THOMAS SYDENHAM (1624-1689) medic englez. format la Oxford si MontpeUier.

A fost un
adept declarat al doctrmei hip Jcratice 51 din acest motiv este supranumit Hipoerate al Angllel.
Sus(inea, mdeosebi, doctrina umoraB si practica terapia hipocratica. A publicat in 1676
Observationes medicae in care a dezvoltat conceptia sa, conform careia, in practica medicala,
observafia atenta a bolnavilor este mai importanta decat experimenrul. Este primul care a deserts
o serie de boh ca: scarlatina, guta, rujeola, dizenteria, isteria, coreea ('coreea Sydenham sau
coreea minor, descrisa magistral in 1686). De numele sau se leaga prima utilizare a chininei
pentru tratamentui malariei, diagnosticul diferential dintre diabetu] zaharat ("wine duta") si eel
insipid, tot el deosebind artrira reumatoida de artrita gutoasa. A scris, asemenea lui Hipoerate, o
serie de aforisme. Avea o puternica aversiune pentru preocuparile extramedicale, considerand ca
locul mediculm este numai la patui bolnavului: "Medicul nu trebuie so. ii ascundd igncranfa
prin recwsul la teorii t la pedanterie"

IATROCHIMIE, s. f. / iatrochimie, s. f. /
iatrochemistry. \Qr. iatros = medic.; khemeia
= atctiimie.] Scoala de medicina (se-colul al
XVII-lea)
care
a
Incercat
explicarea
fenomenelor de viata si a bolilor prin diverse
procese
chimice
denumite
fermen-tatii,
alcalinitate, distilari, efervescente, volatilizari.

IATROFIZICA, s. f. / iatrophysique, s. f. / iatrophysics. [Qr.

iatros = medic, physikos = naturai, de [a physis = natura.} 1)
Doctrina medicala, cu apogeui In secolul al XVIII-lea, care
explica procesele vitale prin intermediul unor fenomene fizice,
uneori organismul uman fiind comparat cu o masina. 2) Aplicatiile fizicii In diagnosticul si tratamentui bolilor (rar).
IATROGEN, adj. / iatrogene, iatrogenique adj. / iatrogenic.
[Qr. iatros = medic; gennan = a produce.} Rezultat din activitatea medicului. Se numesc astfel tulburarile aparute la un bolnav ca urmare a tratamentului medical sau chirurgical: iatro-penii
sau iatrogenii. Var.: iatrogenic.
ICD-10 / ICD-10 / ICD-10. Abreviere pentru lucrarea publicata de
OMS m 1992, cu titlul The ICD-10 Classification of Mental and
Behavioural Disorders. Clinical descriptions and diagnostic
guidelines.
IATROGENIC. Var. mai adecvata pentru iatrogen (v.).
ICOSANOIDE. Var. pentru eicosanoide (v.).
ICRON, s. m. / icron, s. m. / icron. ['Engi.} Termen propus de
Blumberg, de la intialele Institute for Cancer Research, pentru
denumirea ansamblului format dintr-un virus si consti-tuentii
Tmprumutati de la subiectui care Tl gazduieste. Lucrarile lui
Blumberg se refers la virusul hepatitei B, a carui anvelo-pa,
considerata ca 'antigen Australia, confine anumiti antigeni de la
subiectui la care acesta s-a dezvoltat. Blumberg a de-scris trei
situatii: 1) Cand un virus-i. patrunde la un alt subject care nu are
antigeni asemanatori celor pe care virusul i-a cap-tat, rezulta o
hepatita acuta grava. 2) Daca subiectui are aceiasi antigeni, nu
se produce o reactie imunologica, infectia fiind inaparenta. 3) In
fine, daca exista o Inrudire antigenica partiala Intre i. si gazda,
celulele imunocompetente invadeaza ficatui si se dezvolta o
hepatita cronica activa.
ICTER, s. n. / ictere, s. m. / icterus, jaundice. [Qr. ikteros =
goSienare, icier.} Coloratie galbena a pielii, a mucoaselor sau a
sclerelor, determinata de impregnarea acestora cu *bili-rubina. I.
apare cand concentratia bilirubinei In sange de-paseste 30 mg
(51 (.imol) la litru. La concentratii de 15-30 mg (25-51 nmol) la
litru se produce, de obicei, subicter. Mecanis-mele de producere
pot implica, In functie de etiologie, o cauza mecanica (obstacol
In calea drenarii bilei, In caile biliare), o afec-

tiune inflamatorie sau distructiva a celulelor hepatice, hemo-liza

etc. Prin extensie, termenul este utilizat si pentru a de-semna
coloratia galbena a tegumentelor legata de acumularea altor
substante decat pigmentii biliari.
ICTER FAMILIAL CONGENITAL CRIGLER-NAJJAR / ict6re
familial congenital de Crigler-Najjar / Crigler-Najjar syndrome.
[John Fielding Crigler, pediatm american, n. 1919;
Victor A. Najjar, pediatru american, n. 1914.] Sin.: sindrom
Crigler-Najjar (v.).
ICTER FIZIOLOGIC AL NOU-NASCUTULUI / ictere physiologique du nouveaune / jaundice of the newborn, icterus
neonatorum. 1. tranzitoriu observat la nastere la toti *prema-turii
si la circa jumatate dintre nou-nascutii la termen. Se produce din
cauza absentei temporare a unei enzime indispens-abile In
transformarea bilirubinei indirecte In bilirubina directs,
hepatocitele neavand, Inca, la nastere, capadtatile functionate
normale. Sin.: icter neonatal, icter simplu al nou-nascutului,.
ICTER HEMOLITIC / ictere hemolytique / h(a)emolytic jaundice, h(a)emolytic disease. Termen generic pentru i. congenitale (v. boala Minkowski-Chauffard) sau dobandite (v. sindromul Hayem-Widal), aflate In relatie cu distrugerea crescuta de
globule rosii. Se caracterizeaza prin teste de hemoliza pozi-tive
(inclusiv cresterea numarului de reticulocite), urina colorata In
castaniu-acaju (urobilinogen crescut) si scaune intens colo-rate
(cresterea stercobilinogenului).
ICTER INFECTIOS AL NOU-NASCUTULUI / ictere infectieux du
nouveau-ne / jaundice of the newborn. I. epidemic grav al
nou-nascutului, provocat de streptococ sau colibacil. Se manifesta prin coloratie bruna a tegumentelor, cianoza cu tendinta
la colaps, diarei bilioase, hemoglobinurie si splenomegalie, freevent febra. Sin.: boala Cnarrin-von Winckel, boala von Winckel.
ICTER NUCLEAR / ictere nucl6aire / kernicterus. Denumire
utilizata In mod curent cu referire la leziunile SNC din formele
grave de *eritroblastoza fetala, din cauza colorarii In galben a
*nucleilor cenusii centrali si a unor zone din cortex. Prin extensie,
termenul de i. n. cuprinde si semnele clinice asociate, In-deosebi
hipertonie musculara sau, In caz de supravietuire, *arie-ratie
mentala, 'coreoatetoza si surditate.
ICTER OBSTRUCTIV / ictere par obstruction, ictere r6tentionnel / obstructive jaundice. I determinat de *colestaza secundara unui obstacol localizat la nivelul cailor biliare extra-sau
intrahepatice. Natura obstacolului este extrem de diversa:
1) Obstacole extrahepatice - biliare (litiaza coledociana, atrezie a
coledocului, neoplasm colsdocian), duodenoampulare (ampu-

521

ICTERIC

lorn valerian), pancreatice (cancer de cap de pancreas, pancreatita cronica), subhepatice (adenopatie la nivelul hilului hepatic). 2) Obstacole intrahepatice - ciroza biliara primitiva sau
secundara, carcinom biliar intrahepatic, colestaza idiopatica recurenta. 0 serie de rezultate de laborator sunt caracteristice,
Indeosebi; 'stercobilinogen absent sau diminuat In scaun, "bilirubina si saruri biliare prezente In urina, bilirubina directa crescuta 'in sange, absenta bilei la tubajul duodenal. Diagnosticul
etiologic este mai elaborat si depinde de datele clinice, de laborator, imagistice.
ICTERIC, adj., s. m. sau f. / icterique, adj., s. m. ou f. / icteric.
[Qr. ikteros = gaifienare, icter.} 1) Care se afla In relatie cu un
*icter, care depinde de icter. 2) Bolnav afectat de icter.
ICTERUS INDEX / icterus index / icterus index. Cifra care
indica proportia de pigmenti biliari In serul sanguin. Se obtine
comparand tenta serului cu cea a unei solutii etalon de bicromat de potasiu. Normal este Intre 4-6, icterul aparand dea-supra
cifrei 15. Sin.: indice icteric.
ICTUS, s. n. / ictus, s. m. / ictus, stroke. [Lat. ictus = Icniitura., ,m.} Termen utilizat Indeosebi In neuropatologie pentru
denumirea starilor morbide care apar brusc, subit. Ex.: 1) /.
apoplectic, debut brusc al accidentelor vasculare cerebrale, cu
pierderea constientei si coma. 2) /. laringian, denumit si tuse
sincopala sau *vertij laringian.
IDEE, s. f. / idee, s. f. / idea. [6r. idea = aparenfa, forma., idie, lit
la idein = a video..} Reprezentare abstracta elabo-rata prin
gandire. In medidna: 1) i. dominanta sau obsesiva, cu un rol
preponderent In orientarea activitatii subiectului care a adoptato; 2) i prevalenta, judecata eronata; 3) /. f~ixa, per-sistenta; d) i.
de grandoare, v. megalomanie.
IDENTIFICARE, s. f. / identification, s. f. / identification. [Lot.
idem == wdafii ficare, de.rivat de ia facere = a face.}
1) Proces psihologic inconstient prin care un subiect Tsi modeleaza conduita spre a semana altei persoane, luata ca model.
2) Proces de recunoastere a unui fenomen, a unui individ pe baza
unor caracteristici cunoscute ca fiind proprii acestuia. Ex.:
recunoasterea unui anumit tip de germen (In microbiologie).
IDENTITATE, s. f. / identite, s. f. / identity. [Lat. identitas, -utis =
identitate.} Caracteristicile unei persoane prin care ea este
recunoscuta de altii si de sine Insasi In raport cu altii.
IDiOCROMOSOM. Var. pentru idiocromozom (v.).
IDIOCROMOZOM, s. m. / idiochromosome, s. m. / idiochromosome. [Qr. idios = propriu; khroma, -atos = culoare, soma,
-atos = corp.] Var. idiocromosom. Sin.: gonozom (v.).
IDIOFAGEDENISM, s. n. / idiophagedenisme, s. m. / pyoder-ma
gangrenosum. [Qr. idios = propriu; [at. medicaCa phcigedaena = ulcer, dm gr. phagcdaina = foame devorantd, utter
(fig.), de. la plwgein = a manca; -ism.} Dermatoza cronica primitiva exprimata prin pustule care se ulcereaza si se extind In
cercuri concentrice, rebele si recidivante. Se asociaza cu focare
infectioase profunde (ex.: colita ulceroasa cronica) si este aproape constanta o 'hipogamaglobulinemie. Sin.: fagedenism
geometric, pyoderma gangrenosum.
IDIOGLOSIE, s. f. / idioglossie, s. f. / idioglossia. \Gjr. idios =
propriu; g]ossa = [im6a.] Alterare a limbajului caracterizata prin
substituirea cu sunete fara sens a termenilor din vocabu-larul
uzual.
IDIOGRAMA, s. f. / idiogramme, s. m. / idiogram. [Qr. idios =
propriu, gramma = wcriere.} Diagrama prin care se repre-zinta
*ADN component al unui singur *cromozom sau al "cario-tipului.
IDIOPATIC, adj. / idiopathique, adj. / idiopathic. [r. idios =
propriu; pathos - fioata.} 0 boala sau un fenomen normal ale
caror cauze nu sunt cunoscute. Uneori termenul se refera
522

IDIOZOM
la o boala care apare spontan sau este independents de orice alta
stare morbida. V. esential si primitiv.
IDIOSINCRAZIE, s. f. / idiosyncrasie, s. f. / idiosyncrasy. [(yr.
idios = propriu; syn = impre.und; krasis = amestec, constitute a
unui corp, temperament.} Termen medical vechi care, ca si
*discrazie, a fost inspirat de teoria umorilor fundamen-tale pentru a
desemna constitutia particulara a unui subiect. In prezent, desi
este considerat desuet, termenul se mai utili-zeaza cu referire la
susceptibilitatea anormala, particulara a unui subiect la anumite
proteine, alimente, medicamente, sub-stante diverse care la
majoritatea indivizilor nu provoaca nici o reactie nociva. I.
reprezinta doar o intoleranta si nu trebuie confundata cu 'alergia.
Prin ;'. psihica se Intelege o repulsie nemotivata fata de obiecte
sau persoane din mediul ambiant.
IDIOT, s. m. / idiot, s. m. / idiot. [Lot. idiota, -tos, din gr. idiotes
= particular; folosit apoi cu sensui di persoana comund,
ignoranta..} Individ atins de idiotie (v.).
IDIOTIP, s. n. / idiotype, s. m. / idiotype. [Qr. idios = propriu;
typos = tip, model, marcd.} Suma *idiotopilor unei molecule de
anticorp, deci ai unei "imunoglobuline.
IDIOTIPIE, s. f. / idiotypie, s. f. / idiotypy. [^r. idios = propriu;
typos = tip, model, marca,} Variabilitatea In specificitatea si In
structura unei 'imunoglobuline ca urmare a contactului acesteia cu
un antigen. I. conduce la diferenta dintre imuno-globulinele
apartinand aceleiasi clase la subiecti din aceeasi specie.
IDIOTOP, s. m. / idiotope, s. m. / idiotope. [Cjr. idios = propriu;
topos = ioc.} 'Determinant antigenic situat In 'regiunea variabila a
moleculei de *anticorp. Unii i. sunt localizati In interi-orul
*paratopului, iar altii In afara *situsului de legare cu anti-genul. V.
si idiotip.
IDIOTIE, s. f. / idiotie, s. f. / idiocy. [Lat. idiola, -tes, din gr.
idiotes = particular, folosit apoi cu sensui de persoana comwa.,
ignoranta.} Starea cea mai grava de *arieratie menta-la,
caracterizata prin diminuarea considerabila sau absenta com-pleta
a inteligentei, diminuarea afectivitatii, alterarea functiilor senzoriale
si motorii. Dezvoltarea mentala a idiotului nu de-paseste pe cea a
unui copil de 3-4 ani, acesta fiind incapa-bil sa acceada la vorbire.
Se disting doua forme de i.: 1) m-tarzierea mentala profunda, cu Ql
sub 20, In care comporta-mentui este un pur reflex impulsiv, iar
bolnavul poate Invata doar mersul, masticatia si unele gesturi
simple; 2) Intarzierea mentala severa, cu Ql 20-34, In care
handicapatui este capa-bil de autoalimentare si control sfincterian.
In i. este necesara o supraveghere si o asistenta permanente. I.
este, de regula, consecinta unei opriri In dezvoltarea encefaiului,
fie In perioa-da vietii intrauterine, fie dupa nastere, din cauze
ereditare, accidente perinatale sau encefalite posInatale.
IDIOTIE AMAUROTICA FAMILIALA / idiotie amaurotique familiale / amaurotic familial idiocy. Termen generic pentru un grup
de afectiuni neurologice In care se asociaza o patologie retiniana
cu deficit mental de diferite grade. V. boala Kufs, ;
boala Spielmeyer-Vogt, boala Tay-Sachs.
IDIOTIE XERODERMICA / idiotie xerodermique / xerodermic
idiocy.
Sin.:
sindrom
De
Sanctis-Cacchione
(v.).
IDIOVENTRICULAR, adj. / idioventriculaire, adj. / idioventricular. [Gr. idios - propriu; [at. ventricu]us = stomac mK, ventricul,
dim. de la venter, -tris = pdntece.} Care este parti-j cular
ventriculului. Ex.: ritm i. (v.).
IDIOZOM, s. m. / idiosome, s. m. / idiosome. [Cjr. idios = ;
propriu; soma, -atos = corp.] In *spermatida, complexul alcatuit din
*centrioli si *aparatul Golgi, care se separa pentru a se localiza de
o parte si de alta a nucleului, stabilind astfel polari-tatea viitorului
spermatozoid.

IGIENA

IMAGISTICA MENTALA

IGIENA, s. f. / hygifene, s. f. / hygiene. [Cfr. hygieinon = a intestinului subtire cu rectui, In scopul restabilirii continuitatii
sanatate, de la hygies = sandtos.] Stiinta conservarii, respectarii tubului digestiv dupa o "colectomie totala.
si ameliorarii regulilor ?i metodelor de prezervare a sanatatii.
ILEOSTOM1E, s. f. / il6ostomie, s. f. / ileostomy. [Lat. mediDomenii: i. comunala, i. industriala, i. mentala, i. orala, i. sco-lara cald ileum = iiion, din gr. eilein = a innda, a. rOsuci; ar. stoma,
etc.
-atos = giira.} Crearea, prin interventie chirurgicala, a unui *anus
IGNIPUNCTURA, s. f. / ignipuncture, s. f. / ignipuncture. [Lot. artificial la nivelul ultimei parti a intestinului subtire. ILEUS, s. n. /
ignis = foe; puncture = mtepatura.] Cauterizarea unor puncte ileus, s. m. / ileus, intestinal obstruction. [Qr. eileos, de. ia
prin aplicarea termo- sau electrocauterului, In vederea distrugerii eilein = a mm[a, a rdsuci.} Sin.: ocluzie intesti-nala (v,).
unui tesut.
ILIAC, adj. / iliaque, adj. / iliac. [Lat. iliacus = iliac, de ia ilia,
IHTIISM, s. n. / ichtyosisme, s. m. / ichthyotoxism. [Cjr.
ilium = flanc, foid.} Care se afla situat In apropierea partii
ikhthys, -yos = pefte; -ism.] Intoxicatie prin consumul pestelui
superioare a oaselor bazinului (de ex.: artera i.) sau care priveste
alterat sau al unor specii de pesti care sunt toxici.
aceasta parte (ex.: os i.).
IHTIOL, s. m. / ichthyol, s. m. / ichthamol, ichthyol. {Cfr. ichtys, (LION, s. n. / ilion, s. m. / ilium. [Lat. ilia, ilium = flanc, fo[d.} V.
-yos = pefte; -o/.j Ihtiosulfat de amoniu, lichid vascos, brun Inchis,
tab. anat. - oase.
cu miros patrunzator, obtinut prin distilarea gudroa-nelor din ILIOPSOITA, s. f. / iliopsoite, s. f. / iliopsoitis. [Lat. ilia, ilium =
unele sisturi bituminoase. I. este miscibil cu apa si glicerina, fiind
flanc, fo[d; gr. psoa, psoas = mufchwl spatetvi; -ita.] Inflamatie a
utilizat ca antiseptic si keratoplastic In nume-roase afectiuni
muschiului psoas iliac.
cutanate.
ILIUM, s. n. / ilium, s. m. / ilium. [Lat. ilia, ilium = flanc, fioid.}
IHTIOZA, s. f. / ichtyose, s. f. / ichthyosis. [Gjr. ikhthys, -yos =
Par-tea superioara a osului coxal, constituind un os se-parat la
pefte.; -ozo.] 'Distrofie cutanata care consta In prezenta la nivelul
fat.
pielii a unor scuame fine cu marginile libere, asema-natoare ILUMINARE, s. f. / illumination, s. f. / illumination. [Lat. illusolzilor de peste. 1. poate fi generalizata, dar nu apare 'a nivelul
minare = a iiumina, de. ia lumen, -inis = iuminCt,} Densitatea
fetei, palmelor si zonelor plantare ale pidoarelor. Majoritatea
fluxului luminos care cade pe o anumita suprafata. Unitate de
tipurilor de i. sunt ereditare. Se disting: 1) /. con-genitala sau
masura: lux (Ix).
fete/a, forma grava, incompatibila cu viata, In care tegumentele ILUZIE, s. f. / illusion, s. f. / illusion, delusion. [Lat. lllu-sio,
fatului au aspectui unei armuri cornoase. 2) /. lamelaia a nou-onis = ironic, nOiucire, de. [a illudere = a-fi 6ate joc fi ludere =
nascutului, cu descuamare liniara. 3) /. wl-garis, care include
a se juc.a,] Perceptie falsa cu obiect real. Mai ras-pandite: 1) /. de
doua tipuri distincte genetic: In primul, cu . transmitere autozomal
afect, prin tensiune afectiva puternica. 2) /. optica, prin
dominanta, i. este absenta la nastere si apare Intre varstele de 1
interpretare incorecta a unui stimul luminos. :
si 4 ani; al doilea tip este transmis de mama printr-o gena IMAGINATIE, s. f. / imagination, s. f. / imagination. [Lot.
recesiva si se manifesta In prima copilarie. 4) Xerodennia (v.).
imaginatio, -onis = mchipwre, de (a imaginari = a-fi mchipui fi
ILEITA, s. f. / ileite, s. f. / ileitis. [Lot. mcdicota ileiim = ilwn, din
imago, -inis = chip, reprezentare, imagine.] Facultatea de
gr. eilein = a mruia, a rasuci; -ita.[ Inflamatie a
reprezentare a imaginilor sau de evocare a imaginilor unor
*ileonului, localizata sau multiloculara, izolata sau asociata. V. si
obiecte deja percepute. Proces psihic caracteristic omului: 1) /.
boala Crohn.
reproductive!, cu rol In Intelegerea si recunoasterea unor meILEITA REGIONALA / ileite regionale / regional ileitis. Sin.:
canisme complexe de functionare. 2) /. creatoare, care permite
boala Crohn (v.).
realizarea unor opere originale, proiecte, inventii, compozitii.
ILEITA TERMINALA / ileite terminale / terminal ileitis. Sin :
IMAGINE, s. f. / image, s. f. / image. [Lot. imago, -inis = chip,
boala Crohn (v.).
reprezentare, imagine.] 1) Reflectare de tip senzorial, In-deosebi
ILEOCISTOSTOMIE, s. f. / il6ocystostomie, s. f. / ileocystovizuala sau auditiva, a unui obiect In mintea omeneas-ca sub
stomy. [Lot. me.dic.aia Heum = ileon, din gr. eilein = a mrula, a.
forma unor *senzatii, *perceptii sau 'reprezentari. 2) RerQsucv gr. kystis = sac., ve-zica; stoma, -atos = jJurd.]
producerea vizuala a unui obiect printr-o oglinda sau printr-un
Utilizarea unui segment din ileon pentru realizarea unei comuinstrument optic. 3) Aspect din organism obtinut prin interme-diul
nicari a vezicii urinare cu peretele abdominal.
unei tehnici de "imagistica medicala.
ILEOCOLIC, adj. / ileocolique, adj. / ileocolic. [Lot. medicaid IMAGINE MENTALA / image mentale / mental image. Reileum = awn, din gr. eilein = a mruia, a rasuci; gr. kolon =
prezentare a unui obiect In absenta acestuia, pe baza *me-moriei
mtestin gros.} Care se refera sau care apartine ileonului si
si a 'imaginatiei.
colonului. Ex.: unghi i.
IMAGISTICA MEDICALA / imagerie medicale / medical imaging.
ILEOCOLITA, s. f. / ileocolite, s. f. / ileocolitis. {Lot. m^i-caici
[Lat. imago, -inis = chip, reprezentare, imagine; medicus =
ileum = ileon, din gr. eilein = fl mruta, a r&suci. gr. kolon =
medic.] Ansamblu de metode si tehnici fizice, In continua
intestin yos; -itd.] Inflamatie asociata a ileonului si colonului.
dezvoltare, de obtinere a unor imagini din organism utilizabile In
ILEON, s. n. / ileon, s. m. / ileum. NA: ileum. [Lot. medicals
diagnosticul medical. Domenii principale: roentgenodiagnos-tic,
ifeum = ileon, din gr. eilein = a wuia, a. rasud.} Portiunea
*ecografie, "rezonanta magnetica nucleara, *medicina nucleara.
terminala inferioara a intestinului subtire, care con-tinua fara
De asemenea, imaginile obtinute prin numeroasele tehnici de
demarcatie *jejunul ?i se Tmbina cu *cecul la nivelul
microscopie optica si electronica sunt utile m diagnosticul la nivel
*valvulei ileocecale.
tisular, celular sau subcelular.
ILEOPATIE, s. f. / ileopathie, s. f. / ileopathy. [Lat. medit.dii IMAGISTICA MENTALA / imagerie mentale / mental imaging.
ileum = ileon, din gr. eilein = a mru[a, a rasuci; gr. pathos =
[Lat. imago, -inis = chip, reprezentare, imagine; mens, -ntis =
fioaia.] Termen general pentru bolile ileonului.
minte, intdigenta.] Imagine functionala a diferitelor arii cerebrale
ILEORECTOSTOMIE, s. f. / ileorectostomie, s. f. / ileorectoobtinuta prin *tomografie cu emisie de pozitroni sau prin
stomy, ileoproctostomy. [Lat. me-dicata ileum = iUon, din fir.
*rezonanta magnetica nucleara. Deocamdata metodele folosite
eilem = a InruCa, a rOsuci; rectum, de. la rectus = recti-!iw.v.i
pozitiveaza ariile cerebrale activate Indeosebi In cazul perceptiei
drept; gr. stoma, -atos = gwil.] Anastomoza chirurgicala
vizuale. S-a demonstrat ca, In afara ariilor vizuale asociative, i.m.
vizuala se afla In relatie cu alte activitati cognitive, cu limbajul sau
memoria.
523

IMATUR
IMATUR, adj., s. m. / immature, adj., s. m. / immature. [Lot.
immatwus = necopt, de la in = [ipsit lit, maturus = copt, mature
Termen Inlocuit, conform recomandarilor OMS, cu acela de
prematur (v.).
IMATURITATE, s. f. / immaturite, s. f. / immaturity. [Lot.
immatwitas, -atis = imaturitate, de. [a in = [ipsit de, maturi-tas,
-atis = coacere, maturitate si matuivs = copt, matur.} FaptuI de a
fi Imatur.
IMATURITATE AFECTIVA / immaturite affective / emotional
immaturity. Intarziere In dezvoltarea afectiva care, fara sa perturbe capacitatea intelectuala, se traduce printr-o fixare exagerata a imaginii parintilor sau a altor persoane apropiate din
copilarie, fapt care genereaza o nevoie de protectie si o autonomie individuals redusa.
IMBECILITATE, s. f. / imbecilite, s. f. / imbecility. [Lot. imbecillitas, -atis = slObiciune, de la imbecillus = slab, fara pute-re.]
Termen care defineste, In psihiatrie, o categorie de In-tarziere
mintala In care Q. 1. este cuprins Intre 25 si 49. Se pastreaza
doar instinctui de aparare. I. se poate asocia, In functie de
etiologie, cu un sindrom malformativ si tulburari neuro-logice. /.
morals, afectare psihica In care este alterat simtui moral; a mai
fost numita si amoralie. V. si retardare mintala.
IMBIBITIE, s. f. / imbibition, s. f. / imbibition. [Lot. imbibere = a.
ofisorfii.} 1) Patrunderea unui lichid In tesuturi, In spatiile
intercelulare. 2) *Absorbtia unui lichid de catre un corp solid, fara
modificari chimice.
IMERSIUNE, s. f. / immersion, s. f. / immersion. [Lot. immersio, -onis = scufundore., de [a immerffere = a scu.fwn.da
(in = m; mergere = a afunda, a scufunda).} Introducere, par-tiala
sau totala, a unui corp Intr-un lichid. V. si microscop (2).
IMIDAZOL, s. n. / imidazole, s. m. / imidazole. Substanta cu
nucleu heterociclic diazotat, 031-14^; reprezinta structure de
baza a numerosi metaboliti intermediari, denumiti imidazoli.
IMINENTA, s. f. / imminence, s. f. / imminence. [Lot. imminentia = venire apropiatd, de. [a imminere = a ameninfa.] Stare
In care un proces, un fenomen este gata sa se produ-ca. Ex.: i.
de avort, i. de infarct, i. de nastere, i. de ruptura a unei sarcini
extrauterine etc.
IMOBILIZARE, s. f. / immobilisation, s. f. / immobilization. [Lat.
immohilis = nemiscat, imodii, de la in = [ipsit de, mobi-lis =
can se. misca si movere = a. se mifca.} Procedeu prin care o
parte a corpului, In mod normal mobila, este mentinuta fixa,
imobila In scopul favorizarii vindecarii. I. se practica In infectii,
unele boli, traumatisme (osoase, articulare si muscula-re) si
poate fi temporara sau permanenta. V. artrodeza.
IMOBILIZINA, s. f. / immobilisine, s. f. / immobilizin. [Lat.
immobilis = nemifcat, imobtl, tit [a in = [ipsit de, mobilis = care
se misca si movers = a se misca, -inn.] Anticorp specific ce
imobilizeaza Treponema pallidum, agentui etiologie al sifi-lisului.
Prezenta sa In sangele bolnavilor de sifilis permite diagnosticul
serologic al bolii prin "testui de imobilizare a tre-ponemelor sau
testui Nelson.
IMORTALIZARE, s. f. / immortalisation, s. f. / immortalization.
[[at. immortalis = nemuritor, lit la in = [ipsit de, mors, -rtis =
moarte.} Achizitia de catre celulele eucariote a capaci-tatii de a
se multiplica la nesfarsit in vitro. Caracteristica funda-mentala a
celulelor canceroase.
IMPALUDAT, adj. / impalude, -e, adj. / malarious. [Lat. in = in;
palus, -udis = miastind.} Care este afectat de *mala-rie. V. si
malarioterapie.
IMPAS PARAZITAR / impasse parasitaire / abnormal host.
Locutiune prin care se desemneaza faptui ca un parazit se afla
Intr-un organism care nu Ti ofera un mediu favorabil pen-tru
evolutie si maturatie. Organismul parazitat nu face parte din ciclul
normal al parazitului, care, din cauza ca nu se poate
524

IHPOTENTA
dezvolta, nu ajunge la starea adulta. Ex. tipic la om: *larva
migrans cutanata, *larva migrans viscerala.
IMPEDANTA, s. f. / impedance, s. f. / impedance. \'Lngl.
impedance = Tezistenfa, din [at. impedire = a impiedica.]
Marime caracteristica unui circuit electric dipolar de curent
alternativ, egala cu raportui dintre tensiunea aplicata la borne si
intensitatea efectiva a curentului care trece prin circuit, cand In
acesta nu se indue tensiuni electromotoare. Se masoara In ohmi.
La tesuturile vii nu apare reactanta inductiva, i. fiind alcatuita
numai din suma rezistentei ohmice si a capacitantei (reactanta
sau rezistenta capacitiva). Impedantmetria constituie o metoda
de explorare cu perspective, aflata Inca la Inceputuri.
IMPERFORATIE, s. f. / imperforation, s. f. / imperforation. [Lat.
in = [ipsit de; perforare = a strapunge, a gauri,} Ano-malie
congenitala caracterizata prin absenta deschiderii unui canal sau
a unui orificiu natural. Ex.: i. anala.
IMPETIGO, s. n. / impetigo, s. m. I impetigo. [Lat. impetigo,
-inis = eczema, de la impetere = a atac-a.} Infectie cutanata
foarte frecventa la copii, caracterizata prin formarea de *pustule
prin ruperea carora se elibereaza un lichid generator de cruste
galbui, care acopera ulceratii de culoare rosie. I. se localizeaza
Indeosebi la nivelul fetei si a mainilor. Boala este contagioasa,
fiind determinata de *streptococi sau *stafilococi.
IMPETIGO HERPETIFORM / impetigo herp6tiforme / impetigo
herpetiformis. Afectiune cutanata rara, In care se asocia-za o
eruptie eritematopustuloasa circulara si hipocalcemie. Evo-lutia
este fatala In cateva zile. Sin.: boala Hebra-Kaposi, pitiria-zis
rubra pilare.
IMPLANT, s. n. / implant, s. m. / implant. [Lat. in = in; plan-tare
= a msamanfa] Denumire generica pentru o serie de substante,
materiale sau obiecte care sunt introduse In organis-me In
diferite scopuri: protezare, terapeutic, diagnostic si experimental.
I. sunt foarte variate ca natura si structura: 1) Fragment de tesut
destinat 'implantarii. 2) Comprimate sau capsule medicamentoase introduse Intr-o regiune optima pentru actiunea
medicamentului si pentru mentinerea unei concentratii terapeutice o perioada de timp prestabilita. Primele /. inedicamentoase consacrate In practica medicala au fost cele hormonale. In
prezent, gama i. m. s-a extins. 3) 0 serie de surse radioactive,
Indeosebi ace continand radiu, sunt utilizate In "radio-terapia
locala a unor cancere. 4) *Stimulatoare cardiace (pace-maker) si
electrozi stimulatori.
IMPLANTARE, s. f. / implantation, s. f. / implantation. [Lat. in =
In, plantare = a insamanfa.} 1) Introducerea In organism a unui
Implant. 1. se realizeaza, de regula, prin pro-cedee chirurgicale
simple sau complexe, In functie de tipul de implant. 2) Procedeu
chirurgical prin care se restabileste con-tinuitatea unui canal sau
conduct obturate din cauze patologi-ce. Ex.: i. trompei la nivelul
cornului uterin, dupa Indepartarea chirurgicala a zonei obstruate.
3) Uneori, termenul este utilizat ca sin. cu *ovoimplantatie.
IMPLANTOLOGIE, s. f. / implantologie, s. f. / implantology.
[Lat. in = in, plantare = a insamanta; gr. logos = ftiintlt.] Stiinta
studiului si practicii *implantelor.
IMPONDERABILITATE, s. f. / imponderabilite, s. f. /
imponderability. [Lat. in = [ipsit de; ponderare = a cdntari, de la
pan-dus, ponderis = gre-utate.] Stare a organismului provocata
de absenta fortei gravitatiei.
IMPOTENTA, s. f. / impotence, s. f. / impotence. [Lat. impo-tentia
= neputinfa, slaoiciwit, d-c. la in = [ipsit de, potentia = pute-re, }
or^.a si posse = a putea,] Lipsa de vigoare; ne-putinta. Tipuri:
1) /. functionala'. imposibilitatea mobilizarii unui membru sau a
unor grupuri musculare. 2) /. sexuala, imposibilitatea realizarii
actului sexual de catre barbat.

