat. Sin.: alo-genic.
OMOLOGIE, s. f. / homologie, s. f. / homology. [^r. homologos = in annonie, de. [a homos = aixiafi, logos = raport,
reCafie..} Similitudine a secventelor primare de aminoacizi ale
unor proteine sau a secventelor de baze ale unor gene. 0. pot
semnifica o origine comuna Tn cursul evolutiei. In cazul
proteinelor, aceleasi o. pot sugera o origine genetica comuna
sau, eventual, functii similare.
OMONIM, adj. / homonyme, adj. / hornonyrnous. [Lat.
homonymus = omonwn, din gr. homos = aceiafi, onyma =
nume.} In afara de semnificatia din limbajul comun: despre o
leziune sau o tulburare care afecteaza doua organe situate de
aceeasi parte, adica, ambele la dreapta sau la stanga fatS de
planul median.
OMOPLAT, s. n. / omoplate, s. f. / scapula. [Qr. omoolate =
omopfat.} Sin.: scapula (v.).

OMUSOR

OMUSOR, s. n. / luette du voile du palais / pendulous palate.

NA: uvula palatina. [Cat. homo, -inis = om; -user.]
Sin. pop pentru lueta (v.).
ONANIE, s. f. / onanisme, s. m. / onanism, coitus interruptus. [Onon = persona) 6i6[ic, ftui iw. luda, caruia i se.
atri6uie aceastd p[ai:ere. se-yyaia. sodtara ('SitGa; Gemza,
XXXVlII, 9).} Var.: onanism. Sin.: masturbatie (v.). 0. con-jugala:
coitui incomplet.
ONANISM. Var. pentru onanie (v.).
ONCOCERCOM, s. n. / onchocercome, s. m. / onchocercoma. [Gr. onkos = curfiuro, croset; kerkos = coada; -oma.\
Nodul indolor, neaderent la piele, dur, de consistenta fibroasa si
lipsit de reactie inflamatorie. De obicei multiplu, contine eel putin
un mascul si o femela de Onchocerca volvulus. V. oncocercoza.
ONCOCERCOZA, s. f. / onchocercose, s. f. / onchocercia-sis,
onchocercosis. [Gr. onkos = cwifiwa, croset; kerkos =
c.owta.1 -oza.] *Filarioza provocata de Onchocerca volvulus
raspandita In unele zone subtropicale. Se caracterizeaza prin
trei tipuri de leziuni: noduli sau 'oncocercoame, leziuni cuta-nate
pruriginoase acute sau cronice ('erizipel, *lichenificare,
pahidermie, *xerodermie, *acromie parazitara) sau/si leziuni
oculare, uneori cu evolutie spre *cecitate. Acestea din urma
determina gravitatea bolii. Sin.: boala Robles.
ONCOCIT, s. n. / oncocyte, s. m. / oncocyte. [Gr. onkos =
masa, tumora; kytos = celuia,} Celula epiteliala glandulara caracterizata printr-un nucleu mic, dens si o citoplasma acidofila,
foarte bogata In *mitocondrii, observabile Tn microscopic electronica prin transmisie.
ONCOCITOM, s. n. / oncocytome, s. m. / oncocytoma. [Gr.
oakos = masa, tumora; kytos = celula; -oma.} Neoplasm
benign format electiv din oncocite. 0. se poate localiza
indeosebi la nivelul tiroidei, glandelor salivare, bronhiilor si
rinichilor.
ONCOGEN, adj. / oncogene, adj. / oncogenic. [Gr. onkos =
masa, tumora; gennan = a produce..} Sin.: cancerigen (v.). Ex.:
virus o.
ONCOGENA, s. f. / oncogene, s. m. / oncogene. \Qr. oakos =
masa, tumora; genos = mom, urmas, gemratie. sau gennan =
a produce..] Una din numeroasele gene care, Tn anumite
circumstante, mai ales consecutiv unor modificari calitative
(*mutatie) sau cantitative (dereglare, hiperexpresie) participa la
una dintre etapele transformarii celulare maligne. Se deosebesc: o. virale si o. celulare. 0. virale (v-onc) sunt prezente in
*retrovirusuri. 0. celulare (c-onc) reprezinta forme mutante ale
unei gene normale (*protooncogene) implicate Tn controlul
cresterii sau al diviziunii celulare. Au fost descrise numeroase
o., stabilindu-se mijioacele de identificare ale acestora, ca si o
serie de cancere asociate (sau posibil asociate) cu o anu-mita
o. V. si antioncogena.
ONCOGENEZA, s. f. / oncogenese, s. f. / oncogenesis. [Gr.
onfcos = masa, tumora; genesis = prafucere, de. la gennan = a
produce.} V. cancerogeneza.
ONCOGRAF, s. n. / oncographe, s. m. / oncograph. [Gr. onkos
= masa, tumora; graphein = a .eerie.] Aparat pentru inasurarea
variatiilor de volum ale unui organ oarecare, ca unnare a
modificarilor sale vasculare.
ONCOLIPID, s. n. / oncolipide, s. m. / oncolipid. [Qr. onkos =
masa, tumora; Hpos = ffrasime.] Denumire generica pentru
lipoproteinele, cu structura variata, neindividualizata, decelate in
serul sanguin provenind de la unii pacienti afectati de un
cancer.
ONCOLOGIE, s. f. / oncologie, s. f. / oncology. [Cjr. onkos =
masa, tumora; logos = stHnfo,} Domeniu al medicinei care se
ocupa cu studiul tumorilor maligne. Se disting: o. gene

ONICOREXIS
ra/a, care cuprinde descrierea biologiei moleculare a can-cerului,
ca si principiile de diagnostic si tratament, si o. cli-nica, adica
aplicatiile o. generale Tn diferite specializari medicate si
chirurgicale.
ONCOSTATIC, adj. / oncostatique, adj. / oncostatic. [CfT.
onkos = masa, tumora; statikos = can. opr&ste, de. ia istanoi =
a pCasa, a face so. pina.] Despre un agent fizic sau chimic
(medicament) care opreste evolutia unei tumori.
ONCOTIC, adj. / oncotique, adj. / oncotic. {Qr. onkos = masa,
tumora.] V. presiune oncotica.
ONCOVIRUS, s. n. / oncovirus, s. m. / oncovirus. [Gr. onkos =
masa, tumora; [at. virus = venin, otrava.] Virus din fami-lia
'Retroviridae, alcatuind o subfamilie care include virusurile tumorii
mamare la soarece (virusul Bitner), ale leucemiilor si sarcoamelor
aviare (sarcomul Rous), ale leucemiilor si sar-coamelor de la
soarece, pisica, babuin, gibon (virusul Raucher, virusul Moloney).
0. exista sub doua stari: 1) Virus cu genom ARN, cu anvelopa si
infectios. 2) Provirus integrat Tn ADN-ul cromozomial al celulei
infectate si transmis asemenea unei gene celulare.
ONCTIUNE, s. f. / onction, s. f. / unction, inunction. [Lot.
unctio, -onis = wige-rv, de. ia ungere = a unffe.] Actiune de
ungere cu un ulei, o pomada, o alifie.
ONICATROFIE, s. f. / onycatrophie, s. f. / onycatrophia. [^r.
onyx, onykhos = ungfue.; a - prw.; trophe = firana, nutrifw.]
Subtierea unghiei, care ia un aspect papiraceu, cu suprafata
ondulata.
ONICODISPLAZIE, s. f. / onychodysplasie, s. f. / onychodysplasia. [Qr. onyx, onykhos = ungfiie.; dys = greu, difi-cil;
picisis = mode[are, de [a plassein = a forma, a modem,]
Hipoplazie sau absenta a unghiilor mainilor si picioarelor, Tn
cadrul 'sindromului unghii-rotule.
ONICODISTROFIE, s. f. / onychodystrophie, s. f. / onychodystrophy. \Cjr. onyx, onykhos = urufliie; dys = grvu, dificu.; irophe = firana, nutrifie.} *Distrofie a unghiilor care poate
aparea fie ca un defect congenital, fie ca urmare a altor boli
dobandite. '
ONICOFAGIE, s. f. / onychophagie, s. f. / onychophagy. [<^r.
onyx, onykhos = unghie; phagein = a manca,} Tic nervos, mai
fercvent la copii, de roadere continua a unghiilor.
ONICOGRIFOZA, s. f. / onychogryphose, s. f. / onychogryposis. \Gr. onyx, onykhos = ungfiie; fr. griffe, din fr. Veche. gnf
= laba; -oza ] Crestere anormala a unghiilor, care se curbeaza
usor posterior sau anterior. Se observa la degetele picioarelor,
Tndeosebi la varstnici, dar si in *nevrite sau Tn cazul prezentei
*varicelor. Sin.: onicogripoza.
ONICOGRIPOZA, s. f. / onychogrypose, s. f. / onychogry-posis.
f^'r. onyx, onykhof, = ungfrn; gr. gryposis = indoire, iih-ov.wrt^
-oza.} Sin.; onicogrifoza (v.).
ONICOLIZA, s. f. / onycholyse, s. f. / onycholysis. [C,r. onyx,
onykhos = ur^fftie.; lysis = distrugere., de Ca lyein = a distnufe..} Dezlipire spontana a unghiei din patui sau. Forma profesionala: o. semilunara a spalatoreselor.
ONICOMSCOZA, s. f. / onychomycose, s. f. / onychomyco-sis.
[^'r. onyx, onykhos = ungfiie; mykes, myketos = ciu-perc.a;
o7.d.} Leziune produsa la nivelul unghiilor de o ciu-perca
parazita, fie Acharion schoenleinii, fie un Trichophyton.
ONICOPATSE, s. f. / onychopathie, s. f. / onychopathy. [r.
onyx, c.'nvkhos = ungkie.; pathos = boata} Termen generic
pentru once boala a unghiilor. V. si onicoza.
ONICOREX'S, s. n. / onychorrhexis, s. f. / onychorrhexis. \Gr.
on'.Tc, onykhos = wif/hie; rhexis = mptura, destramare.}
Fragilitatea si' subtierea unghiilor, consecinta a unor fisuri longitudinate prin: traumatisme, Tmbolnaviri profesionale, eczema,
peiada.
683

ONICOSCHIZIE

ONICOSCHIZIE, s. f. / onycoschizie, s. f. / onyco-schizia. [Gr.

onyx, onykhos = ungtw; skhisis = despicatura, de. la. skhizein
= a despica} Decolare sau fisurare a unghiilor.
ONICOZA, s. f. / onychose, s. f. / onychosis. [Gr. onyx,
onykhos = ungfue; -ozo.] Orice tulburare distrofica a unghiilor.
ONIRIC, adj. / onirique, adj. / oniric. [Qr. onelros = vis.] Care se
afia In relatie cu visele.
ONIRISM, s. n. / onirisme, s. m. / oneirism. [Gr. oaeiros = vis;
-ism.] Complex de simptome psihice, subacute sau acute, care
apar Tntr-un context de *confuzie mentala. Se caracte-rizeaza
prin "haludnatii: vizuale, ale sensibilitatii generate sau la nivel
muscular (senzatie de cadere, de deplasare rapida), cenestezice,
uneori auditive. 0. poate fi provocat de intoxi-catia alcoolica. Sin.:
delir oniric.
ONIROID, adj. / oniro'ide, adj. / oneiroid, oniroid. [Gr. oneiros =
vis; eidos = forma.] Despre o stare psihica, acuta sau sub-acuta,
apropiata de vis, msotita de scaderea vigilentei, Tn cadrul careia
apar iluzii, haludnatii pe care subiectui Ie con-?tientizeaza, Tntr-o
atmosfera de angoasa si depersonalizare.
ONIXIS, s. n. / onyxis, s. m. / onyxis. [Gr. onyx, onykhos =
ungtw.} Afectare a unghiilor determinata de inflamatia der-mului
subungheal, eel mai frecvent din cauza *dermatofitelor,
ONOMATOMANIE, s. f. / onomatomanie, s. f. / onomato-mania.
\Gr. onoma, -atos = denumire; mania = nefiunie.} Tendinta
obsesiva a unui subiect de a-si aminti numele tutu-ror
persoanelor pe care acesta le-a vazut 91 le-a cunoscut candva.
ONTOGENETIC, adj. / ontogenetique, adj. / ontogenetique. [Gr.
on, ontos = fiinta; gennon = a produce..} Referitor la
"ontogeneza.
ONTOGENEZA, s. f. / ontogenese, s. f. / ontogeny, [Gr. on,
ontos = fiinta; genesis = prod.uc.ere, de [a gennon = a produce.] Dezvoltarea individual de la conceptie pana la maturi-tate.
Etapele o. reproduc '\r\ esenta pe cele ale filogeniei. "Ontogenia
repeta filogenia" (Haeckel). Sin.: ontogenie.
ONTOGENIE, s. f. / ontogenie, s. f. / ontogeny. [Gr. on, ontos =
fiinfd; gennon = a produce.} Sin.: ontogeneza (v.)
OOCHINET, s. n. ,' oocinete, s. m. / ookinete. [Gi'. oon = ou;
kinetos = mofliC, de la. kinein = a mifca.} Stadiu in dez-voltarea
parazitului *malariei, dupa fecundarea macrogametu-lui femel de
unul din microgameti. Se petrece In stomacul insectei vectoare
(tantar).
OOCHIST, s. n. / oocyste, s. m. / oocyst. [Gr. oon = ou;
kystis = sac, vezica,} Stadiu evolutiv din ciclul sporogonic al
parazitilor din genul Plasmodium, caracterizat printr-o forma-tiune
chistica, sferica, refringenta, derivata din zigot si gazduita In
stomacul tantarului anofel. Tn urma fazei trofice de dezin-tegrare a
o. (cu durata de 12-16 zile), se formeaza *sporo-zoiti.
OOCIT, s. n. / oocyte, s. m. / ovocyte. {Qr. oon = ou.; kytos =
celido,} Sin.: ovocit (v.).
OOFORECTOMIE, s. f. / oophorectomie, s. f. / oophorecto-my.
[Gr. oophoros = war, de, (a oon = ou, pherein = a purta;
ektome = e^cizie.} Sin.: ovariectomie (v.).
OOFORITA, s. f. / oophorite, s. f. / oophoritis. [r. oophoros =
war, de (a oon = ou, pnerein = a purta, -ita.} Sin.: ova-rita (v.).
OOFOROPEXIE, s. f. / oophoropexie, s. f. / oophoropexy. \(jr.
oophoros = cWar, de [a. oon = ou., pherein = a purta;
pexis = fuyire.} Sin.: ovariopexie (v.).
OOFORORAFIE, s. f. / oophororraphie, s. f. / oophororrha-phy.
[Gr. oophoros = ovar, de [a oon = ou, pherein = a. purta;
rhaphe = siituni] Suturarea chirurgicala a ovarului.
OOGENEZA, s. f. / oogenese, s. f. / oogenesis. [Gr. oon = ou;
genesis = producere, de ia gennan = a produce..} Procesul
684

OPERATIE BRUNSCHWIG
originii, dezvoltarii si formarii ovulului si prepararea sa pentru
fecundare.
OPACIFIANT, adj., s. m. / opacifiant, -e, adj., s. m. / contrast
medium. [J^flt. opocus = umfirit, mtunecos; facere = a face.} 1)
Care produce "opacifiere. 2) Sin.: mediu de contrast (v.).
OPACIFIERE, s. f. / opacification, s. f. / opacification. [Lot.
opacus = wnfmti mtumMS; facere = a face.] 1) Actiunea de
introducere a unei substante de contrast, opaca la raze X, Tntrun organ cavitar sau Tntr-un conduct, cu scopul de a Ie face
vizibile in cursul examenului radiologic. 2) Procesul de
modificare a transparentei normale a *corneei sau a *cristalinului, ca urmare a unei leziuni cicatriceale. In cazul corneei, m
functie de extensia si grosimea o. se disting mai multe tipuri de
leziuni: *albugo, *leucom, *nefelion.
OPACITATE, s. f. / opacite, s. f. / opacity. [Lot. opacitas, atis =
umbra, tntu.mc.itM, de (a opacus = umBrit, intunecos.} 1)
Proprietatea unui corp de a nu putea fi strabatut de anu-mite
radiatii. 2) Zona densa, clara-transparenta pe radiografie si griintunecata la radioscopie care traduce la nivelul imaginii
radiologice o regiune Tn care radiatiile X sunt absorbite mai
puternic decat tn regiunile Tnvecinate. De obicei, o. se refera la
o zona Tn care transparenta pulmonara este diminuata, de
regula din csuza unui exsudat alveolar sau a dezvoltarii unei
mase celulare interstitiale. in functie de dimensiuni se deosebesc: o. micronodulare, o. macronodulare si o. 'intinse. 3) Zona
opaca sau lipsita de transparenta situata la nivelul *oorneei sau
*cristalinJlui. V. si opacifiere-2.
OPALESCENT, adj. / opalescent, -e, adj. / opalescent. [Lat.
opalus = opal, piatra semipre-fwasa. cu Ivcm stidos, inwtoril sau
iiariat cobrata.} Despre un mediu, de obicei lichid, care are un
aspect laptos sau roscat cand este privit prin transparenta si
aibastrui cand este observat lateral. Ex.: ser o.
OPARIRE, s. f. / echauffure, s. f. / diaper rush. ['Sulg. opar-ja,
sa.rba.i croatd opariti = a opari,} Arsura provocata de lichide
fierbinti sau de vapori supralncalziti.
OPERATOR, s. in. / operateur, s. m. / operator. [Lot. operator,
-oris = lucrator, de ia operari = a lucra. fi opus, opens =
murk'.o., (ncraro.} Gena coordonatoare care, asociata cu
genele de structura, constituie *operonul.
OPERATIE, s. f. / operation, s. f. / operation. {Lot. opera-do,
-onis = Cuc.ra.re., operatic, de (a operari = a lucra fi opus,
opcris = mtim'a, [ucrwe..] Act medical efectuat de chirurg cu
mainile sale si cu ajutorul unor instrumente adecvate, tn vederea tratamentului chirurgical al unor afectiuni diverse, pentru
care acesta sste indicat. V. si procedeu-1. V. in continuare.
OPERATIE ALBEE. [Fred Houdlett Albee, clwurg mwnc.an,
'J^(ew yorki 1876-1945.] 0. practicata pentru anchiloza soldu-lui.
OPERATIE BABCOCK. [William Wayne Babcock, cfivu.ry
anwrican, 1>ri[ade[phia, 1R72-1963.\ Tehnica de eradicare a
venelor varicoase prin extirparea venei safene.
OPERATiE BASS1N!. [Eduardo Bassini, chirurg Italian, proftsor (siicces-iv) ia faina, Geruwa. fi 'Saciiwa. 1884-1924.] Reparatie plastica a *herniei inghinale.
OPERATIE BILLROTH. [C/iri'stion Albert Theodor Billroth,
chirurg (J.'.-m.n, yrofe.sor ia Zurich., 1^'na, 1829-1894.} Rezectia partiala a stomacului, cu anastomoza la duoden (Billroth 1\
sau la ;ejun {BiUroth II).
|
OPERATIE BIRBER-J1ANU. [Birber; Amza Jianu, chvuiff
ronidn, '.H.iici.-'.fti, 1881-1959.] Procedeu de esofagoplastie cu
material cut? ^at.
OPERATIE BRUNSCHWIG. [Alexander Brunschwig, MVWSJ
arwru-an, Chicago, 1901-1969.] Pancreatoduodenectomie efi
tuata Tn doi timpi.

