MINISTERUL EDUCAȚIEI

Școala Postliceală Sanitară “Carol Davila”

Localitatea Târgu-Jiu, Județul Gorj

PROIECT DE CERTIFICARE
CALIFICARE PROFESIONALĂ
ASISTENT MEDICAL GENERALIST

COORDONATOR:
DR. HORTOPAN RAMONA CRISTINA
ÎNDRUMĂTOR
AS.MED. HOARĂ ANCA

ABSOLVENT:
SULEA RALUCA MINODORA
2023

1
 MINISTERUL EDUCAȚIEI
Școala Postliceală Sanitară “Carol Davila”
Localitatea Tg.Jiu Județul Gorj

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
CU ESOFAGITĂ CAUSTICĂ

COORDONATOR:
DR. HORTOPAN RAMONA CRISTINA
ÎNDRUMĂTOR
AS.MED. HOARĂ ANCA

ABSOLVENT:
SULEA RALUCA MINODORA
2023
2
 CUPRINS

ARGUMENT………………………………….......……………………………………….4
CAPITOLUL I . NOȚIUNI TEORETICE DESPRE ESOFAGITA CAUSTICĂ……6
1.1. ESOFAGUL. NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE...……………6
1.1.1. ANATOMIA ESOFAGULUI………………………………....…….6
1.1.2. VASCULARIZAŢIA ESOFAGULUI....……………………..…….11
1.1.3. INERVAŢIA ESOFAGULUI............................................................11
1.1.4. FIZIOLOGIA ESOFAGULUI…………………….……………….11
1.1.5. PATOLOGIA ESOFAGULUI. SEMNE ŞI SIMPTOME
ASOCIATE…………………………………………………...……………12
1.1.6. EVALUAREA ŞI DIAGNOSTICUL PROBLEMELOR
ESOFAGIENE……………………………………………………………..14
1.2. PREZENTAREA TEORETICĂ A ESOFAGITEI CAUSTICE…………15
1.2.1. DRFINIŢIE………………………………………………………….15
1.2.2. ETIOPATOLOGIA ESOFAGITELOR CAUSTICE……………….16
1.2.3. PATOGENIE ŞI CAUZE…………………………………………...18
1.2.4. SEMNE ŞI SIMPTOME…………………………………………….19
1.2.5. DIAGNOSTIC………………………………………………………21
1.2.6. MANAGEMENTUL PRIMAR AL ESOFAGITELOR
CAUSTICE………………………………………………………………...24
1.2.7. MANAGEMENTUL PACIENTULUI INTERNAT ÎN SERVICIUL
SPECIALIZAT…………………………………………………………….27
CAPITOLUL II. ÎNGRIJIRI SPECIFICE..……………………………………………31
Cazul 1……………………………………………………………………………..31
Cazul 2…...……………………………………….............………………………..43
Cazul 3……………………………………………………………………….….…52
CONCLUZII…………………………………………………………………………...…64
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………....65
ANEXA 4………………………………………………………………………………….66

3
 ARGUMENT

Îngrijirea bolnavilor, în esență, cuprinde aceleași verigi generale. Totuși felul

îmbolnăvirilor, caracterul infirmităților pe care le imprimă vremelnic sau definitiv
bolnavului, gradul suferințelor acestuia, ca și particularitățile psihologice ale fiecărui
bolnav în parte, fac ca, pe lângă sarcinile de îngrijire-comune tuturor bolnavilor - să apară
un număr tot atât de mare de alte sarcini, care sunt mai mult sau mai puțin specifice numai
unor grupe de boli, unor anumite boli sau eventual numai unor bolnavi.
Din acest motiv, prima sarcină a oricărei îngrijiri este cunoașterea bolnavului - în
funcție de gradul urgenței - în complexitatea sa psihosomatică; boala de care suferă, faza în
care se găsește această boală, modul cum bolnavul suportă suferința lui, ca și problemele
lui psiho-sociale, sau profesionale, care eventual îl frământă și sub tensiunea lor însăși,
spitalizarea constituie pentru el o suferință majoră. Întrucât bolile organelor se recuperează
în mod specific asupra psihicului bolnavului, particularitățile de îngrijire ale bolnavilor la
secțiile de specialitate privesc nu numai natura investigațiilor și a tratamentelor curente, ci
și unele particularități de comportare față de bolnav, ceea ce trebuie totdeauna
individualizat.
Este bine ca din informațiile culese de la bolnav, din sarcinile de îngrijire curentă și
cele specifice bolii în cauză - cunoscută de asistentă – precum și din sarcinile primite de la
medic în legătură cu cazul dat, ea să-și alcătuiască un plan complex de îngrijire pentru
fiecare bolnav în parte. Acesta să cuprindă îngrijirea curentă a bolnavului, planul de
investigație și masurile terapeutice, orânduite în ordinea firească a urgenței și îndeplinirii
lor. Volumul și densitatea sarcinilor, ca și ritmul de execuție a lor, se acomodează în
primul rând de gravitatea și urgența cazului, dar și de particularitățile psihologice și gradul
de epuizare a bolnavului. Acest plan complex de îngrijire se predă apoi schimburilor
următoare, ceea ce asigură continuitatea îngrijirii bolnavilor.
Durata pentru care se execută planul de îngrijire este foarte diferită, putând varia de
la câteva ore la câteva zile și chiar mai mult. Conținutul lui însă se modifică pe măsură ce
bolnavul intră din faza de diagnostic, în faza de tratament, respectiv de convalescență a
bolii, sau pe măsura sosirii rezultatelor examinărilor paraclinice, în urma schimbărilor
survenite în starea bolnavului, instalării unor complicații sau alte considerente care fac ca
medicul să-și schimbe planul de investigație sau de tratament. Planul complex de îngrijire
este specific fiecărui bolnav, el nu poate fi aplicat la nici un alt bolnav.

4
 Planul complex de îngrijire a bolnavului nu necesită noi formulare. El se
consemnează pe foaia de temperatură a bolnavului sau în condica de predare și de preluare
a serviciului, eventual pe foaia de terapie intensivă. El cuprinde, în esență, următoarele
probleme:
 Asigurarea condițiilor adecvate de mediu;
 Îngrijirile generale;
 Alimentația;
 Supravegherea bolnavului;
 Recoltarea produselor biologice pentru analize și pregătirea explorărilor
paraclinice;
 Prevederea și recunoașterea complicațiilor și masurile de urgență până la venirea
medicului;
 Regimul de viață in spital;
 Medicația și alte metode de tratament;
 Pregătirea bolnavului pentru externare și probleme de educație sanitară;
 Probleme de protecția muncii.
În sens strict etimologic, termenul de caustic se referă la acțiunea bazelor, pe când
cel de coroziv definește efectul acizilor. În literatura medicală actuală se folosește termenul
de caustic pentru ambele tipuri de substanțe.
Incidența esofagitelor postcaustice a crescut începând din anul 1960 odată cu
lansarea pe piața a produselor de uz casnic pe bază de substanțe alcaline puternice (în
special hidroxid de sodiu). Din 1967, au apărut agenții caustici casnici sub formă lichidă
determinînd o creștere a numărului de cazuri de expuneri directe la actiunea acestora. Prin
urmare, s-au impus măsuri severe de limitare a acestei tendințe.Astfel, în S.U.A. s-au
elaborat acte normative, care începănd din 1970 reglementează regimul substanțelor
caustice comercializate. În aceste norme sunt specificate: obligativitatea producătorilor de
a semnala pe ambalaje pericolul reprezentat de produsele ce conțin substanțe caustice în
concentrație mai mare de 10%, condițiile speciale de transport și depozitare, realizarea
unor ambalaje ce nu pot fi deschise de copii, campaniile educationale și informative etc.
Din 1966, Finlanda a interzis complet comercializarea și utilizarea substanțelor de uz
casnic periculoase, astfel în această țară raportându-se cazuri rare de esofagite postcaustice
produse prin ingestia unor substante mai puțin nocive (săpun, oțet,detergenți).

5
 CAPITOLUL I
NOȚIUNI TEORETICE DESPRE
ESOFAGITA CAUSTICĂ

1.1. ESOFAGUL – NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE

1.1.1. ANATOMIA ESOFAGULUI
Esofagul aparține sistemului digestiv și este descris ca un organ tubular prin care
trec alimentele din faringe pentru a ajunge în stomac.
Dimensiunea, forma și rezistența esofagului
Esofagul are o lungime de 25 cm. Acești centimetri sunt impărțiți astfel:
- 5 pentru porțiunea cervicală,
- 16 pentru cea toracică
- 4 pentru porțiunile diafragmatică și abdominală.
Forma și calibrul esofagului diferă în funcție de starea în care se află acesta. În
stare de vacuitate, esofagul are aspectul unei panglici musculare. În stare de distensiune,
esofagul prezintă atât porțiuni dilatate, cât și îngustate.
Porțiunile îngustate se numesc strâmtori și sunt descrise trei:
- strâmtoarea cricoidiană,
- strâmtoarea bronho-aortică
- strâmtoarea diafragmatică.
Strâmtoarea cricoideană se găsește sub cartilajul cricoid și apare datorită fibrelor
inferioare ale mușchiului constrictor inferior al faringelui.
Strâmtoarea bronho-aortică aparare la nivelul aortei și a bronhiei stângi.
Strâmtoarea diafragmatică se găsește la nivelul orificiului esofagian al diafragmei
și este produsă de constricția inelului muscular diafragmatic.
Esofagul este foarte rezistent, este moale și se lărgește cu usurință, însă este mai
puțin extensibil în sens longitudinal. Din această cauză, este dificil să se anastomozeze
segmentele rămase în urma unui segment extirpat.

6
 Esofagului i se descriu 3 porţiuni, în funcţie de regiunea care o străbate succesiv de
la origine.
Esofagul în regiunea cervicală traversează median gâtul, uşor deviat către stânga,
poziţionat posterior de trahee şi anterior de coloană vertebrală. Originea esofagului cervical
corespunde prelungirii constrictorului faringian inferior, reprezentată prin muşchiul
cricofaringian ce formează sfincterul esofagian superior. Fibrele acestuia converg în sens
transvers peste peretele posterior al esofagului, pe care îl fixează la marginile laterale ale
carilajului cricoid. Inferior de la acest nivel, se continua musculatura esofagiană până la
nivelul incizurii suprasternale.
Esofagul în regiunea toracică se poziţionează într-un plan mai posterior de trahee,
înapoia vaselor mari. Esofagul toracic îşi continuă traiectul în mediastinul posterior trecând
pe rând posterior de bronhia stânga şi sacul pericardic, abordând ulterior fata anterioară a
aortei dinspre marginea stânga către linia mediană. Pe flancul stâng se alătura nervul vag
stâng de la nivelul vertebrei T8, iar pe flancul drept, nervul vag drept se alătura esofagului
de la nivelul vertebrei T5. Către hiatusul esofagian, nervul stâng se plasează anterior de
esofag, iar nervul drept se aşează posterior, determinând trunchiurile vagale anterior şi
respectiv posterior.
Esofagul în regiunea abdominală pătrunde prin hiatusul esofagian al diafragmului
măsurând lungimi variabile până la stomac, în funcţie de mişcările asociate cu procesul
respirator, din inspiraţie şi expiraţie precum şi de gradul de distensie al stomacului. Prin
orificiul cardia, esofagul se conectează la stomac, nivel la care joncţiunea esogastrica se
prezintă sub forma sfincterului esofagian inferior ce previne refularea conţinutului gastric
în esofag.
Mijloace de fixare
Esofagul își păstrează poziția prin continuitatea cu faringele și stomacul, prin vasele
și nervii și prin fasciculele musculare care pleacă din esofag și se fixează pe organele
învecinate.
Configurația exterioară
Superior: marginea inferioară a fasciculului cricoidian al mușchiului constrictor
inferior al faringelui. Limita superioară poate să difere în funcție de poziția capului, iar la
persoanele vârstnice este mai coborâtă datorită relaxării generale a musculaturii și a
organelor.
Inferior: se află orificiul superior al stomacului, cardia. Ca o informație utilă în
clinic, distanța dintre dinții incisivi și fascicolul cricoidian este de 15 cm la bărbat și de 13

7
cm la femeie. La această lungime se adaugă esofagul și rezultă că e nevoie de 40 de cm
pentru ca o sondă să ajungă în stomac.

Raporturi – esofag
8
 1. Poțiunea cervicală este cuprinsă între vertebra cervicală 6 până la un plan
orizontal care trăbate marginea superioară a sternului și a 2-a vertebra toracică. Din punct
de vedere topografic, se găsește în porțiunea subhioidiană. În această porțiune, esofagul se
află în raport cu:
– Anterior: traheea
– Posterior: coloana vertebrală + mușchii paravertebrali
– Lateral: lobii corpului tiroid + nervii laringei recurenți + mănunchiul vasculo-nervos
al gâtului + simpaticul cervical.
2. Porțiunea toracică (vertebrele 2-11 toracice) începe de la orificiul superior al
toracelui, se îndreaptă spre mediastin și ajunge la hiatul esofagian al diafragmei. Această
porțiunea se împarte în alte două: segment supraaortic/suprabronhică (superior) și
segment interazigoaortic/subbronhică (cel inferior). La nivelul de separare a celor două
segmente (a 4-a vertebră toracică), traheea se bifurcă și esofagul trece printr-un defileu
format din două arcuri vasculare: arcul aortic și cel al venei azigos; de aici provin și
numele celor 2 segmente.
Segmentul suprabronhic/supraaortic:
– anterior: trahee + originea bronhiei stângi
– posterior: coloana vertebrală
– lateral: pleurele mediastinale
Segmentul subbronhic/interazigoartic:
– anterior: pericardul + nodurile limfatice traheo-bronhice inferioare
– posterior: coloane vertebrală
– lateral: pleurele ediastinale
3. Porțiunea diafragmatică. Esofagul străbate diafragma prim hiatul esofagian,
care se aglă în stâlpul drept al diafragmei.
4. Porțiunea abdominală se află sub hiatul esofagian al diafragmei.
– Anterior: ficatul
– Dreapta: lobul caudat al ficatului
– Stânga: fundul stomacului
– Posterior: diafragma + aorta
Esofagul abdominal prezintă raporturi importante cu peritoneul.

