LEONARDO DA VINCI (1452-1519), pictor, sculptor, arhitect, inginer, cercetator Italian, unul

dintre cei mai mart oameni ai tuturor timpurilor. Lucrarile sale, realizate in domenii foarte
diferite. au marcat epoca RenasterU. A trait la Floren(a, apoi la Mllano si din 1516 in Franta,
unde a ram as pana la sfarsitui vie^ii, la castelul de la Cloux-Amboise, langa orasul Tours.
Intenjionand sa scrie ' un tratat-atlas de anatomic in 120 de fascicule, a realizat circa 1 500 de
desene dupa piese anatomice provenite din disec^ia a 30 de cadavre. 750 astfet de schite, reunite
in 60 de caiete, se pSstreaza in Anglla, la biblioteca castelului Windsor. Este si inventatorul unor
tehnici de studiu anatomic; sec^iunea incrucisata, injectarea cu ceara fierbinte a cavitatilor pentru
a Ie mentine forma (prin care a objinut mulajul cavitatilor cerebrale), dar observable sale originale
apar uneori doar pe desene. Neglijat'e timp de trei secole, ele nu au servit progresului stiiniei, unii
analisti ai operei sale afirmand ca ignorarea cercetarilor lui Leonardo da Vinci a insemnat eel
pupn un secol pierdut in evolujia umanitatii.

EBRIETATE, s. f. / ebriete, s. f. / ebriety, drunkenness. \Lat.

rbrii'tas, -atis = detie, de. la ebritire = a imCidta fi ebrius =
fitat} Stare de betie In urma consumului excesiv de bSuturi
alcoolice; alcoolism acut. V. alcoolemie.

EBULISM, s. n. / ebullisme, s. m. / ebullism. [Lat. ebullire ^ a

fitrtiv, -ism.] Accident care se produce m zborul la alti-tudine
foarte mare (peste 19 200 m) sail in spatiul cosmic si consta in
vaporizarea lichidelor organice. Poate afecta pilotii mi-litari si
cosmonautii. Se previne prin sisteme scafandru aerian sau
spatial.
EBULITIE, s. f. / ebullition, s. f. / ebullition. [Lat. ebullitio,
-onis = fie.rfie.re., de. [a ebidlire = a fie.r6e.\ Sin.: fierbere (v.).
EBURNATIE, s. f. / eburnation, s. f. / eburnation. [Lat. ebiirnus = facut din fifd'&s, de. [a ebur, -ori.s = fiid&s.} Modificare a
densitatii osoase care confera osului o duritate asemanatoare
fildesului, Indeosebi In "osteoscleroza.
ECHILIBRARE, s. f. / equilibration, s. f. / equilibration. [Lat.
aequus = igal; libra = botanf.o,} Ansamblu de actiuni Si reactii
care fac posibila realizarea si mentinerea echilibrului procese-lor
din organism. E. asigura normalitatea unor functii sau a unor
reglari fiziologie (echilibru endocrin, echilibru glicemic etc.).
ECHILIBRU, s. f. / 6quilibre, s. m. / balance, equilibrium. [Lat.
ucquilibrium = tchi[i6ni, de. ia aequus = {.gai, libra = [iatantd.\
1) Stare a unui biosistem care, supus unor factori perturbatori,
Tsi mentine caracteristidle functionale (fiziologice) si structurale.
Tipuri de e. mai importante In biologie si medi-cina sunt: a) e.
dinamic: stare stationara a unui sistem, In care concentratia
substantelor ramane constanta, desi se produc schimburi Intre
diferitele compartimente din organism; b) e. fluent sau curgator,
stare stationara a sistemelor deschise, carac-terizata prin
raportui constant al produsului concentratiei com-pusilor
rezultati din reactii fata de produsul concentratiei com-pusilor
intrati in reactie; spre deosebire de *e. termodinamic, eel fluent
se mentine cu consum de energie, dar cu o pro-ductie minima
de *entropie (teorema lui Prigogine); c) e. hidric, starea
organismului in relatie cu ingestia si excretia de apa si electroliti:
d) e. nutritional (v.); e) e. termodinamic, stare stationara
caracterizata prin *entropie maxima sau prin *energie libera
minima. 2) Functie senzoriala care rezulta din rolurile nor-male
si conjugate ale aparatului vestibular, vederii si sensibi-litatii
profunde. Permite omului sa perceapa pozitia corpului sau si
diferitele caracteristici ale miscarilor si deplasarilor pe care Ie
efectueaza. Termenul in engl. in acest caz este balance.
ECHILIBRU NUTRITIONAL / equilibre nutritionnel / nutritive
equilibrium. Denumire pentru cazul In care aportui
alimentar