OPERATE CALDWELL-LUC
OPERATIE CALDWELL-LUC. [George Wo/ter Caldwell,
otoCog wneriean, 1834-1918; Henry Luc, otorinofaringoCog
franc-ez, '.Paris, 1855-192S.} 0. de deschidere a sinusului
maxilar prin intermediul unei incizii la nivelul fosei supradentare
de la nivelul premolarilor. Se practica Tn scopul Tndepartarii
radadnilor dentare sau a tesutului anormal de la nivelul sinusului.
OPERATIE DANIELOPOLU. [Daniel Danielopolu, fizioCog, farmacoCog fi clinician romdn, profesor de. me-dicind interna (a
'Sw.uresti, 1884-1955.} Interventie chirurgicala efectuata ?n
scopul suprimarii durerilor din "angina pectorala. Consta Tn
sectionarea simpaticului cervical deasupra ganglionului stelat
unilateral (stanga) sau bilateral, ca si a ramurilor destinate inimii
ale simpaticului si ale pneumogastricului.
OPERATIE DAVIEL. [/agues Daviel, oftabmiog francos, 'Paris,
1696-1762.] Extractie a *cataractei prin incizia corneei, Bra
sectionarea irisului.
OPERATIE DRAGSTEDT. [Lester Reynold Dragstedt, ctwurg
ami.nc.cin, n. 1893.] Vagotomie bilaterala Tn scopul suprimarii
secretiei gastrice.
OPERATIE DUHRSEN. \Jacobus Alfred Duhrsen, ffimcoCog
ger-man, profesor la 'Berlin, 1S62-1933.] Fixarea vaginala a
uteru-lui.
OPERATIE DUPLAY. [Simon Emmanuel Display, chirurg francez,
'Paris, 1836-1924.} Metoda de chirurgie plastica des-tinata
corectarii malformatiilor congenitale ale penisului (*epi-spadias
sau *hipospadias).
OPERATIE ECK / operation de von Eck / Eck's fistula. [Nikolai
von Eck, medic rus, 1849-1917.] Tehnica operatorie utilizata
pentru reducerea hipertensiunii portale. Consta Tn anastomoza
termino-laterala sau latero-laterala Tntre vena porta $i vena cava
inferioara. In clinica se folose$te termenul de anastomoza
portocava.
OPERATIE FOTHERGILL. [William Eduard Fothergill, gim-cohg
engkz., Manctiester, 1865-1926.} 0. pentru corectarea
prolapsului uterin prin fixarea la ligamentele cardinale. Sin.: o.
Manchester.
OPERATIE FREDET-RAMSTEDT. [Pi'erre Augus/e Fredet,
cflimrg franc-ez, 1870-1946; William Conrad Hamstedt, cfwwg
german, profesor la. 'Jvfunste.r, 1867-1963.} Incizia chirur-gicala
a sfincterului piloric, efectuata Tn scopul corectarii ste-nozei
congenitale a acestuia. Sin.: o. Ramstedt.
OPERATIE FREYER. [Sir Peter fohnston Freyer, ctiiru-rg militar mglt.z,, 1851-1921.] Metoda chirurgicala care consta in
enuclearea suprapubiana a prostatei hipertrofiate.
OPERATIE GONIN. [/u/es Goni'n, oftabnofog eive-fian, profesor
[a Laitsanw, 1870-1935.} Termocauterizarea fisurilor retiniene
praclicata Tn cazul *dezlipirii de retina, prin incizia *sclerei.
OPERATIE GRIGORIU. 'Histeropexie prin includerea corpului
uterin Tn teaca muschilor drepti abdominali.
OPERATIE GROSS. [Robert Edward Gross, cHimr/cf american,
'Boston, n. 1905.} Tehnica chirurgicala folosita pentru corectarea
"omfalocelului.
OPERATIE HALSTED. [William Steward Hoisted, cfivw-g
lowrkan, 'Baltimore, 1852-1922.} 1) Amputatie larga a sanu-lui,
cu ablatia muschilor pectorali si Tndepartarea ganglionilor axilari,
in cancerul mamar. 2) Cura radicala a *herniei inghi-nale.
OPERATIE HOLTH. [Soren Holth, ofta[mo[og wnwgian, Oslo,
1S63-1937.] Sin.: iridenclezis (v.).
OPERATIE IONESCU. [Thoma lonescii, cllimrg romdn, profesor
[a 'Sucurefti, 1860-1926.} Histerectomie totala largita, cu evidare
iliolombopelviana, cu extirparea tuturor grupelor gan-glionare si
a tesutului conjunctiv din pelvis de la aorta in jos, in cancerul de
col uterin.
OPERATIE JUVARA. [Ernest Juvara, cfwwg romdtt, 'Bucurvftt,
1870-1933.} 1) In subluxatia coxofemurala. 2) Rezectia osteo-

OPIOMANIE
plastica a genunchiului in tumorile extremitatii inferioare a femurului. 3) Osteosinteza cu fixator extern Juvara.
OPERATIE KELLY-KING. [/osepA Dominic Kelty, otorimlog
ame.ric.a.n, 'J^ew york,. n. 1888, King.] Fixarea chirurgicala a
cartilajului sau a muschiului aritenoid. Sin.: aritenoidopexie.
OPERATIE KRASKE. [Pou/ Kraske, c.hirwfj germMi, yniliwg,
1851-1930.} Indepartarea coccisului si a unei parti din sacrum,
pentru a permite abordarea tumorii in caz de carcinom rectal.
OPERATIE LAGRANGE. [Pi'erre Felix Lagrunge, oftaimoCog
fra.M-ez; profesor (a 'Bordeaw^ 1857-1928.} Sin.: sclerectoiridectomie (v.).
'
OPERATIE LE FORT. [Lean Clement Le Fort, cflimrg si anatomist fraruxz, 1829-1893.} Tehnica operatorie efectuata pentru
corectarea prolapsului uterin. Consta in suturarea peretilor
anterior si posterior de-a lungul liniei mediane.
OPERATIE LORENZ [Adolf Lorenz, cHirurg ortope.d austriac,
'Vie-na, 1854-1946.} 0. pentru *luxatia congenitala a soldului.
OPERATIE MACEWEN. [Sir William Macewen, cfwv-rg engtez,
(JCasgow, 1848-1924.} Sectionarea supracondiliana a femurului
in genu valgum.
OPERATIE MANCHESTER. [MoncAester, oraf in i^flna
'Sritmw.] Sin.: operatie Fothergill (v.).
OPERATIE McBURNEY. [Charles Mr.Burney, chirwg american,
'J^ew yorl^ 1845-1914.} Tehnica operatorie radicals pentru cura
'herniei inghinale.
OPERATIE McGILL. [Arthur Fergusson McGill, cfwwg englez,
1846-1890.} Prostatectomie suprapubiana transvezicala.
OPERATIE RAMSTEDT. [William Conrad Ramstedt, cfiwwg
ge.rman, profesor la yvtunster, 1867-1963.} Sin,: operatie FredetRamstedt (v.).
OPERATIE TORKILDSEN. [Arne Torkildsen, mwocfmwg
wrvegian contemporan.] Sin.: ventriculo-cisternostomie (v.).
OPERATIE TRENDELENBURG. [Friedrich Treadelenburg,
ckirwg german, profesor [a lie/stocky 'Bonn si Leipzig, 18441924.} 1) Interventie chirurgicala efectuata in caz de 'embolie
pulmonara. 2) Excizie a venelor varicoase.
OPERATIE WERTHEIM. ["rns< Wertheim, gmewlog austriac,
profesor ta 'l^e.na, 1864-1920.} 'Histerectomie radicala practicata in cura chirurgicala a carcinomului uterin.
OPERATIE ZIEGLER. [Samuel Lewis Ziegler, oftatmotog,
yfuiaiid-pfwi, 1861-1925.} Iridectomie in forma de "V" pentru
formarea unei pupile artificiale.
OPERCUL, s. n. / opercule, s. m. / operculum. NA: operculum, pi. opercula (2). [Lat. operculum = capac..} 1) Structura
care acopera o deschidere sau, uneori, o formatiune anatomica.
2) Complex de *circumvolutii cerebrale care Tncon-joara si
acopera lobul insulei (Insula).
OPERON, s. m. / op6ron, s. m. / operon. [Lat. operari = a
[uc.m, de [a opus, opens = munc-a, [ncrare; -on.} Totalitatea
genelor structurale a caror expresie fenotipica este controlata de
un operator; unitate genetica a carei expresie fenotipica este
reglata de un represor. 0. poate contine una sau mai multe gene
structurale.
OPIACEU, adj. s. n. / opiace, -e, adj., s. m. / con-taining
opium, opiate, n. [Lat. opium, gr. opion = sue de mac, din. gr.
opos = sue.] (Substan(a) care contine *opiu. 0. pot fi uti-lizate in
terapie.
OPIOID, adj. / opioide, adj. / opioid. [Lat. opium, gr. opion =
sue de mac, dm gr. opos = sue; gr. eidos = forma.} Care se
aseamana cu *opiul, care prezinta efecte analoge cu ale opiului.
Ex.: substanta o., receptor o.
OPIOMANIE, s. f. / opiomanie, s. f. / opiomania. [Lot. opium,
gr. opion = sue de mae, din gr. opos = sue; gr. mania =
ne.hu.nie.} Intoxicatie cronica provocata prin consumul repetat
de opiu. V. si toxicomanie.
685

OP1STOGNATISM
OPISTOGNATISM, s. n. / opisthognathisme, s. m. / opisthognathism. [Qr. opisthen = inapoi, in spate; gnathos = fated,
manyiar; -ism.] Distalizarea maxilarului superior, ca urmare a
dezvoltarii insuficiente.
OPISTOTONUS, s. n. / opisthotonos, s. m. / opisthotonos,
opisthotonus. [S^r. opisthen = inapoi, in. spate; lonos = te.nsium.] Contractura a muschilor extensori ai trunchiului, consecutiv careia corpul descrie un arc de cerc cu concavitatea
- posterioara. Bolnavul se sprijina pe cap si calcaie. Aceasta atitudine se observa ?n *tetanos.
OPIU, s. n. / opium, s. m. / opium. [Lot. opium, gr. opion = sue
de. mac, din gr. opos = sue.} Latex obtinut prin incizia capsulelor
inca verzi de Papaver somniferum, o specie de mac. Este
constituit in proportie de 25% din alcaloizi, din care doua grupe
sunt farmacologic activi, incluzand morfina (10%), codeina
(0,5%), tebaina (0,22%), Tn primul grup, si papaveri-na (10%),
noscapina (6%), narceina (0,2%), in al doilea grup, al
benzilizochinoleinelor. Poate fi utilizat in forma traditionala
(pudra, extract, tinctura, laudanum) ca antidiareic, antispastic,
antitusiv, dar Tn prezent este inlocuit deoarece este un stupe-fiant
care poate induce toxicomanie. Var.: opium.
OPIUM. Var. pentru opiu (v.).
OPOTERAPIE, s. f. / opotherapie, s. f. / opotherapy. [Qr. opos
= sue; therapeia =- tratament, de. (a therapeiiein = a wgriji.}
Modalitate terapeutica care consta Tn utilizarea unor tesuturi,
organe sau structuri glandulare Tn stare naturala sau sub forma
de extracte. Termenul este utilizat Tndeosebi cu referire la
hormonoterapia constitutiva m cazul insuficientei tiroidiene.
OPSINE, s. f. pi. / opsines, s. f. pi. / opsins. [Cjr. opsis =
vedere, aspect; -ind.] Grup de proteine transmembranare cu Mr
de 20-40 kDa care, prin combinarea cu *vitamina A, formeaza
molecule sensibile la lumina. V. rodopsina.
OPSIURIE, s. f. / opsiurie, s. f. / opsiuria. [Qr. opse = tdr-ziu;
ouron = urina.} Termen desuet, semnificand Tntarzierea
*diurezei provocata prin ingestia de apa.
OPSONINA, s. f. / opsonine, s. f. / opsonin. [Qr. opson =
condiment, ewe. face. mdm'area mai apetisanta, termen creat de
'Wrigfit (1903) pentru. a desemna suostanfa care face. mic.roorganismeCe apte pentru fagocitoza.; -ind.] 1) Anticorp specific,
termostabil, care face bacteriile susceptibile la fagocitoza. 2)
Component seric capabil sa se lege specific de suprafata moleculelor sau celulelor care urmeaza a fi captate prin *endocitoza.
OPSONIZARE, s. f. / opsonisation, s. f. / opsonization. [Qr.
opson = condiment, care. face mdncarea mai apetisanta..} Proces prin care bacteriile sau alte celule devin apte de *fago-citoza.
Consta Tn legarea "opsoninei de antigeni solubili sau particulari.
OPTIC, adj. / optique, adj. / optic (1), optical (2). [Gr. optikos =
Tefe.ri.tor la vede-re, de (a optesihai = a vedea\ 1) Care apartine
ochiului sau simtului vazului, vederii. 2) Referitor la
*optica, la fenomenele sau instrumentele care se bazeaza pe
legile opticii.
OPTICA, s. f. / optique, s. f. / optics. [Lat. optice, gr. optike =
stiinfa ve.de.rii, din gr. optikofi = re.feri.tor (a vedere, de. [a
optesthai = a vedea,] 1) Domeniu al fizicii care are ca obiect
studiul "luminii si al fenomenelor luminoase, precum si al radiatiilor electromagnetice apartinand domeniilor infrarosu si
ultraviolet, al radiatiilor X etc. 0. fiziologica studiaza ochiul ca
sistem optic, iar o. medicals se refera la modificarile patolo-gice
ale fenomenelor de refractie oculara. 2) Denumire pentru partea
componenta a unui aparat alcatuita din lentile, oglinzi sau
combinatii ale acestora.
686

OREION
OPTOMETRIE, s. f. / optom6trie, s. f. / optometry. [Cfr. optos =
viziflii, de (a optesthai = a vedea; metron = masura,} Metoda
de evaluare a ametropiilor oculare ("miopie, *hiper-metropie,
*astigmatism), Tn scopul corectiei prin lentile optice.
OPTOMETRU, s. n. / optometre, s. m. / optometer. [^r. optos =
vu,iS)ii, de (a optesihai = a vedea; metron = maswa.} Aparat
pentru testarea acuitatii vizuale si alegerea lentilelor adecvate
pentru corectie prin ochelari.
OPTOTIP, s. n. / optotype, s. m. / optotype, test type. \Cjr.
optos = viziflu, de [a optesthai = a Vedea; typos = tip, model,
marcd.} Denumirea tabloului tip care confine litere sau figuri si
este utilizat pentru determinarea 'acuitatii vizuale.
ORA / ora / ora. [Lat. ora = margine, e^trvmitate.} Termen generic
pentru o formatiune cu aspect de creasta sau margine. Ex.: o.
serrate - marginea anterioara a retinei senzori-ale, situata
tnapoia corpului ciliar.
ORAL, ad). / oral, -ale, -aux, adj. / oral. [Lat. os, oris = gurd.] 1)
Care apartine *gurii. 2) Care se aplica la nivelul gurii, care se
administreaza pe gura (*per os), cu referire Tndeosebi la un
medicament.
ORBICULAR, adj. / orbiculaire, adj. / orbicular. [Lot. orbicularis = circular, de & orbis = cere.] Care prezinta o forma
circulara sau rotunda. Termenul este utilizat Tndeosebi cu
referire la muschii, o. ai buzelor si pleoapelor. V. tab. anat.
-muschi.
ORBIRE, s. f. / cecite, s. f. / blindness, cecity, typhlosis. [Lat.
orbus = orb.} Sin.: cecitate (v.).
ORBITAL, adj. / orbitaire, adj. / orbital. {Lat. orbita = orbita, de
[a orbis = cere.] Care tine de orbita; punctui eel mai jos situat al
marginii inferioare a orbitei.
ORBITA, s. f. / orbite, s. f. / orbit. NA: orbita, pi. orbitae. [Lat.
orbita = orbita, sit [a orbis = cere.] Cavitate osoasa profunda,
pereche, situata de o parte si de alta a foselor nazale, intre
etajul anterior al *craniului si masivul osos facial. 0. contine
*globul ocular, anexele acestuia (muschi, nervi, vase, aparat
lacrimal) si grasimea orbitala. Sin.: cavitate orbitara.
ORBITOMETRIE, s. f. / orbitometrie, s. f. / orbitometry. [Lat.
orbita = orbitd, de [a orbis = cere, gr. metron = maswd.\
Masurarea capacitatii orbitei, care este In medie de 25-30 cm3.
ORBITOTOMIE, s. f. / orbitotomie, s. f. orbitotomy. [Lat. orbita
= orbita, de (a orbis = cere; gr. tome = tawre, seefium, de (a
temnein = a taw.] Deschidere chirurgicala a *orbitei.
ORBITOTONOMETRIE, s. f. / orbitotonometrie, s. f. / orbitotonometry. [Lat. orbita = orbita, de. (a orbis = cere; gr. tonos =
te.nsiu.ne,; metron = masura.] Masurarea presiunii intraoculare. V. si orbitometrie.
ORDONANTA MEDICALA / ordonnance medicale / prescription. [Lat. ordinare = a pune. in ordine, de. Sa ordo, -ims = sir,
rand; mediciis = doctor] Sin.: reteta (v.).
OREION, s. n. / oreillons, s. m. pi. / mumps. [J~r. oreillons, din
[at. auricula, dim. de la. auris = urecfie.} Boala infectioasa,
contagioasa si imunizanta care afecteaza Tndeosebi copiii pana
la varsta de 15 ani, dar poate aparea si la adulti. 0. este
determinat de virusul uriian CParamyxovirus) care se trans-mite
prin contact direct, prin contaminare cu secretii nazo-faringiene
dispersate Tn aer, prin saliva si, probabil, prin inter-mediul urinei.
Tn unele cazuri boala ramane la stadiul sub-clinic, iar cand se
manifesta este tipica tumefactia Tnsotita de durere, uni- sau
bilaterala, a glandelor parotide (*parotida), uneori si a altor
glande salivare. Infectia poate afecta si alte organe pentru care
virusul prezinta tropism, de unde o serie de complicatii ale o.,
cea mai importanta fiind *orhi-*epididimita uriiana, care Tn
cazurile grave evolueaza catre atrofie testicu-lara. Alte
complicatii posibile, mai rare: "ovarita, *meningo-encefalita si
*pancreatita. Sin.: parotidita epidemica.