Configurația interioară a esofagului

9
 Interiorul esofagului conține plice longitudinale, care în secțiune transversală îi
arată lumenul stelat. Plicele dispar în prezența bolului alimentar și revin după trecerea
acestuia. Aceste plice sunt formate din mucoasă și submucoasă.
Structura
Esofagul este format din patru tunici:
1. Tunica musculară
2. Tunica submucoasă
3. Tunica mucoasă
4. Adventiția esofagului
Tunica musculară este formată din fibre longitudinale (strat superficial) și din fibre
circulare (strat profund). În partea superioară a esofagului, straturile sunt formate din fibre
musculare striate, iar spre partea inferioară esofagului, acestea sunt înlocuite cu fibre
netede.
Tunica submucoasă este groasă și foarte laxă și este strâns legată de cea mucoasă.
Tunica mucoasă este de culoare albicioasă, este rezistentă și are cute longitudinale.
Tunica este alcătuită dintr-un epiteliu pavimentos stratificat nekeratinizat și din
lamina proprie. Tunica mucoasă prezintă mai multe glande: glande esofagiene, glande
cardiale. Mucoasa esofagiană se separă de cea gastrică brusc, fără să existe elemente
tranzitorii.
Adventiția învelește esofagul la exterior și este formată din țesut conjunctiv lax.
Acest țesut ajută la legarea esofagului de organele din jur.

1.1.2. VASCULARIZAŢIA ESOFAGULUI

10
 Arterele provin din surse diferite în funcţie de regiunea traversată de esofag.
Esofagul cervical este vascularizat de ramuri din artera tiroidiană inferioară.
La esofagul toracic, sângele ajunge prin ramuri din arterele bronhice şi intercostale, la
care se adăugă superior ramuri descendente din artele gâtului şi inferior ramuri ascendente
din arterele diafragmatice.
Esofagul abdominal este irigat de arterele diafragmatice inferioare şi artera
gastrică stânga.
Majoritatea venelor formează plexul venos periesofagian drenat de vena
tiroidiană inferioară în regiunea cervicală, vena azygos, hemiazygos, venele
bronhice şi diafragmatice în regiunea toracică şi sistmul venos gastric, în special
de vena gastrică stânga în regiunea abdominală.
Vasele limfatice sunt drenate de sus în jos în ganglionii limfatici jugulari, traheo-
bronhici, mediastinali posteriori, gastrici şi celiaci.

1.1.3. INERVATIA ESOFAGULUI

Inervaţia extrinsecă este realizată de plexul periesofagian, alcătuit din fibre
simpatice din ganglionii simpatii toracali şi plexul periaortic şi parasimpatice din nervul
vag şi ramurile laringiene recurente.
Inervaţia intrinsecă este realizată de plexul nervos mienteric Auerbach şi plexul
nervos submucos Meissner.

1.1.1. FIZIOLOGIA ESOFAGULUI

Esofagul asigură continuitatea digestiei, efectuând transportului masei alimentare
prelucrate în cavitatea bucală, din faringe către stomac prin intermediul deglutiei. Etapa
esofagiană este consecutivă celei faringiene şi durează până când bolul alimentar este
propulsat în stomac, în aproximativ 6-8 secunde. Constituţia bolusului poate influenţa
pozitiv sau negativ durată.
Joncţiunea faringoesofagiana este prevăzută cu sfincterul esofagian superior (ŞES)
ce menţine extremitatea proximala a esofagului închisă, prevenind refluxul
esofaringian prin care conţinutul esofagului ar putea refula în faringe, de unde există
posibilitatea să fie aspirat către laringe sau nazofaringe. În desfăşurarea degluţiei,
deschiderea orificiului esofagian superior este determinată de relaxarea fibrelor musculare
ce constituie ŞES, prin impulsurile descărcate de centrul deglutiei din bulb care inhiba
neuronii vagali responsabili cu întreţinerea tonusului caracteristic ŞES.

11
 1.1.4. PATOLOGIA ESOFAGULUI. SEMNE SI SIMPTOME
ASOCIATE
Patologia esofagului este variată, iar afecţiunile implicate pot deriva din condiţii
congenitale sau pot fi dobândite în decursul vieţii. Cele mai caracteristice şi frecvente
simptome ale tulburărilor esofagului sunt disfagia esofagiană şi durerea retrosternală de
origine esofagiană.
Disfagia reprezintă dificultatea manifestată în deglutie, iar la nivelul esofagului este
percepută similar unei senzaţii de încetinire sau oprire a masei alimentare la un anumit
nivel pe traiectul esofagian.
Durerea retrosternală de origine esofagiană este cunoscută sub denumirea de
durere retrosternală necardiaca şi poate fi manifestată sub mai multe forme
- durerea retrosternală propriu-zisă este uşor confundată cu angina pectorală, fiind
caracterizată printr-o durere constrictivă de sfâşiere, junghi, ce poate iradia către spate,
umeri sau gât.
- pirozisul constă în senzaţia de arsură retrosternală.
- odinofagia reprezintă durerea ce apare în timpul deglutiei, de obicei după ingestia
alcoolului sau lichidelor fierbinţi, dar şi în unele stări patologice.
Atrezia esofagiană reprezintă cea mai frecventă anomalie congenitală la nivelul
esofagului întâlnită în aproximativ 90% din cazuri. De cele mai multe ori, atrezia de esofag
se asociază cu comunicarea anormală dintre esofag şi căile aeriene.
Stenoza congenitală esofagiana constă în diminuarea calibrului esofagului,
cauzată de prezenţa anomaliei congenitale la nivelul peretelui esofagian. Estimativ,
frecventa cazurilor variază între 1 / 25.000 şi 1 / 80.000 de nou-născuţi vii. Principala
manifestare este disfagia. De cele mai multe ori, în aproximativ 80-90% din cazuri,
diagnosticul se face înainte de vârstă de 2 ani.
Acalazia este o tulburare neuromusculară a esofagului caracterizată prin relaxarea
insuficientă a sfincterului esofagian inferior în actul deglutiei şi hipertonia acestuia în
perioadele de repaus, precum şi prin dilatarea retrogradată a esofagului distal concomitent
cu diminuarea capacităţii musculaturii până la imposibilitatea acesteia de a transmite unde
peristaltice primare în 2/3 inferioare ale esofagului. Frecvenţa afecţiunii este estimată la 1 /
100.000 pe teritoriul Europei şi SUA. Incidenta creşte odată cu vârsta, interesând
persoanele cu vârste cuprinse între 25-60 ani. Tabloul clinic include dominant disfagia,
durerea toracică (30-40% din cazuri) caracterizată prin presiune retrosternală intermitenta

12
său continua, intensificată în procesul alimentar, odinofagie, pirozis (25-45% din cazuri),
regurgitare de alimente nedigerate şi salivă (60-90% din cazuri) urmată de tuse şi dispnee
în decubit, scădere ponderală, sughiţ în evoluţia tardivă a afecţiunii.
Spasmul esofagian difuz determina contracţii neperistaltice, puternice şi repetitve
în absenţa unor afecţiuni declanşatoare. Simptomele cuprind disfagie şi durere toracică.
Diagnosticul de spasm esofagian difuz este constatat între 5-15% din cazurile de durere
retrosternală necardiaca.
Refluxul gastroesofagian, caracterizat prin procesul de refluare a conţinutului
gastric în esofag datorită tulburărilor de motilitate la nivelul tractului digestiv superior, este
frecvent întâlnit după ingerarea alimentelor, medicamentelor sau alcoolului. Uneori,
factorii declanşatori pot fi reprezentaţi de diferite afecţiuni locale, esogastrice sau
sistemice, precum hernia hiatala, obezitatea, diabet zaharat, sclerodermia. Expresia
patologică a refluxului gastroesofagian ia denumirea de boala de reflux gastroesofagian,
care este premergătoare unor afecţiuni locale şi la distanţă.
Esofagita de reflux înglobează ansamblul manifestărilor clinice cauzate prin
inflamaţia mucoasei esofagului în urma refluării conţinutului gastroduodenal în esofag. Se
diferenţiază în acest caz, esofagita peptica determinată de acidul gastric şi pepsina
şi esofagita non-peptica declanşată de echipamentul enzimatic pancreatic şi acizii biliari.
Aproximativ 10% dintre pacienţii cu simptome dispeptice sunt diagnosticaţi cu esofagita
de reflux, iar dintre aceştia, aproximativ 75% au vârsta peste 55 ani, sexul masculin fiind
prevalent. Pirozisul este manifestarea clinică caracteristică, accentuată în decubit,
postalimentar. Tabloul clinic este completat de durerea toracică, regurgitări, disfagia,
odinofagie dar şi de manifestări extradigesitve, în special respiratorii datorate aspiraţiei
bronşice a conţinutului refluat.
Esofagul Barret este o stare precanceroasa care se dezvoltă ca un rezultat al bolii
de reflux gastroesofagian. Refluarea acidă sau non-acida într-o manieră repetitivă
transforma epiteliul scuamos esofagian în epiteliu cilindric caracteristic stomacului şi
intestinului. Această transformare este interpretată ca un mijloc de apărare a esofagului
împotriva conţinutului gastric refluat, însă se poate complica cu adenocarcinomul în
aproximativ 10-40% din cazuri.
Diverticulul Zenker este un diverticul de pulsiune amplasat la nivelul joncţiunii
faringoesofagiene ce interesează persoanele cu vârsta înaintată. Simptomele sunt corelate
cu dimensiunile diverticulului, incluzând perceperea unei senzaţii de corp străin în procesul
deglutiţiei sau tuse şi infecţii respiratorii repetate.

13
 Varicele esofagiene pot determina hemoragii la acest nivel însoţite de hematemeza
şi uneori de melena. Acestea completează tabloul clinic al cirozei hepatice, peste 90%
dintre persoanele în cauză dezvoltând varice esofagiene în stadiile evolutive ale afecţiunii.
Inelul Schatzki este o afecţiune rar întâlnită ce determina o îngustare inelară a
lumenului esofagului la nivelul imediat superior diafragmei. Simptomatologia este
reprezentată predominant de disfagie intermitentă.
Tumorile benigne esofagiene sunt rare, reprezintă aproximativ 0. 85% din totalul
tumorilor la nivelul esofagului. În 50% din cazuri diagnosticul se stabileşte întâmplător,
afecţiunea dezvoltându-se latent. În majoritatea tumorilor benigne predomina disfagia şi
regurgitaţiile, iar de obicei persoanele afectate nu acuza dureri. Cel mai frecvent
este leiomiomul esofagian, întâlnit în 50-70% din cazurile benigne. Acesta interesează cu
precădere persoanele de sex masculin, cu vârsta de peste 50 ani.
Cancerul esofagian reprezintă aproximativ 15% din cancerele localizate la nivelul
sistemului digestiv. Datorită manifestării latente îndelungate, diagnosticul se pune tardiv.
În aproximativ 75% din cazuri, neoplasmul esofagian a fost depistat la sexul masculin, iar
vârsta medie de debut este de aproximativ 60 de ani. Principalii factori de cauzalitate
includ tutunul, alcoolul şi carentele alimentare, predominante în rândul persoanelor ce fac
parte din categorii sociale defavorizate. Disfagia survine în 90% din cazuri şi este
acompaniata tardiv de sughiţ, eructaţii, halena. Regurgitările sunt prezente în 20% din
cazuri şi pot apărea cu conţinut sanguinolent. Tabloul clinic este completat de dureri
toracice, cu iradieri dorsale sau cervicale, greaţă, vărsături, sialoree, stări subfebrile,
inapetenta, scădere ponderală şi disfonie. Cancerul esofagian conduce la exitus în urma
complicaţiilor ce implică denutriţia, insuficientă respiratorie sau diverse infecţii
resporatorii. Supravieţuirea la nivel global pe o perioadă de 5 ani este de 5%.

1.1.5. EVALUAREA SI DIAGNOSTICUL PROBLEMELOR

ESOFAGIENE
Conform circumstanţelor anatomice în care se afla esofagul, metodologia clasică de
investigaţie, ce include inspecţia, palpaţia, percuţia sau ascultatia, deţine un rol absolut
insignifiant pentru explorarea esofagului. Astfel, pentru definitivarea unui diagnostic
prezumtiv corelat cu semnele şi simptomele care se reunesc sub tabloul clinic unei
afecţiuni esofagiene, se poate recurge la următoarele mijloace de explorare a esofagului:
- manometrie, pH-metrie, scintigrafie esofagiană;
- testul Bernstein;

14
 - test clearence acid;
- analiza biochimică aspirant esofagian;
- examen radiologic baritat;
- radiografie, scanare CT toracică;
- esofagoscopie;
- biopsie esofagiană, examen histologic.

Proceduri specifice esofagului

Scleroterapia endoscopica - injectarea unei soluţii în varice.
Ligaturarea endoscopică - deserveşte la strangularea varicelor cu benzi cauciucate.
Esofagotomia - incizarea peretelui esofagian.
Terapia endoscopică cu laser - ablaţia neoplasmului obstructiv.
Diatermia endoscopică a esofagului - creşterea temperaturii esofagiene.
Esofagostomie - deschidere chirurgicală la piele a esofagului.
Esofagectomie - rezecţia parţială sau totală a esofagului.
Esofagoplastia - reconstrucţia esofagului.

1.2 PREZENTAREA TEORETICĂ A ESOFAGITEI CAUSTICE

1.2.1 DEFINIŢIE
Esofagita este o inflamaţie a mucoasei esofagiene care se traduce printr-o disfagie
(deglutiţie dificilă şi dureroasă), o inflamaţie sau iritare a esofagului, tubul muscular care
transporta alimentele de la gură la stomac. Cauzele frecvente includ refluxul
gastroesofagian, efectele secundare ale anumitor medicamente şi infecţiile bacteriene sau
virale. Refluxul se produce atunci când conţinutul din stomac şi acizii se întorc în esofag.
Aceasta tulburare poate provoca o varietate de simptome care includ: probleme de
înghiţire, durere de gât, arsuri. Netratata, boala poate duce la ulcere, cicatrizare şi îngustare
severă a esofagului.
Esofagita caustica este cauzata de ingestia accidentala sau voluntara a unui lichid
caustic. In acelasi timp, cand mucoasa se regenereaza, esofagul se sclerozeaza si se
ingusteaza. tratamentul consta in practicarea unor dilatatii repetate ale esofagului cu
ajutorul unor aparate dilatatoare (sonde, bujii dilatatorii, balonase) sau prin imbinarea
esofagului cu stomacul pe cale chirurgicala, sau prin inlocuirea unei portiuni de esofag cu
un segment de colon.