in calorii, nutrimente, minerale, vitamine si apa corespunde

nevoilor organismului si este adaptat conditiilor la care aces-ta
este supus.
ECHIMOLECULARITATE, s. f. / equimolecularite, s. f. / equi.
molarity. [Lot. nequus = egoi; dim. [at. moles = masa in-forma,}
Stare a solutiilor care contin pentru un volum dat un acelasi
numar de molecule.
ECHIMOZA, s. f. / ecchymose, s. f. / ecchymosis, bruise. [Qr.
ekkhymosis, de. [a ek = in afara, khymos = fuc.} Infil-tratie
sanguina difuza la nivelul hipodermului, care formeaza o pata
relativ intinsa, cu contur neregulat, de culoare rosie-viola-cee sau
maronie, care nu se decoloreaza la apasare. E. au aproape
InWdeauna drept cauza un traumatism, dar pot aparea si
spontan sau dupa traumatisme minime, in unele *coagulo-patii,
Indeosebi In *hemofilie. E. dispare in cateva zile (in le-ziunile
Intinse In cateva saptamani), culoarea sa devenind bruna,
verzuie si apoi galbena.
ECHIMOZA HENNEQUIN / ecchymose de Hennequin /
Hennequin's ecchymosis. [fiiles Hennequin, cfururg ortoped,
'Pan.',, 1S36-1910.[ In fracturile de extremitate superioara a
humerusului, apare o tumefactie a regiunii deltoidiene, Insotita de
o echimoza Intinsa pe fata interna a bratului pana spre cot si pe
fata antero-externa a toracelui si abdomenului, pana la creasta
iliaca.
ECHIMOZA KIRMISSON / ecchymose de Kirmisson /
Kirmisson's ecchymosis. [Edouard Francis Kirmisson, cliimrg fra.nc.e.z, profesor de, cfiirurgw infantiid fi chirurgie. ortopedica ia '.Paris, 1S4S-1927.] Dunga transversala de culoare
violet-cenusie pe fata anterioara a cotului, caracteristica frac-turii
supracondiliene. Sin.: semn Kirmisson.
ECHINISM, s. n. / equinisme, s. m. / equinism, horselikegait.
[Lat. eqiiinus = dt col, de. la equus = cai'i -ism.] Deformare
congenitala sau dobandita a piciorului, care se afla In hiperextensie maximala si aminteste copita unui cal.
ECHINOCIT, s. n. / echinocyte, s. m. / echinocyte, crenated
erythrocyte. [Lat. echinus, gr. ekhinos = arid; gr. kytos =
cduia.} Eritrocit care prezinta la suprafata sa o serie de spi-culi
(asemenea unor spini) distribuiti regulat. E. se observa Indeosebi
in vitro pe *frotiurile rau preparate si, mai rar, In unele stari
patologice: *uremie, deficit In piruvat kinaza, In unele hepatite
neonatale, In unele anemii cu deficit de potasiu eritro-citar si
dupa injectarea anumitor medicamente, Indeosebi ne-parina. E.
apar constant In sangele conservat, pe masura di-minuarii ATPului intraeritrodtar. V. si acantocit.