OREXIGEN
OREXIGEN, adj. / orexigene, adj. / orexigenic. [Qr. orexis =
apetit; geanan = a produce.] Care creste sau stimuleaza apetitul.
;,
.
ORGAN, s. n. / organe, s. m. / organ. NA: organum. [Lat.
organiim, gr. organon = instrument de muz'u-a, uneatta, w m
accepfiunea anatomica, element ai corputui sau parte a cor-pvlui
indeptinind o fu.nc.tie precisa.} Structure) delimitata, locali-zata in
una sau mai multe regiuni ale organismului, permitand indeplinirea
unor functii definite. 0, sunt complexe de tesu-turi, dar un tesut este
Tntotdeauna predominant si determine) functia specifica a o. 0.
prezinta Tn general inervatie si irigatie vasculara proprii. Pentru
realizarea unei functii, o. se dispun in sisteme de o. Organismele
animale complexe contin zece sisteme de o.: tegumentar,
muscular, scheletic, nervos, endo-crin, digestiv, respirator, excretor,
circulator, reproducator.
ORGAN CORTI / organe de Corti / organ of Corti. NA: organum
spirale. [Alfonso Corti, marcfiiz, anatomist si flistofog itaiian care a
Cuc-rat la 'Vie.na, 'BerCin, lltrec.h.t fi 'Torim, 182,2-1888.} 0.
auditiv, situat Tn canalul cohlear al melcului mem-branos. 0. C.
este alcatuit dintr-un strat de celule cu clli, avand 4 (.im lungime si
0,1 (im diametru, care sunt asezate pe *membrana bazilara.
Aceste celule senzitive (mecanore-ceptori), Tn numar de 23500 la
om (3500 interne, asezate pe un singur rand, si 20 000 externe,
dispuse pe trei randuri, asemanator literei W), toate prevazute cu
cili, se afia Tn contact direct cu terminatiile nervului auditiv.
Deasupra celulelor ciliate se afla o membrana reticulata si o alta
rigida, mem-brana tectoria. Baza celulelor senzoriale prezinta
toate ele-mentele unei sinapse chimice, Tn care elementui
postsinaptic este reprezentat de neuronii nervului cohlear.
ORGAN LIMFOID CENTRAL / organe lymphoide central /
central lymphoid organ. Organ la nivelul caruia limfocitele sunt
produse si se diferentiaza. Maduva osoasa este locul de
producere a limfocitelor B si T. Limfocitele B se diferentiaza in
maduva, in (imp ce limfocitele T se diferentiaza in *timus. In
continuare, aceste limfodte incheie maturarea in organele limfoide
periferice.
ORGAN LIMFOID PERIFERIC / organe lymphoide peripherique / peripheric lymphoid organ. Sin.: organ limfoid secun-dar
(v.).
ORGAN LIMFOID SECUNDAR / organe lymphoide secon-daire /
secondary lymphoid organ. Organ in care *limfocitele intra in
contact cu antigenii sau selful modificat, ceea ce dedanseaza
proliferarea si diferentierea lor. 0. I. p. sau secun-dare sunt
ganglionii limfatici, splina si amigdalele. Sin.: organ limfoid
periferic.
ORGANE CIRCUMVENTRICULARE / organes circumventriculaires / circumventricular organs. Diferentieri ale *ependimu-lui
situate indeosebi in teritoriul veziculei diencefalice primitive. 0. c.
prezinta o bogata vascularizatie sanguinS, au activitate
neurosecretorie si intervin in fenomenele de transport, de reabsorbtie sau de eliberare a neurohormonilor. Aceasta, deoa-rece
la nivelul o. c. exista o discontinuitate a *barierei hematoencefalice. 0. c. sunt: o. subcomisural, o. subfornical si o. paraventricular (la care se adauga area postrema si creasta supraoptica).
ORGANE GENITALE / organes g6nitaux / genital organs. NA:
organa genitalia. Se impart in: a) o. g. externe sau ale copulatiei,
feminine (vulva, vagin) si masculine (penis); b) o. g. interne sau
de reproducers, feminine (ovare, trompe, uter) si masculine
(testicule, epididim, vezicule seminale, cordon spermatic,
prostata).
ORGANE DE SIMT / organes sensoriels, organes des sens f
special senses organs. NA: organa sensorum. Receptori

ORGANIZATIA MONDIALA A SANATATII

senzoriali specializati in perceptia unor exdtatii cu caracter
informational din mediul exterior. 0. de s. sunt in numar de cinci:
ochiul pentru vaz, urechea pentru auz, mucoasa pitu-itara nazala
pentru olfactie, limba pentru gust si pielea pentru simtui tactil. La
nivelul fiecarui o. de s. exista un epiteliu sen-zonal unde se
transforma excitatiile receptionate (intre anu-mite limite, de ex.
pentru auz 16-20000 Hz) in influxuri proprii, transmise prin nervii
senzitivi spre centrii nervosi.
ORGANIC, adj. / organique, adj. / organic. [Lat. organicus, ffr.
organikos = re/enter ta un instrument, de. la (at. organum, or.
organon = instrument de muz.va, uwaltci, parte a corpuCui
indepiinind o func-tie precisa..} 1) Care apartine unui organ, sau
se dezvolta, este produs de un organism viu. 2) Despre o
modificare patologica determinata de alterari struc-turale certe, la
nivelul unui tesut sau organ. De ex., un suflu cardiac o., in
opozitie cu unui functional. 3) Despre o sub-stanta care provine
dintr-un organism viu. 4) Cu referire la substantele chimice care
contin atomi de carbon. 5) Referitor la un element chimic cuprins
intr-o molecula care contine carbon. Ex.: fosfor o.
.,.-'
ORGANISM, s. n. / organisme, s. m. / organism. [Lot. organum,
ffr. organon = instrument de mwkd, umalta, parte. a corpuiui
mdepiinind o funcfie precisa, sufuyl -ism da ideea, unui ansamfi[u
campus din e[eme.nte structural.] Termen general desemnand
orice fiinta vie pluricelulara, animala sau vege-tala. Alcatuit din
'tesuturi mai mult sau mai putin diferentiate, care pot fi regrupate
in "organe, o. constitute o unitate de organizare morfologica si
fiziologica de ordin superior, capa-bila sa indeplineasca
numeroase functii distincte, apartinand diverselor tesuturi si
organe: respiratie, reproducere, digestie, excretie etc. Diversele
functii ale o. sunt controlate de o serie de mediatori si influentate
de factorii de mediu. 0. adult, adica apt pentru a se reproduce,
poate atinge si conserva o talie maxima definitive) (mamifere)
sau poate sa continue cresterea. (plante, indeosebi arbori). In
toate cazurile, celulele mor si pot fi inlocuite. Prin extensie,
bacteriile si protozoarele sunt considerate ca o. unicelulare, pe
cand virusurile nu au aceasta calitate.
ORGANISM GENETIC MODIFICAT / organisme genetique-ment
modifie / genetically modified organism. Denumire utilizata cu
referire, indeosebi, la o serie de specii de plante de interes in
agriculture, care au fost supuse "manipularii genetice in scopul
obtinerii unor caracteristid favorabile pro-ductiei agricole.
ORGANIT, s. n. / organite, S. m. / organelle. \Lat. orsaaiim, ffr.
organon = instrument, uma[ta, parte a Mrpului indepKnina o
funcfw precisa; sufvQii -it da. ideea ca fiecare eiement constitute
un tot.] Formatiune celulara diferentiata prezenta in *citosol si
responsabila de o functie bine determinata. Princi-palele o. ale
celulelor eucariote animale sunt: nucleu, mito-condrii, aparat
Golgi, retea transgolgiana, lizozomi, endozomi primari si
secundari, peroxizomi, reticulum endoplasmic neted, reticulum
endoplasmic rugos (acoperit de ribozomi), ribozomi, vezicule.
ORGANIZARE, s. f. / organisation, s. f. / organization, [fr.
organiser = a orffaniza, din (at. organiim, gr. organon =
instrument, uneaita.} Pregatire, oranduire in vederea unei activitati conforme unui plan corespunzator. 0. sanitara defineste
relatiile dintre sanatate si conditiile sociale, studiaza principiile de
ocrotire a sanatatii, elaboreaza formele sj masurile practice de
asigurare a asistentei medicale.
ORGANIZATIA MONDIALA A SANATATII / Organisation Mondiale de la Sante / World Health Organization. 0. interguvernamentala, facand parte din ONU, creata in 1946 (suc-cedand
Biroului de Igiena al Societal" Natiunilor), cu sediul la
687

ORGANOGENEZA
Geneva si spedalizata Tn problemele de sanatate publics: lupta
impotriva bolilor susceptibile sa afecteze un mare numar de
oameni, punand probleme de ordin social (boli transmisibile,
cardiovasculare, cancer), ameliorarea conditiilor sanitare si de
igiena si ajutor pentru formarea personalului de ingrijire Tn
regiunile TI curs de dezvoltare, program international de cerce-tari
medicale, de coordonare si difuziune a informatiilor bio-medicale
prin publicatii specializate aparand tn mai multe limbi,
normalizarea terminologiei medicale (Tn particular a numelor de
substante farmaceutice). Abrev.: OMS, WHO (engl.).
ORGANOGENEZA, s. f. / organogenese, organogenesie,
organogenie, s. f. / organogenesis, organogeny. [Lat.
organum, gr. organon = instrument, nwsitid, parte. a corpu-[ui
inde-piinind o firncfie. precisa; gr. genesis = produc-ere., de. (a
gennan = a produce..] Ansamblul transformarilor tisulare care
conduc la formarea si dezvoltarea *organelor din 'organism. V. si
embriogeneza, morfogeneza,
ORGANOLEPTIC, adj. / organoleptique, adj. / organoleptic.
[Lat. organum, gr. organon = instrument, masind, parte. a
corpului inde.pCw.ind o fu.tic.fie. precisa; gr. leptikos = care fi-?
(e.aza.] Care este capabil sa determine senzatii la nivelul
receptorilor senzoriali. Ex.: proprietatile o. ale unui aliment.
ORGANOTROPIC, adj. / organotrope, adj. / organotropic. [Lat.
organum, gr. organon = instrument, masina, parte. a corpului
inde-pGidnd o fu.nc.fte. precisa; gr. tropikos = inters, de. la
trepein = a intoarce,.] Care are afinitate pentru tesu-turile unui
organ; ceea ce explica unele localizari ale unor microbi, virusuri,
metastaze etc.
ORGASM, s. n. / orgasme, s. m. / orgasm. [Qr. orgasmos, de.
(a organ = a awa sangeCe in miscare.} Punct culminant al
excitatiei sexuale. La barbat coincide cu ejacularea.
ORGELET, s. n. / orgelet, s. m. / sty, hordeolum. [fr. orgelet, din
[at. hordeolus = bob de. orz, urcior [a ocfii] Var.:
orjelet. Sin.: hordeolum (v.).
ORHIALGIE, s. f. / orchialgie, s. f. / orchialgia. [gr. orkhis, -idos
= testicul; algos = dwen..} Durere testiculara. Sin.: orhio-dinie.
ORHIDECTOMIE, s. f. / orchidectomie, s. f. / orchiectomy,
orchidectomy. [Cfr. orkhis, -idos = testicul; ektome =
e./^cizie..} Ablatia chirurgicala a unuia (o. simpIS) sau a ambe-lor
testicule (o. dubia).
ORHIDOMETR1E, s. f. / orchidometrie, s. f. / orchidometria.
[Qr. orkhis, -idos = testicul; metron = mosuro.} Masurarea
volumului testicular; se practica de regula cu orhidometrul
Prader. Volumul testicular raportat la varsta permite aprecie-rea
gradului de dezvoltare a testiculului.
ORHIDOPEXIE, s. f. / orchidopexie, s. f. / orchidopexy. [Qr.
orkhis, -idos = testicul; pexis = fv(are.} Interventie chirurgicala
care are drept scop restabilirea pozitiei anatomice nor-male m
cazul unui testicul criptornidric. 0. consta in coborarea testiculului
situat anormal si fixarea sa la nivelul burselor (fie homolateral, fie
heterotateral).
ORHIDOTOMIE, s. f. / orchidotomie, s. f. / orchidotomy. [<^r.
orkhis, -idos = testicul; tome = tame., se-cfiune, de ta tem-nein =
a tola} Incizia testiculului pentru explorarea unei le-ziuni
intratesticulare sau In vederea evacuarii unui abces. Sin.:
orhiotomie.
ORHIDOVAGINOPEXIE, s. f. / orchidovaginopexie, s. f. /
orchidovaginopexy. [Qr. orkhis, -idos = testicul; vagina =
teaca; pexis = fuyire..} Interventie chirurgicala practicata in caz
de *varicocel. Consta in fixarea testiculului la inelul inghinal
extern cu ajutorul "vaginalei.
ORHIODINIE, s. f. / douleur testiculaire / orchiodynia. [Qr.
orkhis, -idos ^ testicul, odyne = dlirere..} Sin.: orhialgie (v.).
688

ORNITINA
ORHIOTOMIE, s. f. / orchiotomie, s. f. / orchiotomy. [CJT.
orkhis, -idos = testicul; tome = taiere, sectiune., de (a tem-nein
= a tola.] Sin.: orhidotomie (v.).
ORHIEPIDIDIMITA, s. f. / orchiepididymite, s. f. / orchiepi.
didymitis. \(jr. orkhis, -idos = testicul; epi = deasupra, pe.;
didymos = testicul, yeoman, -ita.] Asodere a "orhitei cu *epididimita.
ORHITA, s. f. / orchite, s. f. / orchitis, orchiditis, testitis. [Qr.
orkhis, -idos = testicul; -ita.} Inflamatia testiculului. For-me: 1)
0. bruceloasa, complicatie a brucelozei. 2) 0. gonoco-cica,
consecutiv unei epididimite gonococice. 3) 0. sifilitica, difuza, cu
infiltrat limfoplasmocitar, apoi proliferare conjunctiva cu atrofie
sau formare de gome. 4) 0. tuberculoasa, secun-dara unei
epididimite sau primara, in tuberculoza miliarS. 5) 0. uriiana,
complicatie a parotiditei epidemice.
ORIENTARE, s. f. / orientation, s. f. / orientation. \fr. ori-enter =
a oriento, din [at. oriens, -ends = rasdritui soaretw, participiul
pre.ze.nt ai ve-rbului oriri = a se. scuta.} 1) Ca-pacitatea unui
subiect de a constientiza mediul in care se afla, in spatiu, Tn
timp si in relatie cu celelalte persoane din jur. Se disting: a) o.
alopsihicsi asupra mediului si a per-soanelor din jur; b) o.
autopsihica asupra propriei persoane. 2) Proces care permite
anumitor specii animale deplasarea la o destinatie precisa,
uneori situata la mare distanta. In cazul speciilor migratoare, o.
reprezinta un comportament complex, realizat prin perceptia
campului magnetic terestru, a luminii polarizate, a mirosurilor, a
formelor de relief etc. 3) Pozitia relativa a atomilor sau a unor
grupari atomice in diferiti compusi chimici.
ORIFICIU, s. n. / orifice, s. m. / orifice. [Lot. orificium =
desc.tiizatu.ra, de [a os, oris = gum, facere = a face.} Deschidere a unei cavitati la suprafata sau intr-o alta cavitate. Ex.: o.
cardia si pilor ale stomacului, o. intern si extern ale uretrei, o.
extern al colului uterin, o. dentar apical etc. V. $i ostium.
ORIFICIU BOTALLO / trou de Botallo / Botallo's foramen. NA:
foramen ovale. [Leonardo Botal (Botallo, Boialli sou
Botallus), anatomist si medic, de. origine italiana. (n. (a ^sti),
stahlit [a 'Paris, 1530-1600.] Orificiu situat la partea posterosuperioara a septului interauricular, prin care cele doua au-ricule
ale fatului comunica, circulatia sanguina evitand plamanii care
nu functioneaza inca. 0. B. se oblitereaza, in mod normal, dupa
nastere. Persistenta sa anormala (comunicarea inter-auriculara)
are drept consecinta amestecul sangelui arterial (din auriculul
stang) cu sangele venos din auriculul drept: sunti arteriovenos.
Sin.: ostium secundar. V. si sunt.
^
ORIFICIU LUSCHKA / trou de Luschka / foramen of" Luschka.
NA: apertura laterali ventriculi quarti. [Hubert | van Luschku,
anatomist (firman, Tubbinge-H, 1820-1875.} Una din cele doua
deschideri laterale ale ventriculului IV spre spatiul
*subarahnoidian.
ORIFICIU MAGENDIE / trou de Magendie / Magendie's foramen. NA: apertura mediana ventriculi quarti. [Francois
Magendie, fiiioloff francez, 1'783-1855} Deschiderea medians
larga, situata in portiunea postero-inferioara a plafonului ventriculului IV, care leaga ventriculul cu *cisterna bazala.
ORIPILATIE, s. f. / horripilation, s. f. / horripilation. [Lat.
horripilare, de ta horere = a se. shard, pi/us = fir de. par.] 1)
Reactie nervoasa cauzata de frica, de repulsie. 2) Denumire
pentru erectia parului (,,piele de gaina"), observata in caz di
*frison.
ORJELET. Var. pentru orgelet (v.).
ORNITINA, s. f. / ornithine, s. f. / ornithine. V. poliamine