15
 1.2.2. ETIOPATOLOGIA ESOFAGITELOR CAUSTICE
Ingestia de substanțe caustice determină leziuni foarte grave la nivelul esofagului și
stomacului. Majoritatea pacienților supraviețuiesc fazei acute, dar evoluția lor continuă,
ajungându-se la apariția stenozelor esofagiene și/sau gastrice ce constituie, după unii
autori, un teren favorabil pentru dezvoltarea cancerului ( Anexa 1).
Acizii și bazele puternice sunt principalii compuși chimici implicați în producerea
leziunilor esofagiene și gastrice postcaustice. Totuși, primul loc este ocupat de substanțele
alcaline (în special hidroxidul de sodiu) responsabile de circa 60-80% din cazuri. Acești
agenți caustici intră în compoziția unor produse de uz casnic, fiind astfel ușor accesibile
ingestiei voluntare sau accidentale.
Acizii corozivi în contact cu țesuturile organice provoacă o necroză de coagulare ca
urmare a acțiunii ionilor de hidrogen asupra proteinelor. Se realizează astfel o crustă ce
explică faptul că după ingerarea acestor acizi corozivi stenozarea are o incidență mai
redusă, singurul acid care pătrunde profund în țesuturi este acidul fluorhidric. Bazele
corozive ingerate produc imediat după contactul cu mucoasa bucală, faringiană și
esofagiană, necroze de lichefiere a grăsimilor și proteinelor prin intermediul ionilor OH.
Leziunile sunt profunde, afectând submucoasa și chiar musculară, având risc mare de
perforare. Așa se întâmplă că prin perforarea esofagului se poate ajunge la mediastinită și
șoc. Mai poate fi afectat și stomacul cu perforare rapidă.
O categorie aparte de agenți caustici este reprezentată de bateriile-buton ce conțin
oxid de mercur (30,3%), oxid de mangan (17,6%) și oxid de argint (30,3%). Ingestia
acestor baterii este grevată de riscul major de perforație, de aceea necesită o atenție și
conduită specială ce va fi tratată ulterior.
Caracteristici ale agenților caustici ce influențează leziunile digestive:
Severitatea leziunilor postcaustice depinde de tipul, cantitatea, concentrația și forma de
prezentare a substanței (lichidă sau solidă), precum și de timpul de expunere a țesuturilor la
acțiunea acesteia.
a) Tipul și concentrația substanțelor caustice
Substanțele alcaline. Bazele în contact cu proteinele determină apariția de
proteinați, iar in combinație cu apa și lipidele realizează o reacție de sponificare. Astfel, la
locul de contact apare o necroză de lichefiere. Compușii rezultați din reacția dintre țesuturi
și agentul caustic favorizează penetrarea restului de substanță, prin creșterea solubilitații
acesteia. Astfel, substanțele alcaline determină leziuni profunde ce pot interesa întregul

16
perete al esofagului. Pe lângă acțiunea directă, prin absorția lor din lumenul esofagian,
substanțele alcaline favorizează trombozele vasculare, determinând astfel ischemia locală
ce agravează leziunile deja existente.
La nivelul stomacului, bazele pot fi neutralizate parțial de secreția gastrică acidă
ceea ce limitează oarecum leziunile. Totuși, în cazul ingestiei unor cantități mai mari de
agent caustic, leziunile gastrice apar atât prin acțiunea directă, cât și prin căldura degajată
de reacția de neutralizare. Un alt factor de gravitate pentru leziunile gastrice îl constituie o
eventuală aclorhidrie preexistentă.
Într-un studiu efectuat pe iepuri se arată că ingestia unei soluții de hidroxid de sodiu
3,8% determină leziuni esofagiene la nivelul mucoasei, submucoasei și stratului muscular
intern, iar la o concentrație de 10,7% tunica musculară este interesată în totalitate. După
ingestia unei soluții de 22,5%, peretele esofagian al animalului de experiență a fost afectat
total.
În afară de hidroxidul de sodiu (soda caustică) exista și alte substanțe alcaline ce
pot determina leziuni esofagiene:
- Înalbitorii sunt produse pe bază de hipoclorit de sodiu folosite pentru albirea
rufelor.Deși au un pH apropiat de cel neutru, solutiile obișnuite (˂3%) determină arsuri
superficiale în majoritatea cazurilor. Mult mai periculoși sunt înalbitorii sub forma de
pulbere care determină leziuni severe din cauza creșterii timpului de tranzit, cu prelungirea
duratei de contact cu mucoasa faringiană și esofagiană .
- Agenții cosmetici, în special relaxanții pentru păr, sunt citați în literatură ca fiind
responsabili de producerea unor leziuni esofagiene. Acești agenți conțin hidroxid de calciu;
- Compușii amoniacali de uz casnic au concentrații reduse, determinând leziuni
ușoare. Leziunile severe apar însă la concentrații ˃4,5% ;
- Unii dezinfectanți pe bază de fenol determină leziuni severe chiar și după ingestia
unor cantități mici;
- Detergenții non-fosfatici au o largă utilizare în prezent datorită faptului că sunt
nepoluanți pentru mediu, dar provoacă leziuni grave dacă sunt ingerați. Aceștia conțin
silicați sau carbonați care determina un pH foarte ridicat, producând leziuni severe la
nivelul tractului aero-digestiv. Când sunt sub formă de pulbere afectează predominant
faringele, aria supraglotică și căile aeriene superioare. Sub formă lichidă (pentru rufe sau
vase) produc leziuni mai severe la nivelul esofagului.
Substanțe acide. Acizii determină în contact cu țesuturile o necroză de coagulare.
La locul de contact apare un strat necrotic ce împiedică pătrunderea agentului caustic mai

17
în profunzime. După ce sunt parțial tamponate de pH-ul ușor alcalin al salivei, substanțele
acide provoacă leziuni mai ușoare la nivelul esofagului care este mai rezistent la acizi decât
la baze. În stomac, acidul stagnează dar acest organ este incapabil să suporte o expunere
prelungită la un pH foarte scăzut, rezultând leziuni severe ce pot interesa întreg peretele
gastric și/sau duodental.
Ingestiile de acizi au o incidenţă mai redusă deoarece produsele de uz casnic ce îi au
în componenţă sunt mult mai puţine, dar şi datorită mirosului şi gustului lor caracteristic
care avertizează asupra pericolului, spre deosebire de substanţele alcaline ce sunt inodore şi
insipide .
b) Timpul de expunere la acţiunea agenţilor caustici
Efectul timpului de contact cu substanţa caustică este echivalent cu efectul
concentraţiei, în ceea ce priveşte profunzimea leziunilor . Astfel, s-a demonstrat că după o
oră de la ingestia unei baterii de ceas apar leziuni la nivelul mucoasei; după 2-4 ore este
interesată tunica musculară, iar după 8-12 ore survine perforaţia esofagului. Leziunile
esofagiene sunt mai importante şi din cauza calibrului mai redus al organului care implică
creşterea duratei de contact.
La copil, comprimarea esofagului de către timus, determină o prelungire a timpului
de expunere în treimea superioară a acestuia, explicând frecvenţa mai mare a leziunilor de
la acest nivel. La adult, prezenţa strâmtorilor esofagiene conduce la apariţia unor leziuni
mai severe în porţiunile supradiacente acestora.
S-a evidenţiat că ingestia causticului determină o diminuare bruscă şi imediată a
motilităţii esofagiene, la care dacă se adaugă şi un reflux gastro-esofagian, leziunile capătă
o severitate marcată. Într-un studiu pe iepuri, s-a relevat faptul că refluxul gastro-
esofagian întârzie cicatrizarea leziunilor provocate de agentul caustic.

1.2.3. PATOGENIE SI CAUZE.

Ingestia de alcaline determina leziuni tisulare prin necroza de lichefiere, un proces
ce implică saponificarea grăsimilor şi solubilizarea proteinelor. Moartea celulelor rezulta
prin emulsificare şi ruperea membranei celulare. Ionul hidroxid din substanţele alcaline
reacţionează cu colagenul tisular şi determină edemul lor. Vasele mici de sânge se vor
tromboza şi astfel va creşte producţia locală de căldură. Injuria severă apare imediat de la
ingestia alcalinilor, la câteva minute de la contact.
Ţesuturile cele mai afectate sunt cele care iau primele contact cu substanţa,
straturile epiteliale scuamoase ale orofaringelui, hipofaringelui şi esofagului.

18
 Esofagul este organul cel mai frecvent implicat. Edemul tisular se dezvolta imediat,
persista 48 de ore şi poate progresa suficient de mult pentru a creea insuficientarespiratorie.
În timpul următoarelor 2-4 săptămâni, cicatricile formate iniţial se strâng şi remodelează
producând stenoze şi stricturi. Arsurile superficiale determina stricturi în mai puţin de 1%
din cazuri, în timp ce cele profunde în 100%, chiar perforaţia esofagiană. Ingestia de acizi
produce leziuni tisulare prin necroza de coagulare, cu desicarea şi denaturarea proteinelor
ţesuturilor superficiale cu formarea de escara sau coagulum. Aceasta escară protejează
ţesuturile subiacente.
Faţă de ingestia de alcaline, stomacul este cel mai afectat organ în ingestia de acizi.
Expunerea intestinului subţire apare în 20% din cazuri. Vărsăturile sunt induse de spasmul
piloric şi antral. Escara se desprinde în 3-4 zile iar ţesutul de granulaţie modelează
defectul. Perforaţia se poate produce în timpul zilei 3 sau 4. Obstrucţia gastrică se poate
instala pe măsură ce escara se contractă pe o perioadă de 2-4 săptămâni. Complicaţiile
acute constau în perforaţia gastrică şi intestinală şi hemoragia digestivă superioară.
Surse frecvente de substanţe acide: produse de curăţare a toaletei, lichid de baterie
auto, produse de îndepărtare a ruginei, produse de curăţare a metalului, produse de
îndepărtare a cimentului, produse cu clorat de zinc.
Surse frecvente de substanţe alcaline: produse cu amoniac, produse de curăţat haine,
produse de curăţat piscine,detergent de vase, balsamuri de păr, tablete de curăţare, ciment,
înălbitori de rufe.

1.2.4. SEMNE ŞI SIMPTOME

Pacienţii care ingeră substanţe caustice se pot prezenta în variate condiţii clinice, de
la simptomatic la toxicitate franca cu perforaţie viscerală. Poate fi prezentă insuficientă
respiratorie severă cu necesitatea traheostomiei de urgenţă.
Simptomele includ :durere la nivelul cavităţii bucale, hematemeza, imposibilitatea
sau refuzul de a înghiţi, dispneea sugerează edem laringean sau lezarea epiglotei, durere
retrosternală sau epigastrica, disfagia, greaţă şi vărsături, salivaţie excesivă, paloare şi
febra.
Examenul fizic include: stridor, disfonie, afonie, detresa respiratorie, tahipnee,
hiperpnee, tuse, tahicardie, leziuni orofaringiene, emfizem subcutanat, peritonita acuta:
aparare abdominala, sensibilitate, zgomote abdominale diminuate, hematemeza. Indicii
toxicitatii severe sunt statusul mental alterat, semnele peritoneale, hipotensiunea, stridorul,

19
semne ale perforatiei viscerale si ale socului. Cea mai frecventa complicatie a arsurilor de
gradul doi sau trei este strictura esofagiana care se formeaza la 3-8 saptamini dupa ingestie.
Unele leziuni sunt minore si raspund la dilatatie fara recurente. Alte complicatii
includ: fistula traheoesofagiana, hernia hiatala, refluxul perforatia in mediastin, in caile
respiratorii, in cavitatea peritoneala, abcesul pulmonar, edemul pulmonar acut, casexia prin
disfagie, carcinom esofagian, coagulare intravasculara diseminata. Substantele cu zinc,
mercur, clor si fenol pot determina toxicitate sistemica. Stopul cardiac prin hipocalcemie se
poate declansa la pacientii care au ingerat substante ce contin florurat de hidrogen. Acestia
au fost resuscitati cu succes prin administrare agresiva de CaCl2 intravenos. Riscul pe
termen lung include dezvoltarea carcimonului scuamos esofagian la 1-4% din cazuri la 40
de ani de la expunere.
Leziunile produse de agenții corozivi evoluează și pot fi divizate din rațiuni
terapeutice în trei stadii:
- acut - din ziua I până în ziua a - IV- a când sunt prezente necroze celulare;
- latent - din ziua a IV - a până în ziua a XV-a când alături de necroze apare țesutul
de granulație;
- cronic după ziua a XVI-a când evoluția este spre formare de cicatrici.
Imediat după ingestia agentului caustic, apare o reacţie inflamatorie acută cu
eritem şi edem la nivelul straturilor superficiale. În prima oră, aria leziunilor nu este bine
delimitată. În arsurile superficiale, eritemul imprecis delimitat poate fi singura expresie
anatomo-patologică, mucoasa rămânând intactă. În interesările parţiale sau totale ale
peretelui, apar local, tromboze vasculare, infiltrate bacteriene, moartea celulelor şi
saponificarea grăsimilor (după ingestia de baze). Dacă iniţial a fost afectată doar mucoasa,
submucoasa intactă este infiltrată de limfocite. Interesarea musculară este semnalată de
necroza parţială sau totală a acestui strat.
În leziunile parţiale ale peretelui, începând din zilele 2-4 apar vasele de neoformaţie
şi se produce migrarea fibroblaştilor către zona afectată. După zilele 4-7, ţesutul necrotic
este complet eliminat şi apare ţesutul de granulaţie; leziunea este perfect delimitată, iar
riscul de perforaţie este maxim în acest moment.
La sfârşitul celei de-a doua săptămâni aria lezată este acoperită de ţesut de
granulaţie, simptomatologia se remite şi începe procesul de cicatrizare. Reepitelizarea
începe din a patra săptămână, depozitele de colagen determinând îngroşarea şi cicatrizarea
peretelui esofagian .
Procesul de vindecare continuă luni de zile, rezultatul fiind în majoritatea cazurilor

20
apariţia stenozei. Stenoza apare după un interval variabil în primul rând în funcţie de
severitatea leziunilor iniţiale, dar chiar dacă acestea nu au fost foarte grave, micile
traumatisme provocate de alimente produc ulceraţii pe esofagul afectat ce se vor reepiteliza
şi fibroza, accentuându-se astfel în timp, gradul de stenoză. Lângă zonele de stenoză
musculatura esofagiană este îngroşată şi spastică determinând dificultăţi în efectuarea unui
tratament dilatator. Ţesutul periesofagian este intens modificat adiacent zonelor stenotice,
cu aderenţe ce pot menţine cardia deschisă sau scurtează esofagul. Rezultă condiţiile de
apariţie a unui reflux gastro - esofagian ce agravează şi mai mult leziunile. Aderenţele
periesofagiene au importanţă şi pentru actul chirurgical, impunând precauţii în indicarea
unei esofagectomii cu „torace închis”.

