ANDREAS VESALIUS (numele nelatinizat Andri Wesel) (15) 41564), anatomist belgian, parintele anato-miei moderne.

Studiaza
medicina la Montpellier }i Paris, unde lucreaza cu profesorul Jacques
Dubois. La 27 de ani devine profesor la Padova. !n 1543, la numal 29 de
ani, Vesalius publica, dupa un efort supraomenesc, De corpori humanis
fahrica, primul tratat modern de anatomic. Cartea, reeditata in facsimil in
1990, este o capo-dopera. Ani in sir, Vesalius a disecat cadavre noaptea,
ajutat de discipoli, desenele flind opera lui van Calcar, elevul lui Tirian.
A fost urat de adepjii lui Celsus, despre care Vesalius afirma ca a disecat
maimute si nu corpuri umane. Urmarit de Inchizifie, care 1-a condamnat
la moarte deoarece dusmanii sal I-au acuzat ca ar fi disecat un om viu, a
fost salvat de regele Filip al II-lea, pedeapsa flind comutata mtr-un
pelerinaj ex-piator la lerusalim. Aici primeste vestea reabilitarii, senatui
Venetiei oferin-du-i catedra de anatomic, dar la "intoarcere, m 1564, to
urma unui nauiragiu, Vesalius moare pe o insula pustie.

GABA / GABA / GABA. [^fmv. eng[. pentm Gamma-AminoButyric Acid = acid gama-a.nwwbv.tmc., utilizata frecvent m
tocui termennlid propriu-zis.] GABA sau Gaba este neuromediatorul inhibitor eel mai abundent din sistemul nervos central, fiind prezent In 30% dintre sinapsele centrale. Produs de
decarboxilare al *acidului glutamic, GABA este localizat In substanta cenusie cerebrala, iar In cantitati mid, In rinichi si pancreas. Actiunea sa la nivelul sinapselor inhibitorii se exercita prin
intermediul receptorilor spedfid GABA^ si GABAg. Primii
provoaca hiperpolarizare celulara prin deschiderea canalelor de
dor asodate receptorilor si sunt la originea efectelor inhibitorii.
Ceilaiti antreneaza hiperpolarizarea membranara, care ar putea
explica relaxarea muschilor scheletici. Cresterea polarizarii
membranei are drept consecinta o diminuare a frecventei
descarcarii neuronului, prin acest mecanism GABA participand
la neuromodularea proceselor din numeroase structuri cerebrale. Un deficit de GABA se constata In *coreea Huntington, In
*boala Parkinson sau In unele *epilepsii. 0 reducere a activi-tatii
gabaergice ar fi implicata In patogenia *depresiei, ipoteza
sustinuta de eficacitatea tratamentului acesteia cu medicamente stimulatoare ate sistemului GABA. Sin.: acid y-aminobutiric.
GABAERGIC, adj. / gaba-ergique, adj. / gaba-ergic. ['Abn'v.
mgC. Gamma-AminoButijric Acid = acid gama-aminofiutiric; gr.
ergon = Cucru, acpium, de [a. ergein = a Cucra.] Despre un
proces biologic In care intervine *GABA.
GALACTOCEREBROZID, s. n. / galactocerebroside, s. m. /
galactocerebroside. [Qr. go/o, -aktos = [apte, gatactoza; [at.
cerebrum = crwr, ozid - indica un gCucid.} Unul dintre *glicolipidele cele mai simple, al carui cap hidrofil este constituit doar
dintr-o molecula de *galactoza. V. si cerebrozide.
GALACTOCEREBROZIDAZA, s. f. / galactocerebrosidase, s.
f. / galactocerebrosidase. [(^r. go/o, -aktos = Capte, gaCactow, Cat. cerebrum = creier; ozid - indica un gCucia; -aza.}
Enzima ce metabolizeaza 'galactocerebrozidele. DeficituI de g.
provoaca *boala Krabbe.
GADOLINIUM, s. n. / gadolinium, s. m. / gadolinium.
[Gadolin, chumst fintande-z, sec. XIX, care. a descoperit
pamdntwiCe we..} Element chimic din clasa pamanturilor rare,
utilizat ca "mediu de contrast In obtinerea imaginilor prin
*rezonanta magnetics nucleara, datorita proprietatilor sale
*paramagnetice.
GALACTOCEL, s. n. / galactocele, s. f. / galactocele. [Cfr.
gala, -aktos = lapte; kele = tumora, he.mu..} Formatiune chis-

tica dezvoltata Intr-o mamela in lactatie. Contine lapte mai mult

sau mai putin modificat si puroi.
GALACTOFOR, adj., s. n. / galactophore, adj., s. m. / galactophor. {(jr. gala, -aktos = [apte; pharos = care. transportd, de.
(a pherein = a duce., a transporta.} V. si canal galactofor.
GALACTOFORITA, s. f. / galactophorite, s. f. / galacto-phoritis.
[Cjr. gala, -aktos = Capte; pharos = care transportd, de. (a
pherein = a duce., a transporta; -ita.] Inflamatia *canalelor
galactofore, reprezentand adesea stadiul initial al unei "rnastite.
GALACTOGEN, adj. / galactogene, adj. / galactogenous. \Qr.
gala, -aktos = Capte.; gennan = a produce.] Care determina
secretia lactata. Ex.: hormon g. V. si prolactina.
GALACTOGENEZA, s. f. / galactogenese, s. f. / galactopoiesis. [(yr. gala, -aktos = lapte.; genesis = produc.ene.,
de. Ca gennan = a produce.] Producerea secretiei lactate,
pregatita In timpul sardnii prin actiunea trofica a steroizilor
sexuali pla-centari si declansata dupa nastere prin secretia de
*prolactina. Sin.: galactopoieza, lactogeneza.
GALACTOGOG, adj., s. n. / galactagogue, adj., s. m. /
galactagogue. [^r. gala, -aktos = [apte; agogos = care. conduce svre eCiminare.] (Substanta medicamentoasa sau
alimenta-ra) care stimuleaza si creste secretia lactata.
GALACTOGRAFIE, s. f. / galactografie, s. f. / galactogra-phy. \
(JT. gala, -aktos = lapte; graphein = a scrie..] Examen
radiologic al glandei mamare dupa injectarea In *canalele
galactofore a unui *mediu de contrast. V. si mamografie.
GALACTOKINAZA, s. f. / galactokinase, s. f. / galactokinase.
[CfT. gala, -aktos = [apte; kinein = a mifca; -aza.] Catalizator al
procesului de fosforilare a *galactozei, prima etapa care asigura
utilizarea galactozei In celula vie.
GALACTOL1PIDE, s. n. pi. / galactolipides, s. m. pi. / galactolipids. [^r. gala, -aktos = lapte.; lipos = grasime..} Lipide care
contin *galactoza.
GALACTOPEXIE, s. f. / galactopexie, s. f. / galactopexy. [<JT.
gala, -aktos = [apte; pexis = fuyuv..} Fixarea *galactozei In
tesuturi.
GALACTOPOIEZA, s. f. / galactopoiese, s. f. / galactopoie-sis.
\(jr. gala, -aktos = [apte; poiesis = cnare,, formare., de, (a
poiein = a face.] Sin.: galactogeneza (v.).
GALACTOREE, s. f. / galactorrhee, s. f. / galactorrh(o)ea. [(jr.
gala, -aktos = [apte; rhoia = curgere, de. la rhein = a curge.} 1)
Secretie excesiva de lapte la o femeie care alap-teaza. 2)
Scurgere spontana de lapte In afara perioadei de lactatie sau
dupa Intarcare. V. sindrom Chiari-Frommel si sindrom ForbesAlbright.
455

GALACTOZA
GALACTOZA, s. f. / galactose, s. m. / galactose. [Qr. go/o,
-aktos = iapte.; -oza - indicd un giucid.} Hexoza cu aceeasi
formula bruta ca si 'glucoza, fund un stereoizomer al acesteia.
Fonna dextrogira, D-g., se obtine prin hidroliza *lactozei (glu-cid
din Iapte). In organism, g. este convertita In glucoza asimi-labila
la nivelul ficatului. G. este foarte raspandita In natura, m forma
combinata gasindu-se in "lactoza, *glicolipide, *glico-proteine.
Imposibilitatea conversiei g. in glucoza determina *galac-tozemia.
Sin.: cerebrogalactoza, cerebroza.
GALACTOZEMIE, s. f. / galactosemie, s. f. / galactos(a)emia.
[Gr. gala, -aktos = Iapte; haima, -atos = sange.} 1) Termen
utilizat indeosebi pentru a desemna o afectiune ereditara rara,
transmisa autozomal recesiv, care se manifesta la nou-nascut
prin ciroza cu hepatosplenomegalie, icter prelungit, denutritie
rapida, cataracta bilaterala, deficit psihomotor. Evolutia poate fi
favorabila prin excluderea laptelui din alimentatie. Boala este
determinata de o perturbare in metabolismul galactozei: absen-ta
unei enzime, galactoz-1-fosfat-uridil transferaza, ceea ce impiedica transformarea galactozei in glucoza si acumularea de
galactozo-1-fosfat, toxic pentru sistemul nervos, ficat si crista-lin.
Sin.: diabet galactozic, galactozuria nou-nascutului, intole-ranta
ereditara la galactoza. 2) In general, prezenta galactozei in
sange.
GALACTOZID, s. n. / galactoside, s. m. / galactoside. \Lfr. gala,
-aktos = [apte; azid - indicd un gCucid.} *Glicozid care contine
*galactoza. In cazul g. gruparea -OH sau -H de la carbonul 1 al
galactozei este inlocuita cu un radical organic.
GALACTOZIDAZA, s. f. / galactosidase, s. f. / galactosidase.
[Gr. gala, -aktos = [apte; ozid indica un g[ucid; -ozn.] De-numire
generica pentru enzimele ("hidrolaze) ce intervin in con-versia
*galactozidelor in *galactoza. Exista doua tipuri de g.:
1) a-D-g. catalizeaza hidroliza a-D-galactozidelor in D-galacto-za.
2) P-0-g. catalizeaza hidroliza lactozei in *galactoza si 'glucoza,
precum si a altor p-D-galactozide. Este secretata la nivelul
mucoasei intestinale, indeosebi in jejun si segmentui proximal al
ileonului. Concentratia este crescuta in cancerele vezicale.
DeficituI in P-g. (sau lactaza) determina *alactazia. Sin.: lactaza.
GALEA / galea / galea. NA: galea. {Lot. galea = c-asca, coif.}
Termen anatomic pentru structurile in forma de coif. Ex.: g.
aponeurotica - portiunea aponevrotica a muschiului occipitofrontal, sin.: aponevroza epicraniana.
GALECTINA-1, s. f. / galectine-1, s. f. / galectin-1. [Gotacto-zid,
din gr. gala, -aktos = (apte., ozid; (at nectere = a kga;
-iaa.} Proteina aflata sub forma unui dimer pe suprafetele celulare. G. fixeaza P-'galactozide si este implicata in *apoptoza
limfocitelor T.
GALENIC, adj. / galenique, adj. / galenical. [Claudius Galea
- Galenas, medic grec din 'Rgma antica, 129-200.] Despre
preparatele farmaceutice de origine organica, indeosebi vege-tala,
spre deosebire de remediile preparate din substante chimice pure.
GALIU, s. n. / gallium, s. m. / gallium, ['^fwnefe tatiniza.t aC [w
Francois Lecoq de Boisbaudran: fr. coq, [at. gallus = cowf.}
ElementuI nr. 31, cu simbolul Ga. Izotopul radioactiv ^Ga este
utilizat in investigarea prin *scintigrafie a localizarii proceselor
inflamatorii si a unor tumori.
GALOP, s. n. / galop (bruit de), s. m. / gallop rhythm. ['FT.
galop, din iwwa fmnalor sta6i!ifi w (^ma walah-laupan = a.
ate.Tga repede..} Zgomot surd diastolic, supraadaugat celor doua
zgomote cardiace normale, care determina un ritm In trei timpi ce
aminteste galopul unui cal. Este totdeauna pato-logic, in raport cu
o afectiune cardiaca. Sin.: zgomot de galop.
GALVANIZARE, s. f. / galvanisation, s. f. / galvanization. [Luigi
Galvani, fizkian fi fizwCoff itaCian, 1737-1798.} Utili456

GAMADIAGNOSTIC
zarea curentului continuu de cateva zeci de miliamperi timp de
mai multe minute (g. continuS), datorita actiunii de diminua re a
exdtabilitatii nervoase prin efect de anelectrotonus ('electrotonus).
GALVANOCAUTER, s. n. / galvanocautere, s. m. / galvanocautery. [Luigi Galvam, fisician fi fiziohg itaBan, 1737-179fi:
(at. cauterium, gr. kauter = fier inrofit, de [a gr. kaiem = o arde..}
*Cauter al carui varf, in general din platina, este in calzit prin
trecerea unui curent de joasa tensiune, dar de in tensitate mare.
GALVANOFARADIZARE, s. f. / galvano-faradisation, s. f. i
galvanofaradization. [Luigi Galvani, fizician fi fwoCeg ital'i an,
1737-1798; Michael Faraday, fizician engkz,, 1791-1867 \
Aplicarea simultana a curentului continuu si a curentului de in
ductie. V. galvanizare si faradizare.
GALVANOMETRU, s. n. / galvanomfetre, s. m. / galvanometer.
[Luigi GaJvani, ftzkian fi fiziotog itaGan, 1737-17%;
SJT. metroa = maswa.} Aparat cu care se pune in evidenta sau se
mascara un curent continuu de intensitate foarte mica.
GALVANONARCOZA, s. f. / galvanonarcose, s. f. / galvanonarcosis. [I-uigi Galvani, fuacian fi fizioCog itaGan, 1737-1798;
gr. aarke = anwrfeaCa, tompeafa; -ozn.] Inhibitie corticala care
poate evolua pana la *narcoza, obtinuta prin trecerea unui curent
galvanic, constant descendent, de-a lungul maduvei spi-narii.
GALVANOPALPATIE, s. f. / galvano-palpation, s. f. / galvanopalpation. [Luigi Galvani, fizitian fi fizwCog itaitan, 17371798; [at. palpatio, -onis = deznMrdare, de. (a palpare = a
Inang6ia\ Testarea sensibilitatii si a vasomotricitatii cutana-te
utilizand curent, galvanic.
GALVANOPUNCTURA, s. f. / galvanopuncture, s. f. ;
galvanopuncture. [Luigi Galvani, fizician fi fLzwIsg itaSan,
1737-1798; Cat. punctura = mtepaturd, de la pungere = a
infe.pa.] Tehnica de terapie cu ajutorul curentului galvanic,
efectuata prin intermediul unor ace implantate in diverse tesu-turi,
prin care trece un curent continuu de intensitate mica. Sin.:
electropunctura.
GALVANOTERAPIE, s. f. / galvanoth6rapie, s. f. / galvano.
therapy. [Luigi Galvani, fisician fi fizwCog Italian, 1737-1798;
gr. therapeia = tmtame.nt, de. [a therapeuein = a Wffrtji}
Utilizarea terapeutica a curentilor galvanici continui de mica
tensiune - circa 50 V - in unele afectiuni locomotorii, nervoase etc.
GALVANOTONUS, s. n. / galvanotonus, s. m. / galvano-tonus.
[Luigi Galvani, fiz.ic.ian fi fizwtog itatian, 1737-1798;
gr. tonos = tensiune.] Persistenta contractiei musculare provocata de curentui continuu pe tot timpul trecerii acestuia si incetarea contractiei la sfarsitui trecerii curentului.
GAMA / gamma / gamma. [1=0. treia Citsra a aifafietuiw. gm:} 1)
A treia litera a alfabetului grec, folosita adesea si ca sim-bol in
matematica, fizica etc. 2) Radiatie electromagnetica emisa de
diversi izotopi radioactivi. 3) Unitate de masura a masei, egala cu
o milionime de gram, care in prezent nu mai este utilizata, fiind
inlocuita cu microgramul.
GAMA-ANGIOGRAFIE, s. f. / gamma-angiographie, s. f. /
radioisotope angiography. [f = a treia [item a aifafietuiw. grsc;
gr. ongeion = vas; graphein = a scm.} Sin.: angioscinti-grafie
(v.).
GAMA-CAMERA. var. pentru gamma-camera (v.).
GAMACARDIOGRAFIE, s. f. / gammacardiographie, s. f. f
gammacardiography. [y = a treia [item a alfabetulvi grec; gr.
kardia = mima; graphein = a scrie.} V. scintigrama miocar-dica.
GAMADIAGNOSTIC, s. n. / gammadiagnostique, s. m. I
gammadiagnosis. [y = a treia [item a alfoBetutui gnu.; gr, ,

GAMAENCEFALOGRAFIE
dia = prim gnostikos = cure. cumafte, de (a gnonai = a
cumafte.] Denumire generica, mai rar utilizata, pentru desemnarea procedeelor de diagnostic cu ajutorul izotopilor radio-activi
emitatori de radiatii gama. V. medicina nucleara, scinti-grafie,
scintigrama.
GAMAENCEFALOGRAFIE, s. f. / gamma-encephalographie, s.
f. / isotopic brain scintigraphy. [f = a treia [item a aifa-Cletuiui
grec; gr. enkephalos = crew, de. [a en = m, kephale = cap;
graphein = a scrie..] Metoda de investigate a perme-abilitatii
"barierei hematoencefalice (BHE) cu radioizotopi. Se pot obtine,
cu "gamma-camera, imagini ale distributiei radioac-tivitatii si,
consecutiv, date asupra discontinuitatii patologice a BHE.
GAMA-ENOLAZA, s. f. / gamma-6nolase, s. f. / gamma-enolase. Sin.: enolaza neurospecifica (v.).
GAMAGLOBULINA, s. f. / gammaglobuline, s. f. / gamma globulin. [y = a treia [item a atfafietutui grec, [at. globulus, dim. tie.
ia globus = glob; -ina.] Globulinele plasmatice cu cea mai
slaba mobilitate la electroforeza, deoarece au sarcina electrica
pozitiva cea mai mare. Majoritatea g. sunt *imunoglobuline,
adica anticorpi serici. Var.: y-globulina. V. si globuline.
GAMA-GLUTAMIL-TRANSPEPTIDAZA, s. f. / gammaglutamyl-transpeptidase,
s.
f.
/
gammaglutamyltranspeptidase. Enzi-ma prezenta In mai multe organe,
Indeosebi In ficat, facilitand transferul transmembranar al
aminoacizilor. Concentratia plas-matica normala a g.-t.
(denumita si GGT sau gama-GT) este sub 37 Ul/1. Ea creste
Indeosebi 7n alcoolismul cronic si In cursul a numeroase boli
hepatice, ca si m diabet, mononu-cleoza infectioasa, infarct
miocardic, pneumopatii etc.
GAMAGRAFIE, s. f. / gammagraphie, s. f. / gammagraphy. [y =
a treia (item a iSfabetuwi grvc; gr. graphein = a scru.} Sin.:
scintigrafie (v.).
GAMAPATIE, s. f. / gammapathie, s. f. / gamma-pathy,
gammopathy. [y = a treia [item a aifabetvlw gret.; gr. pathos =
boaio,} Sin.: disgama-^lobulinemie (v.). Var.: gamopatie.
GAMAPATIE BICLONALA / gammapathie biclonale / biclo-nal
gammopathy. Sin.: disglobulinemie biclonala (v.).
GAMAPATIE MONOCLONALA / gammapathie monoclonale /
monoclonal gammopathy. Sin.: disglobulinemie monoclonala
GAMAPATIE MONOCLONALA BENIGNA / gammapathie
monoclonale b6nigne / benign monoclonal gammopathy.
Afecti-une rara ce apare uneori la varsInici, alteori In cadrul
cirozei hepatice, al unor boli autoimune sau ale sistemului limfatic.
De obicei fara expresie clinica, se caracterizeaza prin prezenta
unei *imunoglobuline monoclonale secretate de o singura fami-lie
(un singur *clon) de *plasmocite. Se Insoteste de cresterea
*vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH) si de o usoara *plasmocitoza medulara - anomalii biologice care se mentin constante
ani de zile. In unele cazuri poate evolua malign. Sin.: globulinemie monoclonala benigna.
GAMAPATIE POLICLONALA / gammapathie polyclonale /
polyclonal gammopathy. Sin.: disglobulinemie policlonala (v.).
GAMATERAPIE, s. f. / gammatherapie, s. f. / gammatherapy.
[y = a treia [item a aifabe-tuiw. grec; gr. therapeia = trata-nunt,
de (a therapeiiein = a ingriji} Terapie cu radiatii gama emise de
radioizotopi artificiali (eel mai des *cobalt 60).
GAMBA, s. f. / jambe, s. f. / shank, shin. NA: crus. [Lot.
gainba} Portiune a membrului inferior cuprinsa Intre *genunchi si
'glezna.
GAMET, s. m. / gamete, s. m. / gamete. [r. gamete = sofw.,
gametes = sof.} 1) Fiecare din cele doua celule care se unesc in
timpul fecundatiei pentru a forma oul (ou sau zigot), primul stadiu
de dezvoltare a unui individ. La mascul, g. este
*spermatozoidul si la femela, *ovulul. Sin.: celula sexuala.

GANGLION GASSER
2) In parazitologie, forma sexuala matura, provenita din *gametocit, a parazitului malariei.
GAMETOCID, adj., s. m. / gameticide, adj., s. m. / gameto-cide.
[(^r. gamete = sofie, gametes = sof; (at. caedere = a cmwn.]
(Agent) care distruge gametii sau *gametocitele. Ex.:
unele medicamente *antipaludice.
GAMETOCIT, s. n. / gametocyte, s. m. / gametocyte. {Cjr.
gamete = sope, gametes = sof; kytos = celula:} Element sexuat din ciclul evolutiv al 'hematozoarului palustru care, In
stomacul *anofelului, da nastere 'gametului.
GAMETOGENEZA, s. f. / gam6togenese, s. f. / gametogenesis. {(jr. gamete = sofie, gametes = sof; genesis = produce-re.,
de [a gennan = a produce.} Dezvoltarea *gametilor, adica a
celulelor sexuale masculine si feminine. V. si meioza.
GAMMA-CAMERA, s. f. / gamma-camera, s. f. / gamma camera. [/ = a treia [item a aifa6e.tul.ui gre-c; engC. camera =
aparat de fotografiat, camera, de [.uat vederL] Dispozitivul de
baza In practica *sdntigrafiei clinice, domeniul eel mai cuprinzator al 'medicinei nucleare. G.-c. este alcatuita din cap de
detectie (colimator, cristal de scintilatie, fotomultiplicatori) a
fotonilor gama sau X si sistem informatic de achizitie si prelucrare (procesare) a datelor In vederea obtinerii imaginilor. V. si
nefrograma izotopica, scintigrafie, scintigrama, sdntigram8
miocardica. Var.: gama-camera.
GAMOFOBIE, s. f. / gamophobie, s. f. / gamophobia. [Qr.
gamos = casatorie.; phobos = frica.} Teama morbida de
casatorie.
GAMOPATIE, s. f. / gammopathie, s. f. / gammopathy. [y = a
treia [item a atfafietuiui grec.; gr. pathos = boata.} Var. pentru
gamopatie. Sin.: disgamaglobulinemie (v.).
QANGLIECTOMIE, s. f. / gangliectomie, s. f. / ganglionecto-my.
[Lot., gr. ganglion = mica tumefac-tie.; gr. ektome = e?(ci-zie.]
Interventie chirurgicala prin care se realizeaza ablatia unui
ganglion. Tennenul desemneaza Indeosebi ablatia unui ganglion
din lantui simpatic lombar sau cervicodorsal. Sin. nerecoman-dat:
ganglionectomie.
GANGLIOCULTURA, s. f. / ganglioculture, s. f. / ganglioculture. [Lat., gr. ganglion = nod; [at. cultura = cuttWttre.}
Cultivarea continutului ganglionar pe medii de cultura adecva-te,
in vederea izolarii si identificarii agentilor patogeni.
GANGLIOGLIOM, s. n. / gangliogliome, s. m. / ganglio-glioma.
[Lat., gr. ganglion = mica tumefactie; gr. glia = da;
-oma.] Sin.: ganglioneurom (v.).
GANGLIOM, s. n. / gangliom, s. m. / ganglioneuroma. [Lat., gr.
ganglion = mica tMnefacfie.; -oma ] Sin.: ganglioneurom (v.).
GANGLION, s. m. / ganglion, s. m. / 1) ganglion, pi. ganglia,
ganglions; 2) lymph node. NA: 1) ganglion, pi. ganglia; 2)
nodus lymphaticus, pi. nodi lymphatici. [Lat., gr. ganglion =
mica. tumefac-fie.} 1) Formatiune anatomica de forma sferica sau
ovalara, alcatuita dintr-o masa de celule. Este situata pe traiectui
unui vas limfatic. 2) Pentru *g. limfatic se utilizeaza sin. nod,
nodul mai corect, deoarece este cf. NA. V. si In continuare.
GANGLION CELIAC / ganglion semilunaire / c(o)eliac ganglion. NA: ganglia celiaca. G. simpatic paravertebral, pereche,
situat In *plexul celiac de o parte si de alta a arterei iliace:
Confine fibre simpatice preganglionare si neuroni simpatici
postganglionari a caror fibre amielinice se distribuie stomacu-lui,
ficatului, veziculei biliare, splinei, rinichilor, intestinului sub-tire,
colonului ascendent si transvers. Sin.: ganglion semilunar.
GANGLION GASSER / ganglion de Gasser / trigeminal ganglion, semilunar ganglion. NA: ganglion trigeminale. [fohanit
Laurenfius Gasser, anatomist austriac, 'liemi, 1723-1765.] G.
senzitiv voluminos al trigemenului, In forma de semiluna, din care
se formeaza trei ramuri: nervul oftalmic, nervul maxilar
457

GANGLION GENICULAT
superior si nervul mandibular (sau maxilar inferior). Sin.: g.
semilunar al nervului trigemen, g. trigeminal.
GANGLION GENICULAT / ganglion genicule / ganglion of facial nerve. NA: ganglion geniculi. G. nervos situat pe traiec-tul
nervului intermediar (perechea VIII bis) V. tab. anat. nervi.
GANGLION LIMFATIC / ganglion lymphatique / lymph node,
lymph gland. NA: nodus lymphaticus, pi. nodi lymphatici.
Sin.: nodul limfatic (v.). V. si tab. anat. - limfatice.
GANGLION NERVOS / ganglion nerveux / ganglion. NA:
ganglion, pi. ganglia. Aglomerare de celule nervoase situata in
afara nevraxului, care regrupeaza, In cazul g. spinali ai
radacinilor posterioare ale nervilor rahidieni, corpii celulari ai
protoneuronilor senzitivi, iar In cazul g. simpatici, neuronii efectori viscerali sau vasculari.
GANGLION PARASIMPATIC / ganglion parasympathique /
parasympatheticum ganglion, pa rasym pathetic ganglion.
NA: ganglion parasympatheticum, ganglion parasympathicum. Denumire generica pentru formatiunile anatomice
alcatuite din agregarea corpurilor celulare ale neuronilor colinergici primari din *sistemul nervos parasimpatic localizat langa
sau In interiorul peretelui organului inervat. V. si colinergic.
GANGLION SANTINELA / ganglion sentinelle / sentinel node,
signal node. 1) Primul ganglion limfatic invadat in cazul
diseminarii celulelor maligne Indeosebi In *cancerul de san.
Detectarea g. s. este extrem de importanta in tratamentui
chirurgical, deoarece permite suprima>ea caii de metastazare.
Ea se realizeaza prin injectarea de coloranti sau izotopi
radioactiv, la nivelul limfaticelor sanului. 2) Ganglion limfatic
supraclavicular care reprezinta adesea primul semn al unei
tumori abdominale. V. semnul Virchow-Troisier.
GANGLION SEMILUNAR / ganglion semilunaire / c(o)eliac
ganglion. NA: ganglia celiaca. Sin.: ganglion celiac (v.).
GANGLION SEMILUNAR AL TRIGEMENULU1 / ganglion
semilunaire du nerf trijumeau / trigeminal ganglion. NA:
ganglion trigeminale. Sin.: ganglion Gasser (v.).
GANGLION SFENOPALATIN / ganglion sphenopalatin /
sphenopalatine ganglion. NA: ganglion pterygopalatinum.
G. apartinand sistemului vegetativ cefalic, situat pe traiectui
nervului vidian, In fundul fosei pterigomaxilare. G. inerveaza
glanda lacrimala si mucoasa nazobucofaringiana.
GANGLION SIMPATIC / ganglion sympathique / sympatheticum ganglion, sympathetic ganglion. Denumire generica
pentru formatiunile anatomice alcatuite prin agregarea corpurilor
celulare ale neuronilor adrenergici primari din *sistemul nervos
simpatic, incluzand g. trunchiului simpatic, g. intermediari, g.
prevertebrali si o serie de celule ganglionare din plexurile
autonome. V. si ganglioni simpatici laterovertebrali.
GANGLION STELAT / ganglion stellaire / inferior cervical
ganglion. NA: ganglion cervicothoracicum. G. nervos al
lantului simpatic laterovertebral, situat Inaintea primei coaste,
posterior si superior arterei vertebrale, rezultand din fuziunea g.
cervical inferior si a primului g. toracic. Din g. s. emerg fibre
simpatice ale plexului cardiac.
GANGLION TRIGEMINAL / ganglion trigeminal / trigeminal
ganglion. NA: ganglion trigeminale. Sin.: ganglion Gasser
(v.).
GANGLION VIRCHOW / ganglion de Virchow / Virchow's
ganglion or node. [Rudolph Ludwig Karl Virchow, anatomopatohg g&nnan, prof&sor [a 'Wurtz-bwy, apoi la. 'SerCin, 18211902.] Sin.: semn Virchow-Troisier (v.).
GANGLIONECTOMIE, s. f. / ganglionectomie, s. f. / ganglionectomy. \Lat.i gr. ganglion = mica twmfafpie.; gr. ektome = e.)
(cizw.} Sin. nerecomandat pentru gangliectomie (v.).
GANGLIONEUROM, s. n. / ganglioneurome, s. m. / ganglioneuroma. [Lot; gr. ganglion = mica twwfacfie.; ffr. neu
458