383

ECHINOCOC
ECHINOCOC, s. m. / echinocoque, s. m. / Echinococcus. \Lat.
echinus, gr. ekhinos = arid; gr. kokkos = 60060.} Forma larvara
a teniei apartinand genului 'Echinococcus.
ECHINOCOCCUS / Echinococcus / Echinococcus. \Lat. echinus, gr. ekhinos = arid, gr. kok-kos = 60060.] Gen de parazit
din familia Tenidae, clasa Cestode. Specii importante In patologie: 1) Echinococcus granulosus (Taenia echinococcus), 'in
forma adulta se dezvolta 'in intestin la caine, vulpe, sacal, pisica
etc., iar sub forma de larva (chist hidatic sau hidatida), la om,
bovine, oaie etc. 2) E. alveolaris (. multiloculans) determina
*echinococoza alveolara (multiloculara).
ECHINOCOCOZA, s. f. / echinococcose, s. f. / echinococciasis, echinococcosis. [Lot. echinus, gr. ekhinos = aridi
kokkos = 60060.; -ozd.] Boala parazitara determinata de dezvoltarea in organismul uman a larvei *echinococului Taenia
echinococcus, sub forma de "chist hidatic sau hidatida. Infestarea se produce prin ingerarea oualor (embrioforilor) raspan-diti
In natura Indeosebi la caini, gazde ale formei adulte a parazitului.
Gravitatea bolii depinde de fenomenele toxice generate de
localizarea chistului hidatic (eel mai frecvent 'in ficat si plamani).
Tipuri de e.: 1) E. alveolara (e. multiloculara, hida-tidoza
alveolara) determinata de dezvoltarea, Indeosebi m fica-tul
omului, a larvei parazitului Echinococcus multilocularis, care, In
forma adulta, se Intalneste doar la unele spedi de vulpi, de unde
raritatea bolii. Dezvoltata In ficat, prin infiltrare trep-tata, larva
formeaza o masa compacta, alcatuita din numeroase cavitati
inegale, cu aspect alveolar, multilocular. 2) E. cerebra-la, grava,
dar rara, prin dezvoltarea larvelor de Taenia echinococcus sub
forma de *chist hidatic. 3) E. hepatica, frecventa, prin dezvoltarea
chistului hidatic la nivelul ficatului, care da organului un aspect
tumoral. 4) E. pulmonara, relativ frecventa, prin dezvoltarea
chistului hidatic la nivelul plamanilor. 5) E. secundara, complicatie
grava a e., provocata de ruperea acci-dentala (spontana sau In
timpul actului operator) a unui chist hidatic primitiv. Consecutiv
rupturii, sunt eliberati 'scolecsi, care pot genera noi chisturi
hidatice. Sin.: boala hidatica, hidati-doza.
ECHIVALENT, adj., s. m. / equivalent, adj., s. m. / equivalent.
\Lat. aequus = egat; valens, -ntis = tare., figures, de [a valere =
a area forfd, a fi tare.} 1) Care are aceeasi va-loare, acelasi efect,
aceeasi semnificatie sau acelasi sens cu altceva. 2) Un simptom
care apare In locul altuia, obisnuit In boala respective. 3) . cbimic
reprezinta cantitatea dintr-un radical sau dintr-un corp compus
care se combina sau se substituie unui atom de hidrogen. Pentru
elemente, e. c. este dat de raportui dintre masa atomica
respective si valenta. Pentru un corp compus, acesta este dat de
raportui dintre masa moleculara si numarul de echivalenti ai
elementului sau ai radi-calului care ia parte la reactie. 4) E.
electrochimic reprezinta cantitatea de substanta depusa sau
degajata la electrozi In pro-cesul de electroliza, de unitatea de
sarcina electrica. 5) .-gram reprezinta masa atomica a unui
element, divizata cu valenta acestuia si exprimata In grame. Ex.:
pentru Na^, ion mono-valent, e.-g. este egal cu masa atomica
exprimata In grame, pe cand pentru Ca^, ion bivalent, e.-g. rezulta
din diviziunea cu doi a masei atomice. Concentratiile In e.-g. ale
ionilor se exprima, de obicei, In miliechivalenti. Simbol: mEq.
ECHIVALENTA, s. f. / equivalence, s. f. / equivalence. [Lot.
aequus = egal; valeatia = fort-a., putere, de. la valere = a area
fortd, a. fi tare.} 1) Manifestare patologica survenind In intervalul
dintre *accesele anumitor boli cu caracter paroxistic. E. este
considerata ca o expresie diferita a aceleiasi boli, ade-sea sub
forma de criza paroxistica mai putin violenta decat cea a bolii
principale. Ex.: febra de fan, traheitele si bronsitele spasmodice
sunt considerate ca e. ale astmului. 2) E. epilep-