1.2.5. DIAGNOSTIC
Diagnosticarea esofagitei caustice se poate realiza prin studii de laborator sau prin
studii imagistice. Studiile de laborator se referă la:
- testarea pH-ului substanţei ingerate, un Ph mai mic de 2 sau mai mare de 1,25
indică un risc crescut de leziuni tisulare; un pH care nu se încadrează între aceste limite nu
este dăunător organismului;
- testarea pH-ului salivar pentru cazurile în care nu se cunoaşte substanţa;
- hemoleucograma, electroliţii, nivelul de cratinina ;
- teste ale funcţiei hepatice;
- analiza urinii ;
- grupul şi Rh sanguin în caz de hematemeza severă şi indicaţie transfuzională;
- nivelul de aspirină şi acetaminofen la orice pacient care a încercat suicidul ;
- dacă s-a ingerat acid hidrofluoric este necesar nivelul de Ca sanguin, pentru a
preveni un stop cardiac prin hipocalcemie.
Studii imagistice.
Endoscopia poate fi efectuata la 24-48 de ore de la ingestia substantei caustice
numai daca starea generala a pacientului se amelioreaza. Alti specialisti recomanda ca
endoscopia sa fie facuta la 1-3 saptamini tinindu-se cont de pericolul perforatiei esofagului.
In principiu endoscopia trebuie evitata intre ziua 5 si 14 de la ingestia substantei, cind
leziunile esofagiene sunt in stadiul de granulatie si peretele esofagian este mult subtiat.
Examenul radiologic se face sub forma de radioscopie și radiografie și pune în
evidentă deviații și compresiuni extrinseci (imagini de “amprentare”) date de leziuni
tiroidiene, osoase, vertebrale, mediastinale, hepatice sau diafragmatice. Se mai pot pune în

21
evidență tulburări de motilitate, diverticuli, varice esofagiene, corpi străini, ulcerul
esofagian, tumorile esofagiene benigne si maligne. Pentru examenul radiologic al
esofagului, al tubului digestiv în general, i se administrează bolnavului “per os” o cană cu
soluție de sulfat de bariu, observându-se radioscopic si radiografic zonele tubului digestiv
prin care trece bariul.
1)Radiografia toracică fără substanță de contrast oferă uneori date importante. În
traumatismele toracice poate apărea lărgirea mediastinului, emfizem subcutanat sau/și
mediastinal, efuziuni pleurale, pneumotorax, hidropneumotorax. În tulburările de motilitate
esofagiană, radiografia oferă date în fazele avansate ale bolii. Esofagul apare dilatat, nivel
hidro-aeric,prezent. Neoplasmele esofagiene mari pot apărea radiologic ca o masă tumorală
retrotraheală (fusul tumoral), subcarinală, retrocardiacă. Esofagul poate fi dilatat, cu nivel
lichidian dacă este obstruat de tumora. Diverticulii esofagieni si dilatatiile chistice apar ca
imagini pseudotumorale, cu sau fără nivele hidro-aerice. Hernia hiatală voluminoasă
produce o imagine similară, situată retro-cardiac, cu nivel hidro-aeric. Varicele esofagiene
mari apar ca imagini lobulate retrocardiace sau mediastinale posterioare, conturând aorta
descendentă.
2) Radiografia cu substanță de contrast. Radiografia esofagiană cu dublu contrast
este investigația de elecție pentru examinarea morfologică a esofagului. Esofagul trebuie
examinat cu pacientul în ortostatism, în decubit ventral și în decubit dorsal cu film subțire,
pentru relieful mucoasei și evaluarea refluxului gastro-esofagian.
Examinarea în pozitia Brombart sau a șiretului (pacientul stă cu toracele aplecat
înainte, ca și cum și-ar lega șiretul de la pantofi, apoi înghite substanța baritată) permite
evidențierea refluxului-gastro-esofagian.
a. Examenul radiologic în ortostatism se face cu o suspensie baritată densă, urmată
de ingestia de granule efervescente care produc gaz ce destinde lumenul esofagian.
Mucoasa lumenului esofagian destins apare netedă și fără denivelări. În esofagita de reflux
e prezent aspectul nodular și îngroșarea mucoasei. Pot aparea ulcerații, polipi inflamatori și
stricturi. În esofagul Barrett apar semnele caracteristice esofagitei de reflux asociate cu o
strictură esofagiană distală. Mucoasa are un aspect reticular.
Pacienții cu strictură esofagiană sau ulcerație cu localizare înaltă și aspect reticular al
mucoasei prezintă risc mare de malignizare și trebuie examinati endoscopic.
Tumorile esofagiene benigne sunt mai putin frecvente decat cele maligne. Cel mai des
întalnite sunt leiomioamele care apar mai ales în treimea medie și au o localizare
submucoasă; uneori prezinta calcificări.

22
 Daca sunt în număr mic, pot determina leziuni inelare, cu disfagie consecutivă
marcată. Carcinomul cu celule scuamoase e cea mai frecventă tumora malignă esofagiană.
Inițial se prezintă ca mici mase polipoide care în fazele anvansate devin infiltrante, franc
polipoide, ulcerate sau chiar ricoase, pretând la confuzii cu varicele esofagiene.
Adenocarcinomul apare frecvent în ariile cu mucoasa Barrett, inițial ca leziune polipoidă
sau ca o zonă rigidă, ulterior leziunile devin obstructive, determină nodularitatea mucoasei
și se pot ulcera. Varicele esofagiene apar ca defecte de umplere serpiginoase care se
modifica cu pozitia si mișcările respiratorii.
b. Examinarea în decubit ventral se face după ce pacientul a ingurgitat o cantitate
mare de bariu ce destinde maximal esofagul și joncțiunea gastro-esofagiană; se observă
foarte bine eventualele diafragme esofagiene, stricturile, diverticulii și hernia hiatală.
Diafragmele esofagiene apar ca defecte liniare bine definite; uneori sunt
circumferențiale; în general, nu au substrat patologic precizat. Pot apărea și în cursul
evoluției pemusului bulos, sindromului Plummer-Vinson. Diafragmele esofagiene pot
determina obstrucție parțială esofagiană și aspirație a conținutului esofagian în căile
respiratorii.
Stricturile esofagiene pot apărea postoperator, în urma esofagitei de reflux, a bolii
Crohn, bolii de iradiere, în bolile dermatologice, arsuri, metastaze infiltrante sau ca o
complicație a intubatiei nazo-gastrice. Esofagul prezintă zone de îngustare cu contur net.
Diverticulul Zenker apare la joncțiunea faringo-esofagiană și este pe primul loc ca
frecvență, urmat de diverticulul medio-esofagian și cel epifrenic.
Diverticulul apare radiologic ca o pungă cu coletul mai îngust ca baza.
Hernia hiatală este vizibilă în decubit ventral. În hernia hiatală de alunecare, cardia
e situată deasupra diafragmului, în ortostatism, hernia poate să nu fie vizibilă pentru că se
poate reduce spontan.
Se presupune existența unei hernii hiatale cand se observă un inel mucos la cel
puțin 2 cm deasupra diafragmului. Inelul Schatzki reprezintă o îngustare subțire,
circumferențială care apare la joncțiunea cardio-esofagiană. Hernia e situată sub inel.
Dacă diametrul lumenului măsurat la nivelul inelului e sub 13 mm, e prezentă
disfagia, demonstrabilă cu pacientul în decubit ventral. Hernia para esofagiană e mai puțin
frecventă; joncțiunea cardio-esofagiană e normal situată dar o porțiune gastrică herniază
prin hiatusul esofagian de-a lungul esofagului distal. Acest tip de hernie e asimptomatic de
obicei.

23
 Examinarea în decubit dorsal se face cu o cantitate mică de suspensie baritată.
Permite aprecierea reliefului mucosal. Lumenul esofagian e parțial colabat, cu pliuri
paralele, fine, la câțiva milimetri unele de altele; varicele esofagiene apar ca defecte de
umplere serpiginoase.
3) Radiografia esofagiană cu simplu contrast este utilă la pacienții cu corpi străini
intraesofagieni. După înlăturarea corpului străin, trebuie cercetată prezența leziunilor
parțial obstructive sau a compresiunilor extrinseci.
Esofagografia cu substanță de contrast solubilă se folosește la pacienții cu
perforație esofagiană. Dacă se suspicionează clinic fistula esotraheală sau fenomene de
aspirație, se preferă suspensia baritată pentru ca substanța de contrast iodată este
hipertonică și poate determina inflamația arborelui traheobronsic și
pneumonie consecutivă.
Examenul endoscopic esogastroscopia: prin tehnica endoscopica se pot face mici
intervenții chirurgicale (extirpare de polipi) cu examinarea anatomopatologică a lor, sau
oprirea unei sângerari cu varice esofagiene rupte cu ajutorul unor sonde cu balonaș sau
sutura acestora. Nu mai sunt de actualitate metodele de manometrie esofagiană
intraluminală sau testele farmacodinamice pentru explorarea motilitatii esofagiene.

1.2.6. MANAGEMENTUL PRIMAR AL ESOFAGITELOR CAUSTICE

Managementul primar se referă la măsurile ce se impun în faza acută (zilele 1-7 de
la ingestie).
Evaluarea în urgenţă:
a) Măsurile la locul accidentului
Personalul ambulanţei care ia primul contact cu pacientul trebuie să aplice
următoarele măsuri:
1) obţinerea de informaţii privitoare la: momentul ingestiei, tipul agentului caustic,
concentraţia şi cantitatea acestuia; dacă se găseşte recipientul din care s-a consumat
substanţa, acesta va fi trimis la un Centrul teritorial de toxicologie în vederea analizării,
informaţiile urmând a fi furnizate serviciului care va primi bolnavul;
2) examinarea clinică şi măsurile terapeutice de urgenţă:
 verificarea permeabilităţii căilor respiratorii superioare; este necesară laringoscopia
directă urmată sau nu de intubaţia oro-traheală; dacă se impune traheostomia aceasta se va
practica la locul accidentului;
 examinarea cavităţii bucale şi a faringelui: leziunile de la acest nivel pot fi uşoare,

24
dar aceasta nu exclude posibilitatea unei interesări grave a esofagului. Faţa şi cavitatea
bucală se spală cu apă călduţă pentru a îndepărta orice particulă de substanţă caustică. Dacă
nu se evidenţiază leziuni severe oro-faringiene şi nu există semne clinice de perforaţie se
recomandă ingerarea de apă călduţă în cantităţi mici pentru a dilua substanţa caustică, fără
însă a depăşi cantitatea totală de 15ml/kg deoarece există riscul distensiei gastrice şi al
vărsăturilor;
 asigurarea unei linii venoase şi începerea resuscitării volemice, hidro-electrolitice şi
acido-bazice;
 plasarea unei sonde uretro-vezicale;
 plasarea electrozilor pentru monitorizarea cardio-circulatorie pe durata
transportului.
Este total contraindicată instituirea oarbă a unei sonde nazo-gastrice din cauza
riscului de producere a perforaţiilor!
Evaluarea şi măsurile din serviciul de primire urgenţe:
Odată ajuns pacientul în camera de gardă, se verifică măsurile instituite la locul
accidentului şi dacă este cazul se completează. În situaţiile în care pacientul a fost
transportat de persoane nespecializate, atunci măsurile ce trebuiau instituite la locul
accidentului se vor aplica din momentul preluării de către echipa de gardă.
În primul rând, se caută semnele clinice de perforaţie: starea de şoc, sindromul de
iritaţie peritoneală şi durerea toracică intensă. Se impune obligatoriu efectuarea de urgenţă
a unei radiografii toracice (pentru pneumomediastin) şi abdominale simple (pentru
pneumoperitoneu). În cazul în care examenul radiologic este neconcludent se indică
computer-tomografia cu substanţă de contrast administrată oral sau intravenos. Dacă se
confirmă perforaţia se impune intervenţia chirurgicală de urgenţă ce constă în
esofagectomie totală cu sau fără gastrectomie cu esofagostomie cervicală şi gastro - sau
jejunostomie. Intervenţia chirurgicală în aceste cazuri este grevată de o mortalitate şi
morbiditate foarte ridicate. Tratamentul chirurgical în caz de perforaţie este contraindicat
dacă instabilitatea severă a pacientului sugerează moartea iminentă sau dacă există leziuni
extinse intraabdominale asociate cu cele esofagiene.
Sunt discutabile următoarele decizii: lavajul gastric, care poate agrava profunzimea
leziunilor prin riscul de inducere a vărsăturilor la trecerea sondei sau prin volumul mare de
lichid de spălătură. Se indică totuşi în situaţia rară când întâlnirea dintre pacient şi
personalul din spital se produce după câteva minute de la accident, caz în care se poate
efectua lavajul pe un tub introdus în stomac sub control radiologic; neutralizarea substanţei

25
este recomandată fără dubii doar de producători prin avertismentele de pe ambalaje. Studii
in vitro susţin că reacţia exotermă de neutralizare agravează leziunile deja existente, la
aceasta adăugându-se şi riscul vărsăturilor ce reexpun esofagul şi căile aeriene superioare
la acţiunea agentului caustic. Alţi autori arată că nu se produce o creştere semnificativă a
temperaturii în cursul reacţiei de neutralizare. De altfel, metoda încă se mai practică de
către unii, administrându-se soluţii acide când toxicul este alcalin (suc de lămâie, oţet
diluat etc.) şi invers, când soluţia este acidă se recomandă ingestia de lapte, soluţii alcaline
etc.
Este interzisă inducerea vărsăturilor! În absenţa perforaţiei pacientul este internat
în serviciul specializat unde se continuă terapia şi supravegherea.
Funcțiile vitale și vegetative sunt urmărite în cursul bolii și comsemnate în foaia de
temperatură a bolnavului sub forma grafică. Foaia de temperatură este parte integrantă a
foii de observație(documentul medical științific și medico-legal). Acest document se
completează de asistentă clar şi ordonat pentru a reflecta corect starea bolnavului. Foaia de
observaţie clinică cuprinde datele personale ale bolnavului si datele principale legate de
internarea acestuia, foaia de temperatură fiind anexa acesteia. Partea principală a foii de
temperatură cuprinde un sistem de coordonate în care se notează grafic valorile obţinute
prin urmărirea funcţiilor vitale: circulaţia, respiraţia, termoreglarea şi diureza.
Pentru a completa foaia de temperatură, se începe cu datele pacientului, care vor fi
notate in partea de sus, în rubricile: CNP, numele, prenumele, anul, luna, numărul foii de
observație, numarul de salon și numărul de pat alocat pacientului în perioada de spitalizare.
În rubrica “ziua” – se completeaza ziua calendaristică, iar în rubrica “zile de boală”
se completează numarul zilei, ziua 1 fiind ziua internării.
D corespunde dimineții, iar S, perioadei de seară.
Coloana RESP. =RESPIRATIA Porneste de la 35 si scade din 5 in 5 către 10
respirații.
Pe orizontală, fiecare pătrațel reprezintă o respirație. Astfel, vom putea să marcăm
orice număr de respirații între 35-10 numărând casuțele. Se noteaza cu pix verde.
Coloana TA = TENSIUNEA ARTERIALĂ Este corespondentă tensiunii arteriale.
Pornește de la 30 și scade din 5 în 5 către 5. Fiecare pătrățel reprezintă 1(0) unități. 1/2
pătrațel = 5 mm/Hg.
Se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontala de culoare
rosie socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur. Se unesc liniile
orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat. În alte documente medicale se

26
notează cifric.
Se notează cu pix roșu (sau cu pix albastru conform Chiru Florian, Gabriela Chiru,
Letitia Morariu – Îngrijirea omului bolnav si a omului sanatos. Manual pentru școlile
sanitare postliceale, Ed. CISON).
Coloana PULS Pornește de la 160 și scade din 20 în 20 către 60. Fiecare pătrățel reprezintă
4 pulsații., 1/2 pătrațel reprezintă 2 pulsații.
Consemnarea valorii obţinute se face printr-un punct pe foaia de temperatură,
ţinând cont că fiecare linie orizontală reprezintă 4 pulsaţii. Şi se uneşte valoarea prezentă
cu cea anterioară cu o linie, pentru obţinerea curbei. În unele documente se notează cifric.
Se noteaza cu pix roșu.
Coloana Temp = TEMPERATURA Pornește de la 41 și scade câte un grad către
36. Fiecare pătrațel reprezintă 1 grad/5 adica 0.2., 1/2 patratel = 0.1 grade. Notarea unui
punct pe verticala, corespunzator datei si timpului zilei, socotind, pentru fiecare linie
orizontala a foii, 2 diviziuni de grad se unește valoarea prezentă cu cea anterioară pentru
obținerea curbei termice. Se noteaza cu pix albastru. Valorile se reprezintă prin puncte în
pătrațelul echivalent valorii măsurate.
Punctele zilelor se vor uni pentru obținerea graficului.
Valorile TA se hașurează si se colorează cu roșu.
Valoarea de sus reprezintă sistolică, iar cea inferioară diastolica.