GANGRENA SIMETRICA A EXTREMITAT1LOR

ron = nerv; -omo.] Tumora benigna formata prin proliferarea
celulelor nervoase, cu aspect asemanator unui ganglion simpatic. Este localizata frecvent la nivelul sistemului nervos simpatic sau al medulosuprarenalei si, cu mult mai rar, la nivelul
sistemului nervos central (planseui ventriculului III). Sin.: gangliogliom, gangliom, nevrogliom.
GANGLIONI BAZALI / ganglions basals / basal ganglia.
Denumire improprie pentru nucleii cenusii centrali (v.).
GANGLIONI SIMPATICI LATEROVERTEBRALI / ganglions
sympathiques latero-vertebraux / ganglia of sympathetic
trunk. NA: ganglia trunci sympathici. G. situati de o parte si
de alta a coloanei vertebrale (g. laterovertebrali), oa for-meaza
lantui simpatic laterovertebral, care, acolandu-se la vis-cere,
participa la formarea plexurilor simpatice viscerale (ex.:
*plexul solar).
GANGLIOPLEGIC, adj., s. n. / ganglioplegique, adj., s. m. ;
ganglioplegic. [Lot, gr. gong/ion = mica tumefacfie.; plege =
ioviturd,} 1) Despre un medicament sau un alt agent chimic sau
fizic care blocheaza transmiterea impulsurilor nervoase la nivelul
ganglionilor simpatici sau parasimpatici. Substantele g.
actioneaza fie prin Tmpiedicarea *depolarizarii, fie provocand o
depolarizare persistenta. 2) Medicament care exercita actiunea
mentionata anterior. G. sunt utilizate In tratamentui hipertensiunii arteriale severe si In cursul anesteziei, pentru obtinerea unei
hipotensiuni controlate. Sin.: sinaptolitic, sinaptoplegic.
GANGLIOZIDE, s. n. pi. / gangliosides, s. m. pi. / gangliosids. Cele mai complexe *sfingolipide care rezulta din combinarea *ceramidelor cu *oligozaharide si contin In molecula una
sau mai multe molecule de add N-acetil neuraminic (NANA). Se
noteaza cu litera G, plus un indice - M, D, T sau Q - care
specifics numarul de molecule de NANA din structure, una,
doua, trei, respectiv patru molecule. Numerele aditionale, care
apar ca indice, desemneaza secventa de carbohidrati atasata.
*Compozitia de baza a g. din sistemul nervos consta in:
ceramida-glucoza-NANA. G. sunt importante pentru patologie
deoarece au fost identificate boli numite *gangliozidoze In care
aceste lipide complexe se acumuleaza intracelular. Ex.: in boala
*Tay-Sachs se acumuleaza gangliozide GM;, (NANA-N-acetilgalactozamina-galactoza-glucoza-ceramid). V. si gangliozidoze,
GANGLIOZIDOZA, s. f. / gangliosidose, s. f. / gangliosido-sis.
Boala enzimatica apartinand grupului *lipoidozelor, caracterizata prin supraIncarcarea organismului cu *gangliozide. G,
poate fi generalizata sau localizata, Indeosebi la nivelul SNC,
din cauza abundentei gangliozidelor la nivelul membranelor
neuronale. Exista numeoase tipuri de g., Indeosebi congenita-le
si infantile, clasificate In functie de tipul de gangliozid aflat In
exces. V. si boala Derry (g. GM, tip 2), boala Norman-Landing
(g. GM, generalizata), boala Sandhoff (g. GM; tip 2), boala TaySachs (g. GM^ tip 1}.
GANGRENA, s. f. / gangrene, s. f. / gangrene. [Lat. gangraena, din gr. gnngroino = putrefacfie.} Necroza tisulara
determinata fie de intreruperea aportului sanguin, fie de o tulburare neurotrofica, la care se poate adauga sau nu o infectie
Poate fi limitata la o arie redusa sau extinsa la un Intreg segment de membru, umeda sau uscata. Portiunea de tesut necrozata care se elimina poarta denumirea de sfacel, sau, in
cazul tesutului osos, de sechestru. Var.: cangrena.
GANGRENA DERMICA ACUTA / gangrene dermique aigue /
necrotizing fasciitis. Sin.: fasciita necrozanta (v.).
GANGRENA GAZOASA / gangrene gazeuse / gas gangrene.
Sin.: flegmon emfizematos sau gazos. V. gangrena.
GANGRENA SIMETRICA A EXTREMITAT1LOR / gangrene
symetrique des extremites / symmetric asphyxia. Sin:
boala Raynaud (v.).

GANGRENA SPITALICEASCA
GANGRENA SPITALICEASCA / gangrene hospitaliere / hospital gangrene. Sin.: fasdita necrozanta (v.).
GARGARISM, s. n. / gargarisme, s. m. / gargle. [Lot. gargarizare, din gr. gargamcin = a face, gargani; -ism.] Forma
medicamentoasa lichida (continand antibiotice, antiseptice, astringente sau emoliente) pentru uz extern. Este utilizata in baie
bucala, pentru spalarea si dezinfectarea mucoasei bucofaringiene, spre deosebire de "colutoriu, care se aplica concentrat, strict
localizat, prin tamponare.
GARGOILISM, s. n. / gargoylisme, s. m. / gargoylism. [J~r.
gargoylisme, din lot. gurgulio, -onis = ffdt, esofag; -ism.} Sin.:
boala Hurler (v.).
GAROU, s. n. / garrot, s. m. / garrot. [fr. garret.] Legatura
elastica, dispusa circular pe un membru, In scopul opririi sau
prevenirii unei hemoragii, ca si In vederea unei punctii ve-noase.
GASP / gasp / gasp. [^{orveffiana vecfie geispa = rasuftant
intrvtaiata.] Anglicism semnificand respiratie brusca, ampla si
zgomotoasa de la sfarsitui *agoniei.
GASTRALGIE, s. f. / gastralgie, s. f. / gastralgia. [r. gaster,
gastros = stomac; algos = durere.] Durere de origine gastrica,
pe care pacientui o percepe la nivelul epigastrului, la palpare
sau/si spontan. Sin.: gastrodinie.
GASTRECTOMIE, s. f. / gastrectomie, s. T. / gastrectomy.
[CfT. gaster, gastros = stomac; ektome = e?(cizie.} Interventie
chirurgicala constand In rezectia partiala sau totala a stomacu,lui. Se disting: 1) G. part/ate atipice, care constau In ablatie
gastrica limitata care nu Intrerupe continuitatea organului. 2) G.
partiale tipice, prin care se Intrerupe total continuitatea
organului. 3) G. totals, cu rezectia totala a stomacului, inclu-siv a
cardiei si a pilorului.
GASTRIC, adj. / gastrique, adj. / gastric, {(jr. gaster, gastros =
stomac.] Care se refera la stomac sau apartine stomacului. Ex.:
sue g., criza g. Sin.: stomacal.
GASTRICSINA, s. f. / gastricsine, s. f. / gastricsin. Enzima
proteolitica din sucul gastric, Inrudita cu *pepsina (dar cu Mr de
circa trei on mai micfi) si care joaca un rol preponderent la
sugar.
GASTRINA, s. f. / gastrine, s. f. / gastrin. [r. gaster, gastros =
stomac; -ina.\ Hormon secretat la nivelul stomacului de celulele
G ale antrului piloric si In duodenul proximal, cand acestea sunt
stimulate de prezenta In stomac a anumitor ali-mente (came,
alcool, substante alcaline), de distensia antrului sau de excitarea
nervului vag. G. este un peptid alcatuit din 34 de aminoacizi. Au
fost identificate doua tipuri de g.: I si II, care difera doar prin
prezenta gruparii ester-sulfat pe tirozina din pozitia 12 In cazul g.
II. Dupa secretie, g. trece in drculatie, stimuland Indeosebi
secretia de acid clorhidric, moderat cea de *pepsina si de 'factor
intrinsec, ca si motrici-tatea si tonusul gastrointestinal,
contractiile stomacului, intesti-nului si ale veziculei biliare. V. tab.
const. biol.
GASTRINOM, s. n. / gastrinome, s. m. / gastrinoma. [(^r.
gaster, gastros = stomac; -inn, -omo.] Tumora secretanta de
*gastrina, cu localizare frecventa la nivelul pancreasului (In
insulele Langerhans) sau al stomacului (In submucoasa antrului
piloric).
GASTRITA, s. f. / gastrite, s. f. / gastritis. [Qr. gaster, gastros
= stomac; -ita.} Termen generic pentru toate alterarile acute sau
cronice ale mucoasei gastrice de origine inflamato-rie, toxica
sau alergica. S-au descris multiple tipuri de g., a caror identitate
clinica este relativa, certe fiind doar datele histo-logice (biopsii
multiple): 1) G. atrofica, atrofie a mucoasei si a glandelor. G.
atrofica idiopatica: v. boala Fenwick. 2) G. ca-(arafa, hipertrofie a
mucoasei gastrice, cu secretie de mucus In exces. 3) G.
eroziva, exfoliativa, cu eroziuni ale epiteliului gas

GASTROJEJUNOSTOMIE
tric. 4) G. hipertrofica giganta sau boala Menetrier (v.). 5) G.
gigant flegmonoasa, cu abcese in peretele stomacal. 6) G.
polipoasa, cu vegetatii polipoide la nivelul mucoasei gastrice'. 7)
G. toxica, urmare a actiunii unor agenti toxici sau corozivi.
GASTROCAMERA, s. f. / gastrocamera, s. f. / gastrocamera.
\Gr. gaster, gastros = stomac; e.n{jl. camera = camera de. iuat
vederi, aparat de fotografia.t.} Camera video de dimensiuni
reduse, care poate trece prin esofag, pentru obtinerea de imagini
din interiorul stomacului.
GASTROCOLITA, s. f. / gastrocolite, s. f. / gastrocolitis. [(jr.
gaster, gastros = stomac; kolon = mtestin ffros, -ita.] Inflamatie
a stomacului si a colonului.
GASTROCOLOPTOZA, s. f. / gastrocoloptose, s. f. / gastrocoloptose. \Cjr. gaster, gastros = stomac; kolon = intestm
ffros; ptosis = cade-re..} *Ptoza simultana a stomaculiti "?i a
colonului transvers.
GASTRODINIE, s. f. / gastrodynie, s. f. / gastrodynia. [^r.
gaster, gastros = stomac; odyne = durefe..} Sin.: gastralgie (v.).
GASTRODUODENAL, adj. / gastro-duodenal, -ale, -aux, adj. /
gastroduodenal. [^r. gaster, gastros = stomac; Cat. duo-deni =
m. numar de 12, afirevwv. di (a duodeni digitorum = de 12
delete (Cungimea acestui segment intestinal).} Care se refera la
stomac si duoden, care afecteaza ambele organe. Ex.: ulcer g.
GASTRODUODENITA, s. f. / gastroduodenite, s. f. / gastroduodenitis. [l^r. gaster, gastros = stomac; [at. duodeni = m
numar de 12, abreviere. de [a duodeni difitmum = de 12 degete
(Cu-ngimea acestui segment intestinal); -ita.} Inflamatie asociata
a stomacului si a duodenului.
GASTRODUODENOSTOMIE, s. f. / gastroduod6nostomie, s. f. /
gastroduodenostomy. \Cjr. gaster, gastros = stomac; (at.
duodeni =- m numw de 12, aureVUTe de (a. duodeni digitorum
= de 12 degete (iungimea acestui segment intestinal); gr. stoma,
-atos = gura.} Crearea operatorie a unei anastomoze largi Intre
stomac si duoden, printr-o incizie In potcoava la nivelul antrului.
GASTROENTER1TA, s. f. / gastroenterite, s. f. / gastroenteritis.
[QT. gaster, gastros = stomac; enteron = intestin; -ina.]
Inflamatie acuta sau cronica a mucoaseior gastrica si intesti-nala,
de origine virala sau bacteriana.
GASTROENTEROLOGIE, s. f. / gastroent6rologie, s. f. / gastroenterology. \Cjr. gaster, gastros = stomac.; enteron = intestin; logos = stiinpi.} Ramura a medicinei destinata studiu-lui
fiziologiei si patologiei stomacului si intestinului, iar prin extensie
al Intregului sistem digestiv.
GASTROENTEROPTOZA, s. f. / gastro-ent6roptose, s. f. /
gastroenteroptosis. [Qr. gaster, gastros = stomac; enteron =
intestin; ptosis = caderv..} *Ptoza simultana a stomacului si a
intestinului. V. si gastrocoloptoza.
GASTROENTEROSTOMIE, s. f. / gastroenterostomie, s. f. /
gastroenterostomia. [Cyr. gaster, gastros = stomac; enteron =
intestin; stoma, -atos = gura.\ Interventie chirurgicala care
consta In anastomoza zonei celei mai declive a stomacului cu
prima ansa jejunala.
GASTROFIBROSCOP, s. n. / gastrofibroscope, s. m. / gastric
fiberscope. \Qr. gaster, gastros = stamac; (at. fibra = fifmi; gr.
skopos = odservator, de [a skopein = a vedea, a. e^wtina]
*Fibroscop destinat *gastroscopiei. Sin.: fibrogastro-scop.
GASTROFRENIC, adj. / gastro-phr6nique, adj. / gastro-phrenic.
[<^r. gaster, gastros = stomac; phren, -os = dia-fragm.} Care
apartine stomacului si diafragmului.
GASTROJEJUNOSTOMIE, s. f. / gastrojejunostomie, s. f. /
gastrojejunostomy. [Cyr. gaster, gastros = stomac; [at. medicala. Jejunum intestinum, din [at. ieiunus = fiam&nd, neman-

459

GASTROLIZA
cat; gr. sterna, -atos = gura,] 1) Crearea chirurgicala a unei
anastomoze Intre stomac ?i jejun. 2) Anastomoza stabilita ast-fel.
GASTROLIZA, s. f. / gastrolyse, s. f. / gastrolysis. [CfT. gas-ter,
gastros = stomac; lysis = dutruge-re, de [a lyein = a dis-trvge.]
Operatie constand In eliberarea stomacului de bride si aderente
cu organele Invecinate sau de unele conexiuni vas-culare.
Uneori, g. se practica pentru asigurarea mobilitatii stomacului,
Indeosebi In vederea efectuarii unei anastomoze.
GASTROPATIE, s. f. / gastropathie, s. f. / gastropathy. [Cjr.
gasler, gastros = stomac, pathos = doaia.} Denumire genera-la
vaga, pentru diferite boli ale stomacului.
GASTROPATIE EXSUDAT1VA / gastropathie exsudative /
Menetrier's disease. Sin.: boala Menetrier (v.).
GASTROPEXIE, s. f. / gastropexie, s. f. / gastropexy. \(jr.
gaster, gastros = stomac; pexis = fuysre.} Interventie chirurgicala destinata readucerii stomacului In pozitie normala si fixarii
acestuia. G. nu se mai practica In caz de ptoza gastrica
(*gastroptoza), indicatiile actuale fiind 'eventratia diafragmatica si
anumite *hernii hiatale.
GASTROPLASTIE, s. f. / gastroplastie, s. f. / gastroplasty. [Qr.
gaster, gastros = stomac; plastos = nwdetat, de. la plas-sein =
a forma, a. modda,} Denumire a diverselor plastii efec-tuate la
nivelul stomacului: obliterarea unui ulcer perforat, cura
chirurgicala a unei stenoze mediogastrice etc.
GASTROPLEGIE, s. f. / gastroplegie, s. f. / gastroplegia. [Qr.
gaster, gastros = stomac; plege = imfitwa.} Paralizie a
stomacului, cu dilatatie consecutiva. Apare ca o complicatie
periculoasa In unele interventii chirurgicale pe abdomen, Indeosebi In *vagotomia tronculara (*operatia Dragstedt).
GASTROPLICATURARE, s. f. / gastroplication, s. f. / gastroplication. [Qr. gaster, gastros = stomac; Cat. plicatura = wnpatwire, de (a. plica = cutd, mdoitwa,} Reducerea chirurgicala a
volumului unui stomac dilatat, prin plicaturarea peretelui gastric.
GASTROPTOZA, s. f. / gastroptose, s. f. / gastroptosls. [Cjr.
gaster, gastros = stomac; ptosis = cadere.} Coborarea stomacului din pozitia normala In abdomenul inferior, consecutiva
laxitatii structurilor si organelor care asigura fixitatea sa.
GASTRORAFIE, s. f. / gastrorraphie, s. f. / gastrorrhaphy. [(yr.
gaster, gastros = stomac; rhaphe = suturii.] Procedeu
chirurgical de sutura a stomacului.
GASTRORAGIE, s. f. / gastrorragie, s. f. / gastrorrhagia. [Qr.
gaster, gastros = stomac; rhcgnynai = a fasni, a iz.bucni}
Hemoragie la nivelul fetei interne a stomacului. Se poate traduce
atat prin *hematemeza, cat si prin "melena.
GASTROREE, s. f. / gastrorrhee, s. f. / gastrori+i(o)ea. [Qr.
gaster, gastros = stomac; rhoia = curgere, de la rhein = a
dirge.} 1) Hipersecretie continua de sue gastric. 2) Vomisment
sau regurgitatie de lichid apos provenind dintr-o hipersecretie
gastrica.
GASTROSCHIZIS, s. n. / gastroschisis, s. m. / gastroschi-sis. \
(jT- gaster, gastros = stomac; skhisis = despicdtwa, de (a
fikhizoin = a d&sparfi] Termen utilizat Indeosebi In engleza ca
sin. cu 'laparoschizis.
GASTROSCOP, s. n. / gastroscope, s. m. / gastroscope. \(jr.
gaster, gastros = stomac; skopos = ofisewator, de. (a skopein
= a vedea, a eyymwifL} *Endoscop destinat efectuarii
*gastroscopiei.
GASTROSCOPIE, s. f. / gastroscopie, s. f. / gastroscopy. [Cyr.
gaster, gastros = stomac.; skopia = e.J(aminare., de (a
skopein = a Tiedea, a e?(amina.] Investigatie care consta In
examinarea vizuala direcfa a mucoasei gastrice prin intermediul
unui 'gastroscop introdus prin esofag. Acest examen, initial
executat cu ajutorul unui endoscop semirigid, este actualmente
460

GAURA MICA ROTUNDA

efectuat cu un *gastrofibroscop suplu, procedeui fiind denumit
gastrofibroscopie.
GASTROSTOMIE, s. f. / gastrostomie, s. f. / gastrostomy. \CJT.
gaster, gastros = stomac.; stoma, -atos = gwa.} Deschi-derea
chirurgicala permanenta a stomacului, care permite comunicarea acestuia cu peretele abdominal (fistula gastrica) si
adaptarea unei sonde prin care se introduc alimente, atunci cand
calea esofaringiana este Intrerupta sau blocata,
GASTROTOMIE, s. f. / gastrotomie, s. f. / gastrotomy. [Cjr.
gaster, gastros = stomac.; tome = taie.re, sec.fium, de. ta temneia = a taia.} Deschidere operatorie a stomacului.
GASTRULATIE, s. f. / gastrulation, s. f. / gastrulation. [Lot.
gastra = vas pdntews, de ia gaster, -eris = burta, pclntu., din gr.
gaster, -astros = stomac.] Formarea *gastrulei din "blastula, prin
invaginare. Reprezinta un proces dinamic, care consta In
deplasari sau migrari coordonate de celule (de *blas-tomere),
denumite si miscari morfogenetice. In urma acestor procese ia
nastere gastrula, cu foitele embrionare sau germi-native.
GASTRULA, s. f. / gastrula, s. f. / gastrula. [Lot. gastra = vas
pdntec-os, de ia gaster, -eris = fiwtd, pdntec; din ffr. gaster,
-astros = stomac; -ula.] Stadiu de dezvoltare embrio-nara care
urmeaza dupa 'blastula, In cazul embrionului uman In a treia
saptamana de dezvoltare. In acest stadiu, prin miscari
coordonate ate celulelor (miscari morfogenetice) care constitute
procesul de gastrulatie, are loc formarea celor trei foite
embrionare: *ectoderm, *mezoden-n si 'endoderm. Prin invaginarea endodermului rezulta o cavitate, intestinul primitiv (sau
arhenteronul) care se deschide prin blastopor.
GATISM, s. n. / gatisme, s. m. / gatism. [Jr. gatisme, dm ' [at.
vastare = a pitstii, a devasta.} 1) Incontinenta sfincte-riana
(emisie involuntara de urina si de materii fecale) care apa-re In
cadrul unei decaderi fizice si mentale (arieratie grava sau
dementa). 2) Extensia termenului ca sin. cu diminuarea intelectului este abuziva.
GATOS, adj., s. m. / gateux, -eiise, adj., s. m. / suffering from
gatism. [fr. gateux, din [at. vastare = a pustii, a devasta.}
(Bolnav) care prezinta *gatism. Utilizarea ca sub-stantiv a
termenului nu este recomandata.
GAURA, s. f. / trou, s. m. / foramen. NA: foramen (1, 3). [Lot.
cavum = gaura,} 1) Foramen (v.). 2) Intreruperea unei
continuitati. Ex.: *g. auscultatorie. 3) Orificiu osos sau anatomic.
Ex.: g. ischiatice, situate Intre marginea laterala a sacru-lui si
marginea posterioara a coxalului; g. mentoniera; *g. occipitala
etc. V. si In continuare.
GAURA AUSCULTATORIE / trou auscultatoire / auscultato-ry
gap. Abolirea tranzitorie a zgomotelor lui Korotkov obser-vata la
decompresiunea mansetei tensiometrului la unii bolnavi cu
*stenoza aortica sau cu hipertensiune arteriala.
GAURA DE CONJUGARE / trou de conjugaison / foramen
intervertebrale. NA: foramen intervertebrale. Orificiu format de
crestele opuse ale fiecarei lame apartinand vertebrelor
adiacente. Ofera trecere nervilor spinali, care ies din canalul
vertebral Tmpreuna cu vasele ce Ti Insotesc.
GAURA ISCHIOPUBIANA / trou ischiopubien / obturator
foramen. NA: foramen obturatorum. Sin.: gaura obturatoare
GAURA MARE ROTUNDA / trou grand rond / foramen
rotundum. NA: foramen rotundum. Orificiu al etajului mijiodu al
bazei craniului, situat In aripa mare a sfenoidului, prin care trece
nervul maxilar superior, ramura a trigemenului.
GAURA MICA ROTUNDA / trou petit rond / foramen spino. sus.
NA: foramen spinosum. Orificiu din aripa mare a sfenoidului,
langa unghiul sau posterior, prin care tree artera me-ningiana
mijiocie, vena meningiana mijiocie si nervul spinos.

GAURA OBTURATOARE
GAURA OBTURATOARE / trou obturateur / obturator foramen. NA: foramen obturatorum. Deschidere ovala, mare, Intre
oasele ischion si pubis, situala anterior, inferior si medial fata de
cavitatea cotiloida. Este In cea mai mare parte Inchisa de
membrana obturatoare. Prin ea tree vasele si nervii obtura-tori.
Sin.: gaura ischiopubiana.
GAURA OCCIPITALA / trou occipital / occipital foramen. NA:
foramen magnum. Orificiu larg situat In partea posteroinferioara a osului occipital prin care cutia craniana este pusa In
continuitate cu canalul vertebral. G. o. este traversata de partea
inferioara a bulbului rahidian, radacinile medulare ale nervilor
spinali, arterele vertebrale si arterele spinale ante-(ioare.
GAURA OVALA / trou ovale / foramen ovale. NA: foramen
ovale. 1, 2) foramen ovale cordis, 3) foramen ovale basis cranii.
1) In cordul fetal, orificiu In septum secundum care permite
comunicarea interatriala. PosInatal, o parte din septum primum,
care joaca rol de valva, fuzioneaza cu septum secundum
obturand g. o. 2) Persistenta comunicarii interatri-ale In perioada
posInatala cauzata de incompetenta valvei care In mod normal
obtureaza g. o. 3) Orificiu situat In marea aripa a osului sfenoid,
posterior g. mari rotunde, prin care tree nervul maxilar inferior
(mandibular) si artera meningeana mica.
GAURA RUPTA ANTERIOARA / trou dechire anterieur /
foramen lacerum. NA: foramen lacerum. Orificiu neregulat al
etajului mediu al bazei craniului, situat Intre varfut stancii
temporalului, corpul sfenoidului, marginea posterioara a marii
aripi sfenoidale si procesul baziliar al osului occipital. La acest
nivel tree artera carotida interna si nervii pietros superficial si
profund.
GAURA RUPTA POSTERIOARA / trou dechire posterieur /
jugular foramen. NA: foramen jugulare. Orificiu al etajului
posterior al bazei craniului, delimitat de crestele jugulare ale
oaselor occipital si temporal, impartit In doua portiuni: posterioara, prin care trece vena jugulara interna, si anterioara, mai
stramta, prin care tree nervii glosofaringian, pneumogastric si
spinal, precum si sinusul pietros inferior.
GAURA VERTEBRALA / trou vertebral / vertebral foramen.
NA: foramen vertebrale. Spatiu delimitat de corpul si arcul unei
vertebre, prin care trece maduva spinarii cu Invelisurile sale.
Superpozitia gaurilor vertebrale constituie 'canalul rahidian.
GAUSS, s. m. / Gauss, s. m. / Gauss. [Car/ Friedrich Gauss,
matematic-um, fizician fi astronom german, 17'7'7-1855.\ Unitatea de masura (G) a inductiei electromagnetice In sistemul
electromagnetic CGS. Un G. este egal cu un Maxwell pe centimetru patrat sau 10'4 Weber pe metru patrat. Unitatea corespondenta din SI este Tesia (1 Gauss = 10"4 Tesia). V. si Tesla.
GAVAJ, s. n. / gavage, s. m. / gavage. [fr. gavage, cwdnt lie.
origine. normanda gave, gale-za. gaba = gdtlej.] 1) Alimen-tare
prin intermediul unui tub introdus In stomac. 2) Metoda de
administrare a unei diete hipercalorice in scop terapeutic.
GAZ, s. n. / gaz, s. m. / gas. [Lot. chaos, gr. khaos = sufi-stanta
sudtila.} Starea de agregare a unui corp In care mole-culele
acestuia tind sa ocupe Intregul volum In care se afla:
1) G. asfixiant provine din arderea incompleta a materiilor
organice; contine 0,3-0,8% CO. 2) G. ilanant: protoxid de azot. 3)
G. inerte sau nobile, inactive chimic (ex.: heliul, neonul etc.). 4) G.
de lupta'. substante toxice sintetizate In scop mili-tar. 5) G.
sanguine: 0; si 063.
GAZDA, s. f. / h6te, s. m. / host. \'Jv(offh.. gazda = gazda.} Orice
organism viu (Indeosebi animal sau planta) In care diverse tipuri
de agenti patogeni paraziti Tsi pot desfasura partial sau total
ciclul de dezvoltare, de unde importanta g. din punct de vedere
epidemiologic. In g. intennediara, un

GELSOLINA
parazit parcurge doar etapa de larva asexuata In g. defini-tiva,
parazitui se multiplies!. V. si parazit, parazitism
GAZOMETRIE, s. f. / gazometrie, s. f. / gasometry. [Lot. chaos,
gr. khaos = suBstanfu sil6tita; gr. metron = rndsuni] Termen
utilizat pentru denumirea dozarii gazelor din sange:
O; si CO;.
GAUR1 SACRALE ANTERIOARE SI POSTERIOARE / trou
sacres anterieurs et posterieurs / anterior and posterior
sacral foramina. NA: foramina sacralia ventralia, foramina
sacralia dorsalia. Cele 16 orificii ale osului sacru, opt situate pe
fata pelvina, opt posterior, cu dispozitie bilaterala, for-mand patru
etaje, prin care ies ramurile anterioare, respectiv posterioare ale
primilor patru nervi sacrati.
GANDIRE, s. f. / pensee, s. f. / thinking (ca proces), thought
(ca sistem). [Magfl. gond = gS-nd.} Cea mai importanta functie a
creierului, In cadrul careia sunt structurate notiunile Intr-un
ansamblu functional-logic ca o manifestare a rationali-tatii.
Reprezinta functia dinamica a inteligentei si, in esenta, reprezinta
activitatea mentala de: 1) contemplare teoretica in-dreptata spre
un obiect cu intentia de a ajunge la o concluzie;
2) de liberare practica indreptata spre un obiect cu intentia de a
ajunge la un act de decizie. Operatiile principale ale g. sunt:
analiza, sinteza, comparatia, generalizarea si abstracti-zarea.
Perturbarile g. pot fi: formale (ritmul asodatiilor de idei, prea lent,
prea rapid) si de fond (obsesiile si delirul).
GAT, s. n. / cou, s. m. / neck. NA: collum. [Si- veche glatu =
inffhifitii.ra,} Segment al corpului care une^te capul cu trunchiul.
V. si cervical.
GATLEJ, s. n. / gorge, s. f. / throat. NA: fauces. [SC- vecfie
gluta = ingfutitura.}. Spatiu anatomic Inconjurat de palatui moale,
arcurile palatine si baza limbii. G. reprezinta orificiu) de
comunicare dintre cavitatea bucala si faringe.
GATUL PICIORULUI / tarse, s. m. / tarsus. NA: tarsus. Sin.:
tars (v.).
GDP / GDP / GDP. Abreviere utilizata In mod curent pentru
guanozin difosfat (v.).
GEAMAN, adj., s. m. sau f. / jumeau, -elle, adj., s. m. ou f. /
twin. [Lot. gemellus sou geminus = geamdn.] (Despre fiinte;
adesea substantivat) Fat care s-a dezvoltat In cavitatea uterina a
mamei in acelasi timp cu un alt fat. G. monozigoti sau uniovulari
rezulta dintr-un singur ou si deci au aceeasi zestre ereditara, iar
g. dizigoti (plurizigoti) sau biovulari rezulta din oua diferite si au
ereditate diferita, pot fi de sexe diferite. Cei monozigoti sunt de
acelasi sex, iar diferentele observate Intre ei, la varsta adulta,
reprezinta consecinta conditiilor diferite de viata. V. si
gemelologie, monozigot.
GEANA, s. f. / cil, s. m. / eyelash. NA: cilium. [Lot. geno =
obroz,, pkoapo.] Fiecare din firele de par rigide si curbe de pe
marginea libera a pleoapelor. Sin.: cil palpebral.
GEL, s. n. / gel, s. m. / gel. [Lot. gelu = {ngfief:.] Stare particulara a unui sistem coloidal liofil, obtinuta prin predpitare si
caracterizata prin elasticitate mare.
GELATINA, s. f. / gelatine, s. f. / gelatin. [Lot. gelatus =
ingfiefat, de- la gelare = a wgfwfa; -ina.} Substanta proteica
coloidala preparata prin fierbere (sau prinfr-o alta metoda de
Incalzire la temperaturi Inalte, de ex. la *autoclav) a unor structuri
care contin din abundenta "colagen (vase, tendoane, piele). In
medicina s-a propus utilizarea sa ca substituent de plasma, iar In
farmacie poate fi agent solidifiant In prepararea unor *ovule sau
*supozitoare. G. este adaugata in unele ali-mente ca adjuvant.
GELOZA, s. f. / gelose, s. f. / gelose. [Lot. gelare = a mghe.fa.;
oza - indica un gCiicid.} Sin.: agar-agar (v.).
GELSOLINA, s. f. / gelsoline, s. f. / gelsolin. Proteina pre-zenta
la nivelul serului sanguin si al *citoscheletului, unde re461