IMPREGNARE
IMPREGNARE, s. f. / impregnation, s. f. / impregnation. [Lot.
impraegnare = a fecunda, lit la in = in, praegnans,
-ntis = graoida. fprae = inainte; nasci = a se. naste).\ Patrunderea unor particule mici ale unui corp solid In masa altui corp
compact. Ex.: i. metalicS a unor componente celulare si tisu-lare.
IMPRESIUNE, s. f. / impression, s. f. / impression. [Lot.
impressio, -onis = intiparire., imprimare, dt. ia imprimere = a
apasa pe.] Zona de pe suprafata unui organ pe care este
imprimata forma unui alt organ, cu care primul se afla In contact.
Cele mai evidente: /. dig/tale de pe tabia interna a cutiei
craniene, In raport cu circumvolutiunile cerebrale.
IMPRESIUNE BAZILARA / impression basilaire / basilar
impression. Anomalie osoasa constand In invaginarea rahisu-lui
cervical superior In baza craniului, la nivelul fosei cerebrale
posterioare. 1. b. reprezinta de obicei o malformatie, rareori fiind
dobandita (ex.: In *boala Paget).
IMPRESIUNI DIGITALE / impressions digitales / impression for
(cerebral) gyri. V. impresiune.
IMPRINTING / imprinting / imprinting. ['Engf. imprinting, de. la
to imprint = a intipdri.} Termen stiintific utilizat Indeosebi In
etologie (v.) pentru a denumi fenomenul prin care unele
comportamente sunt extrem de usor de Invatat Intr-o anumita
perioada a copilariei sau a vietii.
IMPUBER, adj. / impubere, adj. / impuberal. [Lat. in = tip-sit de;
pubes, -eris = adducent.} Care nu a atins varsta
*pubertatii.
IMPULS, s. n. / impulsion, s. f. / impulse. [Lot. impulsus =
punere in miscare, impingere, de. ia impellere fi pellere = a
impinge.} 1) Marime fizica vectoriala egala cu produsul dintre
masa m si viteza v a unui corp. 2) Forta care are tendinta de a
deplasa brusc o anumita structura. 3) Variatie brusca, intensa si
de durata scurta a unei marimi variabile. Ex.: i. electric. 4)
Modificarile bioelectrice de la nivelul biomembranelor care se
transmit la nivelul anumitor tesuturi, Indeosebi In fibre nervoase
si musculare. 5) Termen utilizat uneori, gresit, ca sin. cu
*impulsie.
IMPULSIE, s. f. / impulsion, s. f. / impulsion. [Lot. impul-sio,
-onis = pomire natwala., imBoid firesc, de. la impellere fi pellere
= a impinge.} In psihologie, tendinta de a actiona (rational, greu
de controlat de catre vointa. I. corespunde In general unei
necesitati imperioase (foame, dorinta sexuala, agresivitate) si se
traduce prin acte necontrolate, periculoase. Prin educatie, un
subiect normal Tsi stapaneste i. In unele boli psihice, bolnavii, cu
toate ca sunt constienti de actele lor, sunt antrenati Intr-un mod
irezistibil sa savarseasca unele actiuni Tmpotriva vointei lor. I.
este Insotita de o senzatie de 'angoasa particulara, care dispare
dupa ce bolnavul s-a descarcat, prin actiune.
IMPULSIV, adj. / impulsif, -ive, adj. / impulsive. \Lat. impulsus,
de [a impellere fi pellere = a. impinge.} Care este incli-nat sa
actioneze sub influenta primului impute.
IMPULSIVITATE, s. f. / impulsivite, s. f. / impulsiveness. [Lat.
impulsus = punere in miscare, wipin.ge.re, de [a impellere pi
pellere = a impinge.} Insusirea de a fi *impulsiv.
IMPURITATE, s. f. / impurete, s. f. / impurity. [Lat. in = dp-sit de;
piiritas, -atis = curd^enie, puritate, de ia purus =
' wat, neamestecat.] Substanta straina care, adaugata aerului sau
apei, produce alterarea compozitiei normale, adica impuri-ficarea
acestora.
IMUN, adj. / immun, -e, adj. / immune. [Lat. immunis - scu-tit,
aparat, de [a in = iipsit de, munus = o6[igaf.ie.} Care prezinta
*imunitate, adica este protejat sau rezistent la o boala sau la o
infectie cu microorganisme patogene datorita prezen-tei
*anticorpilor sau a imunitatii mediate celular. V. imunitate.

IMUNITATE fNNASCUTA
IMUNITAR, adj. / immunitaire, adj. / pertaining to immunity.
[Lat. immunis = scutit, aparat, de [a in = Iipsit de., munus =
o6[tgafie.] Care se refera la 'imunitate. Ex.: sistem i.
IMUNITATE, s. f. / immunite. s. f. / immunity. [Lat. immu-nitas,
-atis = scutire de sarcini pu[iCice, de. ia in = iipsit de, munus = ol}
[iga^U.} 1) Termen care initial a desemnat dobandi-rea de catre
organism a unor proprietati de aparare noi si spedfice ca urmare a
unei infectii. 2) Prin extensie, In prezent este cuprins sub aceasta
denumire ansamblul factorilor umorali si celulari care protejeaza
organismul Tmpotriva unei agresiuni infectioase sau toxice (cu
exceptia fenomenelor de *toleranta). Se disting doua mari tipuri de
i.: a) /. nespecifica (v.).; b) /. dobandita (v.). 3) Prin extensie, unii
autori grupeaza In acest termen orice modificare, benefica sau
negativa (accident ca-uzat de conflictui antigen-anticorp, de ex.:
reactia de *rejet de grefa), a organismului determinata de prezenta
anticorpilor. V. In continuare alte tipuri de imunitati.
IMUNITATE ACTIVA / immunite active / active immunity. -I.
dobandita datorata formarii anticorpilor la nivelul celulelor limfoide, rezultata consecutiv raspunsului la stimulare antigenica. I.
a. poate fi indusa de contactui natural cu un antigen sau poate fi
produsa de introducerea delibrata a antigenului In organism
("vaccinare).
IMUNITATE ANTIBACTERIANA / immunite antibacterienne /
antibacterial immunity. I. Tmpotriva actiunii bacteriilor, care
determina capacitatea de a rezista infectiilor bacteriene.
IMUNITATE ANTIVIRALA / immunite antivirale / antiviral
immunity. I. Tmpotriva virusurilor, In general mai difidi de
dobandit decat *i. antibacteriana.
IMUNITATE ARTIFICIALA / immunite artificielle / artificial
immunity. *l. dobandita, activa sau pasiva, produsa prin
expunerea deliberata la un antigen, ca In "vaccinare.
IMUNITATE DOBANDITA / immunite acquise / acquired
immunity. Tip de i. In care antigenii strain! sunt recunoscuti
specific sj sunt eliminati selectiv. Caracteristicile principale ale i. d.
sunt: 1) specificitatea, recunoasterea antigenului de catre anticorp
fiind Inalt specifica, desi uneori exista si reactivitate Incrucisata,
datorita asemanarilor fizice dintre unii antigeni; 2) di-versitatea,
sistemul imun fiind capabil sa recunoasca si sa ini-tieze reactii
unice fata de un numar foarte mare de antigeni, circa 10 9; aceasta
diversitate este rezultatui existentei unui numar identic de
receptori diferiti pentru antigeni; 3) memona imunologica
reprezinta capacitatea sistemului imun de a ,,Inre-gistra" antigenii
cu care a venit In contact, astfel Incat la con-tactele ulterioare cu
acelasi antigen raspunsul imun este mai rapid si mai eficient; 4)
discriminarea "self-ului de non-self: desi este capabil sa
recunoasca circa 109 structuri straine, sistemul imun nu
reactioneaza (este tolerant) fata de antigenii proprii (self); ruperea
tolerantei la self poate determina *boli auto-imune. Exista dou
tipuri de i. d.: 1) /. umorala, mediata de anticorpi, care protejeaza
fata de antigenii extracelulari circu-lanti (bacterii, toxine
microbiene); anticorpii sunt produsi de *plasmocitele derivate din
*limfocitele B; 2) /. mediata celular, realizata de celulele antigenspecifice denumite "limfocite T. Termenul de i. d. este sin. partial
cu jmunitate specifica (v.).
IMUNITATE INTRAUTERINA / immunite intrauterinne / intrauterine immunity. I. pasiva dobandita de fetus ca urmare a
trecerii anticorpilor materni (IgG) de la mama imuna, prin placenta, In drculatia fetala.
IMUNITATE INCRUCISATA / immunite croisee / cross immunity. I.
produsa prin inocularea unui agent (ex.: bacterie sau virus) diferit
ca forma, dar In relatie stransa cu agentui cauzal al unei boli.
IMUNITATE fNNASCUTA / immunite innee / innate immunity. I.
bazata pe constitutia genetica a individului.
525

IMUNITATE MEDIATA CELULAR

IMUNITATE MEDIATA CELULAR / immunite cellulaire / cellmediated immunity, cellular immunity. V. imunitate
dobandita.
IMUNITATE NESPECIFICA / immunite non-specifique / nonspecific immunity. Tip de i. care constituie prima linie de
aparare si include mecanisme de protectie externe si interne,
care nu implies recunoasterea antigenilor de catre limfocite.
Mecanismele de protectie externa sunt barierele naturate (piele,
mucoase, fluide din organism), care Tmpiedica patrunde-rea
agentilor patogeni In tesuturi. Daca patogenii depasesc barierele
externe si invadeaza tesuturile, intervin mecanismele interne de
protectie ale i. n., cele mai importante fiind: 1) fac-torii fiziologici,
Indeosebi temperatura corpului si presiunea oxi-genului; 2)
fagodtoza (v.); 3) inflamatia (v.). Microorganismele pot activa, ele
Insele, mecanisme ale i. n. precum sistemul 'complement, care
mediaza liza celulara. Celulele infectate viral elibereaza
*interferoni, care protejeaza celulele Invecinate de infectarea cu
virus.
IMUNITATE PASIVA / immunite passive / passive immunity. *l.
dobandita prin administrarea unui *ser imunizant (care confine
anticorpi) sau a limfocitelor unui donor imunizat fata de antigenul
respectiv.
IMUNITATE SPEC1F1CA / immunite specifique / specific
immunity. 'I. dobandita contra unei anumite boli (ex.: pentru
scarlatina) sau Tmpotriva unui anumit antigen.
IMUNITATE UMORALA / immunite humorale / humoral
immunity. V. imunitate dobandita.
IMUNIZARE, s. f. / immunisation, s. f. / immunization. [Lot.
immunis = scutit, aparat, de ia in = [ipsit de, munus =
oSCigafie.] 1) Procedeu prin care se asigura imunitatea organismului, fie prin vaccinare (*/. activa), fie prin injectare de ser
specific (*/. pasiva). 2) In sens mai general, producerea de
anticorpi In organism consecutiv aparitiei unui antigen. Anti-corpii
produsi asigura protectia impotriva unei boli sau, dimpo-triva, pot
interactiona cu antigenii provocand o stare patologi-ca. Se
disting: *heteroimunizare, *izoimunizare si *autoimuni-zare. V. si
alergie.
IMUNIZARE INTRACELULARA / immunisation intracellulaire /
intracellular immunization. Concept terapeutic (Baltimore,
1988) conform caruia ar fi utila introducerea In celule a unor gene
care codifica proteine capabile sa interfereze cu reprodu-cerea
unui virus infectant al celulei. Virusul eel mai tintit este
*HIV. In principiu, prin acest tip de "terapie genica se urma-reste
integrarea In genomul celulei tinta a unei gene virale-mutante,
denumita negativa.
IMUNIZAT, adj. / immunise, -e, adj. / immunized, rendered
immune. [Lot. immunis = scutit, aparat, de. ia in = [ipsit de.,
munus = ofiiigatie.} Care a devenit *imun.
IMUNIZANT, adj. / immunisant, -e, adj. / immunifacient,
immunizing. [La.t. immunis = scutit, aparat, de la in = [ipsit de,
munus = o6[igafi.e.] Care imunizeaza, care confera
*imunitate.
IMUNOADERENTA, s. f. / immuno-adherence, s. f. / immune
adherence. [Lot. immunis = scutit, aparat, de ta in = iip-sil de,
munus = o6[igaft.e; adhaerere = a fi atasat (ad = spre; haerere
= a fi prins).] Fenomen de cuplare "ligand*receptor care se produce la suprafata leucocitelor (limfocite B,
polinucleare, monodte, macrofage), a hematiilor si a plachete-lor.
Ligandul, reprezentat de complexele antigen-anticorp-complement, se cupleaza prin intermediul receptorilor pentru fractiunile C3 si C4 ale complementului. I. favorizeaza fagodtoza, prin
punerea In contact a complexelor imune cu membrana celulara.
Sin.: aderenta imuna.
IMUNOADSORBTIE, s. f. / immunoadsorption, s. f. / immunoadsorption. [Lot. immunis = scutit, aparat, de ia in = [ipsit de,
munus = oBCyafie; ad = spre; sorbere = a Bea, a
526

IMUNOCOMPETENTA
aspira.] Adsorbtia anumitor anticorpi umorali la suprafata antigenilor corespondenti continuti Intr-un ser martor. Daca anti-corpii
sunt solubili, ei se pot fixa si la suprafata unui suport pe care
antigenii au fost deja fixati. Aceasta metoda este utili-zata pentru
obtinerea de seruri strict spedfice, deoarece per-mite eliminarea
anticorpilor cu structura asemanatoare.
IMUNOAUTORADIOGRAFIE, s. f. / immuno-autoradiographie,
s. f. / radioimmunotabelling. [Lat. immunis = scutit, aparat, de
la in = [ipsit de, munus = o6[igafie; gr. autos = sine wsusi; [at.
radius = razd; gr. graphem = a scrie.} Metoda analoga ca
principiu *imunofluorescentei, cu deosebirea ca se utilizeaza un
izotop radioactiv care marcheaza un anticorp specific. Anticorpul
radiomarcat, fixandu-se pe antigenul corespondent, va permite
reperarea acestuia cu ajutorul unei emulsii fotografice
(*autohistoradiografie).
IMUNOBLAST, s. n. / iinmunoblaste, s. m. / immunoblast. [Lat.
immunis = scutit, aparat, de. [a in = [ipsil de, munus = obligate,,
gr. blastos = germen.] Termen utilizat uneori pentru aspectui pe
care Tl iau imfocitele In anumite conditii de stimulare, de ex. prin
celule alogene, in vitro, In cultura mixta de limfocite, sau in vivo,
Intr-o *alogrefa.
IMUNOBLASTOSARCOM, s. n. / immunoblastosarcome, s. m. /
immunoblastic lymphoma. [Lat. immunis = scutit, aparat, de [a
in = [ipsit de, munus = o6[igaf:ie; gr. blastos = ge.rme.ni sarx,
sarkos = came; -oma.] Varietate de *limfo-sarcom constituit din
"imunoblaste. Are o evolutie rapid morta-la si este adesea
precedat de o alta afectiune sanguina sau imunitara, In particular
de o "leucemie limfoida. Sin.: limfom imunoblastic.
IMMUNOBLOTTING / immunoblotting / immunoblotting.
['EngC. immunobloting, din [at. immunis = scutit, aparal, de ia
in = [ipsit de, munus = ofiiigafie fi eng[. blot = pata.] V. Northern
blot, Southern blot si Western blot.
IMUNOCHIMIE, s. f. / immunochimie, s. f. / immunochemis-try.
[Lat. immunis = scutit, apdrat, de [a in = [ipsit di, munus =
o6(igatie; gr. khemeia = alcfwnu.} 1) Studiul com-pozitiei chimice
a antigenilor si anticorpilor. 2) Studiul reactiilor imunitare, al
reactiilor antigen-anticorp.
IMUNOCHIMIOTERAPIE, s. f. / immunochimiotherapie, s. f. /
immunochemotherapy. [Lat. immunis = scutit, aparat, de ia in =
[ipsit de, munus = o6[yatie; gr. khemeia = alc-fiimu.;
therapeia = tratament, de [a therapeuein = a wgnji.] Tra-tament In
care se utilizeaza anticorpi asodati cu medicamente chimice.
IMUNOCIT, s. n. / immunocyte, s. m. / immunocyte. [[at.
immunis = scutit, aparat, de [a in = [ipsit de, munus = oBdgaf.ie;
gr. kytos = ceiuia.} *Limfocit. Unii autori rezerva aceasta
denumire exclusiv *limfocitelor T. Sin.: celula imuno-competenta.
IMUNOCITOADERENTA, s. f. / immunocytoadherence, s. f. /
immunocytoadherence. [tat. immunis = scutit, apdrat, dt [a in =
[ipsit de, munus = o6[igatie; gr. kytos -= ceiuia; [at. adhaerere =
a fi atasat (ad = spre, haerere = a fi prins)} Aderenta unui anumit
antigen la suprafata unui imunodt, pentru care acesta este
specific sensibil. *Testul rozetelor se 1 bazeaza pe i.
'
\
IMUNOCITOCHIMIE, s. f. / immunocytochimie, s. f. / immuno.
cytochemistry. [[at. immunis = scutit, aparat, de ia in = [ip. sit
de, munus = o6iigatie; gr. kytos = cduia; khemeia = alcnimie.]
Denumirea generala a procedeelor de detectie a ele-mentelor
unui "complex imun (imunoglobulina, complement, antigen) la
nivelul celulelor sau al tesuturilor, prin metode de
imunofluorescenta sau imunoenzimatice 'El-ISA,
j
IMUNOCOMPETENTA, s. f. / immunocompetence, s. f. ;|
immunocompetence. [[at. immunis = scutit, apitrat, dt [ana

IMUNOCONGLUTININA
= [ipsit de, miiniis = obligatie, competentia = potrivire, de (a
competere = a se mtdini in ac-eiasi punct, a coincide, a se potrivi
(cum = cu; petere = a se mdrepta spre).\ Capadta-tea de a
dezvolta un *raspuns imun la aparitia unui antigen.
IMUNOCONGLUT1NINA, s. f. / immunoconglutinine, s. f. /
iinmunoconglutinin. [[at. immunis = scutit, apdrat, de. ia in =
[ipsit de, munus = ofiiigafit; conglutinare = fl dpi la un toe (cum
= cu; aggliitincire = a iipi), -ina.\ Anticorp care apare in unele
stari patologice sau dupa o stimulare antigenica si este specific
pentru o anumila fractiune activata a 'complementu-lui, dar nu si
pentru aceeasi fractiune nativa, neactivata. Ca urmare, i. se
produce numai cand o fractiune a complemen-tului a general
complexe imune sau a interactional cu anti-geni bacterieni. V. si
complement.
IMUNODEFICIENTA, s. f. / immunodeficience, s. f. / immunodeficiency. [[at. immunis = scutit, apdrat, de [a in = iipsit de,
munus = obiigafie; deficientiii = slabin, sieire, de la defi-cere =
a [ipsi, a sldbi.\ Deficienta In raspunsul imun, determi-nata de
hiporeactivitatea sau de scaderea numarului de celule limfoide.
IMUNODEPRESIE, s. f. / immunod6pression, s. f. / immunosuppresion. [Lot. immunis = scutit, aparat, de [a in = [tp-sit de,
munus = obligate., dopressio, -onis = [dsare in jos, cofiordre, de
[a dcprimere = a idsa in jos, a afunda,} Sin.:
imunosupresie (v.).
IMUNODEPRESOR, adj., s. n. / immunodepresseur, adj., s.
m. / immunodepressor. [Cat. immunis = scutit, aparat, de ia in
= Iipsit de, munus = obligate; depressus = addncit, de ia
deprimere = a Citsa til jos, a afunda.} Sin.: imunosupresor
IMUNODIFUZIE, s. f. / immunodiffusion, s. f. / immunodiffusion. [Lat. immunis = scutit, aparat, de Ca in = [ipsit de, miiiius
= ofiiigafiei diffusio, -onis = revdrsare, de la diffun-dcrc = a
raspdndi, a reiiarsa.} Metoda de punere In evidenta si de dozare
a antigenilor In serul sanguin. Serul sanguin este pus In contact
cu un mediu solid (geloza) impregnat cu un anticorp specific.
Daca serul confine antigenul corespondent anticorpului, se
formeaza un precipitat care difuzeaza In geloza. Cea mai utilizata
este tehnica de ;. radiala Mancini: pe o placa de geloza
impregnata cu ser imun specific se decu-peaza o serie de mici
godeuri In care se depun, pe de o parte, serurile de studiat si, pe
de alta parte, dilutiile serurilor standardizate continand
concentratii cunoscute de proteine. Dupa un timp, se formeaza
cate un inel de precipitare In jurul fiecarui godeu, a carui
suprafata este poportionala cu cantita-tea de antigen studiat.
Var.: imunodifuziune.
IMUNODIFUZIE RADIALA / immunodiffusion radiale / radial
immunodiffusion. V. imunodifuzie.
IMUNODIFUZIUNE. Var. pentru imunodifuzie (v.).
IMUNOELECTRODIFUZIUNE, s. f. / immunoelectrodiffusion, s.
f. / immuno-electrodiffusion. [Lot. immunis = scutit, aparat, de
ia in = iipsit de, munus - ofiligatif., gr. elektron = cfuhlmfiar, corp
care se e[ectrizeaz6 prin frecare; iat. diffusio, -onis =
re.varsare.1 de (a diffundere = a raspdndi, a revarsa.} Sin:
electrosinereza (v.).
IMUNOELECTROFOREZA, s. f. / immunoelectrophorese, s. f. /
immunoelectrophoresis. [Lat. immunis = scutit, aparat, de [a
in = Gpsit de, munus = ofvGgafie, gr. elektron = cfuhSim-fsar,
corp care se e[ectrizeaz-d prin frec.are; phoresis = transportare, de [a pherein = a purta, a transporta.] Metoda de anali-za a
componentilor antigenici (proteine) din lichidele biologice
(mdeosebi plasma sau ser sanguin) prin combinarea separarii
consecutiv *electroforezei cu cea obtinuta prin Imunodifuzie.
Proteinele sunt separate mai Intai prin electroforeza In gel de
agaroza, apoi se depune, paralel cu sensul de migrare a pro-

IMUNOGLOBULINA
teinelor, un *imunoser (antiser). Proteinele si anticorpii corespondenti vor difuza fiecare In gel, iar daca o anumita proteina
(antigen) va Intaini anticorpul specific va rezulta un arc elip-tic de
precipitare, ca urmare a reactiei antigen-anticorp. In acest mod
pot fi separate diferite proteine distincte antigenic. Exista' o serie
de variante tehnice ale i. V. de ex. electrosinereza.
IMUNOENZIMOLOGIE, s. f. / immuno-enzymologie, s. T. /
immunoenzymology. [Lat. immunis = scutit, aparat, de [a in =
[ipsit de, munus = ofldgafie'i gr. en = in; zyme = ferment,
drcydie; logos = stunfo.] Ramura a enzimologiei In care
cercetarea sau dozarea antigenilor si anticorpilor sunt efectua-te
cu ajutorul enzimelor. V. si ELISA.
IMUNOFAGOCITOZA, s. f. / immunophagocytose, s. f. /
immunophagocytosis. \Lat. immunis = scutit; aparat, de ia in =
iipsit de, munus = oliiigatw gr. phagein = o manca'i kytos ceCuia, -ozu.} *Fagocitoza rapida a antigenilor sensibi-lizati prin
anticorpi specifici, In prezenta primelor patru fractiuni ale
*complementului, Indeosebi C3.
IMUNOFARMACOLOGIE, s. f. / immunopharmacologie, s. f. /
immunopharmacology. [Lat. immunis = scutit, aparat, de la in
= [ipsit de, mimus = o6[igatie; gr. pharmakon = re-mediu; logos
= stiinta.] Studiul substantelor capabile sa influen-teze mijioacele
de aparare ale organismului Tmpotriva agresi-unilor exterioare.
IMUNOFLUORESCENTA, s. f. / immunofluorescence, s. f. /
immunofluorescence. [Lat. immunis = scutit, aparat, de [a in =
[ipsit de, munus - obliaatw spat fluor, pe care s-a o6sewat prima
data fenomenutde /[uorescentd, din [at. fluor,
-oris = curgere, fCuor.} Tehnica de vizualizare prin microscopie In
ultraviolet a antigenilor sau anticorpilor localizati in celule sau
tesuturi cu ajutorul anticorpilor fluorescenti. Sin.: metoda
anticorpilor fluorescenti.
IMUNOFLUORIMETRIE, s. f. / immunofluorim6trie, s. f. /
immunofluorometry. [Lat. immunis = scutit, aparat, de [a in =
[ipsit de, munus = odhgafie; spat fluor, pe care s-a ofisemat
prima data fmome.nuC de. fiuorescenta, din [at. fluor,
-oris = curgere, fiuor, gr. matron = masura.\ Tehnica de *fluorimetrie prin care se determina concentratia unor substante pe
baza principiului *radioimunodozarii, utilizand Insa 'anticorpi cu
'markeri fluorescenti.
IMUNOGEN, adj. / immunog6ne, adj. / immunogenic. {Lat.
immunis = scutit, aparat, de [a in = [ipsit de, munus = obligate.;
gr. gcmnin = a produce.} Care este apt sa determine un *raspuns
imunitar.
IMUNOGENETICA, s. f. / immunogen^tique, s. f. / immunogenetics. \Lat. immunis = scutit, apdrat, de [a in = iipsit de,
munus = obligate; gr. gsnetikos = propriu unei generatii, de (a
genos = neam, urmas, generatie.} Studiul factorilor gene-tici care
controleaza *raspunsul imun individual si al transmi-terii acestor
factori din generatie In generatie.
Imunogenicitate, s. f. / immunogenicite, s. f. / immuno-genicity.
[Lat. immunis = scutit, apdrat, de la in = iipsit de, munufi =
obligatit.', gr. gfnncin = a produce.} Capacitatea unui *antigen
sau a unei fractiuni a acestuia de a provoca o reactie imunitara.
IMUNOGLOBULINA, s. f. / immunoglobuline, s. f. /
immunoglobulin. [Lat. immunis = scutit, apdrat, de ia in = iipsit
de, munus = o6tigatie; globulus, dim. de ia globus = g(ob,
-iTio.j Termen generic ce desemneaza o serie de globu-line care
apartin practic, toate, grupului gamaglobulinelor. I. (Ig) sunt
anticorpi cu structura biochimica analoga. Se gasesc In serul
sanguin si In alte lichide biologice. Molecula de Ig are doua functii
distincte: recunoasterea specifica a agentului pato-gen care a
declansat *raspunsul imunitar si functia biologies,

527

IMUNOGLOBULINA MONOCLONALA
adica recrutarea altor celule si molecule pentru distrugerea
patogenului dupa legarea anticorpului de acesta. Cele doua
functii sunt separate structural m cadrul moleculei de Ig. Rela-tia
dintre structura si functia Ig este rezultatui evolutiei molecu-lare,
prin duplicarea si diversificarea unui domeniu din structura
moleculei. Au fost identificate cinci clase de Ig: IgG, IgA, IgM, IgD
si IgE. Fiecare molecula de Ig este alcatuita din patru lanturi
polipeptidice: o pereche de lanturi usoare L (din engl.:
light usor) si o pereche de lanturi grele H (din engl.: heavy greu)
unite prin punti disulfidice (cele doua lanturi grele sunt legate Intre
ele sj fiecare lant greu este legat de cate un lant usor). Lanturile
usoare, independent de clasa de Ig, au o greu-tate moleculara de
circa 25000 Da. Se disting, In functie de structura, doua tipuri
fundamentale de lanturi usoare, kappa (k) si lambda (?.), care nu
coexista niciodata In aceeasi molecula de Ig. Lanturile grele, cu
greutatea moleculara de circa 60000 Da, sunt diferite In functie de
tipul de Ig: lani y P"" tru IgG, a pentru IgA, p pentru Ig M, 5
pentru IgD, s pentru IgE. Lanturile grele sunt purtatoarele
*detenninantilor antigenici, fiecare continand un fragment Fc pe
care se leaga "comple-mentui si un fragment Fd. Aceste lanturi au
o parte variabila (N-terminala), care este asodata situsului
anticorpului, si o parte constanta (C-terminala), independent^ de
situsul anticorpului- IgG, cele mai abundente, prezinta patru
subclase la om:
!gG,, IgG;, IgG, si lgG4. Clasele de Ig difera Intre ele prin durata
de viata, distributia In organism, capadtatea de a fixa
complementui, capadtatea de a interactiona cu *receptorii Fc,
abilitatea de a traversa placenta. In contact cu diferiti anti-geni, In
organism se poate produce o cvasi-infinitate de Ig
, (anticorpi). Pentru mecanism, v. gene ale imunoglobulinelor. I.
sunt sintetizate de limfocitele B si Indeosebi de plasmocite. */.
monoclonale (denumite In trecut paraproteine) sunt secreta-te de
o singura clasa de *plasmocite, ceea ce explica si per-fecta
omogenitate moleculara care Ie caracterizeaza. IgG au o
constanta de sedimentare de 6,5 s, iar IgM o constanta cuprinsa
Intre 14 si 20 s. Abrev.: Ig.
IMUNOGLOBULINA MONOCLONALA / immunoglobuline
monoclonale / monoclonal immunoglobulin. I. secretata de un
singur *clon de *plasmodte. Ca unnare, i. m. prezinta o
omogenitate moleculara perfects. Ele pot apartine tuturor claselor de i., dar Indeosebi IgM si IgG. Se Intalnesc mai ales In
afectiunile maligne. V. disglobulinemie monoclonala.
IMUNOGLOBULINOPATIE, s. f. / immunoglobulinopathie, s. f. /
immunoglobulinopathy. [Lot. immunis = scutit, aparat, de [a m
= Rpsit de, munus = obifgafie; globulus, dim. de. (a globus =
glob; -iaa, gr. pathos = boaia,} Boala consecutiva, de obicei,
carentei
de
imunoglobuline.
V.
disgamaglobulinemie,
disglobulinemie.
IMUNOHEMATOLOGIE, s. f. / immunohematologie, s. f. /
immunoh(a)ematology. [Lot. immuais = scutit, apclrat, de. ia in
= [ipsit de,, munus = obiigafie; ffr. haima, -atos = sdnge;
logos = ftiinfd.] Studiul reactiilor antigen-anticorp In raport cu
bolile de sange.
IMUNOHEMOLIZA, s. f. / immunohemolyse, s. f. / immunoh(a)emolysis. [Lat. immunis = scutit, apdrat, de. la in = lip-sit
de, mimus = obttgatie; gr. haima, -atos = sange, lysis =.
distrugere, de. (a lyein = a distmge.] Liza hematiilor sub actiunea
anticorpilor antieritrodtari corespunzatori si a *comple-mentului.
IMUNOL'OGIE, s. f. / immunologie, s. f. / immunology. [Lat.
immunis = scutit/ apHrat, de. [a in = [ipsit de, munus = o6Kgatie; gr. logos = stanf.a.] Stiinta care are ca obiect studiul
mecanis-melor celulare ?i moleculare prin care se realizeaza
recundas-terea diferitelor structuri (molecule, celule), cu
acceptarea celor proprii organismului si eliminarea celor straine
acestuia.
528

IMUNOSER
IMUNOM, s. n. / immunome, s. m. / hybridoma. [Lat. immunis
= scutit, aparati de. [a in = [ipsit de., mimus = ofiiigatu.;
-oma.] Sin.: hibridom (v.).
IMUNOMODULATOR, adj., s. n. / immunomoduiateur, -trice,
adj., s. m. / immune response modulator. [Lat. immunis =
scutit, apSrat, de. la in = [ipsit de, munus = obligate., modulator, -oris = cd care nodutea&a, de ia modular! = a ritma, a
nwduia si modulus, dim. de la. modus = mOsurdi cadenza.]
Care regleaza reactiile imunitare, prin inhibarea sau stimularea
acestora: *interferon, *interleukine. Gama i. este In crestere. De
ex., sunt studiate substante i. de origine vegetala.
IMUNOPARAZITOLOGIE, s. f. / immunoparasitologie, s. f. /
immunoparasitology. [Lot. immunis = scutit, aporat, de. [a in =
[ipsit de, munus = o6[yJaf:ie; [at. parasitus, gr. parasites =
musafir necfiemat ia masd, de la gr. para = l&ngti, situs =
mdncare., logos = ftiinta.} Studiul proprietatilor antigenice ale
diferitilor paraziti si al anticorpilor care apar In organisme-le
infestate de acestia.
IMUNOPATOLOGIE, s. f. / immunopathologie, s. f. / immunopathology. [Lat. immunis = scutit, aparati de la in = [ipsit de.,
munus = obliga^.e.1 gr. pathos = boaia; logos = ftiint6.[ Studiul
reactiilor imune asodate cu diverse boli, fie ca aceste reactii sunt
benefice, fara efecte, sau sunt nocive.
IMUNOPRECIPITARE, s. f. / immunoprecipitation, s. f. /
immunoprecipitation. [Lat. immunis = scutit, aparati de. ia in =
[ipsit de, munus = oBiigafie; praecipitatio, -onis = cadere,
prabusire, de [a praecipitare = a arunca jos.} Predpita-rea
antigenelor solubile prin legare Incrucisata cu anticorpi spedfid,
rezultand complexe insolubile.
IMUNOPROFILAXIE, s. f. / immune-prevention, s. f. /
immunoprophylaxis. [Lat. immunis = scutit, avtirat, de. la in =
[ipsit de, munus = obiigatie; gr. prophylassein = a garanta, de
[a pro = mainte, in fata, phylaxis = protectie.]
*lmunoterapie aplicata preventiv, Inaintea agresarii organismului
de catre antigen. Se realizeaza prin: "vaccinare, *serotera-pie
preventiva si stimulare imuna generala.
IMUNOPROLIFERATIV, adj. / immunoprolif6ratif, -ive, adj. /
immunoproliferative. [Lat. immunis = scutit, aparat, de. la in =
[ipsit de, munus = obligate', proles = descendenfi, umw-si; ferre
= a duce, a purta] Caracterizat prin proliferarea celule-lor
limfoide, producatoare de imunoglobuline.
IMUNOSCINTIGRAFIE, s. f. / immunoscintigraphie, s. f. ;
immunoscintigraphy. [Lat. immunis = scutit, aparat, de. ia in =
[ipsit de, munus = o6[igapie; scintilla = scdnteie., gr. graphein =
a scrie.} Alternative! a scintigrafiei (v.) In care imagi-nea se obtine
cu ajutorul *anticorpilor monoclonali radiomarca-ti, capabili sa se
lege In mod specific pe anumite situsuri ale celulelor neoplazice.
Se poate obtine o imagine, denumita imunosdntigrama, utila In
diagnosticul cancerului sau In de-tectia precoce a recidivelor.
Anticorpii monoclonali radiomarca-ti pot fi utilizati si In terapie.
IMUNOSCINTIGRAMA, s. f. / immunoscintigramme, s. m. ;
immunoscintigram. [Lat. immunis = scutit, aparat, de. [a in =
limit de, muaus = obligate., scintilla = scdnteie/ gr. gramma =
inscriere.} *Scintigrama obtinuta prin *imunoscintigrafie.
IMUNOSELECTIE, s. f. / immunos61ection, s. f. / immunoselection. [Lat. immunis = scutit, apSrat, de ia in = [ipsit de,
munus = o6[igafie; selectio, -onis = ategere, de la seligere = a
aiege.} Supravietuire (naturala sau artifidala) a anumitor tipuri
celulare datorita rezistentei lor antigenice.
IMUNOSER, s. n. / immunos6rum, s. m. / immune serum,
antiserum. [Lat. immunis = scutit, aparat, de ia in = [ipsit de,
munus = obligatw serum = zer.} Ser sanguin de origine umana
sau animala care contine un anticorp spedfic pentru un anumit
antigen.