1.2.7. MANAGEMENTUL PACIENTULUI INTERNAT ÎN SERVICIUL

SPECIALIZAT
a) Măsuri terapeutice iniţiale: se suprimă alimentaţia orală şi se începe alimentaţia
parenterală; susţinere volemică, hidro-electrolitică şi acido-bazică cu monitorizarea
tensiunii arteriale, pulsului, diurezei, probelor renale; medicaţie sedativă şi antalgică;
corticoterapie.
Studii efectuate pe animale au arătat că administrarea glucocorticoizilor din primele
24 de ore de la ingestia de substanţe alcaline, inhibă reacţia fibroblastică locală, diminuând
astfel incidenţa stenozelor. Însă, un studiu prospectiv randomizat demonstrează că
administrarea corticoizilor nu influenţează apariţia stenozei. Părerea unanimă este că
această terapie trebuie descurajată deoarece maschează semnele unei peritonite sau
mediastinite şi creşte riscul infecţiei .
Antibioterapia cu spectru larg se indică din cauza populării bacteriene a leziunilor
caustice, infecţia locală determinând amplificarea reacţiei tisulare, cu accentuarea

27
proliferării conjunctive . Tratamentul se menţine timp de 3-4 săptămâni .
Inhibitorii sintezei de colagen (latirogenele): s-au constatat unele rezultate
favorabile după administrarea de β-aminopropionitril, penicilamină, N-acetilcisteină şi
colchicină, obţinându-se o întârziere în apariţia stenozelor .
Heparinoterapia ameliorează evoluţia prin prevenirea trombozelor în zonele
adiacente leziunilor şi diminuarea inflamaţiei. Eficacitatea tratamentului antireflux cu
prokinetice nu este documentată suficient. Administrarea sucralfatului ar proteja ulceraţiile
esofagiene dar recomandarea este empirică.
În cazurile cu arsuri profunde şi transmurale se va combate infecţia bacteriană
prin administrarea de antibiotice cu spectru larg de acţiune, pe o perioadă de 7-10 zile.
Antibioticele indicate sunt: ceftriaxona, ampicilina şi sulbactam.
Pentru prevenirea stenozelor esofagiene se va indica tratament cu prednison în
doze de 60-80 mg/zi timp de 2-3 săptămâni cu scăderea progresivă a dozelor în
următoarele 6 săptămâni. De asemenea corticoterapia este indicată în urgenţă pentru
edemul acut supraglotic.
Se vor administra antagonişti ai receptorilor histaminei H2 şi sucralfat în suspensie.
S-au încercat medicamente cu rol de inhibare a sintezei colagenului şi anume:
penicilamina, E-aminoproprionitril.
Dilataţiile esofagiene se recomandă în stenozele esofagiene postcaustice la 3-4
săptămâni după ingestia substanţei.
b) Endoscopia
Deoarece nu există o corelaţie între simptomatologie şi aspectul endoscopic al
leziunilor, indicaţia efectuării acesteia este indiscutabilă. Momentul în care trebuie
efectuată este controversat. Unii autori susţin necesitatea efectuării acesteia în primele 24
de ore, beneficiul fiind posibilitatea externării rapide a pacientului dacă se evidenţiază doar
leziuni uşoare. Alţii sunt adepţii efectuării endoscopiei în intervalul cuprins între 24-72 de
ore de la ingestie, argumentul fiind că în acest moment leziunile sunt bine delimitate şi pot
fi corect evaluate . Oricum, nu există studii comparative între aceste două tendinţe din care
să reiasă beneficiul clar al uneia dintre ele.
Dacă intervenţia chirurgicală este iminentă, unii autori susţin efectuarea
endoscopiei preoperatorii pe masa de operaţie, explorarea având avantajul că oferă o mai
bună orientare a chirurgului în cazul unor dificultăţi de decizie. Până de curând tendinţa era
ca examinarea să se oprească la prima leziune circumferenţială întâlnită din teama de
producere a unei perforaţii. Odată cu acumularea experienţei s-a ajuns la indicarea unui

28
examen endoscopic complet al esofagului şi stomacului, cheia reuşitei fiind avansarea
permanentă în lumen bine definit şi evitarea progresiei oarbe a instrumentului .
Aspectul endoscopic al leziunilor se clasifică în patru grade cu implicaţii
terapeutice. Reevaluarea strategiei terapeutice în funcţie de aspectul endoscopic al
leziunilor
- Leziunile de gradul I şi IIA – la aceşti pacienţi se poate începe imediat hidratarea
orală, iar după 24-48 de ore se reia alimentaţia normală fără a mai fi necesare alte măsuri
terapeutice. La cei care au ingerat substanţa caustică în scop de suicid se recomandă
supraveghere psihiatrică.
- Leziunile de gradul IIB – hidratarea orală se reia după 24-48 de ore dacă pacientul
întruneşte următoarele condiţii: este stabil, nu prezintă durere, greţuri, vărsături, înghite
saliva fără dificultăţi.
La tentativa de reluare a alimentaţiei poate apărea intoleranţa digestivă caz în care
seintroduce o sondă nazo-gastrică pentru nutriţia enterală. Aceşti pacienţi pot fi luaţi în
discuţie pentru următoarele proceduri precoce:
Dilataţiile precoce se încep imediat după examenul endoscopic şi se repetă la
intervale regulate până la vindecare. Nu există studii concludente care să susţină beneficiul
acestei metode ba chiar dimpotrivă, alţi autori susţin că procedeul creşte riscul de
perforaţie şi accelerează de fapt fibroza şi instalarea stenozei .
Plasarea profilactică a unui stent esofagian este indicată în leziunile de gradul IIB,
dar metoda nu şi-a probat eficienţa în combaterea stenozei. Se introduce endoscopic un tub
de silastic prin esofag până în stomac asociat cu o jejunostomie de alimentare. Tubul va fi
lăsat pe loc timp de trei săptămâni şi se efectuează o esofagogramă. Dacă bariul trece liber
pe lângă sondă, aceasta se va scoate, iar dacă nu, se va lăsa încă o săptămână după care se
repetă esofagograma. Indiferent dacă procedurile precoce prezentate sunt accesibile sau nu,
aceşti pacienţi intră începând din săptămâna 3-4 în programul de dilataţii.
Leziuni de gradul III – pacienţi despre care se ştie că au ingerat o cantitate mare de
caustic puternic. Aceştia prezintă risc major de perforaţie, astfel încât se impune
menţinerea restricţiei de alimentaţie orală şi supraveghere radiologică şi computer-
tomografică.
c) Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical în faza acută are indicaţie de necesitate cvasi absolută în
caz de apariţie a perforaţiei. Discuţiile se referă la indicaţia de principiu. Unii autori susţin
tratamentul chirurgical de urgenţă chiar dacă nu a survenit perforaţia la pacienţii cu leziuni

29
severe de gradul III, cu evoluţie dificilă, aducând ca argument că îndepărtarea esofagului
lezat scade morbiditatea şi cheltuielile de reinserţie socio-profesională a pacienţilor,
operaţia fiind mai puţin riscantă în absenţa complicaţiei reprezentate de perforaţie.
Efectuarea esofagoplastiei în acelaşi timp operator este considerată riscantă, fiind mai
prudentă efectuarea ei după un interval de timp de la esofagectomia cu esofagostomie
cervicală şi gastro- sau jejunostomie, timp în care pacientul se stabilizează.

CAPITOLUL II
30
 ÎNGRIJIRI SPECIFICE

CAZUL 1

Culegerea datelor
Nume: R
Prenume: I
Sex: Masculin
Vârsta: 40 de ani
Stare civilă: căsătorit
Religie: ortodoxă
Ocupație: mecanic
Grup sanguin: BII, Rh(-)
Domiciliul: Tg- Jiu
Obisnuințe de viață: pacientul este cunoscut ca fiind consumator de alcool si tutun.
Conduita de viață: pacientul declară că locuiește într-un apartament împreună cu soția și
cei doi copii.

Istoricul bolii: pacientul se prezintă la serviciul de urgenţă al Spitalului Tg- Jiu în data de
10.02.2023, ora 14:00, ca urmare a ingerării de hidroxid de sodiu (sodă caustică). La
internare prezintă următoarele manifestări de dependență:
-vărsături brune
-durere retrosternală intensă
-disfagie,
-anxietate
-leziuni bucale
-salivație abundentă
-stare de soc

Examen obiectiv :
Stare generală : alterată ;

31
Greutate : 70 kg ;
Talie : 1,72 m ;
Grupă sanguină : A II, Rh pozitiv ;
Tegumente : palide, umede ;
Facies : suferind ;
Mucoase : umede ;
Fanere : normal implantate ;
Ţesut conjunctiv adipos : normal reprezentat ;
Sistem ganglionar : superficial nepalpabil ;
Sistem muscular : normoton, normokinetic ;
Sistem osteo-articular : ROT acentuate, nu poate fi examinat corect, exagerând prin
gesturi examinarea ;
Aparat respirator : torace normal conformat, sonoritate pulmonară păstrată, dispnee la
efort minim ;
Aparat cardio-vascular : TA = 140/90 mmHg ;
Sistem nervos, endocrin şi organe de simţ : nu prezintă semne meningeale. Agitaţie
psihomotorie, pe fondul stării generale alterate.
După prezentarea în UPU Tg-Jiu, este internat de urgenţă pe secţia Medicală, după
confirmarea din anamneza obţinută de la soţie că pacientul a consumat hidroxid de sodiu
(sodă caustică).
I s-au recoltat sânge şi urină pentru analizele toxicologice şi pentru confirmarea
diagnosticului, după care a fost sedat şi internat în secţia Medicală 2 – A T I .
Pentru a preveni o infecţie bacteriană, se administrează ampicilină 1000 mg pulbere
pentru soluţie injectabilă, un antibiotic cu spectru larg de actiune, pe o perioada de 7 zile.

Analize de laborator

32
Test Valori Valorile normale
Uree 12 mg/dl 15-20 mg/dl
Glicemie 99 mg/dl 70-120 mg/dl
Hemoglobina 13,1 g/dl 12-15 g/dl
Calcemie 10 mg/dl 8-12 mg/dl
VSH 15mm 1-20 mm
Leucocite 9,1*10^3/ul 4,0-10,0*10^3/ul
Trombocite 210*10^3/ul 150-450*10^3/ul
Colesterol 230mg/dl <200mg/dl
Creatinina 0,80mg/dl 0,51-0,95mg/dl
VDRL negative VDRL = negativ
Sumar urină Sumar urină:
Albumină - absent Absent
Glucoză - absent Absent

33
 Plan de îngrijire - Ziua I
Diagnostic de Obiective Intervențiile asistentei medicale Evaluare
îngrijire
Eliminare inadecvată -Pacientul să aibă o stare -așază pacientul în poziția semișezând, șezând sau în -Stare generală alterată, persistă
datorită vărsăturilor de bine fără grețuri și decubit dorsal, cu capul într-o parte, prezența grețurilor și
vărsături -protejează lenjeria cu mușama și aleză, în funcție de vărsăturilor în prima zi
-Pacientul să nu mai poziția pacientului,
prezinte grețuri și -ajută pacientul în timpul vărsăturilor, sprijinindu-l
vărsături în 24 de ore -aplică tratamentul medicamentos la indicația
medicului: antiemetice (Metoclopramid 5mg/ml -
1 fiolă la 6 ore), vitamine B1 şi B6 – căte o fiolă i.m.,
Ampicilina 1000 mg – 1g la 8 ore
-încurajează pacientul,
-reduce sau oprește aportul de lichide și alimente,
-Se interzice spălătura gastrică,
-Se urmărește neutralizarea toxicului: se ingerează
200-300 de ml de acid acetic 2 %(oțet diluat) .
Risc de alterare a -Pacientul să își mențină -alimentează pacientul parenteral, instituind perfuzii cu Starea pacientului se
nutriției prin deficit starea de nutriție Glucoză 10% - 1 flacon la 12 ore, Aminoven 5% - 1 ameliorează după alimentarea
datorită disfagiei, prezentă, să fie alimentat fl/zi, după indicația medicului, parenterală, dar rămăne în
manifestată prin și hidratat corespunzător -calculează numărul de calorii în funcție de diferite continuare sub supraveghere.

34
inapetență. pe toata perioada stări patologice; adaugă 13% pentru fiecare grad de
spitalizării temperatură peste 37 grade celsius; 20-30% pentru
-Pacientul să fie agitație și convulsii, distrucții celulare,
echilibrat hidro- -după încetarea vărsăturilor, rehidratează pacientul
electrolitic și acido-bazic treptat cu cantități mici de lichide reci oferite cu
lingurița,
Anxietate datorită Pacientul să își recapete -asigură un climat confortabil, temperatură și umiditate Pacientul prezintă în continuare
lipsei de cunoaștere a starea de liniște, să fie corespunzătoate, stare de neliniște.
evoluției bolii, echilibrat psihic -încurajează pacientul,
manifestată prin stare -îi explică necesitatea intervențiilor la care este supus,
de agitație -asistenta permite exprimarea emoțiilor, a
sentimentelor bolnavului,

Durere retrosternală Pacientul să își exprime -administrează tratament în vederea calmării durerilor, Pacientul nu mai prezintă dureri
intensă datorită diminuarea durerilor în la indicația medicului: analgezice-paracetamol atâta timp cât este sub efectul
perforației următoarele 24 de ore perfuzabil 10mg/ml – 100 ml, antispastice- NO –SPA analgeticelor.
mediastinului 40mg/2ml - 1 f. la 6 ore, Calmogen plant Complex -
1 cps x 3./zi -evaluează în permanență evoluția stării
pacientului,
-supravegează în permanență funcțiile vitale și
vegetative ale pacientului,

35
 -realizarea intervențiilor cu rol delegat cum ar fi:
analizele și explorările funcționale.
Imposibilitatea de a se Pacientul să beneficieze -oferă condiții optime pentru odihnă,identifică nivelul Obiectiv realizat parțial,
odihni datorită de un somn liniștit, și cauza anxietății, deoarece pacientul se trezește
neliniștii manifestată odihnitor pe timpul nopții -aplică intervențiile autonome și delegate astfel încăt de mai multe ori în timpul
prin insomnie, astenie să nu tulbure liniștea pacientului, nopții.
fizică și psihică. -întocmește un program de odihnă corespunzător
organismului,
Alterarea mucoasei Pacientul trebuie să -educarea pacientului să aibă o igienă riguroasă a Pacientul înțelege necesitatea
bucale datorită prezinte mucoase integre cavității bucale menținerii unei igiene riguroase.
leziunilor manifestată -oferă pacientului materialele necesare pentru igiena
prin hipersalivație cavității bucale:periuță, pastă de dinți, prosop, tăviță
renală, pahar cu apă.