384

ECOCARDIOGRAFIE
tica - termen ce desemneaza manifestari paroxistice de aspect
diferit celui al crizei mari de *epilepsie generalizata convulsiva,
alternand uneori cu aceasta. Ex.: *miocloniile, crizele akine-tice,
*absentele etc. Crizele care nu sunt Insotite de alterari ale
traseului *electroencefalografic tipice epilepsiei nu sunt considerate e. epileptice.
ECHOGRAFIE. Var. pentru ecografie (v.).
ECHOVIRUS, s. n. / echovirus, s. m. / echovirus. [Mrev. eng[:
Enteric Ciftopathogemc Human Orphan = (virus) enteric
dtopatogenic uman orfan; [.at virus = venin, otrava.} Specie de
virus care apartine genului *Enterovirus, familiei "Picornavi-ridae.
Izolat din intestin, au fost descrise peste 30 de seroti-puri diferite,
iar initial virusul a fost considerat nepatogen la om (de unde
denumirea orphan). Ulterior a fost recunoscut res-ponsabil de
manifestari patologice variate: meningite acute lim-focitare
(aseptice), encefalite, exanteme febrile, infectii ale cai-lor
respiratorii superioare, diarei sezoniere etc. Var.: ECHOvi-rus.
Sin.: virus ECHO.
ECHOVIRUS. Var. pentru echovirus (v.).
ECLAMPSIE, s. f. / eclampsie, s. f. / eclampsia. \Qr. ekiamp-sis
= [umina straiudtoare, iJfplozie,, rfe la ekiampein = a stra.-[ud cu
putere, a eyihd'a.] Fenomene convulsive sau *coma, In afara
unei patologii cerebrale sau de alta natura, aparute pe fondul
unor manifestari caracteristice *preedampsiei. E. sur-vine In
ultimele luni de sarcina, In timpul travaliului sau In pri-mele zile
de post-partum, In cursul unor sindroame vasculore-nale
(proteinurie, edeme, hipertensiune arteriala) si evolueaza
spontan prin crize repetate spre coma. Criza eclamptica are
patru perioade: invazie (8-10 secunde), contractii tonice (20-30
de secunde), contractii clonice (40-60 de secunde), coma
superficiala (cateva minute) sau profunda (10-20 de minute pana
la ore).
ECLIPSA CEREBRALA / eclipse cerebrale / brain eclipse. [Lot.
eclipsis = edipsa, din gr. ekieipsis = or6ita soare.iul, cerebrum
= cre-ier.} Paralizie brusca si trecatoare, pasagera, de cauza
variabila, datorata Indeosebi unui spasm arterial local sau unei
hipotensiuni de durata scurta.
ECLIPSA VIZUALA / eclipse visuelle / blindness eclipse. [Lot.
eclipsis = eciipsa., din gr. ekieipsis = or6ita. soarduVi visualis,
de [a videre = a vedea.] Acces de cecitate bilate-rala cu caracter
paroxistic si cu durata variabila, de la cateva secunde la cateva
ore.
ECMNEZIE, s. f. / ecmnesie, s. f. / ecmnesia. [Qr. ek = in afara;
mneme = memorie, de. la mncisthai = a-fi aminti.] Tulburare a
*memoriei, exprimata prin trairea unor evenimente trecute, cu
senzatia ca se Intampla In prezent. Sin.: amnezie antero-grada.
V. si amnezie.
ECOCARDIOGRAFIE, s. f. / echocardiographie, s. f. / echocardiography. [Cjr. ekho = ecou, sune-t repetat; kardia = inimd;
graphein = a scrie.} Explorarea cordului cu ajutorul
ultrasunetelor. E. permite studiul peretilor ventriculari, septului,
valvulelor, cavitatilor, dimensiunilor si miscarilor acestora, a
hemo-dinamicii cardiace. Pot fi puse In evidenta malformatii,
tumori, vegetatii si cheaguri intracavitare sau epansamente
pericardice. Cele mai utilizate sunt e. de tip TM si e.
bidimensionala (v. ecografie). In afara e. transtoracice, care este
procedeui cu-rent, se disting: 1) E. transesofagiana, care permite
o inves-tigare mai precisa decat e. transtoracica a partii
posterioare a inimii (atrii, valvule). 2) . de contrast utilizeaza
ecourile ar-tificiale fugace provocate printr-o injectie lichidiana
intravenoasa rapida (ex.: solutie izotonica de glucoza, care, In
mod normal, ramane In cavitatile drepte). Este utila In cautarea
unui defect septal. 3) E. Doppler rezulta din combinarea e. cu un
examen Doppler. Se Inregistreaza simultan o ecocardiograma tip
TM sau bidimensionala (v. ecografie) si un traseu caracteristic
fluxu-