IMUNOSTIMULANT
IMUNOSTIMULANT, adj., s. n. / immunostimulant, -e, adj., s.
m. / immunostimulant. [Lot. immunis = scutit, aparat, de la in
= [ipsit de, munus = o6[yatie; stimware = a tm6o[di, a. stimuia,
de la stimulus = (lilt ascutit cu care se im6o[desc. vite[e.
[ (Substanta) care stimuleaza Taspunsul imunitar chiar daca este
administrate! la mai mult timp dupa contactui cu antigenul.
IMUNOSTIMULARE, s. f. / immunostimulation, s. f. / immunostimulation. {1^. etirnoi. termenu[ui imunostimulant.}
Declansa-rea sau accentuarea reactiilor organismului fata de
diferite anti-gene. 1. este utilizata In terapeutica pentru Intarirea
apararii organismului. Poate fi specifics, Tmpotriva unui antigen
determi-nat (prin utilizarea unui vaccin sau a unui ser imun), sau
ne-spedfica (utilizarea BCG m diferite forme de cancer).
IMUNOSUPRESIE, s. f. / immunosuppression, s. f. / immunosuppression. [Lot. immunis = scutit, aparat, de. [a in = tip-sit
de., munus = ofiligafie.; suppressus, de la supprimere = a
afunda (sub = sub; premere = a apasa).} Prevenirea sau
diminuarea raspunsului imun prin procedee precum iradiere,
administrare de antimetaboliti, ser antilimfocitar sau anticorpi
specifici. Sin.: imunodepresie.
IMUNOSUPRESOR, adj., s. n. / immuno-suppresseur, adj., s.
m. / immunosuppressant. [Lat. immunis = scutit, aparat, lit [a
in = [ipsit da, munus = o6[iaafie; suppressus, de. [a supprimere = a afunda (sub = sup; premere = a apasa).} 1) Substanta
care scade sau suprima raspunsul imunitar. Produsele din
aceasta grupa sunt utilizate In tratamentui unor boli In care
activitatea imunitara se presupune a fi In exces sau inadecvata
(ex.: *conectivitele), sau In prevenirea reactiei de *rejet de grefa.
Sin.: imunodepresor. 2) EfectuI unei sub-stante i.
IMUNOTERAPIE, s. f. / immunotherapie, s. f. / immunotherapy. [Lat. immunis = scutit, aparat, de. (a in = [ipsit da, munus
= obligate; gr. therapeia = tratament, de. [a thera-peuein = a
mgriji.] Metoda de tratament In vederea modifi-carii mijioacelor
de aparare naturale ale organismului. Se dis-ting doua tipuri de
i.: 1) /. pasiva, prin injectare de ser sau imunoglobuline care
ofera anticorpi specifici. 2) /. activa, prin vaccinoterapie ce
declanseaza productia de anticorpi.
IMUNOTOXINA, s. f. / immunotoxine, s. f. / immunotoxin. [Lot.
immunis = scutit, aparat, de ia in = [ipsit de, muniis = ofitigatie;
gr. toxikon = otravd pentru varful sagefihr, de ia toxon =
sageatd; -ind.} Combinatie alcatuita dintr-un anti-corp si un
fragment activ al unei toxine polipeptidice. Aceasta din urma va
distruge numai celulele purtatoare de antigen corespondent
anticorpului atasat. Se Incearca utilizarea i. In tratamentui unor
afectiuni maligne (leucemii, cancere) sau In scop de
imunoselectie, Indeosebi a limfocitelor T, In cursul grefei de
organe.
IMUNOTRANSFUZIE, s. f. / immunotransfusion, s. f. /
immuno-transfusion. [Lat. immunis = scutit, aparat, de [a in =
[ipsit de, munus = obligate,; trans = peste, dincolo, fusio, -onis
= topire, im-prastiere., de [a fundere = a varsa.\ Transfuzie de
ser sanguin ce provine de la un donor imun la boala de care
sufera bolnavul caruia i se efectueaza transfuzia.
IN LOCO / in loco / in loco. [Lat. in = in, lor.us = foe.]
Locutiune latina care semifica local.
IN LOCO DOLENTI / in loco dolenti / in loco dolenti. [Lat. in =
in; locus = [oc; dolens, -ntis = dureros.} Locutiune latina
utilizala In cazul unei injectii medicamentoase practicate Intr-o
zona dureroasa.
IN SITU / in situ / in situ. [Lot. in = m; situs = ofezare, vozifie.]
Referitor la un fenomen observat acolo unde se produce. Ex.:
cancer in situ, In care transformarile maligne sunt localizate strict
la nivelul tesuturilor care reprezinta si sediul

INCIDENTALOM
tumorii primare. In acest stadiu, nu exista nici o extensie sau o
diseminare, locala sau la distanta.
IN TOTO / in toto / in toto. [Lat. in = w; totus = tot, in mtregime.}
Locutiune latina utilizata In medicina cu semnificatia de: In
totalitate, complet.
IN UTERO / in utero / in utero. [Lat. in = m; uterus = uter}
Locutiune lat. prin care sunt desemnate fenomenele ce sun/in In
uterul gravid.
IN VITRO / in vitro / in vitro. [Lat. in = in; vitrum = sticla.}
Referitor la unele fenomene observate In laborator, de obicei In
eprubeta, pornind de la prelevari umorale din organismul viu.
Fenomenul observat reproduce un fenomen care poate avea loc
In organism. Ant.: in vim.
IN VIVO / in vivo / in vivo. [Lat. in = In; vivas = viu, {it viata.}
Termen latin utilizat cu referire la fenomene observate In
organismul viu, In intregime. Ex.: explorari de *medicina nucleara
in vivo.
INACTIVARE, s. f. / inactivation, s. f. / inactivation. [Lot. in =
[ipsit de.; aclivus, de. (a <igere = a acficna.] Supresia artifi-ciala
a activitatii patogene a unei substante organice sau a unui
microorganism.
INADAPTARE, s. f. / maladaptation, s. f. / maladjustement. [Lat.
in = [ipsit de; adaptare = ff potrivi.] Starea unui subject
*inadaptat.
INADAPTAT, adj., s. m. / maladapte, -e, adj., s. m. / maladjusted. [Lat. in = [ipsit de; iidaptare = a potrivi..] Subject (sau
caracteristica unui subject) care nu gaseste in mediul ambiant
conditiile necesare integrarii sale, fie ca urmare a unui deficit
propriu (somatic, senzorial, mental, afectiv), fie ca urmare a unei
deficiente a mediului, fie In cazul in care atat su-biectui, cat si
mediul prezinta deficiente.
INANITIE, s. f. / inanition, s. f. / inanition. [Lat. inanitas, -atis =
spatiu got, de (a inaniare - a go[i.} Stare In care se afla
organismul privat de hrana o perioada indelungata.
INAPETENTA, s. f. / inappetence, s. f. / inappetence. [Lot. in =
[ipsit de, appetitio, -onis = dorintdi de [a appetere = a dori, a
piac-ea.} Diminuarea apetitului. V. anorexie.
INBRED, adj. / inbred, adj. / inbred. ['ngi. inbred = innascut,
rezuitat din wcrucifdri selec.tive..] Anglicism care desemneaza
populatii (grupuri, linii genetice) descendente dupa mai multe
generatii dintr-un grup extrem de redus de genitori si avand, ca
urmare, o rata mare de *consangvinitate. V. si antigeni sin-gen id.
INCAPACITATE, s. f. / incapacite, s. f. / disability. [Lat. in = [ipsit
de; capacitas, -atis = putere de cuprindere, de [a capax, -acis =
care. poate confine si capere = a tine, a confine.} Alterarea
capacitatii de a sustine activitatile vietii cotidie-ne. I. este
consecinta unei deficiente. V. si handicap.
INCAPACITATE DE MUNCA / incapacite de travail / work
disability. Incapacitatea exercitarii unei activitati profesionale ca
urmare a unei boli sau a unui accident. Ea poate fi: tempo-rara partiala sau totala, ori permanenta, adica definitiva -partiala sau
totala. In cadrul expertizei medicale se estimeaza, de obicei In
procente, gradul de i. de m., dupa care se pot stabili gradul de
invaliditate, grupa de pensionare si cuantumul pensiei pentru i. de
m. V. si invaliditate.
INCEST, s. n. / inceste, s. m. / incest. [Lot. incestum =
pdngarire, incest, de la in = (ipsit de, castus = cast.] Legatura
sexuala cu rude foarte apropiate (parinti, frati); reprezinta o
perturbare a instinctului sexual si este sanctionata de lege.
INCIDENTALOM, s. n. / incidentalome, s. m. / incidentalo-ma.
\'Lngl. incidentaloma, din [at. incidere = a se mtHmpia, a
sun/eni, a mtaini, -oma\ Neologism preluat din engl. care
denumeste depistarea neasteptata a unei anomalii la nivelul unui
viscer, In cazul unui examen radiologic recomandat pentru
explorarea altui viscer.
529

INCIDENTA
INCIDENTA, s. f. / incidence, s. f. / incidence. [Lot. incidere = a
se intdmpCa, a sun'eni, a intSIni} 1) In optica, unghiul sub care o
raza de lumina Intalneste o suprafata. 2) Numarul de cazuri noi
de boala Intr-o perioada de timp determinata, In cadrul unei
anumite populatii. V. prevalenta. 2) In 'imagistica, unghiul sau
planul 'in care se obtine o anumita imagine.
INCINERARE, s. f. / incineration, s. f. / incineration. \Lat.
incinerare = a wdt pdnd [a cenusd, de [a cinis, cineris =
cenusd,} Distrugerea cadavrelor prin combustie si reducerea lor
la cenusa.
INCIPIENT, adj. / incipient, -e, adj. / incipient. [Lat. incipi-ere =
a imepe.] Care debuteaza, care se afia la Inceput.
INCISIV, s. m. / incisive, s. f. / incisor tooth. NA: dens incisivus. [Lot. incisus, de. la incidere = a tdia] Fiecare dintre dintii
(patru inferiori si patru superiori) care ocupa partea ante-rioara si
mediana a arcadei dentare.
INCIZIE, s. f. / incision, s. f. / incision. [Lat. incisio, -onis =
taietura, de, Ca incidere = a tola.) 1) Sectionarea chirurgica-la
metodica a tesuturilor moi, Indeosebi piele sau muschi, efec-tuata
de obicei cu *bisturiul. 2) RezultatuI acestei sectionari.
INCIZURA, s. f. / incisure, s. f. / incisura. NA: incisura, pi.
incisurae. [Lat. incisiira = tdieturd, crdpdturd, de. (a incidere =
a tdia.] Termen anatomic cu semnificatia de crestatura, crapatura,
depresiune. Ex.: i. cardiotuberozitara, i. ischiopubiana.
INCLINATIO PELVIS / inclinatio pelvis / inclinatio pelvis. [Lat.
inclinatio, -onis = apCecare, incdnare., lie. la mclinnre = a
wciina; pelvis = 6az.in.\ Pozitia Inciinata ventral a 'pelvisu-lui fata
de scheletui axial.
INCLUZIUNE, s. f. / inclusion, s. f. / inclusion. [Lat. inclu-sio,
-onis = mtemnitare, de. [a includere = a mchide, a vart in
wchisoare. (in = w; cliiudere = a mcliide).] In general, prezenta
uneia sau mai multor particule In interiorul unei struc-turi
anatomice, de obicei la nivel microscopic. V. In continu-are.
INCLUZIUNEA MOLARULUI DE MINTE / inclusion de la dente
de sagesse / impaction of the wisdom tooth. Imposibilitatea
eruptiei molarului de minte din cauza ca acesta este Inconjurat de
tesut osos maxilar.
INCLUZIUNI CITOPLASMATICE / inclusions cytoplasmiques /
deutoplasm. Ansamblu de formatiuni tranzitorii intracitoplasmatice elaborate de celula care nu apartin materiei vii, spre deosebire de organitele celulare. Se disting trei categorii: pig-menti,
produsi de rezerva si granule de secretie.
INCLUZIUNI INTRAERITROCITARE / inclusions intraerythrocytaires / intracorpuscular structure. Denumire pentru diverse
particule care pot fi observate In hematii prin microscopic optica
sau electronica. Este cazul unor fragmente nucleare (inele
Cabbot, *corpusculi Howell-Jolly), ribozomi predpitati, granule
feruginoase (siderozomi, *corpusculi Pappenheimer) sau
hemoglobina denaturata (*corpusculi Heinz). Se poate obser-va
ca o serie de particule Tsi au originea In celulele premerga-toare
eritrocitului matur.
INCOAGULABILITATE, s. f. / incoagulabilite, s. f. / incoagulability. [Lat. in = [ipsit de.; coagiilatio, -onis, de [a coagulu-re
= a wchiga, a coaguta,} Absenta coagularii sangelui, care se
obtine in vitro prin adaugare de substante anticoagulante, iar in
vivo prin administrare de medicamente de tipul 'hepa-rinei.
INCOERENTA, s. f. / incoherence, s. f. / incoherence. [Lat. in =
[ipsit de., cohaercntia = c-oeziwe., ie.gdturd strdnsd, de [a
cohaerere = a fi strans ie-gat (cum = cu; haerere = a fi pnns].]
Lipsa de continuitate In idei, In limbaj sau In actiuni.
INCOMPATIBILITATE, s. f. / incompatibilite, s. f. / incompatibility. [Lat. in = Cipsit de; compati = a fuferi impreuna cu (cum
= cu; pali = a suferi).} Intoleranta organismului fata de

530

INCONSTIENTA
un material strain. Termenul se refera de obicei la ('. sanguina (v.)
sau la i. fata de un 'transplant. 1. se manifesta Intre doi subiecti
daca unul este purtator al unui antigen, iar celalalt -al anticorpului
corespondent.
INCOMPATIBILITATE FETOMATERNA / incompatibilite foetomaternelle / f(o)etomaternal blood group incompatibility.
Stare patologica rezultata din prezenta la nivelul hematiilor
fatului a unor antigeni inexistenti la mama. Unele dintre aces-te
globule rosii tree In sangele mamei, unde se vor produce
anticorpi circulanti, capabili apoi sa traverseze placenta si sa
distruga hematiile fatului care contin antigenii respectivi. Acesti
antigeni apartin aproape totdeauna sistemul Rhesus ('factor
Rhesus). Din conflictui dintre hematiile purtatoare de factor Rh
(Rh+) si anticorpii serici anti-Rh materni rezulta 'boala hemolitica a nou-nascutului si, uneori, moartea fatului in utero (izoimunizare). Prevenirea i. f. este posibila prin injectarea la mama
de gamaglobuline anti-Rh, care vor distruge hematiile fetale
ajunse In sangele matern. Pentru evaluarea riscului de i. fm. se
dozeaza anticorpii anti-Rh materni. I. f. datorate anti-genilor
eritrocitari din sistemul ABO (grupe sanguine) sunt destui de
frecvente, dar incomparabil mai putin grave. Ele pot antrena,
totusi, un icter neonatal. 1. f. care privesc antigenii leucocitari
sunt rare si pot provoca o neutropenie usoara sau moderata a
nou-nascutului.
INCOMPATIBILITATE SANGUINA / incompatibilite sanguine /
blood incompatibility. Stare In care tranfuzia de sange de la
un subject la un alt subiect este imposibila din cauza riscului
unor accidente. De ex., un subiect apartinand grupei sanguine A
nu poate primi sange de la donatori din grupele B sau AB, care
contin globule rosii purtatoare de aglutinogen B, deoarece
aceste globule rosii vor fi aglutinate si apoi hemo-lizate de
aglutininele anti-B ale primitorului. V. grupe sanguine.
INCOMPETENT, adj., s. m. sau f. / incompetent, -e, adj., s. m.
ou f. / incompetent. [Lat. in = [ipsit de; competere = a se.
intdini w acdafi punct, a cointfide (cum = cu; petcre = a se
wdrepta spre).\ 1) Care este incapabil In plan functional. 2)
Persoana incapabila sa Indeplineasca anumite obligatii.
INCOMPETENTA CERVICALA / incompetence du col uterin /
cervical incompetence. [Lat. in = [ipsit de; competentia =
potrivire, de ia coinpetere = a se intSfni in ace[afi punct, a
coinicide, a se potrivi (cum = cu; peters = a se wdrepta spre);
cervix, -ids = gat.} Starea de insufidenta a colului uterin, care
poate determina avortui spontan. Sin.: incontinenta de col
uterin.
INCONSTIENT, adj., s. n. / inconscient, -e, adj., s. m. /
unconscious. [Lat. in = (ipsit de.; conscious, de [a conscire = a
sti bine. si scire = a sti.} I) (adj.) 1) Despre o persoana care si-a
pierdut constienta ca urmare a unei stari patologice, 2) Care se
produce independent de constiinta. Ex.: miscare i. B) (s. n.) 1)
Ansamblu de procese psihice care actioneaza asupra conduitei
umane, dar care scapa constiintei. ll) Notiu-nea de i. se afia In
centrul teoriei psihanalitice elaborate de Freud. I. este partea
psihismului latent In care intra dorintele si procesele psihologice
dinamice care, refulate In afara cam-pului constiintei, nu au
acces la instanta constient-preconstient. Desi refulate, fortele
inconstiente se manifesta totusi In unele acte ale vietii cotidiene
(lapsusuri, uitare), In vise si In simpto-mele nevrotice.
Cunoasterea fenomenelor inconstiente este ne-cesara pentru
Intelegerea si tratamentui nevrozelor. C. G. Jung a elaborat
conceptui de /'. colectiv: i. identic la toti indivizii si rezultat din
stratificarea experientelor milenare ale umanitatii.
INCONSTIENTA, s. f. / inconscience, s. f. / unconsciousness.
[Lat. in = [ipsit de; conscientia = cunoaste.re, lit la conscire =
a sti fline. si scire = a sti.} 1) Stare de privare a constientei, din
diferite cauze patologice. 2) Stare a unei persoane fara
discernamant, lipsita de judecata sau ignoranta.

INCONTINENTIA PIGMENT!
INCONTINENTIA PIGMENTI / incontinentia pigmenti / incontinentia pigmenti. Sin.: dermatita exsudativa discoida si
licnenoida cronica (v.).
INCONTINENTA, s. f. / incontinence, s. f. / incontinence. [Lot.
incontinentia = incontinenta, de, [a in = limit de., con-tinere = a
fine. [aoCaCtd, a me.nf.ine.} Incapacitatea de a con-trola
voluntar emisiunile de urina sau/si de materii fecale.
INCONTINENTA DE COL UTERIN / incontinence du col
uterin / cervical incompetence. Sin.: incompetenta cervicala
(v.).
INCOORDONARE, s. f. / incoordination, s. f. / incoordina-tion.
[Lot. in = G-psit de.; cum = cu; ordinare = a pune in ordine, de
la ordo, -inis = fir, rand.} Dificultatea sau imposi-bilitatea
coordonarii miscarilor diferitelor grupe musculare. Ex.:
*dismetrie, *hipermetrie.
INCREMENT, s. n. / increment, s. m. / increment. [Lat.
incrementum = crestere., marire,.] Crestere, sporire, alungire.
Ant.: decrement.
INCRUSTARE. Var. pentru Incrustare (v.).
INCRUSTATIE, s. f. / incmstation, s. f., entartrage, s. m. /
Incrustation. [Lat. iacrustatio, -onis = im6rilcare a ve.re.tHor
cu lenn sou marmura, de. la incrustare = a acoperi cu un strut
(in = in; crusta = crustd, coaja)} 1) Formarea de cruste. 2)
Depozitare de saruri (de calciu) In tesuturi. 3) Element pro-Letic
inserat Intr-o cavitate preparata In tesutui dur al dintelui.
INCUBARE, s. f. / incubation, s. f. / incubation. [Lat. in-ciibare
= a sta cutcat pe., a doci.} Mentinerea, un anumit timp, a unei
culturi bacteriene, a unui amestec de produse la o temperatura
adecvata si constants, Intr-un 'autoclav sau *ter-mostat. A nu se
confunda cu incubatie (v.).
INCUBATOR, s. n. / incubateur, s. m. / incubator. [Lat. incubator, -oris = c-d. care. se. cuica, de. la incubare = a sta cuicat pe., a cCoci.] Aparat pentru mentinerea optima a conditiilor
(de temperatura, umiditate etc.) necesare cresterii si dezvoltarii,
utilizat fie pentru copiii prematuri, fie pentru culturi.
INCUBATIE, s. f. / incubation, s. f. / incubation. [Lat. mcubatio, -onis = clocitui ouator, de [a incubare = a sta cuicat pe, a
cioci} Termen utilizat In patologia infectioasa pentru desemnarea perioadei de latenta cuprinsa Intre momentui infectarii unei persoane cu un microorganism patogen si aparitia
primelor semne de boala. In timpul i., concomitent cu multiplicarea si raspandirea agentului patogen, se produc o serie de
modificari In organism, iar subiectui afectat poate fi ade-sea
contagios. In general, diferiteie boli infectioase prezinta anumite
perioade, caracteristice, de i. Durata medie de i. a unei boli se
numeste ;'. medie perioada de timp maxima pana la care se
poate manifesta boala reprezinta i. maxima iar intervalul de timp
eel mai scurt ;'. minima. Daca i. depaseste intervalul de timp
obisnuit se numeste /. prelungita iar In cazul cand durata
instalarii bolii variaza, ('. variabila. V. si incubare.
INCURABIL, adj., s. m. / incurable, adj., s. m. / incurable. [Lot.
in = [ipsit de; curabilis = care se. poate. vindeca, de. ia curare
= a se. fngriji] 1) Despre o boala care nu poate fi vindecata. 2)
Un bolnav care nu poate fi vindecat (termen nerecomandat).
INCURBARE, s. f. / incurvation, s. f. / incurvation.^ [Lat. in =
in; curvare = a mdoi, de. la curvus = mdoit.] Indoire a unui os
lung, de obicei al membrului inferior, peste limitele fizio-logice, ca
urmare a unui proces patologic care Ti diminueaza rezistenta.
INDEMN, adj. / indemne, adj. / undamaged. [Lat. indemnis =
teafitr, neatins, de [a in = [ipsit de, damnum = donna.,
pie.rdere.} 1) Care nu prezinta nici un proces patologic, care nu
este infectat sau bolnav. 2) Care se afla In perfects stare.
INDEX, (1) s. m., pi. indecsi, (2) s. n., pi. indexuri / index, s. m.
/ index finger, indicator (1), index (2). [Lat. index,

INDICE CARDIAC
-icis = indiciu, sewn.] 1) Al doilea deget al mainii (NA: digi-tus
secundus manus), denumit astfel pentru ca este utilizat si pentru
a arata, a indica. Alcatuit din trei falange, i. prezinta un grad de
independenta functionala, cu rot important In pre-hensie,
deoarece se opune eficient *policelui, cu care reali-zeaza o
pensa. 2) Lista, de obicei alfabetica, pusa la InceputuI sau (mai
frecvent) la sfarsitui unei carti, cuprinzand termenii de referinta
continuti In carte sau autorii citati, cu indicarea paginilor unde se
gasesc. Sin.: indice.
INDEX MEDICUS / index medicus / index medicus. Publicatie
editata de National Library of Medicine - S.U.A., In care sunt
indexate peste 6000 de reviste medicate, In I. M. sunt publi-cate
titlurile articolelor si rezumatele acestora, In functie de subiecte si
autori, ca si adresele autorilor. V. si MEDLINE. INDICAN, s. m. /
indican, s. m. / indican. [Lot. indicum = indigo} 'Glicozid extras
din frunzele arbustului de indigo. Prin oxidarea sa rezulta un
colorant albastru. I. este produs si In organismul uman. V.
indicanurie.
INDICANURIE, s. f. / indicanurie, s. f. / indicanuria. [Lot.
indicum = indigo; gr. ouron = urina.] Prezenta indicanului In
urina. Indicanul urinar, sau indoxilsulfatui de potasiu, provine din
indol (format In intestin din albuminoide) si nu apare In urina decat
In caz de insuficienta hepatica sau de fermentatii intestinale
intense. I. poate fi un semn de obstructie intesti-nala.
INDICATOR, s. m. / indicateur, s. m. / indicator. [Lat. indi-care =
a arata.] 1) Valoare numerica obtinuta prin calcul sau utilizata ca
atare, sau orice alta data care ofera informatii can-titative sau
calitative asupra compozitiei, structurii, schimbarii In timp a unui
fenomen, ca si asupra relatiei acestuia cu alte fenomene. 2)
Substanta chimica care Tsi poate varia o pro-prietate
macroscopica, frecvent culoarea (i. de culoare], In relatie cu starea
fizica a unui sistem care o contine (;. de pH) sau de constitutia sa
chimica (;'. de reactie). INDICATOR NUTRITIONAL / indicateur
nutritionnel / nutrition indicator. Denumire pentru orice data
care, exprimata can-titativ, poate oferi informatii asupra
modificarilor conditiilor de nutritie ale unei populatii umane. I. n.
utilizati In mod curent sunt: talia, greutatea, pliul cutanat si nivelul
consumului alimen-tar pentru o serie de alimente de baza.
INDICATORI DE CALCIU / indicateurs du calcium / calcium
indicators. Substante fluorescente care fixeaza calciul. Dupa
fixarea cationului, lungimea de unda a radiatiei emise prin *fluorescenta i. de c. se modifies, din analiza acesteia fiind obti-nute
date calitative si cantitative asupra calciului celular. Cei mai
cunoscuti i. de c. sunt fura-2 si quin-2, utilizati pentru masurarea
calciului ionizat intracelular. INDICATIE, s. f. / indication, s. f. /
indication. [Lot. indica-tio, -onis = indicare. (a pre-lului), de [a
indicare = a. arata] 1) Semn sau circumstanta care pot fi utile In
precizarea ca-uzei sau tratamentului unei boli. 2) Oportunitatea
unei inter-ventii chirurgicale.
INDICE, (1, 2) s. m., pi. indici, (3) s. n., pi. indice / indice, s. m. /
index. [Lat. index, -ids = indiciu, semn.} 1) Cifra, litera sau simbol
literal asezate la dreapta (mai frecvent) sau la stanga (mai sus sau,
frecvent, mai jos) unui simbol, unei litere sau unui numar, carora Ie
precizeaza Intelesul sau valoa-rea. 2) Sin. cu indicator (1). 3) Sin.
cu index (2). INDICE APGAR / indice d'Apgar / Apgar score.
[Virginia
Apgar, aneste.z.ist american, 1909-1974.] Sin.: scor Apgar (v.).
INDICE CARDIAC / index cardiaque / cardiac index. "Debit
cardiac (In 1/min) raportat la metru patrat de suprafata corpo-rala.
In mod normal, i.e. este cuprins, In medie, Intre 3,1 si 3,8 l/min/W.

531

INDICE CARDIOTORACIC
INDICE CARDIOTORACIC / index cardiothoracique / cardio-.
thoracic ratio. RaportuI diametrelor transversale maxime ale
umbrei cardiace si ale peretelui toracic masurate pe un cliseu
radiografic de fata (In plan frontal). Normal, i. c. nu depaseste
1/2. Sin.: raport cardiotoracic.
INDICE DE COAGULABILITATE / indice de coagulabilite /
coagulability index. Cifra care exprima rezultatui testului de
toleranta la heparina in vitro (coagulabilitate sanguina). Este
obtinut Tmpartind timpul de coagulare al martorului prin eel al
padentului. Cand cei doi timpi sunt egali, i. de c. este 1 (normal).
I. de c. este supraunitar in hipercoagulabilitate si sub-unitar In
hipocoagulabilitate.
INDICE COLORIMETRIC / index colorimetrique / color index.
Se exprima prin concentratia de hemoglobina (procente fata de
normal) raportata la numarul de eritrocite (procente fata de
normal). Reprezinta, ded, cantitatea de hemoglobina pe eritro-cit.
Valoare normala: 0,9-1,0.
INDICE DE CONCENTRATIE / index de concentration / concentration ratio, RaportuI dintre concentratia urinara si cea
plasmatica a unei substante.
INDICE DE GRAVITATE / indice de gravite / severity index.
Cifra care permite estimarea severitatii starii unui bolnav spitalizat Intr-un serviciu de reanimare, oricare ar fi cauza internarii.
Pentru calcularea i. de g. se iau In considerare 34 de para-metri
dinici si de laborator, repartizati In opt sectoare: neurologic,
cardiovascular, respirator, gastrointestinal, renal, metabolic,
hematologic si infectios. Fiecare rezultat este notdt de la 0 la 4,
In functie de anvergura abaterii de la normal. Acest i. permite
evaluarea riscului de mortalitate In functie de tulbu-rarile acute
observate la bolnav. Sin.: indice Knaus.
INDICE ICTERIC / icterus index / icterus index. Sin.: icterus
index (v.).
INDICE KNAUS / indice de Knaus / Knaus' index. Sin.:
indice de gravitate (v.).
INDICE LEWIS / indice de Lewis / Lewis' index. [Sir Thomas
Lewis, cardwipg e.ng[e.z, 1SS1-1945.] In electrocardiografie, i.
obtinut conform relatiei: (R,S3)-(R,S,), In care amplitudinea
undelor R si S este data In milimetri. 0 valoare mai mare de 18
mm indica o hipertrofie ventriculara stanga, In timp ce o valoare
mai mica de -15 sugereaza o hipertrofie ventriculara dreapta.
INDICE DE MASA CORPORALA / index de masse corpo-rale /
body mass index. Sin.: indice Quetelet (v.),
INDICE MITOTIC / index mitotique / mitotic index. Numarul de
celule In *mitoza Intr-un tesut, la o mie de celule observate.
INDICE DE MORBIDITATE / index de morbidite / morbidity
ratio. Procentajul de bolnavi, pentru o anumita boala, In raport cu
populatia totala a unei regiuni sau'a unui grup particular:
copii, adu'ti, bolnavi spitalizati.
INDICE DE MORTALITATE / index de mortalite / death rate.
Procentajul de decese In cazul unei anumite boli, raportat la
numarul total de decese sau la populate unei regiuni.
INDICE PARODONTAL / indice parodontal / periodontal index.
Coefident cu valori de la 0 la 8, care traduce starea
*parodontiului fiecarui dinte. Se calculeaza o medie, care rezulta
din divizarea sumei obtinute prin notarea fiecarui dinte la
numarul de dinti examinati.
INDICE PICNOTIC / index pycnotique / pyknotic index. Se
utilizeaza Indeosebi In citologia vaginala exfoliativa si reprezinta
procentajul de celule cu nudeu picnotic (*picnoza). I. p. permite,
cu aproximatie, aprecierea functiei estrogenice ovariene.
INDICE PIGNET / index de Pignet / Pignet's formula. [Maurice
Charles Joseph I'ignet, medic militar francez, n. 1871.]
Greutatea (In kg) plus perimetrul toracic (In cm) ma