Plan de îngrijire - Ziua II

Diagnostic de Obiective Intervențiile asistentei medicale Evaluare
îngrijire
Alterarea nutriției Pacientul să fie alimentat și -alimentează pacientul parenteral, -În ziua a doua(11.01.2023)
datorită disfagiei hidratat corespunzător, să -continuă rehidratarea treptată a pacientului cu cantități pacientul prezintă o stare
manifestată prin fie echilibrat hihro- mici de lichide reci oferite cu lingurița, ameliorată vizibil față de
inapetență electrolitic -explorează gusturile și obiceiurile alimentare ale starea din momentul

36
 pacientului internării
-conștientizează pacientul asupra importanței regimului -pacientul încă mai prezintă
alimentar în menținerea sănătății inapetență.
-face bilanțul lichidelor ingerate și eliminate
-explorează preferințele pacientului asupra alimentelor
permise și interzise
-servește pacientul cu alimente la o temperatură
moderată, la ore regulate și prezentate atrăgător
-învață pacientul categoriile de alimente din ghidul
alimentar și echivalențele cantitative și calitative ale
principiilor alimentare, în vederea înlocuirii unui
aliment cu altul,
-lasă pacientul să aleagă alimentele după gusturile sale
respectând contraindicațiile regimului.
Anxietate datorită Pacientul să își recapete -pacientul trebuie încurajat în permanență , Pacientul nu este receptiv la
lipsei de cunoaștere a starea de liniște, să fie -favorizează adaptarea pacientului la mediul spitalicesc, explicațiile asistentei și nu
evoluției bolii, echilibrat psihic. - îi explică necesitatea intervențiilor la care este supus, își însușește cunoștiințele
manifestată prin stare -asistenta permite exprimarea emoțiilor, a sentimentelor necesare cu privire la
de agitație,neliniște. bolnavului. regimul pe care trebuie sa îl
-administrează tratamentul prescris de medic : urmeze în perioada
Antispastice NO –SPA 40mg/2ml - 1 f. la 6 ore, următoare necesară

37
 Glucoză 10% - flacoane 1 la 12 ore, recuperării.
Calmogen plant Complex 1 cps x 3./zi, antiemetice –
Metoclopramid 5mg/ml - 1 fiolă la 6 ore;
pentru evitarea infecţiilor: Ampicilină1000 mg pulbere
pentru soluţie injectabilă – 1 g la 8 ore
Vitaminele B1 şi B6 -câte 1/zi
Imposibilitatea de a se Pacientul să beneficieze de -oferă condiții optime pentru odihnă, Obiectiv realizat, pacientul
odihni datorită un somn liniștit, odihnitor -identifică nivelul și cauza anxietății, își recapătă liniștea și are
neliniștii manifestată pe timpul nopții -aplică intervențiile autonome și delegate astfel încăt să un somn de calitate pe
prin insomnie, astenie nu tulbure liniștea pacientului, timpul nopții.
fizică și psihică. -învață pacientul să facă exerciții de relaxare,
-întocmește un program de odihnă corespunzător
organismului,
-observă și notează calitatea, orarul somnului, gradul de
satisfacere a celorlaltor nevoi,
-administrează tratamentul medicamentos și observă
efectul acestuia asupra organismului.
-asigură pacientul cu lenjerie de pat și de corp curată și
confortabilă
-poziționează pacientul cât mai confortabil,
-sfătuiește pacientul să se relaxeze citind o carte sau o

38
 revista.
Alterarea confortului Pacientul trebuie să își - asistenta informează pacientul cu privire la necesitatea Obiectiv realizat parțial,
din cauza explorărilor recapete starea de confort și intervențiilor, pacientul acceptă
funcționale și a calmitate - încearcă liniștirea pacientului și sfătuiește familia intervențiile la care este
tratamentelor la care acestuia să îi ofere suportul emoțional necesar în supus, dar nu cooperează
este supus,manifestată vederea recăpătării stării de calmitate, aceasta cu personalul medical,
prin iritabilitate. contribuind la buna comunicare și cooperarea cu având în continuare o
personalul medical, deoarece acesta este un element oarecare stare de
important pentru recuperarea sănătății proprii. iritabilitate.

Plan de îngrijire - Ziua III

Diagnostic de îngrijire Obiective Intervențiile asistentei medicale Evaluare
Alterarea nutriției Pacientul să fie -continuă rehidratarea treptată a pacientului cu cantități -Pacientul este alimentat și
datorită disfagiei alimentat și mici de lichide reci oferite cu lingurița, hidratat corespunzător,
manifestată prin hidratat -conștientizează pacientul asupra importanței regimului -Pacientul nu mai prezintă
inapetență. corespunzător, alimentar în menținerea sănătății inapetență,de asemenea
să fie echilibrat -servește pacientul cu alimente la o temperatură moderată, respectă regimul indicat de
hihro-electrolitic la ore regulate și prezentate atrăgător medic.
-învață pacientul categoriile de alimente din ghidul
alimentar și echivalențele cantitative și calitative ale
principiilor alimentare, în vederea înlocuirii unui aliment

39
 cu altul,
-lasă pacientul să aleagă alimentele după gusturile sale
respectând contraindicațiile regimului.
-continuă de asemenea alimentarea si pe cale parenterală.
Anxietate datorită lipsei Pacientul să își -asistenta favorizează accesul la informații al pacientului, -Pacientul este echilibrat
de cunoaștere a evoluției recapete starea astfel încât acesta să poată dobândi cunoștiințele necesare psihic, cunoaște boala și
bolii, manifestată prin de liniște, să fie despre boală. evoluția ei, acest lucru
stare de agitație,neliniște. echilibrat psihic -favorizează adaptarea pacientului la mediul spitalicesc, oferindu-i o stare de liniște.
- îi explică necesitatea intervențiilor la care este supus și îl
sprijină peentr a depăși starea de neliniște
-asistenta permite exprimarea emoțiilor , a sentimentelor
bolnavului
-administrează tratamentul recomandat de medic:
Antispastice NO –SPA 40mg/2ml - 1 f. la 6 ore,
Glucoză 10% - flacoane 1 la 12 ore,
Calmogen plant Complex 1 cps x 3./zi, antiemetice –
Metoclopramid 5mg/ml - 1 fiolă la 6 ore;
pentru evitarea infecţiilor: Ampicilină1000 mg pulbere
pentru soluţie injectabilă – 1 g la 8 ore
Vitaminele B1 şi B6 -câte 1/zi

40
Alterarea confortului din Pacientul trebuie - asistenta informează pacientul cu privire la necesitatea Pacientul înțelege necesitatea
cauza explorărilor să își recapete intervențiilor intervențiilor și comunică mai
funcționale și a starea de confort - încearcă liniștirea pacientului și sfătuiește familia acestuia bine atât cu familia cât și cu
tratamentelor la care este și calmitate să îi ofere suportul emoțional necesar în vederea recăpătării personalul medical.
supus, manifestată prin stării de calmitate, aceasta contribuind la buna comunicare
iritabilitate. și cooperarea cu personalul medical, deoarece acesta este
un element important pentru recuperarea sănătății proprii.

41
 Epicriza

Pacientul , R.I., în vârstă de 40 de ani, internat în data de 10.02.2023, la secția de

Chirurgie a Spitalului Tg- jiu, ca urmare a ingerării accidentale de hidroxid de sodiu,
rămâne în continuare internat pe aceeași secție pentru efectuarea tratamentului.
După prezentarea în UPU Tg-Jiu, este internat de urgenţă pe secţia Medicală2 –
ATI.
Pe parcursul internării a urmat tratament cu : Antispastice NO –SPA 40mg/2ml -
1 f. la 6 ore, Glucoză 10% - flacoane 1 la 12 ore, Calmogen plant Complex 1 cps x 3./zi,
antiemetice –Metoclopramid 5mg/ml - 1 fiolă la 6 ore; pentru evitarea infecţiilor:
Ampicilină1000 mg pulbere pentru soluţie injectabilă – 1 g la 8 ore; Vitaminele B1 şi B6 -
câte 1/zi; perfuzii cu Glucoză 10% - 1 flacon la 12 ore, Aminoven 5% - 1 fl/zi, după
indicația medicului; pentru neutralizarea toxicului: se ingerează 200-300 de ml de acid
acetic 2 %(oțet diluat) – în prima zi.
Starea toxică se reduce foarte rapid, rezultând că doza de substanţă toxică a fost
mică, pacientul reluându-şi independenţa faţă de nevoi. Deja, după 24 de ore de la
internare, pacientul este transferat din ATI pe secţia Medicală, unde este urmărit în
continuare până la externare.
Durerile abdominale s-au ameliorat, cedând sub tratament, febra a scăzut uşor, până
la dispariţie. Datorită tratamentului şi îngrijirilor primite, greţurile şi vărsăturile au dispărut
în cca 24 ore de la internare. La externare, starea pacientului este ameliorată, evoluţia sub
tratament fiind favorabilă.
Se externează ameliorat, cu următoarele recomandări :
- evitarea consumului în continuare de substanţe cu risc ;
- consum sporit de lichide ;
- urmarea tratamentului conform recomandărilor indicate de medic ;
- în caz de reapariţie a simptomelor, să apeleze urgent la serviciul 112 ;
- dispensarizare la medicul de familie pentru evitarea complicaţiilor tardive ;

42
CAZUL 2

Numele: B. E.; Vârsta: 44 ani; Sexul: feminin; Ocupaţia: contabilă

Data internării: 15-02-2023
Diagnostic la internare: Intoxicaţie cu hipoclorit de sodiu
Antecedetene personale :
 Fiziologice: menarha la 16 ani; o naştere ;
 Patologice: H A V la vârsta de 8 ani.
Alergii: nu relatează
Antecedente heredo-colateroale: nu relatează
Condiţii de viaţă şi de muncă :
 Locuieşte cu soţul şi copilul într-un apartament de 2 camere ;
 Nu fumează, nu consumă cafea.

Motivele internării :
- dureri vii abdominale; greaţă; vărsături; agitaţie psihomotorie; transpiraţie rece;
adinamie; somnolenţă; simptome apărute în urma ingestiei voluntare de detergent lihid,
consecinţă a unei altercaţii în familie.

Istoricul bolii :
Boala a debutat brusc, la 3 până la 6 ore după ingestia a cca . 300-400 ml de hipoclorit de
sodiu . Se constată tulburări gastrointestinale, care duc la evacuarea rapidă a unei părți din
lichidul ingerat, dar în general acestea sunt urmate de tulburări nervoase (agitaţie). Apelul
la 112 a fost făcut de soţ, care a asistat la ingerarea lichidului.

Examen clinic :
Stare generală : alterată ;
Greutate : 75 kg ;
Talie : 1,66 m ;
Grupă sanguină : 0 I, Rh pozitiv ;
Tegumente : palide, umede , transpirate ;
Facies : suferind ;
Mucoase : umede ;

43
Fanere : normal implantate ;
Ţesut conjunctiv adipos : normal reprezentat ;
Sistem ganglionar : superficial nepalpabil ;
Sistem muscular : normoton, normokinetic ;
Sistem osteo-articular : integru morfo-funcţional ;
Aparat respirator : torace normal conformat, sonoritate pulmonara păstrată, uşoară
tahipnee ;
Aparat cardio-vascular : la internare - TA = 105 / 65 mmHg, puls =108 b./min. ;
Sistem nervos, endocrin şi organe de simţ : nu prezintă semne meningeale, prezintă agitaţie
psihomotorie.

Analize de laborator
Test Valori Valorile normale
Uree 18 mg/dl 15-20 mg/dl
Glicemie 92 mg/dl 70-120 mg/dl
Hemoglobina 12,26 g/dl 12-15 g/dl
Calcemie 8,6 mg/dl 8-12 mg/dl
VSH 5mm 1-20 mm
Leucocite 10,1*10^3/ul 4,0-10,0*10^3/ul
Trombocite 190*10^3/ul 150-450*10^3/ul
Colesterol 200mg/dl <200mg/dl
Creatinina 0,70mg/dl 0,51-0,95mg/dl
VDRL negative VDRL = negativ
Sumar urină Sumar urină:
Albumină - absent Absent
Glucoză - absent Absent

44
 Plan de îngrijire - prima zi
Diagnostic de Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
îngrijire
Respiraţie afectată -pacienta să respire - se asigură condiţii optime de mediu; - pacientei i s-au recoltat
datorită procesului în limite fizice - se asigură pacientei o poziţie favorabilă respiraţiei; produse biologice pentru
vărsăturilor, normale. - se recoltează produse biologice pentru examenul de analize;
perturbare manifestată laborator (glicemie, VSH, Hb, hematocrit, creatinină, uree); - se monitorizează funcţiile
prin tahipnee. - se însoţeşte pacienta pentru investigaţii suplimentare vitale.
(EKG);
- se monitorizează funcţiile vitale şi vegetative şi se notează P=85 bătăi/min
în F.O.; TA=105/65 mmHg
- s-a efectuat spălătură gastrică, ipeca, apă caldă sarată R=22/min
(vomitive), cărbune, gluconat de calciu în U P U;
- se administrează medicaţia prescrisă de medic,
Antispastice NO –SPA 40mg/2ml - 1 f. la 6 ore,
Glucoză 10% - flacoane 1 la 12 ore,
Calmogen plant Complex 1 cps x 3./zi,
antiemetice – Metoclopramid 5mg/ml - 1 fiolă la 6 ore i.m.
Hipertermie datorită -pacienta să prezinte - se asigură lenjerie de pat şi corp curată ori de câte ori este - în urma tratamentului şi a
procesului inflamator, tegumente uscate, nevoie ; îngrijirilor aplicate pacientei,

45
manifestat prin T = curate; - se termometrizează pacienta şi se notează datele obţinute în temperatura acesteia scade.
38,2 grade C; - să prezinte T F.O.;
tegumente umede, corporală în limite - se administrează lichide; T = 37,4 grade Celsius
palide. fiziologice.
Alterarea mobilităţii - pacientei să-i fie - se asigură repaus la pat, până la dispariţia vomei şi a - în urma îngrijirilor acordate
fizice datorită bolii, asigurate toate durerilor abdominale, cu reluarea treptată a mersului; şi a medicaţiei administrate,
dificultate la mers condiţiile de a-şi -se urmăreşte efectul medicaţiei asupra organismului. durerea cedează în intensitate.
datorită deshidratării. relua mobilitatea.
Alterarea starii de -pacienta să se poată -se asigură alimentaţia pacientei prin dieta de curăţare în -pacienta este alimentată şi
confort datorită stării alimenta perioada febrilă (regim hidrozaharat, apoi lacto-făinos, care hidratată corespunzător.
de vomă, a vertijului corespunzător; se va îmbogăţi treptat);
şi agitaţiei - se supraveghează zilnic semnele vitale;
psihomotorii. -să nu prezinte - se urmăreşte comportamentul pacientei, pentru a preveni
semne de complicaţiile.
deshidratare.
Risc crescut pentru -pacienta şi famila să - se educă pacienta şi familia privind prevenirea -pacienta şi famila
complicaţii dacă nu cunoască şi să complicaţiilor, prin continuarea tratamentului în dozele date cooperează, respectând
supraveghez evoluţia. prevină complicaţiile şi la intervalele stabilite de medic; indicaţiile primite.
ce pot apărea. - prezentarea la controale periodice.