ORNITOZA
ORNITOZA, s. f. / ornithose, s. f. / ornithosis. [gr. orni's,
-f'f/ios = pasare.; -ozd.j Boala infectioasa benigna, evoluand ca
o pneumonie atipica, transmisa la om de numeroase pasari
(indeosebi porumbei) si determinate! de Chlamydia ps/'ttaci,
asemenea 'psitacozei.
OROFARINGE, s. n. / oropharynx, s. m. / oro-pharynx. NA:
pars oralis pharyngis. [Lot. os, oris = gum; gr. pharynx,
-yngos = faringe.] Portiunea mijiocie bucala a *faringelui, situ-ata
intre "nazofaringe si 'hipofaringe. 0. este delimitat superior de
*valul palatin, iar inferior de un plan orizontal care trece prin *osul
hioid. El comunica prin istmul gatului cu cavi-tatea bucala, iar pe
peretii laterali contine amigdalele palatine si pilierii valului palatin.
Sin.: faringe bucal.
OROSOMUCOID, s. n. / orosomucoide, s. m. / orosomucoid.
[Gr. orros sou oros = parted seroasa. a sdngeCui, once. serozitate; [at. mucus = mucus; gr. eidos = forma.] Denumire a
uneia din a,-globulinele plasmei sanguine. V. glucidograma.
ORTEZA, s. f. / orthese, s. f. / orthesis, orthosis. [gr. ortho-sis
= ceea ce indreapta,] Denumire pentru orice aparat orto-pedic
destinat protejarii, imobilizarii sau sustinerii corpului sau a unei
parti a acestuia, la nivelul caruia este fixat direct. Ex.:
*atele, *gutiere, "corsete, ghete ortopedice etc. 0. se deose-besc
astfel de 'proteze, care completeaza sau Tnlocuiesc un organ
sau un membru.
ORTOCROM, adj. / orthochrome, adj. / orthochromatic. [gr.
orlhos = drept, corect; khroma, -atos = ciiloare.} Sin.: izocrom
ORTOCROMATIC, adj. / orthochromatique, adj. / orthochromatic. [gr. orthos = drept, corect, khroma, -atos = cufoare.]
Referitor la tenta unui element figurat cand aceasta este analoga celei a colorantului utilizat. Ant.: metacromatic.
ORTODIAGRAMA, s. f. / orthodiagramme, s. m. / orthodiagram. [gr. orlhos = drept, corec.t; diagramma = mcmre,
dtsen.} Determinarea conturului si dimensiunilor unui organ cu
ajutorul razelor Rontgen paralele.
ORTODONTIE, s. f. / orthodontic, s. f. / orthodontia. [gr.
orthos = drept, comet; odous, odontos = dinte.} Parte a stomatologiei consacrata prevenirii si tratamentului malpozitiilor
dentare.
ORTOFONIE, s. f. / ortophonie, s. f. / ortophonia. [gr. orthos =
drept, corect; phone = voce.} Termen utilizat pentru a de-numi
metodele terapeutice utilizate in scopul corectarii unor tulburari
ale vorbirii.
ORTOFONIST, s. m. / orthophoniste, s. m. / speech therapist.
[gr. orthos = drept, corect; phone = voce.] Persoana calificata
in domeniul procedeelor de reeducare a vocii si a limbajului oral
sau scris.
ORTOFORIE, s. f. / orthophorie, s. f. / orthophoria. [gr. orthos =
drept, corect; pherein = a purta.} Echilibru oculo-motor perfect,
manifestat prin capacitatea de a dirija cei doi ochi catre un punct
determinat fara nici un efort, indiferent de directia privirii sau de
distanta fata de obiectui fixat. Ant.: he-teroforie.
ORTOGENIE, s. f. / orthogenie, orthogenese, s. f. / orthogenics. [gr. orthos = drept, corect, gentian = a produce.] 1)
Ansamblu de preocupari multidisciplinare vizand dezvoltarea
normala a omului. Implica: consultatii genetice, probleme de
teratologie, auxologie, puericultura si patologie, igiena scolara.
Uneori termenul este considerat sin. cu eugenie (v.). 2) Dezvoltare simetrica a arcadelor dentare superioare si inferioare. In
acest caz, dintii se Tntalnesc ocluziv, cap la cap.
ORTOGNATISM, s. n. / orthognathisme, s. m. / orthognathism. [gr. orthos = drept, corect! gnathos = faica, mwylar;
-ism.] Conformatie a fetei, Tn care linia profilului, pornind de la
frunte la menton, este verticala. Tn realitate, o. nu este perfect la
nici o rasa umana. V. si prognatism, opistognatism.

OS ILIAC
ORTOPED, s. m. / orthopediste, s. m. / orthopedist, [gr. orthos
= drept, corect, pais, -idos = wpit (a fast ulterior inte.[es cu
semui Cat. pes, pedis = picwr).} 1) Medic practician Tn domeniul
"ortopediei. 2) Tehnician care confectioneaza aparate sau
dispozitive utile pentru remedierea deformarilor osoase.
ORTOPEDIE, s. f. / oi-thopedie, s. f. / orthopedia, orthop(a)edics. [gr. orthos = drept, corect; paideia = educarea copiiior,
ittstnwe (a fast uite-rwr infs-fes cu sensiif Cat. pes, pecfi's =
view).} Ramura chirurgicala care are ca obiect studiul si tratamentui bolilor congenitale sau dobandite ale oaselor, tendoanelor, muschilor si articulatiilor. Etimologia termenului se
explica prin faptui ca initial o. era considerata ,,arta prevenirii si
corectarii la copii a diformitatilor corpului".
ORTOPNEE, s. f. / orthopn6e, s. f. / orthopn(o)ea. [gr. orthos =
drept, corec.t; pnoia = respuvfie, de. [a pnein = a respira.]
Dificultate de a respira m decubit dorsal, care obliga bolnavul sa
ramana Tn ortostatism sau clinostatism. Sin.: dis-pnee de
decubit.
ORTOPTIC, adj. / orthoptique, adj. / orthoptic, [gr. orthos =
drept, corect; optikos = referitor [a ve.de.re, de to. optesthai = a
vedea.} Care se refera la vederea binoculara normala.
ORTOPTICA, s. f. / orthoptique, s. f. / orthoptics. \Gr. orthos =
drept, corect! tat. optice, gr. optike = ftlmta vederu, de [a gr.
optikos = referitor [a Vedere fi optesthai = a. Video.} Ramura a
oftalmologiei care cuprinde studiul, diagnosticul si tratamentui
dezechilibrelor oculomotorii si al tulburarii vederii binoculare.
ORTOPTOSCOP, s. n. / orthoptoscope, orthoscope, s. m. /
orthoscope. [gr. orthos = drept, cored; optos = vizifni, de. [a
optesthai = a Vedea; skopos = observator, de. [a. skopein = a
nedea, a e?(amina..\ Instrument destinat tratamentului prin
exercitii *ortoptice Tn anomaliile muschilor oculari, 'strabism sau
*ambliopie.
ORTOSTATIC, adj. / orthostatique, adj. / orthostatic. [gr. orthos
= drept, corect; statikos = care sta. in picioare, de (a istanai = a
pCasa, a face so. tina.} Care apartine sau este determinat de
'ortostatism. Ex.: *albuminurie o., *hipotensiune o.
ORTOSTATISM, s. n. / orthostatisme, s. m. / orthostatism. [gr.
orthos = drept, corect; statikos = care sta. in picioare, de (a
istanai = a pCasa, a face sa find; -ism.] Statiune bipeda
verticala, Tn picioare, si fenomenele care rezulta din aceasta.
ORTOTONUS, s. n. / orthotonos, s. m. / orthotonos. [gr. orthos
= drept, corec.t; tonos = tensiune..} Atitudine particulara din
tetanos, care apare ca urrnare a contracturii musculaturii
somatice si care imprima corpului o pozitie rigida, astfel Tncat
corpul ridicat se mentine drept ca o scandura.
OS, s. n. / os, s. m. / bone. NA: os. [Lat. os, ossis = os.\ Organ
component al scheletului, provenit din tesut conjunctiv
metaplaziat, impregnat cu saruri de calciu; este alcatuit din tesut
osos compact si spongios In proportii variabile si poate contine,
Tn centrul sau, tesut medular hematopoietic. Deshi-dratate si
degresate, o. contin 32 % substanta organica (Tndeosebi oseina
sj osteomucoid) si 68 % saruri minerale, Tn primul rand fosfati $i
carbonati de calciu, raportui fosfati/car-bonati fiind 9/1. Tn
cantitati mai reduse exists: dor, fluor, sodiu, potasiu, fier,
aluminiu. 0. pot fi plate, scurte sau lungi. 0. la nivelul carora se
insera mu$chi sunt legate prin articulatii. V. si tab. anat. - oase,
OS CAPITAT / grand os / capitate bone. V. tab. anat. - oase.
OS CD CARLIG / os crochu / unciform bone, hamate bone. V. tab.
anat. - oase.
OS ILIAC / os iliaque / hip bone, os ilium. V. tab. anat. -oase.

689

OS MARE
OS MARE / grand os / capitate bone (v. os capital). V. tab.
anat. - case.
OS NAVICULAR / os naviculaire / navicular bone of foot.
Sin,: scafoid. V. tab. anat. - oase.
OS VESALIAN / os vesalien / os vesaleanum, vesalian bone.
[AnA-eos VesaJius, anatomist si medic betgian n. [a 'Srwydes,
cu stwiii [a 'Montpelie.r si Sans, me-dic a[ curfu [a yvtadnd, apoi
profesw [a 'Sadova, 'SoCogna si 'Pisa, 1514-1564.} Os mic
supranumerar al tarsului, corespunzand unui tubercul izolat al
celui de al V-lea metatarsian.
OSCHEOTOMIE, s. f. / oscheotomie, s. f. / oscheotomy. [QT.
oskheos = bwsa t&sticufelor, scrot, tome = tawe., secfiune, de.
ia. temnein = a two..} Incizia unui testicul In scopul obser-vatiei
directe a unei leziuni testiculare sau pentru evacuarea unui
abces.
OSCILATOR, s. n. / oscillateur, s. m. / oscillator. [Lat. oscil-lari
= a oscila, fie. (a osciltatio, -onis = baiansoar^ Sistem sau
dispozitiv capabil sa provoace sau sa Tntretina "oscilatii electrice
sau mecanice. Ex.: un circuit electric care genereaza un curent
alternativ de o anumita frecventa.
OSCILATIE, s. f. / oscillation, s. f. / oscillation. [Lat. oscil-latio,
-onis = baiansoar.} 1) Variatie Tn timp a marimilor ca-racteristice
unui sistenn fizic sau biofizic, Tnsotita de o trans-formare a
energiei dintr-o forma Tn alta, Tn mod periodic sau aproape
periodic, reversion sau partial reversibil. 2) Termenul este utilizat
frecvent cu referire la o. mecanice, precum si cu sensul de
vibratie, fluctuatie, variatie.
OSCILOGRAF CATODIC / oscillographe cathodique / cathoderay oscillograph. [Lat. oscillari = a osata, de [a oscil-latio,
-onis = baiawoar, gr. graphein = a scrie, kathodes = drum in
jos, de. (a kata = m jos, hodos = caie, drum.} V. osciloscop.
OSCILOMETRIE, s. f. / oscillometrie, s. f. / oscillometry. [Lat.
oscitlari = fl oscita, de ia oscillatio, -onis = baiansoar;
gr. metron = maswa.} Masurarea, cu ajutorul *oscilometrului, a
amplitudinii oscilatiilor presiunii arteriale medii, exprimata m unitati
conventionale.
OSCIl-OMETRU, s. n. / oscillometre, s. m. / oscillometer. [Lot.
oscillari = a oscita, de. la oscillatio, -oais = batansoar;
gr. metron = maswa.} Aparat pentru masurarea presiunii arteriale
Tn functie de amplitudinea oscilatiilor peretelui arterial sub efectui
unei presiuni date; oscilatiile sunt citite pe cadranul unui
manometru adecvat.
OSCILOSCOP, s. n. / oscilloscope, s. m. / oscilloscope. [Lat.
oscillari = a osala, lie, ia oscillatio, -onis = baiansoar;
gr. skopos = observator, de. [a skopein = a vedea, a e.yimi-na,}
Aparat care transforma semnalele electrice Tn semnale optice
vizualizate pe ecranul fluorescent al unui tub catodic. Se bazeaza
pe proprietatile razelor catodice de a fi deviate de un camp
magnetic sau electric. Tntrucat fasciculul catodic este lipsit de
inertie, o. nu deformeaza aspectele fenomenelor vizualizatB.
Imaginea de pe ecran poate fi preluata prin fotografiere. 0. este
utilizat Tn primul rand Tn cercetarile elec-trofiziologice, dar si Tn
practica, Tn conditiile necesitatii unor Tnregistrari de calitate.
OSEINA, s. f. / osseine, s. f. / ossein, ostein. [Lat. os, ossis =
os; -inn.] Sin.: osteonectina (v.).
OSFIALGIE, s. f. / osphyalgie, s. f. / osphyalgia. [Qr. osphys =
safe.; algos = dun-re..} Durere Tn regiunea lombara si Tn articulatia soldului.
OSFREZIOLAGNIE, s. f. / osphresiolagnie, s. f. / osphresiolagnia. [Qr. osphresis = miros; lagneia = aorinfa seJfuaCa,
voCuptate.} Excitatie de natuca erotica produsa de mirosuri. Sin.:
osmolagnie.
690

OSMOLARITATE
OSFREZIOLOGIE, s. f. / osphresiologie, s. f. / osphresiolo-gy.
[CfT. osphresis = nwos; logos = stuntd.] Stiinta mirosurilor si a
simtului odoratului.
OSFREZIOMETRU, s. n. / osphresiometre, s. m. / osphresiometer. [^'r. osphresis = mi-ros; metron = maswa.} Aparat
pentru masurarea acuitatii simtului mirosului.
OSIFICARE, s. f. / ossification, s. f. / ossification. [Lat. os,
ossis = os; ficare, derivat de la facere = a face.] Formarea si
dezvoltarea tesutului osos, pornind de la tesutui conjunctiv. 0.
poate fi normala sau patologica. Tipuri de o. normals:
1) 0. encondrala sau carfilaginoasa, formarea osului din tesut
cartilaginos, Tncepe dupa prima luna de viata embrionara. 2) 0.
periostala sau fibroasa, formarea osului prin metaplazia stratu-lui
profund a! *periostului care Tnconjoara *diafiza. 3) 0. intramembranoasa, osteogeneza periostala a oaselor late ale craniului. Tipuri de o. patologica'. 1) 0. heterotipica, producere de
tesut osos c;colo unde Tn mod normal nu exista. 2) 0. heterotopica, p'oducere de os In afara scheletului. *Calusul se
formeaza prin o. periostala.
OSIFLUENT, adj. / ossifluent, -e, adj. / osslfluent. [Lat. os,
ossis = os; fluens, -ntis = fora consistenfa, cwgator, lit ia.
flucre = a cwge.] Caracteristica unui proces patologic care
distruge osul. local sau regional. Ex.: abces o.
OSMHIDROZA, s. f. / osmhidrose, s. f. / osmidrosis. [fr.
osmo = miros; hidros = siidoare; -ozo.] Var.: osmidroza. Sin.:
bromhidroza (v.).
OSMHIDROZA. Var. pentru osmhidroza (v.).
OSMOFOR, s. in. / osmophor, s. m. / osmophore. [t^r. osmos
= impels, mipmge.re; pharos = care. poarta, de la phere-in = a
purta, a traiuporta,[ Radical chimic care, legat la o molecula, Ti
confera acesteia proprietatea de a stimula apara-tul olfactiv s:,
deci, de a fi odoranta.
OSMOL, s. rr.. / osmole, s. m. / osmole. [Cyr. osmos = imputs,
impingere.] Unitate de masura a numarului de particule active
osmotic pe litru de solutie apoasa si la presiune de o atmosfera. Un o corespunde unui numar de particule egal cu
*numarul lui Avogadro. Masa o. a unui neelectrolit dintr-o solutie
diluata este egala cu masa lui moleculara Tn grame. Un
miliosmo' (mOsm) este masa exprimata Tn miligrame. Pentru un
electrolit tipic, care disociaza, deoarece numarul de particule nu
mai este ega! cu numarul de molecule, definitiile de mai sus nu
mai sunt valabile. Ex.: pentru o solutie de clorura de sodiu, care
este un electrolit, o molecula de clorura de sodiu este
reprezentata de un ion de sodiu si unui de c'or; ca urmare, un o.
reprezinta 0,5 mol de clorura de sodiu. Abrev.: Osm. V. si
osmolalitate, osmolaritate.
OSMOLAGNIE, s. f. / osmolagnie, s. f. / osmolagnia. [Gr.
osmos = imyuls, impi-ngen; lagneia = dormfa seJfuala, vodtpta.te.\ Sin.: csfreziolagnie (v.).
OSMOLALITATE, s. f. ' osmolalite, s. f. / osmolality. [Gr.
osmos = impuls, mpinfjere..} 'Presiunea osmotica exprimata in
*osmoli (Osm) sau in miliosmoli (mOsm) pe kilogram de solvent
(apa, in cazu! organismului).
OSMOLARITATE, s. f. / osrnolarite, s. f. / osmolarity. {(jr.
osmos = impuis, mpinffe.re..] Termen in relatie cu *presiunea
os.motica, reprezentand concentratia moleculara a particulelor
osTiOtice ntr-o solutie. exprimata Tn osmoli (sau miliosmoli) la
litru de solu*ie, spre deosebire de osmolalitate, Tn care caz
eKD'imarec: este Tn osmoli (sau miliosmoli) pe kilogram solvent.
0 solutie are o concentrstie osmolara (o.) de 1 cand contine 1
osmo! de solvit pentru un litru de solutie. 0 solutie are o
concentratie osmolala (osmolalitate) de 1 cand contine 1 o?mol
de solvit la 'I 000 g apa. 0 solutie 1 molara ?i 1 osmolara este
aceaasi pentru un neelectolit tipic (ex.: glu-coza) dupa cum o
soiJtie 1 osnolala este aceeasi ca si o