GEMANGIOM
gleaza echilibrul gel-sol al *actinei, de unde denumirea sa. Sub o
structura modiflcata genetic, face parte din depozitele
*amiloide ale unei forme foarte rare de *amiloidoza familiala
primitiva. GEMANGIOM, s. n. / gemmangiome, s. m. /
gemmangioma.
[Lat. gemma = mugur de tiifd de. vu:, aageion = vas, -oma.}
Tip de *angiom care se diferentiaza din mugurii vasculari de
tip embrionar. GEMELAR, adj. / gemellaire, adj. / gemellary.
[Lat. gemetlus = geaman.} Care se refera la *gemeni. GEMELIPARA,
adj. / gemellipare, adj. / gemellipara. [Lat.
gemellus = ge-aman; parere = a nofte.] Mama de gemeni.
GEMELOLOGIE, s. f. / gemellologie, s. f. / gemellology.
[Lat. gemellus = geaman; gr. logos = ftiinfa.] Studiul gemenilor, util In cunoasterea ereditatii. GEMENI, adj., s. m. sau f., pi. /
jumeaux, jumelles, adj., s.
m. ou f., pi. / twins. [Lat. gemiaus = gewndn.] V. geaman.
GEMINAT, adj. / gemine, -e, adj. / geminate. [Lat. geminatus = du6[u, re.pe.tat, de [a geminus = geaman.] Despre structuri sau obiecte care sunt dispuse doua cate doua. GEN, s. n. /
genre, s. m. / genus. [Lot. genus, -eris = origim, num., specie.} Unitate de clasificare m biologie, situata Intre
*familie si 'specie.
GENA, s. f. / gene, s. m. / gene. [Cfr. genos = mom, wnwf,
ge.nerafie. sau gennatt = fl produce.} Unitatea de baza a ereditatii, alcatuita din acid dezoxiribonucleic (ADN). G. reprezinta o
colectie liniara de secvente dezoxiribonucleotidice transcrise mtro singura molecula de ADN si care realizeaza, Tmpreuna cu
elementele de control adiacente ambelor capete, o unitate
structurala si functionala. Purtatoare a unei informatii definite si
susceptibile sa se exprime la nivelul unei celule, g. este localizata
Intr-un punct precis al unui cromozom, denumit locus. Diferitele g.
ale unui organism viu permit realizarea, prin inter-mediul sintezei
proteinelor, a caracteristicilor ce vor constitui
*fenotipul. in afara "mutatiilor, naturale sau provocate, informa-tia
corespunzatoare unei g. este transmisa cu fidelitate In cazul
multiplicarii celulare. Organizarea si repartitia g. In molecula de
ADN difera la *procariote fata de *eucariote. Astfel, la procariote g.
sunt dispuse liniar In molecula de ADN si sant unice. Dimpotriva,
la eucariote g. au o structura ?n moza-ic: fiecare g. este alcatuita
din portiuni de ADN codante, sau
*exoni, si din portiuni non-codante, sau *introni. In momentui
initierii sintezei, intronii si extronii sunt transcrisi si constituie o
molecula de ARN premesager. In continuare, intronii vor fi
eliminati (*excizie) si, prin punerea cap la cap a diferitilor exoni
(*episaj), va rezulta ARN mesager definitiv, care va fi tradus la
nivelul citoplasmei. Spre deosebire de procariote, numeroa-se g.
ale celulelor eucariote sunt repetate (ex.: g. ce codifi-ca
hemoglobina). Diferitele g. ale celulelor *diploide din organism nu
exprima toate aceeasi informatie genetica, cu toate ca ele contin
molecule de ADN identice. Anumite g. se vor exprima Intr-un tip
celular specific, In timp ce altele nu se vor exprima niciodata (g.
recesive} sau doar cand sunt reuniti unui sau mai multi factori
specifici. Rezulta ca expresia g. este supusa reglarii, observatie ce
a permis definirea a doua tipuri de g.: *g. de structura si *g.
regulatoare. In prezent, concep-tul ,,o g. - un caracter" a fost
abandonat: In unele cazuri, o g. poate interveni in determinismul
mai multor caractere (*pleiotropie) sau, dimpotriva, un caracter
poate fi produs prin actiunea cumulativa a mai multor g.
(*poligenie). V. alela, oncogena, polialelie.
GENA CFTR / gene CFTR / CFTR gene. [^cronim e.ngC. de. la
Cystic Fi6rosis TrunsimmBrane Regulator = regiator imm-branar
in fifiroz.a ctustica.] V. mucoviscidoza.
.
GENA DE CONTROL / gene regulateur / control gene. Sin.:
gena regulatoare (v.).
462

GENE HOMEOTICE
GENA HIMERA / gene chimere / chimeric gene. Gena formata din fragmente de ADN de origine diversa.
GENA DE HISTOCOMPATIBILITATE / gene d'histocompatibilite / histocompatibility gene. G. a carei prezenta la doi
subiecti diferiti conditioneaza succesul *grefei unui organ de la un
individ la altul. V. antigen tisular si histocompatibilitate.
GENA Ir / gene de reponse immunitaire / Ir gene. Sin.: gena de
raspuns imunitar (v.).
GENA LETALA / gene lethal / lethal gene, lethal factor. V letal
GENA MARKER / gene marqueur / marker gene. Gena a carei
expresie permite depistarea celulelor care o contin. G. m. este
utilizata Indeosebi pentru identificarea unei anumite colonii
bacteriene sau placi bacteriofagice.
GENA MODIF1CATOARE / gene modifiant /modifying gene. G.
care poate influenta sau altera efectui altei g. Expresia unei g. m.
poate influenta un *fenotip rezultat prin "mutatia produsa la nivelul
altor gene nealele.
GENA MUTANTA / gene mutant / mutant gene. G. ce a suferit o
"mutatie, consecutiv careia are permanent functii diferite celor
anterioare alterarii.
GENA p53 / gene p53 / p53 gene. G. (*antioncogena) cu rol
important In ciclul celular si In "apoptoza. In peste 50% din
cancere s-au constatat mutatii ale g. p53. Unele tipuri de mutanti
pot fi promotori In cancer, iar alte tipuri au rol de suprimare a
tumorilor. V. si proteina p53.
GENA PRECOCE / gene precoce / early gene. Gena virala
transcrisa la InceputuI infectiei celulare.
GENA DE RASPUNS IMUNITAR / gene de r6ponse immunitaire /
Ir gene. G care controleaza abilitatea "limfocitelor de a raspunde
la antigeni specifici. Sin.: gena Ir.
GENA REGULATOARE / gene regulateur / regulator gene,
control gene. G. ce controleaza functionarea g. de structura prin
elaborarea, dupa caz, a unui represor sau inductor, pentru a frana
sau, respectiv, declansa transcriptia de ARN mesager. Sin.: gena
de control.
GENA SALBATICA / gene sauvage / wild-type gene. *Alela cu
cea mai mare frecventa Intr-o populatie data.
GENA DE STRUCTURA / gene de structure / structural gene. G.
care regleaza ordinea In care se combina diferitii aminoacizi
pentru constituirea proteinelor celulare structurale sau enzimatice.
GENE ALELE / genes alleles / allelic genes. V. alela.
GENE COMPLEMENTARE / genes complementaires / complementary genes. G. non-alelice, independente, care nu se
exprima decat una In prezenta alteia.
GENE DOMESTICE / genes domestiques / housekeeping
genes. Sin.: gene menajere (v.).
GENE EXTRANUCLEARE / genes extranucleaires / extranuclear genes. G. aflate In celula In afara nucleului, fiind incluse in
acidul dezoxiribonucleic prezent In *mitocondrii sau In cloro-plaste
(la plante). Unele g. e. sunt implicate In sinteza proteinelor.
GENE HOMEOTICE / genes homeotiques / homeotic genes. G.
a caror existenta a fost pusa In evidenta prin studiul mutatiilor care
au ca efect transformarea unei parti a corpu-lui In alta. De ex.,
mutatia antennapedia de la drosofila pro-voaca formarea unui
picior In locul unei antene. G. h. inter-vin In stadiile initiate ale
dezvoltarii, avand ca efect diferentie-rea specifica a diferitelor parti
ale organismului animal. Ele au fost identificate si la vertebrate. Se
apreciaza ca mutatiile acestor g., care au efecte spectaculoase
asupra fenotipului, au jucat un rol considerabil In evolutia spedilor.
0 g. h. este o gena de dezvoltare. V. si homeobox.
j

GENE ALE IMUNOGLOBULINELOR

GENODERMATOZA SCLEROATROFICA Sl KERATODERMICA A EXTREMITATILOR
GENE ALE IMUNOGLOBULINELOR / genes des immunoalelice si genotipice in populatii. 7) G. umana si medicala:
globulines / immunoglobulin genes. Familie de g. care
studiul genomului uman in conditii normale si patologice. G.
codifica lanturile peptidice ale *imunoglobulinelor. Aceste g.
medicala sta la baza dezvoltarii "medicinei moleculare si a
cuprind multe secvente similare codante ale diferitelor parti din
*medicinei predictive.
moleculete imunoglobulinelor. Se disting patru tipuri de g., deGENETICA INVERSA / genetique inverse / inverse genetics;
numite V, J, D si C. In cursul dezvoltarii *limfocitelor B se produc
Strategic care permite, pornind de la o functie sau o boala, sa se
rearanjari ale ADN, care conduc la jonctiunea unui exemplar din
izoleze o gena necunoscuta sau sa se detecteze pro-teina
fiecare din aceste diferite g. ,,elementare" pen-tru formarea unei
corespondenta acesteia.
g. complete, codanta a unui lant usor sau a unui lant greu.
GENETOTROFIC, adj. / gen6totrophique, adj. / genetotro-phic.
Tinand seama de numarul de g. din fiecare categoric, exista
[Qr. genetikos = propriu. unei gemratii, dil [a genos = neam,
300V x 4J x 2C = 2400 lanturi usoare posi-bile si 1 000V x 20D
unnaf, gemrapie,; trophikos = care. hrdnefte..} Referitor la relatia
x 4J x 5C - 4 000 000 lanturi grele posibile, adica 400000 x 2
dintre genetica si nutritie: influenta nutritiei asupra ereditatii si
9
400 - 10 imunoglobuline diferite. Acest numar este si mai mare
variabilitatii organismelor.
daca se ia In considerare varia-bilitatea introdusa prin jonctiuni
GENEZA, s. f. / genese, s. f. / genesis, [^r. genesis = proIntre diferite g. elementare si fenomenele de mutatie. Receptorii
duce.re, de [a gennan = a produce.] 1) Proces de nastere si de
limfocitelor T sunt produsi dupa un mecanism comparabil, ale
formare a unei fiinte; nastere, origine. 2) Mod de produ-cere, iar
carui detalii sunt mai putin cunoscute.
prin extensie, etiologie (referitor la o boala). V. pato-' geneza si
GENE MENAJERE / genes de menage / housekeeping genes.
patogenie.
G. care asigura functiile indispensabile vietii tuturor tipurilor de
GENIAN, adj. / genien, -ienne, adj. / genial, genian. [Ljr.
celule. G. m. sunt exprimate cantitativ In marea majoritate a
geneion = barfiu., menton.] Sin.: mentonier (v.).
tipurilor celulare deoarece ele codifica proteine ubicuitare
GENIC, adj. / genique, adj. / genie. [Qr. genos = warn, urnwf,
esentiale pentru procesele metabolice. Este cazul g. codante
gene-rafie., sau gennan = a produce..} Care se refera la o *gena.
pentru sinteza enzimelor glicolizei, respiratiei celulare si ale
Ex.: *terapie g.
,.-.
diverselor metabolisme intermediare. Numarul g. m. este de
GENICULAT, adj. / genicule, -e, adj. / geniculate. [Lat. geniaproximativ 10000 per genom haploid, iar ritmul de tran-scriptie
culatus = cam face. un cot, cwba.t, de. la geniculum, dim. de. [a
al acestora este moderat, dar continuu.
genii = genuncfii] Care este curbat asemenea unui ge-nunchi.
GENE REPORTER / genes reporter / reporter genes. G. lipEx.: 'ganglion g.
site de promotori, utilizate pentru a detecta capacitatea unei
GENICULUM / geniculum / geniculum. NA: geniculum, pi.
secvente ADN din amonte de a functiona ca promotor.
genicula. [Lat. geniculum = ge.nwt.fu mic, dim. de [a genii =
GENEALOGIE, s. f. / gcnealogie, s. f. / genealogy. [Lot.
ge-nunchi.} Structura sau formatiune anatomica cu aspect
geaealogia, dm gr. genus = neon, urmas, ge.ne.mfie., logos =
angular, asemenea unui genunchi, corespunzand unui conduct
ftiintd.] Studiul originii unui grup si al compozitiei unei familii.
sau nerv. Ex.: g. canalis facialis, cotui pe care il face canalul facial
Investigatiile genealogice sunt deosebit de utile In descoperirea
si la nivelul caruia se afla g. nervi facialis, care contine
unor caracteristici ereditare. In unele tari s-au realizat colectii
*ganglionul geniculat.
importante de informatii genealogice.
GENINA, s. f. / genine, s. f. / genin. Parte a unui 'heterozid care
GENERALIST, s. m. / generaliste, s. m. / general practitioner.
nu contine glucid. in general, este responsabila de activi-tatea
[Lat. generalis = care se. refera. [a. o specie., ge.ne.raC,
farmacologica a *heterozidului. Sin.: aglicon.
universal, de. (a. genus, -eiis = origim, neam, specie..} Sin.:
GENION, s. n. / genion, s. m. / genion. [t^r. geneion = f)wf)w,
omnipractician (v.).
imtiton,] Punct craniometric situat In vartui spinei men-toniere.
GENERATIE, s. f. / generation, s. f. / generation. [Lat. geneDaca exista mai multe spine, punctui este localizat Intre acestea,
ratio, -oni's = nastere, gemrafie, de. (a generare = a da mftere,
In plan sagital.
a produce..} Unui din cele mai evidente fenomene din lumea
GENIOPLASTIE, s. f. / genioplastie, s. f. / genioplasty. [^r.
vie: ,,formarea semenilor din semeni". Fiinta vie este "executia
geneion = 6ar6ie, menton; plastos = modelat, de (a plassein = a
unui proiect, scopul (vietii) fiind prepararea unui program identic
forma, a modeta.} Operatie prin care se corecteaza pier-derile de
pentru g. urmatoare" (F. Jacob). Definitii ale g.:
substanta de la nivelul "mentonului.
1) Fiecare din gradele de filiatie succesiva Intr-o aceeasi fami-lie.
GENITAL, adj. / genital, -ale, -aux, adj. / genital. [Lat. geni-talis
2) Spatiul de timp care separa, In medie, fiecare grad de filiatie
= re.fe.ri.tor [a naft&re., ddtator de viata, de [a gignere = a naste,
(circa 20 de ani). 3) Ansamblul indivizilor avand aproximativ
a crea.} 1) Care se refera la 'reproducerea sexuata. 2) Care
aceeasi varsta In acelasi (imp.
apartine organelor de reproducere.
GENETICA, s. f. / genetique, s. f. / genetics. [Cfr. genetikos =
GENODERMATOZA, s. f. / genodermatose, s. f. / genoderpropriu unei ffenerafii, de [a genos = warn, urmas, gene-rafie.]
matosis. \(jr. genos = mom, unnaf, qene.ratie, derma, -atos =
Stiinta *ereditatii. Domenii principale: 1) G. biochimica'. studiul
piele; -oza.] Boala cutanata ereditara. Ex.: g. ,,In cocarda" sau
fenomenelor biochimice implicate In procesele de trans-mitere a
*sindromul Degos. V. si In continuare.
informatiei, al carei suport sunt cromozomii. 2) G.
GENODERMATOZA SCLEROATROFICA SI KERATODERMICA
comportamentului: studiul importantei relative a genotipului In
A EXTREMITAT1LOR / genodermatose scleroatrophiante et
influentarea comportamentului, comparativ cu importanta fackeratodermique des extremites / genodermatosis with scletorilor de mediu. 3) G. fonnala sau mendeliana: studiul caracroatrophy and keratosis of the extremities. Boala ereditara, cu
terelor ereditare si al transmiterii acestora pornind de la stacaracter dominant si autozomal, caracterizata prin asocierea unei
tistica rezultatelor Incrucisarilor, hibridarilor. 4) G. metabolica:
scleroatrofii cutanate difuze si simetrice a mainilor, cu o
studiul sistemelor enzimatice celulare si al anomaliilor acestora
keratodermie discreta palmara si plantara. Prognostic sever In caz
prin metodele si tehnicile geneticii. 5) G. moleculara: studiul, la
de degenerescenta a leziunilor cutanate in epitelioame
nivel molecular, al structurii si mecanismelor de baza ale
spinocelulare si de asociere cu cancere viscerale. Gena resexpresiei functionate a materialului genetic. 6) G. populafiilor.
ponsabila a bolii se afia pe cromozomul sistemului sanguin MNS
studiul mecanismelor si modalitatilor de variatie a frecventelor
(v. grup sanguin).
463

GENOFOBIE
GENOFOBIE, s. f. / g6nophobie, s. f. / genophobia. [r.
genos = neam, urmaf, ffe.mra.fie; phobos = fried.] Fobie fata
de activitatea sexuala. GENOM, s. n. / genome, s. m. /
genome. [Qr. genos = neam,
urmaf, generafie sou gennon = fl produce., soma, -atos = wrp.}
Ansamblul genelor cuprins 'in cromozomi. Acest termen desemheaza: 1) Totalitatea informatiei genetice apartinand unei celu-le
sau unui organism ADN-purtator al acestei informatii. 2) Lo-tul de
n cromozomi (23 la om) pe care II contine fiecare *gamet. 3)
LotuI de 2n cromozomi al fiecarei celule *diploide somatice. V. si
genotip, haploid.
GENONEURODERMATOZA, s. f. / genoneurodermatose, s. f. /
genoneurodermatosis. [Qr. genos = neam, unnaf, general;
neuron = wrv; derma, -atos = piefe; -ozd.j Boala ereditara In
care sunt asociate manifestari cutanate ?i neurologice. V. si
facomatoza.
GENOPATIE, s. f. / g6nopathie, s. f., maladie hereditaire /
genopathy, hereditary disease, [^r. genos = neam, umwf,
genera-tie; pathos = boata} Sin.: boala ereditara (v.).
GENOPLASTIE, s. f. / genoplastie, s. f. / genoplasty. [r.
genys = obraz; plastos = modeCat, de [a plassein = a forma, a
mode.ta.} Operatie prin care se corecteaza pierderile de substanta sau deformarile obrajilor.
GENOTERAPIE, s. f. / genotherapie, s. f. / gene therapy. [Gr.
genos = mum, unnaf, generafie; therapeia = tratament, de (a
therapeuein = a mgriji} Sin.: terapie genica (v.). GENOTIP, s. n. /
genotype, s. m. / genotype. [Cjr. genos = newn, urmaf,
generate; typos = tip, model, marca} 1) Con-stitutia genetica a
unui individ. V. si genom. 2) Uneori, *alelele cu unui sau mai multi
loci specifici. 3) Tipurile de *specii apartinand unui anumit *gen.
GENOTIPAJ, s. n. / genotypage, s. m. / genotyping. \(jr. genos
= mom, wmaf, gewivfw; typos = tip, model, marca.} Determinarea
*genotipului.
GENTAMICINA, s. f. / gentamicine, s. f. / gentamicin. (DCI)
Antibiotic elaborat de ciuperci din genul Micromonospora, efici-ent
In infectiile cu Pseudomonas si cu unii bacili yiai..11090-tivi; sarea
sulfat este utilizata In aplicatii locale. GENU / genii / genu. NA:
genii, pi. genua. [Lot. genu = ge.nu.ncht} Numele latin al
articulatiei dintre femur si tibie, adica al genunchiului. De aid, o
serie de termeni derivati: 1) G. flexum, diformitate congenitala sau
castigata a genunchiului, care se rnentine flectat la un unghi
oarecare. 2) G. recurva-tum, exagerarea extensiei nonnale a
genunchiului si, implicit, a gambei pe coapsa peste 180, prin
laxitatea capsulei si liga-mentelor genunchiului. 3) G. recurvatum
congenital, malforma-tie caracterizata prin hiperextensia
genunchiului, In relatie cu o luxatie anterioara a tibiei, o retractie a
muschiului cvadri-ceps al coapsei si multiple anomalii ale
componentelor apone-vrotice, capsulare si ligamentare. 4) G.
valgum, diformitate a genunchiului constand In devierea gambei In
afara fata de axa femurului, astfel ca acestea fac un unghi obtuz
deschis In afara. Cand este bilaterala, bolnavul are picioarele In X.
5) G. varum, devierea axei gambei Inauntru fata de axa femurului,
astfel ca ele fac un unghi obtuz deschis Inauntru. Cand este
bilaterala, bolnavul are membrele inferioare In ,,0". GENU
FLEXUM / genu flexum / genu flexum. V. genu. GENU
RECURVATUM / genu recurvatum / genu recurvatum.
V. genu.
GENU RECURVATUM CONGENITAL / genu recurvatum congenital / congenital genu recurvatum. V. genu. GENU
VALGUM / genu valgum / genu valgum. V. genu. GENU
VARUM / genu varum / genu varum. V. genu. GENUNCHI, s.
m. / genou, s. m. / knee. NA: genu. \Lat. geniculum, dim. de
Ca genu = genunclii] Parte a membrului
464

GERONTOPSIHIATRIE
inferior ce corespunde articulatiei femurului cu tibia si rotula. V.
tab. anat. - articulatii.
GENUNCHIERA, s. f. / genouillere, s. f. / knee cap. [Lat.
geniculum, dim: de [a genu = genii.nc.hi.} *0rteza destinata
contentiei genunchiului.
GEODA, s. f. / geode, s. < / geode. [Qr. geodes = can.
seamana cu pamantui, de [a ge = pdmant, eidos = forma}
Cavitate sau pierdere de substanta, congenitala sau dobandi-ta,
localizata la nivelul unui organ sau tesut (Indeosebi os sau
plaman). Termenul a fost adoptat prin analogie cu cavitatile
tapisate cu cristale din unele rod.
GEOFAGIE, s. f. / geophagie, s. f. / geophagia. [Qr. ge =
pamdnt; phagem = a mdnca.] Ingerarea de pamant, practica-ta
In unele zone din Asia si America de Sud, dar si in alte regiuni. In
anumite dereglari psihice, omul poate deveni geo-fag. V. si pica.
GEOMEDICINA, s. f. / geomedicine, s. f. / geomedicine. [CJT.
ge = pamdnt; Cat. medicina = medicmo.} Ramura a medicine!
care studiaza influenta *dimatului si a conditiilor de mediu asupra
sanatatii.
GEOSFERA, s. f. / geosphere, s. f. / geosphere. {Qr. ge =
pamant, (at. sphaera, gr. sphaira = sfeni.} Partea minerala,
nevie, a Terrei, care serveste ca suport pentru ansamblul fiintelor
vii. G. cuprinde atmosfera, biosfera si partea externa a litosferei.
V. si noosfera.
GERIATRIE, s. f. / geriatrie, s. f. / geriatrics. [Qr. geron, -ontos
= batran; iatreia = vmdecare.} Parte a 'gerontologiei care are ca
obiectiv tratamentui bolilor varsInicului, fie ca acestea Ti sunt
proprii, fie ca anumite boli prezinta fonne particulare la varste
Inaintate.
GERMEN, s. m. / germe, s. m. / germ. [Lat. germen, -inis =
germen, samdnfd.} 1) Sin.: microorganism (v.). 2) ,,Samanta" din
care naste o viata noua. 3) Ansamblu de celule germinale
separate precoce de restui *embrionului care constituie soma. V.
garnet si zigot.
GERMINAL, adj. / germinal, adj. / germinal. [Lat. germen, -inis
= gennen, samon^o.} Care priveste liniile celulare reproducatoare.
GERMINOM, s.n. / germinome, s.m. / germinoma. Tip de
tumora a celulelor germinale, alcatuita din celule mari rotunde,
cu nuclee veziculare. Se dezvolta de regula In ovar, testicul,
mediastinul anterior sau In glanda pineala. La barbat g. este
denumita *seminom, iar la femeie *disgerminom. G. glandei
pineale este histopatologic identic cu g. testicular sau ovarian. V.
si seminom, disgerminom.
GERODERMIE, s. f. / gerodermie, s. f. / geroderma. [(jr. geron,
-ontos = batrcin; derma, -atos = pieCe..] Aspect senil al pielii,
care devine uscata, ridata, parand prea larga pentru partile care
Ie acopera.
GERONTISM, s. n. / gerontisme, s. m. / senilism. [Qr. geron.
-ontos = batran; -7sm.] Sin.: senilism (v.).
GERONTOFILIE, s. f. / gerontophilie, s. f. / gerontophilia. \(jr.
geron/ -ontos = batrdn, phifia = atracfie, de [a philein = a iubi}
Anomalie a instinctului sexual manifestata prin atrac-tie fata de
subiecti In varsta.
GERONTOLOGIE, s. f. / gerpntologie, s. f. / gerontology. [^r.
gecan, -ontos = batran; logos = ftwfa,] Stiinta care are ca
obiect de studiu problemele inerente Tmbatranirii: modifica-rile
morfologice, fiziologice, psihologice si sociale. G. ocupa un loc
tot mai important datorita cresterii numarului de persoane
varsInice. La dezvoltarea g. au contribuit decisiv o serie de
medici romani: Gh. Marinescu, C.I. Parhon, Ana Asian si altii.
GERONTOPSIHIATRIE, s. f. / gerontopsychiatrie, s. f. /
geropsychiatry. [Qr. geron, -ontos = batran; psykhe = sufle-t;
iatreia = vindecare.} Psihiatria bolilor mentale la varsInici.

GERONTOXOM
GERONTOXON, s. m. / gerontoxon, s. m. / gerontoxon. [Gr.
geron, -ontos = batrd-n; toxon = arc.} Inel cenusiu pericornean, separat de marginea corneei printr-o mica arie libera. De
obicei bilateral, g. poate aparea dupa 50 de ani, ca rezultat al
unor procese de degenerescenta. Sin.: arc senil.
GESTAGEN, adj. / gestag6ne, adj. / gestagenic. [Lot. yes-tare
= a purta o sarcina; gr. geaaan = a produce.} Care favo-rizeaza
evolutia *sardnii.
GESTALT / gestalt / gestalt. [Germ. Gestalt = confywafie,
forma, structura.} Un Intreg organizat, coerent, ale carui parti nu
sunt juxtapuse sau asociate aleatoriu, ci determinate de legi
inerente Intregului. Pe baza acestui concept s-a dezvoltat
*gestaltismul. V. In continuare.
GESTALTISM, s. n. / gestaltisme, s, m. / gestaltism. [Germ,
Gestalt = configurable, forma, structura; -ism.] Curent In psihologie fondat In 1910, In Germania, ca o reactie la modelul
,,atomist" al empirismului (sustinut Indeosebi In Marea Britanie).
In conceptia atomista, modelele vizuale se nasc dintr-un mozaic
de senzatii care exista independent. G. a fost de la Inceput
concentrat pe principii generale. Cele mai semnificative contributii ale sale sunt In domeniul psihologiei perceptiei. De ex., pe
baza unor experimente clasice menite sa arate ca ochiul tinde,
In mod natural, sa organizeze un sir de linii sau puncte In
configuratii coerente, adeptii g. afirma ca vederea este un proces
esentialmente fenomenologic, In masura In care este ,,vazut"
ceea ce Ti apare privitorului si nu ceea ce exista In realitate.
Desi Incercarile de a formula legi care sa determine felul cum
vor fi perceputi stimulii sunt perimate, ramane ideea
fundamentals! ca procesele cognitive de nivel mai ?nalt (amintirea, interpretarea) sunt responsabile de natura experientei. Se
afirma primatui configuratiei, al ,,formei" fata de elementele
componente. G. se aplica In cea mai plauzibila Incercare de
explicare a logicii diagnosticului medical (v. diagnostic). Totodata, acest curent poate fi considerat precursor al abordarii
sistemice ("teoria generala a sistemelor).
GESTATIE, s. f. / gestation, s. f. / gestation. [Lot. gestatio,
-onis, de, [a gesture = a purta o sarcina,} La animalele vivi-pare
(Indeosebi la mamifere), perioada cuprinsa Intre fecunda-rea
ovulului si nasterea puiului. La om, g. este denumita gravi-ditate
sau 'sarcina. La diferitele specii de mamifere perioada de g.
variaza de la 13 zile la oposum la 640 de zile la elefant.
GESTOZA, s. f. / gestose, s. f. / gestosis. [Lot. gesture = a
purta o sarcina; -oza.] Denumire generica pentru orice tulbu-rare
sau boala In relatie cu sarcina. Uneori, termenul este uti-lizat cu
sensul de *toxemie gravidica.
GIARDIA / giardia / giardia. [Alfred Giard, fw(ofj francez, 'Pans,
1846-1908.} Sin.: Lamblia (v.).
GIARDIAZA, s. f. / giardiase, s. f. / giardiasis. [Alfred Giard,
bwtog francez, 'Pans, 1846-1908; -aza.] Sin.: lambliaza (v.).
GIBOZITATE, s. f. / gibbosite, s. f. / gibbosity. [Lot. gibbus =
cocoafa,} Diformitate a coloanei vertebrale constand dintr-o
*cifoza cu arc scurt, care determina deformarea cavitatii toracice. Ex.: g. pottica (din *morbul lui Pott), care poate fi media-na,
angulara, posterioara.
GIGANTISM, s. n. / gigantisme, s. m. / gigantism. [Gr. giga,
antos = foarte mare., imens; -ism.] Crestere staturala exagerata in raport cu media populatiei de aceeasi varsta si sex, In
principiu cu eel putin doua *deviatii standard fata de medie.
Clasic, se disting: 1) G. asoc/ar cu "acromegalie, determinat de o
tumora hipofizara secretoare de *somatotrofina la copil sau
adolescent, Inainte de Inchiderea cartilajelor de crestere. 2) G.
cerebral, sin.: sindrom Sotos (v.). 3) G. constitutional, de origine
ereditara si familiala.
GIGANTOBLAST, s. n. / gigantoblaste, s. m. / gigantoblast.
{(jr. giga, -antos = foarte mare, miens; blastos = ge.nne.n.}
'Eritroblast cu diametrul mai mare de 10 ym.