46
 Plan de îngrijire – ziua II-a
Diagnostic de Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
îngrijire
Respiraţie ineficientă -pacienta să respire - se asigură condiţii optime de mediu; - pacientei i s-au recoltat
datorită procesului în limite fizice - se asigură pacientei o poziţie favorabilă respiraţiei; produse biologice pentru
inflamator, manifestat normale. - se monitorizează funcţiile vitale şi vegetative şi se notează analize;
prin dispnee la efort. în F.O.; - se monitorizează funcţiile
- se administrează medicaţia prescrisă de medic, vitale.
Antispastice NO –SPA 40mg/2ml - 1 f. la 6 ore, P=75 bătăi/min
Glucoză 10% - flacoane 1 la 12 ore, TA= 120/90 mmHg
Calmogen plant Complex 1 cps x 3./zi, antiemetice – R=20/min
Metoclopramid 5mg/ml - 1 fiolă la 6 ore
Hipertermie datorită -pacienta să prezinte - se asigură lenjerie de pat şi corp curată ori de câte ori este - în urma tratamentului şi a
procesului inflamator, tegumente uscate, nevoie ; îngrijirilor aplicate pacientei,
manifestat prin T = curate; - se termometrizează pacienta şi se notează datele obţinute în temperatura acesteia scade.
37,4 grade C; - să prezinte T F.O.;
tegumente umede şi corporală în limite - se aplică comprese reci pe frunte; T= 37 grade C
palide. fiziologice. - se administrează lichide.
Alterarea mobilităţii - pacientei să-i fie - se asigură repaus la pat, până la dispariţia durerilor -în urma îngrijirilor acordate
fizice datorită bolii, reduse durerile abdominale, 2-3 zile, cu reluarea treptată a mersului; şi a medicaţiei administrate,

47
manifestată prin abdominale. - se urmăreşte efectul medicaţiei asupra organismului. durerea cedează în intensitate.
dureri abdominale şi
cefalee.
Alterarea stării de -pacienta să se poată -se asigură alimentaţia pacientei prin dieta de curăţare în -pacienta este alimentată şi
confort datorită alimenta perioada febrilă ; hidratată corespunzător.
durerilor abdominale corespunzător; - se urmăreşte ca dieta să asigure necesarul de lichide pentru
şi a episodului de -să nu prezinte a preveni deshidratarea;
vărsătură. semne de - se supraveghează zilnic semnele vitale.
deshidratare.
Risc crescut pentru -pacienta şi famila să - se educă pacienta şi familia privind prevenirea -pacienta şi famila
complicaţii dacă nu cunoască şi să complicaţiilor, prin continuarea tratamentului în dozele date cooperează, respectând
supraveghez evoluţia. prevină complicaţiile şi la intervalele stabilite de medic; indicaţiile primite.
ce pot apărea. - prezentarea la controale periodice.

Plan de îngrijire – ziua III-a

Diagnostic de Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
îngrijire
Respiraţie -pacienta să respire în - se asigură condiţii optime de mediu şi o poziţie favorabilă -pacientei i s-au recoltat
ineficientă datorită limite fiziologice. respiraţiei; produse biologice pentru
procesului de - se monitorizează funcţiile vitale şi vegetative şi se notează analize;

48
dezechilibru în F.O.; -se monitorizează funcţiile
provocat de boală. - se administrează medicaţia prescrisă de medic, vitale.
Antispastice NO –SPA 40mg/2ml - 1 f. la 6 ore, P=75 bătăi/min
Glucoză 10% - flacoane 1 la 12 ore, TA= 120/70 mmHg
Calmogen plant Complex 1 cps x 3./zi, antiemetice – R=18/min
Metoclopramid 5mg/ml - 1 fiolă la 6 ore
- am administrat Oxigen pe canula de oxigen pentru a creşte
saturaţia acestuia la nivel tisular.
Hipertermie datorită -pacienta să prezinte - se asigură lenjerie de pat şi corp curată ori de câte ori este - în urma tratamentului şi a
procesului tegumente uscate, nevoie ; îngrijirilor aplicate pacientei,
inflamator, curate; - se termometrizează pacienta şi se notează datele obţinute în temperatura acesteia scade.
manifestat prin T = F.O.;
37,2 grade C; - să prezinte T - se aplică comprese reci pe frunte; T= 36,8 grade C
tegumente umede şi corporală în limite - se administrează lichide.
palide. fiziologice.
Alterarea mobilităţii - pacientei să-i fie - se asigură repaus la pat, până la dispariţia durerilor -în urma îngrijirilor acordate
fizice datorită bolii, reduse durerile abdominale, 2-3 zile, cu reluarea treptată a mersului; şi a medicaţiei administrate,
manifestată prin abdominale. - se urmăreşte efectul medicaţiei asupra organismului. durerea cedează în intensitate.
dureri abdominale şi
cefalee.

49
Alterarea stării de -pacienta să se poată -se asigură alimentaţia pacientei prin dieta de curăţare în -pacienta este alimentată şi
confort datorită alimenta perioada febrilă ; hidratată corespunzător.
durerilor corespunzător; - se urmăreşte ca dieta să asigure necesarul de lichide pentru
abdominale şi a -să nu prezinte semne a preveni deshidratarea;
episodului diareic şi de deshidratare. - se supraveghează zilnic semnele vitale.
de vărsături.
Risc crescut pentru -pacienta şi famila să - se educă pacienta şi familia privind prevenirea -pacienta şi famila
complicaţii dacă nu cunoască şi să complicaţiilor, prin continuarea tratamentului în dozele date cooperează, respectând
supraveghez prevină complicaţiile şi la intervalele stabilite de medic; indicaţiile primite.
evoluţia. ce pot apărea. - prezentarea la controale periodice.

50
 Epicriza
Pacienta B. E., de sex feminin, cu diagnosticul de Intoxicaţie cu hipoclorit de sodiu,
prezintă la internare următoarele simptome :
- dureri vii abdominale; greaţă; vărsături; agitaţie psihomotorie; transpiraţii reci.
Pe parcursul internării a urmat tratament cu :
- Spălătură gastrică, ipeca, apă caldă sarată (vomitive), cărbune, gluconat de calciu ;
- Antispastice NO –SPA 40mg/2ml - 1 f. la 6 ore, Glucoză 10% - flacoane 1 la 12 ore,
Calmogen plant Complex 1 cps x 3./zi, antiemetice – Metoclopramid 5mg/ml - 1 fiolă la 6
ore i.m.
Durerile abdominale s-au ameliorat, cedând sub tratament, febra a scăzut uşor, până
la dispariţie. Datorită tratamentului şi îngrijirilor primite, greţurile şi vărsăturile au dispărut
în cca 24 ore de la internare. La externare, starea pacientei este ameliorată, evoluţia sub
tratament fiind favorabilă.
Se externează ameliorată, cu următoarele recomandări :
- evitarea consumului în continuare de substanţe cu risc ;
- consum sporit de lichide ;
- urmarea tratamentului conform recomandărilor indicate de medic ;
- în caz de reapariţie a simptomelor, să apeleze urgent la serviciul 112 ;
- dispensarizare la medicul de familie pentru evitarea complicaţiilor tardive ;
- consult la serv. psihiatrie.

51
CAZUL 3

Culegerea datelor:
Nume: A
Prenume: E
Sex: Feminin
Vârsta: 52 de ani
Stare civilă: văduvă
Religie: ortodoxă
Ocupație: casnică
Grup sanguin:BII, Rh(+)
Domiciliul: Bustuchin
Obisnuințe de viață: pacienta este cunoscută ca fiind o persoană singuratică, depresivă,
neconsumatoare de alcool și tutun.
Conduita de viață: pacienta declară că locuiește singură într-o casă de țară, având condiții
de viață foarte precare.
Istoricul bolii: Pacienta,în vârstă de 52 de ani, este adusă la Secția de Primiri Urgențe a
Spitalului Tg –Jiu, în data de 22.02.2023, ca urmare a igestiei intenționate de acid azotic
(apa tare), cu scopul de a se sinucide. Pacienta este internată la secția de Terapie Intensivă
a Spialului Tg-Jiu. La internare prezintă următoarele manifestări de dependență:
-stare de șoc
-dureri violente buco-faringiene
-sialoree
-anxietate
-disfagie, arsuri în gură.
-vărsături sanguinolente,negricioase
-diaree
Examen clinic :
Stare generală : alterată ;
Greutate : 82 kg ;
Talie : 1,72 m ;
Grupă sanguină : B2 , Rh pozitiv ;
Tegumente : palide, umede , transpirate ;
Facies : suferind ;

52
Mucoase : umede ;
Fanere : normal implantate ;
Ţesut conjunctiv adipos : normal reprezentat ;
Sistem ganglionar : superficial nepalpabil ;
Sistem muscular : normoton, normokinetic ;
Sistem osteo-articular : integru morfo-funcţional ;
Aparat respirator : torace normal conformat, sonoritate pulmonara păstrată, uşoară
tahipnee ;
Aparat cardio-vascular : la internare - TA = 125 / 70 mmHg, puls =105 b./min. ;
Sistem nervos, endocrin şi organe de simţ : nu prezintă semne meningeale, prezintă agitaţie
psihomotorie.

Analize de laborator
Test Valori Valorile normale
Uree 17 mg/dl 15-20 mg/dl
Glicemie 101 mg/dl 70-120 mg/dl
Hemoglobina 12 g/dl 12-15 g/dl
Calcemie 9,6 mg/dl 8-12 mg/dl
VSH 12mm 1-20 mm
Leucocite 9,1*10^3/ul 4,0-10,0*10^3/ul
Trombocite 210*10^3/ul 150-450*10^3/ul
Colesterol 220mg/dl <200mg/dl
Creatinina 0,90mg/dl 0,51-0,95mg/dl
VDRL negative VDRL = negativ
Sumar urină Sumar urină:
Albumină - absent Absent
Glucoză - absent Absent

53
 Plan de îngrijire - Ziua I
Nr.crt. Diagnostic de îngrijire Obiective Intervențiile asistentei medicale Evaluare
1 Alterarea stării generale Pacienta să nu mai fie -asistenta administrează imediat lichide pe cale orală în -Pacienta rămâne în stare
datorită durerilor și în stare de șoc și cantitate mare(2-3 l), dacă deglutiția este posibilă de șoc, fiind monitorizate
arsurilor locale, ameliorarea durerilor. pentru diluarea soluției acide ingerate.Se recomandă să funcțiile vitale și vegetative,
manifestată prin stare de se dea bolnavei lapte sau lapte cu ouă bătute dar cum prezintă în continuare dureri
șoc. acestea nu sunt disponilile tot timpul și cum urgența locale.
este maximă se administrează imediat apă,
-se administrează analgezice pentru diminuarea
durerilor: Mialgin 200mg/2ml sol. Injectabilă- 1/zi,
-se explică pacientei necesitatea tehnicilor la care o sa
fie supusă,
-administrează antispastice: NO –SPA 40mg/2ml - 1
f. la 6 ore;
- plasarea unei sonde uretro-vezicale;
-plasarea electrozilor pentru monitorizarea cardio-
circulatorie pe durata transportului.
2 Risc de alterare a Pacienta nu trebuie să -instituie imediat alimentarea pe cale parenterală a -Pacienta este echilibrată
nutriției prin deficit legat prezinte alterarea pacientei, instituind perfuzii cu Glucoză 10% - 1 hidroelectrolitic și acido-
de imposibilitatea de a se nutriției prin deficit. flacon la 12 ore, Aminoven 5% - 1 fl/zi, după indicația bazic conform ionoramei
alimenta normal, Pacienta trebuie să fie medicului, sanguine.
manifestat prin echilibrată hidro- -asistenta supraveghează perfuziile instituite la

54
 dezechilibru hidro- electrolitic indicația medicului, îi explică pacientei necesitatea
electrolitic. acesteia având în vedere încetarea alimentării pe cale
orală până la vindecarea leziunilor.
- este total contraindicată instituirea oarbă a unei sonde
nazo-gastrice din cauza riscului de producere a
perforaţiilor.
3 Eliminare inadecvată Pacienta să nu mai -așază pacienta în poziția semișezând, șezând sau ân Pacienta nu mai prezintă
datorită vărsăturilor prezinte văsături și decubit dorsal, cu capul într-o parte, vărsături dar are în
sanguinolente și diareei diaree in termen de 24 -protejează lenjeria cu mușama și aleză, în funcție de continuare scaune diareice.
de ore. poziția pacientei,
-ajută pacienta în timpul vărsăturilor, sprijinindu-o
-învață pacienta să inspire profund ,
-aplică tratamentul medicamentos la indicația
medicului : Ondansetron 8mg, intravenos lent,
Vitamine B1 şi B6 – câte 1/zi,
- încurajează pacienta,
- oprește aportul de lichide și alimente și instituie
alimentația doar pe cale parenterală.
-face bilanțul lichidelor ingerate și eliminate.