OSMOMETRU
solutie 1 molala dintr-un neelectrolit. Cu un electrolit tip, cum este
clorura de sodiu, 1 osmol reprezinta 0,5 mol de clorura de sodiu.
V. osmol, punct crioscopic si tab. const. fizico-cni-mice ale unor
fluide din organism.
OSMOMETRU, s. n. / osmometre, s. m. / osmometer. [Qr.
osmoi, = unpuls, vn.pinge.rii; melroa = fiwsurd.} Aparat desti-nat
masurarii 'presiunii osmotice.
OSMORECEPTOR, s. m. / osmorecepteur, s. m. / osmoreceptor. [ij'r. 1) osme = miros; 2) osmos = impids, impuigere;
1), 2) [at. receplus, de. la. recipere = a. primi] 1) Receptor
senzorial pentru miros. 2) Receptor al variatiilor de presiune
osmotica.
OSMOTIC, adj. / osmotique, adj. / osmotic. [Qr. osmos =
impiifs, impinge re..\ Care se afla In relatie cu fenomenul de
*osmoza, depinde de acesta. Ex.: *presiune o.
OSMOZA, s. f. / osmose, s. f. / osmosis. [Cyr. osmos = iwpuL'.i
impingem; -oza .J Un caz particular al difuziunii:
miscarea moleculelor de solvent la nivelul unei membrane, din
compartimentui unde exista o concentratie mai scazuta de solvit,
pentru care membrana este impermeabila, Tn alt com-partiment,
in care concentratia de solvit este mai mare. 0. este un factor de
importanta capitala in fiziologia celulara.
OSOS, adj. / osseux, -euse, adj. / bony, osseous. [Lot. ossuiia =
de. os, de [a us, ossis = os.\ 1) Care se refera la os. Ex.: abces
o. 2) Care este alcatuit din oase. Ex.: schelet o. 3) Cu oase
proerninente.
OSTEALGIE. Var. pentru osteoalgie (v.).
OSTEITA, s. f. / osteite, s. f. / osteitis, [i^r. osteoa = os; -itd.l
Inflamatie a osului afectand 'canalele Havers, ramurile acestora
si, Tn general, cavitatea medulara. 0. se caracte-rizeaza prin
hipertrofie osoasa, sensibilitate locala si durere, de obicei difuza.
Termenul a fost utilizat, prin extensie abuziva, pentru o serie de
osteopatii ca *boala von Recklinghausen (sau o. fibrochistica)
sau *boala Perthes-Jungling (o. cistoida). Totodata, o serie de
afectiuni osoase se aseamana morfopa-tologic, Tndeosebi
'displazia fibroasa si unele 'osteoze. Au fost descrise numeroase
tipuri de o., printre care: 1) o. acuta,
*osteomielita de origine septica; 2) o. albuminoasa, cu acumulare de lichid bogat tn albumina; 3) o. cazeoasa, cu eroziune
osoasa, de natura tuberculoasa; 4) o. corticala, v. penostita;
5) o. deformanta, hipertrofica v.; 6) o. fungoida, in care cana-lele
Havers contin tesut granulos; 7) o. productiva, v.; 8) o. rarcfianta,
cu diminuarea componentei osoase minerale, anor-ganice; 9) o.
sclerozanta, cu condensare si scleroza locala;
10) o. vascu/a/a, *o. rarefianta in care spatiile formate sunt
ocupate de vase sanguine.
OSTEITA APOFIZARA DE CRESTERE / osteite apophysaire
de croissance / apophysitis tibialis adolescentinum. Sin.:
apofizita tibiala anterioara (v.).
OSTEITA DEFORMANTA HIPERTROFICA / osteite deformante hypertrophique / osteitis deformans. Sin.: boalS Paget
^v.).
OSTEITA FIBROCHISTICA / osteite fibrokystique / fibrocystique disease. Sin.: boala von Recklinghausen (v.).
OSTEITA PRODUCTIVA / osteite productive / productive
osteitis. 0. care determina neoformatie de tesut osos. In cazul in
care este reconstituita doar pierderea de substanta, o. este
numita restitutiva. Daca procesul de neoformatie osoasa reduce
calibrul *canalelor Havers si creste densitatea osoasa, este o o.
condensanta.
OSTEOALGIE, s. f. / osteoalgie, s. f. / ostealgia. [Cfr. osteon
= os; ul^os = diire.re.\ Var.: ostealgie. Sin.; osteodinie (v.).
OSTEOARTRITA, s. f. / osteoarthrite, s. f. / infectious
osteoarthritis. [^'r. ostcoii = os; (irlhfoa = articiilat-ie; -US.}
Termen utilizat indeosebi pentru desemnarea unei *artrite
infec(i-

OSTEOCLAZIE
oase ale carei leziuni s-au extins la nivelul zonelor osoase
adiacente. Sin.: boala degenerativa a articulatiilor. Obs.: in engl.
termenul osteoarthritis semnifica *artroza.
OSTEOARTRITA DEFORMANTA ENDEMICA / osteoarthrite
deformante endemique / endemic osteoarthritis. Sin.: boala
Kashin-Bek (v.J.
OSTEOARTRITA DEGENERATIVA / ost6oarthrite degenerative / degenerative joint disease. Sin.; artroza (v.).
OSTEOARTROPATIE, s. f. / osteoarthropathie, s. f. / osteoarthropathy. [tjr. oslcon = os; urihron = articidafie; puihos =
boafo..} Termen generic pentru orice afectiune caracterizata prin
asoderea de leziuni osoase $i articulare.
OSTEOARTROPATIE HIPERTROFIANTA PNEUMICA / osteoarthropathie hypertrophiante pneumique / hypertrophic pulmonary osteoarthropathy. *Sindrom paraneoplazic caracteri-zat
prin asoderea "hipocratismului digital, hipertrofiei mainilor si
picioarelor cu *osteofitoza subperiostica, dureri articulare si
tulburari vasomotorii. De regula, acest sindrom apare in relatie cu
o tumora pulmonara sau mediastinala, dar poate fi secun-dar si
unei afectiuni extratoracice. In acest ultim caz, denu-mirea de o. h.
Marie-Bamberger este mai adecvata. Sin.:
boala Marie-Bamberger, boala Hagner, osteopatie hipertrofianta.
OSTEOARTROZA INTERSPINOASA / osteoarthrose interepineuse / Baastrup's disease. [Qr. ostifoii = os; urthron =
articufatie.; (at. inter = mtre.; spina = fep, spin.] Sin.: boala
Baastrup (v.).
OSTEOBLAST, s. n. / osteoblaste, s. m. / osteoblast. \(jr. oslron =
os; hiastos = ffennnri..} Celula mezenchimatoasa for-matoare de
os, precursoare a *osteodtului. Prezent in tesu-tul conjunctiv si
cartilaginos, o. produce *osteonectina. 0. inter-vine atat in
procese fiziologice (ex.: cresterea osoasa), cat si in procese
patologice (reosificare).
OSTEOBLASTOM, s. n. / ost6oblastome, s. m. / osteoblastoma. [(jr. oslcon = os; blastos = ge-rmen; -omo.] Tumora
osoasa benigna cu localizare la nivelul rahisului, scheletului
mainilor sau picioarelor. Apare la varsta tanara si este con-stituita
prin proliferarea osteoblastelor care formeaza lamele de tesut
osteoid, la nivelul unei strome din tesut conjunctiv foarte
vascularizat.
OSTEOCALCINA, s. f. / osteocalcine, s. f. / osteocalcin, bone
Gla protein. \Cfr. oslcon = os; [at. calx, cufcis = var;
-iim.] Proteina mica, cu Mr 6 kDa, sintetizata de 'osteoblaste sub
controlul vitaminelor D, K si C. 0. prezinta o mare afini-tate pentru
*hidroxiapatita. Gena codanta a o. se afla pe cro-mozomul 1,
concentratia plasmatica este de 5 pg/l, iar semi-viata plasmatica
de 5 minute. 0. este un marker al activitatii osteoblastice si al
remodelarii osoase.
OSTEOCIT, s. n. / osteocyte, s. m. / osteocyte. [Qr. osteon =
os; kytos = celida.} Celula osoasa derivata din "osteoblast.
Situata intr-o lacuna osoasa din interiorul matricei osoase, o.
trimite, prin canalicule, prelungiri citoplasmatice prin care realizeaza contacte cu o. invecinate.
OSTEOCLAST, s. n. / osteoclaste, ostoclaste, s. m. / osteoclast. YCjr. oslcon = os; klustos = nipt.] 1) Celula giganta
multinucleata cu citoplasma spumoasa, situata tn lungul traveelor
osoase. 0. joaca un rol fundamental in resorbtia osoasa
fiziologica sau patologica, probabil sub influenta parathormonului. Sin.: mieloplax. 2) Denumire a unui dispozitiv
care, in chirurgia osoasa, permite fracturarea osului intr-o zona
determinanta. Sin.; mieloplax.
OSTEOCLASTOM, s. n. / osteoclastome, s. m. I myelo-plaxom.
[(^r. osloon = os; klusioa = nipt; -o;no.] Sin.: tumora cu
mieloplaxe (v.).
OSTEOCLAZIE, s. f. / osteoclasie, s. f, /osteoclasia (1),
osteoclasis (2). [^r. osteon = os; klasis = ruptura.}
691

OSTEOCLAZIE FAMILIALA
1) Absorbtie si distructie a tesutului osos. 2) Procedeu tera-peutic
util Tn corectia unor diformitati osoase, prin fracturarea voluntara,
manual sau cu ajutorul "osteoclastului, a unor frag-mente osoase.
OSTEOCLAZIE FAMILIALA / osteoclasie familiale avec
macrocrane / Bakwin-Eiger syndrome. Sin.: sindrom BakwinEiger (v.).
OSTEOCONDENSARE, s. f. / osteocondensation, s. f. /
osteosclerosis, osseous eburnation. [Qr. osteon = os; [at.
condensare = a ingrwnadi, de [a densus = dens, compact.]
Sin.: osteoscleroza (v.).
OSTEOCONDRITA, s. f. / osteochondrite, s. f. / osteochondritis. [CfT. osteon = os; khondros = cartitaj; -ita.} Inflamatie a
osului si a cartilajului sau. Termenul este utilizat, Tnsa, si
alternativ cu eel de "osteocondroza.
OSTEOCONDRITA DISECANTA / osteochondrite dissecante /
osteochondritis dissecans. Boala localizata electiv la nivelul
genuncniului si caracterizata prin disectia unui fragment osos
epifizar subcondral, ca urmare a unei necroze osoase asep-tice,
probabil de origine ischemica, frecvent posttraumatica. 0. d.
afecteaza Tndeosebi adolescentii de sex masculin. Sin.:
boala Konig.
OSTEOCONDRITA ISCHIOPUBIANA / osteochondrite ischiopubienne / osteochondritis ischiopubic. Sin.: boala Van NeckOdelberg (y.).
OSTEOCONDRITA A SOLDULUI / osteochondrite de la hanche
/ osteochondritis deformans juvenilis, Legg-Perthes-Calve
disease. Sin.: boala Calve-Legg-Perthes (v.).
OSTEOCONDRITA VERTEBRALA INFANTILA / osteochondrite
vertebrale infantile / Calve's disease. Sin.: boala Calve (v.).
OSTEOCONDRODISPLAZIE, s. f. / osteochondrodysplasie, s.
f. / osteochondrodysplasia. \(jr. osteon = os; khondros = cartiiaj; dys = gre.u, di/ic-iC; plasis = woddwe, de [a plassein = a
forma, a modela.} Denumire de ansamblu a bolilor determinate
de o anomalie de crestere sau de dezvoltare a oaselor si
cartilajelor.
OSTEOCONDRODISTROFIE, s. f. / osteochondrodystrophie,
s. f. / osteochondrodystrophy. [t^r. osteon = os; khondros =
cartilaj; dys = gnu, dificii; trophe = fvana, nutrifie.] Tulburare de
nutritie la nivelul cartilajelor si al vaselor. V. con-drodistrofie si
osteodistrofie.
OSTEOCONDROM, s. n. / osteochondrome, s. m. / osteochondroma. \(jr. osteon = os; khondros = cartifaj; -oma.}
Tumora benigna dezvoltata in vecinatatea unui cartilaj de conjugare si alcatuita din tesut cartilaginos rezultat prin *osificare
endocondrala secundara. 0. se prezinta sub forma unei crescente osoase (sau *exostoza) identificabila radiologic.
OSTEOCONDROMATOZA ARTICULARA / osteochondromatose articulaire / synovial osteochondromatosis. \Ljr.
osteon = os, khondros = cartilaj; -oma; -oza; [at. arlicu-larius
= at articiitafiilor.] Sin.: boala Henderson-Jones (v.).
OSTEOCONDROSARCOM, s. n. / ost6ochondrosarcome, s.
m. / osteochondrosarcoma. [Cjr. osteon = os; khoadros =
cartilaj; sarx, sarkos = came.; -omo.] Sarcom scheletogen
rezultat prin proliferare dubia osoasa si cartilaginoasa, care
nosologic este inclus Tn cadrul *osteosarcomului sau al *sarcomului osteogen.
OSTEOCONDROZA, s. f. / osteochodrose, s. f. / osleochondritis. [Cjr. osteon = os; khondros = cartilaj; -oza.] Denumire
generica pentru distrofiile de crestere la copil consecutive perturbarilor osificarii unuia sau mai multor centri de osificare, caracterizate prin degenerescenta sau 'necroza aseptica, urmata
de reosificare. Formele de o. sunt variate, fiind afectate electiv
anumite regiuni osteocartilaginoase: epifize, apofize, oase
692

OSTEOFITOZA
scurte, corpuri vertebrale, ca si unele 'sincondroze. In functie de
localizari si de aspectele clinice, au fost descrise nume-roase boli,
denumite de regula cu patronime. V. boala Freiberg, boala CalveLegg-Perthes, boala Osgood-Schlatter, boala Scheuermann,
boala Sever, boala Sinding Larssen-Johansson, boala Van NeckOdelberg.
OSTEODENSITOMETRIE, s. f. / osteodensimetrie, s. f. /
osteodensimetry. [t^r. osteon = os; Cat. densitas, -atis = consistenta, de-nsitate, de. [a densus = dens, compact; gr. metron =
masura.} Metoda de evaluare a densitatii minerale osoase prin
intermediul masurarii absorbtiei radiatiilor X sau gamma. Sin.:
absortiometrie osoasa.
OSTEODINIE, s. f. / osteodynie, s. f. / osteodynia. [Cjr. osteon
= os; odyne = du.re.TV..] Durere osoasa profunda, acuta, care
nu se asociaza cu nici un semn exterior. Sin.: osteoal-gie.
OSTEODISPLAZIE, s. f. / osteodysplasie, s. f. / osteodistrophy. [CfT. osteon = os; dys = gre.u, dificii; plasis = modelare, de. [a plassein = a forma, a modela.} Sin.: osteodistrofie
(v.).
OSTEODISPLAZIE METAFIZARA / osteodysplasie metaphysaire / metaphyseal dysplasia. Sin.: boala Pyle (v.).
OSTEODISTROFIE, s. f. / osteodystrophie, s. f. / osteodystrophia. [t^r. osteon = os; dys = greu., difidi; trophe = finmo,
nutritie.} Orice tulburare trofica a scheletului, exprimata prin
modificarea formei, marimii, consistentei sau cresterii osului. Sin.:
distrofie osoasa, displazie osoasa, osteodisplazie. Tipuri:
1) 0. chistica juvenilei, v. boala Mikulicz. 2) 0. deformanta progresiva, v. boala Paget. 3) 0. ereditara Albright (v.). 4) 0. fa-miliala
neuroendocrina, v. boala Saizmann. 5) 0. fibroasa ge-neralizata, v.
boala von Recklinghausen. 6) 0. fibroasa localizata, v. boala
Paget.
OSTEODISTROFIE EREDITARA ALBRIGHT / osteodystrophie
hereditaire d'Albright / Albright's hereditary osteodystro-phy.
[Fu//er Albright, medic oimrican, 'Boston, 1900-1969.] Termen in
care sunt regrupate doua afectiuni descrise de Albright sub
numele de pseudohipoparatiroidie (o. e. de tip I) si pseudopseudohipoparatiroidie (o. e. de tip It). Cele doua boli au Tn
comun un sindrom dismorfic (talie mica, facies rotunjit,
brahidactilie, distrofie ungheala si dentara, obezitate), dar numai
Tn o. e. de tip I este prezent un sindrom metabolic care este
considerat o consecinta a absentei raspunsu-lui receptorilor la
hormonul
paratiroidian,
manifestat
prin
hipocalcemie,
hiperfosforemie, hipocalciurie si hipofosfaturie. In ambele tipuri
ale bolii se constata frecvent intarzierea dez-voltarii mentale,
caldficari la nivelul tesuturilor moi si diverse tulburari endocrine.
0. e. A. este o boala genotipica cu trans-mitere autozomal
dominanta, iar cele doua tipuri sunt forme genetice de expresie
diferita ale aceleiasi tare. Sin.: boala Albright, sindrom Albright.
OSTEOFIBROMATOZA CHISTICA / osteofibromatose kys-tique
/ Jaffe-Lichtenstein disease, [^r. osteon = os; (at. fibra = fibra;
-oma; -oza; gr. kystis = sac, Vezica..] Sin.:
boala Jaffe-Lichtenstein (v.).
OSTEOFIT, s. n. / ost6ophyte, s. m. / osteophyte. [^r. osteon =
os; phyton = pCantd.] Excrescenta osoasa anormala situata la
marginea unei suprafete articulare. Alcatuit de regula din tesut
spongios, o. rezulta fie prin reluarea osificarii sub-periostale, fie
consecutiv osificarii encondrale, sau prin com-binarea acestor
doua procese. 0. se dezvolta Tn cadrul unor procese
degenerative sau inflamatorii cronice. V. si ,,cioc de papagal".
OSTEOFITOZA, s. f. / osteophytose, s. f. / osteophytosis. \Cjr.
osteon = os; phyton = plantd; -oza.] Producerea de | 'osteofite.