GINGIVITA
GIGANTOCIT, s. n. / gigantocyte, s. m. / gigantocyte. [Gr. giga,
-antos = foarte man'., imens; kytos = celtila.} 1) Celula giganta.
2) Sin.: megalocit (v.).
GIMNASTICA, s. f. / gymnastique, s. f. / gymnastics. [Lot.
gymnasticus, fjr. gymnastikos == care. face e?(erdfii fizice, tie.
la gr. gymnos = ffo[, de.zcnw.a.t.} Efectuarea constienta a anumitor miscari musculare, care determina la copil dezvoltarea
normala a tuturor partilor corpului, iar la adult realizarea unui
echilibru functional Intre activitatea fizica si cea intelectuala,
mentinandu-se supletea si imbunatatindu-se drculatia sanguina.
G. medicala se realizeaza sub supravegherea unui medic specializat si are ca scop refacerea unor functii organice si inlaturarea unor defidente (respiratorii, deformari ale coloanei
vertebrale etc.).
GIMNOFOBIE, s. f. / gymnophobie, s. f. / gymnophobia. [Gr.
gymnos = goC, dezfJrw.at, phohos = fried,] Aversiune patologica la vederea corpului uman dezbracat.
GINANDRIE, s. f. / gynandrie, gynanthropie, s. f. / gynandrism, gynandria. [Gr. gyne, gynaikos = femw.; aner, andros
= 6ar6at.] 'Pseudohermafroditism partial la femeie, care prezinta
unele caractere sexuale masculine: mdeosebi hipertrofia
clitorisului si sutura labiilor mari, care simuleaza penisul si
scrotul. Se constata, insa, prezenta ovarelor ?i un cariotip
feminin XX.
GINANDROISM, s. n. / gynandoisme, s. m. / gynandroism. [Gr.
gyne, gynaikos = fe.me.ie; aner, andros = barbat; eidos =
forma; -ism.\ *Pseudohermafroditism la barbat, in care caracterele sexuale secundare feminine coexists cu un sex gonadic masculin.
GINANDROMORFISM, s. n. / gynandromorphisme, s. m. /
gynandromorphism. [Gr. sync, gynaikos = fe.me.ie.; oner,
andros = fiardat; morphe = forma; -ism.} Sin.: pseudohermafroditism (v.).
GINECOLOGIE, s. f. / gynecologie, s. f. / gyn(a)ecology. [Gr.
gyne, gynaikos = feiwie.; logos = ftiinfd.] Studiul organismu-lui
ferneii si al aparatului sau genital considerat din punct de vedere
morfologic, fiziologic si patologic.
GINECOMASTIE, s. f. / gynecomastie, s. f. / gyn(a)ecomas-tia.
[Gr. gyne, gynaikos = femew; mastos = sd.n, mameia,}
Hipertrofia difuza a glandelor mamare la barbat. Aceasta definitie exclude adipomastiile si tumorile locale.
GINEFOB1E, s. f. / gynephobie, s. f. / gyn(a)ephobia. [Gr.
gyne, gynaikos = femeie; phobos = frK.a.} Teama de care unii
nevropati sunt cuprinsi In prezenta unei femei.
GINGIE, s. f. / gencive, s. f. / gum. NA: gingiva, pi. gingi-vae.
[Lat. gingiva = ginffie..} Parte a mucoasei bucale, groasa si de
culoare roz, care acopera arcadele alveolare ale maxila-relor
superior si inferior, aderand intim la periostui maxilarelor si
Inconjurand la exterior coletele dintilor.
GINGIVAL, adj. / gingival, adj. / gingival. [Lot. gingiva = gingie.]
Relativ la *gingie.
GINGIVECTOMIE, s. f. / gingivectomie, s. f. / gingivectomy.
[Lat. gingiva = gingie; gr. ektome = epy.iz.ie.} Interventie
chirurgicala prin care se rezeca gingia inflamata peridentar. Sin.:
ulectomie.
GINGIVITA, s. f. / gingivite, s. f. / gingivitis. [Lot. gingiva =
gingie.; -1(0.] Inflamatie a *gingiei, care daca se asociaza cu
modificari osoase constituie o periodontita. Au fost descrise
numeroase forme de g., printre care: 1) G. acuta necrozanfa
ulcerativa, infectie progresiva, manifesta uneori si sub forme
subacute sau recurente, caracterizata prin leziuni crateriforme ale
papilelor interdentare, care sunt acoperite cu o crusta pseudomembranoasa si circumscrise de un eritem liniar; se asociaza:
respiratie fetida, salivatie crescuta a gingivoragii spontane. Etiologia este incerta, prezenta la nivelul leziunilor a unor bacili'
465

GINGIVITA EXPULZIVA
fuziformi, spirochete si a altor microorganisme sustinand rolul
patogen al unui complex bacterian, pe un teren nutritional deficient. Boala poate evolua catre *gingivostomatita necrozanta
ulcerativa sau 'angina Vincent. 2) G. atrofica senila poate aparea
la femei In postmenopauza, se caracterizeaza prin atro-fie a
stratului germinal al mucoasei gingivale, care uneori pre-zinta
ulceratii; este consednta alterarii metabolismului estro-genic, 3)
G. catarala tranzitorie, asociata uneori cu *stomatita, manifesta
prin eritem si uneori *descuamare si determinata de flora
bacteriana orala. 4) G. eruptiva, care poate aparea in-deosebi In
perioada eruptiei dintilor permanent!. 5) G. hemora-gica prin
deficit de *acid ascorbic. 6) G. marginala. cu afec-tarea gingiei
marginale, hiperemie si edem, in cazul unor micro-traumatisme
locale sau a igienei dentare precare. 7) G. sfrep-tococica
marginala, prin infectie cu streptococi. 8) G. tuber-cu/oasa,"
caracterizata prin proliferare difuza, hiperemica, nodu-lara sau
papilara a tesutului gingival. Sin.: ulita.
GINGIVITA EXPULZIVA / gingivite expulsive / FauchardBourdet disease. Sin.: boala Fauchard-Bourdet (v.).
GINGIVOPLASTIE, s. f. / gingivoplastie, s. f. / gingivoplas-ty.
[Lot. gingiva = gingie.; gr. pfastos = modelat, de. [a plas-sei'n
= a forma, a modem,} Interventie chirurgicala asupra gingiei in
vederea recuperarii sale functionale si, partial, mor-fologice.
GINGIVORAGIE, s. f. / gingivorragie, s. f. / gum bleeding,
gingival h(a)emorrhage. [Lat. gingiva = girigie.; gr. rhegny-nai
= a fdfni, a izfincni} Hemoragie la nivelul gingiei.
GINGIVOSTOMATITA, s. f. / gingivostomatite, s. f. / gingivostomatitis. [Lat. gingiva - gingie; gr. stoma, -atos = gura;
-ita.] Inflamatie a mucoasei gingivale si a intregii mucoase
bucale.
GINGKO BILOBA / Gingko biloba / GIngko biloba Arbore
originar din Extremul Orient, din frunzele caruia se extrag principii vasoprotectoare si antiischemice.
GINGLIM, s. n. / ginglymus, s. m. / ginglymus, hinge joint.
NA: ginglynus. \Cfr. ginglymos = bala-ma,} Articulatie in forma
de balama, in care unul din oase are o trohlee articulara, iar
celalalt o suprafata scobita corespondenta.
GINOGENEZA, s. f. / gynogenese, s. f. / gynogenesis. [Qr.
gyne, gynuikos = femeie.; genesis = prodncere; de [a gennan
= a produce.] Dezvoltarea unui embrion dintr-un ovul fecun-dat
normal de un spermatozoid, ai carui cromozomi nu s-au alaturat
celor ai celulei femele. ?n acest caz, spermatozoidul joaca doar
un rol de stimulare a dezvoltarii oului, fara aport de ereditate
paterna. Acest fenomen, in care dezvoltarea se produce doar
sub influenta cromozomilor materni, poate fi provocat
experimental prin utilizarea de sperma iradiata.
GINOID, adj. / gynoide, adj. / gyn(a)ecoid. [Qr. gynB, gynaikos = fe.me.ie; eidos = forma,} Despre un individ de sex masculin care prezinta un morfotip feminin.
GINSENG, s. n. / ginseng, s. m. / ginseng. [Clumza. jin-tsan =
viafa omului; plantd-om.] Denumire a radacinii plantei Panax
schinseng (arbust cu radacini groase, originar din China) careia,
prin traditie, i se atribuie proprietati tonice, stimulante ?i afrodisiace.
GIF / GIP / GIP. [ficronnn eng[. pentru. Gastric Inhi6itory Pepti-de
= peptid inhibitor gastric.] Polipeptid alcatuit din 42 de
aminoacizi, elaborat sub forma unui precursor constituit din 153
de acizi aminati. Gena codanta a preproGIP se afla pe
cromozomul 17. GIP este secretat la om de celulele K din
intestinul subtire si poseda patru proprietati fundamentale: inhibitia secretiilor acida si peptica, ca si a motricitatii gastrice,
stimularea secretiei intestinale, stimularea secretiilor de insulina
si glucagon. Concentratia GIP este crescuta In ulcerul duodenal,
in diverse forme de obezitate, in diabetui juvenil cetonic.
466

GLANDA HOLOCRINA
GIPS, s. n. / gypse, s. m. / gypsum. [Lat. gypsum, gr. gypsos = ghips, ipsos.} Varietate de sulfat de calciu, St^Ca^l-I^O,
care, prin amestecare cu o cantitate sufidenta de apa, formea-za
o pasta ce se intareste in cateva minute. Este utilizat pentru
imobilizarea unui membru, a unui segment de membru sau a unei
articulatii in caz de fracturi sau de leziuni osteoarti-culare. Exista
doua tipuri principale de g.: 1) G. traditionale, sub forma unor
rulouri de tifon incarcate cu g. uscat, gata de utilizare dupa
inmuiere in apa, cu priza in cateva minute. 2) G. compozite, eel
mai des cu rasini, sunt mai usoare si au o buna rezistenta la apa,
dar fiind mai putin maleabile decat g. traditionale, asigura o
imobilizare mai putin stricta,
GIRDS. Var. pentru gyrus (v.).
GLABELLA, s. f. / glabelle, s. f. / glabella. NA: glabella. [Lot.
glabelliis, de (a glaber, -bra, -forum = cfiel, plefwi.} 1)
Proeminenta osoasa a frontalului, care uneste crestele
supraorbitale. 2) Punct craniometric situat in planul sagital al
osului frontal, intre arcadele superdliare.
GLABRU, adj. / glabre, adj. / glabrate, glabrous. [Lat. glaber,
-bra, -forum = cheC, p[efuv.] Care este lipsit de par, cu referire,
de obicei, la tegumente. Ex.: piele glabra.
GLAND, s. n. / gland, s. m. / glans. NA: glans penis, glans
clitoridis. [Lat. glaas, -ndis = ghindd,} 1) Extremitate libera si
rotunjita, constituind partea anterioara a 'penisului. Este acoperita de o mucoasa neteda si inconjurata de un repliu cu tanat,
preputul. 2) Extremitate libera, rotunjita a *clitorisului.
GLANDA, s. f. / glande, s. f. / gland. NA: glandula. [Lot. glans,
-ndis = gdinda.} Organ constituit dintr-o grupare de celule
epiteliale specializate, a caror proprietate este secretia de
molecule biologic active. Se disting: g. exochne, care elibe-reaza
secretia lor la exterior (ex.: *g. lacrimala, *g. sudoripare) sau in
cavitatea unui organ (ex.: la nivelul tubului digestiv), si g.
endocrine, care deverseaza secretia lor in sange. 0 serie de g.
(ficat, pancreas, g. sexuale) au dubia functie, exocrina si
endocrina. V. si in continuare.
GLANDA APOCRINA / glande apocrine / apocrine gland. G.
care expulzeaza odata cu produgii sai de secretie si anumite
celule secretoare. Ex.: *g. mamara si o serie de *g. sudoripare.
GLANDA BARTHOLIN / glande de Bartholin / Bartholin's
gland. NA: glandula vestibularis major. [Caspar Bartholia ]r.,
anatomist damz,, Copenhaga, 1655-1738.} Sin.: glanda vulvovaginala (v.).
GLANDA BULBOURETRALA / glande bulbo-uretrale / bulbourethral gland. NA: glandula bulbourethralis. Fiecare din cele
doua g. situate simetric de o parte si de alta a liniei me-diane
deasupra bulbului "corpului spongios, care deverseaza o secretie
vascoasa si filanta in bulbul uretrei, contribuind la fluiditatea
spermei. Sin.: glanda Cowper.
GLANDA CILIARA / glande ciliaire / ciliary gland. NA: glandulae ciliares. Sin.: glanda Zeiss (v.).
GLANDA COCCIGIANA / glande coccygienne / glomus coccygeum. NA: glomus coccygeum. Mic organ *cromafin situat
pe linia mediana, inaintea varfului coccisului.
GLANDA COWPER / glande de Cowper / Cowper's gland. NA:
glandula bulbourethralis. [William Cowper, chirwfj fi anatomist
e-ruflez, Londra, 1666-1709.} Sin.: glanda bulbou-retrala (v.).
GLANDA ECRINA / glande eccrine / eccrine gland. Cel mai
simplu tip de g., al carei canal excretor este in contact direct cu
pielea. Ex.: anumite *g. sudoripare.
GLANDA FUNDICA / glande fundique / fundus gland. NA:
glandula gastrica propria. G. gastrica tubulara dreapta, constituita din celule principale, celule bordante si rare celule
argentafine. G. f. secreta *pepsina si acid clorhidric.
GLANDA HOLOCRINA / glande holocrine / holocrine gland. V.
holocrin.

GLANDA LACRIMALA
GLANDA LACRIMALA / glande lacrymale / lacrimal gland.
NA: glandula lacrimalis. Formatiune glandulara anexa a ochiului, care secreta lacrimile. Fiecarui ochi Ti corespund doua g. I.,
una principala, orbitara si o a doua accesorie, palpebrala. Ele
sunt situate in partea anterioara, superioara si externa a
'orbitei, ?n loja lacrimala. Secretia lacrimala ajunge la ochi prin
numeroase canale excretoare, fiind acumulata In lacul lacrimal,
de unde trece In fosele nazale prin caile lacrimale: conducte
lacrimale, sac lacrimal si canal lacrimonazal.
GLANDA MAMARA / glande mammaire / mammary gland. NA:
glandula mammai-is. Formatiune glandulara situata In
'mamele, destinata secretiei laptelui. V. si prolactina.
GLANDA MUCOASA / glande muqueuse / mucous gland. G.
exocrina care secreta un lichid vascos, bogat In *mucopolizaharide (*mucus).
GLANDA PAROTIDA / glande parotide / parotid gland. NA:
glandula parotis. Sin.: parotida (v.).
GLANDA PILORICA / glande pylorique / pyloric gland. NA:
glandula pylorica. G. gastrica tubulara conturnata, care secreta
mucus si *gastrina.
GLANDA PINEALA / glande pineale / epiphysis. NA: corpus
pineale. Sin.: epifiza (v.).
GLANDA PITUITARA / glande pituitaire / pituitary gland. NA:
glandula pituitaria. Sin.: hipofiza (v.).
GLANDA SEROASA / glande sereuse / serous gland. *G. exocrina care secreta un produs fluid, bogat In proteine, ce serveste drept substrat pentru enzime.
GLANDA SUBLINGUALA / glande sublinguale / sublingual
gland. NA: glandula sublingualis. G. salivara situata In planseui bucal, sub mucoasa santului alveololingual si drenata prin
canalele Rivinus si Walther.
GLANDA SUBMAXILARA / glande sous-maxillaire / submandibular gland. NA: glandula submandibularis. G. salivara
pereche situata Intre corpul mandibulei, muschii subhioidieni si
baza limbii. Este drenata prin canalul Wharton, ce se deschide in
vecinatatea fraului lingual.
GLANDA SUPRARENALA / glande surrenale / suprarenal
body. NA: glandula suprarenalis. Sin.: suprarenala (v.).
GLANDA TIROIDA / glande thyroide / thyroid gland. NA:
glandula thyroidea. Sin.: tiroida (v.).
GLANDA VESTIBULARA / glande vestibulaire / greater vestibular gland. NA: glandula vestibularis major. Sin.: glanda
vulvovaginala (v.).
GLANDA VULVOVAGINALA / glande vulvovaginale / greater
vestibular gland. NA: glandula vestibularis major. Organ
glandular pereche, anexa a aparatului genital feminin, situat de o
parte si de alta a jumatatii posterioare a orificiului vaginal, inclus
In muschiul constrictor al vulvei. G. v. se deschide in santui
nimfohimeneal si secreta un lichid lubrifiant. Sin.:
glanda Bartholin, glanda vestibulara.
GLANDA ZEISS / glande de Zeiss / Zeiss" gland, [Ediiard
Zeiss, cftimrg ge-rman, 'Dresda, 1807-1868.} *G. sebacee anexa
a cililor palpebrali (genelor). *0rjeletul este o stafilococie a
foliculului cilului, localizata la nivelul g. Z.
GLANDE CARDIALE / glandes cardiales / cardiac glands. *G.
exocrine simple sau ramificate, secretoare de mucus, situate in
corionul mucoasei gastrice, in apropierea cardiei si in zona
ultimilor milimetri ai mucoasei esofagiene.
GLANDE CERUMINOASE / glandes cerumineuses / ceruminous glands. NA: glandulae ceruminosae. Tip de *g sudoripare apocrine situate in peretele conductului auditiv extern, al
caror produs de secretie, amestecat cu eel al *g. sebacee,
formeaza *cerumenul.
GLANDE ENDOCRINE / glandes endocrines / endocrine
glands. NA: glandulae endocrinae. V. hormon.

GLAUCOM FAKOGEN
GLANDE EXOCRINE / glandes exocrines / exocrine glands.
NA: glandulae exocrinae. V. glanda.
GLANDE MEIBOMIUS / glandes des Meibomius / meibomi-an
glands. NA: glandulae tarsales. [Heinrich Meibom (sou
Meibomius), anatomist otande-z., profesor la 'Helmsta^t, 16381700.] G. mid, in numar de 25-30, situate in grosimea *tar-sului
palpebral, a caror secretie grasa se amesteca cu lacrimile,
contribuind astfel la lubrifierea corneei.
GLANDE PARATIROIDE / glandes parathyroides / parathyroid
glands. NA: glandulae parathyroidea. Sin.: paratiroide (v.).
GLANDE SUPRARENALE / glandes surr6nales / adrenal
glands. NA: glandulae suprarenalis. Sin.: suprarenala (v.).
GLANDE SEBACEE / glandes sebacees / sebaceous glands.
NA: glandulae sebaceae. G. situate in derm, care se des-chid,
eel mai des, in *foliculii pilosi; de aceea numarul lor este mai
mare in regiunile acoperite cu par. Produsul lor asigura luciul si
flexibilitatea parului si a pielii. Exista cateva regiuni cu g. s. dar
lipsite de foliculi pilosi: preput, labii mici, areole mamare,
pleoape (*g. Meibomius).
GLANDE SUDORIPARE / glandes sudoripares / sudoriferous
glands. NA: glandulae sudoriferae. Organe tegumentare cu rol
excretor si termoreglator; se deschid la suprafata pielii. Produsul
lor este sudoarea sau transpiratia, cu compozitie asemanatoare
urinei. Se disting: 1) G. s. ecrine, prezente la nivelul ansamblului
tegumentelor, cu canale secretorii inguste si deschise la
suprafata printr-un por. 2) G. s. apocrine, locali-zate in regiunile
anogenitale, inghinale, axilare si mamelonare, cu lumenul mai
larg, deschise in foliculii pilosebacei si cu dez-voltare tardiva la
copil.
GLAUCOM, s. n. / glaucome, s. m. / glaucoma. [Lot. glaucoma, gr. gluukoma = opacitate a cristalinului, dm (at. glau-cus,
gr. glaukos = alfiasIni-verziii.} Denumire generica pentru un grup
de afectiuni oculare diferite, care au caracteristi-ca comuna
cresterea 'presiunii intraoculare. In toate cazurile, hipertensiunea
oculara perturba circulatia la nivelul arterelor care iriga papila
optica, ca urmare producandu-se progresiv o *excavatie papilara
glaucomatoasa, cu atrofie optica si cu alterari tipice ale
*campului vizual, stadiul final al bolii netratate fiind *g. absolut.
Se disting: g. primitiv sau primar, fara o cauza aparenta si g.
secundar care survine ca o complicatie a unei afectiuni oculare
in evolutie sau din cauza alterarilor anatomice pe care aceasta
le-a provocat. G. primitiv este eel mai frecvent si poate fi acut (cu
debut prin atac de glaucom, urgenta majora) sau cronic
(congestiv sau simplu). In functie de acei factori determinanti ai
presiunii intraoculare (v.) a fost elaborata si o clasificare
fiziopatologica a g. Clasificarea actu-ala se bazeaza pe starea
anatomica a unghiului irido-corneean (etalonata de la 0 la IV)
care permite sa se distinga g. cu unghi inchis si g. cu unghi
deschis. V. si in continuare.
GLAUCOM ABSOLUT / glaucome absolu / absolute glaucoma. G. a carui evolutie a ajuns in ultimul stadiu in care apare
'cecitate.
GLAUCOM CORTIZONIC / glaucome cortisonique / corticosteroi'd glaucoma. Hipertonie oculara determinata de "corticoterapia locala sau generala.
GLAUCOM EXOGEN / glaucome exogene / glaucoma with
extraocular venous obstruction. Forma rara de g. determinata
de cresterea presiunii venoase episclerale, determinata la randul
ei de cauze extraoculare (hipertonie in sistemul venos orbitar,
cavernos, jugular sau mediastinal).
GLAUCOM FAKOGEN / glaucome phakogene / phacolytic
glaucoma. Hipertonie oculara ce complica o luxatie sau subluxatie de cristalin sau o cataracta intumescenta.

467

GLAUCOM INFANTIL
GLAUCOM INFANTIL / glaucome infantile / infantile glaucoma.
Forma de g. congenital care nu apare imediat de la nastere, ci
dupa varsta de 2 ani.
GLAUCOM MALIGN / glaucome malin / malignant glaucoma.
Forma foarte grava de g., ce complica postoperator un g. primitiv.
GLAUCOM PIGMENTAR / glaucome pigmentaire / pigmentary
glaucoma. G. al miopitor, caracterizat printr-o pigmentare
anormala la nivelul corneei.
GLAUCUR1E, s. f. / glaucurie, s. f. / glaucosuria. [Lot. glaucus, gr. glaukos = alfiastru-verzui; gr. ouron = urina.} Coloratie
albastra-verzuie a urinei din diferite cauze. Ex.: in-gestie sau
injectare de albastru de metilen, *indicanurie. GLENOIO, adj. /
gl6no(de, glenoidal, adj. / glenoid. [gr. gle-aoides, de la
glene = fagwv. de nwre, eidos = forma} V. cavitate glenoida.
GLERA, s. f. / glaire, s. f. / mucus. [7r. glaire, din (at. clara ovi =
aibuf de ou.} Lichid incolor sau albidos, mai consistent decat
'mucusul, cu aspect asemanator albusului de ou, se-cretat de
unele mucoase. V. si glera cervicala. GLERA CERVICALA / glaire
cervicale / cervical mucus. Lichid vascos si transparent secretat
de celulele colului uterin. G. c. apare periodic, In momentui
ovulatiei, sub influenta *foli-culinei si dispare sub influenta
*progesteronului sau a unor "contraceptive. Prin caracterul sau
bazic, g. c. protejeaza sper-matozoizii Tmpotriva aciditatii vaginale
si este indispensabila ascensiunii acestora. Uneori, dimpotriva,
poate contine sub-stante care Ti altereaza compozitia (Indeosebi
agenti infectiosi, hormoni progestativi), constituind un obstacol la
trecerea sper-matozoizilor. In aceste cazuri, un tratament cu
estrogeni poate ameliora calitatea g. c., vindecand astfel o
sterilitate. Exami-narea microscopica a g. c. poate fi utila In
determinarea peri-oadei de "ovulatie.
GLEZNA, s. f. / cheville, s. f. / ankle. NA: articulatio talocruralis. [Si. glezinu = ffCezna.] Articulatia tibiotarsiana. V. tab. anat.
- articulatii.
GLICAN, s. m. / glycane, s. m. / glycan. [Qr. glykys = duke.}
Termen englezesc sin. cu "polizaharid, utilizat, de asemenea,
pentru a desemna gruparile glucidice de masa moleculara varia-ta
care sunt legate de proteine (*proteoglicani), peptide (*peptidoglicani) sau lipide (*lipidoglicani). GLICEMIE, s. f. / glycemie, s. f. /
glyc(a)emia. [Qr. glykys = duice; haima, -atos = sdnge..]
Denumire data de Claude Bernard prezentei normale a glucozei In
sange. A jeun, la subiectii sanatosi, g. poate varia de la 0,7 la 1,1
g/l (de la 3,9 la 5,6 mmol/l). G. este mentinuta prin mecanisme
neuro-hormonale (v. insulina, glucagon). Valoarea g. depinde, pe
langa variatiile fiziologice sau patologice, de metoda de determinare. In prezent, determinarea si urmarirea variatiilor g. se pot
efectua cu *biosenzori pentru glucoza. V. si hipoglicemie,
hiperglicemie, diabet zaharat. GLICERID, s. n. / glyceride, s. m. /
glyceride. [Cfr. glykeros = mdulcit, de [a glykys = du[ce.} Lipid
simplu rezultat prin esterificarea cu acizi grasi a uneia
(monoglicerid), a doua (di-glicerid) sau a trei (triglicerid) functii
alcool ale *glicerolului. Concentrate plasmatica a "trigliceridelor
(trigliceridemie) este crescuta In unele *hiperlipidemii. GLICERINA,
s. f. / glycerine, s. f. / glycerin. [Qr. glykeros = indvldt, de (a
glykys = dutce; -fno.] Denumire pentru preparatele farmaceutice
ale *glicerolului. GLICEROFOSFAT, s. m. / glycerophosphate, s.
m. / glycero-phosphate. [(fr. glykeros = mdviat, de. la. glykys =
du[ce;
phos, photos = Cumina, fosfor.} Esterul monofosfat al *glicerolului, metabolit intermediar In sinteza grasimilor si In catabo-lizarea
hidratilor de carbon. Sub forma de saruri de calciu si sodiu este
utilizat ca medicament.
468