4 Stare de anxietate Pacienta trebuie sa fie -asigură un climat confortabil, temperatură și umiditate Pacienta are în continuare o
datorată lipsei de echilibrată psihic, să

55
 cunoaștere, manifestată cunoască evoluția bolii corespunzătoare, stare de neliniște.
prin agitație, neliniște. -încurajează pacienta,
-îi explică necesitatea intervențiilor la care este supusă,
-asistenta permite exprimarea emoțiilor,a sentimentelor
bolnavei,
5 Alterarea mucoasei Obținerea unei stări de -asistenta învață pacienta să facă spălături cu infuzie Pacienta folosește ceea ce o
bucale manifestată prin bine a pacientei, de mușețel sau soluție de bicarbonat de sodiu, sfătuiește asistenta, astfel se
arsuri bucale, sialoree pacienta să nu mai -de asemenea se asigură utilizarea de Glicerină ameliorează arsurile bucale.
prezinte arsuri bucale boraxată cu anestezină
-șterge pacienta de secreții și o educă șă își mențină o
igienă riguroasă a cavității bucale pentru evitatrea
infecțiilor.
6 Imposibilitatea de a se Pacienta să beneficieze - oferă condiții optime pentru odihnă, Pacienta are în continuare
odihni corespunzător de un somn bun, -identifică nivelul și cauza anxietății, probleme cu somnul.
datorită neliniștii și calitativ și cantitativ pe -aplică intervențiile autonome și delegate astfel încăt
durerilor. timpul nopții. să nu tulbure liniștea pacientei,
-învață pacienta să facă exerciții de relaxare,
-întocmește un program de odihnă corespunzător
organismului,
-observă și notează calitatea, orarul somnului, gradul
de satisfacere a celorlaltor nevoi,
-administrează tratamentul medicamentos și observă

56
 efectul acestuia asupra organismului.
-asigură pacienta cu lenjerie de pat și de corp curată și
confortabilă
-poziționează pacienta cât mai confortabil

Plan de îngrijire - Ziua II

Nr.Crt. Diagnostic de nursing Obiective Intervențiile asistentei medicale Evaluare
1 Risc de alterare a Pacienta nu trebuie să -continuă alimentarea pe cale parenterală a pacientei, Pacienta este în continuare
nutriției prin deficit legat prezinte alterarea instituind perfuzii cu Glucoză 10% - 1 flacon la 12 echilibrată hidroelectrolitic,
de imposibilitatea de a se nutriției prin deficit. ore, Aminoven 5% - 1 fl/zi, după indicația medicului, dar prezintă o stare de
alimenta normal, Pacienta trebuie să fie -asistenta supraveghează perfuziile instituite la slăbiciune cauzată de
manifestat prin echilibrată hidro- indicația medicului, îi explică pacientei necesitatea imposibilitatea de
dezechilibru hidro- electrolitic acesteia având în vedere încetarea alimentării pe cale alimentare normală.
electrolitic. orală până la vindecarea leziunilor.
2 Eliminare inadecvată Pacienta să nu mai -aplică în continuare tratamentul medicamentos la Frecvența scaunelor
datorită diareei prezinte diaree, să fie indicația medicului: diareice scade,pacienta este
echilibrată Mialgin 200mg/2ml sol. Injectabilă- 1/zi reechilibrată
hidroelectrolitic și NO –SPA 40mg/2ml - 1 f. la 6 ore; hidroelectrolitic
acido-bazic Ondansetron 8mg, intravenos lent,
Vitamine B1 şi B6 – câte 1/zi,

57
 Metoclopramid 5mg/ml - 1 fiolă la 6 ore i.m.
- continuă alimentația doar pe cale parenterală.
-face bilanțul lichidelor ingerate și eliminate.
3 Stare de anxietate Pacienta trebuie sa fie -asigură un climat confortabil, temperatură și Pacienta cooperează cu
datorată lipsei de echilibrată psihic,să umiditate corespunzătoare, greutate
cunoaștere, manifestată cunoască evoluția bolii -încurajează pacienta în permanență
prin agitație, neliniște. -îi explică necesitatea intervențiilor la care este
supusă,
-asistenta permite exprimarea emoțiilor, a
sentimentelor bolnavei,
-la nevoie administrează medicație sedativă, la
indicația medicului.

4 Alterarea mucoasei Pacienta să nu mai -asistenta supraveghează pacienta să facă spălături cu Are în continuare arsuri
bucale manifestată prin prezinte arsuri bucale infuzie de mușețel sau soluție de bicarbonat de sodiu bucale dar sunt ameliorate
arsuri bucale,sialoree -asigură utilizarea de Glicerină boraxată cu anestezină de utilizarea emolientelor și
a infuziei de mușețel.
5 Imposibilitatea de a se Pacienta să beneficieze -menține intervențiile din ziua anterioara:oferă condiții Pacienta reușește să doarmă
odihni corespunzător de un somn bun, optime pentru odihnă,aplică intervențiile autonome și câteva ore, dar se trezește
datorită neliniștii și calitativ și cantitativ pe delegate astfel încât să nu tulbure liniștea pacientului, de mai multe ori pe
durerilor. timpul nopții. învață pacienta să facă exerciții de relaxare,observă și parcursul nopții.
notează calitatea, orarul somnului, gradul de

58
 satisfacere a celorlaltor nevoi,
-administrează tratamentul medicamentos și observă
efectul acestuia asupra organismului.

Plan de îngrijire - Ziua III

Nr.crt Diagnostic de nursing Obiective Intervențiile asistentei medicale Evaluare

1 Risc de alterare a Pacienta nu trebuie să -continuă alimentarea pe cale parenterală a pacientei, Pacienta prezintă o stare
nutriției prin deficit legat prezinte alterarea instituind perfuzii cu Glucoză 10% - 1 flacon la 12 ore, ameliorată, nutriția nu este
de imposibilitatea de a se nutriției prin deficit. Aminoven 5% - 1 fl/zi, după indicația medicului,- alterată în ciuda lipsei
alimenta normal, Pacienta trebuie să fie asistenta supraveghează perfuziile instituite la indicația alimentației orale
manifestat prin echilibrată hidro- medicului, îi explică pacientei necesitatea acesteia Alimentația orală se reia
dezechilibru hidro- electrolitic având în vedere încetarea alimentării pe cale orală după câteva săptămâni.
electrolitic. până la vindecarea leziunilor.
2 Stare de anxietate Pacienta să cunoscă -furnizează explicații clare și deschise asupra Pacienta acumulează
datorată lipsei de efectele bolii și să își îngrijirilor programate cunoștiințe despre boală și
cunoaștere, manifestată recapete starea de -asigură accesul pacientei la informații despre boală tratament, acest lucru facând
prin agitație, neliniște. liniște -menține intervențiile din zilele anterioare să își recapete starea de
-aplică în continuare tratamentul medicamentos la liniște.
indicația medicului:

59
 Mialgin 200mg/2ml sol. Injectabilă- 1/zi
NO –SPA 40mg/2ml - 1 f. la 6 ore;
Ondansetron 8mg, intravenos lent,
Vitamine B1 şi B6 – câte 1/zi,
Metoclopramid 5mg/ml - 1 fiolă la 6 ore i.m.

3 Alterarea mucoasei Pacienta să prezinte -asistenta supraveghează pacienta să facă spălături cu Pacienta continuă
bucale manifestată prin mucoasă bucală integră, infuzie de mușețel sau soluție de bicarbonat de sodiu tratamentul, nu mai prezintă
arsuri bucale,sialoree să nu mai prezinte -asigură utilizarea de Glicerină boraxată cu anestezină sialoree.
sialoree
4 Imposibilitatea de a se Pacienta să beneficieze -menține intervențiile din ziua anterioara:oferă condiții Pacienta nu mai prezintă
odihni corespunzător de un somn bun, optime pentru odihnă, aplică intervențiile autonome și dureri, se odihnește pe tot
datorită neliniștii și calitativ și cantitativ pe delegate astfel încăt să nu tulbure liniștea parcursul nopții.
durerilor. timpul nopții. pacientului,învață pacienta să facă exerciții de
relaxare,observă și notează calitatea, orarul somnului,
gradul de satisfacere a celorlaltor nevoi,
-administrează tratamentul medicamentos și observă
efectul acestuia asupra organismului.
5 Risc de depresie datorită Pacienta să fie -favorirează adaptarea acesteia la mediul spitalicesc Pacienta acceptă tratamentul
neadaptării la mediul echilibrată psihic -creează un mediu optim pentru ca pacienta să își poată ,înțelege necesitatea
spitalicesc și la tratament exprima emoțiile , nevoile, acestuia pentru recuperarea

60
-ajută pacienta să își recunoscă anxietatea, propriei sănătăți.
-încurajază pacienta la lectură, activități pentru e evita
accentuarea stării depresive

61
 Epicriza

Pacienta, A.E., în vârstă de 52 de ani, internată în secția de Terapie Intensivă, a

Spitalului Tg- Jiu, în data de 22.02.2023, ca urmare a ingestiei intenționate de acid azotic cu
scopul de a se sinucide, având ca manifestări de dependență: stare de șoc, dureri violente
buco-faringiene, sialoree, anxietate, disfagie, arsuri bucale, vărsături sanguinolente,
negricioase, rămâne internată pe aceeași secție, încă 20 de zile.
Pe parcursul celor trei zile de tratament, cu: Mialgin 200mg/2ml sol. Injectabilă- 1/zi
NO –SPA 40mg/2ml - 1 f. la 6 ore; Ondansetron 8mg, intravenos lent; Vitamine B1 şi B6 –
câte 1/zi; Metoclopramid 5mg/ml - 1 fiolă la 6 ore i.m.; perfuzii cu Glucoză 10% - 1 flacon la
12 ore, Aminoven 5% - 1 fl/zi; Glicerină boraxată cu anestezină; starea este cu mult
ameliorată față de momentul internării, dar încă există risc de complicații.
Alimentația orală va fi reluată treptat după două săptămâni, ulterior este externată cu
recomandarea de a continua tratamentul indicat de medic și de a se prezenta la consult
conform indicației prescrise.

62
 FOAIE DE TEMPERATURĂ ADULŢI - CAZUL 1
Numele R Prenumele I Anul 2023 luna Februarie Nr. foii de observaţie 10 Nr. Salon3 Nr. Pat 2

Ziua 5 6 7 8 9 10 11
Zile de boalå 1 2 3 4 5 6 7

Temp
Resp.

D S D S D S D S D S
T.A.

D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S
Puls

35 30 160 41O

30 25 140 40O

25 20 120 39O

20 15 100 38O

15 10 80 37O

36O
10 5
60

Lichide
Diureză
Scaune
Dietă

63
 CONCLUZII

1. Intoxicaţiile cu substanţe corozive reprezintă o problemă de sănătate publică, nu numai

în ţara noastră ci și la nivel mondial.
2. Patologia rezultată în urma ingestiei accidentale sau voluntare de substanţe caustice
reprezintă o adevărată provocare pentru practicieni, indiferent de specializare (medicină de
familie, pediatrie, chirurgie, terapie intensivă, psihiatrie, psiholog).
3. Evaluarea şi abordarea terapeutică a acestor pacienţi pune o serie de probleme atât în
faza acută cât şi pe termen lung ca urmare a sechelelor (stenoză tub digestiv).
4. Adresabilitatea pacienţilor lasă uneori mult de dorit, probabil consecinţa unei educaţii
sanitare precare.
5. Principalele elemente de diagnostic în esofagita cronică postcaustică sunt în ordine
cronologică, dar nu neapărat ca importanţă: datele anamnestice, examenul radiologic,
esofagoscopia cu tub rigid, o serie de investigaţii paraclinice privind starea
morfofuncţională a căilor aeriene superioare şi inferioare, ca şi starea nutriţională .
6. Pentru aprecierea diagnostică şi evolutivă a bolii primează esofagoscopia, avându-se în
vedere în acelaşi timp evitarea abuzului de examene radiologice.
7. Se constată o predominenţă a ingestiei de substanţe caustice de 53,70% la sexul
masculin şi 46,29% de sex feminin.
8. Cei mai mulţi pacienţi de sex feminin provin din mediul rural, 68,52% şi doar 31,82%
sunt din mediul urban.
9. Cei mai mulţi mulţi pacienţi se prezintă la medic în mai puţin de 24 de ore de la
ingerarea substanţei, aproximativ 88,90%, acest procent scade pentru zilele care urmează,
ajungând la 7,40% în prima săptămână şi 3,70% pentru intervalul 8 – 30 zile.
10. Indiferent de cauza ingestiei (voluntară sau accidentală ) predomină ingurgitarea de
hidroxid de sodiu (soda caustică) .
11. Dilataţiile esofagiene încep odată cu descoperirea stenozei esofagiene în majoritatea
cazurilor după intervalul de 3-4 săptămâni de la ingestia de substanţă caustică.
12. Adoptarea unor măsuri legislative adecvate în ceea ce priveşte accesul populaţiei la
substanţele corozive poate reprezenta o măsură profilactică.

64
 BIBLIOGRAFIE

 Iordache Constantin,Tratat de intoxicații acute, Editura Instititul European

Iași,2010;
 Marin Fl., Popescu C., Explorări funcționale- pentru cadre medii, Editura
Medicală, București ,1998;
 Neacșu C. N., Pleșa C., Vintilă D., Popa Paula, Dănilă N.,Clinica I Chirurgie
„ Tănăsescu I.- Buțureanu Vl., Spitalul Sf Spiridon”, Iași, Universitatea de
Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa”, Iași;
 Niculescu Gh., Dr. Ifrim Compendiu de Anatomie;
 Pleșa C., Esofagitele și stenozele postcaustice,vol. II, Editura Timpul,Iași, 2002;
 Hollinger L.D. Ingestia de substanțe caustice, leziunile și stricturile
esofagiene,Editura, Pediatric Laryngology and Bronchoesophaology,
Philadelphia, 1997;
 Katzka DA.,Practica clinică a gastroenterologiei, Philadelphia,Editura Current
Medicine Inc., 1999;
 Kirks MM.,Peterson A., Tratamentul leziunilor provocate esofagului de
substanțele caustice, 2007;
 Loeb PM., Nunez MJ, leziunile caustice ale tractului digestiv superior,
Philadelphia, 2002;
 Thompson JN., Leziunile corozive ale esofagului,studiul a nouă cazuri de
ingestie accidentală a unor substanțe caustice, 2006;
 http://anatomie.romedic.ro/sistemul-digestiv.
 http://www.mediculmeu.com/patologia-chirurgicala-a-esofagului/explorarea
esofagului/evaluarea-radiologica-a-esofagului.php.

65
 ANEXE
ANEXA 1

Evoluția după ingestia de substanțe caustice

INGESTIE DE SUBSTANȚA
CAUSTICĂ

Secunde

NECROZĂ

PERFORAȚIE 24-72 ore

ULCERAȚIE

14-21 zile

FIBROZĂ

săptămâni-ani

STENOZĂ

decenii

CANCER

66
 ANEXA 2

Clasificarea aspectelor endoscopice din esofagitele postcaustice

GRAD ASPECT ENDOSCOPIC

I Eritem și edem
II IIA Hemoragii, eroziuni, sfaceluri,
ulcerații cu exudat
IIB Ulcerație circumferențială
III Ulcere profunde multiple de
culoare maro, neagră sau gri
IV Perforație

67
 ANEXA 3

68
 ANEXA 4

Aspecte radiologice

69