OSTEOFLEGMON
OSTEOFLEGMON, s. n. / osteophlegmon, s. m. / bone
phlegmon, [^r. osteon = os; phlegmone = fte-ffmon, de [a
phlegma, -atos = infCamatw si phlegein = a arde.} Osteita
infectioasa cu invadarea partilor moi adiacente. Se poate
observa Indeosebi la nivelul *mandibulei.
OSTEOGENEZA, s. f. / osteogenese, osteogenie, s. f. / osteogenesis, osteogeny. \(gr. osteon = os; genesis = producere,
de [a gennan = a produce.} Sin.: osificare (v.).
OSTEOGENEZA IMPERFECTA / osteogenese imparfaite /
osteogenesis imperfecta. Tip de "osteodisplazie structurala
ereditara care antreneaza osteoporoza generalizata grava,
tradusa prin fracturi spontane multiple si deformari osoase multiple. Se asociaza aproape Tntotdeauna coloratia albastra a
sclerelor si uneori surditate. Asocierea fracturi multiple ale
oaselor lungi, sclere albastre si otoscleroza cu surditate se
numeste sindromul sau triada Van der Hoeve, sau sindrom Alain
Dighton. Terminologia s-a complicat, deoarece Tn functie de
gravitate au fost descrise (artificial) doua forme: 1) 0. (.
congenitala, sin.: boala Durante (v.). 2) 0. i. tardiva, cu prognostic mai putin grav, sin.: boala Lobstein (v.).
OSTEOGENINA, s. f. / osteogenine, s. f. / osteogenine. [Gr.
osteon = os; gennan = a produce; -ind.] Glicoproteina cu Mr de
32^0 kDa, capabila sa induca transformarea tesuturilor moi de
origine mezenchimatoasa Tn tesut osos.
OSTEOID, adj. / osteoide, adj. / osteoid. [Gr. osteon = os;
eidos = forma.] 1) Care se aseamana structural cu osul. 2)
Despre tesutui osos tanar, alcatuit numai din matricea orga-nica
hialina, la nivelul careia se vor adauga ulterior sarurile de calciu._
OSTEOLIZA, s. f. / osteolyse, s. f. / osteolysis, ossifluence.
[Cjr. osteon = os; lysis = distrugere, de la fyein = a distruge..}
1) Distructie si disolutie osoasa, Tndeosebi cu referire la pierderea sau diminuarea calciului osos. 2) Termenul este utilizat
frecvent pentru desemnarea distructiei osoase vizibila radio-logic
prin zone de transparenta osoasa extinse sau localizate.
OSTEOLIZA MASIVA IDIOPATICA / osteolyse massive idiopathique / massiv idiopathic osteolysis. Sin.: boala Gorham
(v.).
OSTEOLOGIE, s. f. / osteologie, s. f. / osteology. [Gr. osteon =
os; logos = stiinfa.] Parte a anatomiei care se ocupa cu studiul
oaselor din organism.
OSTEOM, s. n. / osteome, s. m. / osteoma. [Gr. osteon = os;
-omo.] 1) Tumora benigna cu ritm de crestere lent, alca-tuita din
tesut osos compact foarte dur si dens. 0. se dez-volta indeosebi
la nivelul oaselor plate ale craniului si ale fetei, producand
Tngrosarea acestora. Mai rar, o. se pot localiza la suprafata
oaselor lungi (exostoza sau o. periostal) sau Tn canalul medular
al acestora (enostoza). 2) Nodul de osificare care poate aparea
Tntr-un tesut moale (ex.: parenchim pulmo-nar sau glandular) ca
o consecinta a "metaplaziei osoase a unei fibroze cicatriceale.
OSTEOMALACIE, s. f. / osteomalacie, s. f. / osteomalacia. [tfr.
osteon = os; malakia = mmiMre., de la malakus = moak.}
Osteopatie demineralizanta a adultului localizata Tn cor-ticala
osoasa matura sau/si Tn tesutui osos spongios. Tn o. sunt
respectate grosimea si numarul de travee osoase, spre
deosebire de *osteoporoza. Termenul de o. reprezinta la adult
echivalentui "rahitismului copilului si adolescentului. Cadrul o.,
vast in trecut, este limitat Tn prezent la o serie de circum-stante
patogenice Tn care este alterat metabolismul fosfocal-cic: 1) o.
din *hipofosfatemia familiala; 2) o. hepatica, com-plicatie a bolilor
hepatice colestatice; 3) o. oncogena, din neo-plasmele benigne
mezenchimale, care ar putea produce o substanta care
afecteaza functiile tubulare renale de transport al fosfatului si de
hidroxilare a 25-hidroxivitaminei D; 4) o.

OSTEOONICODISOSTOZA
puerperala prin epuizarea stocurilor de calciu si fosfor in cursul
sarcinilor repetate si al lactatiei; 5) o. renala tubulara sau
"osteopatia renala, consecutiva acidozei si hipercalciuriei din
cauza alterarii functiei tubulilor renali (absenta acidifierii urinei si a
producerii de amoniac); 6) o. senila prin deficit de vita-mina D.
Majoritatea o. sunt curabile prin doze fiziologice de vitamina D.
Sin.: ramolisment osos.
OSTEOMETRIE, s f. / osteometrie, s. f. / osteometry. [fr.
osteon = os; metron = masura.} Denumire generica pentru
procedeele de masurare efectuate la nivelul unui os sau al mai
multor case. Ex.: o. osului iliac serveste Tn medicina legala la
determinarea sexului.
OSTEOMIELITA, s. f. / osteomyelite, s. f. / osteomyelitis. \Qr.
osteon = os; myelos = madwa; -ita.] Inflamatie con-comitenta a
osului si a maduvei osoase, determinata de o infectie. Cauze:
fracturi deschise cu expunerea maduvei osoase, posibila si in
unele interventii chirurgicale; mai rar, ca urmare a unor
microorganisme patogene din circulatie. Forme:
o. acuta si o. cronica. 0. acuta este mai frecventa la copii, la
nivelul oaselor lungi, acompaniata de dureri intense, febra,
existenta altor boli. 0. cronica poate urma formei acute si se
dezvolta insidios; uneori are drept cauza sifilisul sau tubercu-loza.
Tn ambele forme se impune tratamentui cu doze man de
antibiotice si, uneori, drenaj chirurgical. Timpul necesar eradicarii
infectiei este lung; uneori se produc scurtari sau deformari
osoase. Termenul de o. este uneori in discutie, din cauza afectarii
variabile a maduvei osoase, Tn unele forme foarte discreta sau
chiar absenta. V. si osteomielita infectioasa acuta.
OSTEOMIELITA INFECTIOASA ACUTA / osteomyelite infectieuse aigue / acute osteitis. Boala a copilariei si adoles-centei
care, anatomopatologic, consta Tn inflamatia elementelor
celulare ale osului, periostului si ale cavitatii medulare, cu
localizare in regiunea juxtaepifizara. AgentuI etiologic este
stafilococul piogen. Evolueaza spontan spre supuratie (flegmon
osos) si formarea de sechele. Simptomatologia locala este
insotita de un sindrom general infectios grav.
OSTEON, s. n. / osteon, s. m. / osteon. [Qr. osteon = os.]
Unitatea structurala de baza a osului compact, formata din
lamele osoase concentrice, in centrul carora se afia 'canalul
Havers care confine capilare sanguine si tesut conjunctiv. Un o.
cuprinde 4-20 lamele, fiecare avand o grosime de 3-7 u.m.
Unitatile sunt directionate indeosebi Tn axul lung al osului.
OSTEONECROZA, s. f. / ost6onecrose, s. f. / osteonecro-sis.
[Cjr. osteon = os; nekrosis = mortificare, de la nekros = nwrt.]
Necroza osoasa. 0. idiopatica a tuberculului tibial, v. apofizita
tibiala anterioara.
OSTEONECROZA ASEPTICA / osteonecrose aseptique /
aseptic osteonecrosis. Necroza osoasa secundara afectarii
vascularizatiei osoase Tntr-un anumit segment, de cauza
cunoscuta (traumatism, radioterapie) sau neelucidata, Tn particular la tineri (o. idiopatica). Stadiul de necroza este urmat de
un stadiu de regenerare, ajungand la vindecare cu remo-delare
osoasa, de regula.
OSTEONECTINA, s. f. / osteonectine, s. f. / osteonectin. [Qr.
osteon = os; nectere = a uni, -ind.} Fosfoglicoproteina acida, cu
Mr 32 kDa, prezenta in os Tn cantitate de 2,3 ng/10 ug proteine
ale traveelor osoase, sintetizata de *osteoblaste. Gena codanta
a o. se afia pe cromozomul 5. 0. are mare afinitate pentru
*hidroxiapatita si este un marker perfect al *osteo-genezei. Sin.:
oseina.
OSTEOONICODISOSTOZA, s. f. / osteo-onychodysostose, s. f.
/ nail-patella syndrome. [Gr. osteon = os; onyx, onychos ==
ungfiw; dys = greu, dificil; osteon = os; -ova.] Sin.: sindrom
unghii-rotule (v.).
693

OSTEOONICODISPLAZIE EREDITARA
OSTEOONICODISPLAZIE EREDITARA / osteo-onychodysplasie hereditaire / Little's syndrome. {Qr. osteon = os;
onyx, oavchos = ungfm; dys = gnu, difid[, plasis = mode-fare,
de (a plassein = a forma, a mode[a; [at. hereditarius = referitor
[a rrwstenire, de (a. hereditas, -atis = moftenw.] Sin.:
sindrom unghii-rotule (v.).
OSTEOPAT, adj., s. m. / osteopathe, adj., s. m. / osteopath. \(jT.
osteon = os; pathos = fioa[a.} 1) (Pacient) care prezinta o
afectiune osoasa. 2) Denumire utilizata Tndeosebi Tn engleza
pentru o persoana care se ocupa cu tratamentui afectiunilor
sistemului locomotor prin utilizarea unor tehnici de manipulare
externa. V. si medidna alternativa.
OSTEOPATIE, s. f. / osteopathie, s. f. / osteopathy. [Qr. osteon
= os, pathos = 6oata.] Termen general utilizat pentru a grupa
toate afectiunile osoase. Tn functie de etiologie, se disting mai
multe forme: 1) 0. calcipriva, prin resorbtie. 2) 0. de carenta, prin
lipsa aportului de substante nutritive. 3) 0. con-densanta
generalizata, v. osteopoikilie. 4) 0. hemoragica infan-tila, sin.
boala Barlow (v.). 5) 0. hipertrofianta (boala Marie-Bamberger).
6) 0. juvenila a rotulei, v. boala Gruber. 7) 0. renala, 'in nefropatii.
OSTEOPATIE HEMORAGICA PRIMITIVA / maladie de Barlow /
Barlow's disease. Sin.: boala Barlow (v.).
OSTEOPERIOSTITA, s. f. / osteoperiostite, s. f. / osteoperiostitis. [Qr. osteon = os; peri = in jurnl; osteon = os; -ltd.]
Inflamatie a periostului urmata de invadarea tesutului osos de
catre procesul inflamator. PunctuI de plecare se afla Tn partile
moi vecine sau este consecinta metaslazelor pio-gene. Tipuri: 1)
0. sifilitica, osteita si periostita condensata osi-ficanta. 2) 0.
tuberculoasa, cu tesut de granulatie tuberculos. 3) 0.
alveolodentara, v. boala Magitot.
OSTEOPETROZA, s. f. / osteopetrose, s. f. / osteopetrosis.
[Qr. osteon = os; [at. petra = piatra; -oza.} Sin.: boala AlbersSchonberg (v.).
OSTEOPLAST, s. n. / osteoplaste, s. m. / osteoplast. . [l^r.
osteon = os; plastos = nwdeiat, de [a plassein = a fonna, a
modela,\ Sin.: lacuna osteocitara (v.).
OSTEOPLASTIE, s. f. / osteoplastie, s. f. / osteoplasty. \Cjr.
osteon = os; plastos = maillot, de. la. pliissein = a forma, a
modeta.} Interventie chirurgicala reparatorie a unui os. Pentru
efectuarea o. se utilizeaza un grefon osos sau un material
protetic.
OSTEOPOIKILIE, s. f. / osteopoecilie, s. f. / osteop(o)ecilia,
osteopoikilosis. [t^r. osteon = os; poikilos = pestrif:, variat.}
Boala cu caracter familial, apartinand *osteocondrodisplaziilor;
radiologic se observa Tn spongioasa epifizelor si metafizelor
oaselor lungi, omoplati si bazin, numeroase zone rotunjite de
*osteoscteroza, bine delimitate, care sugereaza un aspect "patat".
Poate asocia uneori leziuni cutanate de fibroza si ke-ratoza. Sin.:
osteopatie condensanta generalizata, enostoza multipla. 0 forma
de o. mult mai rara, numita o. striata, este reprezentata de boala
Voorhoeve (v.).
OSTEOPONTINA, s. f. / osteopontine, s. f. / osteopontin. [Qr.
osteon = os; (at. pons, -ntis = punte; -ina.] Glicoproteina care
contine motivul (secventa) RGD (arginina-glicina-aspartat). A fost
izolata din os, rinichi, creier si celule epiteliale. 0. inter-vine Tn
procesele de adeziune si de migrare celulara, ca si Tn
mineralizarea osoasa.
OSTEOPOROMALACIE, s. f. / osteoporomalacie, s. f. / porotic
osteomalacia. \Qr. osteon = os; poros = piatra. poToasa;
malakia = umuiere., dc (a malakiis = rrwak.} Coexistenta
*osteoporozei si a *osteomalaciei.
OSTEOPOROZA, s. f. / osteoporose, s. f. / osteoporosis. [Cfr.
osteon = os; poros = piatra. poroasa; -oza.] Stare pato-logica
caracterizata prin scaderea densitatii osoase, determi694

OSTEOZA
nata de un proces de demineralizare (absorbtia calciului si
fosforului din os). Demineralizarea se produce din cauza rarefierii progresive a matricei proteice osoase. Se disting: o.
localizata si o. generalizata. 0. localizata poate aparea dupa o
infectie, un traumatism sau o sinovita si se manifesta la nivelul
oaselor adiacente. 0. generalizata se traduce radiologic prin
transparenta osoasa la nivelul Tntregului schelet, cu travee
desenate mai net, iar histologic prin marirea spatiilor medu-lare
osoase si atrofie trabeculara. Tn prezent, procesul de o. poate fi
detectat exact prin *osteodensitometrie. Exista numeroase tipuri
de o. generalizata, de cauze necunoscute (idiopa-tice) sau
secundare unor boli. In toate cazurile de o. generalizata exista,
mai mult sau mai putin pronuntate, tulburari ale metabolismului
protidic. Ex. de o. generalizata: 1) 0. adipoasa, Tn care spatii
largi din structura osoasa sunt invadate de grasime. 2) 0. din
afectiuni digestive: gastrectomie, ciroza, steatoree idiopatica. 3)
0. a/g/ca posttraumatica, sin.; boala Sudeck (v.). 4) 0. rarefianta
postmenopauza, prin perturbari endocrine. 5) 0. senila,
consecinta a unor disfunctii metabo-lice si endocrine. 6) 0. din
tratamentele prelungite cu corti-coizi etc. 0. generalizata este
acompaniata frecvent de *osteo-malacie, de unde riscul unor
complicatii: deformari osoase, scadere a taliei, fracturi
patologice.
OSTEOPOROZA ALGICA POSTTRAUMATICA / osteoporose
algique posttraumatique / Sudeck's disease. Sin.: boala
Sudeck (v.).
OSTEOPOROZA CIRCUMSCR1SA A CRANIULUI / osteoporose circonscrite du crane / Schuller's disease. Sin.:
boala Schuller (vj.
OSTEOPSATIROZA, s. f. / osteopsathyrose, s. f. / osteopsathyrosis. [(77". osteon = os; psathyros = fragil, friafni;
-oza.} Sin.: boala Lobstein (v.). V. si osteogeneza imperfecta.
OSTEORADIONECROZA, s. f. / ost6oradionecrose, s. f. /
osteoradionecrosis. [Qr. osteon = os; [at. radius = raw, ffr.
nekrosis = itwrtificare., de (a nekros = mart.] Necroza osoasa
determinata de radiatiile ionizante, de regula dupa *radioterapie.
OSTEOSARCOM, s. n. / osteosarcome, s. m. / osteosarco-ma.
[Cjr. osteon = os; sarx, sarkos = came., -omo.] Tumora
maligna primitiva a osului, cu punct de plecare periostal sau
central, eel mai des se dezvolta la nivelul oaselor spongioase.
Proliferarea distruge osul si conduce la metastaze pe cale drculatorie. Sin.: sarcom osteogen. V. si sarcom Ewing.
OSTEOSCLEROZA, s. f. / osteosclerose, s. f. / osteosclerosis, osseous eburnation. \Qr. osteon = os; sklerosis =
ind'urafie, intarire, de la skleros = tare, dw.} Afectiune osoasa
care consta Tn Tngrosarea osului spongios, care devine compact, cu Tngustarea cavitatilor medulare, radiologic constatandu-se accentuarea opacitatii osoase. Sin.: osteocondensare.
OSTEOSCLEROZA GENERALIZATA / osteosclerose genera.
lisee / osteopetrosis. Sin.: boala Albers-Schonberg (v.).
OSTEOSINTEZA, s. f. / osteosynthese, s. f. / osteosynthe-sis.
[(-jr. osteon = os; synthesis = wmpumm, de [a syn =
impre.u.na, tithenai = a pune..} 1) Reunirea chirurgicala a fragmentelor unui os fracturat cu ajutorul unor suruburi, butoane,
sarme sau placi metalice. Aceste materiale sunt indepartate
dupa producerea consolidarii osoase (o. temporara). 2) Operatie practicata cu scopul producerii anchilozei unei articulatii,
de ex. Tn *morbul lui Pott si Tn *spondilolistezis.
OSTEOTOMIE, s. f. / osteotomie, s. f. / osteotomy. [Qr. osteon
= os; tome = toie-re, secfiune, de (a temnein = a two.}
Sectionarea operatorie a unui os, Tn scopul obtinerii axarii,
derotarii, alungirii, scurtarii sau sprijinului acestuia.
OSTEOZA, s. f. / osteose, s. f. / osteosis. \Qr. osteon = os;
-oza.] 1) Termen cu sensul de osteopatie non-inflamatorie.