532

INDOLOR
surate In cursul expirului, suma care se scade din valoarea
Inaltimii (In cm). Valoarea optima este 10 si atesta robustete.
Sin.: indice de robustete.
INDICE QUETELET / index de Quetelet / Quetelet's index.
[Lambert Adolphe Jacques Quelolet, naturalist si matenatidan Belgian, Cjand, profwor [a 'Brunettes, 1796-1S74.] I.
obtinut prin raportui dintre masa corporala (M), exprimata m
kilograme, si patratui taliei (T), exprimat In metri: M/T2. I. Q. ar
reflecta fidel compozitia corporala a unui subiect. Valoarea sa
normala este cuprinsa Intre 20 si 25 la femeie si 20-24 la barbat.
Sin.: indice de masa corporala.
INDICE DE ROBUSTETE / indice de robusticite / Pignet's
formula. Sin.: indice Pignet (v.).
INDICE SISTOLIC / index systolique / stroke index. Volumul de
sange expulzat de fiecare ventricul cardiac, la fiecare con-tractie,
pe metru patrat de suprafata corporala. I. s. are valoarea medie
normala de 30 pana la 50 ml.
INDICE SOKOLOW-LYON / indice de Sokolow-Lyon /
Sokolow-Lyon index. \Sokolow; James Alexander Lyon,
medie
amencan,
'Washington,
1SS2-1955.}
In
electrocardiografie, i. obtinut conform relatiei: RVg+SV,. Se
calculeaza In milimetri, pe derivatiile precordiale. 0 valoare mai
mare de 35 mm indica o hipertrofie ventriculara stanga.
INDICE TERAPEUTIC / index therapeutique / therapy index.
Sin.: coefident terapeutic (v.).
INDICE TUBERCULINIC / index tuberculinique / tuberculin
index, tb index. ProcentuI de subiecti cu reactii pozitive la
tuberculina, In cadrul unei varste date.
INDIGESTIE, s. f. / dyspepsie, s. f., mauvais digestion / indigestion. [Lot. indigestio, -onis = indigestie., de. la in = [ip-sit
de., digestio, -iinis = descrie.re., diviziune a und idei pc
puncte., de, la digerere = a duce. in parti dife.ri.te, a descompuM (dis = se-pamt de.; gerere = a duce, a purta).] Digestie incompleta sau imperfecta, Insotita de obicei de unui sau mai
multe din urmatoarele simptome: greata, voma, senzatie de
Jena sau presiune In epigastru, regurgitatie acida, acumulare de
gaze In tubul digestiv,
INDIGO, s. n. / indigo, s. m. / indigo. ['PoTtughe.za indico, din
(at. indicum = indigo.] Substanta albastra din diferite leguminoase sau din alte plante; se obtine si sintetic. Uneori se
elimina prin transpiratie si urina.
INDIVIDUALITATE, s. f. / individualite, s. f. / individuality. [Lot.
individujtas, -atis = indwiz,ibi[itate, de. la individuus =
mdwiz.iM (in = Cipsit de.; dividers' = a imparti).] 1) Caracteristica esentiala a vietii, care este reprezentata prin indivizi
biologici. 2) Originalitate si particularitati proprii unei persoane,
indusiv In plan morfofiziologic. 3) Subiect care se distinge de
ceilaiti prin personalitatea sa.
INDIVIDUALIZARE, s. f. / individualisation, s. f. / individualization. [Lat. indJvidiius = indiiwifiili de. la in = iipsit (it, dividere
= a imparti.] Principiu exprimat In medidna prin aforismul ,,nu
exista boli, ci bolnavi", care pune In evidenta di-ferentele
individuale. Tendintele de tehnidzare a medicinei si
depersonalizare a relatiei medic-padent contribuie la neglijarea
individualize) rii.
INDOL, s. m. / indole, s. m. / indole. Produs rezultat din
putrefactia *triptofanului (realizata de catre enzimele bacteriene). 0 parte din aceasta substanta chimica este reabsorbita la
nivelul mucoasei intestinale, urmand un ciclu enterohepatic si
transformandu-se In indoxil.
INDOLENT, adj. / indolent, -e, adj. / indolent, [[at. indolens, -en
(is = inse.nsifiil (a du.re.re., de. la in = Iipsit dt, dolens, -end's =
dureros.] Sin.: indolor (v.).
INDOLOR, adj. / indolore, adj. / indolent, [[at. indolorius =
nedweros, de. la in = Iipsit ds, dolor, -oris = dwrere.} Care

INDOMETACINA
este nedureros. Uneori se utilizeaza si termenul indolent
(nerecomandat). INDOMETACINA, s. f. / indometacine, s. f. /
indomethacin.
(DCI) Medicament antiinflamator, antipiretic si analgezic.
INDUCTOR, s. m. / inducteur, s. m. / inductor, [fat. inductor,
-oris = csl can introduce., de la inducere = a duct in, a
introduce, (in = in; ducere = a duce).] 1) Substanta care are
proprietatea de a declansa sau/si fadlita un proces biologic, o
reactie chimica. Ex.: unii produsi chimici care dedan-seaza
anestezia generala. Proprietatea unei astfel de sub-stante. 2) In
embriologie: zona a embrionului ale carei celule vor comanda
dezvoltarea si diferentierea diferitelor tesuturi si organe. 3) 7n
genetica: substanta elaborate) de genele reglatoa-re, capabila
sa inhibe actiunea represorilor, permitand astfel sinteza ARN
mesager si a proteinelor.
INDUCTIE, s. f. / induction, s. f. / induction. [Lat. inductio,
-onis == introducere., de la mducere = a duce. in, a introduce.
(in = in; ducere = a duce.).] 1) Stadiu al anesteziei generale In
timpul caruia Incepe adormirea: se obtine prin diverse mijioace
(barbiturice, eter etc.). 2) Fenomen ontogenetic con-stand in
diferentierea tisulara provocata sub influenta unei zone vecine din
embrion, cu Insusiri de ,,organizator". 3) Adminis-trarea
chimioterapiei de atac In cancer In scopul inducerii unei
-remisiuni.
INDUCTIE ENZIMATICA / induction enzymatique / enzyme
induction. Accelerarea activitatii anumitor enzime tisulare, Indeosebi hepatice, consecutiva administrarii unor substante inductoare, de natura medicamentoasa.
INDURATIE, s. f. / induration, s. f. / induration. [Lat. indura-iio,
-onis = intarire, de. (a indurare = a mtan (in = in; durus = tare.,
dur).] Intarirea unui tesut sau organ In urma unei infla-matii, prin
formarea de tesut conjunctiv fibros.
INEL KAYSER-FLEISCHER / anneau de Kayser-Fleischer /
Kayser-Fleischer ring. [Lat. {inellas = ineiuf; Bernhard
Kayser, oftaimolog gennan, Stuttgart, 1S69-19S4; Bruno
fleischer, oftaimolog german, profesor (a 'Eria.nge.n, 18741965.} Cere de culoare alb-galben-verzuie la limita limbului
sclerocor-nean, mai evident la examinarea cu lampa cu fanta,
format prin depunerea unor mari cantitati de cupru In membrana
bazala posterioara Descemet a corneei, caracteristic In *degenerescenta hepatolenticulara.
INEL SCHATZKI / anneau de Schatzki / Schatzki's ring. [Lat.
aaellus = indus; Richard Schatzki, radiolog ame.ric.an, n.
1901.] Stenoza circulara regulata a esofagului inferior deasupra
unei *hemii hiatale. I. corespunde unui diafragm acoperit de
mucoasa esofagiana pe fata sa superioara si de mucoasa gastrica pe cea inferioara. Cu etiopatogenie necunoscuta, i. S. poate
determina disfagie.
INEL SCHWALBE / anneau de Schwalbe / Schwalbe's ring. [Lat.
cinelliis = ineius; Gustuv Albert Schwalhe, anatomist si fizioiog
german, profesor de. histologie. ia Leipzig, apoi profesor de
anatomic (succ&siv) ia Jena, 'Konigsbe.rg si Strasbourg, 18441916.} Formatiune inelara la periferia *corneei, care marcheaza
terminarea 'membranei Descemet. Reper important in
'gonioscopie.
INELE CABOT / anneaux de Cabot / Cabot's ring bodies. [Lat.
anellus = inefuf; Richard Clurke Cabot, medic ame.ri-can,
'Boston, 1S6S-1939.] Se observa In *diseritropoieze si In unele
anemii hemolitice. V. incluziuni intraeritrocitare.
INERTANTA, s. f. / inertance, s. f. / inertance. [Lat. iners,
-ertis = incapa6u, lines, inactiv, de. [a in = iipsit de,, ars, artis =
pricepere.[ Marime analoga *impedantei de autoinductie, intrand
In expresia impedantei pe care un sistem vascular o prezinta la
trecerea sangelui.

INFARCT MIOCARDIC
INERTIE, s. f. / inertie, s. f. / inertia. [Lat. inertia = [ance-zeaia,
tranddvie, inertie., de ia iners, -ertis = incapa6il, [enes, inactiv
(in = [ipsit de; ars, artis = pricepe.re.).] 1) Rezistenta fata de o
forta care tinde sa imprime o miscare. 2) /. men-tala: bradipsihie
(v.). 3) /. utenna: atonie uterina, absenta con-tractiilor fibrelor
musculare uterine. 4) Moliciune, torpoare, incapacitate de
actiune.
INERVATIE, s. f. / innervation, s. f. / innervation. [Lot. in = in;
nerviv, = ligament, tendon, neni.] Distributia nervilor Intr-un organ
sau Intr-o regiune din organism.
INFANTICID, s. n. / infanticide, s. m. / infanticide. [Lat. inffins,
-ntis = copit; caedere = a omort} Udderea unui fat nascut la
termen sau aproape de termen, care s-a nascut viu si a respirat
(*dodmazie), indiferent daca a fost sau nu via-bil.
INFANTIL, adj. / infantile, adj. / infantile. [Lat. infantilis, de [a
infans, -ntis = copii.} Care se refera sau care corespunde
perioadei copilariei, ori prezinta asemanari cu aceasta. Ex.:
comportament i., stomatologie i.
INFANTILISM, s. n. / infantilisme, s. m. / infantilism. [Lat. infantilis,
de [a infans, -ntis = copi[; -ism.} Stare a unui adult care prezinta o
serie de caracteristici fizice si psihologice pro-prii copilariei: talie
mica ("nanism), dezvoltare insufidenta a organelor sexuale,
absenta caracterelor sexuale secundare si, frecvent, arieratie
mentala. I. este asociat adesea unor boli sau sindroame
endocrine. In functie de etiopatogenie, se des-criu o serie de
tipuri de i.: i. distiroidian, i. genital, i. hipofizar, *i. intestinal, i.
mixedematos, i. renal, *i. tardiv de tip Gandy, i. tiroidian.
INFANTILISM CELIAC / infantilisme coeliaque / c(o)eliac infantilism. Sin.: boala celiaca (v.).
INFANTILISM INTESTINAL / infantilisme intestinal / intestinal
infantilism. Sin.: boala celiaca (v.).
INFANTILISM TARDIV DE TIP GANDY / infantilisme tardif type
Gandy / Candy's disease. [Charles Gandy, chirurg francez,
1S72-1943.} Sin.: boala Gandy (v.).
INFANTILONANISM, s. n. / infantilonanisme, s. m. / infantile
dwarfism. [Lat. infantilis, de. ia infans, -ntis = copii; gr. imnos,
Cat. nanus = pitic; -ism.] Termen propus pentru aso-derea
*nanismului, In general armonios, cu *infantilismul genital.
INFARCT, s. n. / infarctus, s. m. / infarct. [Lat. infartus, de ia
infarcire = a umple, a Indesa (pe-ntru ca, [a nivelui infarc-tuiui,
fesuturile, par infiltrate si umftate).] Focar circumscris de necroza
ischemica, cu sau fara infiltratie sanguina, deter-minat de
obliterarea unei artere la nivelui unui viscer. Procesul de formare
a unui i. se numeste 'infarctizare. V. In continu-are infarct
intestinal, infarct miocardic, infarct pulmonar.
INFARCT INTESTINAL / infarctus de I'intestin / intestinal
infarction. Hemoragie produsa In grosimea tunicilor intestinale
din cauza obliterarii unei artere sau a unei vene mezenterice.
Rezulta un i. hemoragic Insotit de un sindrom de "ocluzie intestinala si de iritatie peritoneala cu prognostic grav.
INFARCT MIOCARDIC / infarctus du myocarde / myocardial
infarction, myocardial infarct. Alterare macrosoopica a unui
perete cardiac, de origine ischemica (indiferent de mecanism),
constand din necroza miocardica si, ulterior, din scleroza si
afectand o suprafata parietala egala cu eel putin 2 cm 2. Leziunea
anatomopatologica reprezinta, In marea majoritate a cazurilor, un
accident major al aterosclerozei coronariene. Se manifesta, de
obicei, clinic printr-o criza de 'angina pectorala extrem de intensa
si rebela la tratament, uneori poate aparea fara nici o
simptomatologie anterioara, sau cu semne dinice discrete.

533

INFARCT PLACENTAR
INFARCT PLACENTAR /,infarctus placentaire / placentar
infarction. Leziune degenerativa a *placentei, consecutiva unor
alterari vasculare. Se prezinta sub forma unor leziuni multiple
rotunjite, initial de culoare rosie, iar ulterior albe, prin invazia
*fibrinei.
INFARCT PULMONAR / infarctus pulmonaire / pulmonary
infarction. *1. rezultat prin obliterarea unei ramuri a arterei
pulmonare cu un cheag sanguin. Se produce o leziune parenchimatoasa cu infiltratie si cu *transsudat, fara fenomene septice.
INFARCTECTOMIE, s. f. / infarctectomie, s. f. / infarctectomy. [1^. etimo[ogia termenului infarct; gr. ektome = e?(cizie.[
Rezectia unui *infarct.
INFARCTIZARE, s. f. / infarcissement, s. m. / infarction. [1^.
itmoloqici tt.rmwuiw infarct.] Formarea si extensia unui
*infarct la nivelul unui organ, ca urmare a unei obstructii arte-riale,
de regula printr-un 'trombus sau *embolus.
INFECTIE, s. f. / infection, s. f. / infection. [Lat. iafectus, de la
inficere - a strica, a otrdvi.] Patrunderea m organism a unui agent
patogen (virus, bacterie, duperca, parazit) capa-bil sa se multiplice
si sa induca leziuni anatomopatologice. In caz contrar, organismul
este doar *purtator de germeni. I. se poate Insoti de manifestari
dinice variabile, 'in functie de ger-men si de forma de boala (/'.
patentS). Alteori lipseste orice manifestare, i. fiind denumita, 'in
aceasta alternativa, oculta sau inaparenta. V. si infectie latenta,
infestare.
INFECTIE FOCALA / infection focale / focal infection. Focar
circumscris de i. microbiana, de la nivelul caruia germenii tree
periodic In circulate, determinand diverse manifestari la dis-tanta.
Localizarile cele mai frecvente ale i. f. sunt: amigdalele,
sinusurile nazale, tesutui periodontoidian, prostata etc. Prin teoria i. de focar s-a Incercat explicarea unor procese patologi-ce.
Sin.: infectie de focar.
INPECTIE DE POCAR / infection focale / focal infection. Sin :
infectie focala (v.).
INFECTIE LATENTA / infection latente / latent infection. 1)
Stare patologica care regrupeaza semnele si simptomele
cauzate de invadarea unui organism de catre un agent microbian (bacterie, virus, ciuperca, parazit). De obicei, termenul este
folosit In cazul In care agentui microbian este patogen, iar i.
determina o boala infectioasa. 2) Invadarea (propriu-zisa) a
organismului de catre un agent microbian, patogen sau nu.
INFECTIE NOSOCOMIALA / infection nosocomiale / nosocomial infection. I. care apare dupa 72 de ore de la internarea
unui pacient m spital (absenta 'in momentui intemarii). Personalul spitalicesc poate fi, de asemenea, afectat de i. n.
INFECTIE OPORTUNISTA / infection opportuniste / opportunistic infection. I. determinata de un germen care de obicei
este putin agresiv, dar care devine virulent si capabil sa produca
grave complicatii cand se dezvolta la un bolnav In stare de
deficienta imunitara. Ex. relevant: infectiile oportuniste din cadrul
SIDA.
INFECTIE POST-PARTUM / infection postpartum / postpar-tum
infection. Cauza frecventa de mortalitate materna, In special
prin endometrite complicate de abcese pelviene, peritonite sau
tromboflebite pelviene. Agentii etiologici eel mai des Intal-niti sunt
streptococii de grup B si asocierile aero-anaerobe, E. coli si
Staphilococcus aureus.
INFECTIE PUERPERALA / infection puerperale / puerperal
infection. I. invaziva In organismul matern aflat In perioada de
'lenuzie, determinata de un germen patogen si avand ca punct
de plecare zona placentara. I. p. se manifesto sub forme locale,
regionale sau generale.
INFECTIE RECURENTA HIPERIMUNOGLOBULINICA E /
infection recurrente hyperimmunoglobulinique E / hyper534

INFILTRAT ASSMANN
immunoglobulin E-recurrent infection. Sin.: sindrom JobBuckley (v.).
INFECTIE VINCENT / infection de Vincent / Vincent's infection,
acute necrotizing ulcerative gingivitis, [/can Hyacinthe
Vincent, 6acteri.oiog fi epufemw[og francez, profesor to. 'Paris,
1862-19SO.] Gingivita necrozanta ulcerativa acuta de etiologie
fuzospirilara, asociata cu ulceratia papilelor si marginilor, alaturi
de adenopatie si *halitoza. Sin.: angina Vincent.
INFECTII ALE PROTEZELOR ARTICULARE / infections des
protheses articulaires / infections of articular prostheses. I.
p. a. este dobandita eel mai adesea intraoperator sau ime-diat
postoperator, iar debutui clinic poate fi acut (In infectiile cu
Staphylococcus aureus, streptocod piogeni, bacili enterici) sau
insidios (stafilococi coagulazo-negativi, difteroizi). In lichidul
sinovial se observa *pleiocitoza cu predominanta polimorfonuclearelor neutrofile.
INFECTII VULVOVAGINALE / infections vulvovaginales /
vulvo-vaginal infections. I. de natura diversa ale vulvei si
vaginu-lui. Cele mai frecvente trei i. v. sunt vaginita bacteriana,
*can-didoza si *tricomoniaza. I. v. constituie factori de rise pentru
transmiterea, sexuala a HIV, nasterea prematura si infectia cu
anaerobi a tractului genital superior.
INFECTIOS, adj. / infectieux, -euse, adj. / infectious, infective.
[Lot. infectiifi, de. la inficere = a. strv.a, a otrdvi.}
1) Care produce o infectie sau o poate transmite. Ex.: agent i.
2) Care este consecinta unei infectii. Ex.: boala i.
INFECTIOZITATE, s. f. / infectiosite, s. f. / infectiosity. \Lat.
infectus, de (a inficere = a strita, a. otrdvi] Capacitatea unui
germen de a patrunde Intr-un organism, de a se mentine si de a
se transmite la un alt organism.
INFERTILITATE, s. f. / infertilite, s. f. / infertility. [Lat. m = [ipsit
de.; fertilitas, -atis = rocfnicie, fe.rtiUta.te, de la fertilis =
Toditor.} Imposibilitatea femeii de a concepe un fat viabil. Nu
este sin. cu sterilitate (v.).
INFESTARE, s. f. / infestation, s. f. / infestation. [Lat. infestare = a
strica, a dwastai de la infestus === dufmanos} Termen care,
pana recent, desemna patrunderea unui parazit In organismul
gazdei, prin analogie cu termenul de Infectie, care se referea la
virusuri si bacterii. In prezent, termenul i. este folosit numai
pentru artropodele ectoparazite, eel de infectie fiind utilizat atat
pentru virusuri si bacterii, cat si pentru paraziti. Var: infestatie.
INFESTATIE. Var. pentru infestare (v.).
INFIBULATIE, s. f. / infibulation, s. f. / infibulation. [Lat.
infibulnre = a prinde cu o agrafa, de la in = in, fibula =
cingatoare, Centura.} Operatie practicata In unele tari, de unele
eInii, cu scopul de a suprima coitul. Vizeaza In primul rand
femeia, i. constand In acest caz In aplicarea unui inel meta-lic ce
traverseaza labiile mari si mid. La barbat inelul se aplica la
nivelul preputului.
INFILTRAT, s. n. / infiltrat, s. m. / infiltrate. [J~r. infiltrat, din [at.
medievala fillnim, cu engine in (imjja franciior sta.. Ijiliti in Cjaiia
futir = fetru, posCa.} 1) Termen utilizat In radio-logie pentru
desemnarea unei opacitati pulmonare al carei diametru nu
depaseste cativa centimetri. I. poate fi neomo-gen, fara o
delimitare neta, sau dens, omogen si bine delimi-tat. 2) In
anatomia patologica, termenul desemneaza invadarea unui tesut
sau a unui organ de catre celule de tipuri diverse, Indeosebi de
natura inflamatorie sau tumorala, ca si de catre lichide organice.
INFILTRAT ASSMANN
/
infiltrat
rond
d'Assmann /
Assmann's infiltrate. [Herbert Assmann, medic german, profesor de policlinics, medicala. la Leipzig, apoi la l^onigsberg,
18S2-19SO.} Opacitate pulmonara rotunda, vizibila radiologic,
de dimensiuni variate, localizata frecvent la nivelul lobilor pul-

INFILTRATIE
monari superiori. Corespunde unei alveolite exsudative tuberculoase, cu tendinta la cazeificare si delimitare.
INFILTRATIE, s. f. / infiltration, s. f. / infiltration. [J~r. infiltration, dm [at. medievaia filtrum, cu origine in limbo fran-ciior
sta6iti.f:i in Qalia filtir = fetru, pdsld.} 1) Introducerea prin
punctie, la nivelul unui tesut, a unui medicament 'in can-titate
mai mare, In vederea unei resorbtii indelungate. 2) Di-fuziunea
uau acumularea In tesuturi sau celule a unor sub-stante care In
mod normal nu sunt constiente In acestea, sau acumularea In
exces a unor substante sau chiar celule care reprezinta
componente normale. In functie de natura substantei difuzante
sau acumulate se disting i. adipoasa, i. calcaroasa, i. cu
glicogen, i. cu limfodte, i. sanguinolenta, i. seroasa etc.
INFIRM, s. m. / infirme, s. m. / invalid. [Lot. infirmus = slab, /dnf
forf.a,] Persoana afectata de o infirmitate.
INFIRMIER, s. m. sau f. / infirmier, s. m., infirmiere, s. f. /
nurse, [fr. infirmier, din [at. infirmus - slab, ford forta\ Termen
cu semnificatie diferita, In functie de sistemul sanitar. In tara
noastra, i. reprezinta persoana care acorda Ingrijiri ele-mentare
la patui bolnavului (ex.: igiena, hranirea si Insotirea bolnavului).
In Franta, termenul este echivalentui asistentului medical (din
sistemul nostru sanitar), iar In Anglia se foloseste termenul
nurse. V. si nursa, nursing.
INFIRMERIE, s. f. / infirmerie, s. f. / infirmary. [Tr. in-firmisrif-,
din [at. infirmus = slab, fdra forfa.} Incapere dotata cu paturi, in
care sunt retinuti bolnavii cu afectiuni usoare.
INFIRMITATE, s. f, / infirmite, s. f. / physical dysability, infirmity. [Lot. infirmitas, -alis = slafiiciune., de [a infirmus = slab,
fora forfa,] Alterare permanenta si grava a unei functii din
organism, de origine congenitala sau dobandita (consecu-tiv
unei boli sau unui traumatism). /. multiple reprezinta altera-rea
mai multor functii consecutiv aceleiasi boli sau aceluiasi
accident. /. succes/Ve reprezinta i. care pot aparea dupa boli sau
accidente diferite. V. si invaliditate, handicap.
INFLAMATOR, adj. / inflammatoire, adj. / inflammatory. [Lot.
inflammare = c da foe, de. la in = in, flamma = flacOrtt} Care
determina "inflamatia sau este asociat cu aceasta.
INFLAMATIE, s. f. / inflammation, s. f. / inflammation. [Lot.
inflammatio, -onis = aprindere, wflania^it, de. la inflammare =
a da foe (in = in; flamma = fiacara).} Ansamblul reactiilor locale
ale organismului ca urmare a unei agresiuni de origine diversa:
bacteriana, virala, antigenica, chimica, fizica. I. este insotita
adesea de manifestari generale si poate fi acuta, sub-acuta si
cronica. I. constituie un complex de simptome, si nu o boala. Se
traduce, de regula, prin patru simptome, descrise de Celsus:
rubor, tumor, calor si dolor. Aceste simptome sunt acompaniate
de durere si alterarea functiilor regiunii afectate. 1. se manifesta
initial prin fenomene vasomotorii (hiperemie locala, edem), apoi
celulare (diapedeza leucodtara, mobilizarea celulelor locale si
metamorfoza lor) si tisulare (proliferarea fibroblastelor,
cicatrizare - In cazul inflamatiei proliferative sau productive).
Reactia inflamatorie implica fenomene imunologi-ce, mediatori
chimici (*histamina, *kinine, *prostaglandine, *leu-cotriene). In i.
creste VSH-ul, concentratia fibrinogenului, pro-teina C reactiva si
diverse glicoproteine. Proces de aparare a organismului, i. poate
evolua astfel meat sa necesite adminis-trarea de medicamente
antiinflamatorii steroidiene sau non-steroidiene. Au fost descrise,
clasic, multiple tipuri de i., In care se regasesc In proportii
variabile caracteristicile generale, cu o serie de particularitati
Indeosebi In privinta fenomenelor tisulare. Pentru denumirea i.
se utilizeaza sufixul -ita: apendi-cita, flebita sau denumiri
specifice (pneumonie).
INFLEXIUNE, s. f. / inflexion, s. f. / inflection, inflexion. [Lat.
inflexio, -onis - indom, aptecare, de [a inflectarc = a indoi
inilunIni (in = in; flectere = a ttldfi).} 1) Schimbare brusca

INFUNDIBULECTOMIE
a accentului In vorbire sau a tonului vocii. 2) Indoire, curbare a
unui organ. Ex.: /. osoasa, fractura incompleta, cu Indoirea osului.
INFLUENZA, s. f. / influenza, s. f. / influenza, {ltd. influenza, cu
origine wcertd: [at. infliiere = a curge, sau "influenf.a" nefastd a
aftrilor, care erau wwiderati m 'Evut 9{ediu drept cauzd a 6o[ii.\
Sin.: gripa (v.).
INFLUX NERVOS / influx nerveux / nervous influx. [Lat.
influxus, de la influcre = a curge in, a se varsa in (in = in;
fluere = a curge); nervus = nerv.] Propagarea excitatiei la nivelul
fibrei nervoase, constand dintr-o unda de 'depolarizare care se
transmite de-a lungul membranei axonale. Energia necesara
deplasarii acestei unde nu se datoreaza stimulului, ci este
furnizata pe masura ce mesajul avanseaza. In con-secinta, natura
mesajului nervos nu este afectata de intensi-tatea stimulului, dar
aceasta din urma codifica frecventa exci-tatiilor In fibra nervoasa.
1. n. se manifesta prin succesiunea *potentialelor de actiune, care
constituie suportui sau fizic. V. si conductie saltatorie.
INFORMATIE, s. f. / information, s. f. / information. [Lat. informatio, -onis = plan, reprezen tare, instruire, de. la informare
= a da o forma, a reprezenta si forma -= forma.} 1) Termen de
larga circulatie dupa aparitia ciberneticii ca forma particu-lara si
specifica de legatura Intre sisteme si procese materiale. 2) In
informatica, i. reprezinta un element de cunoastere care poate fi
codificat pentru a fi conservat (pastrat, stocat), tratat (prelucrat,
procesat) sau comunicat. Cantitatea de i. reprezinta masurarea
cantitativa a incertitudinii unui mesaj In functie de gradul de
probabilitate al fiecarui semnal component al mesajului respectiv.
3) in sensul eel mai specific al teoriei comu-nicatiei (C.
Shannon): marime care masoara incertitudinea de-terminata prin
emisia unui mesaj si calculabila conform ecua-tiei lui Shannon.
Obs.: I. nu este nici materie (dar este sto-cata pe un sistem
material) si nici energie (dar este necesara energie pentru
conservarea, prelucrarea sau transmiterea sa). Ea masoara
gradul de determinare a unui sistem V. si redun-danta.
INFORMATIE GENETICA / information genetique / genetic
information. Cantitatea de determinare pe care o poarta un
mesaj genetic.
INFRACLINIC, adj. / infraclinique, adj. / subclinical. {Lat. infra
= sub, gr. klinikos = referitor [a pat, de [a kline = pat.] Care nu
provoaca o manifestare clinica si nu poate fi relevat prin
examene de laborator.
INFRALIMINAL, adj. / infraliminaire, adj. / subliminal. [Lat.
infra = sub, limmarisi de la limen, -minis = prog.] Inferior
pragului de perceptie sau de reactie (Indeosebi cu referire la un
stimul).
INFRALIMINAR. Var. pentru infraliminal (v.).
INFRAROSU, adj. / infrarouge, adj. / infrared. [Lat. infra = su6;
roseiis = rosu, trandafiriu. ] Radiatii electromagnetice cu
lungimea de unda imediat superioara rosului. Determina efect
caloric, aplicabil In medicina.
INFRASUNET, s. n. / infrason, s. m. / infrasound. [Lat. infra =
su6; sonitiis = sunet.] Vibratie acustica cu frecventa mai mica de
16 Hz, inaudibila de catre urechea umana. V. si ultra-sunet.
INFUNDIBUL, s. n. / infundibulum, s. m. / infundibulum. NA:
infundibulum, pi. infundibula. [Lat. infundibulum = pSirM.}
Once parte a unui organ In forma de palnie.
INFUNDIBULECTOMIE, s. f. / infundibulectomie, s. f. / infundibulectomy. [Lat. infundibulum = pd[nie; gr. ektome =
e.vi.zie.] Excizie, sub circulatie extracorporeala, a hipertrofiei
musculare a infundibulului din ventriculul drept, In cursul curei
chirurgicale a cardiopatiilor congenitale cu obstacol subvalvu-lar
al caii pulmonare (ex.: In "tetralogia Fallot).

535

INFUNDIBULOTOMIE
INFUNDIBULOTOMIE, s. f. / infundibulotomie, s. f. /
infundibulotomy. [Lot. mfundibulum = p&Inie, gr. tome =
taiere, secfiune, de la temnein = a tdia,} Sectionarea infundibulului arterei pulmonare sau a valvulelor pulmonare, executata izolat sau combinat. Permite accesul In ventriculul drept.
Este utilizata 'in special pentm realizarea *infundibulectomiilor si
pentru realizarea comunicarilor interventriculare.
INFUZIE, s. f. / infusion, s. f. / infusion. [Lot. infusio, -onis, de
(a infimdere = a varsa in (in = in; fuadere = a vdrsa).] Solutie
apoasa obtinuta din produse vegetale mentinute un timp 'in
contact in apa fierbinte, aproape de fierbere.
INFUZORI, s. m. pi. / infusoires, s. m. pi. / infusoria. ['Deoarece
apar in infuzii (iat. infusio, -onis), dupa. e\punerea la aer]
Protozoare caro au corpul acoperit de cili vibratili, cu ajutorul
carora se deplaseaza. I. prezinta doua nuclee: un macronucleu
vegetativ si un micronucleu reproductiv. Cea mai mare parte a i.
traiesc In aer liber, unii, Insa, sunt paraziti ai mamiferelor si
omului. Ex.: Balantidium coli.
INGESTA, s. f. pi. / ingesta, s. m. pi. / ingesta. [Lot. inges-tiim,
de id ingerere = a duce in (in = in; gcrere = a. purta).} Denumire
generala, In Iat., a tuturor alimentelor solide sau lichide ingerate.
INGESTIE, s. f. / ingestion, s. f. / ingestion. [Lot. ingestio, -onis
= ingerare, de [a ingerere = a duc-e in (in = m; gerere = a
purta).} ActuI de introducere pe cale bucala si Inghitire, dupa
mestecare, a hranei, a bauturilor, a unor medicamente sau uneori
(de regula accidental) a unor substante necomesti-bile on toxice.
INGHINAL, adj. / inguinal, -ale, -aux, adj. / inguinal. \Lat.
ingiien, -inis = stingHia pitwruiui.} Care apartine regiunii inghinale
(stinghiei), care este localizat In aceasta regiune. Ex.:
nernie i., ganglioni i.
INGINERIE GENETICA / ingenierie genetique, genie gene-tique
/ genetic engineering. \Lat. ingenium = spirit, inteli-ginta; gr.
genetikos = propriu unei genera^ii, de [a genos = neam, urmaf,
generafie.} Domeniu al geneticii, dedicat efectua-rii unor
experiente de introducere (transfer) de gene de la o specie data
Intr-un organism apartinand aceleiasi specii sau altei specii, de
regula foarte Indepartata filogenetic. Prin aceasta se
reorganizeaza materialul genetic al unui organism dat. Izo-larea
sau sinteza genelor a dus la obtinerea artificiala a unor substante
naturale importante: "insulina, *somatostatina, Inter-feron etc.
Perspectivele i, g. sunt extrem de largi, indeosebi In vederea
corectarii sau Inlocuirii genelor mutante. V. si bio-tehnologie.
INGINERIE MEDICALA / ingenierie medicate / medical engineering. [Lot. ingenium = spirit, in tdigenf.d; medicus = medic.}
Stiinta care are ca scop realizarea de aparate com-plexe utilizate
In medicina In scopuri diagnostice sau tera-peutice.
INHALANT, s. n. / inhalant, s. m. / inhalant. [Lat. inhalare = a.
sufta asupra, de. la in = in, halare = a sufla.} Substanta (solutie)
utilizata In inhalatie (v.).
INHALATIE, s. f. / inhalation, s. f. / inhalation. [Cat. inhala-tus =
sufiare., de la inhalare' = a sufla asupra (in = in, halare = a
sufia).} 1) Act terapeutic care consta In absorbtia prin caile
respiratorii, In timpul inspirului, a unui fluid aflat In stare gazoasa
sau dupa transformarea In stare de vapori. 2) Patrunderea
(accidentala) a unei substante solide sau lichide In caile
respiratorii superioare.
INHIBINE, s. f. pi. / inhibines, s. f. pi; / inhibins. [Lat. inhihcfe =
a tmpie.dka; -ina.] Substante (hormoni, factori) asemanatoare
*liberinelor, exercitand, Insa, un efect inhibitor asupra unor
secretii hormonale. Ex.: *somatostatina, factorul de inhibare a
prolactinei. V. si inhibiting hormone.