GLICOGENAZA
GLICEROL, s. m. / glycerol, s. m. / glycerol. [Cjr. glykeros =
wuiutcit, de [a glykys = duiw, -o/.] Lichid siropos, cu miros
dulceag; din punct de vedere chimic este un trialcool, cu formula
CH^OH-CHOH-CHsOH, obtinut prin hidroliza grasimilor neutre,
ca subprodus industrial In fabricarea sapunurilor. In (esuturile vii
intra In compozitia *gliceridelor si *glicerofosfatilor. G. are efect
crioprotector In amestec (circa 25%) cu apa si, ca urmare, este
utilizat In tehnidle care impun congelarea (Indeosebi In azot lichid,
la -194,5C) celulelor sau tesuturilor. Miscibil cu apa, este utilizat
ca lubrifiant, emolient si laxativ. Serveste ca excipient pentru
unele produse cosmetice. Sin.:
glicerina.
GLICINA, s. f. / glycine, s. f. / glycine. [Cjr. glykys = dida;
-inn.] Sin.: glicocol (v.).
GLICINOZA, s. f. / glycinose, s. f. / hyperglycin(a)emia. [Cjr.
glykys = dit[<x.; -iaa; -ozo.] Sin.: hiperglicinemie (v.).
GLICINURIE EREDITARA / glycinurie her6ditaire / familial
glycinuria. \Qr. glykys = duice.; -inn; gr. ouron = urina; (at.
hereditarius = iv.fe.ntor (a. moftenire, de (a hereditas, -atis ==
nwftenire..} Afectiune metabolica congenitala caracterizata prin
alterarea reabsorbtiei tubulare a *glicocolului, cu "hiperglidnu-rie
ce antreneaza uneori *litiaza biliara.
GLICOCALIX, s. n. / glycocalyx, s. m. / glycocalyx, cell coat.
[Qr. glykys = duice; [at. calyx, -ids, gr. kalyx, -ykos = invelif,
coo/a.] Entitate structurala situata la exteriorul *mem-branei
plasmatice si alcatuita din lanturile oligo- si poligluddi-ce ale
glicoproteinelor si glicolipidelor intrinsed ale plasmale-mei, dar si
din glicoproteine extrinseci si proteoglicani secre-tati de celule si
apoi adsorbiti la suprafata celulei. Grosimea g. este de 20-50 nm,
iar delimitarea sa In raport cu "matricea extracelulara este relativ
conventionala. Rolurile g., In curs de elucidare, sunt: protectia
plasmalemei, determinarea incarcarii electrice a suprafetei
celulare (cu rol probabil, datorita sarcinii negative, de depozit de
cationi, Indeosebi de Ca^), modula-rea permeabilitatii celulare,
implicare In procesele de recunoa^-tere celula-celuia si celulamatrice, exprimarea individualitatii celulare ("carte de identitate a
celulei"). Sin.: glicolema.
GLICOCOL, s. m. / glycocolle, s. m. / glycocoll. \(jr. glykys =
dufce.} Simbol Gly sau G. Aminoadd *alifatic neesential,
constituent al proteinelor, precursor al *porfirinelor si al "sa-rurilor
biliare. Este un component al 'glutationului si intervine ca
*neurotransmitator In sinapsele inhibitoare din sistemul ner-vos
central. Sin.: glicina, acid aminoacetic. V. tab. const. biochim.
GLICOFORMATOR, adj., 8. n. / glycoformateur, -trice, adj., s. m.
/ glucogenic. [Qr. glykys = duice, (at. formator, -oris = creator,
de (a formare = a. forma fi forma = forma.} Sin.:
glucoformator (v.).
GLICOGEN, s. m. / glycogene, s. m. / glycogen. [C?r. glykys =
dnlc.e; gennan = a produce.] Substanta gluddica (poliozid sau
polizaharid) cu formula generala (CgH,o05)n, In care n este
numarul de reziduuri de glucoza, ce poate ajunge pana la 50000
(M, > 1 107 Da). G. constituie o forma de depozit im-portanta a
glucozei In organism, Indeosebi la nivelul ficatului si In muschi. V.
si glicogenoza.
GLICOGEN SINTAZA, s. f. / glycogene synthase / glycogen
synthase. [Cfr. glykys = du(ce; gennan = a produce, syn =
wtpnuna; tithrnai = a pCasa; -ozo.] Enzima care catalizeaza
sinteza *glicogenului, determinand formarea legaturilor a-1,4-glicozidice.
GLICOGENAZA, s. f. / glycogenase, s. f. / glycogenase. [^r.
glykys = duice; gennan = a produce; -ozn.] Enzima din hepa-tocit,
capabila sa transforme *glicogenul In *glucoza cand este activata
printr-un factor nervos sau hormonal.
I

GLICOGENEZA
GLICOGENEZA, s. f. / glycogen6se, s. f. / glycogenesis. [Qr.
glykys = dulce.; genesis = producer's., de [a gennan = a produce.] 1) Formarea 'glicogenului din *glucoza sau din alte
substante glucidice. Sin.: glicogenogeneza. 2) Termen vechi,
desuet, pentru denumirea producerii de glucoza. V. glucogeneza.
GLICOGENOGENEZA, s. f. / glycogenogenese, s. f. / glycogenesis. [Cjr. glykys = dulce.; gennon = fl produce; genesis =
producere, de. la. gennan = a produce.] Sin.: glicogeneza
GLICOGENOLIZA, s. f. / glycogenolyse, s. f. / glycogenolysis. [Qr. glykys = dulce; gennan = a produce.; lysis = distrugere, de. la lyein = a distmge..] Degradarea progresiva a
'glicogenului In "glucoza. In conditii bazale este controlata de
mecanisme biochimice, iar In afara acestor conditii este sub
control hormonal, exercitat Indeosebi prin *adrenalina si *glucagon.
GLICOGENOZA, s. f. / glycogenose, s. f. / glycogenosis. \(jr.
glykys = dulce.; gennan = a produce; -oza.] Afectiune
determinata de acumularea excesiva de *glicogen Intr-unul sau
mai multe organe sau tesuturi, prin defidtui congenital al uneia
dintre enzimele care intervin m metabolismul glicogenului. Mai
este denumita si boala de stocare a glicogenului. Dupa clasificarea lui Cori, se disting sase glicogenoze de tip I-VI: 1) G. tip I
se mai numeste si *boala von Gierke (v. boala glicogenica). 2) G.
tip II sau fit. cardiaca (boala Pompe). Debut In primele zile-luni
de viata, cu tulburari respiratorii si cardiace (cardiomegalie
importanta prin supraincarcarea inimii cu glico-gen). Acumularea
de glicogen ar fi data de absenta conge-nitala a unei maltaze
acide lizozomale. Se transmite autozomal recesiv. Sin.:
cardiomegalie glicogenica, policorie glicogenica a inimii,
rabdomiomatoza difuza a inimii. Evolutie rapid letala. 3) G. tip III
sau boala Forbes, prin deficit de amilo-1,6-glu-cozidaza,
caracterizata prin acumularea de glicogen anormal, cu lanturi
numeroase si scurte (asemanator *dextrinei), In inima, ficat si
muschi. Evolutie benigna. Sin.: boala Cori. 4) G. tip IV sau boala
Andersen, prin defect de enzima amilo-1,6-transglucozidaza si
perturbarea sintezei glicogenului, cu acu-mulare in ficat, splina si
ganglioni limfatici a unui glicogen anormal de lung. Clinic se
constata hepatomegalie, ciroza, exi-tus rapid. 5) G. tip V sau
boala McArdle-Schmid-Pearson, determinata de acumularea In
muschi a glicogenului, a carui degradare este blocata In prima
etapa, din cauza absentei fosforilazei musculare. Boala este
ereditara si se transmite autozomal recesiv. Se manifesta prin
fatigabilitate anormala, cu crampe musculare dureroase la efort
si, uneori, mioglobi-nurie. 6) G. tip VI, cu localizare hepatica,
determinata de un deficit partial In fosforilaza, avand drept
consecinta blocarea sintezei si partial a degradarii glicogenului.
Clinic se observe intarziere a cresterii si hepatosplenomegalie.
Prognostic favora-bil. Sin.: boala Hers. Ulterior au mai fost
adaugate: 7) G. tip VII sau *boala Tarui, prin deficit de
fosfofructokinaza muscu-lara. 8) G. tip VIII sau boala Hug (v.). 9)
G. tip IX sau boala Schimke, determinata de un deficit de
fosforilaza hepatica.
GLICOLEMA, s. f. / glycolemme, s. m. / glycolem, cell coat.
[Qr. glykys = dulce; lemma = imielif.} Sin.: glicocalix (v.).
GLICOLIPID, s. n. / glycolipide, s. m. / glycolipid. [Cjr. glykys =
dulce.; Hpos = grasime.] Lipid a carui molecula con-tine un
glucid, de obicei galactoza sau glucoza. Exista numeroase tipuri
de g., printre care: glicosfingolipidele tesuturilor animale
(*cerebrozide, *gangliozide), glicogliceridele tesuturilor vegetale
si ale bacteriilor, lipopolizaharidele bacteriene.
GLICOLIZA, s. f. / glycolyse, s. f. / glycolysis. \Cjr. glykys =
dutce; lysis = distrvffe.n'., de [a lyein = a distruge..} Procesul de
conversie a moleculei de glucoza, ca urmare a unei serii

GLICOZAMINOGLICANI
de zece reactii catalizate enzimatic (calea Embden-Meyerhof). G.
se deruleaza In citoplasma tuturor celulelor, fie ca acestea sunt
aerobe sau anaerobe. In cazul g. aerobe, un mol de glucoza va fi
scindat In doi moli de acid piruvic. Concomitent, se formeaza doi
moli de ATP si de NADH + H*. G. aeroba cuprinde primeie noua
reactii. In conditii anaerobe, se produce g. anaeroba, In care, In
ultima etapa a g., are loc conversia acidului piruvic In acid lactic.
Ca urmare a acestei tranformari, "fosforilarea oxidativa nu poate
avea loc. Acidul lactic poate fi Insa reconvertit, In prezenta
oxigenului, in acid piruvic la nivelul ficatului si muschiului cardiac,
pentru a servi apoi ca sursa energetica.
GLICONEOGENEZA, s. f. / glyconeogenese, s. f. / glyconeogenesis. [Cfr. glykys = dulce.; neos = nou; genesis = producere., de. la gennan = a produce.] Sin.: gluconeogeneza (v.).
GLICOPENIE, s. f. / glycopenie, s. f. / glycopenia. \(jr. glykys =
dutce; penia = sdracie.} Sin. nerecomandat, pentru hipoglicemie
(v.).
GLICOPEXIE, s. f. / glycopexie, s. f. / glycopexis. [r. glykys =
dulce.; pexis = fuyire-.] Fixarea *glucozei In tesuturi.
GLICOPROTEINA, s. f. / glycoprot6ine, s. f. / glycoprotein. [Qr.
glykys = dulce; proios = primuC; -inn.] *Heteroproteina rezultata
prin legarea covalenta Intre o proteina si una sau mai multe
grupari ozidice. Gruparile ozidice contin 10-15 re-ziduuri de *oze
(Indeosebi 'galactoza si *manoza), dispuse In lanturi liniare sau
ramificate. Cel mai frecvent, cantitatea de glucide nu depaseste
25%. G. denumite *mucopolizaharide se apropie, prin constitutie,
de glucide, in (imp ce *mucoproteine-le se aseamana mai mult cu
proteinele (ex.: g. din plasma sanguina). 0 serie de enzime,
hormoni, antigeni, receptori membranari sunt g. Var.:
glucoproteina, glucoproteida.
GLICOPROTEINA IIB-IIIA / glycoproteine IIB-IIIA / IIB-IIIA glycoprotein. Proteina situata la suprafata "trombociteloc, avand
functia de receptor pentru *fibrinogen. Prin legarea fibrinogenu-lui
la g. IIB-IIIA se produc punti interplachetare care favorizea-za
formarea de_ agregate plachetare.
GLICOPROTEINA P / glycoproteine P / P glycoprotein. Proteina
sintetizata sub controlul genei MDR1, prezenta In mod normal in
numeroase tipuri celulare. G. P faciliteaza transpor-tul
transmembranar intracelular al diverselor toxine, iar in cazul
suprarenalei si al uterului gravid, transportui hormonilor steroizi.
In celulele canceroase, concentratia g. P creste, fenomen core-lat
cu rezistenta la mai multe medicamente antineoplazice.
GLICORAHIE, s. f. / glycorrachie, s. f. / glycorrhachia. [^r.
glykys = dulce,; rhakhis = colocma ve-rte-firaid.} Prezenta fiziologica de glucoza In lichidul cefalorahidian. Concentratia sa normala este de 0,60 g/l. G. variaza In mod normal In functie de
*glicemie. Hipoglicorahia este un semn obisnuit in meningite-le
purulente si tuberculoase.
GLICOREGLARE, s. f. / glycoregulation, s. f. / glycoregula-tion.
[^r. glykys = dulce; Cat. regulare = a refflo, de. (a. regu-la =
reguld fi regere = a conduce.] Reglarea metabolismului glucidelor
si indeosebi mentinerea nivelului normal al *glice-miei. G. se
realizeaza prin mecanisme biochimice hormonale si nervoase,
organele si structurile implicate fiind ficatui, pan-creasul, muschii
si sistemul nervos.
GLICOSFINGOLIPIDE, s. f. pi. / glycosphingolipides, s. m. pi. /
glycosphingolipids. [^r. glykys = dutce; sphingein = a strdrwe,
a iega straw, lipos = grasmu..} Sunt cele mai intalni-te *glicolipide
In tesuturile animale. Contin *ceramide si un nu-mar variabil de
zaharuri. V. si sfingolipide.
GLICOZAMINOGLICANI, s. m. pi. / glycosaminoglycanes, s. m.
pi. / glycosaminoglycans. \(jr. glykys = dulce.; oza -indic-a un
g[ucid; ammoniakon = sore de amonw, gasita. m apropierea
templului lui Jupiter Amman dm Lima; -taS;
469

GLICOZID
glykys = dulc-e..} *Polizaharide prezente la suprafata celulei 9! in
*matricea extracelulara. Sunt alcatuiti din monomeri diza' haridici repetitive una din unitati este un glucid aminat (galactozamina sau glucozamina), cealalta poseda o functie carboxilica sau sulfat. Principalii g. sunt: condroitin sulfatui, kera-tan
sulfatui, *heparina, heparan sulfatui, dermatan sulfatui si
hialuronatul. Legati de proteine, g. formeaza proteoglicanii.
Abrev.: GAG. Sin.: mucopolizaharide.
GLICOZID, s. n. / glycoside, s. m. / glycoside. \r. glykys =
duCce.; ozid - indica un gCudd.} Compus de origine vegeta-la
care prin hidroliza se scindeaza Intr-o parte glucidica, forma-ta
din una sau mai multe monozaharide, si o parte negluci-dica,
aglicon. G. sunt foarte raspanditi m natura. Var.: glucozid.
GLICOZIDE CARDIOTONICE / glycosides cardiotoniques /
cardiac glycosides. Var.: glucozide cardiotonice. V. cardiotonice.
GLICOZIDE DIGITALICE / glycosides digitaliques / digitalis
glycosides. Grup de medicamente extrase din diverse specii ale
plantei Digitalis, alcatuite din una sau mai multe oze si o
fractiune aglican steroidica. G. d. cresc forta contractiilor cardiace, sporesc si apoi diminueaza excitabilitatea miocardica, Incetinesc si regularizeaza ritmul cardiac, diminueaza conductibilitatea nodului sinoatrial si a fasciculului His. Aceste actiuni sunt
utile In insuficienta cardiaca si In anumite tulburari de ritm.
Dozele terapeutice sunt relativ apropiate de dozele toxice, In
cazul carora survin tulburari digestive si Indeosebi tulburari cardiace de tip anomalii de conducere si hiperexcitabilitate miocardica. Prototipul g. d. este *digitoxina. Var.: glucozide digitalice.
GLICOZILARE, s. f. / glycosylation, s. f. / glycosylation. [(^r.
glykys = d.uic.Vi ozd - indica. un gCucid; fjr. hy!e = materie..}
Fixarea nonenzimatica si ireversibila a glucozei la azotui terminal
al unei proteine. Ex.: hemoglobina glicozilata.
GLICOZIL TRANSFERAZA, s. f. / glycosyltransferase, s. T. /
glycosyltransferase. \Cjr. glykys = duCce., oza - indka m gCucid; gr. hyle = materie; [at. transferre = a duce dintr-o parte. m
otto, de [a. trams = peste, dincoCo, ferre = a duce, -az<i.]
Enzima ce catalizeaza 'glicozilarea lipidelor sau proteinelor.
GLICOZURIE, s. f. / glycosurie, s. f. / glycosuria. [Qr. glykys =
du[ce.; oza - indica. un gCucid; ouron = urina.] Prezenta
anormala de glucoza m urina, In relatie cu cresterea concentratiei glucozei In sange (*hiperglicemie). Termenul de g. nu este
utilizat decat atunci cand cantitatea de glucoza depaseste 200
mg in 24 de ore, deoarece pana la aceasta concentratie
prezenta glucozei, Tmpreuna cu alte glucide, este normala.
GLICOZURIE RENALA / glycosurie renale / renal glycosuria.
Sin.: diabet renal (v.).
GLICURONOCONJUGARE, s. f. / glycuronoconjugaison, s. f. /
glycuronic conjugation. Modalitate de 'detoxifiere hepati-ca a
anumitor substante endogene sau exogene prin legarea
(conjugarea) cu acid glucuronic.
GLIE, s. f. / glie, s. f. / glia. [QT. glia = clei} Sin.: nevroglie (v.).
GLIOBLASTOM, s. n. / glioblastome, s. m. / glioblastoma. [CjT.
glia = cta.; blastos = ge.mwn; -oma.} Termen general pentru
formele maligne de *astrocitom. Apare la varsta mijio-cie, In
emisferele cerebrale; evolutie rapida. Macroscopic: cu-loare
cenusie, consistenta moale, cu zone hemoragice si de necroza
transformate chistic. Microscopic: polimortism celular, cu forme
alungite si rotunde, iar, uneori, cu celule gigante multinucteate.
GLIOBLASTOM IZOMORF / glioblastome Isomorphe / iso.
morphous glioblastoma. Sin.: neurospongiom (v.).
GLIOCIT, s. n. / gliocyte, s. m. / gliocyte. \Cjr. glia = cCe-i;
kytos = cduta,} Celula gliala. V. nevroglie.
470

GLOB OCULAR
GLIOEPITELIOM, s. n. / glioepitheliome, s. m. / glioepithelioma. [Gr. glia = cfet; epi = pe; (Ac7e = mameCw, Tufudturii;
-omo.] Sin.: ependimom (v.).
GLIOFIBR1LA, s. f. / gliofibrille, s. f. / glial fibrillary acidic
protein. [6r. glia = c[ei; [at. ftiinfificd. fibrilla, dim.. de ia. fibra =
fifim.] Sin.: proteina fibrilara gliala acida (v.).
GLIOFIBROMATOZA, s. f. / gliofibromatose, s. f. / neurofibromatosis. \CJT. glia = c[ei; (at. fibra = fibril, -ama, -ozd.] Sin.:
neurofibromatoza (v.).
GLIOM, s. n. / gliome, s. m. / glioma. [CfT. glia = cki; omo.]
Termen generic care desemneaza tumorile primitive din SNC
dezvoltate la nivelul diferitelor elemente celulare ale *nevro-gliei.
Unele g., de grad redus, sunt benigne si genereaza o
simptomatologie In relatie cu presiunea pe care o exerdta In
zonele In care se dezvolta, dar pot degenera In g, cu grad Inalt
de malignitate. Din aceasta grupa fac parte: 'astrocito-mul,
*oligodendrogliomul, 'ependimomul, *papilomul coroidian,
*meduloblastomul. Alte g. sunt maligne de la InceputuI dezvoltarii. Ex.: glioblastomul.
GLIOM PERIFERIC / gliome peripherique / peripheral glioma.
Sin.: neurinom (v.).
GLIOMATOZA, s. f. / gliomatose, s. f. / gliomatosis. [^r. g/in =
c(ei; -onio; -ozd.] Proliferare cu aspect tumoral difuz a
*nevrogliei, cu neoformare de elemente de origine disontogenetica (ex.: *scleroza tuberoasa, *siringomielia s. a.).
GLIOSARCOM, s. n. / gliosarcome, s. m. / gliosarcoma. [Cjr.
glia = c[ei, sarx, sarkos = came.; -oma.] 'Sarcom dezvoltat din
tesutui nervos. V. si glioblastom.
GLIOXILAT, s. m. / glyoxylate, s. m. / glyoxylate. Sare, anion
sau ester al 'acidului glioxilic. V. hiperoxalurie.
GLIOZA, s. f. / gliose, s. f. / gliosis. [^r. glia = c.[ei; -ozd.]
Proliferare patologica a "nevrogliei, procesul fiind relativ echivalent *fibrozei.
GLIOZOM, s. m. / gliosome, s. m. / gliosome. [Cfr. glia = c(ei;
soma, -atos = Corp.] Fiecare din granulatiile mid vizibile la
microscop In corpul celular si In prelungirile "astrocitelor. G. sunt
alcatuiti din aglomerari de 'mitocondrii.
GLIPICAN, s. m. / glypicane, s. m. / glypican. Molecula prezenta la suprafata fibroblastelor In cultura. Este un glicozilfosfatidilinozitol legat de un proteoglican heparan sulfat. G, se
leaga cu fibronectina, colagenul I, antitrombina III, prin lanturi
GAG. Rolul sau consta In modularea atasarii si formei celu-lelor,
asamblarea "matricei extracelulare si In modularea acti-vitatii
proteazelor matricei.
GLOB, s. n. / globe, s. m. / globus. \Lat. globus = (f(of)\
Formatiune sferica, globuloasa, normala sau patologica. Tipuri:
1) G. comos sau keratozic: insula de celule epiteliale keratinizate In masa tumorala a 'epitelioamelor spinocelulare. 2) G.
ocular (v.). 3) G. de siguranta: retractia dura a uterului dupa
expulzia fatului. 4) G. vezical (v.).
GLOB OCULAR / globe oculaire / bulb, eyeball. NA: bul. bus
oculi. Organ par reprezentand segmentui periferic (extern) al
analizatorului vizual, de forma aproximativ sferica (cu axul
antero-posterior de 25 mm si diametrul transversal de 23 mm),
situat In "orbita. G. o. este un organ cavitar alcatuit dintr-un
Invelis rezistent care cuprinde o serie de medii transparentej
Invelisul g. o. este alcatuit din trei tunici: 1) Sclerotica, tunica'
conjunctiva externa si rezistenta, a carei parte anterioara transparenta este *corneea. 2) "Uveea, tunica medie cu vascularizatie bogata. 3) Retina, receptorul vizual propriu-zis. Mediile transparente cuprinse In acest triplu Invelis sunt: *umoarea vitroaA
cu volumul eel mai mare, *cristalinul, lentila biconvexa plasa|
Intre umoarea vitroasa ?i *umoarea apoasa, care umple partea
anterioara a g. o. Acestea, Tmpreuna cu corneea, constituie
dioptrul ocular. Anexele g. o. sunt muschii extrinsed, pleoapele
si aparatui lacrimal.

GLOB VEZICAL
GLOB VEZICAL / globe vesical / full bladder, bladder distension. Expresie desemnand o vezica urinara In stare de
distensie (prin retentie de urina), care este perceputa la palparea regiunii hipogastrice ca o masa rotunda, regulata si mediana, asemanatoare unui glob. G. v. este mai frecvent la bar-bat,
fiind eel mai adesea cauzat de un *adenom de prostata sau de o
ingustare a uretrei si, mai rar, de o disfunctie neuro-logica a
vezicii. La femeie, g. v. este eel mai frecvent provo-cat de o
compresie pelvina (*fecalom) sau de o imobilizare indelungata la
pat.
GLOBINA, s. f. / globine, s. f. / globin. [Lot. globus = glob;
*ind.] Partea proteica a *hemoglobinei, care contine patru molecule de globina pe molecula.
GLOBOZID, s. n. / globoside, s. m. / globoside. *Sfingoglicolipid care contine zaharuri aminoacetilate si hexoze simple,
prezent In ser, splina, ficat si eritrodte. Se acumuleaza In tesuturi
?n "boala Sandhoff.
GLOBUL, s. n. / globule,^ s. m. / globule. [Lot. globiilus = glob
mic, dm, de [a globus = glob} 1) Corpuscul sferic. 2) Pi-catura
mica sferica alcatuita dintr-un fluid sau semifluid. 3) Par-ticul
sau celula de dimensiuni mid si forma sferica. Denumi-rea de g.
rosu este discutabila, deoarece hematiile normale nu au forma
sferica. V. sferodt.
GLOBUL ALB / globule blanc / white blood cell. Sin.: leuco-cit
(v.).
GLOBUL ROSU / globule rouge / red blood cell. Sin.: eritro-cit
(v.),
GLOBULAR, adj. / globulaire, adj. / globular. [Lot. globulus =
glob mic, dim. de (a globus = glob.} 1) Care are forma de glob;
sferic. 2) Care apartine globulelor rosii, referitor la aces-tea. Ex.:
volum g.
GLOBULINA DE LEGARE A HORMONULUI SEXUAL / globuline de liaison de la hormone sexuelle / sex hormone
binding globulin. Sin.: proteina de legare a hormonului sexual
(v.).
GLOBULINA DE LEGARE A TESTOSTERONULUI / globuline
de liaison de la testosterone / testosterone binding globulin.
Sin.: proteina de legare a testosteronului (v.).
P-GLOBULINA. Var. pentru betaglobulina (v.).

y-QLOBULINA. Var. pentru gamaglobulina (v.).

GLOBULINE, s. f. / globulines, s. f. / globulins. [Lot. glohu-lus
= glob mic., dun. de [a globus = glob; -inc.] Proteine globu-lare
cu greutatea moleculara Intre 120000.SJ 250000 Da, cu caracter
slab add, cu punctui izoelectric situat intre pH-ul 5 si 6, insolubile
In apa distilata si alcool, coagulabile prin cal-dura. Tipurile de
proteine globulare din organism sunt diverse:
*fibrinogen, g. serice, ovoglobulina, "tireoglobulina, "miozina etc.
G. din serul sanguin prezinta la 'electroforeza acestuia o mobilitate anodica mai mica decat a albuminei serice. S-au izo-lat a,,
a;, p si y-globuline. Imunoglobinele fac parte din grupul
*gamaglobulinelor. V. tab. const. biochim. a.GLOBULINE. Var.
pentru alfaglobuline (v.). GLOBULINEMIE, s. f. / globulinemie,
s. f. / globulin(a)emia.
[Lat. globulw = glob mic., dim de la globiis = glob; -ina,
y. hciima, -atos = sange} Prezenta normala de *globuline In
sange. V si serumglobulina. GLOBULINEMIE MONOCLONALA
BENIGNA / globulinemie
monoclonale benigne / benign monoclonal gammopathy.
Sin.: gamapatie monoclonala benigna (v.). GLOBULINURIE, s.
f. / globulinurie, s. f. / globulinuria. [Lat.
globulins = glob mic; dim. de la globus = fflob; -ma; gr. ouron
= urina.] Varietate de proteinurie caracterizata prin prezenta
exclusiva a *globulinelor In urina. GLOBUS, s. n. / globus, s. m.
/ globus. NA: globus, pi.
globi. [Lat. globus = glob.} 1) Structura sferica. 2) G. histeri-

GLOMERULONEFRITA ACUTA
cus, bula isterica, ca senzatie de ,,nod in gat", premergatoare
crizelor isterice. 2) G. pallidus, portiunea mediala a nucleului
lenticular. GLOMANGIOM, s. n. / glomangiome, s. m. /
glomangioma.
[Lat. glomus, -ens = ghem.; gr. angeion = Vas; -omo.]
Tumora glomica. V. glomus. GLOMECTOMIE, s. f. /
glomectomie, s. f. / glomectomy.
[Lat. glomus, -ens = ghem; gr. ektome = esyuM.} Rezectia
*glomusului carotidian.
GLOMERUL, s. m. / glomerule, s. m. / glomerulus. NA: glomerulus, pi. glomeruli. [Lat. glomerulus, dim de. (a glomus,
*eris = ghem.} Formatiune de forma unui ghem microscopic,
alcatuit din capilare sanguine sau fibre nervoase. Termenul este
utilizal frecvent pentru desemnarea g. renal (v.). Alte ex.: g.
arteriolar cohlear, ghemuri arteriolocapilare situate In interiorul
*cohleei; g. olfactiv, alcatuit din fibre nervoase, la nivelul bulbu-lui
olfactiv si continand prima sinapsa a caii olfactive.
GLOMERUL RENAL / glomerule renal / renal glomerulus.
Element initial al nefronului, format dintr-un ghem de capilare
coafat printr-o portiune aplatizata a tubului urinifer, capsula lui
Bowmann. Poseda doi poli: unui vascular, pe unde intra arte-riola
aferenta glomerulara si de unde iese arteriola eferenia
glomerulara, si un pol urinar, unde porneste tubul urinifer. Sin.:
corpusculul (sau g.) Malpighi, corpuscul renal.
GLOMERULITA, s. f. / glomerulite, s. f. / glomerulitis. [Lat.
glomerulus, aim. de ta glomus, -eris = ghem; -Ha.] Proces
inflamator glomerular, propriu glomerulonefritelor, caracterizat, In
formele acute inflamatorii, prin tumefactie si proliferare a
celulelor endoteliale, proliferare si descuamare a celulelor epiteliale, degenerescenta, necroza fibrinoida, rupturi ale membranei bazale. Forme variate, dupa tipul leziunii: exsudativa, proliferativa, hemoragica, necrotica, membranoasa.
GLOMERULITA SEGMENTARA NECROTICA / glomerulite
segmentaire necrotique / Goodpasture's syndrome. Sin.:
sindrom Goodpasture (v.).
GLOMERULONEFRITA, s. f. / glomemlonephrite, s. f. / glo.
merulonephritis. [Lat. glomerulus, dim. de la glomus, -eris =
ghem; gr. nephros = rimchi; -ita.} *Nefropatie cu leziuni
predominante la nivelul glomerulilor. Sensul termenului g. a
evoluat asemanator celui de *nefrita, notiunea de proces inflamator sugerata de sufixul -ita nu mai este pe primul plan, g.
devenind aproape sin. cu *nefropatie glomerulara. In consecinta, g. formeaza un grup relativ heterogen, avand si o serie de
caracteristici comune: 1) histopatologic domina alterarile
glomerulare; 2) manifestarile clinice cele mai frecvente sunt
proteinuria, hematuria, uneori sindromul nefrotic, insuficienta
renala, hipertensiunea. Cadrul g. a fost subdivizat intr-o serie de
grupe, mai mult sau mai putin autonome. V. In continuare.
GLOMERULONEFRITA ACUTA / glomerulonephrite aigue /
acute glomerulonephritis. Inflamatie acuta, difuza a glomerulilor
renali, mai frecventa la sexul masculin (2/1) si la copil. fn
majoritatea cazurilor, afectarea rinichiului este precedata de o
infectie a cailor respiratorii superioare cu streptococ beta-hemolitic
din grupul A. Perioada de latenta de la infectie la aparitia semnelor
de nefrita este, In medie, de 10-14 zile. Alte cauze ale g. a.:
origine infectioasa nestreptococica, virala, parazitara, prin
mecanism imunitar si toxic alergic. In 25% din cazuri nu se
identifica nici un element etiologic. Caracteristid clinice: astenie,
paloare, edeme (Indeosebi ale fetei), semne de insuficienta
cardiaca congestiva, asociate in 50% din cazuri cu hipertensiune
arteriala, hiperazotemie usoara. Urinele sunt rare, tulburi,
continand proteine, hematii si dlindri. Leziunile anatomopatologice
esentiale constau din proliferari celulare endocapilare. Prezenta,
pe fata externa a membranei bazale glomerulare, a unor depozite
bogate in "imunoglobuline si in
471