OSTEOZA PARATIROID1ANA
2) Uneori, prezenta la nivelul pielii de noduli care contin tesut
osos.
OSTEOZA PARATIROID1ANA / osteose parathyroidienne /
parathyroid osteosis. Sin.: boala von Recklinghausen (v.).
OSTIAL, adj. / ostiale, adj. / ostial. [Lat. ostiiim = intrare., Ufa,
orificiu.} Referitor la un orificiu.
OSTIOFOLICULITA, s. f. / ostiofolliculite, s. f. / ostiofolliculitis. \Lat. ostium = intrare, Ufa, orificiu; folliculus = sacute.t,
dim. de. (a follis = hurduf, mifige; -ita.] 'Foliculita superficiala,
care nu afecteaza decat ostiumul (orificiul) ''folicu-lului pilos.
OSTIUIVI, s. n. / ostium, s. m. / ostium. NA: ostium, pi. ostia.
[Lat. ostium = intrare, Ufa, orificiu.} Orificiu sau canal foarte
scurt care asigura accesul intr-o cavitate sau asigura
comunicarea a doua cavitati.
OSTIUM AORTIC / ostium aortae / ostium aortae. NA:
ostium aortae. Orificiu prin care aorta ascendenta comunica cu
ventriculul stang, fiind strajuit de valvula aortica.
OSTIUM COMUN / ostium commune / ostium commune.
Orificiu care, la embrion, permits comunicarea atriilor si ventriculelor inimii. Persistenta sa dupa nastere constituie o cardiopatie congenitala cu sunt arteriovenos.
OSTIUM PRIMITIV / ostium primum / ostium primum. Orificiu
care, Tntr-un stadiu precoce al dezvoltarii embrionare a inimii,
permite comunicarea celor doua atrii. Persistenta sa dupa
nastere determina comunicarea interauriculara patologica.
OSTIUM SECUNDAR / ostium secundum / ostium secun-dum.
NA: foramen ovale. Sin.: orificiu Botallo (v.).
OSTIUMUL SINUSULUI CORONAR / ostium sinus coronarii
/ ostium sinus coronarii. NA: ostium sinus coronarii. '. Orificiu
de deschidere al *sinusului coronar, situat la nivelul atriului drept,
intre deschiderea venei cave inferioare si orificiul atrioventricular.
OTALGIE, s. f. / otalgle, s. f. / otalgia. [t^r. oils, otos = ure-c.he.i
o/yos = durere..\ Durere la nivelul urechii, de origine auri-culara
sau din vecinatate. Poate fi surda sau violenta, loca-lizata sau
iradiata, continua ori cu remisiuni. Sin.; otodinie.
OTHEMATOM, s. n. / othematome, s. m. / oth(a)ematoma. [ijr.
ous, olos = urecfie, huimn, -atos = sange., -omu.] Colectie
sanguinolenta a pavilionului urechii, situata Intre cartilajul helixului si pericondru. Cauzele cele mai frecvente sunt trauma-tice,
la care se adauga tulburarile trofice.
OTICODINIE, s. f. / oticodinie, s. f. / oticodinia. [C^r. oiis, olos
= iirecfie.; ilinos = awefeolo.} Sin.: sindrom Meniere (v.).
OTITA, s. f. / otite, s. f. / otitis. [Qr. oils, olos = urecfie; -itu.] Orice
inflamatie a urechii. Se disting, in functie de localizare: 1) 0.
externa, inflamatia conductului auditiv extern. 2) 0. medie,
inflamatia "urechii medii. Forme: a) o. m. acuta, de regula de
origine virala sau bacteriana, este insotita de durere si febra; b)
o. m. secretorie, acumulare cronica de lichid in urechea medie,
cu diminuarea auzului; c) o. cronica supurativa, asociata cu
perforatia timpanului si, uneori, cu colesteatom. 3) 0. interna este
denumita "labirintita. 0. creselor, v. otoantrita.
OTOANTRITA, s. f. / otoantrite, s. f. / otoantritis. \Cfr. oiis, otos =
urectie; (nitron = peftero, cavitate; -ita.} Otita puru-lenta
complicata cu infectia antrului mastoidian. Sin.: otomas-toidita,
otita cre?elor.
.
OTODINIE, s. f. / otodynie, s. f. / otodynia. [Qr. ous, otos
= m.i'.tie; oilync = diire.re.} Sin.: otalgie (v.).
OTOGEN, adj. / otogene, adj. / otogenic, otogenous. [Cjr.
uiis, olos = umctie; gciiiiun = a produce.} Care are originea la
nivelul urechii. Ex.: meningita o.
OTOLICVOREE, s. f. / otoliquorrhee, s. f. ./ otoliquorrh(o)ea.
[GT. ous, otos = urecfie; tat. liquor, -oris = Cu-hid; gr. rhoia

OTOSPONGIOZA
= curgere, de (a. rhein = a cwge.} Scurgere de lichid cefalorahidian prin conductui auditiv extern printr-o ruptura a timpanului,
in conditiile existentei unei solutii de continuitate intre spatiul
subdural $i urechea medie. 0. apare ca o complicatie in unele
fracturi ale *stancii temporalului $i in anumite inter-ventii
neurochirurgicale. V. si otoree.
OTOLITI, s. m. pi. / otolithes, s. m. pi. / otoliths. NA: statoconium, pi. statoconia. [Cfr. ous, otos = urecfie.; lithos =
piatra.] Granule mid de carbonat de calciu, situate impreuna cu
cilii in membrana gelatinoasa de la nivelul organului otolitic.
Organul otolitic sau macula se afla pe planseui *utriculei si al
*saculei din urechea interna. Sin.: statoconia.
OTOLOGIE, s. f. / otologie, s. f. / otology, [^'r. ous, otos =
urecfie.; logos = ftiinf-d.] Ramura a medidnei destinata studiului anatomiei, fiziologiei, investigatiilor functionale si patologiei urechii.
OTOMASTOIDITA, s. f. / otomastoidite, s. f. / otomastoiditis. [Qr. oiis, otos = iirecfw.; mastos = mamela; cidos = forma,
*ita.] Sin.: otoantrita (v.).
OTOMICOZA, s. f. / otomycose, s. f. / otomycosis. [t^r. ous,
otos = weche.; mykes, mykotos = ciuperca; -oza.] *Micoza a
conductului auditiv extern.
OTOPLASTIE, s. f. / otoplastie, s. f. / otoplasty. \Qr. ous, otos =
invcfie; plastos = modeiat, de. [a plassein = a forma, a modda.}
Procedeu terapeutic chirurgical de reconstructie a pavilionului
urechii externe, in caz de deformatii sau distrugeri traumatice.
OTORAGIE, s. f. / otorragie, s. f. / otorrhagia. [Qr. ous, otos =
urecfie; rhegnynui = a tafni, a iz/Jucni] Hemoragie exteri-orizata
la nivelul conductului auditiv extern.
OTOREE, s. f. / otorrhee, s. f. / otorrh(o)ea. [^r. ous, otos =
u.recfw.i rhmu = cu.rge.re., de. (a rhein = a. curge.} Scurgere
mucoasa, seroasa sau (indeosebi) purulenta la nivelul conductului auditiv extern. 0. cu lichid cefalorahidian poate aparea
consecutiv unei fracturi sau a altor procese patologice care
afecteaza osul temporal.
OTORINOLARINGOLOGIE, s. f. / oto-rhino-laryngologie, s. f. /
otorhinolaryngology, ear-nose-throat. \Qr. ous, otos = we.cfie,; rhis, -inos = rios; larynx, -yngos = [aringe., logos =
ftiinta,] Domeniu spedalizat al medicinei avand ca scop studi-ul
anatomiei, fiziologiei si patologiei urechii, foselor nazale,
faringelui si laringelui.
OTOSCLEROZA, s. f. / otosclerose, s. f. / otosclerosis. [Cyr.
ous, otos = urecfie; fiklcrosis = ittd'urafie, mtarire, tie. (a sklvros =
tare, dur.] Acoperirea timpanului cu tesut cicatriceal, fenomen
care produce o surditate progresiva.
OTOSCOP, s. n. / otoscope, s. m. / otoscope, [^r. ous, otos =
urecfie; skopos = obse-rvator, de [a. skopcin = a vedea, a e?
(ainina,\ Instrument care permite inspectia conductului auditiv
extern si a timpanului. Este alcatuit dintr-un *specul si o sursa
luminoasa, a carei lumina este preluata de o oglinda purtata pe
frunte de medic. 0. lui Toynbee este destinat *aus-cultatiei la
nivelul urechii, fiind alcatuit dintr-un tub de caud-uc adaptat la
capete pentru a face legatura dintre urechea pacientului si cea a
medicului.
OTOSCOPIE, s. f. / otoscopie, s. f. / otoscopy. [Qr. ous, otos =
urecfie; skopia = e^amiruav., de. (a skopein = a tie^ea, a
e^amina.} Examinarea conductului auditiv extern si a timpanului
cu ajutorul *otoscopului sau a unui "speculum auricular si a unei
*oglinzi frontale.
OTOSPONGIOZA, s. f. / otospongiose, s. f. / otospongio-sis.
[Cjr. ous, otos = urecfie; [at. spongiii, gr. spongion = bure-te;
-oxa.} Afectiune congenitala care se caracterizeaza clinic prin
hipoacuzie
progresiva
bilaterala,
iar
anatomic,
prin
hiperosificarea promontoriului, determinand secundar disfunctia
*organului Corti.
695

OTOTOXICITATE
OTOTOXICITATE, 8. f. / ototoxicite, s. f. / ototoxicity. [Gr. ous,
otos = wec-he; toxikon = otrcaia. pentru vdrful sagefiwr, de (a
toxon = sageata] Toxicitate a unor medicamente (ca
streptomicina si alte medicamente din familia aminozidelor sau
chinina) pentru urechea interna $i perechea a Vlll-a de nervi
cranieni. Fenomenul este, de obicei, ireversibil.
OTRAVA, s. f. / poison, s. m. / poison. [SL otrava = otrwa] Orice
substanta care este susceptibiia, dupa introducerea Tn organism
(pe diverse cai), sa perturbe unele functii vitale sau sa lezeze
grav structuri organice. Tipul si intensitatea unei o. nu depind
numai de natura sa, ci si de doza, de modul de patrundere,
starea subiectului s. a.
OU FECUNDAT / oeuf feconde / fertilized egg, sperma-tovum,
oosperm. [Lot. ovum = ou; fecundare = a face sa rodeascd, de.
[a fecundus = fertil, roditor.} Sin.: zigot (v.).
OUABAINA, s. f. / ouaba'ine, s. f. / ouabain. [Somaleza ouabaio
= pCanta cunoscuta fi sub numeie de acokanthera fi e^tractui
acesteia} Glucozid cardiotonic major, cu actiune rapida si scurta,
administrat Tndeosebi pe cale intravenoasa Tn tratamentui de
urgenta al insuficientei cardiace acute. 0. este si un blocant
specific al *pompei de sodiu. Sin.: strofantozid-g, strofantina.
OVALBUMINA, s. f. / ovalbumine, s. f. / ovalbumin. [Lot. ovum
= ou; albumen, -mis = albuf de ou, de (a albus = aib; -ina.]
Proteina extrasa din albusul de ou si Tnrudita cu albumina din
serul de pasare. Masa moleculara este 44 kDa, iar pH-ul
izoelectric de 4,6. Este utila ca antigen.
OVALOCIT, s. n. / ovalocyte, s. m. / ovalocyte. [Lot. ovum = ou;
gr. kytos = cduCd] Eritrocit de forma elipsoidala, prezent Tn
proportie de sub 1 % Tn sangele normal, pana la 10 % Tn
majoritatea anemiilor si 90 % in * eliptocitoza ereditara.
OVALOCITOZA, s. f. / ovalocytose, s. f. / ovalocytosis. [Lat.
ovum = ou.; gr. kytos = cewia; -oza.] Sin.: eliptocitoza (v.).
OVAR, s. n. / ovaire, s. m. / ovary. NA: ovarium, pi. ovaria. \Lat.
medic.ata ovarium = war, de. (a. ovum = ou.} Glanda genitala
feminina, para si simetrica, situata Tn cavitatea peri-toneala,
posterior fata de ligamentele largi, Tn raport anatomic cu
pavilioanele "trompelor Fallopio. 0. au dubia functie:
exocrina, de maturatie ("ovogeneza) si de expulzie a *ovulelor, si
endocrina (secretie de *estrogeni, 'progesteron si, Tn can-titati
mid, *androgeni). 0., Tmpreuna cu trompele si cu uterul, constituie
organele genitale interne ale femeii.
OVARIAN, adj. / ovarien, -ienne, adj. / ovarian. [Lot. me-dicala
ovarium = ovar, de [a ovum = ou.] Care se refera [a ovar,
anatomic sau functional. Ex.: ciclu o., tumora o.
OVARIECTOMIE, s. f. / ovariectomie, s. f. / ovariectomy. [Lot.
me.du.afa ovariam = ovar, de (a ovum = ou; gr. ektome =
e.yiz.ie.] Ablatia unuia sau a ambelor ovare. Sin.: ooforec-tomie,
*ovahotomie (impropriu, dar utilizat frecvent).
OVARIOPEXIE, s. f. / ovariopexie, s. f. / ovariopexy. [Lot.
muiicatd ovarium = ovar, de [a ovum = ou; gr. pexis = fuyve.}
Fixarea chirurgicala a ovarului, Tn general la peritoneui parietal al
pelvisului. Sin.: ooforopexie.
OVARIOTOMIE, s. f. / ovariotomie, s. f. / ovariotomy. [Lat.
medicala ovarium = ovar, de la. ovum = ou; gr. tome = tavire,
secfiune, de [a temaein = a taw.} Procedeu chirurgi-cal care
consta in rezectia partiala a ovarului (frecvent Tn caz de chist
ovarian). Termenul este frecvent, dar impropriu, utilizat ca sin. cu
*ovariectomie.
OVARITA, s. f. / ovarite, s. f. / ovaritis, oophoritis. [Lat. medicala
ovarium = ovar, de [a ovum =- ou; -ita.] Orice infla-matie acuta
sau cronica a ovarului.
OVERDOSE, s. f. / overdose, surdose, s. f. / overdose. ['Enf/L
over = peste, deasupra; dose = doza.} Intoxicatie acuta (uneori
mortala), ca urmare a unei cantitati excesive dintr-un drog utilizat
de obicei de un toxicoman.

OXALOZA
OVIDUCT, s. n. / oviducte, s. m. / oviduct. NA: tuba uteri-na.
[Lot. ovum = ou; ductus = canai, de. [a. ducere = a unduce.} Sin.: trompa uterina (v.).
OVOCIT, s. n. / ovocyte, s. m. / ovocyte. [Lot. ovum = w;
gr. kytos = ceiiila.} Celula germinativa feminina, care reprezinta
o etapa Tn *ovogeneza, rezultand din transformarea unei ovogonii si din care deriva ovulul. Sin.: oocit.
OVOCULTURA, s. f. / ovoculture, s. f. / embryonate egg
culture. [Lat. ovum = ou; culture = cuCtivare.] Metoda de
cultura a unor virusuri sau bacterii Tn oul de gaina embrionar,
dupa inocularea acestora Tn sacul vitelin, Tn cavitatea alantoidei sau pe membrana corioalantoidiana.
OVOGENEZA, s. f. / ovogenese, s. f. / ovogenesis. [Lot. ovum =
ou; gr. genesis = producere, de [a gennan = a produce.} Ciclu
lunar de producere a celulelor sexuale feminine (*ovule). 0. are
mai multe etape: celula germinala feminina (ovogonia) se
multiplies! ?i formeaza "ovocitele de ordinul I (diploide) care,
dupa mitoza, vor da nastere unui mic globul polar (care va
degenera) si unui ovocit de ordinul II (haploid), care, la randul
s8u, se va diviza Tntr-un al doilea globul polar si Tntr-un *ovul.
OVOIMPLANTATIE, s. f. / ovo-implantation, s. f. / ovoimplantation. [Lat. ovum = ou; in = in; plantatio, -onis, lit [a
plantare = a pCanta..} Fixarea ovulului fecundat in endometrul
uterin. Se produce la 5-15 zile dupa fecundatie $i reprezinta
debutui sarcinii. Exceptional, o. se poate produce Tn afara
cavitatii uterine, Tndeosebi la nivelul trompelor, ano-malie care
poate conduce la *sarcina extrauterina.
OVOTESTIS, s. n. / ovotestis, s. m. / ovotestis. [Lot. ovum =
ou; testis = testkui.} Gonada care confine atat tesut tes-ticular,
cat si ovarian. 0. caracterizeaza "hermafroditismul morfofunctional sau adevarat.
OVUL, s. n. / ovule, s. m. / ovule, ovulum, pi. ovula (lat). [Lat.
stwifific.a ovulum = ou mic, de [a ovum = ou] 1) Celula sexuala
feminina ('garnet ferninin rnatur). Reprezinta sta-diul final al
"ovogenezei si este capabila de a fi fecundata de catre
sperrnatozoid. 2) Forma de prezentare a unor preparate
farmaceutice pentru administrarea intravaginala.
OVULATIE, s. f. / ovulation, s. f. / ovulation. [Lat. ftuntifica
ovulum = ou mic, de la ovum = ou.] Fenomen complex neuroendocrin prin care ovulul este eliberat din *foliculul de Graaf,
fiind, Tn mod normal, captat apoi de catre pavilionul trompei
uterine, dupa care trece Tn uter. La celelalte mamifere, in afara
de om, o. coincide cu 'perioada de rut. La femeie, o. se produce
Tn mod normal la mijiocul ciclului menstrual, de obicei in ziua a
14-a sau a 15-a. 0. este stimulata de hor-monul luteinizant,
secretat de hipofiza anterioara.
OXACILINA, s. f. / oxacilline, s. f. / oxacillin. (DCI) Penicilina
semisintetica cu catena laterala izoxazolica. Este eficienta
Tmpotriva stafilococilor penicilinazosecretori si se poate administra per os.
OXALAT, s. m. / oxalate, s. m. / oxalate. [Cfr. oxalis = wawf
(Begat m o?(a[ati).} Sare a acidului oxalic; urina contine 20-40
mg / 24 de ore. 0. de calciu poate forma calculi, o. de sodiu este
utilizat ca anticoagulant in vitro {in vivo este toxMJ prin fixarea
calciului ionic).
'<
OXALEMIE, s. f. / oxalemie, s. f. / oxal(a)emia. [Qr. oxalis =
maclis; haima, -atos = sdnge.} Termen utilizat pentru a de-numi
prezenta si concentratia acidului oxalic Tn sange. 0. este
crescuta patologic Tn guta, diabet zaharat, litiaza renala si in
unele forme de reumatism. Valoarea normals a o. este 1,8-2,8
mg/l plasma.
OXALOZA, s. f. / oxalose, s. f. / oxalosis. [Qr. oxalis macrif;
-oza.] V. hiperoxalurie primara de tip I.
.-*