536

INHIBITOR AL POMPEI GASTRICE DE PROTONI

INHIBINE GONADICE / inhibines gonadiques / gonadic
inhibins. Hormoni polipeptidici heterodimeri, constituiti prin combinarea a doua lanturi, pornind de la trei subunitati (a, p^ si pe).
Se disting doua forme majore: /'. A (un lant a de 18 kDa, un lant
p^ de 14 kDa, cu genele pe cromozomul 2) ai /. B (un lant a, un
lant pg, fiecare de 14 kDa, cu gene pe cromozomul 2). La
ambele i., lanturile sunt legate prin doua punti disulfidice. La
femeie, i. sunt elaborate la nivelul foliculilor cavi-tari tineri si
exercita o actiune de franare a sintezei de *go-nadoliberine si,
prin aceasta, asupra hormonilor gonadotropi antehipofizari. Cand
granuloasa ovariana produce progesteron, sinteza de i. se
reduce. La barbat, i. sunt produse de celulele Sertoli, sinteza lor
fiind activata de testosteron si inhibata de progesteron. I.
testiculare exercita, de asemenea, o actiune de franare a axului
gonadotrop hipotalamohipofizar, avand si un rol local, de
diminuare a activitatii mitotice a spermatogonii-lor.
INHIBITING HORMONE / inhibiting hormone / inhibiting
hormone. Anglicism care defineste un hormon (secretat de o
struc-tura anatomica) care inhiba eliberarea unor hormoni dintr-o
alta structura. Ant.; 'releasing hormone. V. si inhibine.
INHIBITOR, adj., s. m. / inhibiteur, -trice, adj., s. m. / inhibitor.
[Lot. inhibere = a impiedic a.\ (Element fizic sau chimic) care are
capacitatea de a produce "inhibitie.
INHIBITOR AL ANHIDRAZEI CARBONICE / inhibiteur de I'anhydrase carbonique / carbonic anhydrase inhibitor. 'Diuretic
derivat din sulfamide. Actioneaza prin inhibarea reabsorb-tiei de
sodiu si dor la nivelul ramurii ascendente a ansei lui Henle.
INHIBITOR AL ENZIMEI DE CONVERSIE A ANGIOTENSINEI /
inhibiteur de I'enzyme de conversion de I'angiotensine
'/ angiotensin converting enzyme inhibitor. Denumire pen tru
un grup de substante care inhiba *enzima de conversie a
angiotensinei I In angiotensina II. Aceste molecule exercita un
puternic efect antihipertensiv, reprezentant tipic fiind *captoprilul, iar mai recent enalaprilul.
INHIBITOR AL ENZIMEI DE CONVERSIE A ENDOTELINEI /
inhibiteur de I'enzyme de conversion de endothelinei /
endothelin converting enzyme inhibitor. Denumire pentru un
grup de substante vasodilatatoare care inhiba enzima de conversie a b/'g-endotelinei 1 In endotelina-1 (ET-1), utilizate m
tratamentui hipertensiunii arteriale, vasospasmului coronarian si
cerebral. Se apreciaza ca acestea ar putea deveni medica
mente la fel de utile in tratamentui afectiunilor aparatului cardiovascular ca si *i. e. de c. a angiotensinei. V. si endote-line.
INHIBITOR DE METALOPROTEAZE / inhibiteur des metalloproteases / metalloproteases inhibitor. Proteina implicata In
mentinerea structurii *matricei extracelulare, a carei gena se afla
pe cromozomul 22. 0 anomalie a genei i. de m. este la originea
distrofiei Sorsby, boala cu transmitere autozomal dominanta,
afectand subiecti de 30-40 de ani.
INHIBITOR AL MONOAMINOXIDAZEI / inhibiteur de la monoamine oxydase / monoamine oxidase inhibitor. Denumire
generala pentru un grup de medicamente antidepresive care
cresc concentratia de 'catecolamine encefalice (noradrenalina,
5-hidroxitriptamina) prin inhibarea dezaminarii oxidative a acestora.
INHIBITOR AL POMPEI GASTRICE DE PROTONI / inhibiteur
de la pompe a protons / enzyme inhibitor of H*-K*-ATPase.
Antiulceros major ce actioneaza prin blocarea *pompei de protoni (H-^-K^-ATPaza) de la nivelul celulelor parietale gastrice.
Aceasta pompa extrage protoni (H*) din celula parietala in
scopul mentinerii aciditatii gastrice, introducand in schimb In
celula ionii de K^, pentru mentinerea pH-ului fiziologic al
acesteia. Reprezentant tipic: 'omeprazolul.

INHIBITORI DE CALCIU
INHIBITORI DE CALCIU / inhibiteurs calciques / calcium
antagonists. Sin.: blocante de canale calcice (v.).
INHIBITIE, s. f. / inhibition, s. f. / inhibition. [Lat. inhibitio,
-onis, de [a inhihere = a impiedica,] 1) Fenomen care consta In
Incetinirea sau oprirea unei reactii chimice sub efectui unei
substante numita 'inhibitor. 2) Diminuarea sau suspendarea
functiei unui organ ca urmare a unor impulsuri transmise pe cale
nervoasa vegetativa. I. poate interveni ca mecanism de
autoreglare, In mod normal, caz In care impulsurile provin din
organism, sau poate fi determinata de administrarea unor substante care mimeaza efectui inhibitor fiziologic. 3) Diminuarea
ratei de crestere sau de multiplicare In cazul unui microorganism.
INHIBITIE ALOGENA / inhibition allogenique / allogenic inhibition. Fenomen prin care contactui dintre limfocite si tesuturi
provenind de la indivizi diferiti ar declansa leziuni citotoxice, chiar
daca limfocitele nu au fost sensibilizate In prealabil. Rea-litatea i.
a. ramane discutabila, deoarece unele substante pot determina o
*citotoxicitate nespecifica a limfocitelor.
INHIBITIE DE CONTACT / inhibition de contact / contact
inhibition. 1) Inhibitia proliferarii celulare dupa formarea unui
monostrat, In cazul celulelor In cultura. I. de c. se explica prin
faptui ca, 7n cazul unei densitati man a populatiei celulare,
concentratia 'factorilor de crestere devine prea mica pentru a
induce diviziunea celulara. 2) Fenomen de oprire a oricarei
miscari celulare atunci cand o celula cu deplasare libera Intalneste o alta celula. Frecvent, dupa contactui membranar,
celula aflata In deplasare se retrage rapid.
INIENCEFALIE, s. f. / iniencephalie, s. f. / iniencephaly. [Qr.
lawn = spatele capu[ui, occiput; enkephalos = creier, de [a en =
in, kephale = cap.} Forma majora a *notocordodisrafiei cu
localizare occipitocervicala, constand In asocierea: "rahis-chizis,
*encefalomielodisrafie si malfunctii ale esofagului sau ale
stomacului.
INIMA, s. T. / coeur, s. m. / heart. NA: cor. [Lat. anima = Tiafd,
sujTet.] Organ muscular cavitar situat In "mediastinul anterior,
care asigura prin contractiile sale ritmice *circulatia sanguina.
Muschiul cardiac, *miocardul, este tapisat la interior de
endocard, iar la exterior de pericardul seros. I. prezinta patru
cavitati: doua atrii si doua ventricule. Atriul si ventriculul drept
formeaza /'. dreapta, iar atriul si ventriculul stang, /. stanga',
acestea sunt separate prin septum cordis. Atriul si ventriculul'
stang comunica prin orificiul. atrialoventricular stang, prevazut cu
valvula mitrala; atriul ?i ventriculul drept comunica prin orificiul
atriaventricular drept, prevazut cu valvula tricupsida. In afara
miocardului contractil, cordul contine un tesut specializat in
generarea si transmiterea impulsurilor contractile, denumit tesut
nodal sau sistem cardionector. Celulele care alcatuiesc acest
tesut muscular tanar, denumit de unii autori si tesut embrionar,
sunt grupate In mai multe formatiuni si anume: 1) nodul Keith si
Flack, situat In atriulul drept si care declan-seaza contractiile; 2)
nodul Aschoff-Tawara, situat la partea superioara a septului
interventricular, care comanda transmiterea excitatiei spre
ventriculi; 3) fasciculul Hiss, divizat In doua ramuri In p^retii
ventriculari, care se distribuie mai departe In miocard (reteaua
Purkinje). Dubia structure morfologica a miocardului corespunde
unei duble activitati functionale. I. poate fi considerata ca fiind
constituita dintr-un sistem electric, care genereaza ritmic
impulsuri contractile si dintr-un sistem me-canic, care
reactioneaza la aceste impulsuri prin contractii ritmice. Pentru ca
inima sa Tsi poata efectua functia de pompa, este necesar sa
existe o corelatie perfecta Intre activitatea electrica si cea
mecanica. Sin.: cord.
INION, s. n. / inion, s. m. / inion. NA: inion. [Qr. inion = svatdt
cavuiw.1 occiput.] Protuberanta occipitala externa.

INOZITOL TRIFOSFAT
INJECTIE, s. f. / piqure, s. f. / injection. [Lat. iniectio, -onis
= introducere, injectare, di la iniectarn = a arunca m (in = in;
iar.tare = a arunca).} 1) Introducerea unui ac ce prezinta un canal
Intr-o zona a organismului (intramuscular, subcutanat, intravenos,
intradermic, mai rar arterial) pentru a extrage un lichid normal sau
patologic (punctie, priza de sange) sau (mai frecvent) pentru a
injecta un medicament aflat dizolvat sau In suspensie Intr-un lichid
steril. 2) Substanta injectata sub forma de solutie sau de
suspensie medicamentoasa.
INLAY / inlay / inlay. YLngl. inlay = incrastafie..] Obturatie dentara
pregatita In laborator dupa amprenta cavitatii. Se poate
confectiona din metal, portelan sau acrilat.
INOCLUZIE, s. f. / inocclusion, s. f. / inocclusion. [Lat. in =
[ipsit de.; Cat. me.die.vaia occJusio, -onis, de. [a occludere = a
mcfiide. fi r.lauifere = a incH-ide.] Lipsa de contact ocluzal al
arcadelor dentare.
INOCLUZIE STATICA / inocclusion statique / rest position.
Pozitia mandibulei cand muschii masticatori sunt In repaus, iar
subiectui mentine capul drept. S-a constatat ca aceasta pozitie
este constanta pentru acelasi subiect in tot timpul vietii si ca, In
repaus, exista un spatiu liber Intre arcadele dentare.
INOCUITATE, s. f. / innocuite, s. f. / innocuity, harmless-ness.
[Lat. innociius = care nu. este ddundtor, wofmsiv, de. (a in =
[ipsit de, nocere = a fact rau.\ Proprietatea de a nu fi daunator, cu
referire Indeosebi la medicamente.
INOCULABIL, adj. / inoculable, adj. / inoculable. [Lat. inoculare = a aitoi, a imptanta (in = m; ecu/us = octti); sInsul actual
este. preiuat din engi. to inoculate.] Care poate fi intro-dus sau
transmis prin inoculare.
INOCULARE, s. f, / inoculation, s. f. / inoculation. [Lat.
inoculatio, -onis = attoire. in ocfii, de. [a inocluare = a aitoi, a
imvianta (in = in; oculus = ocfii); se-nsul actual este. prdu-al din
engl. to inoculate.] Introducerea unui agent infectant Intr-un
mediu viu (organism, embrion, culturi celulare) sau Intr-un mediu
inert, acelular (caz In care se foloseste mai frecvent termenul de
Insamantare).
INOCULUM, s. m. / inoculum, s. m. / inoculum. [Lat. inoculare =
a aitoi, a impl-anta (in = in; oculus = ocfii); sensut actual este.
preiuat din e.ngi. to inoculate.] Termen utilizat In microbiologie
pentru desemnarea cantitatii de germeni introdu-sa Intr-un mediu
de cultura sau inoculata la un animal de laborator.
INOTROP, adj. / inotrope, adj. / inotropic. f^r. is, mos = fi6ra,
trope = intoarc.e.re., de. [a trepan = a intoarce.} Despre tot ceea
ce se refera la *contractilitatea musculara. Ex.: efectui i. pozitiv
sau negativ reprezinta cresterea, respectiv scade-rea
contractilitatii musculare.
INOTROPE CARDIACE / inotropes cardiaques / cardiac inotropic drugs. Medicamente cu actiune "inotropa pozitiva, utilizate In tratamentui insuficientei cardiace si al unor tulburari de
ritm. I. c. principale sunt: digitalicele, agonistii beta-adrener-gid,
dopaminergici si anumiti inhibitori ai fosfodiesterazelor.
INOTROPISM, s. n. / inotropisme, s. m. / inotropism. [Cfr. is,
inos = f-i6ra; trope = intoarcere, de [a trepein = a iff-toarce;
-ism.] Proprietatea miocardului de a se contracta, con-secutiv
unui stimul si pe baza eliberarii energiei biochimice din
complexele macroergice de tip fosfat, prin glicoliza anaeroba.
INOZINA, s. f. / inosine, s. f. / inosine. Nudeotid format prin
dezaminarea adenozinei.
INOZITOL, s. m. / inositol, s. m. / inositol. Polialcool, (CHOH)6,
derivat al ciclohexanului, care participa la sinteza lipidelor si In
special a fosfogliceridelor.
INOZITOL TRIFOSFAT, s. m. / inositol triphosphate / inositol
triphosphate. Mesager secund deosebit de important re-zultat
dupa activarea *fosfolipazei C membranare de catre com537

INSALIVATIE
plexul hormon-receptor. Actionand asupra *fosfatidilinozitol-4,5difosfatului (PIPs), fosfolipaza C determina formarea a doi
mesageri secunzi: inozitol-1,4,5-trifosfat (IP3) si *diadlglicerol
(DAG), l.t. determina mobilizarea *calciului din depozite, fixan-duse pe receptorii specifici din structura canalelor de calciu ale
membranelor "reticulului endoplasmatic si sarcoplasmatic, pe
care Ie deschide. La aceasta crestere a concentratiei de calciu
contribuie si actiunea activatoare a i.t. asupra influxului cationului
la nivelul 'canalelor calcice ale *plasmalemei. Aceasta ultima
actiune se produce si prin intermediul unui metabolit fosforilat al
i.-t., inozitol tetrafosfatui (IP4). Abrev.: IP3.
INSALIVATIE, s. f. / insalivation, s. f. / insalivation. [Lot. in = in;
salivare, de. [a saliva = saliva.} Primu] timp al digestiei bucale,
constand In impregnarea alimentelor cu saliva.
INSCRIPTIE, s. f. / inscription, s. f. / inscription. [Lot. inscriptio, -onis = wcriere, lie. la inscribere = a scrw. pe (in = in;
scribere = a scrw).] Parte a retetei care cuprinde denu-mirea
medicamentelor recomandate si cantitatile necesare.
INSECTA, s. f. / insecte, s. m. / insect. [Lot. insecta, -orum =
insecte, de. (a insecure = a face. o ta.ie.tura in (in = in;
secure = a. taia); datoritd stranguCafiilor de. pe. corpul [or.}
Artropod din clasa Insecta; i. vectoare transmit o boala contagioasa de la un bolnav sau purtator la omul sanatos.
INSECTICID, adj., s. n. / insecticide, adj., s. m. / insecticide.
[Lot. insecta, -orum = insecte., de. la insecure = a face. o
taietura in (in = in; secure = a taia); caedere = a omen.}
(Substanta chimica toxica) care este folosita pentru distrugerea
insectelor. Tipuri de i.: de contact, de ingestie, remanent, de
respiratie, de soc.
INSECTIFUG, adj., s. n. / insectifuge, adj., s. m. / insecti-fuge.
[Lot. insecta, -orum = insecte., de. la insecure = a fact o
taietura. in (in = in; secore = a taia); fugere = a atirga, a fugi.}
(Substanta) care, aplicata pe piele sau pe Tmbraca-minte,
Indeparteaza temporar insectele, fara sa Ie distruga.
INSEMINARE, s. f. / insemination, s. f. / insemination. [Lot.
inseminare = a Insa.md.nf.a, a fecunda, de (a in = in, seminare = a insamanf.a si semen, -inis = sain6.nt.ti.} Introducerea
de sperma m interiorul vaginului. V. inseminare artificiala si inseminare intrauterina. Var.: inseminatie. Sin.: Insamantare.
INSEMINARE ARTIFICIALA / insemination artificielle / artificial
insemination. Metoda de tratament al infertilitatii masculine
constand In introducerea instrumentala a spermei In vaginul unei
femei apte pentru conceptie. Sperma (proaspata sau con-servata
prin congelare In azot lichid) este depusa In ziua proba-bila a
ovulatiei si poate proveni de la sot (In caz de impotenta a
acestuia) sau de la un donor anonim (In caz de sterilitate a
sotului).
INSEMINARE INTRAUTERINA / insemination intrauterine /
intrauterine insemination. Procedeu de *conceptie asistata In
cazurile de infertilitate masculina cauzata de incapacitatea
spermatozoizilor de a penetra prin mucusul cervical sau prin
bariera ce Inconjoara ovulul. Spermatozoizii pot fi tratati chimic
in vitro pentru ameliorarea motilitatii acestora, fiind apoi injec-tati
direct In uter pe cale vaginala.
INSEMINATIE. Var. pentru inseminare (v.).
INSENSIBILIZARE, s. f. / insensibilisation, s. f. / temporary
desensitization. [Lot. in = Iwsit de,; sensibllis = care se mate.
percepe cu simfurite, de la sentire = a simfi..] Abolirea
sensibilitatii locale sau generate.
INSERT / insert / insert. {'Eng[. insert = inserfie.] Termen
englezesc consacrat, desemnand fragmentui de ADN exogen
cuprins Intr-un vector recombinat.
INSERTIE, s. f. / insertion, s. f. / insertion. [Lot. insertio, -onis =
inserpie, altoire., de. la inserere = a baga, a introduce. (m = in;
serere = a semUna, a. sddt).] 1) Termen utilizat In,
538

INSPIRATIE
tehnica de *recombinare ADN, cu sensul de introducere de ADN
exogen Intr-un vector de clonare. 2) Zona de atasare a unei
structuri anatomice pe o alta structura anatomica (ex.:
ligament pe os).
INSIPID, adj. / insipide, adj. / insipid. [Lot. insipidas = fad, fdrd
savoare, de. la in = iipsit de, sapidus = gustos.} Fara gust.
INSOLATIE, s. f. / Insolation, s. f., coup de chaleur / insolation.
[Lot. insolatio, -onis = e.J(punere. la scare, de la in = in, sol,
soJis = soare..] Stare patologica rezultata In urma expu-nerii de
lunga durata la actiunea razelor solare sau In pe-rioade In care
intensitatea acesteia este foarte mare. Se poate manifesta prin
hiperpirexie si leziuni cutanate de arsura, iritatie meningiana,
uneori coma. Forma de /. numita cu asfixie se manifesta prin
scaderea temperaturii organismului si puls filiform.
INSOMNIE, s. f. / insomnie, s. f. / insomnia. [Lot. insomnia [ipsd de somn, de. la in = iipsit de, somnus = somn.} Absenta
*somnului In perioadele normale de somn. I. poate avea cauze
multiple si este foarte rar totala, de obicei afec-tand un subiect pe
o anumita perioada determinata a noptii;
1) /. /nit/a/a, predormitionala sau de inductie, cand subiectui nu
poate adormi decat dupa o perioada lunga de timp. 2) /. de
mentinere sau dormitionala, cu trezirea subiectului In plina noapte
si revenirea dificila la starea de somn sau cu treziri repetate. 3) /.
terminala sau post dormitionala, manifestata prin trezire precoce
cu imposibilitatea adormirii. In multe cazuri, i. poate disimula
elementele unei *depresii sau este consecinta nerespectarii unor
re^uli simple de igiena a somnului.
INSOMNIE FAMILIALA FATALA / insomnie familiale fatale /
fatal familial insomnia. Boala familiala descrisa recent, care ar
fi determinata de un *prion si se caracterizeaza prin *insom-nie
rebela la orice tratament, *disautonomie si tulburari motorii.
Anatomopatologic s-au constatat leziuni localizate In nucleii
talamici anteroventral si mediodorsal. V. si encefalopatii spongiforme subacute transmisibile.
INSORBTIE, s. f. / insorption, s. f. / insorption. [Lot. m = in;
sorbitio, -onis = sorfiirt, de. la sorbere = a suge, a bta.\
Ansamblul schimburilor care se produc Intre lumenul intestinal si
enterocit, In sensul lumen enterocit. I. poate fi activa (im-potriva
unui gradient si cu consum de energie) sau pasi'io (pe baza unor
gradienti de concentratie existenti Intre mediul endoluminal si In
eel celular).
INSPECTIE, s. f. / inspection, s. f. / inspection. [Lot. inspec-tio,
-onis == yrwire.1 e.\amware.i de (a inspectare = a se mta la, a
ayunina (in = in; spectare = a privi).] Prima etapa a examenului
fizic. Consta In observarea pacientului si cautarea eventualelor
anomalii ale aspectului corpului sau (culoare, forma) sau ale
comportamentului sau. 1. reprezinta, Tmpreuna cu "pal-parea,
*pereutia si *auscultatia, una din cele patru etape ale examinarii
clinice a pacientului.
INSPIR, s. n. / inspiration, s. f. / breath, inspiration. [Lat.
inspirare = a inspira, de. la in = in, spirare = a sufla.] Timp al
respiratiei In care aerul patrunde In plamani prin dilatarea,
marirea de volum a custii toradce. Sin.: inspiratie. Ant.: expir,
expiratie.
INSPIRATOR, adj., s. n. / inspirateur, -trice, adj., s. m. ;
inspiratory. [Lat. inspirare = a inspira, de. la m = in, spirare = a
sufia.} 1) Care participa la inspiratie. Ex.: muschi i., care
favorizeaza expansiunea custii toradce si patrunderea aerului In
plamani. 2) Aparat penfru efectuarea respiratiei artifi-ciale sau a
respiratiei Intr-un spatiu redus (cheson cu aer comprimat).
.
INSPIRATIE, s. f. / inspiration, s. f. / inspiration. [Lat. inspi-ratio,
-onis = sufiu, respirafie., de la inspirare = a inspira (m = in;
spirare s= a sufCa).} Sin.: inspir (v.).

INSTABILITATE
INSTABILITATE, s. f. / instability, s. f. / instability. [Lot.
instabilitas, -alis = nestatomicie, de. la in = [ipsit de, stabi-litas,
-atis = sta6iHta.te, statornicie si stare = a sta in picioare..} 1) In
psihiatrie, incapacitatea unui subject de a se concentra asupra
aceleiasi actiuni o perioada mai lunga de timp. 2) Imposibilitatea
unui *biosistem de a se mentine In
*stare stationary (echilibru dinamic).
INSTABILITATE PSIHOMOTORIE / instability psychomotrice /
restlessness. *l. asociata cu o stare de agitatie psihomotorie.
INSTALATIE, s. f. / installation, s. f. / equipment. [Lat.
me.die.vaia installare = a asezci un demnitar m strand unei
6isem.i, tit la in = in, staUum = stai, strand] Ansamblu de
dispozitive, obiecte care formeaza un tot, utilizat pentru efectuarea unei operatiuni. Ex.: i. de aprovizionare cu apa, i. tehnicosanitare.
INSTILATIE, 8. f. / instillation, s. f. / instillation. [Lat. instillatio, -(MU'S = picurare, de. [a instUlare = a pleura fi stilla =
picdturd.] Termen care desemneaza, In general, actiunea de a
introduce un lichid sub forma de picaturi, Intr-o cavitate. Ex.: i.
nazala.
INSTINCT, s. n. / instinct, s. m. / instinct. [Lat. instinctus =
inputs, imdoid, de. la instiguere = a impinge..} Com-portament
spontan, Innascut si variabil, comun tuturor indivizi-lor dintr-o
specie si care pare adaptat unui scop de care subiectui nu este
constient. La om, comportamentele preforma-te sunt
exceptionale (ex.: suptui), aproape toate conduitele umane fiind
Invatate. /. de conservare reprezinta un ansam-blu de mobiluri
care Tl Tmping pe un individ sa-si conserve viata. La om, acest i.
ramane dependent de conditiile sociale. V. si etologie, etologie
umana.
INSTRUCTIE, s. f. / instruction, s. f. / instruction. [Lat.
iastructio, -oais = construire., ordonare, de la instmere = a
construi, a aranja (in = m; struere = a construi, a ridica).} Ultima
parte a retetei, care cuprinde recomandari cu privire la
administrarea medicamentelor prescrise. Incepe cu prescurtarea DS (lat.: detur et signetur).
INSTRUMENT, s. n. / instrument, s. m. / instrument. [Lat.
instrumentum = uneaitd, instrument, de [a instruere = a construi, a ectiipa (in = in; struere = a construi, a ridic-a).} Dispozitiv,
instalatie sau aparat care serveste la efectuarea unei anumite
operatiuni. Ex.: i. de masurS.
INSUFICIENTA, s. f. / insuffisance, s. f. / insufficiency,
incompetence (exclusiv cu referire la valvule), failure (cu
referire la deficienfele organice grave). [Lat. insufficientia, lit,
la in = [ipsit de., suffic.iens, -ntis = de, ajuns si sufficere = a fi
de, ajuns.] Stare patologica a unei structuri anatomice (organ,
glanda etc.), de natura functionala sau organica, care se
caracterizeaza prin imposibilitatea (partiala sau totala, acuta sau
cronica) efectuarii functiilor sale fiziologice. Ex.: *i. ventriculara
dreapta (IVD), *i. ventriculara stanga (IVS), *i. cardiaca,
*i. hepatica, *i. respiratorie, *i. renala etc.
INSUFICIENTA AORTICA / insuffisance aortique / aortic incompetence. Cardiopatie valvulara caracterizata prin refluxul
(patologic) al sangelui din aorta In ventriculul stang In timpul
diastolei. Este determinata de un deficit de etanseitate a aparatului valvular sigmoid, de etiologie foarte variata. In evolutia de
lunga durata se poate complica cu hipertrofie, apoi cu dila-tatie
si *insuficienta ventriculara stanga.
INSUFICIENTA CARDIACA CONGESTIVA / insuffisance cardiaque congestive / congestive heart failure. Incapacitatea
inimii de a raspunde la necesitatile hemodinamice ale organismului. 1. c. c. afecteaza cordul stang, cordul drept sau ambele
(i. c. stanga, dreapta, globala). Inainte de a deveni permanen-ta,
ea nu se manifesta de obicei decat atunci cand nevoile
organismului cresc (ex.: In efortui fizic). Poate fi compensata,

INSUFICIENTA RENALA ACUTA

daca debitui cardiac este mentinut prin mecanisme naturale de
adaptare si prin mijioace terapeutice, sau decompensata, cand,
prin evolutie, aceste mecanisme si mijioace nu mai sunt eficiente.
Cauzele si mecanismele i. c. c. sunt multiple si com-plexe: 1) /. c.
c. stanga este o complicatie a stenozei mitrale si a bolilor care
ahtreneaza insuficienta ventriculara stanga (hipertensiune
arteriala, boli coronariene si ale orificiului aortic, insuficienta
mitrala, cardiomiopatii). 2) /. c. c. dreapta poate fi determinata de:
bronhopneumopatii, embolii pulmonare, unele cardiopatii
congenitale si cardiopatii stangi decompensate, In acest caz
rezultand /. c. c. globala sau totala. Expresia clini-ca se afla In
relatie cu cresterea presiunii In amonte fata de cavitatile cordului
afectate, determinand semne de i. c. c.: In amonte de inima
stanga (*edem pulmonar), In amonte de inima dreapta
('hepatomegalie, *edem al membrelor inferioare), ca si i. de debit
In aval.
INSUFICIENTA CARDIACA HIPODIASTOLICA / insuffisance
cardiaque diastolique / diastolic ventricular failure. Forma de
i. c. datorata umplerii diastolice insuficiente a cordului In
conditiile unui retur venos normal sau crescut. Poate fi consecinta scurtarii diastolei, ca In cazul tulburarilor paroxistice de
ritm, a scaderii capacitatii de umplere ventriculara de cauza
miocardica (hipertrofie, fibroza), pericardica (pericardita constrictiva, tamponada pericardica) sau extracardiaca (pneumotorax cu supapa). V. si insuficienta cardiaca congestiva.
INSUFICIENTA CORONARIANA / insuffisance coronarienne /
coronary insufficiency. Diminuare efectiva, localizata sau
.generalizata, a debitului sanguin de la nivelul circulatiei *coronariene. Acest termen este utilizat Indeosebj In sens fiziopatologic, In toate cazurile cand circulate coronariana nu asi-gura
nevoile metabolice ale miocardului, Indeosebi In oxigen.
INSUFICIENTA CORTICOSUPRARENALA / insuffisance corticosurrenale / adrenocortical insufficiency. V. insuficienta
suprarenala.
INSUFICIENTA HEPATICA / insuffisance hepatique / hepatic
failure. Deficienta functionala, de diferite grade, a hepatocite-lor,
tradusa prin semne clinice si de laborator.
INSUFICIENTA MEDULARA / insuffisance medullaire / medulary insufficiency. Termen prin care sunt regrupate bolile
determinate de incapacitatea tesutului hematopoietic de a produce celule functionate sanguine functionale In cantitate sufidenta. In esenta, se deosebesc: 1) /. m. cantitativa, constitutionala sau dobandita, denumita si "aplazie medulara', 2) i.m.
secundara Inlocuirii (reprimarii) medulare prin tumori, granuloame sau fibroza.
INSUFICIENTA MITRALA / insuffisance mitrale / mitral incompetence. Cardiopatie valvulara de etiologie variata, freevent secundara unei 'endocardite bacteriene. Se caracterizeaza
prin reflux sanguin din ventriculul stang In atriul stang, In
perioada sistolei ventriculare, ca urmare a unui defect de
etanseitate a valvei mitrale. I. m. determina hiperpresiune atri-ala
stanga si hipertrofie ventriculara stanga.
INSUFICIENTA PULMONARA / insuffisance pulmonaire / pulmonary regurgitation (1), respiratory failure (2). 1) Incontinenta sistemului valvular pulmonar, care antreneaza refluxul
diastolic al sangelui din artera pulmonara In ventriculul drept. I. p.
este, de regula, congenitala sau consecinta unei *valvulo-tomii
pulmonare. 2) Insuficienta respiratorie (v.).
INSUFICIENTA RENALA ACUTA / insuffisance renale aigue /
acute renal failure. Sindrom definit prin scaderea debitului de
*filtrare glomerulara, la care se adauga tulburari hidroelectrolitice grave si tulburari endocrine. Cauze: 1) Obstacol la
nivelul cailor excretorii (/. r. a. postrenala). 2) Alterare hemodinamica ce provoaca ischemie renala (/'. r. a. prerenala prin
colaps cardiovascular). 3) Afectare organica a parenchimului
renal (anurie toxica sau succesiva unei glomerulonefrite acute).
Metodele de epurare extrarenala (rinichi artificial) au ameliorat
prognosticul i. r. a.
539

INSUFICIENTA RENALA CRONICA

INSUFICIENTA RENALA CRONICA / insuffisance renale
chronique / chronic renal failure. Faza finala de evolutie a
majoritatii nefropatiilor, caracterizata prin scaderea progresiva,
avansata si ireversibila a filtrarii glomerulare si/sau a functiei
tubulare, cu diminuarea sau pierderea functiilor excretorie,
homeostatica si endocrina ale rinichilor. Cauza principala a i. r. c.
este reprezentata de nefropatiile glomerulare cronice (peste
50%), urmata de nefropatiile interstitiale (circa 20%),
nefroangioscleroza din hipertensiunea arteriala, nefropatia diabetica si boala polichistica renala. I. r. c. se numeste termina-la
cand supravietuirea nu mai este posibila decat prin recursul la
*dializa periodica sau la 'transplant renal.
INSUFICIENTA RESPIRATORIE / insuffisance respiratoire /
respiratory failure. Imposibilitatea aparatului respirator de a
mentine presiunile partiale ale 0; si CO; si saturate In oxi-gen din
sangele arterial la valori normale. Cauze: 1) Ventilatie pulmonara
insuficienta, 'in /. r. ventilatorie, care poate fi restric-tiva (prin
diminuarea volumului pulmonar dupa 'ablatia unui plaman sau din
cauza unei *simfize pleurale) sau obstructiva (obstructio-narea
fluxului gazos In inspir si Indeosebi In expir, In bonsita cronica
obstructiva, astm, emfizem). In i. r. mixta coexista cele doua
mecanisme. 2) I. r. poate rezulta, de ase-menea, prin alterarea
membranei alveolare sau a peretelui ca-pilar, care afecteaza
schimburile gazoase Intre aerul alveolar si sangele din capilare.
INSUFICIENTA SUPRARENALA / insuffisance surrenale /
hypoadrenalism, adrenal insufficiency. Diminuarea sau opri-rea
secretiei hormonilor corticosuprarenali si sirnptomatologia
secundara acesteia. Este aproape totdeauna consecinta unei
leziuni primitive a cortexului suprarenal (i. corticosuprarenala). I. s.
poate provoca accidente acute (v. sindrom WaterhouseFriderichsen) sau, mai frecvent, cronice (ex. tipic este boala
Addison, v.). Sin.: hipocorticism.
INSUFICIENTA TRICUSPIDIANA / insuffisance tricuspidienne /
tricuspid regurgitation. Incontinenta aparatului valvular tricuspidian, care determina regurgitarea sangelui, In timpul sisto-lei,
din ventriculul drept In atriul drept. Poate fi congenitala sau
dobandita, secundara, de ex., unei endocardite bacteriene.
Evolueaza cu insuficienta ventriculara dreapta.
INSUFICIENTA VALVULARA / insuffisance valvulaire / valvular
regurgitation. Inchidere defectuoasa a valvulelor unui ori-ficiu
cardiac, avand drept consecinta refluxul unei parti din sange In
cavitatea de undo acesta este expulzat. V. i. aorti-ca, .i. mitrala, i.
pulmonara si i. tricuspidiana. 2) Defect de aco-lare a valvulelor
venoase.
INSUFICIENTA VELOPALATINA / insuffisance velopalatine /
velopharingeal insufficiency. Scurtare anormala a "valului
palatin, frecvent consecutiva unei *stafilorafii, care antreneaza
*rinolalie.
INSUFICIENTA VENTILATORIE / insuffisance ventilatoire /
ventilatory failure, ventilatory insufficiency. Anomalie a ventilatiei pulmonare care determina modificari ale volumelor utilizabile, fara sa influenteze compozitia In gaze a sangelui. V. si
insuficienta respiratorie.
INSUFICIENTA VENTRICULARA DREAPTA / insuffisance cardiaque droite / right ventricular failure. Poate reprezenta
repercusiunea la nivelul ventriculului drept a unei i. v. stangi sau a
stenozei mitrale. Decompensarea cordului drept ca urmare a unei
afectiuni pulmonare care evolueaza cu hiperten-siune arteriala
pulmonara se numeste "cord pulmonar. In am-bele situatii se
produce hipertensiune venoasa sistemica si hipervolemie atat prin
policitemie, cat si prin cresterea volumului plasmatic. Din punct de
vedere clinic se observa prezenta edemelor la nivelul membrelor
inferioare, hepatomegalie de staza, turgescenta jugularelor.
Abrev.: IVD.
540