GLOMUS CAROTIDIAN
GLOMERULONEFRITA CRONICA
complement sustine ipoteza implicarii "complexelor imune In
patogenia g. a. La copil si la adultui tanar, g. a. evolueaza 2-4
saptamani, cu vindecare In majoritatea cazurilor. La aduiti,
evolutia g. a. poate fi mai grava, rareori mortala, eel mai des cu
cronicizare.
GLOMERULONEFRITA CRONICA / glomerulonephrite chronique / chronic glomerulonephritis. in conceptia actuala, g. c. nu
este considerate o entitate unica, d o modalitate de mani-festare
a unui grup de afectiuni eterogene etiopatogenic si
morfopatologic, asemanatoare ca sediu al leziunii si ca evolu-tie.
Astfel, este comuna afectarea capilarelor glomerulare, expri-mata
initial prin leziuni inflamatorii, apoi cicatriceale. Evolutia g. c. este
lenta, uneori pe o perioada de peste 20 de ani, neregulata, dar
progresiva spreo *insuficienta renala cu prognostic rezervat.
Aproape totdeauna este probabila interventia unui mecanism
imunitar, frecvent prin depunerea de *com-plexe imune circulante
si, mai rar, prin actiunea citotoxica a unor anticorpi
antimembranari. Etiologia g. c. este diversa:
consecutiv unei *g. acute, afectiuni glomerulare In cadrul unor
boli metabolice, neoplazii, colagenoze, boli ereditare. In multe
cazuri, g. c. este primara sau idiopatica. In esenta, se disting trei
forme clinice: 1) G. c. latenta, descoperita ocazional prin
examenul de urina (proteinurie, hematurie, cilindrurie). 2) G. c.
hipertensiva: hipertensiune arteriala moderata sau severa, de tip
sistolodiastolic, determinand ..hipertensiunea palida". 3) G. c.
nefrotica, sindromul nefrotic fiind irnpur: edem, hipertensiune
arteriala, hematurie, proteinurie si insufidenta renala cronica.
Sin.: glomerulopatie cronica.
GLOMERULONEFRITA CU DEPOZ1TE MEZANGIALE DE IgA /
glomerulonephrite membrano-proliferative (forme mesangiale) / mesangioproliferative glomerulonephritis. Sin.: boala
Berger (v.).
GLOMERULONEFRITA FOCALA / glomerulonephrite focale /
focal glomerulonephritis. Forma de *g. cronica In care leziunile sunt locaiizate In anumite sectoare ale ghemului capilar al
glomerulului renal si In anumiti glomeruli. Se asodaza si leziuni
banale ale tubilor si ale spatiilor interstitiale renale. Forme clinice
foarte variate, cele mai frecvente fiind cele cu he-maturii izolate
si recidivante. G. f. se Intalneste relativ frecvent in manifestarile
renale ale endocarditei infectioase sub-acute, ale colagenozelor
din purpura reumatoida si In cazul
*sindromului Goodpasture. Sin.: boala Lohlein.
GLOMERULONEFRITA CU LEZIUNI MINIME / alterations
glomerulaires minimes / minimal change disease. Afectiune
benigna care reprezinta cea mai frecventa cauza de *sindrom
nefrotic la copil. Se caracterizeaza prin pierderea difuza a proceselor (pedicele) celulelor epiteliale glomerulare (podocite). Alterarile nu sunt vizibile decat In "microscopie electronica prin transmisie. Sin.: boala renala cu leziuni minime. V. si nefroza, boala
Epstein.
GLOMERULONEFRITA LOBULARA / glomerulonephrite lobulaire / lobular glomerulonephritis. Forma de g. prolifera-tiva
cronica In care sunt afectati toti glomerulii renali dintr-un lobul.
Fiecare lobul afectat contine un nodul hialin, ale carui prelungiri
se acoleaza la peretii capilarelor si invadeaza treptat Ini,"egul
lobul. Sin.: glomerulonefrita nodulara sau lobulonodulara.
GLOMERULONEFRITA LOBULONODULARA / glomerulonephrite lobulonodulaire / lobular glomerulonephritis. Sin.:
glomerulonefrita lobulara (v.).
GLOMERULONEFRITA MEMBRANOASA / glomerulonephrite
membraneuse / membranous glomerulonephritis. Glomerulonefrita caracterizata prin Ingrosarea difuza a membranei baza-le
capilare, observata prin microscopie optica. La microscopie
electronica prin transmisie, se observa ca Ingrosarea este determinata de depozite imunoglobulinice subendoteliale, electro472

nodense, separate prin pinteni ai membranei bazale. Reprezinta

cea mai frecventa cauza de *sindrom nefrotic la adult. Frecvent
idiopatica, poate fi si secundara tumorilor maligne, infectiilor sau
lupusului eritematos sistemic.
GLOMERULONEFRITA MEMBRANOPROLIFERATIVA / glomerulonephrite membranoprolif6rative / membranoproliferative glomerulonephritis. Glomerulonefrita cronica caracterizata prin proliferarea celulelor mezangiale, separarea lobulilor
glomerulari, cresterea grosimii peretilor capilari, a matricei
mezangiale, precum si a *complementului seric. Afecteaza
Indeosebi copiii si are o evolutie lent progresiva cu episoade de
hematurie, edeme si hipertensiune arteriala.
GLOMERULONEFRITA MEZANGIOPROLIFERATIVA / glomerulon6phrite proliferative mesangiale / mesangial proliferalive glomerulonephritis. Proliferare mezangiala difuza, pe
seama matricei si celulelor mezangiale Insotita de proliferare
endocapilara. Uneori sunt detectate depozite mezangiale de IgM
si complement. Evolueaza clinic ca *sindrom nefrotic.
GLOMERULONEFRITA NODULARA / glomerulonephrite nodulaire / fobular glomerulonephritis. Sin.: glomerulonefrita
lobulara (v.).
GLOMERULONEFRITA POSTSTREPTOCOC1CA / glomerulonephrite post-streptococcique / streptococcal glomerulonephritis. V. glomerulonefrita acuta.
GLOMERULONEFRITA RAPID PROGRESIVA / glomerulonephrite rapide progressive / rapidly progressive glomerulonephritis. G. caracterizata prin instalarea *insuficientei renale
Intr-o perioada extrem de scurta, de cateva saptamani sau luni,
ca urmare a afectarii a 50-80% din glomerulii renali. Le-ziunile
anatomopatologice
caracteristice
constau
In
prezenta
semilunelor celulare, care ocupa numai un segment al capsu-lei
Bowmann sau pot avea un caracter circumferential, Inoon-jurand
complet glomerulul. In cele mai multe cazuri, afectarea
glomerulara este mediata imunologic.
GLOMERULOPATIE, s. f. / glomerulopathie, s. f. / glomerulopathy. \Lot. glomerulus, cCun. de [a glomus, -en's = ghanj
gr. pathos = boata,} Termen general care desemneaza orice
maladie renala (nefropatie) ce afecteaza efectiv glomerulii. G.
poate fi acuta sau cronica, difuza sau segmentara, secundara
sau primitiva. Din punct de vedere etiologic, sunt cuprinse leziunile glomerulare inflamatorii, cele determinate de amiloidoza,
nefroza lipoidica si cele din anumite boli generale: colagenoze,
diabet etc. Sin.: glomerulita, glomerulonefrita, nefropatie glomerulara.
GLOMERULOSCLEROZA, s. f. / glomerulosclerose, s. f. /
glomerulosclerosis. \Lat. glomeruliis, (fim. tit Ca {'lomus,
eris = gfiem; gr. sklemsis = indwatie., intdrirv, de. la. skleros =
tare, dw.} Scleroza a glomerulilor, care apare de obicei ca
urmare a evolutiei unei *glomerulonefrite cronice. Se produc
scleroza si hialinizarea anselor vasculare ca si simfiza aces-tora
cu capsula. Rezultat: afectarea pana la suprimare a func-tiei
glomerulare. G. intercapilara constituie *sindromul KimmelstielWilson.
GLOMERULOZA, s. f. / glomerulose, s. f. / glomerular nephrosis. [Lot. glomerulus, dim. de Ca glomus, -eris = glwm;
-ozo.] Termen care tinde sa devina desuet si desemneaza o
forma de "nefroza In care predomina leziunile degenerative de la
nivelul glomerulilor renali.
GLOMUS, s. n. / glomus, s. m. / glomus. NA: glomus, pi.
glomera. [Lat. glomus, -eris = gfiem.} Corpuscul rotunjit, alcatuit
din vase si cu o inervatie abundenta. V. In continuare.
GLOMUS CAROTIDIAN / glomus carotidien / glomus caroticum. NA: glomus caroticum. Corpuscul mic, bogat vascularizat, situat la nivelul bifureatiei carotidei- primitive. G. c. contine
*chemoreceptori.

GLOMUS JUGULAR
GLOMUS JUGULAR / gloinus jugulaire / glomus jugulare. NA:
glomus jugulare. Formatiune mica vasculonervoasa, situata
Intre golful jugularei si peretele osos al fosei jugulare. G. j.
contine "chemoreceptori.
GLOMUS NEUROVASCULAR / glomus neurovasculaire / glomus body. Anastomoza arteriovenoasa microscopica, bogata In
fibre musculare netede si fibre nervoase, situata Indeosebi in
pielea degetelor mainilor si picioarelor.
GLOSALGIE, s. f. / glossalgie, s. f. / glossalgia. \(jr. glos-sa =
iimba; algos = durm.} Sin.: glosodinie (v.).
GLOSITA, s. f. / glossite, s. f. / glossitis. [Qr. glossa = iimba.;
-ltd.] Denumire generic pentru toate leziunile inflama-torii ale
limbii, superfidale sau profunde, acute sau cronice, cu etiologie
foarte variata si uneori necunoscuta. Tipuri de g.:
1) G. cerebriforma, *genodermatoza in care Iimba este braz-data
de santuri pronuntate, asemanatoare cu suprafata creieru-lui. 2)
G. depapilanta, observata In perioada secundara a sifi-lisului si la
fumatori; se prezinta sub forma de placi bine circum-scrise, rosii
si netede, situate pe fata dorsala a limbii. Repre-zinta consecinta
descuamarii epiteliale a papilelor linguale. 3) G. disecanta, cu
pierderi de substanta, erodari si ulceratii, cu ca-racter extensiv si
fara tendinta la cicatrizare. 4) G. exfoliativa marginala sau *limba
geografica, caracterizata prin pete cir-cumscrise, circulare, usor
reliefate, care, prin confluents, sea-mana cu reprezentarea unui
relief geografic. 5) G. romboidala mediana, proces de
hiperkeratoza situat inaintea V-ului lingual, de etiologie
necunoscuta, rebela la tratament. 6) G. sifilitica, v. g. depapilanta.
7) G. superficiala hiperkeratozica, alungire si colorare In brunnegru a papilelor linguale, cauzata de iritatii prelungite prin tutun,
alcool, condimente, infectii cronice, micro-biene sau micotice.
GLOSITA HUNTER / glossite de Hunter / Hunter's glossitis.
[William Hunter, medic e.nfjte.s, Londra, 1861-1957.} Semn
pretios, precoce, al *anemiei Biermer, reprezentat de atrofia
limbii - Iimba este lucioasa, depapilata, prin disparitia papilelor
filiforme si fungiforme; mucoasa devine degranulata, stralucitoare, de un rosu pal si uneori prezinta leziuni veziculare sau
ulcerate, dureri si arsuri la contactui cu alimentele.
GLOSODINIE, s. f. / glossodynie, s. f. / glossodynia. \Cjr.
glossa = Iimba; odyne = dure-re..} Nevralgie particulara a limbii,
caracterizata printr-un punct dureros fix si intalnita la nevro-pati.
GLOSOFARINGIAN, adj., s. m. / glossopharyngien, -ienne,
adj., s. m. / glossopharyngeal. [Cfr. glossa = (imba; pharynx,
-yngos = faringe.} 1) Care se refers la Iimba si faringe.
2) Nervul g., a IX-a pereche a nervilor cranieni, care ofera fibre
motorij faringelui si parotidei si fibre senzitive treimii pos-terioare
a limbii, palatului moale si urechii medii. V. tab. anat.-nervi.
GLOSOFOBIE, s. f. / glossophobie, s. f. / glossophobia. [?r.
gfosso = (imba; phohos = fric-a,] Frica de a pronunta unele
cuvinte, generata adesea de imposibilitatea articularii unor
sunete.
GLOSOLALIE, s. f. / glossolalie, s. f. / glossolalia. [C,r. glossa = timber, lalifi = vorfme, de. [a lalein = a Vorbi.} 1) Utilizarea
unui limbaj imaginar, cu un vocabular si o sintaxa inventate. Se
observa In *schizofrenie si In *isterie. Sin.: gloso-manie. 2)
Capacitate atribuita unor persoane din anumite grupuri
religioase de ,,a vorbi In limbi", acestea rostind cuvinte
necunoscute, carora ulterior li se atribuie diferite semnificatii.
GLOSOMANIE, s. f. / glossomanie, s. f. / glossomania. [Qr.
glossa = Iwiba; mania = ne.fiv.nie,.} Sin.: glosolalie (v.).
GLOSOPLEGIE, s. f. / glossopl6gie, s. f. / glossoplegia. [(^r.
g/osso = Iimba.; plege = [tWitura.\ Hemiplegia limbii, prin lezarea ramu'ii motorii a nervului hipoglos.

GLUCOCORTICOIZI
GLOSOPTOZA, s. f. / glossoptose, s. f. / glossoptosis. [Gr.
glossa = (imba.; ptosis = cadere.} Caderea accidentala a limbii
In faringe, prin absenta coordonarii musculare si relaxare
musculara, de ex. In cazul anesteziei profunde, In stare de coma
etc. Poate determina asfixie si exitus.
GLOSSINA / glossina / glossina. [^r. glossa = iimficL} Gen de
insecte din familia Muscidae; raspandite In tarile ecuatoria-le.
Specii importante: 1) G. palpalis sau musca tete, transmi-te
"boala somnului. 2) G. morsitans transmite boala somnu-lui
rodeziana.
GLOTA, s. f. / glotte, s. f. / glottis. NA: glottis, [^r. glotta sau
glottis = gCota, forma aticd pentru glossa = Imba,} Parte a
etajului mijiociu al laringelui (cea mai stramta) situata la nivelul
*corzilor vocale. Portiunea anterioara, interligamentara, este
delimitata de marginea libera a corzilor vocale, iar portiu-nea
posterioara, intercartilaginoasa (rinuta), este delimitata de
cartilajele aritenoide.
GLUCAGON, s. m. / glucagon, s. m. / glucagon. {Cjr. glykys =
duice; gone, gonos = urmaf, samanta ge-nitatd.} Hormon
polipeptidic secretat de celulele a; ale *insulelor Langerhans
pancreatice. Are actiune hiperglicemianta, antagonista cu a
-insulinei, stimuland totodata secretia acesteia. G. este captat de
ficat, unde activeaza *glicogenoliza, fiind si lipolitic. Secretia sa
creste In functie de scaderea *glicemiei. G. este utilizat in
accidentele hipoglicemice, pe cale intramusculara, In doza de 1
mg, fiind prescris In doze mai man, In perfuzie, si in trata-mentut
'socului cardiogenic. V. tab. const. endocrinol. GLUCAGONOM, s.
n. / glucagonome, s. m. / glucagonoma. {Cjr. glykys = duice.;
gone, gonos = urmaf, sdmdnfd ge.nita[a;
-oma.} Tumora rara, dezvoltata la nivelul celulelor a; din 'insulele
Langerhans, secretoare de *glucagon. Manifestarile clinice sunt
grupate In cadrul *sindromului de glucagonom. Metastazele
hepatice sunt frecvente, iar evolutia este fatala.
GLUCID, s. n. / glucide, s. m. / carbohydrate. [Qr. glykys =
duCce..} Denumire generica a hidratilor de carbon, continand
carbon, hidrogen si oxigen si avand, de regula, formula (CH;0)n.
Alaturi de functia 'energogena pe care o Indeplinesc, g. au si
roluri structurale (ex.: In tesutui cartilaginos) sau functionale (ex.:
ribozele acizilor nucleici). Se clasifica in doua mari grupe: *oze si
*ozide. Sin.: hidrat de carbon (desuet), hidrocarbonat (denumire
improprie), zahar.
GLUCIDOGRAMA, s. f. / glucidogramme, s. m. / glucoproteinogram. [Cjr. glykys = du!c.e.; gramma = inscne.re,] Exprimarea grafica a proportiei diferitelor fractiuni de glucoproteine
(sau *glicoproteine) continute Intr-un lichid din organism, separate prin *electroforeza si relevate cu un colorant adecvat.
Glicoproteinele serului sanguin formeaza un grup complex si
migreaza impreuna cu globulinele, Indeosebi cu cele a si p. Acest
grup cuprinde in esenta: orosomucoidul, a-macroglobu-lina,
haptoglobina, siderofilina, ceruloplasmina, imunoglobulinele etc.
Majoritatea proteinelor serice contin glucide.
GLUCOCORTICOIZI, adj., s. m. pi. / glucocorticoides, adj., s.
m. pi. / glucocorticoids. [Cfr. glykys = duCc-e.; tat. cortex,
-ids = scoarfa; gr. eidos = forma.} Denumire generica a hormonilor 'corticosuprarenalei cu rol in protectia impotriva stresu-lui,
ca si in metabolismul glucidic si protidic. 2) Despre orice 'corticoid
a carui actiune este apropiata de cea a *cortizolului. G. au
activitate metabolica importanta si actiune mineralocorti-coida mai
mult sau mai putin neta, in functie de compusul respectiv.
Reprezinta cele mai puternice medicamente *anti-inflamatoare
cunoscute, aceasta actiune fiind, pentru fiecare substanta, paralela
cu activitatea sa metabolica. G. sunt, de asemenea, utilizate ca
*antialergice, dar exercita si efecte in-dezirabile dominate de
retentia hidrosodata, perturbari ale meta-bolismului glucidic,
hiperkaliurie, toxicitate digestiva si efecte imunosupresoare
(ultimele avsind si aplicatii terapeutice).
473

GLUCOFORMATOR
GLUCOFORMATOR, adj., s. n. / glucoformateur, -trice, adj., s.
m. / glucogenic. [Qr. glykys = dutce; [at. formator, -oris
= creator, de [a formare = a forma fi forma = forma.} (Sub-stanta)
care poate fi transformata in glucoza pe cale enzima-tica. Sin.:
glicoformator.
GLUCOGENEZA, s f. / glucogenese, s. f. / glucogenesis. [Qr.
glykys = duice; genesis = producere, de. [a gennan = a
produce.} 1) Formarea de glucoza In organism din alte *oze. Sin.
(rar): glucogenezie. 2) Formarea glucozei, indeosebi in ficat, din
*glicogenul continut In acest organ. Sin.: glicogeno-liza. V. si
glicogeneza.
GLUCOKINAZA, s. f. / glcokinase, s. f. / glucokinase. [Cyr.
glykys = duice; kinein = a misc-a; -aza.] Enzima care fosforileaza glucoza In glucoza-6-fosfat. G. este specifica glucozei si
se gaseste aproape exclusiv in ficat (In cantitate mica In rinichi)
unde este sintetizata sub actiunea insulinei. Exista, de
asemenea, o g. prezenta In celulele beta-pancreatice, care regleaza secretia de insulina ca raspuns la cresterea glicemiei, ca
si captarea glucozei In ficat In relatie cu ingestia de ali-mente. In
diabetui MODY (*sindrom MODY) au fost descrise mutatii ale
genei g. V. si hexokinaza.
GLUCOKININA, s. f. / glucokinine, s. f. / glucokinin. [^r. glykys
= dulce; kinein = a misca; -ina.] Substanta obtinuta din tesuturile
vegetale si din drojdie. Injectata la animate, produce
hiperglicemie, iar la animalele depancreatizate are efect
asemanator insulinei (insulin-like).
GLUCOLIPID. Var. pentru glicolipid (v.).
GLUCONAT, s. n. / gluconate, s. m. / gluconate. \(jr. glykys =
duice.\ Sare a acidului D-gluconic cu diferite metale. Radicalul
caracteristic al gluconatilor este Cgl-I^Oy. 0 serie de g. (de
calciu, de fier etc.) sunt folositi ca medicamente to-nice,
reconstituante (In anemii, perturbari de nutritie) si ca antialergice.
GLUCONEOGENEZA, s. f. / gluconeogenese, s. f. / gluconeogenesis. [<^r. glykys = dulte-i neos = wu; genesis == producers, lie, [a gennan = a produce..} Formare de glucoza pornind de la compusi neglucidici, In esenta aminoacizi sau deri-vati
ai acestora si de la lipide. G. permite mentinerea nivelu-lui
celular de glucoza, conditie esentiala pentru majoritatea celulelor, In particular pentru celulele nervoase si eritrocite. Procesul de g. se accentueaza cand nivelul glucozei tinde sa diminueze, prin carenta alimentara sau prin epuizarea stocurilor de
glicogen. FicatuI si rinichiul sunt principalele sedii ale g., deoarece contin Intreg echipamentui enzimatic necesar acestei cai
metabolice. Sin.: gliconeogenezi, neogliconeneza, neoglucogeneza.
GLUCOPROTEIDA. Var. pentru glicoproteida (v.).
GLUCOPROTEINA. Var. pentru glicoproteina (v.).
GLUCOPROTEINOGRAMA, s. f. / glucoproteinogramme, s.
m. / glucoproteinogram. [Qr. glykys = dtdce.; protos = primul;
-ina; j;riimma = inscrUn.} Sin.: glucidograma (v.).
GLUCOZAMINA, s. f. / glucosamine, s. f. / glucosamine. [Gjr.
glykys = dufce.; oza - indit.o. tin g[uc.id; ammoniakon = sare
de amonw.1 gasita m apropie-rea temptuiui Cui Jupiter Amman
din Libia, -ina\ V. hexozamina.
GLUCOZAT, adj. / glucose -e, adj. / glucosed. \Cjr. glykys =
dtdce.; oza - wuiic.a un gCw.id.} Despre o solutie care contine
*glucoza. Ex.: solutie g. izotonica sau (nerecomandat) ser g.
GLUCOZA, s. f. / glucose, s. f. / glucose. [Qr. glykys = du[ce.;
oza - indicd un gCucid.} Monozaharid cu sase atomi de carbon In
molecula (hexoza) si o functie aldehidica. G. reprezinta o sursa
importanta de energie pentru organism si singura sursa de
energie a creierului. In majoritatea alimentelor, g. nu se afla In
forma libera (cu exceptia strugurilor), ci sub forma de 'sucroza si
*amidon, din care este eliberata prin digestie.
474

GLUTARALDEHIDA
G. este stocata In organism sub forma de *glicogen. Concentratia g. in sange este mentinuta constanta (v. glicemie) datorita mai
multor hormoni, Indeosebi 'insulina si *glucagon. V. si
glicoreglare.
GLUCOZA-6-FOSFAT, s. m. / glucose-6-phosphate, s. m. /
glucose-6-phosphate. [Cyr. glykys = dutce; oza - indica. w
gCiitid, phos, phoios = [umind, fosfor.} Primul compus intermediar format In toate caile metabolice majore pentru utilizarea
*glucozei. G.-6-f. apare In cursul primei etape a *glicolizei, prin
fosforilarea moleculei de glucoza de catre o 'hexokinaza. In
citoplasma, glucoza este legata de o molecula de fosfat, g.-6-f.
fiind substratui principal al 'respiratiei celulare. G.-6-f. intervine
In numeroase cai metabolice.
GLUCOZA-6-FOSFATAZA, s. f. / glucose-6-phosphatase, s. f. /
glucose-6-phosphatase. [(^r. glykys = duice; oza - wiicd un
glucid.; phos, photos = Cumina, fosfor; -aza.\ Enzima prezenta
In 'ficat si 'rinichi (dar absenta In celula musculara), care
Indeparteaza reziduul fosfat de pe molecula de 'glucozo-6fosfat, permitand glucozei astfel rezultate sa difuzeze In sange.
Enzima catalizeaza faza finala a 'glicogenolizei hepatice.
GLUCOZID. Var. pentru glicozid (v.).
GLUCOZIDAZA, s. f. / glucosidase, s. f. / glucosidase. [Gr.
glykys = dutce; ozid - uudcd un gCucid; -aza.} Enzima din clasa
*hidrolazelor: maltaza In sucul intestinal, celobiaza in rinichi,
ficat si mucoasa intestinala. V. si maltaza.
GLUCOZIDE CARDIOTONICE. Var. pentru glicozide cardiotonice (v.).
GLUCOZIDE DIGITALICE. Var. pentru glicozide digitalice (v.).
GLUCOZO-6-FOSFAT DEHIDROGENAZA / glucose-6-phosphate deshydrogenase / glucose-6-phosphate dehydrogenase. [Qr. glykys = dutce; oza - indud un glucid; gr. phos,
photos = Cumina, fosfor; [at. de = separat de; gr. hydor,
hydatos = apd; gennan = a produc-e; -oza.] Prima dehidrogenaza descoperita pentru NADP. G.-G-f. d. sta la originea unei
cai ,,accesorii" pentru glicoliza, numita calea pentozelor.
DeficituI ereditar In g.-6-f. d. altereaza aceasta cale, producand
hemoliza intensa, secundara ingestiei unor substante oxidante
(sulfamide, antipaludice de sinteza). Acest deficit este mai freevent la rasa neagra, dar are o evolutie mai severa la rasa alba.
Transmiterea acestei afectiuni la urmasi este legata de
cromozomul X. V. si anemie hemolitica enzimopriva.
GLUTAMAT, s. m. / glutamate, s. m. / glutamate. Sare a
'acidului glutamic care intra In compozitia 'transaminazelor.
GLUTAMAT-OXALOACETAT TRANSAMINAZA / glutamateoxaloacetate transaminase / aspartate aminotransferase
(ASAT). V. transaminaza.
GLUTAMAT-PIRUVAT TRANSAMINAZA / glutamate-pyruvate
transaminase / alanin aminotransferase (ALAT). V. transaminaza.
GLUTAMINAZA, s. f. / glutaminase, s. f. / glutaminase. Enzima
care catalizeaza hidroliza glutaminei, eliberand amoniac. Prezenta In cele mai multe tesuturi, g. este activata de metabolitii
macroorganici (ATP).
GLUTAMINA, s. f. / glutamine, s; f. / glutamine.
H2NOC.CH2.CH;,CH(NH;,).COOH. Amida 'acidului glutamic;
rezulta din actiunea glutamin sintetazei asupra acidului glutamic,
In prezenta unei surse de amoniac si a ATP. in organism are rol
de donator de grupari aminice, luand parte la sinteza acidului
guanilic, citidin trifosfatului, nicotinamid dinucleo-tidului, bazelor
purinice etc. Este utilizata si In procesele de detoxifiere prin
conjugare.
GLUTARALDEHIDA, s. f. / glutaraldehyde, s. f. / glutaraldehyde. Complexul CHO.(CH;,)3.CHO utilizat la fixarea tesuturilor,
In microscopia optica si electronica, deoarece conserva detaliile structurale si localizarea activitatii enzimatice.

GLUTATION
GLUTATION, s. m. / glutathion, s. m. / glutathione. [Cjr. glykys
= dutce; theion = sulf.} Tripeptid cu sulf alcatuit din 'glicina,
*cistina si *add glutamic. Oxidat, actioneaza ca un acceptor de
hidrogen, iar redus, ca un donator.
GLUTEAL, adj. / gluteal, adj. / gluteal. \Cjr. gloutos, p[.
gloutea = fesa.} Sin.: fesier (v.).
GLUTEN, s. n. / gluten,^s. m. / gluten, [(at. gluten, -inis = [ipici,
c[ei\ Complex proteic prezent m fainile de cereale, in-deosebi In
cea de grau. Prin hidroliza peptica a g. rezulta peptide bogate in
'glutamina. Intoleranta la g. determina *boala celiaca.
GMP / GMP / GMP. Abrev. utilizata In mod curent pentru guanozin
monofosfat (v.).
GMP CICLIC / GMP cyclique / cyclic GMP. Abrev. utilizata in
mod curent pentru guanozin-3'-5'-monofosfat ciclic (v.).
GNATION, s. n. / gnathion, s. m. / gnathion. NA: gnathion. [Qr.
gnathos = faCc-a, nuvyfar.} Reper craniometric corespun-zand
punctului median eel mai de jos de pe marginea infe-rioara a
mandibulei.
GNATOLOGIE, s. f. / gnathologie, s. f. / gnathology. [Qr.
gnathos = fated, rrwytar; logos = ftiinfa.} Ramura cea mai noua
a stomatologiei modeme, care se ocupa cu studiul morfo-logiei,
functiei si disfunctiei sistemului stomatognat (aparat masticator),
In scopul cunoasterii, mentinerii si instaurarii echilibru-lui
biologic si mecanic la nivelul acestui sistem.
GNATOPLASTIE, s. f. / gnathoplastie, s. f. / gnathoplasty. [(fT.
gnathos = fated, moJyiar; pfastos = mode-Cat, de [a plas-seia
= a. forma, a modeCa.} Chirurgia plastica a aparatului masticator.
GNATOSCHIZIS, s. n. / gnathoschisis, s. m. / gnathoschi-sis.
{Cjr. gnathos = fated, nwylar; skhisis = despudtura, de ia
skhi'/.em = a despdrpi.] Clivaj congenital al maxilarului, combinat de obicei cu despicatura buzei superioare - ,,buza de
iepure" - si a boltii palatine. Sin.: schizognatie.
GNOTOBIOTIC, adj. / gnotobiotique, adj. / gnotobiotic. [fyr.
gnotos = cuiwscut, de [a gnonai = a cunoafte; bios = viafa,]
Despre un animal a carui flora microbiana este identificata,
cunoscuta.
GNOZIE, s. f. / gnosie, s. f. / gnosia. {(jr. gnosis = cunoaftere,
de (a gnonai = a cumafte.} Capacitatea de recunoastere prin
simturi (tactil, vizual etc.) a formei unui obiect, de a-1 reprezenta
si de a-i sesiza semnificatia.
GODEU, s. n. / godet, s. m. / pitting. [J~r. godet, dm otan-deza
kodde = ciiindru. de. [emn..} Depresiune a tegumentelor care
rezulta dupa apasarea acestora cu degetele si poate per-sista
cateva minute. G. apare In edemul fluid si este absent in eel
mixedematos. Termenul englezesc denumeste si fragmen-tele,
constand Indeosebi din granule de tier, rezultate dupa
distrugerea eritrocitelor Indeosebi In splina.
GOMA, s. f. / gomme, s. f. / gumma. [Lot. gummi sou gom-mis,
gr. kommi = gumd; cwdnt de. origine orie.nta[a,} Leziune
inflamatorie subacuta a hipodermului, bine delimitata, care
evolueaza in patru stadii: cruditate (sau faza de constituire),
ulceratie, evacuare si reparatie (prin cicatrizare scleroasa). Termenul a fost utilizat initial exclusiv pentru desemnarea g. sifilitice, caracteristice perioadei tertians a bolii. Ulterior, el a fost
extins si la alte leziuni, de natura diferita, dar prezentand o
analogie cu g. sifilitice. Ex.: g. tuberculoasa, g. micotica.
GOMA SIFILITICA / gomme syphilitique / gumma, syphiloma.
V. goma
GOMFOZA, s. f. / gomphose, s. f. / gomphosis. NA; gomphosis. \(jr. gomphos = piron.}. Forma de articulatie in care
unul dintre cele doua elemente intra ca o pana intr-un orifi-ciu,
ele fiind unite printr-un tesut conjunctiv (*sindesmoza). Ex.:
articulatiile dentoalveolare.