ECODIAGNOSTIC
lui sanguin intracardiac, Intr-un punct reperat gratie ecocardiogramei, de ex. la nivelul unui orificiu valvular. E. Doppler per-mite,
pe langa imaginea furnizata de e., obtinerea unor date
hemodinamice asupra functionarii inimii. E. bidimensionala cuplata cu Doppler codificat 'in culori ofera o cartografie In culori a
fluxului sanguin. 4) . de sfres reprezinta e. cuplata cu o proba de
efort sau cu administrarea de agenti farmacologid (dipiridamol,
dobutamida), 'in scopul punerii 'in evidenta a unei anomalii
segmentare a contractiei miocardului de origine ische-mica. V.
ecografie si Doppler pulsat.
ECODIAGNOSTIC, s. n. / echodiagnostic, s. m. / echodiagnosis. [Cfr. ekho = ecou, sune.t re.peta.ti dia =. pri.fi; gnostikos = care. cunoafte, de. [a gnonai = a cunoafte.} Utilizarea
*ecografiei ca metoda de diagnostic imagistic 'in diverse domenii ale practicii medicale. Desi rezolutia si specificitatea e. sunt
mediocre, metoda este intens utilizata (si din motive care tin de
costui relativ redus, ca si de caracterul absolut noninvaziv). In
prezent, exista tendinta elaborarii unor *algoritmi sau scheme
logice de diagnostic imagistic prin care se stabileste locul
diferitelor metode de investigatie imagistica si, implicit, al ecografiei In etapele de diagnostic ale unei afectiuni.
ECOENCEFALOGRAFIE, s. f. / echo-encephalographie, s. f. /
echoencephalography. [Qr. ekho = ecou, sune.t repetat;
enkephalos = crew, de, la en = in, kephale = cap; graphein = a
scrie.] Metoda de investigare a integritatii SNC In care a-gentui
fizic utilizat este reprezentat de ultrasunete. AparatuI uti-lizat se
numeste ecoencefalograf, iar traseui Inregistrat, ecoencefalograma.
ECOENDOSCOPIE, s. f. / echo-endoscopie, s. f. / echoendoscopy. [Gfr. ekho = ecou, sunet repetat; ondon = induntm;
skopia = e^aminare, de. [a skopein = a redea, a efyimina,}
Tehnica imagistica In care se asodaza investigarea ecografica cu
endoscopia. Prin e. superioara sau malta se investigheaza
tumorile esofagiene sau gastrice si, Indeosebi, afectiunile pancreasului si cele biliare cu diagnosticare difidla. In e. inferioara
sau y'oasa este investigata Indeosebi extensia tumorilor rectale si
afectarea ganglionilor adiacenti.
ECOGEN, adj. / echogene, adj. / echogenic. [Cfr. ekho = ecou,
sune.t re.pe.tati gennan = a produce..] Care produce ecou;
cu referire la proprietatea diferitelor tesuturi de a reflects "ultrasunetele.
ECOGRAF, s. n. / echographe, s. m. / echograph. [Qr. ekho =
ecou, sune.t repetat; graphein = a scne..}
ECOGRAFIE, s. f. / echographie, s. f. / echography, ultrasonography, ultrasound scan. [Cfr. ekho = ecou, sune.t
re.pe.tat;
graphein = a scrie.] 1) Explorarea unui organ sau a unei re-giuni
din organism cu ajutorul ultrasunetelor. In prindpiu, fas-ciculul de
ultrasunete este dirijat In zona de investigat prin impulsuri scurte,
succesive, iar ecourile provenite de la diferite structuri ale zonei
abordate sunt culese si proiectate pe ecra-nul unui *osciloscop
catodic. Sistemele de explorare cu ultrasunete (ecografe)
functioneaza In trei moduri de baza de re-prezentare (la
ecografele cele mai perfectionate fiind asimilate toate cele trei
moduri): a) In modul A (amplitude], deflexia ver-ticala observata
la osciloscop reprezinta amplitudinea ecoului, iar cea orizontala,
timpul. Ecourile se Inscriu cu linii a caror spatiere masoara
distantele care separa diverse structuri ale unui organ sau ale
mai multor organe. b) In modul TM (time-motion) sau M se
Inregistreaza variatiile In timp ale ecourilor punctuale provenind
de la una sau mai multe structuri mobile, ceea ce permite - pe
curbe a caror derulare este observata pe un ecran sau
Inregistrata pe hartie fotografica - studiul mis-carii acestor
structuri, sonda fiind imobila sau pivotand In jurul unui punct fix.
Deplasarea unghiulara a fasciculului de ultrasunete exploreaza
succesiv diversele zone ale organului exa-