INSULINA
INSUFICIENTA VENTRICULARA STANGA / insuffisance cardiaque gauche / left ventricular failure. I. cardiaca caracterizata prin scaderea debitului cardiac si cresterea presiunii capilare
pulmonare. Se manifesta clinic prin astenie si dispnee de efort.
Atunci cand presiunea In capilarele pulmonare depaseste
presiunea oncotica a plasmei, se produce un grad de edem
interstitial care are drept consecinta scaderea compliantei pulmonare si cresterea cantitatii de 0; consumate In cursul travaliului respirator. I. v. s. este o consecinta a valvulopatiilor aorti-ce,
cardiopatiei ischemice si defectului septal ventricular. Abrev.:
IVS.
INSUFICIENTA VERTEBROBAZILARA / insuffisance vertebrobasilaire / vertebrobasilar insufficiency. Deficit circulator In
teritoriul arterelor vertebrale ale trunchiului bazilar. Reprezinta
aproape Intotdeauna consecinta unor leziuni ateromatoase
steno-zante si trombozante.
INSUFLATIE, s. f. / insufflation, s. f. / insufflation. [Lot.
iasufflure = a sufia in, de [a in = in; sufflare = a sufla,}
Procedeu explorator sau terapeutic care consta In introduce-rea
Intr-o cavitate naturala fie a unei substantei lichide sau solide
pulverizate, fie a unui gaz.
INSULA, s. f. / insula, s. f. / insula. NA: insula. [Lot. insu-la =
insuCti.} Portiune a creierului care acopera *corpul striat, la
creierul adult fiind situata In partea profunda a *sdzurii late-rate.
Sin.: insula lui Reil.
INSULA LUI REIL / insula de Reil / island of Reil. [Johaim
Christian Reil, anatomist fi medic german, profesor de. me-liicind la ^{atU, apoi ia. 'BerCi.n, 17S9-1S13.} Sin.: insula (v.).
INSULAR, adj. / insulaire, adj. / insular. [Lat. iasularis = al
insutu, de ia insula = insuta.} Care se refera la 'insula (ex.:
epilepsie i.) sau la "insulele Langerhans (ex.: adenom i. al
pancreasului).
INSULA, s. f. / Tlot, s. f. / island. [Lat. insula = insulu}
Aglomerare de celule sau parte izolata dintr-un tesut: 1) insule
Langerhans (v.). 2) insula lui Reil, sin.: insula (v.).
INSULE LANGERHANS / Hots de Langerhans / islands of
Langerhans, islets of pancreas. [Paul Langerhaas, anatomist
fi anatomopatohg gennan, prcifesor ia frdburg, 1S47-1SSS}
Structuri multicelulare neIncapsulate, cu diametrul de 0,1-0,5
mm, bogat vascularizate si inervate, cu secretie endocrina,
diseminate In nodulii pancreatici. Celulele componente ale i. L.
au fost desemnate cu litere grecesti: a (secretoare de *glucagon), P (*insulina). Prin metode imunocitochimice, In prezent se
disting 4 tipuri de celule: secretoare de insulina, de gluca-gon, de
polipeptid pancreatic si de *somatostatina, Realitatea existentei
celor 4 tipuri de celulare este confirmata de patolo-gie, deoarece
au fost descrise tumori dezvoltate din fiecare din tipurile
mentionate:
insulinom,
glucagonom,
polipeptidinom,
somatostatinom.
INSULINA, s. f. / insuline, s. f. / insulin. [Lat. insula = insufa;
-HIO.] Hormon polipeptidic secretat de pancreasul endo-crin
(*insule Langerhans) sub forma de pre-proinsulina. I. este
alcatuita din 51 de aminoacizi (AA) dispusi In doua lanturi (A, cu
21 de resturi de AA, si B, cu 30) reunite prin doua punti
disulfurice. Precursorul i., pre-proinsulina, este o molecula monocatenara cuprinzand 98 AA. Prin eliminarea *peptidului sem-nal
(16 AA), precursorul se transforma In proinsulina, alcatuita la
randul sau din frei parti (Incepand cu extremitatea N-termi-nala):
un lant de 30 de AA denumit B, un peptid de 31 de AA denumit
peptid de conexiune (sau 'peptid C) si un lant de 21 de AA
denumit A. Prin clivaj enzimatic, peptidul C este detasat din
molecula de proinsulina, iar lanturile A si B legate prin doua punti
disulfurice formeaza molecula de i. De mentionat ca lantui A al i.
contine o punte disulfurica proprie, ce delimiteaza 3 de AA a
caror natura variaza In functie de

INSULINA LENTA
specia animala de la care provine hormonul. *Secventa functionala a i. este reprezentata de ultimii 7 AA din lantui B. Gena care
codifica pre-proinsulina se afla pe cromozomul 11 (11p15.1p15.5), continand trei exoni si doi introni. Exonul 2 codifica
peptidul semnal, lantui B si o parte din peptidul C, iar exonul 3
codifica restui peptidului C si lantui A. Principala actiune a i. este
hipoglicemianta, determinata prin cresterea utilizarii tisulare a
glucozei. Alte actiuni: antilipolitica si de fa-vorizare a sintezei
acizilor grasi. I. este utilizata In tratamen-tul *diabetului
insulinodependent, fie sub forma de i. malt pu-rificata de origine
animala, fie obtinuta prin procedee bioteh-nologice (ex.: pe culturi
de *Sacc/7aromyces cerevisiae trans-formate prin insertia unui
plasmid care codifica i. umana). De-numiri comerciale: Actrapid",
Mixtard. AntagonistuI i. este *glucagonul. I. se administreaza fie
ca atare, subcutanat (actiu-nea se exprima dupa o ora, este
maxima la 3 ore si dureaza 6 ore), fie intravenos, In "coma
diabetica. Sub denumirea de i. retard sau i. lenta este denumita i.
la care s-au adaugat diverse substante, pentru prelungirea
actiunii sale. Desi i. a fost descoperita de Paulescu, el nu a
devenit laureat Nobel, Banting si Best primind aceasta
consacrare.
INSULINA LENTA / insuline retard / lente insulin. V. insulina,
insulin-zinc-protamina.
INSULINO-DEPENDENTA, s. f. / insulinodependance, s. f. /
insulin-dependence. \Lut. insula = wsula; -inn; dependere = a
sta atdmat, de [a de = separat de, pendere = a atdma,} Stare in
care se afla un bolnav de *diabet insulino-dependent, a carui
echilibrare glucidica nu se poate asigura decat prin injectarea de
*insulina.
INSULINOID, adj. / insulinoide, adj. / insulinlike. [Lot. insula =
insuCa, gr. eidos = forma.] Despre o substanta cu actiune
asemanatoare celei a *insulinei sau cu o structura chimica
apropiata de cea a insulinei.
INSULINOM, s. n. / insulinome, s. m. / insulinoma. [Lot. insula
= insu[a; -ind; -oma.] Tumora a celulelor beta din "insulele
Langerhans; de obicei benigna, este una din cauzele majore ale
hipoglicemiei.
INSULINOPRIV, adj. / insulinoprive, adj. / insulinopenic. [Lat.
insula = msvlti'i -ind, privus = [ipsit de., de ia priverc = fl [ipsi
(pe cineva) de ceva.] Care este determinat de lipsa 'insulinei.
INSULINO-REZISTENTA, s. f. / insulinoresistance, s. f. /
insulin resistance. [Lat. insula = insutd; -ind; rcsistentia =
wipotrivm, de ia resistere = fl rezista, a se impotrivi fi sis-tere =
a se opri.] Cresterea necesarului de Insulina In dia-bet prin
aparitia anticorpilor antiinsulina, care blocheaza o parte din
insulina utila, ca si o scadere a afinitatii *receptorilor pentru
insulina. Alta cauza: hiperfunctia glandelor hiperglicemiante. I.
adevarata trebuie deosebita de cea din numeroase stari
patologice In care se observa o rezistenta la insulina endo-gena:
obezitate, 'sindrom Cushing, 'acromegalie, insuficienta renala,
sardna, aport de estrogeni etc.
INSULINOTERAPIE, s. f. / insulinotherapie, s. f. / insulin
therapy. [Lat. insula = insuia; -ina; gr. therapeia = trata-mint,
lie la therapeuein = a Ingriji.} Tratament cu 'insulina.
INSULIN-ZINC-PROTAMINA / insuline-zinc-protamine / protamine zinc insulin. Suspensie tamponata sterila de Insulina,
clorura de zinc si 'protamina. l.-z.-p. este o insulina lenta, a carei
actiune Incepe la a saptea ora de la administrare, este maxima
Intre 12 si 18 ore si dureaza 30 de ore.
INTEGRARE, s. f. / integration, s. f. / integration. \Lat. integrore = a intregi, a completa.} Unificarea functionala sau morfofunctionala a unor componente Intr-un sistem. Organismul
reprezinta un sistem complex integrat.

INTENSITATE
INTEGRINE, s. f. pi. / integrines, s. f. pi. / integrins. [Lat.
integrare = a intregi, a compkta, -ind.] Glicoproteine transmembranare de adeziune, In numar de circa 20, alcatuite din
subunitati a de 120-180 kDa asociate non-covalent cu sub-unitati
p de 90-110 kDa. Subunitatea p este conservata la toata familia
i., In timp ce subunitatea a are structura varia-bila. Toate i. sunt
receptori, prezentand situsuri de legare la nivelul suprafetei
celulare Indeosebi pentru moleculele *matri-cei extracelulare.
Uneori se leaga si cu proteinele *citoscheletu-lui. Ambele
subunitati traverseaza membrana plasmatica si par-ticipa la
legare. La nivelul majoritatii celulelor se exprima mai multe tipuri
de i., unele fiind situate In citoplasma, de unde sunt translocate
In membrana ca raspuns la actiunea unor activatori. 0 serie de i.
sunt prezente numai In unul sau cate-va tipuri celulare, In timp
ce altele sunt universale. Principalii liganzi ai i. sunt: *fibronectina
(exista eel putin opt tipuri de i. care se pot cupla cu fibronectina),
hemonectina, colagenul de tip I, elastina, proteoglicanii, acidul
hialuronic, fibrinogenul, fibri-na, trombospondina, osteopontina,
factorul von Willebrand, frag-mentui de complement C3b,
lamininele, o serie de antigeni, componenti ai bacteriilor si fagilor.
Liganzii de la nivelul cito-scheletului includ: actina, talina,
vinculina, tensina si tropomio-zina. Cea mai mare parte a
liganzilor contin secventa de amino-acizi Arg-Gly-Asp (RGD),
recunoscuta de i. Prin medierea interactiunilor celula-celula,
celula-matrice, suprafata celulara-in-teriorul celulei, i. mentin
coeziunea tisulara, forma celulara, in-tervin In diferentierea
celulara, migrarea, activarea unor celule si transductia
semnalelor. 0 serie de efecte se afla In relatie cu activarea
"protein kinazei C si activarea canalelor ionice. Rolurite i. se
extind In morfogeneza, hemostaza, agregare pla-chetara,
cicatrizarea plagilor, interactiuni gazda-parazit, fagodto-za
microorganismelor si a debriurilor, inflamatie, functiile siste-mului
imunitar, metastazare.
INTEGRON, s. m. / integron, s. m. / integron. [Lot. integrare = a
wtregi, a compieta.} Concept propus de Fr. Jacob pentru a
exprima "logica organizarii" In lumea vie. Arhitectura In etaje a
organismului se bazeaza pe structuri intermediare termodinamic
stabile. I. este un sistem de sisteme. Organismul reprezinta un i.
de ordin superior.
INTELECT DE LIMITA / niveau limite / subaverage intelligence.
[Lat. intellectm, = cunoaftere, intdegere, de (a intel-legere = a
mteiege (inter = wtre'i legere = a a[ege, a aduna);
limes, -id's = iime de Iwtar.} Zona incerta dintre 'debilitatea
mentala usoara si normalitatea psihica. V, si arieratie mentala.
INTELIGENTA, s. f. / intelligence, s. f. / intelligence. [Lat.
mtellegentia = cunoaftere, wte[igentd, de ia intellegere = fl
mtelege (inter = intre; legere = a a[ege, a aduna).] Insusire
informationala a sistemelor vii si evoluate, depinzand de mecanisme nervoase ample si complexe. I. serveste adaptarii
comportamentale, supla si originala, In situatii inedite, bazan-duse pe memorie, pe capadtatea de anticipare, pe elabora-rea unor
modele interioare. Este sustinuta prin Invatare, dar se exprima
prin anumite scheme operatorii mintale care apar succesiv, Intr-o
ordine determinata (J. Piaget). I. este determinata ereditar, dar
depinde (In mare masura) si de mediul familial si social.
INTENSITATE, s. f. / intensite, s. f. / intensity. [Lat. inten-sus =
interis, de (a intendere = a intinde, a wwrda.] Termen general
care caracterizeaza amplitudinea unui fenomen. /. cu-rentului
electric - marime fizica numeric egala cu acea cantita-te de
electricitate ce traverseaza o suprafata In unitatea de timp.
Unitatea sa de masura In sistemul international este amperul (A).

541

INTENTIE
INTENTIE, s. f. / intention, s. f. / intention. [Lot. intentio, -onis =
intentie, de la intendere = a pinti.] 1) Un anumit obiectiv. 2)
Actiunea de a Intinde buzele unei plagi pentru a Ie apropia (de
obicei) In vederea suturii acesteia.
INTERACTIUNI MEDICAMENTOASE / interactions medicamenteuses / drug interactions. [Lat. inter = mire.; actio, -onis
= actiune, de la agcre = a. actiona; medicumentum -= [eac,
medicament.] Rezultate farmacologicice, dezirabile sau
indezirabile, ale interactiunii dintre medicamente, dintre acestea si
diferite molecule endogene, cu diferite componente ale dietei sau
cu o serie de substante utilizate In scop diagnostic. I. m. pot
aparea In cazul administrarii simultane sau consecutive (la
interval de timp foarte scurt) a medicamentelor. In scopul
depistarii rezultatelor indezirabile, In diferite tari au fost puse la
punct sisteme de informare reciproca (*farmacovigilenta) a
medidlor si producatorilor de medicamente. I. m. se pot manifesta prin *sinergie, "potentate sau 'antagonism.
INTERACTIUNI MOLECULARE / interactions moleculaires /
molecular interactions. [Lot. inter = Mitre; actio, -onis =
acfiune, de [a agere = a actiona; dim. [at. moles = masd
informd.} Actiunile redproce dintre molecule, sau dintre molecule
si ioni, datorate unor legaturi ionice, dipol-dipol sau Van der Waals
etc.
INTERARTICULAR, adj. / interarticulaire, adj. / interarticular.
[Lat. inter = intre; articularius = al articulafiuor.} Care este situat
Intre doua sau mai multe parti osoase care se articu-leaza. Ex.:
fibrocartilaj i.
INTERCOSTAL, adj. / intercostal, -ale, -aux, adj. / intercostal.
[Lat. inter = intre; costa = wasttL] Care este situat Intre coaste.
INTERCRICOTIROTOMIE, s. f. / intercricothyrotomie, s. f. /
intercricothyrotomy. [Lat. inter = intre; gr. krikos = ind;
thyreos = pat'azd, scut, tiroidd; tome = taiere, sectiune, de [a
temnein = a two.] Laringotomie inferioara: incizia laringelui prin
membrana. cricotiroidiana.
INTERCURENT, adj. / intercurrent, e, adj. / intercurrent. [Lat.
intercurrere = a ft la. mijioc, a se afla Ultra., de [a inter = intre,
currere = a aterga,} Depre o complicatie sau o boala care survin
ca fenomene supraadaugate In cursul unei boli, modificand
evolutia acesteia. Ex.: infectie i.
INTERDIGITATIE, s. f. / interdigitation, s. f. / interdigitation.
[Lat. inter = intre; digitus = deget.} Dispunerea In contururi
sinuoase a membranelor plasmatice ale unor celule Invecina-te.
1. asigura un grad de coeziune celulara.
INTERDISCIPLINARITATE, s. f. / interdisciplinarite, s. f. /
interdisciplinarity. \Lat. inter = intre; disciplina = mvatd-turd,
edwafie, de. la discipufus = dev, discipot.} Transferul metodelor
dintr-o disciplina Intr-alta. Se pot distinge trei grade de i.: 1) un
grad aplicativ, de ex. metode ale fizicii nucleare aplicate In
medicina stau la baza 'medicine! nucleare si a *radioterapiei; 2) un
grad episfemologic, de ex. transferul metodelor logicii formale In
teoria *diagnosticului clinic; 3) un grad generator de noi discipline,
de ex. transferul metodelor matematicii sau information In diverse
discipline.
INTERFAZA, s. f. / interphase, s. f. / interphase. [Lot. infer =
intre; gr. phusis = aparentd, rasatitui unei stele, de [a phainein =
a aparea.} Interval de timp care separa doua divizi-uni celulare, In
cursul caruia cromozomii nu sunt distincti, cu toate ca informatia
genetica continua sa conditioneze functiile celulare. Astfel, i.
reprezinta o perioada a *ciclului celular mar-cata prin *replicarea
ADN, o puternica activitate metabolica si crestere celulara. I.
separa doua *mitoze sau precede *meioza. Ea se divide In trei
faze: G1, S si G2. V. si ciclu celular.
INTERFERENTA, s. f. / interference, s. f. / interference. ['Eng[.
to interfere - a se mte.rpu.ne., dm Cat. inter = ttltre,
542

INTERLEUKINE

ferre = a duce.} 1) In electrocardiografie, influenta unei exci-tatii

asupra alteia, in cazul a doua excitatii care apar la nivelul inimii
In focare foarte apropiate si Intr-un interval de timp foarte scurt.
Cea de-a doua excitatie ramane fara efect de-oarece caile de
conducere se afla, Inca, In perioada refracta-ra absoluta, ca
urmare a primei excitatii. 2) Inhibarea multipli-carii unui virus, In
organism sau In cultura, din cauza existen-tei unei infectii
prealabile, cu un alt virus. 3) In fizica, feno-menul de
suprapunere In acelasi punct din spatiu a doua sau mai multe
unde luminoase, sonore etc.
INTERFERON, s. m. / interferon, s. m. / interferon. [Lat. inter =
intre; forre = a dw.e.} Glicoproteina de masa mole-cutara mica
produsa de celule infectate de virus Intr-o perioada de timp
foarte scurta. I. inhiba multiplicarea virala prin bloca-rea sintezei
acidului nucleic viral, fiind caracteristic spedei ani-male infectate,
dar nu si virusului infectant. Producerea i. poate fi declansata, In
afara de virusuri, si de diferite microor-ganisme sau endotoxine
microbiene. Au fost identificate mai multe tipuri de i.: 1) /. a (IFN
a), produs de leucocite (pe limfocite In cultura au fost identificate
12 specii); 2) I. fi (IFN fi), produs de fibroblaste (si probabil de
toate tipurile de celule) cu doua specii, notate cu 1 si 2, produse
pe fibroblastele In cultura; 3) /. / (IFN y), a carui sinteza nu este
indusa direct de virusuri, ci prin stimularea limfodtelor de un
antigen sau mitogen. Pe langa actiunea antivirala, i. modifica
reactiile imuno-logice ale organismului si Tmpiedica dezvoltarea
unor celule normate sau tumorale, Indeosebi In cazul IFN 7.
Activitatea i. s-ar produce prin intermediul unui sistem complex
de enzime care inhiba Indeosebi sinteza anumitor elemente
constitutive ale virusurilor si ale diverselor proteine celulare.
Nomenclatura In acest domeniu nu este Inca fixata. IFN a
obtinut prin inginerie genetica este utilizat In tratamentui
hepatitelor croni-ce virale B si C, In unele forme de cancer si In
scleroza mul-tipla. Abrev.: IFN.
INTERFERON ALFA RECOMBINANT / interferon alpha recombinant / recombinant interferon alpha. *Citokina obtinuta
prin inginerie genetica, avand tripla actiune: antivirala, antiproliferativa si imunomodulatoare. Este introdusa In terapeutica
'hepatitelor cronice active B si C, ca si a unor *leucemii. Abrev.:
IFNa.
INTERFERON BETA-1 b / interferon beta-1b / interferon beta1b. Analog de *i. beta uman, cu proprietati antivirale si imunoreglatoare. Abrev.: IFNp-1b.
INTERFERON GAMA-1b RECOMBINANT / interferon gamma.
1b recombinant / recombinant interferon gamma-lb. Tip de
*i. care creste *dtotoxidtatea *macrofagelor, de unde propunerea de utilizare terapeutica In unele infectii grave. Abrev.:
IFNy-1b.
INTERLEUKINE, s. f. pi. / interleukines, s. f. pi. / interleu-kins.
[Lat. inter = mtre.; gr. leukos = alb (kytos = ctiula];
*ina.\ Denumire pentru un grup multifunctional de *citokine care
sunt produse de diferite celuie fagodtare (Indeosbi *macro-fage) si
de limfocite. Actiunea IL se exercita In cadrul sistemu-lui
limfopoietic. Initial s-a presupus ca IL actioneaza asupra
*leucodtelor, de unde denumirea. Termnenul de IL, care indica o
actiune Intre doua leucocite, a persistat In denumirea abre-viata,
de IL-1 la IL-11. In prezent se apreciaza ca termenul de citokine,
mai global, este mai adecvat, cu atat mai mult cu cat unele IL au
purtat anterior alte denumiri, provenind de la activitatile care au
permis descoperirea lor. Foarte probabil, In viitor vor surveni
restructurari In aceasta nomenclatura ramificata. Tipuri de i.: IL1, denumita initial factor de acti-vare a limfodtelor (LAP, de la
lymphocyfe activating factor), este produsa de macrofage si
actioneaza asupra limfodtelor T. IL-2 este elaborata de
limfodtele T auxiliare si stimuleaza

INTERLINIE ARTICULARA
proliferarea limfocitelor T dtolitice, a caror multiplicare va amplifica raspunsul imunitar al organismului. 1. 2 a fost denumita
initial factor de crestere a limfocitelor T sau TCGF (de la T-cell
growth factor). IL-3, produsa de limfocitele T activate de un
antigen sau un mitogen, stimuleaza cresterea si diferen-tierea
celulelor stem hematopoietice, ca si a celulelor hemato-poietice
mature (granulocite, macrofage, mastocite). IL-4, produsa tot de
limfocitele T activate, dezvolta abilitatea limfocitelor B de
prezentare a antigenilor, regleaza producerea de IgG si IgE de
catre celulele B, actioneaza ca factor de crestere pen-fru celulele
T ai de maturare pentru mastocite. IL-5, produsa In aceleasi
conditii ca si IL-3, actioneaza ca factor de diferen-tiere a celulelor
B si a eozinofilelor si creste productia de IgA a celulelor B. IL-6,
produsa prin activarea celulelor T, fibro-blastelor si macrofagelor
de catre antigeni sau mitogeni, ser-veste ca factor de diferent.iere
pentru celulele B si timocite;
stimuleaza productia de Ig a celulelor B si initiaza ciclul celu-lar la
celulele hematopoietice primare, in vitro. IL-7, produsa de
celulele stromei epiteliale si mezangiale, serveste ca factor de
diferentiere a celulelor B In stadiile initiate de dez-voltare si
sustine cresterea timocitelor si limfocitelor T. IL-8, produsa de
monocite si de celulele endoteliale, actioneaza ca factor
chemotactic si activator al neutrofilelor, avand, probabil, un rol In
extravazarea neutrofilelor In inflamatie. IL-9, produsa de celulele
T si macrofage, actioneaza asupra unor populatii de celule T, in
vitro. IL-10, inhiba producerea de citokine de catre celulele T
activate, creste viabilitatea celulelor B si induce expresia genelor
*complexului major de histocom-patibilitate clasa II. IL-11,
dtokina clonata dintr-o linie celu-lara stromala de la primate, care
ar putea avea rol In proliferarea megacariocitelor si In
diferentierea celulelor B. Abrev.: IL.
INTERLINIE ARTICULARA / interligne articulaire / joint space.
Imagine clara, liniara sau usor curba, observata pe o radiografie,
care separa suprafetele articulare si corespunde cartilajelor
articulare si meniscurilor.
INTERMEDIAR, adj. / intermediaire, adj. / intermediate. [Lot.
intermedius = interpus, intercolat, de ia inter = nitre., medius =
situat ia mijCoc.} 1) Substanta formata In diferite etape ale unui
ciclu metabolic. 2) Factor, substanta de legatura Intre doua
extreme.
INTERMEDINA, s. f. / intermedine, s. f. / intermedin. [Lat.
iatermedius = interpus, intercalat, de. ia inter = nitre., medius
= situat ia myCoc; -ina.] Hormon secretat de lobul interme-diar
al hipofizei, cu actiune stimulatoare asupra melanoforelor si
xantoforelor.
INTERMENSTRUAL, adj. / intermenstruel, -elle, adj. / intermenstrual. [Lat. inter = nitre.; menstrua/is = re.feri.tor ia
menstruafie, de [a menstruus = in fiecare Cund si mensis =
luna} Care este situat In intervalul de timp dintre menstcuatii,
indeosebi la mijiocul ciclului menstrual, adica Intre zilele a 10-a
si a 16-a pentru un ciclu de 28 de zile. Tulburarile functionate din
aceasta perioada (dureri, hemoragii) constituie s/n-dromul i.
INTERMITENTA, s. f. / intermittence, s. f. / intermission. [Lat.
intermittere = fl pune ia myloc, a intrerupe, de. [a inter = mtre,
mittere = a trimite.] Neregularitate a unui fenomen care In mod
normal este ritmic. Termenul este utilizat Indeosebi cu referire la
neregularitatea ritmului cardiac determinata de absenta, uneori
periodica, a contractiei ventriculare perceputa la auscultatie
sau/si la palparea pulsului periferic. /. adevarata corespunde
unei pauze ventriculare determinate de un "bloc atrioventricular
sau, mai rar, de un bloc sinoatrial. /. fatea corespunde unei
contractii ventriculare care este prea slaba pentru a fi
perceptibila prin puls arterial periferic (ex.: In caz de
*extrasistole).

INTERSTITIAL
INTERN, adj., s. m. / interne, adj., s. m. / intern. [Lot. interims =
interior, (duntric.} 1) Care se afla In interiorul organismului. 2)
Dintre doua structuri anatomice, cea mai apropiata de planul
sagital median al corpului. Sin.: medial. Ant.: extern. 3) /. de
spital: functie spitaliceasca In sistemul medical francez.
INTERNALIZARE, s. f. / internalisation, s. f. / intemalization. [fr.
internalisation, din [at. interims = interior, [auntrit.} Denumire
utilizata frecvent cu referire la procesul de patrunde-re In celula,
prin *endocitoza, a unor complexe *ligand-*recep-tor sau a unor
'antigeni. Ex.: i. insulinei. V. si capping.
INTERNARE, s. f. / hospitalisation, s. f. / hospitalization. [J~r.
interner, din [at. interims = interior, iauntric.} Plasarea si
ramanerea unui bolnav In spital. V. spitalizare.
INTEROCEPTIV, adj. / interoceptif, -ive, adj. / interoceptive.
[Lat. interior = care este induntru, receptus, de ia recipere = a
primi.] Referitor la receptorii si caile corespunzatoare care
asigura sensibilitatea la variatiile produse In interiorul corpului
(sensibilitate profunda).
INTEROCEPTOR, s. m. / interocepteur, s. m. / interoceptor.
[Lat. interior = care este induntru; receptus, de ia recipere = a
primi.] Tip de structura receptoare localizata la nivelul muschilor,
oaselor, articulatiilor (proprioceptori) si la nivelul vis-cerelor
(visceroceptori). I. sunt reprezentati de terminatii nervoa-se
senzitive care primesc excitatii provenite din interiorul organismului, cum ar fi presiunea sanguina (baroreceptori), senzatii
dureroase, concentratia unor gaze din sange etc.
INTEROSOS, adj. / interosseux, -euse, adj. / in-terosseous.
[Lat. inter = mtre; os, ossis = os.] Care se refera la spatiul sau
elementele de legatura (ligamente) dintre doua oase.
INTERPOLARE, s. f. / interpolation, s. f. / inter-polation. [Lat.
interpolare = a refac.e, a insera, de [a inter = intro, polare = fl
skfui, a netezi} 1) Implantare chirurgicala Intr-un tesut. 2)
Determinarea valorilor intermediare dintr-o serie, pornind de la
valorile observate. 3) Determinarea, prin meto-da grafica, a unei
valori Y,, corespunzatoare unei abscise intermediare Xj si situata
Intre valorile Y,-Y2, corespunzatoare unor abscise date X, si X;.
INTERPRETARE, s. f. / interpretation, s. f. / interpretation. [Lat.
interpretatio, -onis = interpretare, de. ta interpretari = a
emptied, d traduce, si interpres, -etis = cei care emptied un tef(t,
trdducdtor] 1) Exprimare In termeni clari a unui fenomen greu
comprehensibil sau obscur. In acest caz, i., desi corecta, poate
reprezenta doar o *ipoteza. 2) Actiunea de a aprecia, de a evalua
o serie de date clinice sau/si de laborator, rezultate-le unor
investigatii. 1. eronata poate fi In relatie cu un delir. V. delir de
interpretare.
I
INTERSECTIE, s. f. / intersection, s. f. / intersection. [Lat.
intersectio, -onis = metopd (m or/it tec turd), de la intersecare
= a tdia (a mijioc (inter = intre; secure = a taw).] Structura
formata la nivelul Incrucisarii a doua formatiuni anatomice.
INTERSEXUALITATE, s. f. / intersexualite, s. f. / intersexua-lity.
[Lat. inter = intre; sexualis = referitor la. se^ de ta sexus = se,^]
Termen prin care se desemneaza o serie de modificari extrem de
variate, de la malformatiile sexuale la modificari ale caracterelor
secundare sau ale comportamentu-lui sexual. Se apredaza ca i.
este consednta unor defecte In dezvoltarea embrionara: initial,
individul apartine unui sex genetic, dar pe parcursul dezvoltarii
'sexualizarea vireaza spre sexul opus. V. hermafroditism si
pseudohermafroditism.
INTERSEXUAT, adj. / intersexue, -e, adj. / intersexual. [Lat.
inter = intre; sexus = se^] Despre un subject care prezinta
caracteristid apartinand ambelor sexe, adica o stare de *intersexualitate.
INTERSTITIAL, adj. / interstitiel, -elle, adj. / interstitial. [Lat.
interstitium = interval, ae. ia interstare = a sta [a my'Coc
543

INTERSTIT1U
(inter = intre.; stare = a sta m picioare).} Care se refera la tesutui
de sustinere (tesut conjunctiv si vase sanguine) ce In-conjoara
structurile anatomice din organism. Ex.: nefrita i.
INTERSTITIU, s. n. / interstice, s. m. / interstice, intersti-tium.
[Lot. interstitium = interval, de. (a interstare = a sta [a mijCoc
(inter = Intre; stare = a sta m picioare.).] Tesutui conjunctive)
muscular de sustinere a unui organ parenchimatos.
INTERTRIGO, s. n. / intertrigo, s. m. / intertrigo. [Lot. intertrigo, -inis = jupuitura, rosatura, de ia inter = mtre, terere = a
made,.} Afectiune dermica localizata Indeosebi la nivelul pliurilor
(a zonelor predispuse la frecare mecanica), care poate aparea la
obezi si la sugari. Este favorizata de transpiratie, In contextui
careia leziunea dermica se suprainfecteaza micro-bian.
INTERVAL, s. n. / intervalle, delai, s. m. / interval, time
interval. [Lat. iniervallum = internal, de. la inter = intre, vallus
= par, fanif.} 1) Durata de timp Intre momentui In care se produce
un fenomen si momentui In care acesta se mani-festa clinic. Ex.:
i. liber In sangerarile intracraniene. 2) Durata de timp Intre doua
fenomene biologice distincte sau Intre doua fenomene de acelasi
tip dintr-o succesiune de evenimente. Ex.: *i. Q-T. 3) /. de
Incredere din statistica matematica aco-pera, cu o probabilitate
data, valoarea unui parametru statistic.
INTERVAL P-Q / intervalle P-Q / P-Q interval. Pe 'electrocardiograms, i. P-Q se mascara de la InceputuI undei P pana la
InceputuI complexului QRS. Reprezinta timpul necesar conducerii impulsului electric de la "nodul sinoatrial la *nodul atrioventhcular plus timpul atrioventricular plus timpul de conducere
In nodul atrioventricular, fasciculul His si ramurile acestuia.
INTERVAL Q-T / intervalle Q-T / Q-T interval. Pe electrocardiograms), i. care include undele Q, R, S, T si segmentui ST.
Corespunde activitatii bioelectrice ventriculare.
INTERVAL TERAPEUTIC / intervalle therapeutique / therapeutic interval. I. de timp care separa doua administrari consecutive ale aceluiasi medicament. Se calculeaza dupa criterii
farmaco-cinetice.
INTESTIN, s. n. / intestin, s. m. / intestine, gut, bowel. NA:
intestinum. [Lat. intestinum = intestin, de. Ca intestinus =
interim:] Portiune a tubului digestiv cuprinsa mtre *pilor si
*anus, alcatuita din doua mari parti: i. subtire si i. gros. /. suib-tire
cuprinde *duodenul si i. subtire mezenteric, alcatuit din
*jejun si lleon. Reprezinta partea cea mai lunga a tubului digestiv
(7,5 m), la nivelul careia se produce *digestia alimen-telor, datorita
transformarilor biochimice determinate de sub-stante elaborate de
glandele anexe (ficat, pancreas) si locale. Substantele
fundamentale rezultate sunt absorbite la nivelul
*vilozitatilor intestinale. Peretele i. subtire este alcatuit din patru
straturi succesive concentrice: un strat mucos (mucoasa) cu
*valvule conivente si vilozitati intestinale, glande intestinale
(Lieberkuhn), noduli limfatici si placi Peyer; un strat submu-cos; un
strat muscular si un strat seros care formeaza *mezen-terul. /. pros
care continua i. subtire, cuprinde *cecul cu
*apendicele vermicular, *colonul, "rectui si *anusul. El repre-zinta
un conduct cu o lungime de 1,5-2 m, cu diametrul mai mare decat
eel al i. subtire si este lipsit de vilozitati. La nivelul i. gros se
absoarbe apa, fiind concentrate astfel *materiile fecale. Suprafata
sa extema este caracterizata prin succesi-unea de 'haustratii.
Cecul (6-12 cm), portiunea initiala a i. gros, se continua cu colonul,
alcatuit din patru parti: colon ascendent, transvers, descendant si
sigmoid. RectuI (lung de 12-14 cm) este portiunea terminals a
tubului digestiv si rezerva pentru materiile fecale, eliminate prin
orificiul anal.
INTIMA, s. f. / intima, s. f. / intima. NA: tunica intima. [Lat.
intima, -orum = cea mai dinduntm, superCatit'ut ae la interior =
care este {nauittru,] Tunica interna a peretelui arterial
544