GONADOTROFINA B
GONADA, s. f. / gonade, s. m. / gonad. [Qr. gone, gonos =
urnulf, samdnfd genitald.} 1) Organ genital cu dublu rol, de
producere a gametilor si de secretie a hormonilor sexuali care,
prin actiunea lor, asigura dezvoltarea organelor sexuale si sus-tin
gametogeneza. La om g. sunt *ovarul si *testiculul. 2) In
dezvoltarea embrionara, organ primordial din care se vor diferentia ulterior testiculele sau ovarele.
GONADOCRININA, s. f. / gonadocrinine, s. f. / gonadocrinin.
[l^r. gone, gonos = wmaf, ^amdnfd genita[a; krinein =s a separa de, -ina.} Peptid produs de ovar, care stimuleaza si moduleaza secretia *gonadostimulinelor. G. este o *cibernina.
GONADOLIBERINA, s. f. / gonadolib6rine, s. f. / gonadotropin-releasing hormone (factor), [(/r. gone, gonos = unnaf,
sanvinfd genitaia; [at. liberare = a dtbera, lie la liber = [ifier;
-ina.] Polipeptid cu formula (Pyro)Glu-His-Trp-Ser-Tyr-Gly-LeuArg-Pro-Gly-NHz si greutatea moleculara de 1 300 Da. Este
sintetizat si secretat de neuroni din aria preoptica, nucleui areuat
si tesutui hipotalamic cuprins intre aceste doua regiuni. Prin
intermediul tijei pituitare (conexiunea neurovasculara hipotalamohipofizara) stimuleaza secretia antehipofizara a celor doua
gonadostimuline (LH si FSH). Abrev.: Gn-RH, Gn-RF sau GRH.
GONADOSTAT, s. n. / gonadostat, s. m. / gonadostat. \Qr.
gone, gonos = unnaf, samanfd qenitaia, statikos = care oprefte, de [a istanai = a pCasa, a face sd two.} Denumire de ansamblu pentru componentele hipotalamice care regleaza functiile sistemului reproductiv, ale *gonadelor. G. cuprinde neuro-nii
care secreta *gonadoliberina (GnRH) si factorii care afec-teaza
activitatea acestora. Sinteza si eliberarea GnRH este controlata
de cativa *neurotransmitatori si se afla sub control de tip feedback negativ prin steroizii gonadali. De asemenea, g. raspunde
la *inhibine, *activine si aiti factori de reglare, Matu-ratia
pubertala implica scaderea sensibilitatii hipotalamice la controlul
feed-back negativ, ca si scaderea eliberarii de *opi-oide si de aiti
inhibitori.
GONADOSTATINA, s. f. / gonadostatine, s. f. / gonadostatin.
[CfT. gone, gonos = urmaf, samanfd genitaia; statikos = cant
oprefte, de [a istanai = a p(asa, a face so. find; -ina.] Peptid de
origine ovariana, cu M, de peste 10 kDa, care inhiba activitatea
*gonadotrofinelor. G. ar putea fi implicata in mecanisme-le de
retrocontrol al functiilor axului hipotalamohipofizoovarian. V. si
gonadocrinina.
GONADOSTIMULINA, s. f. / gonadostimuline, s. f. / gonadotropin. [Cjr. gone, gonos = urnwf, smndntd genitatd; tat.
stimulare = a imfioidi, a stmiuia, lie. (a stimulus = bat ascufit cu
care se im6o[desc vitele, -ina.} Sin.: gonadotrofina (v.).
GONADOTROFINA, s. f. / gonadotrophine, s. f. / gonadotrophin. \Cjr. gone, gonos = urmaf, samdnfd genitaid; trophe =
firand, nu.Infie; -ina.\ Denumire data mai multor hormoni care
actioneaza asupra glandelor sexuale, masculine si feminine,
stimuland activitatea lor functionala. Se disting: a) g. A si B (v.);
b) g. corionica (placentara) (v.).; c) g. series (v.). V. si prolactina.
Sin.: gonadostimulina, gonadotropina.
GONADOTROFINA A / gonadotrophine A / follicle stimulating
hormone. Hormon gonadotrop gliooproteic secretat de lobul
anterior al hipofizei, cu greutate moleculara de aproxima-tiv 30
kDa, care la femeie stimuleaza cresterea si maturarea foliculilor
ovarieni si secretia de estrogeni si induce modificarile
endometriale caracteristice fazei proliferative a cidului menstrual,
iar la barbat activeaza 'spermatogeneza. Poate fi pus in evidenta
in urina, unde constituie prolanul A. Abrev.; FSH. Sin.:
foliculostimulina, hormon foliculostimulant.
GONADOTROFINA B / gonadotrophine B / luteinizing hormone. Hormon gonadotrop glicoproteic, secretat de lobul anterior al hipofizei, cu greutate moleculara de aproximativ 28 kDa,
475

GONADOTROFINA CORIONICA (PLACENTARA)

care actioneaza Tmpreuna cu g. A pentru a produce ovulatia si
stimuleaza secretia de androgeni si progesteron. Induce si
mentine modificarile endometriale caracteristice fazei secretorii a
ciclului menstrual. De asemenea, la femeie este implicat In
activitatea corpului galben, iar !a barbat in dezvoltarea si functionarea celulelor testiculare Leydig. Poate fi pusa In evidenta In
urina, unde constitute prolanul B. Abrev.: LH. Sin.: hormon
luteinizant, luteostimulina.
GONADOTROFINA CORIONICA (PLACENTARA) / gonadotrophine chorionique (placentaire) / human chorionic gonadotropin. G. extrasa din urina femeilor gravide si produsa de
celulele trofoblastice ale placentei. Cea mai importanta actiune a
sa pare a fi stimularea secretiei ovariene de estrogeni si
progesteron In cursul primului trimestru de sarcina, secretie
necesara mentinerii viabilitatii produsului de conceptie. Relevanta sa functionala scade In ultimele doua trimestre de sarcina,
cand estrogenii si progesteronul sunt produsi de placenta.
Deoarece este eliminata In urina permite diagnosticul precoce
de sarcina. Obtinuta de la femeia Insarcinata sau de la unele
animate In gestatie (iapa), este utilizata In terapeutica ca hormon
gonadotrop pe cale musculara, In calitate de stimulent al
ovarului si testiculului. Abrev.: HCG.
GONADOTROFINA SERICA / gonadotrophine serique / seric
gonadotropin, pregnant mare serum gonadotropin. Denumire a preparatului hormonal obtinut din ser sanguin provenit de
la iapa gestanta. Acest ser contine gonadotrofine A si B si,
standardizat In unitati, a fost utilizat In tratamentui *criptor-hidiei,
*sterilitatii si *nanismului hipofizar.
GONADOTROP, adj. / gonadotrope, adj. / gonadotropic. [Cjr.
gone, gonos = urmaf, samanta. gmitata; trope = intoarcere, de.
[a trepein = a mtoarc-e..} Care are actiune asupra glande-lor
sexuale.
GONADOTROPINA, s. f. / gonadotropine, s. f. / gonadotropin.
[Qr. gone, gonos = wmaf, samdnfa genitcda; trope = intoarcerv., de. Ca trepein = a mtoarce.; -inn.} Sin.:
gonadotrofina
(v.).
GONALGIE, s. f. / gonalgie, s. f. / gonalgia. \Qr. gony, gonatos
= genunchi; algos = dwe-re..} Durere la nivelul genun-chiului.
GONARTRITA, s. f. / gonarthrite, s. f. / gonarthritis. [Qr. gony,
gonatos = genunchi; arthron = articutafw; -ltd.] In-flamatie
seroasa sau purulenta a articulatiei genunchiului.
GONARTROZA, s. f. / gonarthrose, s. f. / gonarthrosis. [Qr.
gony, gonatos = ge.nu.nc.tti; arthron = articuCapie; -ozd.|
Artroza a genunchiului, determinata de leziuni degenerative sau
traumatice, manifesta prin limitare a flexiei, gonalgie si tumefactie variabila.
GONIOM, s. n. / goniome, s. m. / gonioma. [Qr. gone, gonos =
urmaf, samdntd genitaCa; -oma.] Sin.: seminom (v.).
GONIOMETRU, s. n. / goniometre, s. m. / goniometer, [Qr.
gonia = unghi; metron = masura,} Instrument destinat masurarii unghiurilor, indeosebi ale fetei si ale craniului, ca si a
amplitudinii miscarilor de la nivelul unor articulatii.
GONION, s. n. / gonion, s. m. / gonion. NA: gonion. [^r. gonro
= unghi} Punct craniometric reprezentat de varful un-ghiului
mandibulei.
GONIOSCOPIE, s. f. / gonioscopie, s. f. / gonioscopy. [Gr.
gonia = unghi; skopia = afcmwiwe., de. [a skopein = a Vutea, a
fe^anwia.] Metoda de examinare a unghiului camerular iridocornean cu ajutorul unei lentile de contact speciale, observa-tia
fiind efectuata cu un *biomicroscop si o lampa cu fanta. G. este
necesara In stabilirea tipului de *glaucom si al stadiului evolutiv
al acestuia.
GONIOSINECHIE, s. f. / goniosynechie, s. f. / gonlo-synechia.
[Qr. gonia = unghi; synekheia = contiwitate., de
476

GRADIENT
[a syn = nnpre.una, ekhein = a fine..] Aderenta irisului si corneei
la nivelul unghiului 'camerei anterioare a ochiului, de obicei din
cauza unui proces inflamator de uveita plastica, sub forma unor
bride sau membrane ce pot obstrua caile de scur-gere ale umorii
apoase.
GONIOTOMIE, s. f. / goniotomie, s. f. / goniotomy, [Qr. gonia =
unghi; tome = taiere., sec-flum, de (a temnein = a taia]
Interventie chirurgicala practicata In *glaucomul congenital,
constand ?n sectionarea tesutului patotogic (frecvent de origine
embrionara) cu ajutorul unui ac special (goniotom).
GONOCIT, s. n. / gonocyte, s. m. / gonocyte. [Qr. gone, gonos
= urmaf, sdrndnfa ge-nitata; kytos = ce-hild.} Celula susa a
*gametilor.
GONOCOC, s. m. / gonocoque, s. m. / gonococcus. [Gr. gone,
gonos = urmaf, sdrndnpi ge-nitaia.; kokkos = boaba\ AgentuI
etiologic al *blenoragiei. Denumit stiintific Neisseria gonorrhoeae
acesta este un diplococ gramnegativ, imobil, pre-zent In puroiul
blenoragic, In interiorul leucocitelor polinucleare. V. si
Neisseria. .
GONOCOCEMIE, s. f. / gonococcemie, s. f. / gonococc(a)emia. {Cjr. gone, gonos = urmaf, sinnd-nfs. ffe-nitofd;
kokkos = booSio.; hmma, -atos = slinge.} 1) Prezenta de
*gonococi in sange. 2) *Septicemie cu gonococi.
GONOCOCIE, s. f. / gonococcie, s. f. / gonorrh(o)ea. [Gr.
gone, gonos = urmaf, samdnfa genitaia.; kokkos = 60060.]
Boala determinata de infectia organismului cu gonococi. Dupa
modul de contaminare se disting g. veneriene ("blenoragie sau
gonoree) si g. nonvenehene, extrem de rare (conjunctivita nounascutului si vulvovaginita fetitelor).
GONOREE, s. f. / gonorrhee, s. f. / gonorrh(o)ea. \(jr. gone,
gonos = urmaf, samdntd genitcdd; rhoia = curgerv., de. Ca
rhein = o curge..} Sin.: blenoragie (v.).
GONOSOM. Var. pentru gonozom (v.).
GONOZOM, s. m. / gonosome, s. m. / gonosome, sex chromosome. [Qr. gone, gonos = urmaf, samdnfa genitaCa, soma,
-atos = corp.] Denumire data celor doi cromozomi din pere-chea
care are, printre alte functii, rol In determinarea sexului. La
femeie, perechea contine doi cromozomi X identici. La bar-bat,
unui din cromozomii pereche este X, iar altui, de dimen-siuni mid,
este denumit cromozomul Y. Var.: gonosom. Sin.:
idiocromozom. V. si autozom.
GRABATAR, adj. / grabataire, adj. / bedridden. [Lot. graba-Ins,
din gr. krabbatos = pat scund.} Despre un bolnav care este nu
capabil sa mai paraseasca patui, din cauza starii sale.
GRAD, s. n. / degre, s. m. / degree. [Lot. gradus = pas, treaptd,
de. [a grudi = a pafi, a. merge..} 1) Unitate de masura a unor
marimi variabile, exprimata prin raportui dintre valoarea curenta
si aceea a respectivei marimi. 2) Diviziune, interval pe o *scala
de masurare a temperaturii. 3) Diviziune a unghiului drept,
utilizata ca unitate de masura pentru ungniuri. 4) Treap-ta Intr-o
serie de situatii: a) g. de asimetrie, indicator al simetri-ei unei
repartitii statistice; b) g. de contagiozitate, indice de
contagiozitate: numami de cazuri secundare pe care Ie poate
genera un prim caz de boala contagioasa; se exprima In procente din masa contactilor receptivi; c) g. de disodatie, raport
Intre numarul de molecule disociate si numarul de molecule
dizolvate; d) g. de libertate, In statistica matematica, numarul
variabilelor independente a caror variatie nu sufera nici o restrictie.
GRADIENT, s. m. / gradient, s. m. / gradient. [Lat. gradus = pas,
treapta, de. la gradi = a pafi, a merge.] Termen larg utilizat In
fizica, biologie, medicina; are semnificatia unei relatii dinamice a
variatiei unui parametru (presiune, concentratie, tensiune
partiala) In doua teritorii alaturate ale aceluiasi sis-tem: 1) G.
alveolocapilar, diferenta dintre presiunea gazelor in

GRAFESTEZIE
alveola pulmonara si presiunea gazelor sangelui capilar; este mai
mica de 1 mmHg pentru 0; si nula pentru CO;. 2) G. cte
concentratie indica viteza cu care se modifica concentrate unei
substante Intr-un mediu apos sau diferenta de concentratie Intre
doua puncte ale mediului. Se defineste prin valoarea pantei celei
mai abrupte sau viteza de schimbare a concentra-tiei si directia
pantei. 3) G. de potential, diferenta de potential Intre doua puncte
ale carnpului electric. 4) G. pulmonar arterio-capilar, diferenta de
presiune medie pulmonara (13-15 mmHg) fata de presiunea
pulmonara capilara (6-8 mmHg).
GRAFESTEZIE, s. f. / graphesthesie, s. f. / graph(a)esthe-sia. \
(jr. graphein = a scrie.; aisthesis = senzafie, sensibiB.ta-te.j
Aptitudinea de a recunoaste, fara control vizual, litere sau figuri
geometrice trasate pe tegumente (Indeosebi la nivelul palmei) de
un examinator cu ajutorul unui creion marker.
GRAFOLOGIE, s. f. / graphologie, s. f. / graphology. [Cjr.
graphein = a scrie,; logos = stiinfu.] Studiul particularitatilor
caligrafice si psihografice ale scrisului, util pentru identificarea si
caracterizarea anumitor trasaturi particulare ale unui subiect.
GRAFOMANIE, s. f. / graphomanie, s. f. / graphomania. \Qr.
graphein = a scm; mania = nef>ww.} Nevoia irezistibila de a
scrie cuvinte fara relatie logica, prezenta In unele forme de
alienare mentala. Sin.: scribomanie.
GRAFOREE, s. f. / graphorrhee, s. f. / graphorrh(o)ea. [<^r.
graphein = a scrie; rhoia = curgen, de (a rhein = a curge..}
Tendinta patologica de a scrie: oriunde, oricum si cu orice.
Survine in unele boli psihice.
GRAFOSPASM, s. n. / graphospasme, s. m. / graphospasm. \
(jT. graphein = a scrie.; [at. spasmus, ffr. spasmos = contrat.fie., de (a gr. span = a trage.] Sin.: crampa scriitorului (v.).
GRAM, s. n. / gramme, s. m. / gram. [Lat. gramma = greu-tate
mica, din gr. gramma = liters., caracte.r] 1) Unitate de masura
pentru greutate (fundamentals) In sistemul CGS (centi-metrugram-secunda). 2) G.-centimetru: unitate de masura pentru lucrul
mecanic In sistemul CGS. 3) lon-g. (v.). 4) MolecuS-g.: sin.
desuet pentru mol (v.).
GRAM-NEGATIV / Gram-negatif / Gram negative. V. coloratie
Gram.
GRAM-POZITIV / Gram-positif / Gram positive. V. coloratie
Gram.
GRAMICIDINA, s. f. / gramicidine, s. f. / gramicidin. Antibiotic
din familia *polipeptidelor, extras din Bacillus brevis. G. exer-cita
actiune antibacteriana In cazul a numerosi germeni gram-pozitivi
(streptococ, pneumococ, stafilococ, bacil difteric, germeni ai
gangrenei gazoase) si al spirochetelor bucale. Actiunea g. se
explica prin calitatea sa de *ionofor.
GRANDOMANIE, s. f. / grandomanie, s. f. / megalomania. [J~r.
grand == mare.; gr. mania = ne.6n.nie..] Sin.: megalomanie
GRANULATIE, s. f. / granulation, s. f. / granulation. [Lat.
granulum, dim. de. la. granum = graunte..} 1) Mic corpuscul
intracitoplasmatic, caracteristic pentru anumite celule. 2) Induziune citoplasmatica alcatuita din substante de rezerva amorfe,
care apare In unele bacterii spre sfarsitui perioadei de cres-tere.
3) Mica formatiune localizata In tesuturi si reprezentand o
*hiperplazie sau o reactie inflamatorie a tesutului.
GRANULATII ARAHNOIDE / granulations arachnoidiennes /
granulations arachnoideales. Sin.: granulatii Pacchioni (v.).
GRANULATII PACCHIONI / granulations des Pacchioni /
pacchionian granulations. NA: granulationes arachnoideae.
[Antonio Pacchioni, anatomist si medic Italian, profefor [a
1{cmw., 1665-1726.] Vilozitati arahnoide vizibile cu ochiul liber,
care patrund In interiorul sinusului longitudinal superior si pro-due
mid depresiuni pe suprafata interna a craniului. Au rolul de a
resorbi lichidul cefalorahidian in sistemul venos. Sin.:
granulafii arahnoide.

GRANULOM EOZINOFILIC AL OSULUI

GRANULA, s. f. / granule, s. m. / granule. [Lat. groniilum, dim.
de. la granum = graunte..} 1) Particula intracelulara mica care,
de obicei, se coloreaza selectiv; reprezinta o elaborate secretorie
a celulei: a) g. pigmentare, constituite din pigment;
b) g. vifeline, elemente care compun vitelusul; c) g. zimogene, g.
presecretorii In celulele granulare. 2) Preparat farmaceutic, de
forma sferica sau vermiculara, cu masa de circa 0,05 g. Are o
concentratie mare de zahar.
GRANULIE, s. f. / granulie, s. f. / granulitis. [Lat. granulum,
dim. de. la. granum = grau.n.te..} Forma de tuberculoza acuta,
generalizata pe cale hematogena, caracterizata prin prezenta in
plamani si in toate organele de granulatii cenusii miliare.
Descrisa In trecut, nu este exclus sa reapara In prezent. Sin.:
tuberculoza miliara. V. tuberculoza.
GRANULOBLASTOM, s. n. / granuloblastome, s. m. / neuroblastoma. [Lat. granulum, dim, de. la granum = grawite; gr.
blastos = gennen; -omn.] Sin.: neurospongiom (v.).
GRANULOCIT, s. n. / granulocyte, s. m. / granulocyte. [Lat.
graimlum, dim. de la granum = graunte., gr. kytos = ce.[nla.]
Leucocit granular matur caracterizat prin prezenta unui nudeu
multilobat. Se deosebesc mai multe tipuri de g. (in functie de
afinitatea tinctoriala a granulatiilor): g. bazofil, g. eozinofil, g.
neutrofil. Sin.: polinuclear, polimorfonuclear. Termenul polinuclear este utilizat incorect ca sin. deoarece nu exista mai multe
nuclee ci mai multi lobi ai aceluiasi nucleu.
GRANULOCITOPENIE, s. f. / granulocytopenie, s. f. / granulocytopenia. [Lat. granulum, dim. de (a granum = ffrdiinte.;
gr. kytos = cditta; penia = sdnicie.] Diminuarea granulocitelor din
sange. Cand numarul granulocitelor circulante este mai mic de
300/mm3 se foloseste termenul de *agranulocitoza. Sin.:
granulopenie (v.).
GRANULOCITOZA, s. f. / granulocytose, s. f. / granulocytosis. [Lat. granulum, dim. de la granum = graunte.; gr. kytos =
celula.; ozo.] Cresterea numarului de *granulocite in sange sau
tesuturi. V. In continuare.
GRANULOCITOZA
BAZOFILICA
/
granulocytose
basophilique / basophilic granulocytosis. Sin.: bazofilie (v.).
GRANULOCITOZA EOZINOFILICA / granulocytose 6osinophilique / eosinophilic granulocytosis. Sin.: eozinofilie (v.).
GRANULOCITOZA NEUTROFILICA / granulocytose neutrophilique / neutrophilic granulocytosis. Sin.: neutrofilie, 2 (v.).
GRANULOM, s. n. / granulome, s. m. / granuloma. [Lat.
granulum, dim. de. la granum = grannie; -oma.] Termen rela-tiv
vag, utilizat pentru reactiile inflamatorii cronice care prezinta un
aspect patologic mai mult sau mai putin caracteristic, con-stand
dintr-o arie centrala de *macrofage Inconjurate de *limfo-cite
activate. Centrul g. este format frecvent din celule gigante
multinucleate rezultate din fuziunea macrofagelor, Inconjurate de
macrofage mari, denumite uneori celule epitelioide. Centrul g.
este Inconjurat de *limfocite T frecvent *CD4 pozitive. For-marea
g. reprezinta o modalitate prin care organismul Incear-ca sa
izoleze germenii patogeni care rezista la distrugere, de ex. prin
*fagodtoza. G. pot fi nespecifice sau specifics, determinate de
tuberculoza, lepra, sifilis, unele boli parazitare. V. In continuare.
GRANULOM DE CORP STRAIN / granulome de corps etrangers / foreign-body granuloma. G. format ca reactie histiocitara cutanata la un corp strain intratisular (amidon, talc, ulei
etc.).
GRANULOM DENTAR / granulome dentaire / dental granuloma. G. format la varful unei radadni dentare, in urma necrozarii *pulpei dentare.
GRANULOM EOZINOFILIC AL OSULUI / granulome eosinophilique des os / eosinophilic granuloma. Forma de 'xantomatoza, marcata prin prezenta unei lacune, in general mica,

477

GRASIME
localizata eel mai des la nivelul unui os plat (craniu), Insotita de
tumefactia partilor moi. Este consecinta hiperplaziei locali-zate a
tramei osoase, de tip histiocitar si eozinofilic.
GRANULOM FUNGOID
GRANULOM FUNGOID / granulome fongoide / granuloma
fungoides. Sin.: micozis fungoid (v.).
GRANULOM INELAR / granulome annulaire / granuloma
annulare. Dermatoza de cauza necunoscuta, manifestata prin
noduli mid indolori, acoperiti de piele normala sau roza si
localizati la nivelul mainilor, degetelor si picioarelor, mai rar la
coate. Nodulii au tendinta sa se grupeze in inele, iar histo-logic
se constata zone de colagen prenecrotic, uneori fibrinoid, situate
in derm.
GRANULOM INGHINAL / granulome inguinal / granuloma
inguinale. Boala venerica granulomatoasa, determinata de un
'diplobacil incapsulat denumit Calymmatobacterium granulomatis (sin. vechi: Donovania granulomatosis). Afecteaza indeosebi populate neagra, In tarile calde, si se caracterizeaza prin
aparitia unor noduli cu tendinta la ulcerare, localizati Indeosebi la
nivelul organelor genitale (gland, vulva). Sin. vechi: donovanoza.
GRANULOM LIPOFAGIC / granulome lipophagique / steatonecrosis. Sin.: steatonecroza (v.).
GRANULOM MALIGN CENTROFACIAL / granulome malin
centrofacial / lethal midline granuloma. Boala de cauza necunoscuta, debutand prin rinoree, urmata de necroza ulceroasa
a oaselor si a cartilajelor nasului, a sinusurilor, boltei palatine si
orbitei. Leziunile granulomatoase sunt banale. Evolutie rapida
spre exitus prin hemoragii si infectii.
GRANULOM PALAZZI / granulome de Palazzi / Palazzi's
granuloma. Inflamatie cronica dentara grefata pe o *pulpa dentara fara antecedente patologice aparente, sub influenta unor
factori umorali, care activeaza mitoza celulara pulpara, demineralizand In mare masura *dentina. Prin transparenta *smaltului
se poate vedea pulpa de culoare roz.
GRANULOM PIOGENIC / granulome pyogenique / pyogenic
granuloma. G. ale carui granulatii constau din mase de microorganisme piogene.
GRANULOM AL PISCINELOR / granulome des piscines /
swimming-pool granuloma. G. cutanat, de aspect *verucos, cu
evolutie cronica, situat indeosebi la nivelul genunchilor si
provocat de Mycobacterium balnei, care patrunde, de obicei,
prin eroziunile provocate de contactui cu peretii unei piscine.
Vindecare spontana In cateva luni sau In cativa ani.
GRANULOM REUMATOID / granulome rhumatismal / rheumatic granuloma. Sin.: nodul reumatic (v.).
GRANULOM SILICOTIC / granulome silicotique / sillcotic
granuloma. Reactie de corp strain consecutiva patrunderii de
particule din silice sau silicat sub piele. Survine dupa o peri-oada
de latenta, uneori foarte lunga, si se caracterizeaza prin-tr-un
infiltrat tuberculoid, In care sunt vizibile, In "lumina polari-zata,
microcristale birefringente ("birefrigenta).
GRANULOM TELANGIECTAZIC / granulome telangiectasique /
telangiectatlcum granuloma. Boala caracterizata prin prezenta de ulceratii la nivelul degetelor si al pielii acoperite cu par,
din profunzimea carora se dezvolta formatiuni sub forma de
duperca. G. t. este o forma de "botriomicoza.
GRANULOM VENERIAN / granulome v6nerien / venereal
granuloma. V. granulom inghinal.
GRANULOMATOZA, s. f. / granulomatose, s. f. / granulomatosis. [Lot. grcinuliim, dim. de. [a granum = ffriiunte; -omn;
-ozd.] Denumire generica pentru o serie de boli caracterizate prin
formarea de *granuloame multiple. G. alergica: v. sindrom ChurgStrauss. G. infantila septica: v. listerioza. G. maligna: v. boala
Hodgkin.
GRANULOMATOZA WEGENER / granulomatose de Wegener /
Wegener's syndrome. [F. Wegener, patoiog germon wntem478

poron.} Forma de *angeita necrozanta caracterizata prin afec-tarea

cailor aeriene superioare, a plamanilor si frecvent a rini-chilor,
sensibila la corticosteroizi si/sau cidofosfamida.
GRANULOPENIE, s. f. / granulopenie, s. f. / granulopenia. \Lat.
gran ilium, dim. de [a granum = grawite.; gr. (kytos = cdula)
perna = sardc.ie.] Sin.: granulodtopenie (v.).
GRANULOPEXIC, adj. / granulopexique, adj. / granulopexic. \Lat.
granultim, dim. de, (a. granum = grdunte; gr. pexis = /v(0fe..]
Despre un organ (ficat) sau despre celule (*sistem
reticuloendotelial) care fixeaza particule solide circulante in sange:
pulberi inerte, pigmenti.
GRANULOPOIEZA, s. f. / granulopoiese, s. f. / granulopoie-sis.
[Lot. granulum, dim. de [a granum = grawite.; gr. (kvtos = celula)
poiesis = c-reare, formwe., de [a poiem = a fare..} Ansamblul
fenomenelor de maturatie intramedulara normala a *granulocitelor,
care dureaza circa 10 zile si conduce la pro-ducerea si trecerea in
sange a 20-30x10 granulocite pe zi. Se descrie, la nivelul maduvei
hematogene, un sector de mul-tiplicare, cuprinzand 'mieloblaste si
*promielodte, capabile de mitoze, si un sector de maturatie,
incepand cu "mielocitui care nu se mai divizeaza, pana la
granulocit (polinudear). Rezerva de granulocite medulare este de
20 de ori mai mare decat numarul de celule circulante.
GRANULOS, adj. / granuleux, -euse, adj. / granulous. [Lat.
granulum, dim. de [a granum = gniunte..} Despre o suprafata a
unei structuri (tesut) care prezinta granulatii sau este forma-ta din
granulatii. Ex.: tesut g., tumora g.
GRANULOSIS RUBRA NASI / granulosis rubra nasi / granulo-sis
rubra nasi. [Lat. granulum, dim. de (a granum = grdunte; -osis;
ruher, -hra, -forum = rofu; nasus = nas\ Afectiune a nasului la
copii, caracterizata prin *hiperhidroza persistenta a pielii care
acopera partea cartilaginoasa si papule miliare rosii la nivelul
orifidilor glandelor sudoripare.
GRANZIMA, s. f. / granzyme, s. f. / granzyme. [^6rev. end. pentru
granule enzyme, din [at. granulum, dim. de [a granum = grannie
fi gr. zyme = fe.rme.nt, dfojdw..\ Serin proteaza localizata indeosebi
in "limfocitele T citotoxice si citolitice. G., care cuJirind enzime ca
*perforina, intervin in *dtoliza.
GRAVIDA, adj., s. f. / gravide, adj., s. f. / gravid, pregnant. [Lat.
gravidus = grcaiuia, de. [a gruvis = greu.} (Femeie) care poarta
un embrion sau un fat In cavitatea uteri na; (femeie) | insarcinata.
1
GRAVIDIC, adj. / gravidique, adj. / gravidic. [Lat. gravidus =
graHvia, de. [a gravis = gre.ii.\ Care depinde de 'sarcina.
GRAVID1TATE, s. f. / gravidite, s. f. / pregnancy. [Lat. gra-viditas,
-atis = grariiditate., de [a gravis = greu.} Starea unei femei
*gravide (din momentui *conceptiei pana la nastere) sau ! a unui
uter gravid. Starea de sarcina. V. si sarcina.
;
GRAVIMETRIE, s. f. / gravimetric, s. f. / gravimetry. [Lat. gravis =
greu; gr. metron = mdsura.} Metoda de determinare ] cantitativa
prin cantarire.
!
GRAVIRECEPTOR, s. m. / gravirecepteur, s. m. / gravire-ceptor.
[Lat. gravis = greu; receplus, de la recipere = a primi] Receptori
senzoriali situati la nivelul urechii, articulatiilor, tendoanelor,
muschilor. Informeaza centrii nervosi asupra pozitiei corpului,
echilibrului, directiei fortelor gravitationale.
GRAY, s. m. / gray, s. m. / gray. [L. H. Gray, bwlog brita.-nic., 1905196S\ Unitate derivata in SI, de masura a *dozei de radiatii
ionizante absorbite. Un g. este egal cu un joule pe kilogram sau cu
o suta de razi. In SI, aceasta unitate a in-locuit radul. Simbol: Gy. V.
si doza absorbita.
GRASIME, s. f. / graisse, s. f. / grease, fat. [Lot. crassus, cu
varianta grossus = ffros, dens.} Denumire generica pentru lipidele
simple, din care fac parte steridele sau 'sterolii si seri-dele sau
alcoolii alifatici. V. si lipide.