696

OXALURIE
OXALURIE, s. f. / oxalurie, s. f. / oxaluria. \gr. oxalis = macrifi
ouron = urind.] Concentrate de acid oxalic Tn urina, indeosebi
sub forma de saruri de calciu. Valoarea normala pe 24 de ore
este de la 0,010 la 0,025 g sau de la 110 la 440 (imol. Este
crescuta Tn tulburari metabolice genetice ca-racterizate prin
formare excesiva de acid oxalic: hiperoxalurie primara de tip I.
OXICARBONEMIE, s. f. / oxycarbonemie, s. f. / carbon
monoxide blood concentration. [C/r. oxys = acru, oxygen;
[at. carho, -onis = carbwie.; gr. haima, -atos = sa-nge.}
Prezenta de 'monoxid de carbon Tn sange, care tn mod normal
variaza Tntre 0,13 si 1,3 %o.
OXICARBONISM, s. n. / oxycarbonisme, s. m. / carbon
monoxide poisoning. [Qr. oxys =- acru, o-ygen.; Cat. carbo,
-onis = carbum; -ism} Intoxicatie cu *oxid de carbon. 0. poate
fi acut sau cronic.
OXICEFALIE, s. f. / oxycephalie, s. f. / oxycephalia. [r. oxys =
ascufit; kephale = cap.] Tip de *acrocefalie.
OXICORTICOSTEROIZI, s. m. pi. / oxycorticosteroides, s. m.
pi. / glucocorticoids. [<^r. oxys = acru., oxygen; Cat. cortex,
-ids = scourfo, gr. stereos = so[id, in relief; eidos = forma.] Grup
de steroizi secretati de zona fasciculata a suprarenalei,
caracterizati prin prezenta unui radical cetonic sau alcoolic.
Includ: corticosteronul, 11-dehidrocorticosteronul, 17-OH-corticosteronul (sau cortizonul), 17-OH-11-dehidrocorticosteronul
(sau cortizonul).
OXID DE CARBON / oxyde de carbon / carbon monoxide. |^'r.
oxys = acru; oxygen; Cat. carbo, -onis = carbune..} Gaz :ncolor
si inodor, CO, unul din componentii principali ai gazu-'.ui de
iluminat. Este toxic, din cauza afinitatii sale pentru hemoglobina
mult mai mari decat a oxigenului, ceea ce duce !a formarea
*carboxihemoglobinei, compus mai stabil decat oxihemoglobina.
Prin blocarea de catre o. de c. a hemoglo-binei utile, se
diminueaza transportui de oxigen in sange, ceea ce duce la
intoxicatie, denumita oxicarbonism. Recent, s-a demonstrat
utilizarea o. de c. ca semnal intercelular, actionand in acelasi
mod cu *o. nitric, prin stimularea *guanilat ciclazei. Sin.:
monoxid de carbon.
OXID NITRIC / oxyde nitrique / nitric oxide. [Qr. oxys = acm,
oyge.n; [at. nitrum, ffr. nitron = nitrat de. potasiu, soda,} Monoxid de azot (NO), gaz produs normal in organismul uman si
prezent in aerul expirat in concentratie de circa 10 parti pe
bilion. S-a demonstrat ca o. n. este un mediator chimic de tip
'autacoid, format prin interventia nitric-oxidsintetazei, enzima
calciu-dependenta, pornind de la gruparea guanidina a Largininei, care este convertita in citrulina si o. n., in prezenta
oxigenului si NADPH. Exista trei izoforme de nitric-oxidsin-tetaze
(NOS), al caror ADN codant a fost secventat: 1) NOS
constitutive, NOS1 (neuronala si musculara) si NOS3 (endoteliale si in unele regiuni din SNC - indeosebi cerebel si bulb
olfactiv). 2) A/OS inductibile, NOS2 sau NOSi, enzime ale
celulelor sistemului imunitar, ca si ale altor celule (ex.: hepatocite, fibroblaste), a caror sinteza ar putea fi indusa de
"citokine. 0. n. difuzeaza usor prin membrana celulara la exteriorul celulei, trecand direct de la celula producatoare la celulele
vecine. Cu o semiviata de 5-10 s, nu poate actiona decat local,
inainte de a fi convertit in nitrati si nitriti de oxigen si apa. In cea
mai mare parte dintre celulele-tinta endo-teliale, o. n.
reactioneaza cu atomul de fier din situsul activ al *guanilat
ciclazei, stimuland astfel productia mediatorului intracelular
GMPciclic.. Prin descoperirea rolului de semnal intracelular al o.
n. se clarifies o serie de actiuni la nivel celu-lar. Ex.; actiunea
*acetilcolinei de relaxare a celulelor muscu-lare netede
vasculare se explica prin faptui ca aceasta pro-voaca formarea
si eliberarea de o. n. in celulele. endoteliale,

OXIGENOTERAPIE
care in continuare induce relaxarea fibrelor musculare netede;
de asemenea, efectui *nitroglicerinei este dat de transformarea
acesteia in o. n., care provoaca dilatatia vaselor sanguine,
reducand travaliul cardiac si, implicit, nevoia de oxigen a miocardului. Totodata, o. n. are rol imunitar, in apararea orga-nismului
contra agentilor infectiosi si, probabil, rol contra trans-formarii
canceroase a celulelor. Se pare ca o supraproductie de o. n. are
efecte nocive: inducerea unei stari de soc, dis-tructii tisulare. Sin.:
monoxid de azot.
OXIDARE, s. f. / oxydation, s. f. / oxidation. [Qr. oxys = acru,
oxigen.} 1) Combinarea unei substante chimice cu oxi-genul. 2)
Cresterea valentei unui cation (ion pozitiv) sau dimi-nuarea
valentei unui anion (ion negativ). Ex.: fierul feros bivalent (++) se
transforma in fier feric trivalent (+++) prin o. 3) Intr-un sens mai
larg, pierderea de hidrogen de catre o sub-stanta sau de
electroni, de catre un atom. 0. nu este, deci, in mod necesar
determinata de oxigen.
OXIDAZA, s. f. / oxydase, s. f. / oxidase. [Qr. oxys = acru, _<?
^jgen; -ozd.] 1) Enzima care activeaza oxigenul. Ex.:
citocrom oxidaza, care activeaza O; oferindu-i electroni. 2)
Enzima care transforma, prin fixare de oxigen, o substanta tn alta.
Ex.: aminoxidaza, care transforma aminele in aldehide.
OXIDOREDUCERE, s. f. / oxydoreduction, s. f. / oxidationreduction. [Cjr. oxys = acru., oxygen, [at. reductio, -onis =
aduMn inapoi, de Ca reducere = a aduu mapol (re = iarafi;
ducere = a duce.).} Reactie chimica care are la baza un transfer
de electroni intre reactanti, producandu-se simultan o *oxi-dare si
o 'reducere. Un sistem de o. sau redox este consti-tuit dintr-un
cuplu de doi compusi care se disting prin numarul de electroni.
Compusul eel mai bogat in electroni este forma redusa, in timp ce
compusul eel mai sarac in electroni este forma oxidata. Forma
redusa (redactor) transfera electronii la forma oxidata (oxidant).
Sin.: redox. V. potential de oxidore-ducere.
OXIDOREDUCTAZA, s. f. / oxydoreductase, s. f. / oxidoreductase. \Qr. oxys = acm, oxygen; Cat. redwtus, de [a reducere = a aduw iwpoi (re = iarafi; ducere = a duce.); -ozd.]
Enzima care oxideaza un substrat. Ex.: 'dehidrogenaza.
OXIFIL, adj. / oxyphile, adj. / oxyphil. [Cjr. oxys = acru, OJ(I-gen;
philos = prieten, de to. philein = a iufn.} Care prezintS afinitate
pentru oxigen.
OXIGEN, s. n. / oxygene, s. m. / oxygen, [^r. oxys = acid,
genaan = a produce.] Element chimic cu numar atomic 8. Simbol
0. 0. este unul dintre elementele cele mai abundente Tn natura.
Este foarte reactiv, putandu-se combina cu aproape toate
elementele chimice. Se poate gasi sub forma de 0; sau 03
(*ozon). 0. este, in conditii normale, un gaz incolor, inodor ?i
insipid, solubil in apa, cu rol esential in respiratie si in pro-cesele
metabolice din organismele vii. 0. este administrat frecvent in
terapia intensiva. V. si tab. const. hematol.
OXIGENARE, s. f. / oxyg6nation, s. f. / oxygenation. [(yr. oxys =
acid; gennan = a produce.] 1) Procesul de fixare reversibila a
unei molecule de oxigen pe o molecula de substrat. 2) 0.
sangelui, combinarea oxigenului cu "hemoglobina sau cu un alt
pigment respirator, printr-o legatura labila.
OXIGENAZA, s. f. / oxygenase, s. f. / oxygenase. [Qr. oxys =
acm; gennan = a produc-i; -am.} Enzima capabila sa fi-xeze
oxigenul pe o molecula de apa cu formare de *apa oxi-genata.
OXIGENOTERAPIE, s. f. / oxygenotherapie, s. f. / oxygenotherapy. [Cyr. oxys = acru; gennan = a produce; therapeia = tratament, de [a therapeuein = a ingriji.} Utilizarea
terapeutica a oxigenului. 0. hiperbara se realizeaza prin inhalarea oxigenului pur sau a unui amestec gazos bogat in oxigen
intr-o incinta cu presiune crescuta (2-3 atm). Prin acest
697

OXIHEMOGLOBINA
procedeu create considerabil cantitatea de oxigen dizolvata Tn
plasma. Indicatiile principale ale o. sunt: accidentele de decompresie (la scafandri), emboliile gazoase, intoxicatia cu oxid
de carbon.
OXIHEMOGLOBINA, s. f. / oxyhemoglobine, s. f. / oxyh(a)emoglobin. [Qr. oxys = acm, oxygen; haima, -atos = sange,;
[at. globus = (jlof), -J'no.] Forma oxidata a "hemoglobinei, avand
fixate patru molecule de oxigen, cate una pentru fiecare *hem. 0.
reprezinta forma de transport a oxigenului Tn sange, de la
plamani (unde se formeaza) la nivelul tesuturilor. Oxige-nul
eliberat este utilizat in diverse procese metabolice. Prin tehnici de
biofizica moleculara, s-a demonstrat comportarea moleculei de
hemoglobina ca un autentic "plaman molecular", Tn momentui
fixarii oxigenului producandu-se o modificare a distantei dintre
unitatile tertiare beta-hemoglobinice.
OXIMETRIE, s. f. / oxymetrie, s. f. / oxymetry. {(jr. oxys = acru,
ovgen; metron = masura} Metoda de dozare a oxigenului
prezent Tntr-un amestec de gaze sau intr-o solutie (ex.: In
sange). In esenta, este vorba de o metoda clinica (dozare
volumetrica) sau fizica (spectrofotometrie) care poate fi utilizata
in viva fara prelevarea unui esantion sanguin, pentru aprecierea
volumului de oxigen din sange: se apreciaza diferenta dintre
spectrele de absorbtie a oxihemoglobinei si a hemogiobinei
reduse, utilizand un oximetru cu celula foto-electrica.
OXINTOMODULINA, s. f. / oxyntomoduline, 8. f. / oxyntomodulin. [Qr. oxynein = a face acru, de [a oxys = acru; [at.
modular! = a ritma, a modulo., de [a modulus, dim. de Co.
modus = maswa, cadenza; -ina.} Peptid derivat din proglucagon cu rol Tn inhibarea fenomenelor secretorii gastrice. Tinta
sa primara este reprezentata de *celulele oxintice ale stomacului, la nivelul carora stimuleaza productia de AMP ciclic si
inhiba secretia stimulata de *pentagastrina. Totodata, o. este
agonist slab pentru mai multi receptori.
OXITETRACICLINA, s. f. / oxytetracycline, s. f. / oxytetracycline. (DCI) Antibiotic cu spectru larg (cu formula chimica
C^HaNsOg^H^O), din familia tetracidinelor, extras din Straptomyces rimosus.
OXITOCINA, s. f. / oxytocine, s. f. / oxytocin. \(jr. oxys sou. okys =
rapid, tokos = naftere, -iaa.} 1) Nonapeptid ciclic, similar
structural cu *vasopresina, cu masa moleculara de circa 1 kDa,
o. este un hormon stocat Tn lobul posterior al hipofizei, sintetizat
de anumiti neuroni ai nucleilor magnocelu-lari din hipotalamus
(nucleii supraoptici ?i paraventriculari). Sinteza o. se produce
sub forma unui prepro-hormon, cu Mr 23 kDa, denumit
prooxifizina, dupa care la nivelul neuronilor precursorul este
transformat Tntr-un prohormon glicozilat de 20 kDa, care este
scindat in o. si "neurofizina I (cu Mr de circa 10 kDa). Aceste
doua tipuri de molecule se afla incluse Tn acelea?i granule
neurosecretorii si sunt transportate Tmpreuna pana la nivelul
terminatiilor axonale aflate Tn contact cu lobul posterior al
hipofizei. Prin exocitoza caldudependenta, o. este excretata Tn
capilare, ajungand astfel Tn circulatia sistemica. Gena
codificanta a prooxifizinei se afla pe cromozomul 20 (20p13). 0.
stimuleaza contractiile musculaturii uterine, acce-lerand travaliu
si previne hemoragiile post-partum. Administrate! nazal
favorizeaza *lactatia. Sin.: ocitocina. V. ?i tab. const.

698

OZON
endocrinol. 2) Denumire pentru o. obtinuta sintetic sau prin
extractie din hipofiza posterioara provenind de la animale
domestice (discutabila dupa controversele declan$ate de studiul
*bolii vacilor nebune). Administrata intramuscular sau prin perfuzie intravenoasa, o. sintetica activeaza travaliul prin cresterea
fortei de contractie uterine, produce contractia musculaturii
uterine dupa delivrenta placentei, permite controlul hemoragi-ilor
post-partum si stimuleaza expulzia laptelui matern.
OXIPRESINA, s. f. / ocypressine, s. f. / oxypressin. ['De [a
oxitocina fi vasopresina, din gr. oxys sau okys = rapid; [at.
pressus = apdsat, de (a pressure = a presa} Analog structural
al hormonilor posthipofizari a carui structura este analoga partial
cu cea a *vasopresinei ?i partial cu cea a *oxitocinei.
OXIUR, s. m. / oxyure, s. m. / pinworm, seatworm. \Cjr. oxys =
ascutit; aura = coada.} Parazit intestinal, care apartine ordinului
'Nematodelor (genul *Ascaris). Sin.: Enterobius ver-micularis. V.
oxiuraza.
OXIURAZA, s. f. / oxyurase, s. f. / enterobiasis, oxyuriasis. \(^r.
oxys = ascufit; oura = wada; -aza.] Maladie determi-nata de
prezenta *oxiurilor Tn intestin. Pe langa simptomele digestive
(greata, vomismente, diaree, dureri abdominale) pot aparea si
manifestari cutanate (o. cutanata), prin migrarea o. Tn zonele de
vecinatate ale anusului. Sin.: oxiuroza.
OXIUROZA, s. f. / oxyurose, s. f. / oxyuriasis, threadworms.
[^T. oxys = ascufit; oura = coada; -ozo.j Sin.: oxiuraza (v.).
OZE, s. f. pi. / oses, s. m. pi. / monosaccharides. Una din cele
doua man clase de glucide. 0. sunt zaharuri simple, care nu se
descompun prin hidroliza, al caror reprezentant tipic este
*glucoza. 0. sunt desemnate dupa numarul lor de atomi de
carbon: tetroze, pentoze, hexoze (glucoza), heptoze etc. Sin.:
monozaharide (desuet).
OZENA, s. f. / ozene, s. m. / oz(a)ena. [Qr. ozaiaa = dulioare, de
[a ozein = a ef(fu}la un miros ne.plwut.} Atrofie a mucoasei
nazale cu scaderea sensibilitatii olfactive prin infla-matia cronica,
Tn pusee repetitive ale acesteia (frecvent cu Klebsiella ozenae).
La examenul obiectiv se constata prezenta unor cruste brune ce
tapeteaza peretii foselor nazale $i care determina o exhalatie
fetida.
OZIDE, s. f. pi. / osides, s. m. pi. / osides. Una din cele doua
mari clase de glucide. 0. dau prin hidroliza unui sau mai multe
tipuri de *oze. Se clasifica m doua man grupe:
"holozide si "heterozide.
OZON, s. n. / ozone, s. m. / ozone. \Qr. ozei'n = a uyia un miros
nepCacut.} Forma alotropica a oxigenului, cu mole-cula
triatomica (03). Este un gaz de culoare albastruie, cu miros u?or
Tntepator, foarte oxidant, instabil chiar la temperatura normala,
tinzand sa se transforme lent in oxigen. Prezent in cantitati mid
in atmosfera, se formeaza din oxigen sub ac-tiunea descarcarilor
electrice sau (prin reactii fotocnimice) din oxizi de azot si
hidrocarburi, provenind in aer din gazele de esapament $i din
gazele emanate de centralele termice. In ultimele trei decenii, in
Europa, cantitatea de o. la nivelul solu-lui s-a dublat. Daca in
stratosfera (cultura de o.) acesta are rol in atenuarea radiatiilor
ultraviolete, in atmosfera concen-tratia sa crescuta este nociva,
contribuind la ploile acide si la fenomenul de inversiune termica.
Este utilizat ca agent purifi-cator (sterilizare) al aerului ?i al apei.
V. ^i efect de sera.