ECOU
minat. c) In modul B (brighIness - luminozitate), dispozitivul de
afisare reconstituie In doua dimensiuni sectiunile din organism, pe
baza ecourilor rezultate din investigarea regiunii respective cu o
serie de fascicule ultrasonice. Punctele care dau ecouri sunt
marcate prin modularea intensitatii spotului osciloscopu-lui. Este
modul eel mai raspandit de reprezentare. In toate cele trei cazuri,
e. este uni- sau monodimensionala. E. bidimensionala (sau
eco2D, ecofomografie, tomografie cu ultrasunete) se practica cu o
sonda rectangulara cu elemente multiple (multi-scorn) sau cu o
sonda cu un singur element, care, pivotand, permite un baleiaj
angular sau sectorial (sectoscom). E. bidimensionala ofera o
imagine In sectiune, statica si dinamica, a organului explorat. Ea
permite studiul In spatiu cand sectiunile sunt repetate, urmand
mai multe planuri paralele longitudinale, apoi transversale.
Sectiunile pot fi studiate pe ecran, pe foto-grafii sau pe baza unor
inregistrari magnetice. E. poate fi, de asemenea, endocavitara,
daca sonda este plasata In tubul di-gestiv, vagin sau peritoneu
(ecoendoscopie,
ecolaparoscopie).
e.
endovasculara
(intraarteriala, intracoronariana) se afla Intr-un stadiu initial.
Procedeele ecografice se afla In continua perfec-tionare. V.
ecocardiografie, ecoencefalografie. 2) Tendinta mor-bida,
observata la unii bolnavi psihic, de a intercala In scris cuvinte
auzite Intamplator sau de a repeta In sens, de mai multe ori,
expresii sau cuvinte.
ECOGRAFIE DOPPLER / echographie Doppler / Doppler
echography. [Christian Johann Doppler, fizician fi matematician austri.ac, 1803-1R53.} Sin.: velodmetrie Doppler (v.).
ECOKINEZIE, s. f. / echokinesie, s. f. / echokinesis. [Cfr. ekho =
ecou, sunet repetat; kinesis = mifcare, de la kinein = a misca.]
Sin.: ecopraxie (v.).
ECOLALIE, s. f. / echolalie, s. f. / echolalia. \Qr. ekho = ecou,
sune.t re.pe.tat; lalia = vorfiire, de la lalein = a vorfli.} Impulsie
morbida manifesta la unii bolnavi psihic de a repeta ca un ecou
cuvintele pe care Ie aud.
ECOLOGIE, s. f. / ecologie, s. f. / (o)ecology. [Qr. oikos =
c.asa.1 logos = stimta.] Stiinta care se ocupa cu studiul interactiunii dintre organisme si mediul lor de viata. E. umana studiaza raporturile populatie-productie-poluare.
ECOMIMIE, s. f. / echomimie, s. f. / echomimia. {Qr. ekho =
ec.ou, sunet repetat; mimia = imitare, ae. (a mimeisthai = a
imita,] Simptom al unor boli psihice care consta In repeta-rea
automata a gesturilor pe care Ie fac persoanele din antu-rajul
bolnavului.
ECONDROM, s. n. / ecchondrome, s. m. / ecchondroma. YQT.
ek = in afard; khondros = cartu.aj ; -oma.] *Condrom care se
dezvolta excentric pe un os, spre deosebire de *en-condrom.
ECOPRAXIE, s. f. / echopraxie, s. f. / echopraxia. [Cfr. ekho =
ecou, sune.t repetat; praxis = acfiune, prac.ticd, de Ca prat-tein
= a CKf-iona,} Imitarea de catre bolnav a gesturilor, atitu-dinilor si
miscarilor persoanelor din jur. Sin.: ecokinezie.
ECOSISTEM, s. n. / ecosysteme, s. m. / (o)ecosystem. [Qr.
oikos = casa, systema, -iitoH = ansamblu, d.t la syn = impreuna.i istemai = a Oftz.a,\ Unitate fundamentala In 'ecologie,
constituita din ansamblul format de biotop (mediul geografic In
care traieste un grup de plante si animale In conditii omogene) si
biocenoza (asoderea biologica de plante si animale care se afla
Intr-un echilibru dinamic dependent de mediu), In care se
stabilesc relatii stranse atat Intre organisme, cat si Intre aces-tea
si elementele nevii dintr-o arie geografica definita.
ECOTOMOGRAFIE, s. f. / echotomographie, s. f. / ultrasonography. \(jr. ekho = ecou, sunet re-petat; tome = tdie-re.,
su.tiune.i de. [a temnein = a tala; graphein = a sent..} V. ecografie.
ECOU, s. n. / echo, s. m. / echo. [C^r. ekho = ecou, sunet
repetat.} Fenomen determinat de reflexia undelor sonore sau
385