GRASIME BRUNA
GRASIME BRUNA / graisse brune / brown fat. Sin.: tesut
adipos briin (v.).
GREATA, s. f. / nausee, s. f. / nausea. [Lot. gravis = gnu.}
Senzatie iminenta de varsatura, perceputa de obicei In gat sau In
epigastru. G. preceda sau Insoteste adesea varsaturile. Ea este
de obicei asociata cu diminuarea activitatii functionate a
stomacului (mdeosebi hipotonie, hipoperistaltism si hiposecretie) ?i cu motilitate alterata a intestinului subtire (mdeosebi hipertonie si *peristaltism inversat al duodenului).
GREFA, s. f. / greffe, s. f. / graft. [Lat. graphiiim, din gr.
grapheion = penifa de sens, (iriceag de. aitoit, de [a graphein =
a scrie.} 1) In sens restrictiv: transferul chirurgical al unui tesut, al
unui fragment de organ, sau organ dintr-o regiune a unui
organism In alta regiune a aceluiasi organism (*autogrefa) sau,
de la un subject la un alt subiect (*heterogrefa). 2) In sens larg:
sin. cu transplantare (v.). Obs.: utilizarea termenu-lui de
transplant ca sin. cu g. este confuza, transplantui repre-zentand,
deopotriva, si tesutui sau organul care constituie obi-ectui g. V. si
grefon.
GREFA HETEROLOGA / allogreffe, s. f. / heterologous graft.
Sin.: heterogrefa (y.).
GREFA IZOGENICA / isogreffe, s. f. / isograft. Sin : izogrefa
GREFA IZOLOGA / isogreffe, s. f. / isograft. Sin.: izogrefa
(v.). GREFA SINGENICA / isogreffe, s. f. / Isograft. Sin.:
izogrefa
(v.).
GREFON, s. n. / greffon, s. m. / graft. [Lat. graphiiim, din gr.
grapheion = peni^d de sens, briceag de aitoit, de [a gra-pbcin =
a scrie.} Tesut sau organ prelevate In vederea efec-tuarii unei
*grefe. In cazul unei grefe de organ, unii autori apreciaza ca
termenul de transplant este mai cored V. si grefa.
GREFON VASCULAR / greffon vasculaire / vascular graft.
Material de inlocuire a unor portiuni din vasele lezate, utilizat
frecvent In cazul arterelor, uneori pentru vene. In functie de
natura materialului, g. poate fi: 1) G. v. biologic, prelevat de la
pacient (*autogrefa arteriala sau venoasa), de la un alt subiect
sau de la cadavru ("homogrefa), de la un animal (*xeno-grefa).
2) G. v. artificial, inert, g. protetic sau plastic, sau din fibre
sintetice ("teflon, *dacron).
GREUTATE, s. f. / poids, s. m. / weight. [Lot. gravitas, -atis =
gnu-tate, de [a gravis = greu.] 1) In fizica, forta cu care orice
corp este atras spre pamant. G. unui corp reprezinta produsul
dintre masa corpului si acceleratia gravitationala (G - mg). 2)
Apasare exercitata de un corp asupra unei su-prafete; Insusirea
unui corp de a fi greu, V. si masa.
GREUTATE MOLECULARA / poids moleculaire / molecular
weight. Sin.: masa moleculara (v.).
GRIFA, s. f. / griffe, s. f. / claw. [fr. griffe, din fr. veche grif =
[060.] Pozitie patologica a mainii sau piciorului, amintind gheara
animalului mitologic grifon. in leziunile nervului cubital se
produce *g. cubitala.
GRIFA CUBITALA / griffe cubitale / ulnar hand. Pozitie particulara pe care o ia mana In paralizia nervului cubital (dupa
traumatism sau sectionare a nervului): ultimele doua degete
(inelar si mic) prezinta hiperextensia primei falange si flexia
usoara a primelor doua, prin paralizia interososilor. Aceasta,
deoarece doar ultimele doua degete sunt inervate de nervul
cubital. In caz de leziune Inalta a nervului, g. c. este mai putin
marcata. Sin.; mana cubitala.
GRIPA, s. f. / grippe, s. f. / influenza, grippe, flu. [fr. grippe, din
limbo. fra.nc.ilvr stafiiiiti. in Qalia gripan; germ. greifen = a
apuca.} Boala infectioasa, epidemica si contagioa-sa,
determinate! de un virus ARN din familia Orthomyxoviridae,
denumit Myxovirus influenzae sau Influenzavirus, care exista sub

GRUPE LEUCOCITARE
forma mai multor tipuri: A (eel mai frecvent), B si C, cu numeroase
subtipuri si variante. G. se caracterizeaza prin incu-batie scurta
(circa 3 zile), debtrt brusc cu febra, *curbatura, cefalee violenta,
astenie, apatie si simptomatologie foarte varia-bila. Forma toracica
cu catar si congestie bronhopulmonara este cea mai frecventa.
Alte forme: 1) F. atenuata, frusta, cu semne minore. 2) F.
gastrointestinala, cu dureri abdominale si fenomene digestive
variate. 3) F. nervoasa, consecinta a *neuro-tropismului virusului,
cu nevralgii variate. 4) F. toxica, prin capi-larita generalizata, cu
leziuni degenerative anoxemice. G. evo-lueaza eel mai frecvent
spre vindecare. Formele grave sunt generate de o virulenta
particulara a virusului sau de asocierea cu microbi (Indeosebi cu
Haemophilus
influenzae),
responsabila
de
complicatiile
bronhopulmonare. Boala ofera imunitate scurta (6 luni - 2 am),
strict spedfica unui anumit tip de virus. Sin.:
influenza.
GRIPA DABNEY / grippe de Dabney / devil's grip. [William Cecil
Dabney, medic, american, profesor de medici-nd intemo. si de
oiJstetricd [a 'Baitwwre, 1849-1894.] Sin.: boala din Bornholm
(v.).
GRISEOFULVINA, s. f. / griseoftilvine, S. f. / griseofulvin.
Antimicotic izolat din mediile de cultura de Penicillum griseofulvum si Penicillum nigricans, efident in micozele superficiale.
GROSISMENT, s. n. / grossissement, s. m. / enlargement. [Tr.
grossissement, din [at. crassus, cu Varianta grossus = gros,
dens.} Marime utilizata pentru caracterizarea instrumente-lor
optice care dau imagini virtuale (ex.: microscopul optic). G.
reprezinta raportui dintre tangenta trigonometrica a unghiu-lui a;,
sub care se vede imaginea prin instrumentui optic, si tangenta
trigonometrica a unghiului a,, sub care se vede obiectu! direct, cu
ochiul liber, din punctui de observatie.
GRUP, s. n. / groupe, s. m. / group. [Tr. groupe, din ital. gruppo
= nod, asamb(are; germ. kruppa.] 1) Ansamblu de obiecte care
au elemente comune. 2) Un numar de atomi care formeaza o
portiune transferabila a unei molecule.
GRUP HACEK / group HACEK / HACEK group. [HACEK =
inifiatele dennmirilor germenuor enwnerafi mai jos.\ Grup de
microorganisme compus din speciile: Haemophilus aphrophilis,
paraaphrophilis si parainfluenzae, Actinobacillus actinomycetem
corn/tens, Cardiobacterium hominis, Eikenella corrodens si Kingella kingae. Pot provoca endocardita (mai ales pe valve anormale sau protezate), pericardita, infectii osoase, articulare, meningiene si ale mucoaselor.
GRUP SANGUIN / groupe sanguin / blood group. Categoric In
care se clasifica diferiti subiecti ?n functie de unele carac-tere
antigenice ale globulelor rosii. Sistemul clasic, descris de
Landsteiner, este sistemul ABO, cuprinzand patru grupe sanguine: A (prezenta aglutinogenului A), B (prezenta aglutinogenului B), AB (prezenta celor doua aglutinogene, A si B), 0
(absenta aglutinogenelor). In serul de om au fost gasite izoaglutinine naturale anti-A (a) sau anti-B (p), astfel repartizate
Incat niciodata la acelasi subiect nu se Intalneste aglutinogenul
cu aglutinina respectiva. Formula completa a sistemului ABO
este, deci: 0 (I) a, p; A (II) p; B (III) a; AB (IV) 0. Ulterior s-a
constatat ca sistemut ABO este mai complex, descriindu-se
grupele A,-A5, Ao, antigenele 0 sau H, grupele M, N, MN si P. V.
si factor Rhesus.
GRUPAJ SANGUIN / groupage sanguin / typing of blood.
Determinarea *grupului sanguin.
GRUPARE PROSTETICA / groupement prosthetique / prosthetic group. Parte dintr-o molecula de *heteroproteina care nu
este compusa din aminoacizi. Natura g. p. sta la baza clasificarii
heteroproteinelor.
GRUPE LEUCOCITARE / groupes leucocytaires / tissue types.
Sin.: grupe tisulare (v.).
479

GRUPE PLACHETARE

GRUPE PLACHETARE / groupes plaquettaires / platelet antigens. Ansamblu de sisteme antigenice proprii plachetelor, care
poseda, Intre altele, ca toate celulele din organism, antigenii
*sistemului HLA.
GRUPE TISULARE / groupes tissulaires / tissue types. Descrienea pe criterii serologice sau genetice, pe baza 'sistemului
HLA la om a unor tipuri tisulare. Cunoasterea acestora este
indispensabila In practica grefelor. 0 incompatibilitate (histoincompatibilitate) a g. t. poate explica anumite reactii posttransfuzionale sau unele accidente de izoimunizare. Sin.: grupe
leucodtare. V. si cross-match.
GTP / GTP / GTP. Abrev. utilizata In mod curent pentru gua-nozin
trifosfat (v.).
GTP-AZA, s. f. / GTP-ase, s. f. / GTP-ase. Abrev. utilizala In mod
curent pentru guanozin trifosfataza (v.).
GUANIDINA, s. f. / guanidine, s. f. / guanidine. Baza puter-nica
foarte toxica [NH:C(NH;,);>], produsa prin descompunerea unor
produsi proteici. Unii derivati toxid ai g. se pot acumula In sange
in caz de insufidenta renala (Indeosebi acidul guani-dinosucdnic).
Sin.: iminouree.
GUANIDINEMIE, s. f. / guanidinemie, s. f. / guanidin(a)emia.
Concentrate de *guanidina din sange.
GUANILAT CICLAZA, s. f. / guanylatecyclase, s. f. / guanyla-te
cyclase. Denumire pentru enzimele (G-dclaze) ce catali-zeaza
reactia: *guanozin trifosfat -> GMP-ciclic (*guanozin-3'-S'monofosfat dclic). Se disting doua grupe de g.: forma so-lubila si
cea legata la membrana celulara. Forma solubila este alcatuita
din heterodimeri alcatuiti din subunitatile izoforme a (77,5 kDa) si
p (70,5 kDa), ambele cu activitate catalitica. G. este activata de
*oxidul nitric, de radicalii liberi si de o serie de cofactori ai
hemului. Ca2' o activeaza In unele tipuri celu-lare si o inhiba In
altele. Forma legata la membrana celulara, de mai multe tipuri,
reprezinta glicoproteine transmembranare, care nu sunt sensibile
la oxidul nitric sau aiti factor! reglatori, dar exprima o activitate
asemanatoare *tirozin kinazei. In acest sens, g. ar fi receptorul
functional primar al *peptidului natri-uretic atrial. Sin.: guanil
ciclaza, guanilil ciclaza.
GUANIL CICLAZA, s. f. / guanyle cyclase, s. f. / guanylcyclase. Sin.: guanilatciclaza (v.).
GUANILIL CICLAZA, s. f. / guanylyle cyclase, s. f. / guanylylcyclase. Sin.: guanilatciclaza (v.).
3UAN1N NUCLEOT1D, s. n. / guanine nucleotide, s. m. / guanin
nucleotide. 1) Guanin deoxiribonucleotid, add deoxi-guanilic sau
deoxiguanozin-fosfat, produs de hidroliza a ADN. Abrev.: dGMP. 2)
Guanin ribonucleotid, acid guanilic sau gua-nozin-5'-fosfat,
componenta majors a acizilor ribonucleid. Abrev.:
GMP.
GUANINA, s. f. / guanine, s. f. / guanine. Baza azotata (2amina-6-hidroxipurina) din grupul 'purinelor. G. face parte din
compusii cu rol biologic de prim plan: *nucleozide, *nucleotide si
*acizi nucleici. V. si baze purinice.
GUANOZIN DIFOSFAT / guanosine diphosphate / guanosine
diphosphate. Este produs prin hidroliza *GTP de catre *GTPaza. Intervine In ciclul activare/inactivare al 'proteinelor G. Astfel,
cand GDP se leaga la nivelul subunitatii a a proteinei G, aceasta
ramane inactiva, deoarece cele trei subunitati ale sale (a, p, y)
raman asociate. Abrev.: GDP. V. si GTP.
GUANOZIN-5'-MONOFOSFAT, s. m. / guanosine-S'-monophosphate, s. m. / 5'-guanosine mono-phosphate. *Nucleo-tid
alcatuit dintr-o molecula de guanina, riboza si un fosfat. Este
format, In afara sintezei propriu-zise, si prin hidroliza
*GMP cidic catalizata de 'fosfodiesteraza. Abrev.: GMP.
GUANOZIN-3'-5'-MONOFOSPAT CICLIC / guanosine 3'-5'monophosphate cyclique / cyclic guanosine 3'-5'-monophosphate. *Mesager secund de importanta majora pentru
480

GUST
transductia informatiei, Indeosebi In cazul 'receptorilor membranari pentru *acetilcolina, *peptid natriuretic atrial, *monoxid de
azot si aiti factori endogeni, ca si pentru o serie de factori exogeni, natural! sau artificiali. Printre efectele In relatie cu GMP c.
pot fi enumerate: relaxarea muschilor netezi, inhibarea agre-garii
plachetare, afectarea activitatilor macrofagelor, medierea unor
functii cerebrale, expresia functiilor vizuala si olfactiva si
fertilizarea. Abrev.: GMP ciclic.
GUANOZIN TRIFOSFAT / guanosine triphosphate / guanosine
triphosphate. Nucleotid care intervine In numeroase reactii
metabolice celulare. Doua roluri ale GTP sunt capitale:
1) In etapele 'expresiei genice, de sinteza a proteinelor, indeosebi prin eliberarea de energie consecutiv defosforilarii si
conversiei In *GDP. 2) In activarea "proteinelor G, prin legarea la
subunitatea a a acestora, care asigura cuplarea dintre 'receptor si
efector. Abrev.: GTP.
GUANOZIN TRIFOSFATAZA, s. f. / guanosine triphosphatase /
guanosine triphosphatase. Abrev.: GTP-aza. Enzima ce
intervine in defosforilarea *GTP In *GDP sau *GMP, cu elibe-rare
de energie (ea poate controla si reactia inversa). Subunitatea a a
*proteinei G poseda o activitate GTP-azica. De asemenea, GTPaza se asodaza cu unele proteine ce au rol In dirijarea_
veziculelor de transport intracelular.
GUANOZINA, s. f. / guanosine, s. f. / guanosine. Nucleozid
format din *guanina si "riboza. Derivatii sai fosforati (ribonudeotide) fac parte din precursorii ARN si exerdta functii importan-te In
metabolismul energetic.
GUBERNACULUM / gubernaculum / gubernaculum. [Lot.
giihernaculum = cdnnii] Fasie de tesut conjunctiv care leaga sau
uneste unele organe. Ex.: 1) G. dentis leaga foliculul den-tar
permanent de mucoasa gingivala. 2) G. tesfe, ligamentui scrotal
al testiculului, care se Intinde de la testiculul fetal la punga
scrotului ocupand locul viitorului 'canal inghinal.
GUDRON, s. n. / goudron, s. m. / tar. [fir. ('Egipt) qotron.]
Subprodus al distilarii uscate a combustibililor solizi. Este un lidlid foarte vascos, brun, compus dintr-un amestec de hidro-carburi
de mare interes industrial. Produce iritatii puternice ale pielii si
mucoaselor, iar expunerea cronica In mediu industrial se afla In
relatie cu producerea unor cancere ale pielii, cailor respiratorii si
vezidi.
GUMA, s. f. / gomme, s. f. / gum. [Lot. gummi sail. gom-mis, ffr.
kommi = gumd; cuvant cCe origim omnta(a} Substanta rezultata
din transformarea peretelui celulelor vege-tale, ca urmare a unor
conditii patologice. G. arabica este un produs de exsudatie al
unor specii de Accacia, In special Accada Senegal Wild. G. se
utilizeaza ca agent emulsionant si protector In unele forme
farmaceutice si In compunerea unor materiale dentare.
GURA, s. f. / bouche, s f. / mouth. NA: os, pi. ora. [Lot. gula =
g6t(ej, gdt.] 1) Pr na portiune a tubului digestiv, delimi-tata lateral
prin fata inter a a obrajilor. PlanseuI cavitatii bucale este ocupat
de limba, i; zona sa periferica este separata de restui gurii prin
gingii si arcade dentare. G. se deschide anterior prin buze, iar
posterior comunica cu faringele. Mucoasa care captuseste
cavitatea bucala prezinta o permeabilitate de interes In
administrarea medicamentelor. 2) in limbaj curent, orifidul extern,
In forma de fanta, al cavitatii bucale, cu cele doua buze
(superioara si inferioara).
GURA DE LUP / palais fendu / palatoschisis. Sin.: palato-schizis
(v.).
GUST, s. n. / goOt, s. m. / taste. [Lot. gustus = gvst.} 1) Simt
prin care organismul primeste (datorita *papilelor gustative)
informatii asupra caracteristicilor unor substante sau alimente.
2) Senzatie produsa de o substanta sau un aliment dupa excitarea papilelor gustative. 3) Proprietatea unor substante sau
alimente de a provoca aceasta senzatie.

GUSTATIE
GUSTATIE, s. f. / gustation, s. f. / gustation. [Lot. gusta-tio,
-anis = gustare., de [a gustare = a. gusto,} Exercitarea simtului
gustului.
GUSTOMETRIE, s. f. / gustometrie, s. f. / gustometry. [Lat.
gvstus = gust; gr. metron = mastira.] Explorarea functionala a
*gustului, clinica, electroencefalografica sau electrica.
GUSAT, adj, s. m. sau f. / goitreux, -euse, adj. / goitrous. [Lat.
geusi'oe = gdt[ej.} Care este afectat de *gusa. Acest ter-men se
refera indeosebi la subiectii cu gusa endemica si nu se
recomanda utilizarea sa ca substantiv.
GUSA, s. f. / goitre, s. m. / goiter. [Lat. geusiae = gdtfej.]
Hipertrofie difuza si benigna a corpului "tiroidei care proemina
frecvent la nivelul regiunii anterioare a gatului (cervicala anterioara). Nodulii tiroidieni si tumorile nu intra m acest cadru nosologic, dar se pot dezvolta pe o g. preexistenta. G. se prezinta
sub numeroase forme anatomopatologice si clinice. In continuare
sunt mentionate o serie de forme de g., criteriile descrierii
acestora nefiind unitare. Mai semnificative, In planul actiunii
medicale sunt datele care ofera informatii asupra func-tiei
tesutului tiroidian. Ex., o serie de tulburari ale biosintezei
hormonilor tiroidieni (In diferite etape ale acesteia), de origine
genetica, pot fi responsabile de g. cu hipotiroidie imediata sau
tardiva.
GUSA ABERANTA / goitre aberrant / aberrant goiter. Hipertrofia unei tiroide ectopice sau supranumerare. TesutuI tiroidian
din care este alcatuita g. a. nu prezinta nici o conexiune vasculara sau parenchimatoasa cu eel al tiroidei situate normal, spre
deosebire, de ex., de *g. plonjanta.
GUSA ADENOMATOASA / goitre adcnomateuse / adenomatous goiter. G. determinata de hiperplazia celulelor foliculare
sau prin noduli multipli ce contin coloid.
GUSA BASEDOWIFIATA / goitre basedowifie / Basedow's
goiter. 1) Declansarea *bolii Basedow-Graves pe o g. preexistenta, desi g. nu determina o predispozitie la aceasta maladie. 2)
G. al carui coloid devine hiperfunctional dupa admin'strarea de
iod.
GUSA COLOIDA / goitre colloide / colloid goiter. G., de consistenta moale, consecutiva distensiei masive a foliculilor tiroidieni din cauza continutului crescut de coloid.
GUSA CONGENITALA / goitre congenital / congenital goiter.
Hipertrofie a tiroidei prezenta la nastere din cauza absen-tei
congenitale a enzimelor necesare producerii 'tiroxinei. Ca
urmare, are loc o stimulare a tiroidei prin *tirotropina.
GUSA ENDEMICA / goitre end6mique / endemic goiter. G.
existenta la peste 10% din populatia unei anumite zone geografice, in relatie cu o carenta de iod, de factori alimentari sau
chiar din cauza unei predispozitii genetice.
GUSA LINGUALA / goitre lingual / lingual goiter. Masa de tesut
tiroidian normal sau de tip fetal, dezvoltata pe fata dorsa-ia a
limbii. G. I. reprezinta, de fapt, o relicva a *canalului tire-oglos.
GUSA MULTINODULARA / goitre multinodulaire / multinodular goiter. G. care confine In masa sa noduli multipli, bine
delimitati. V. si gusa mutinodulara toxica.
GUSA MULTINODULARA TOXICA / goitre multinodulaire
toxique / toxic multinodular goiter. Una dintre cele mai
frecvente forme clinice de *tireotoxicoza. Se prezinta sub forma
unei *gusi cu zone hiperfunctionale autonomizate transformate
nodular, altemand cu zone de parenchim hipo- sau afunctio-nale.
Masa tisulara tiroidiana este crescuta, cu noduli rnari si, uneori,
cu fenomene de compresiune si calcificari.
GUSA PARENCHIMATOASA / goitre parenchymateux / parenchymatous goiter. G. marcata prin celule foliculare mari si un
numar crescut de foliculi tiroidieni.

GYRUS
GUSA PLONJANTA / goitre plongeant / plunging goiter. G.
situata cu o parte a sa In mediastinul superior. TesutuI tiroidian
intratoracic este legal printr-un pedicul cu tesutui tiroidian normal
din regiunea cervicala, deosebindu-se astfel de *g. aberanta.
GUSA SIMPLA / goitre simple / simple goiter. Hiperplazie simpla
a glandei tiroide.
GUTAPERCA, s. f. / gutta-percha, s. f. / gutta-percha. [Cwdnt
e.ng[. adaptat din mataie.zwna getah = guma fi per-cha = awon
care. sintetiz.uizd guma.} Rasina asemanatoare cauciucului,
produsa de copacii din speciile Palaquium si Isonendra din
Sumatra. Este utilizata ca material izolant pen-tru comprese
(umede), precum si in stomatologie, ca material de obturatie
provizorie sau de baza, izolatoare.
GUTA, s. f. / goutte, s. f. / gout. [Lat. gutta = picdtura, (acnma.,
sin. in Cim6a [atlna dm 'Lvul 'Mediu cu. humor = unware.]
Afectiune determinata de o tulburare a metabolismului *purinelor:
*acidul uric, produs terminal de degradare a purine-lor, se
acumuleaza m sange (*hiperuricemie), apoi, sub forma de cristale
minuscule de urati (de sodiu, calciu, potasiu, amo-niu), precipita In
articulatii si Indeosebi m tesutui cartilaginos. In continuare, se
constituie depozite de urati la nivelul mem-branei sinoviale,
capsulei fibroase periarticuiare, ligamentelor, tendoanelor,
periostului si osului. Crescand In volum, aceste mase de urati
formeaza aglomerari nodulare (*tofus sau nodul gutos) de
dimensiuni variabile. Articulatiile afectate se pot de-forma
progresiv, pana la o pierdere de mobilitate. Cel mai frecvent este
afectata articulatia metatarsofalangiana a haluce-lui. Boala se
manifesta prin crize de artrita acuta. *Litiaza urica, desi secundara
unei hiperuricemii, nu este cuprinsa, de obicei, in cadrul g.
Nosologic se disting trei mari tipuri de g.:
1) G. primitive idiopatica, adesea ereditara si familiala, afec-tand
aproape exclusiv sexul masculin; In absenta unui deficit enzimatic
identificat, In relatie cu hiperuricemia, g. p. i. este considerata
consecinta unei hiperuricogeneze si a unei tulburari a eliminarii
renale de acid uric. 2) G. primitiva prin deficit de hipoxantinguanin-fosforibozil transferaza tisulara, boala rara a sugarului,
manifestata Indeosebi prin encefalopatie. 3) G. secundara, care
complica o insuficienta renala, anumite hemo-patii, o *glicogenoza
hepatica si alte boli, prin hiperuricemie cauzata de scaderea
eliminarii renale a acidului uric si creste-rea catabolismului
*nucleoproteinelor celulare.
GUTIERA, s. f. / gouttiere, s. f. / groove, sulcus, pi. suici (lat.).
[J~r. gouttiere, din [at. gutta = pu-atura, [acrimo.] 1) Atela In
forma de jgheab, confectionata din fesi gipsate, ta-bla sau atele
Krammer, utilizata pentru imobilizarea unui mem-bru fracturat. 2)
In anatomie, ancosa, crestatura la suprafata unui os, la nivelu!
careia trece un nerv, un tendon sau un vas (ex.: g. bicipitala, g.
calcaneana). 3) In stomatologie, element de agregare a
aparatului ortodontic. Poate fi: a) fixa, constand dintr-o coroana
pe un grup de dinti, pe fetele lor orale, ocluza-le si vestibutare,
fara sa patrunda subgingival; b) mobila, con-stand dintr-o
prelungire a placii aparatului pe fa^a ocluzala si vestibulara a
dintilor laterali.
GUTURAI, s. n. / rhume simple (ou rhume de cerveau) /
common cold. [Lat. guttur, -uris = gat, gdtkj.] Inflamatie catarala
acuta a mucoasei foselor nazale, determinata de un virus diferit de
eel al gripei sau de aiti agenti infectiosi. Sin.:
coriza.
GUTURALIZARE, a. f. / gutturalisation, s. f. I gutturalisa-tion.
[Lat. guttur, -uris = gdt, gdtkf.] Defect de tehnica vocala care
corespunde unei rezonante crescute a sunetului In faringe. Sin.:
raguseala.
GYRUS / gyrus / gyrus. NA: gyrus. [Lat. gyms, ffr. gyros = met,
cere.] Var.; girus. Sin.: circumvolutie (v.).
481