INTRADERMIC
si venos, formata din endoteliu si tesut conjunctiv mai mult sau
mai putin abundent (endartera, endovena). I. este separata de
tunica medie prin limitanta elastica intema.
INTOLERANTA, s. f. / intolerance, s. f. / intolerance. [Lat.
intolerantia = neputinf.a. de a suporta, de [a in = [ipsit de.,
tolerantia = suportare, indurare fi tolerare = a suporta.} Ter-men
care desemneaza, In biologie, orice reactie adversa la actiunea
unui agent exterior, In general, tolerat de organismul uman (de
majoritatea indivizilor unei populatii). Reactiile de-dansate pot fi
generalizate sau localizate la nivelul unui anu-mit tesut sau
organ. I. poate fi mo?tenita (*idiosincrazie) sau dobandita
(*sensibilizare). Ant.: toleranta.
INTOLERANTA EREDITARA LA FRUCTOZA / intolerance
hereditaire au fructose / hereditary fructose intolerance.
Enzimopatie cauzata de deficitui fructozo-1-fosfataldolazei hepatice, a doua enzima a caii de metabolizare a glucozei. Se
manifesta la sugar si copilului mic prin varsaturi si crize hipoglicemice, iar pe termen lung prin retard staturo-ponderal,
hepatomegalie, proteinurie si fructozurie, iar uneori casexie ?i
moarte. Toata aceasta simptomatologie dispare odata cu suprimarea din alimentatie a fructozei. Transmiterea este eel mai
frecvent autozomal recesiva. V. si fructoza.
INTOLERANTA EREDITARA LA GALACTOZA / intolerance
hereditaire au galactose / galactos(a)emia. Sin.: galactozemie (v.).
INTOLERANTA LA GLUCOZA / intolerance au glucose /
impaired glucose tolerance. Hiperglicemie moderata sub 1,40
g/l a jeun si sub 2 g/l In perioada postprandiala (denu-mita In
trecut stare paradiabetica sau prediabetica) care evolueaza
frecvent spre *diabet noninsulino-dependent.
INTOLERANTA LA GLUTEN / intolerance au gluten / gluten
intolerance, c(o)eliac disease. Sin.: boala celiaca (v.).
INTOLERANTA LA LACTOZA / intolerance au lactose / lactose
intolerance. V. lactoza.
INTOXICATIE, s. f. / intoxication, s. f. / intoxication. [Lat. in = in;
gr. toxikon = otravd pentru varful sagt^lor, lie. la. loxon =
sdgeata.] Ansamblul unor stari patologice accidenlale cauzate de
expunerea organismului, acuta sau cronica, la sub-stante toxice
provenite din exterior (;'. exogena; ex.: *i. digita-lica, i. nicotinica,
v. tabagism; i. cu plumb, v. saturnism; i. cu alcool, v. alcoolism)
sau din interior (/. endogena - termen putin utilizat In prezent).
INTOXICATIE DIGITALICA / intoxication digitalique / digitalis
poisoning. I. care poate aparea, acut sau cronic, dupa
administrarea de compu?i digitalici, Indeosebi la pacientii cu o
patologie cardiaca. I. d. se caracterizeaza prin manifestari cardiace (tulburari de ritm, tulburari de conducere, alte anomalii ale
electrocardiogramei etc.) ?i manifestari generale: digestive
(anorexie, eructatii, epigastralgii, greturi, varsaturi), vezicale (tulburari de mictiune), uterine (contractii uterine), nervoase (cefalee, vertij, delir, tulburari vizuale). Sin.: digitalism.
INTRA-PARTUM / intra partum / intra partum. [Lot. intra =
wthIntru, partas = nastere, de [a parere = a naste.} Locutiune
latina care semnifica: In timpul na?terii.
INTRA-VITAM / intra vitam / intra vitam. [Lot. mtra = ina-untru.;
vita = viafo.] Locutiune latina care semnificfi: In timpul vietii.
INTRAARTICULAR, adj. / intraarticulaire, adj. / intraarticular.
[Lat. intra = induntm; articularius = at articulatiilor.} Care se afla
sau se produce In interiorul unei articulatii. Ex.: re-varsat i.
INTRADERMIC, adj. / intradennique, adj. / intradermal. [Lat.
intra = mduntru, gr. derma, -atos = pick..} Care se afla, se
produce m grosimea *dermului. Ex.: injec(ie i.

INTRADERMOREACTIE
INTRADERMOREACTIE, s. f. / intradermoreaction, s. f. /
intradermoreaction. [Lat. infra = induntru; gr. derma, -atos =
piele, fr. reaction, din [at. actio, -onis = acfiune-, de la agere =
a actiona.] Sin.: cutireactie (v.).
INTRAMEDULAR, adj. / intramedullaire, adj. / intramedullary.
[Lat. intra = induntru; medulla = mdduvd,] Care se afla In
*maduva spinarii.
INTRAMURAL, adj. / intramural, -ale, -aux, adj. / intramural.
[Lat. intra = induntru; muralis = de ziduri, de la murus = zid.]
Care este situat In grosimea unui perete (arterial, bron-sic,
cardiac etc.), fiind separat de suprafata prinfr-un strat de tesut
sanatos.
INTRAMUSCULAR, adj. / intramusculaire, adj. / intramuscular.
[Lat. intra = mauntru; miisculus = muscfii.] Care se afla sau se
efectueaza In muschi.
INTRARAHIDIAN,
adj. / intrarachidien,
-enne,
adj. /
intrar(rh)achidian. [Lat. intra = mauntru; gr. rakhis = coCoand
vertebrald.[ Care se afla sau se produce In interiorul "canalului
rahidian.
INTRATECAL, adj. / intrathecal, -ale, -aux, adj. / intrathecal.
[Lat. intra = induntru; [at. theca, gr. theke = cutie, teaca,} Care
se afla, care este introdus In interiorul unui Invelis. Termenul se
utilizeaza Indeosebi cu referire la injectarea unei substante 7n
spatiul *subdural: injectie i.
INTRAVASCULAR, adj. / intravasculaire, adj. / intravascular.
\Lat. intra = induntru; vasculum = vas mic, dim. de (a vas, vasis
= vas.\ Care este In interiorul unui vas sanguin.
INTRAVENOS, adj. / intraveineux, -euse, adj. / intravenous.
[Lat. intra = induntru; vena = vend] Care se afla sau se
efectueaza In interiorul unei vene.
INTRAVENTRICULAR, adj. / intraventriculaire, adj. / intraventricular. [Lat. intra = waunIni; veatriculus = stomac mic,
vt.ntric.ul, dim. de. ia venter, -Iris = pdntece.] Care se afla sau
se produce In interiorul unui ventricul cardiac sau cerebral.
INTRON, s. m. / intron, s. m. / intron. V. exon.
INTROSPECTIE, s. f. / introspection, s. f. / introspection. [Lat.
introfspectiim, de [a introspicere = a privi induntru (intra =
Inauntru; spicere = a privi).[ Metoda de observatie a starilor de
constiinta ale unui subiect practicata de el Insusi. Informatiile
aduse de i., sub forma chestionarelor de auto-evaluare, sunt de
neInIocuit In psihologia clinica.
INTROVERSIUNE, s. f. / introversion, s. f. / introversion. [Lat.
introversus = wduntru, de [a intra = induntru, versus, lit la vertere
= a wtoarce.} Tendinta de izolare, de repliere in sine Insusi, cu
interes exdusiv asupra propriei vieti interi-oare.
INTROVERTIT, adj. / introverti, -e, adj. / introvert. [Lat.
inlroverftus = induntru, de [a intra = induntru, versus, de [a
vertere = a intoarce.} Subiect care are tendinta la "introversi-une.
Ant.: extrovertit.
INTRUZIE, s. f. / intrusion, s. f. / intrusion. [Lat. edeziasticd
inlrusus, participiui incut ai verbului inlrudere = a introduce cu
forfd.] Patrunderea unei formatiuni anatomice Intr-o alta
formatiune adiacenta, fie lent si progresiv, fie rapid, sub actiunea
unei forte traumatice. Ex.: i. dentara - Tmpingerea unui dinte In
grosimea osului maxilar.
INTUBATIE, s. f. / intubation, s. f. / intubation. [Lat. in = in,
tabus = tub sou tuba = trompetd] 1) Procedeu de introdu-cere
intratraheala, pe cale orala, a unei sonde care are rolu! de a
asigura permeabilitatea cailor respiratorii superioare, de obicei
pentru respiratia artificiala. I. este primul timp al *anes-teziei
generale. 2) In general, introducerea unui tub Intr-un conduct
natural.

INVALIDITATE
INTUITIE DELIRANTA / intuition delirante / delusional intuition.
[Lat. intuitio, -onis = privire, de [a intueri = a privi;
delirare = a iesi din Brazda, a iesi din lima dreaptd (de separat
de; lira = 6razdd).} Tulburare frecventa 'in psihozele delirante
acute, constand In sustinerea, fara elaborare rationa-la, a unei
idei sau a unui fapt In contradictie evidenta cu realita-tea.
INTUMESCENTA, s. f. / intumescence, s. f. / intumescence.
[Lat. intiimescens, de la intumesr.ere = a se umfia (in = m;
tumescere = a se umfla].} Marire de volum (umflare, tume-fiere) a
unei formatiuni anatomice, a unui organ sau a unei portiuni de
organ, ori a Intregului corp, de obicei consecinta a unei distrofii
hidroprotidice. /. c/ara este o distrofie hidropro-tidica cu hidratare
In exces a citoplasmei, celula avand aspect clar, pe cand in /.
tulbure, In urma unui proces asemanator, celula contine granule
mid.
INULINA, s. f. / inuline, s. f. / inulin. Polimer al D-fructozei, cu
formula (CgH,305)4 si o structura similara celei a *amido-nului.
Se gaseste In rizomii unor plante (Compositae) Indeosebi de
cicoare si dalie. Desi are o greutate moleculara rela-tiv mica, este
greu solubila In apa si nedigerabila. Deoarece In organism este
excretata de rinichi prin simpla *filtrare glo-merulara, fara
intreventia *tubulilor renali, i. este utilizata pentru masurarea
filtrarii glomerulare. V. clearance.
INUNDATIE, s. f. / inondation, s. f. / inundation. [Lot. inun-datio,
-onis = inundatie, de ta iniindare = a inunda si tinda = undo,} In
sens medical, patmndere a unui lichid Intr-un tub sau organ.
Importante; 1) /'. pehtoneala, denumire data revar-satelor
sanguine intraperitoneale. 2) /'. ventriculara, (v.).
INUNDATIE VENTRICULARA / inondation ventriculaire /
Broadbent's apoplexy. Hemoragie localizata In cavitatile ventriculare cerebrale, Indeosebi din cauza unui hematom intracerebral sau a rupturii unui vas juxtaventricular malformat sau
alterat de un proces patologic.
INVAGINATIE, s. f. / invagination, s. f. / intussusception,
invagination. [Lot. in = in, vagina = teaca,} Patrunderea unei
portiuni dintr-un tub flexibil In tubul Insusi. I. se produce la nivelul
tubului digestiv: 1) /. apendiculara, patrunderea In forma de deget
de manusa Intoarsa pe dos a apendicelui In cavitatea cecala.
2) /. cecocolica, patrunderea fundului cecului si apendicelui mai
Intai In cavitatea cecului si apoi In colon. 3) /. colocolica,
patrunderea prin telescopare a unui segment de colon In
segmentui subjacent. 4) /. ileocolica, patrunderea ileonului
terminal In cavitatea cecului. 5) /. intestinala sau hernia
intestinului In intestin, patrunderea unui segment de intestin In
segmentui subiacent.
INVALID, adj., s. m. sau f. / invalide, adj., s. m. ou f. / invalid.
[Lot. iavalidus = fara putere, slafi, f)olnav, de. la in = Cipsit de,
validus = tare, viguros fi valere = a area fortd, a fi tare.}
Persoana care prezinta un grad de *invaliditate si, deci, o
incapacitate de munca, temporara sau definitiva. V. si invaliditate.
INVALIDITATE, s. f. / invalidity, s. f. / disability. [Lat. in-validus =
ford putere, slab, bolnav, de ia in = [ipsit de, validus = tare,
viguros si valere = a avea fortd, a fi tare.} Pierderea partiala sau
totala a capacitatii de munca in urma unei boli sau a unui
accident. Gradul de i. se stabileste dupa o expertiza efectuata de
specialisti. La noi In tara sunt stabi-lite trei grade de i.: I pierderea totala a capacitatii de munca, persoana invalida
necesitand si o Ingrijire de catre o alta per-soana (Insotitoare); II pierderea capacitatii de munca, cu mentinerea posibilitatii de
Ingrijire a propriei persoane; III -pierderea partiala a capacitatii de
munca, persoana invalids mentinandu-si capacitatea exercitarii
profesiei cu un program redus de lucru sau, eventual, a unei alte
profesii, cu solicita545

INVAZIE
re mai mica si cu un program normal. Clasificarea i. In trei grade
se regaseste In multe tari, dar difera frecvent definirea
. acestor grade. De ex., In Franta gradul I reprezinta gradul III de
la noi din tara. In fine, o serie de precizari si delimitari ale i. sunt
In relatie cu sistemele de asigurari sociale si de sanatate. V. si
handicap, incapacitate de munca, infirmitate.
INVAZIE, s. f. / invasion, s. f. / invasion. [Lot. invasio, -onis =
atac, de [a invadere = a se. re.pe.zi (a, a se. napusti.} 1)
Perioada care urmeaza fazei de "incubatie a unei boli infectioase
si corespunde primelor mainfestari clinice. Este urmata de
perioada de stare si constituie faza de contagiozi-tate maxima a
bolii. 2) Extinderea cancerului (Intr-un prim timp prin traversarea
membranei bazale de catre celulele maligne) la nivelul
structurilor Invecinate normale. Este una din caracte-risticile
*malignitatii. V. si metastazare, metastaza.
INVAZINA, s. f. / invasine, s. f. / invasin. [Lat. invasio, -onis =
atac, de. la invadere = a se. repezi [a, a. se. ndpusti;
-ind.] Denumire generica pentru proteinele care faciliteaza
patrunderea bacteriilor In celulele mamiferelor.
INVAZIV, adj. / invasif, -ive, adj. / invasive. [Lat. invasus, de. [a
invadere = a invalid.) Despre un proces care se extinde rapid In
organism, Indeosebi In cazul unei boli infectioase sau
canceroase. In cancer se descrie si un stadiu preinvaziv. V. si
invazie.
INVERSIUNE, s. f. / inversion, s. f. / inversion. [Lot. inver-sio,
-onis = inversiune, dt [a invertere = a rdsvci, a rdstur-na (in = in;
vertere = a intoarce.).] 1) Pozitia unui organ inversat In raport cu
pozitia normala. Ex.: un organ aflat de obicei la stanga este In
dreapta si invers. 2) Mai rar, Indoirea unui organ cavitar pe el
Insusi (ex.: i. uterina).
INVERSIUNE SEXUALA / inversion du sens genital / sexual
inversion. Sin.: homosexualitate (v.).
INVERSIUNEA AORTEI / inversion de I'aorte / aortic inversion.
Sin.: dextropozitie a aortej (v.).
INVERTAZA, s. f. / invertase, s. f. / invertase. [Lat. invertere = a
rasuci, a rastuma (in = in; vertere = a intoarce);
-nzd.] Enzima ce catalizeaza hidroliza *zaharozei si transferul
concomitent al gruparii fructozice pe un anumit 'acceptor. Sin.:
zaharaza.
INVERTIT, s. m. / invert!, s. m. / invert. [Lat. invertere = a rasuci,
a rafturna, de. la in = in, vertere =- a intoarce..} Sin.: homosexual
(v.).
INVESTIGATE, s. f. / investigation, s. f. / investigation. [Lat.
investigatio, -onis = cercetare, de [a investigare = a cauta
unnett. (in = in; vestigium = unna).} Cercetare sistematica In
vederea descoperirii cauzei unei boli sau a determinantilor epidemiologici ai acesteia. I. pot fi, in esenta, clinice si para-clinice.
INVOLUTE, s. f. / involution, s. f. / involution. [Lat. invo-lutio,
-onis = infasurare, rasucire, de. la involuture = a in-fasura (in =
in; volutare = a rostogoli, a rasuci).} Termen prin care se
desemneaza, In fiziologie sau In patologie, orice regresiune a
unui organ, a unei functii, a unei boli, a unui ansamblu de organe
sau a organismului In Intregime. Tipuri particulare de i.: 1) /.
senila - regresiune generala a organismului In cadrul procesului
de Tmbatranire. 2) /. tumorala, regresiune a unei tumori dupa
chimioterapie sau/si radioterapie. 3) /. uterina - revenirea
progresiva a uterului, dupa nastere, la dimensiunile normale.
IOD, s. n. / iode, s. m. / iodine. [Qr. ioeides = rio[e.t.\ ElementuI
nr. 53, cu masa atomica 126, 904, halogen foarte raspandit,
abundent In apa de mare, unde se concentreaza In alge. Este
indispensabil organismului In sinteza hormonilor tiroidieni.
Organismul uman adult confine circa 30 mg i., con-centrat In cea
mai mare parte In tiroida. Carenta In i. alimen546

IODOTIROZINA
tar reprezinta cauza *gusei endemice si a *mixedemului. Utili-zarea i.
si derivatilor In terapeutica este foarte variata. Sub forma de tinctura
de ;'., este un puternic antiseptic. /. radioac-tiv este utilizat In
medidna nucleara. V. si iod 123, iod 125, | iod 131.
.
1 IOD 123 / iode 123 / 123 radioiodine. Radioizotop ('^l) cu
timpul fizic de Injumatatire de 13,3 ore, emitator de radiatii y de 159
keV. Este izotopul radioactiv ideal pentru efectuarea
*scintigrafiei tiroidiene.
IOD 125 / iode 125 / 125 radioiodine. Radioizotop ('"l) cu timpul
fizic de Injumatatire de 60 de zile, emitator de radiatii Y de 35 keV.
Este folosit exclusiv pentru marcarea unor molecule foarte diverse
utile In practica (ex.: In 'radioimu-nodozare) sau In cercetare.
IOD 131 / iode 131 / 131 radioiodine. Radioizotop ("'I) cu timpul
fizic de Injumatatire de 8,07 zile, emitator de radiatii p-si y (cu
energia de 365 keV). Este izotopul radioactiv ideal In
'radioizotopoterapia unor boli tiroidiene (unele forme de cancer,
boala Basedow, hipertiroidism), fiind utilizat si In *scinti-grafia
tiroidiana In lipsa *i. 123.
IODEMIE, s. f. / iodemie, s. f. / iod(a)emia. [Gfr. ioeides = viote.t,
iod; baima, -atos = sange.} Concentratia plasmatica a
*iodului. I. totala normala este de 50-90 ng/l plasma, lodul se afla In
plasma sub doua forme: mineral sau anorganic (10 mg/l) si organic,
legal de anumite proteine serice (iod proteic, PBI
* protein bound iodine; 40-80 ug/l). Acesta din urma este format
dintr-o fractiune non-hormonala (iodotirozine, iod medica-mentos,
proteine iodate anormale) si o fractiune hormonala (care poate fi
extrasa cu butanol, numita si BEI, de la butanol extractible iodine},
lodul hormonal este cuprins aproape exclusiv In "tiroxina (T^ legata
de proteine. Concentratiile iodului proteic si hormonal sunt scazute
In hipotiroidie si crescute in hipertiroidie.
IODIDA, s. f. / iodide, s. f. / iododerma. [Cjr. ioeides = violet, iod;
-J'Ai.] Formatiune buloasa sau vegetanta localizata la nivelul
mucoasei bucale sau al pliurilor, determinata de absorb-tia masiva
si prelungita de iod sau de ioduri.
IODISM, s. n. / iodisme, s. m. / iodism. \Gjr. ioeiiles = motet, iod;
-ism.] Intoxicatie cu iod sau ioduri, cu simptomatolo-gie clinica
diversa: coriza, ptialism, cefalee frontala, emaciere, slabire, eruptii
cutanate.
IODOCAPTARE, s. f. / iodocaptation, s. f. / iodocaptation. \Cjr.
ioeides = viole.t, iod; [at. capture = a prinde..] Captarea iodului de
catre *tiroida. V. si radioiodocaptare.
IODOFILIE, s. f. / iodophilie, s. f. / iodophilia. [Qr. ioeides = violet,
iod; philici = atrac-fie., de [a philein = a iu6i] Reac- | tie observata
In leucocite In unele stari patologice (toxemii si ;
anemii severe), concretizata prin coloratia bruna a acestora, ca
urmare a fixarii iodului sau iodurilor.
;
IODOFORM, s. n. / iodoforme, s. m. / iodoform. [Qr. ioei- 1 des =
vio[e.t, iod; [at. formica = fumicd (gr. hyle = mate.rit).} CHl3,
antiseptic local tot mai putin utilizat,
J
IODOPSINA, s. f. / iodopsine, s. f. / iodopsin. [CfT. ioeides ^ =
violet, iod; opsis = ve.de.re., aspect; -ind.] Pigment al *conuri- | lor
retiniene format din asocierea retinenului (*rodopsina) si o proteina
diferita de *opsinele din *purpura retiniana.
IODOTERAPIE, s. f. / iodotherapie, s. f. / iodotherapy. [Cjr.
ioeides = violet, wd; iherapeia = tratament, de. la therape-iioin =
a mgriji.} Tratament cu iod sau ioduri. V. si iod.
IODOTIRONINA, s. f. / iodothyronine, s. f. / iodothyronine.
Derivat iodat din tironina. V. hormoni tiroidieni.
IODOTIROZINA, s. f. / iodotyrosine, s. f. / iodotyrosine. [Qr.
ioeides = vio(e.t, iod; tyros = oranza; -ind} Nume sub care sunt
cuprinsi derivatii iodati ai tirozinei: 3-iodotirozina sau nionoiodotirozina (MIT) si 3,5-diiodotirozina (DIT). Condensarea

IODURA
acestor compusi da nastere celor doi hormoni tiroidieni: *triiodotirpnina (7^) si tetraiodotironina sau *tiroxina (J^).
IODURA, s. f. / iodure, s. m. / iodide, [Qr. ioeides = violet, wet}
Saruri ale acidului iodhidric, eel mai frecvent folosite fiind i. de
potasiu sau i. de sodiu.
IODURIE, s. f. / iodurie, s. m. / ioduria. [Qr. ioeides = violet,
iod; ouron = urind.} Cantitatea de iod eliminata In urina, aproape
exclusiv sub forma de ioduri. I. variaza In functie de aportui
alimentar si de regiunea geografica considerata. Creste-rea sa
semnifica o supraincarcare cu iod, frecvent de origine iatrogena.
V. de ex. lipiodol.
IOHIMBINA. Var. pentru yohimbina (v.).
ION, s. m. / ion, s. m. / ion. [Qr. ion = migrator, caCator, dt la
ienai = a merge,} Atom, radical sau molecula care prezinta o
sarcina pozitiva ('cation) sau negativa (*anion) prin pierderea
sau, respectiv, fixarea unuia sau mai multor electroni. Substantele care formeaza i. se numesc 'electroliti.
ION-GRAM, s. m. / ion-gramme, s. m. / gram-ion. [Qr. ion =
migrator, cdidtor, de. Ca ienai = a merge; [at. gramma =
greutate mica, din gr. gramma = iiterd, caracter.} Masa unui
numar de ioni egal cu "numarul lui Avogadro, de asemenea
egala numeric cu suma maselor atomice ale atomilor care
compun ionii respectivi.
IONIZANT, adj. / ionisant, -e, adj. / ionizing. \Cjr. ion = migrator,
coiator, de. [a ienai = a merge.] Care produce ioni. Ex.: radiatii i.
IONIZARE, s. f. / ionisation, s. f. / ionization. yCjr. ion =
migrator, dilator, lit la ienai = a merge.} 1) Proces prin intermediul caruia un atom neutru castiga sau pierde electroni,
dobandind astfel o sarcina electica neta si devenind *ion. I.
poate fi spontana (ex.: *disociatie electrolitica a unor substante
In solutie) sau indusa (ex.: prin actiunea "radiatiilor ionizante
asupra materiei). 2) Sin. cu ionoforeza (v.).
IONOFOREZA, s. f. / ionophorese, s. f. / iontophoresis. [Qr.
ion = migrator, caiator, de [a ienai = a merge; phoresis =
transportare, de la pherein = a pwta, a transporta.] Metoda de
introducere in organism, prin piele, a unor medicamente ionizate
sau a altor substante prin utilizarea curentului con-tinuu, care
provine de la doi electrozi aplicati pe tegumente. Particulele pot
migra In camp electric, In functie de sarcina, fie catre anod (daca
sunt Incarcate negativ), fie m directia ca-todului. Sin.:
iontoforeza, ionizare.
IONOFORI, s. m. pi. / ionophores, s. m. pi. / ionophores. [Qr.
ion = migrator, calator, de la ienai = a merge; pharos = care
poarta, de (a pherein = a pwta, a transporta.] 1) Poli-peptide
sintetizate de unele microorganisme (obtinute si prin sinteza
chimica), care cresc considerabil permeabilitatea mem-branei
celulare pentru ioni. Cresterea permeabilitatii este selec-tiva,
specifica pentru un anumit tip de ion. Reprezinta eel mai
convingator argument al existentei difuziunii simple mediate de
peptide, adica a *canalelor ionice. Structural, i. sunt peptide
ciclice (ex.: valinomidna) sau liniare (ex.: gramicidina). Se disting doua tipuri de i.: transportori ionici mobili (carausi) si i. care
formeaza canale. Ambele tipuri actioneaza prin protejarea ionului
transportat, astfel meat acesta sa poata penetra in mediul intern
hidrofob al dublului strat lipidic. I., nefiind cuplati la o sursa de
energie, favorizeaza fluxuri nete de ioni doar in sensul
gradientului electrochimic. 0 serie de i. sunt utilizati ca
antibiotice. Ex.: nistatina si amfotericina B au actiune antifungica, ca urmare a fixarii in peretii fungilor care contin steroli.
AIti i. sunt utili in cercetare. Ex.: i. A23187 provoaca incarcarea
celulelor cu cationi bivalenti (CA2, Mg2), cu mentine-rea
potentialului de membrana (prin trecerea 2H extracelular). 2)
Materiale chimice care au afinitate mare pentru ioni. I. sunt
utilizati in electrozii selectivi de ioni (ISE), care pot fi inclusi in
membrane artificiale.

IRESPONSABILITATE
IONOGRAMA, s. f. / ionogramme, s. m. / electrolytogram.
[Cfr. ion = migrator, calator, de (a ienai = a merge; gramma ==
fttscriere.] Reprezentarea, de obicei sub forma a doua coloane
verticale, a concentratiilor diversilor 'cationi si *anioni dintr-un lichid
biologic (frecvent din plasma, ;'. sanguina sau plasmatica).
Concentratiile sunt exprimate in miliechivalenti (mEq/l) sau in
milimoli (mmol/l).
IONOTERAPIE, s. f. / ionotherapie, s. f. / ionotherapy. [Qr.\ ion =
migrator, caidtor, de la ienai = a merge; therapeia = tratament, de
la therapeuein = a mgriji.} Metoda de *electro-terapie bazata pe
fenomenul de 'iontoforeza. TratamentuI cu radiatii ultraviolete.
IONTOFOREZA, s. f. / iontophorese, s. f. / iontophoresis. [Cfr.
ion = migrator, calator, de la ienai = a merge; phoresis =
transportare, de la pherein = fl purta, a transporta.} Sin.:
ionoforeza (v.).
IOTACISM, s. n. / iotacism, s. m. / iotacism. {Qr. iota = Utera i;
-ism.] Dificultatea de a pronunta literele g si j, care sunt inlocuite
cu ('.
IPECA, s. f. / ipeca, s. m. / ipecac. [Cuvdnt de origine por-tugfieza,
din 'Brazilia.} Extrasul liofilizat din rizom si radacini de Cephaelis
ipecacuanha, utilizat ca emetic si expectorant.
IPOHONDRIE, s. f. / hypocondrie, s. f. / hypochondria. [Qr.
hypokhondria, deoarece anticii credeau ca aceasta stare mentala se datora unei pertur6dri in regiunea Hipocondrului; de [a
hypo = sufi, khondros = cartiiaj.} Preocupare obsedanta a unui
individ pentru sanatatea sa (attadata legata de tulburari ale
organelor continute in abdomen, in 'hipocondrul drept sau stang,
de unde etimotogia). Var.: hipocondrie.
IPOTEZA, s. f. / hypothese, s. f. / hypothesis. [Cfr. hypothesis =
care este pus dedesu6t, de la hypo = sub, thesis = vunere si
tithenai = a p[asa, a pune.] 0 presupunere, o teza provizorie
formulata pe baza datelor experimentale existente la un moment
dat sau pe baza intuitiei si care urmeaza sa fie verificata.
IPSILATERAL, adj. / ipsilateral, -ale, -aux, adj. / homolateral.
\Lat. ipse, ipsa, ipsum = (eu, tu, d...} {nsumi, insdti, insusi;
Sateralis, de. [a latus, -eris = [aturd.] Sin.: homolateral (v.).
IPSOS, s. n. / platre, s. m. / plaster. \Lat. gypsum, gr. gyp-sos =
gips, ipsos.} Ivlaterial preparat din gips, prin arderea acestuia in
cuptoare speciale pentru a i se extrage o molecula si jumatate de
apa. Are numeroase aplicatii in stomatologie.
IRADIERE, s. f. / irradiation, s. f. / irradiation. [Lot. irradi-are = a
iumina cu razele, a iradia, de (a radius = raza.] 1) Expunerea unui
organism sau a unui material la radiatii. La om, poate fi
profesionala (lucru in mediu cu radiatii), tera-peutica (indeosebi in
cazul radioterapiei oncologice) si acciden-tala. In toate aceste
cazuri se disting: i. externa (prin radiatii care provin de la o sursa
situata in exteriorul organismului) si /. intema (cand sursa de
radiatii se afla in organism). Unita-tile de masura pentru i. sunt:
'Gray si *Sievert. 2) Propagarea unei senzatii dureroase de la
nivelul unui punct fix - sediul durerii - in regiuni din organism mai.
mult sau mai putin in-departate. Ex.: i. durerii cardiace la nivelul
bratului stang In *angina pectorala.
IREDUCTIBIL, adj. / irreductible, adj. / irreducible. [Lot. irre-dux,
-ids = fdra intoarcere, de (a in = Cipsit de, reductus, de la
redticere = a aduce wapoi (retro = mapoi; ducere = a duce).} 1)
Care nu poate fi redus, adica nu poate fi readus in pozitia initiala.
Ex.: *fractura i., *dislocare i. 2) Despre o substanta care nu sufera
o *reducere.
IRESPONSABILITATE, s. f. / irresponsabilite, s. f. / irresponsibility. [Lot. in = [ipsit de; responsus, de la respondere = a
rdspunde.] Lipsa de raspundere asupra actelor savarsite, prin
absenta discernamantului si controlului la bolnavii psihici. I. se
stabileste numai prin expertiza medico-legala.