ECOUALGANDIRII
ultrasonore la nivelul unei suprafete. Undele reflectate sunt mai
reduse ca intensitate si perceptibile, fie auditiv (undele so-nore),
fie prin inregistrare (ultrasunete).
ECOU AL GANDIRII / echo de la pensee / thought echoing,
thought hearing. Fenomen halucinatoriu tradus prin convingerea subiectului afectat ca gandirea sa este repetata si
comentata de catre observatori invizibili. V. automatism mental,
haludnatie, delir.
ECRAN, s. n. / ecran, s. m. / screen. [Jr. ecran, din oCande.-zd
scherm = paravan.} 1) Perete alcatuit dintr-un material adecvat,
In scopul protejarii Tmpotriva unor factori fizici (radiatii, zgomot,
caldura). 2) Suprafata plana, mata, alba sau argintie pe care se
formeaza sau se proiecteaza imaginile unor cor-puri.
ECRIN, adj. / eccrine, adj. / eccrine. [Qr. ck = in afara.;
krinein = a. separa de..} Despre o glanda al carei canal se
deschide direct la suprafata pielii. Ex.: *glandele sudoripare.
ECSTASY / ecstasy / ecstasy. [Qr. ekstasis = acfiunea de. a. iesi
in afara de. sine.} Drog (3,4-metilen-dioximetamfetamina) care
antreneaza o scadere a *serotoninei cerebrale, de unde,
probabil, actiunea sa dezinhibitoare. Este utilizat ilegal ca euforizant, stimulant cerebral si sexual. Expune la accidente cardiace si neurologice.
ECTAZIE, s. f. / ectasie, s. f. / ectasia. [Qr. ektasis = d.iia-tatie.}
Dilatatia unui vas, a unui conduct sau a unui organ ca-vitar.
ECTAZIE CANALICULARA PRECALICEALA / ectasie canaliculaire precaliciclle / medullary sponge kidney. Sin.: boala
Cacchi-Ricci (v.).
ECTIMA, s. f. / ecthyma, s. m. / ecthyma. [Qr. ekthyma =
papula., pustula, de. ia ektos == in afard, thyeia = a e.rvpe..}
Variolate rara de *impetigo In care apar pustule aglomerate cu
evolutie rapida catre ulceratii ce afecteaza dermul In
pro-.funzime. Uneori apar si leziuni cangrenoase extinse.
Vindeca-rea se produce lent si cu cicatrice. E. poate aparea
indeo-sebi la nivelul gambelor m cazul bolnavilor cu stare
generala precara.
ECTOBLAST, s. n. / ectoblaste, s. m. / ectoblast. [Qr. ektos =
m, afara; blastos = ge.nne.n.} Foita superficiala a embrionuJui.tridermic al vertebratelor. E. cuprinde: neuroectoblastui (din
care deriva sisten-iul nervos si organele de simt), epiblastui (formator al epidermului glandelor anexe si fanerelor) si lofoblas-tul
(v. creasta neurala).
ECTOCARDIE, s. f. / ectocardie, s. f. / ectocardia, ectopia
cordis. [Qr. ektos = in afara; kardia = immd.} Anomalie de
pozitie a i.iimii din cauza unui defect al peretelui cervicotoracic
sau toraco-abdominal, asodata frecvent cu malformatii ale vaselor mari si ale cordului Insusi.
ECTODERM, s. n. / ectoderme, s. m. / ectoderm. [Qr. ektos =
in afard; dermu, -atos = pie[e.} Sin.: ectoblast (v.).
ECTODERMOZA EROZIVA PLUR10RIFICIALA / ectodermose
erosive pluriorificielle / ectodermosis erosiva pfuriorificialis. Sin.: sindrom Stevens-Johnson (v.).
ECTOENZIMA, s. f. / ectoenzyme, s. m. / ectoenzyme. [Qr.
ektos = in afara., on = in, zyme = fe.nne.nt, <frojdie..\ Enzima
localizata la suprafata celulelor de mamifere. E. sunt *proteaze
sau *nucleaze legate de membrane prin intermediul unor *fosfolipide cuprinse 'in stratui lipidic extern al membranelor, fiind
solubilizate in mediul extracelular.
ECTOMORP, adj. / ectomorphe, adj. / ectomorph. [Gfr. ektos =
in afara; morphe = forma.} Despre un subiect al carui corp este
alcatuit predominant din (esuturi originare din *ectoblast. In
consednta, subiectui e. este zvelt, cu muschi subtiri, cu membrele relativ lungi, creierul si sistemul nervos central Tmpreuna
cu pielea tinzand sa domine economia corpului. In tipologia lul
386