547

IREVERSIBILITATE
IREVERSIBILITATE, s. f. / irr6versibilit6, s. f. / irreversibility. [Lat. in = (ipsit (it, reversus, iti la revertere = a intoarce
mapoi, a reveni (retro = mapoi; vet-tare = a intoarce).} 1) Proprietatea unui fenomen natural de a se produce Intr-un sin-gur
sens. Ex.: procesele de Tmbatranire. 2) Caracteristica unei reactii
chimice de a nu se putea efectua In sens invers. 3) Caracteristica
unor procese termodinamice.
IRIDECTOMIE, s. f. / iridectomie, s. f. / iridectomy. [Qr. iris,
-idos = curcu6eu; ektome = e-vizie.] Rezectia chirurgicala a unui
fragment din *iris. Se disting: 1) /. optica, practicata Intr-un sector
variabil al irisului pentru deschiderea unei cai de trece-re a
razelor luminoase, cand un obstacol central determina o
'ambliopie. 2) /. periferica, care permite comunicarea camere-lor
anterioara si posterioara ale ochiului. 3) /. sectoriala sail
segmentara, cand se efectueaza rezectia unui sector mai mult
sau mai putin extins din iris. 4) /. sfincteriana, cand fragmentui
din iris este rezecat din zona sfincteriana.
IRIDENCLEZIS, s. n. / iridencleisis, s. m. / iridencleisis. \Gjr.
iris, -idos = curcu6eu; enklein = fl incfiide, a confine.] Ope-ratie
antiglaucomatoasa prin care se creeaza o fistula care permite
drenarea *umorii apoase din camera anterioara in spa-tiul
episcleral. I. reprezinta o sclerotomie limbica liniara. Sin.:
operatic Holth.
IRIDIU 192 / indium 192 / radioiridium. [<yr. iris, -idos = curcu6eu.] Radioizotop ('"Ir) cu timpul fizic de Injumatatire de 74,02
zile, emitator de radiatii p- si 7 (cu energie medie de 0,3 MeV).
Este foarte utilizat In "curieterapie sub forma de aliaj cu platina
(platina iridata) si conditional In fire acoperite de platina pura.
IRIDOCICLITA, s. f. / iridocyclite, s. f. / iridocyclitis. [Cfr. iris,
-idos = curcu6e.u; kyklos = cere; -ita.} Inflamatia *irisu-lui sj a
"corpului ciliar.
IRIDOCICLITA RECIDIVANTA / uveite recidivante a hypopi-on /
iridocyclitis septica. Sin.: boala Behcet (v.).
IRIDOCONSTRICTOR, adj. / iridoconstricteur, adj. / iridoconstrictor. [Ofr. iris, -idos = curcu6eu; [at. constrictor, de la
constringere = a. strAnge.} Element muscular sau agent chimic
care produce constrictia pupilei.
IRIDOCOROIDITA, s. f. / irido-choroidite, s. f. / iridochoroiditis. [Cjr. iris, -idos = curcu6e.u; khorion = me.mfiTa.na.,
invdif al fatulur, eidos = forma; -ita.] Inflamatia 'irisului si a
"coroidei.
IRIDODIALIZA, s. f. / iridodialyse, s. f. / Iridodialysis. \G,r. iris,
-idos = curcu6eu; dialysis = separare, de la dm = prin, lysis =
distrugere. si tyein = a distruge.} Separarea sau ruperea
traumatica on chirurgicala a 'irisului de insertia sa.
IRIDOKERATITA, s. f. / irido-keratite, s. f. / irido-keratitis. \Qr.
iris, -idos = curcu6eu, kerns, -utos = corn, cvmee; -itu.\
Inflamatia 'irisului si a *corneei.
IRIDOLOGIE, s. f. / iridologie, s. f. / iridology. [Cjr. iris, -idos =
curcu6eu; logos = stiinfa,] Tehnica de diagnostic si profilaxie
bazata pe examinarea minutioasa al irisului m vede-rea
determinarii constitutiei individuale si a predispozitiilor mor-bide.
Cunoscuta de caldeeni, dar sistematizata de abia 'in sec. al XIXlea de homeopatui maghiar Ignatz von Peczeley, i. este
fundamentata de corespondenta observata Intre diferite organe
sau functii si anumite arii iriene. Sunt interpretate culoarea,
textura si relieful irian, morfologii distincte putand sugera o predispozitie sau o maladie. Ex.: semnele 'in relief corespund
tendintelor inflamatorii, crevasele denota insuficiente sau carente, iar depigmentarile locale sugereaza o functionalitate mai
putin performanta. V. si medicina alternativa.
IRIDODONESIS, s. n. / iridodonese, s. f. / iridodonesis. [Qr. iris,
-idos = curcu6eu; donesis = vibratie., tremurdturd, de (a. donem
= a tremwa, a vi6ra,] Tremuratura a *irisului vizibila
548

ISCHIALGIE
In timpul miscarilor mid ale globului ocular. 1. este consecinta
lipsei de suport a "cristalinului. Se observa In subluxatia s luxatia
cristalinului, ca si In *afakie.
IRIDOPLEGIE, s. f. / iridoplegie, s. f. / iridoplegia. [Cfr. iris.
-idos = curcu6eu; pies1' = lovitura.} Paralizie a sfincterului
pupilar, de natura traumatica, medicamentoasa sau patologica
(In diverse boli neurologice). Se caracterizeaza prin *midriaza,
uneori pasagera, si imobilitatea pupilei la lumina. Sin.: pupila
fixa.
IRIDOSCHIZIS, s. n. / iridoschisis, s. m. / iridoschisis. [Qr. iris,
-idos = curcu6eu; skhisis = despicdturit, de la skhizein = a
despdrti] Atrofia stromei irisului.
IRIDOSCLERECTOMIE, s. f. / iridosclerectomie, s. f. / iridosclerectomy. [Qr. iris, -idos = curcu6eu; skleros = dlir, tare;
ektome = e^cizie.] Interventie hipotonizanta antiglaucomatoasa,
consecutiv careia umoarea apoasa dreneaza din camera
anterioara In spatiul episcleral.
IRIDOTOMIE, s. f. / iridotomie, s. f. / iridotomy. [^'r. iris, -idos =
curcu6eu; tome = tatere, secfiune, de la temnein = a taia.]
Sectionarea irisului: fie pentru largirea orificiului pupilar, fie
pentru favorizarea drenajului *umorii apoase din 'camera
posterioara In 'camera anterioara.
IRIGATOR, s. n. / irrigateur, s. m. / irrigator. [Lat. irrigare = a
inga, de la rigiire = a uda.] Dispozitiv (aparat) folosit pentru
spalatura vaginala sau rectala.
IRIS, s. n. / iris, s. m. / iris. NA: iris. [Qr. iris, -idos = curcv-6eu.\
Portiunea cea mai anterioara si vizibila a tunicii medii vasculare a
ochiului. 1. este o membrana circulara, cu o gro-sime de circa 0,3
mm si un diametru de 12 mm. Periferia sa se continua cu *corpul
ciliar, iar centrul sau reprezinta fanta de patrundere a luminii,
'pupila. I. confine muschii sfincter si dilatator al pupilei, ceea ce Ti
confera calitatea de diafragm mobil care dozeaza patrunderea
luminii la nivelul ochiului. El este alcatuit din doua straturi cu
origine embrionara diferita:
stroma sau /. mezoderrnic (care prezinta o pigmentatie neomogena si determina culoarea ochilor) si epiteliul posterior sau /.
ectodermic ce reprezinta partea cea mai anterioara a retinei
embrionare.
IRITABILITATE, s. f. / imtabilit6, s. f. / irritability. \Lat. irritabilitas, -atis = irita6i[itate, de la irriture = a prcn'oca, a irita,} 1)
Concept utilizat pentru caracterizarea reactivitatii speci-fice a
elementelor anatomice diferentiate, asa-numita energie specifica
a simturilor. 2) Tulburare psihica exprimata prin im-posibilitatea
mentinerii calmului si a unui comportament adec-vat.
IRITATIE, s. f. / irritation, s. f. / irritation. [Lat. irritare = a
provoca, a into..} Proces tisular distrofic, ireversibil, de origine
neurovegetativa si vasculara.
IRITA, s. f. / iritis, s. f. / iritis. [C/r. iris, -idos = curcufim; -ita.\
Inflamatia irisului, asociata de obicei cu *iridodclita si, m
consecinta, cuprinsa In cadrul acesteia.
ISCHEMIE, s. f. / ischemie, s. f. / isch(a)emia. [Qr. iskhaimos =
care oprefte sdngeCe, de la iskfiein = a suprima, a retine,
halma, -atos = sangc.} Diminuarea sau oprirea circulatiei arteriale Intr-un teritoriu localizat. Consecintele depind de gradul i. si
de teritoriul afectat. /. periferica acuta, prin Intreruperea brutala a
fluxului arterial In axul vascular principal al unui membru, este o
urgenta grava cu rise vital si functional. Cauze: embolii arteriale
(80 %), tromboza arteriala, disectie parietala, traumatisme.
ISCHEMIE M10CARDICA SILENTIOASA / ischemie myocardique silencieuse / silent myocardial isch(a)cmia. Negativare tranzitorie a undei T a electrocardiogramei, survenind In
absenta oricarei crize de *angor pectoris. Se observa In *insuficienta coronariana.
ISCHIALGIE, s. f. / ischialgie, S. f. / ischialgia. \Cjr. iskhioa =
fold.i a]gos = durere.] Durere la nivelul ischionului.

1SCH1ATIC

ISCHIATIC, adj. / ischiatique, adj. / ischiatic. \Cjr. iskhion =

fold.} Care se refera la ischion.
ISCHION, s. n. / ischion, s. m. / ischium. [(gr. iskhion = soid} V.
tab. anat. - oase.
ISCHIOPUB10TOMIE, s. f. / ischiopubiotomie, s. f. / ischiopubiotomy. [Cjr. iskhion = fo[d; [at. pubes, -is = peri in bwbd,
osui puBis; gr. tome = taiere, secfJUM, de ia temneia = a tdia.]
Sectionarea ramurii ascendente a ischionului si a celei orizontale
a pubisului, precum si a arcadei crurale si a membranei
obturatorii, daca acestea se opun indepartarii oaselor.
ISOCROMOSOM. Var. pentru izocromozom (v.).
ISTERIE, s. f. / hysterie, s. f. / hysteria. [Qr. hystera = uter]
Nevroza considerata 'in trecut de origine sexuala, de unde si
etimologia. Se caracterizeaza prin existenta a doua categorii de
semne: unele permanente (paralizii, tulburari senzitive si
senzoriale, unele constituind dasicele semne ale i. - anestezie,
ingustarea campului vizual), altele tranzitorii (crize epileptifor-me,
accidente tetaniforme). Fenomenele isterice pot fi reprodu-se
prin sugestie sau autosugestie si nu prezinta nici un fel de
sistematizare. Abrev.: Hy.
ISTM, s. n. / isthme, s. m. / isthmus. NA: isthmus. [Lot.
isthmus, gr. isthmos = pasaj mgust, istm.} Segment ingustat al
unui organ (i. uterin, i. al corpului tiroid).
ISTORIE NATURALA / histoire naturelle / natural history.
Evolutie spontana. In medicina termenul se utilizeaza cu privire
la evolutia unei boli.
ITERATIV, adj. / iteratif, -ive, adj. / iterative. [Lot. iterativus, dt
ia iterare = a repeta, a rdua, a re.inc.epe.] Care exprima o
actiune repetata. Ex.: stimulare i., reflex i. Sin.: repetitiv.
IVORIU, s. n. / ivoire, s. m. / ivory, {fr. ivoire, din (at. eboreus =
de. fildef, de ia ebur, -oris = fiidef.} Sin.: dentina
IVS / IVS / IVS. ['E.ngC.} Abreviere de la Intervening Sequence,
termen sin. cu "intron.
IXODIDAE / Ixodidae / Ixodidae. [Qr. ixodes = iipicios.}
*Acarieni (capuse) cu picioarele articulate pe tegumente, cu
pseudopensa bucala, vectori, prin intepaturi la om, ai unor boli
infectioase ("rickettsioze, *arboviroze si *febre recurente regionale).
IZEICONIE, s. f. / iseiconie, s. f. / iseikonia. [Qr. isos = egai;
, .koii., -onos = imagine,.} Dimensiuni egale ale imaginilor percepute de cei doi ochi. I. este o conditie fiziologica pentru vederea
binoculara. Sin.: izoiconie. Ant.: *anizeiconie.
IZOAGLUTINARE, s. f. / isoagglutination, s. f. / isoagglutination. \GjT. isos = egai; [at. aggliitincire = a iipi, a uni.} Sin.:
izohemaglutinare (v.).
IZOAGLUTININA, s. f. / isoagglutinine, s. f. / isoagglutinin.
[Gr. isos = egai; iat. agghitinare = a [ipi, a uni; -ind.] Anti-corp
seric responsabil de 'izoaglutinarea eritrocitelor. Se dis-ting: /'.
naturale sau regulate (anti-A sau anti-B) si /'. imune sau
neregulate, secundare transfuziilor sau sarcinilor (ex.: anti-Rh).
IZOAGLUTINOGEN, s. m. / isoagglutinogene, s. m. / isoagglutinogen. [Cjr. isos = egoi; (at. agglufinare = a [ipi, a. uni;
ar. geiinim = a produce..] Antigen de grup sanguin implicat in
"izoaglutinarea hematiilor. Sin.: aloantigen eritrocitar.
IZOALERGIE, s. f. / isoallergie, s. f. / isoallergy. [Cjr. isos =
tgal; olios = ait; ergon = iucni, acfiune, de ia ergein = a (ucra.}
Stare de *alergie provocata la nivelul unui organism prin
introducerea unui antigen provenit de la un subiect din aceeasi
specie.
IZOANTICORP, s. m. / isoanticorps, s. m. / isoantibody. [C^r.
isos = egal; anti = contra; [at. corpus, -oris = Corp.] Anticorp
care reactioneaza spedfic cu un antigen dintr-un organism de
aceeasi specie cu eel care 1-a produs. Sin.: aloanticorp.

IZODOZA
IZOANTIGEN, s. m. / isoantigene, s. m. / isoantigen. [Cfr. isos =
egal; anti = contra; gennan = a produce.} Antigen prezent numai
la anumiti indivizi ai unei specii si, deci, capa-bil sa determine
formarea de izoanticorpi la indivizii aceleiasi specii care nu
poseda antigenul respectiv,
IZOBARE, adj., s. f. pi. / isobares, adj., s. f. pi. / isobars. \Qr.
isos = egal; bai-os = greutate.} 1) Linii care unesc puncte-le de
presiune egala Intr-o diagrama. 2) Elemente cu aceeasi masa
atomica [A), dar cu numere atomice (Z) diferite.
IZOBOLOGRAMA, s. f. / isobologrammc, s. m. / isobolo-gram.
[Qr. isos = egai; bole = acf.iunea de a arunca, raza lit soare, de la
ballein = a arunca.} Reprezentare grafica a inter-actiunii dintre
doua antibiotice in functie de concentratiile mini-me inhibitoare sau
bactericide ale acestora. Exista trei cazuri:
sinergie, antagonism sau absenta interactiunii.
IZOCITOZA, s. f. / isocytose, s. f. / isocytosis. [Qr. isos = egai;
kytos = ceiuia; -oza.} Egalitatea dimensiunilor globulelor rosii,
aproape totdeauna normala (normodtoza). In unele ane-mii,
dimensiunile pot fi usor diminuate.
IZOCORIE, s. f. / isocorie, s. f. / isocoria. [Qr. isos = egat;
korc = pupila.} Egalitatea diametrelor celor doua pupile. Ant.:
*anizocorie.
IZOCORTEX, s. n, / isocortex, s. m. / isocortex. [^r. isos = egai;
(at. cortex, -ids = scoarta.} Zona cortexului cerebral cea mai
recenta filogenetic; cuprinde tot cortexul, cu exceptia porti-unilor
olfactive, hipocampice si a ariilor piriforme.
IZOCROM, adj. / isochrome, adj. / isochrome. [Cfr. isos = egai;
khroma, -atos = cu(oarc..\ Care prezinta aceeasi culoare, care
este uniform colorat. Sin.: ortocrom.
IZOCROMOZOM, s. m. / isochromosome, s. m. / isochromosome. [Qr. isos = egai; khroma, -atos = culoare; so/no, -n(os =
c.orp.\ Cromozom anormal format prin fracturarea transversa a
centro-merului, urmata de duplicarea bratelor lungi sau a celor
scurte. Var.: isocromosom.
IZOCRON, adj. / isochrone, adj. / isochronous. \Cjr. isos = egai;
khronos = timp.\ 1) Care se produce in perioade de timp egale.
Ex.: batai sau contractii i. 2) Calificativ pentru struc-turile
excitabile ale caror *cronaxii sunt egale.
IZODACTILISM, s. n. / isodactylie, s. f. / isodactylism. [Cfr. isos
= egat; daktylos = deget; -ism.} Existenta unor degete cu aceeasi
lungime la maini sau la picioare,
IZODIASTOLIC, adj. / isodiastolique, adj. / protodiastolic. \Cjr.
isos = egai; diastole = cfi[atare., de ia diastoHein = a [drgi.} Un
fenomen care se produce exact la inceputui dias-tolei
ventriculare, inainte de deschiderea valvulelor atrioventri-culare.
V. protodiastolic.
IZODINAMIA ALIMENTELOR / isodynamie des aliments / food
isodynamics. [(^r. isos = egai; dynamis = forf.d; [at. alimentum =
aliment, de ia alere = a firani} Egalitatea va-lorii energetice a
diverselor categorii de alimente (protide, lipi-de, glucide) in
organism, care, In consecinta, ar putea fi inter' schimbabile in
ratia alimentara, fara consednte negative. I. a. trebuie insa
corectata prin notiunea de *actiune dinamica sped-fica a
alimentelor. In plus, nu se ia in considerare decat valoa-rea
calorica a alimentelor si se ignora valoarea acestora ca sursa de
materiale necesare in edificarea si intretinerea tesu-turilor. Din
acest punct de vedere, protidele, lipidele si glud-dele nu pot fi
inlocuite unele prin altele fara afectarea, uneori grava, a
echilibrului nutritiv indeosebi in perioada de crestere a
organismului.
IZODONT, adj. / isodonte, adj. / isodontic. [Ofr. isos = egai;
odous, odontos = dinte.} Care are toti dintii de acelasi tip. Stare
normala la reptile, i, reprezinta o malformatie la om.
IZODOZA, s. f. / isodose, s. f. / isodose. [Cjr. isos = egai, dosis
= actwMM de. a da.} Suprafetele care rezulta din unirea
549

IZOELECTRIC
tuturor punctelor la nivelul carora are loc absorbtia unor doze
egale de energie radianta.
IZOELECTRIC, adj. / isoelectrique, adj. / isbelectric. \Gjr. isos
= egai; elektron = cftihiimbar, corp care se eiectrizeaza prin
frecare.\ Care este identic In ceea ce priveste potentialul electric.
Care
se
mentine
la
acelasi
potential
electric.
IZOELECTROFOCALIZARE, s. f. / iso61ectrofocalisation, s. f.
/ isoelectric focusing. [Cjr. isos = egai; elektron = chihiun-6ar,
corp care se eiectrizeaza prin frecare; [at. focus = cumin, utiliz.at
cu sensu[ de foc.a.r weep and din sec. XIX.] Sin.: electrofocalizare (v.).
IZOENZIMA, s. f. / isoenzyme, s. f. / isoenzyme. [<^r. isos =
egal; en = in; zyme = ferment, drojdie..} Denumire generi-ca pentru
varietatile moleculare ale unui sistem enzimatic, care au aproape
aceeasi activitate asupra unui substrat, dar care se disting Intre ele
prin proprietatile fizicochimice, tinand une-ori de difurente minime
In structura si aranjamentui polipepti-dic si localizarea lor tisulara.
Ex.: creatin kinaza poseda i. cu localizare musculara, cardiaca si
cerebrala. Sin.: izozima.
IZOGENIC, adj. / isogenique, adj. / isogeneic, isogenic. {Cjr.
isos = egal; gemian = a produce.} Caracteristica unor indivizi
(homo- sau heterozigoti) care au acelasi patrimoniu genetic. Ex.:
gemenii monozigoti. Sin.: izolog, singenic.
IZOGNAT, adj. / isognate, adj. / isognate. [Cfr. isos = egai;
gnathos = fa[cd, mafffiar.} Care are creste alveolare superi-oare si
inferioare egale, cu aceeasi deschidere de arc. In ocluzie, dintii
care vin cap la cap.
IZOGREFA, s. f. / isogreffe, s. f. / isograft. [<yT. isoo-ia egaC;
int. gruphiiim, din gr. grapheion = pe.ni-f.ii de scris, 6riceag de
attoit, de la graphein = a scrie.] *Grefa care se realizeaza cu un
grefon prelevat de la un individ *izogenic cu primitorul (de la
gemeni monozigoti sau, in experientele de laborator, de la un
animal de rasa pura). Sin.: grefa izogenica, izologa sau singenica.
V. si homogrefa.
IZOGRUP, adj. / isogroupe, adj. / isogroup. [Qr. isos = egal, fr.
groups, din itai. gruppo = nod, asamKiare; germ. krup-pa.]
Termen utilizat cu referire la doi sau mai multi indivizi care au
acelasi grup sanguin. Ex.: transfuzie i.
IZOHEMAGLUTINARE, s. f. / isoh6magglutination, s. f. /
isoh(a)emagglutination. {Qr. isos = egai; hciima, -atos = sange;
[at. agglutinare = a dpi, a uni.\ Aglutinarea eritrocitelor care apare
atunci cand sangele a doi indivizi din aceeasi specie (dar cu grup
sanguin diferit) este pus In contact, cauzata de izohemaglutinine
(izoantigeni care aglutineaza hematiile). Sin.: izoaglutinare.
IZOHEMOLIZA, s. f. / isoh6molyse, s. f. / isoh(a)emolysis. [Qr.
isos = egai; bairna, -atos = sange; lysis = distrugere, de [a Iveia =
a
distruge.}
Hemoliza
produsa
prin
*izohemolizine.
IZOHEMOLIZINA, s. f. / isohemolysine, s. f. / isoh(a)emo-lysin.
\Qr. isos = egal; haima, -atos = sange; lysis = dis-trugere, de [a
lyein = a distruge; -ina.} *lzoaglutinina care provoaca 'hemoliza.
Ex.: i. anti-A continuta In sangele unor subiecti cu *grupa sanguina
0, denumiti "donatori universali periculosi".
IZOICONIE, s. f. / isoiconie, s. f. / isoiconia. [Qr. isos = ega[;
eikon, -orios = imagine.] Sin.: izeiconie (v.).
IZOIMUNIZARE, s. f. / iso-immunisation, s. f. / isoimmunization. [Cjr. isos = ega[; [at. immunis = scutit, apdrat, de la. in =
[ipsit di, munus = o6[igatie.] Fenomenul de aparitie a anticorpilor
(*izoanticorpi) Intr-un organism ca urmare a con-tactului cu un
antigen provenit dintr-un alt organism din aceeasi specie
(*izoantigen). Ex.: In accidente In cazul *transfuziei sanguine.
IZOLARE, s. f. / isolement, s. m. / isolation. [Ital. isolate =
separat ca. o insuia (isota), din [at. insu]a = insula.} 1) Actiu550

IZOPATIE
nea de a desparti, de a separa. 2) Actiune epidemiologica prin
care omul bolnav sau purtatorul de germeni este sepa-rat de alte
persoane In perioada cat este contagios.
IZOLEUCINA, s. f. / isoleucine, s. f. / isoleucine. Aminoacid
rezultat din hidroliza *fibrinei si a altor proteine. Este esential
pentru cresterea optima a copilului si In echilibrul azotului la
adult. Concentratia sa (ca si a *izomerului sau optic: alo-izoleucina) creste considerabil In *boala urinei cu miros de sirop de
artar.
IZOLOG, adj. / isologue, adj. / isologous. [Cfr. isos = egai;
logos = raport, rdatie.} Sin.: izogenic (v.).
IZOMERAZA, s. f. / isomerase, s. f. / isomerase. [Qr. isos =
egai; meros = parte; -ozd.] Clasa majora de enzime care
catalizeaza procesele de izomerizare.
IZOMERI, s. m. pi. / isomeres, s. m. pi. / isomers. \Cjr. isos =
egai; meros = parte. \ Substante cu aceeasi compozitie chimica
(formula bruta), dar cu aranjarea atomilor diferita si, deci, cu
Insusiri fizico-chimice deosebite.
IZOMERIE, s. f. / isomerie, s. f. / isomerism. \Gjr. isos = egai;
meros = parte.] Stare ce caracterizeaza doi sau mai multi
compusi chimici care, posedand aceeasi formula molecu-lara
(deci identici din punct de vedere al compozitiei cantitati-ve si al
masei moleculare), se disting prin anumite proprietati fizice sau
chimice datorita variatiilor In dispunerea atomilor in interiorul
moleculei. Tipuri: 1) /. cis-trans, In care izomerii difera prin
dispozitia spatiala a doua legaturi duble fata de una sim-pla
(configuratie moleculara). 2) /. de compensatie, cand o molecula cu mai multi atomi asimetrici poseda un plan de sjme-trie.
3) /. dinamica sau desmotropie, echilibru Intre doua forme ale
aceleiasi molecule organice. 4) /. de functie, cand izomerii au
functii diferite. 5) /. geometrica, In raport cu o dubia lega-tura
sau un ciclu. 6) /. de nucleu, prin substituenti plasati in locuri
diferite pe un nucleu al unui compus ciclic. 7) /. nu-cleara, data
de nuclee atomice diferite cu acelasi numar de masa. 8) /.
optica, data de pozitia radicalilor pe un atom asi-metric. 9) /. de
pozitie, data de doi compusi ce contin aceeasi grupare
functionala, dar plasata In pozitii diferite. 10) /. spate/a sau
stereoizomerie, cand exista doi izomeri, dintre care unui este
imaginea In oglinda a celuilalt.
IZOMERIZARE, s. f. / isom6risation, s. f. / isomerism. [Qr. isos
= egai; meros = parte.} Formarea de *izomeri.
IZOMETRIC, adj. / isometrique, adj. / isometric. [Cjr. isos =
egal; metron = masura.} Care ramane de dimensiuni egale,
care nu antreneaza modificari ale dimensiunilor. Ex.: contractie
musculara i.
IZOMETROPIE, s. f. / isometropie, s. f. / isometropla. [Cjr. isos
= egai; metron = masurd; ops, opos = vedere, v&z,\ Egalitate
In refractie la ambii ochi.
IZOMORFISM, s. n. / isomorphisme, s. m. / isomorphism. [Gjr.
isos = egai; morphe - forma; -ism.] 1) Identitate de forma. 2)
Proprietatea unor substante cu compozitie chimica diferita, dar
cu structura Inrudita, de a cristaliza In aceleasi forme
structurale.
IZONIAZIDA, s. f. / isoniazide, s. f. / isoniazid. CsH^O
*Antituberculos major obtinut prin sinteza (sub forma de cris-tale
albe sau transparente). Se administreaza per os, parente-ral
sau local si are actiune bactericida cu spectru limitat doar la
specia Mycobacterium tuberculosis. AntidotuI pentru intoxica-tia
cu i. este piridoxina (*vitamina Bg). Sin.: izonicotinilhidrazina.
Abrev.: HIN, INH.
IZONICOTINILHIDRAZINA
/
isonicotinylhydrazine
/
isonicotino-ylhydrazine. Sin.: izoniazida (v.).
IZOPATIE, s. f. / isopathie, s. f. / isopathy. [Qr. isos = egai;
pathos = Boaio,} TratamentuI bolilor cu ajutorul produsilor rezultati din boala sau cu material provenit din organul afectat.

IZOPREN
IZOPREN, s. m. / isoprene, s. m. / isopren. Hidrocarbura
nesaturata (CsHg), volatila, lichida, monomer de baza In producerea cauducului sintetic. I. reprezinta, de asemenea, un cornpus ancestral al *izoprenoidelor. Intra In compozitia terpenelor si
a carotenoizilor.
IZOPRENOID, adj. / isopreno'fde, adj. / isoprenoid. Care are o
structure asemanatoare cu a izoprenului. Este cazul unei man
familii de molecule lipidice avand un schelet carbonat bazat pe
unitati multiple de *izopren cu cind atomi de carbon. Ex.: *acidul
retinoic si *colesterolul.
IZOPTER, s. n. / isoptere, s. m. / isopter. [C/r. isos = egai;
opios = vizi6i{, de la optesthai = a vedea.} Termen utilizat In
'perimetrie pentru a desemna linia ce reuneste puncte ale
"campului vizual corespunzatoare aceleiasi sensibilitati retiniene.
1. normal are o forma aproape drculara.
IZOSEXUAL, adj. / isosexuel, -elle, adj. / isosexual. [C,T. isos
= egai; tat. sexualis = referitor [a se^ de [a sexus = se^} Cu
evolutie sexuala normala, conforma *sexului genetic si go-nadic
al subiectului.
IZOSPORIDIOZA, s. f. / isosporidiose, s. f. / isosporiasis. [(jT.
isos = egai; [at. spora - sa.ina.nta., de. ia sperein = a.
insamdnta; -ozd.] Boala determinata de infectia cu sporozoare
din genul Isospora (I. belli - la om), manifestata prin diaree
severa la persoanele cu imunosupresie (*SIDA).
IZOSTENURIE, s. f. / isosthenurie, s. f. / isosthenuria. [(yr. isos
= egai; stheaos = forfo, wncentrafie; ouron = urina.] Eliminarea
unei urine finale cu o presiune osmotica constanta, aproximativ
egala cu a plasmei dezalbuminate (aprox. 330 mOsm/1).
IZOSTERIE, s. f. / isosterie, s. f. / isosteria. {Cjr. isos = egai;
stereos = solid, m relief.] Proprietatea unor substante de a avea
aceleasi structuri spatiale, fara sa aiba compozitii chimi-ce
identice. Asa se explica In terapeutica antagonismul de tip
competitiv.
IZOTERM, adj. / isotherme, adj. / isothermal. [Cfr. isos = egai;
thermos = cold, de. Ca therme = caidura.} 1) Caracteristica unui
fenomen termodinamic care se petrece fara modificarea
temperaturii. 2) In general, care prezinta aceeasi temperatura.
Sin.: izotermic.
IZOTERMIC, adj. / isothermique, adj. / isothermic. [Qr. isos =
egai; thermos = caid, de. la therme = caidura.} Sin.: izotemn
IZOTERMOGNOZIE, s. f. / isothermognosie, s. f. / isothermognosis. [Cjr. isos = egai; thermos = caid, de ia therme =
caiiiwa; gnosis = cunoaftere, de [a gnonai = a cunoafte.}
Sensibilitate patologica In care durerea si frigul sunt percepute
ca senzatie de caidura.
IZOTIP, s. n. / isotype, s. m. / isotype. [CfT. isos = egai; typos
= tip, modd, marcCL} Imunoglobuline care prezinta aceleasi
caractere spedfice la toti indivizii unei spedi. V. si izotipie,
alotip, idiotip.
IZOTIPIE, s. f. / isotypie, s. f. / isotypia. \Cjr. isos a egai;
typos = tip, modd, marctL} Identitatea caracteristidlor specifi-

IZOZIMA
ce ale imunoglobulinelor la toti indivizii unei aceleiasi specii. V. si
alotip, idiotip izotip.
IZOTON, adj. / isotone, adj. / isotone. [Qr. isos = egai; toaos =
tensiune.} 1) Termen utilizat cu referire la *presiunea osmotica a
doua fluide, dintre care unul este, de obicei, plasma sanguina;
care are aceeasi presiune osmotica cu a plasmei. Sin.:
izoosmotic. 2) Denumirea unui fenomen (contractie mus-culara)
In timpul careia tensiunea ramane constanta. Ex.: contractie
ventriculara i.
IZOTONIE, s. f. / isotonie, s. f. / isotonia. [Qr. isos = egai;
toaos = tensiune.] Proprietatea unui lichid sau a unei solutii de a
avea o presiune osmotica egala cu cea a unei alte solutii, luata ca
referinta (In medicina, presiunea osmotica a plasmei).
IZOTOP. V. izotopi.
IZOTOP RADIOACTIV / isotope radioactif / radioactive isotope, labeled isotope. Denumire generica pentru diversi atomi
cu nuclee instabile care, prin dezintegrare, emit radiatii ionizante de tip a, p si y. Dupa modul de obtinere, i. r. pot fi natural!
si artifidali. Datorita emisiei de radiatii, ei pot fi detec-tati si de
aceea sunt utilizati ca trasori In cercetarea aproape a tuturor
proceselor fundamentale din medicina. Multe dintre desooperirile
contemporane sunt legate de metodele cu trasori. In practica
medicala, radioizotopii sunt utilizati In cadrul *medidnei nucleare,
atat In scop diagnostic, cat si In scop terapeutic. Sin.:
radioizotop. V. si radioactivitate, radiofarma-ceutic.
IZOTOPI, s. m. pi. / isotopes, s. m. pi. / isotopes, [^r. isos =
egai; topos = ioc.} Atomi ai aceluiasi element, deci cu acelasi
numar atomic (Z) si proprietati chimice identice, dar cu numere
de masa (A) diferite si, In consecinta, cu proprietati fizice uneori
foarte diferite. Variatia numarului de masa se obtine prin variatia
numarului de neutroni. Unii izotopi sunt sta-bili, altii radioactivi. V.
izotop radioactiv.
IZOTOPIC, adj. / isotopique, adj. / isotopic. \Qr. isos == egai;
topikos = de [oc, de ia topos = loc.\ Referitor la *izotopi
radioactivi sau stabili. Ex.: compozitie /., procentajul diversilor
izotopi dintr-un amestec: concentratie i., concentratia unui anu-mit
izotop Intr-un amestec dat.
IZOTROP, adj. / isotrope, adj. / isotropic. [^r. isos = egai;
trope = intoarcere, de la trepein = a mtoarce.] Proprietate a unui
corp de a se comporta identic, din punct de vedere optic, In toate
directiile. Fenomenul se explica prin lipsa organizarii sistematice a
traiectoriei electronului de legatura. Este cazul gazelor, lichidelor
si al corpurilor amorfe. V. si anizotrop.
IZOVOLUMETRIC, adj. / isovolumetrique, adj. / isovolume-tric.
[CfT. isos = egai; lot. votumen, -inis = sui de ftdrtie, de. ia
volvere = ff rasuci, a Inoa.rti; gr. metron = milsura.]
Caracteristica a intervalului care separa Inchiderea valvulelor
sigmoide de deschiderea valvelor atrioventriculare.
IZOZIMA, s. f. / isozyme, s. f. / isozyme. \Qr. isos "egai;
(en = m); zyme = ferment, drojdie.} Sin.: izoenzima (v.).

551