ECTROPION
W. H. Sheldon, acest tip morfologic corespunde unui subiect ce
manifesta ca trasatura de comportament *cerebrotonia. V. si
ectomorf, mezomorf, somatotip, somatotonie, viscerotonie.
ECTOPARAZIT, s. m. / ectoparasite, s. m. / ectoparasite. [Qr.
ektos = in afara; [at. p<irasHus, gr. parasites = mvsafir netfiemat [a masa, de. ta gr. para = wngd, sitos = mdncare.} Parazit
ce traieste pe suprafata corpului sau chiar in cavitatile lui
deschise. Ex.: puricele, plosnita, agentui scabiei, diverse
ciuperci.
ECTOPIA LENTIS / ectopia lentis / ectopia lentis. Sin.: ecto-pie
cristaliniana (v.).
ECTOPIC, adj. / ectopique, adj. / ectopic. [Qr. ektopos = in
afara (ocului normal, de. ta ektos = in afara, lopos = foe,] 1)
Care a suferit o *ectopie. 2) Despre o excitatie cu o alta origine
decat In *nodul Keith si Flack.
ECTOPIE, s. f. / ectopie, s. f. / ectopia. [Qr. ektopos = in afara
tocutui normai, de. ia ektos = in afard, topos = toe.} Termen
utilizat pentru a desemna orice pozitie anormala a unei structuri
anatomice, indiferent de etiologie. V. si ptoza. V. in continuare.
ECTOPIE CRISTALINIANA / ectopie cristalinienne / lens
ectopy, ectopia lentis. Anomalie de pozitie a 'cristalinului, fara
mptura legaturilor anatomice. Sin.: ectopia lentis. V. si sindrom
Marfan.
ECTOPIE DENTARA / ectopie dentaire / dental ectopia. Anomalie de pozitie in care un dinte este anormal departat de arcada
dentara.
ECTOPIE PUPILARA / ectopie pupillaire / ectopia pupillae.
Modificarea pozitiei *pupilei, care in mod normal este centrala,
rotunda si mobila. Poate fi congenitala sau secundara unor
afectiuni inflamatorii, a unor traumatisme si tumori ale "irisu-lui
sau ale *corpului ciliar. Sin.: corectopie.
ECTOPIE RENALA / ectopie renale / renal ectopy, ectopia
renis. Situare anormala a rinichiului, de obicei ca urmare a opririi
ascensiunii renale in timpul migrarii sale embrionare.
ECTOPIE TESTICULARA / ectopie testiculaire / ectopie testis.
Cale anormala urmata de testicul in timpul coborarii sale, determinand o e. t. in sensul literal al termenului; e. retrovezi-cala,
crurala, intraperitoneala, prepubiana, testiculara transversa.
Totusi, prin uzaj, termenul de e. t, este considerat sin. cu
criptorhidie (v.).
ECTOTRIX, adj. / ectothrix, adj. / ectothrix. [Qr. ektos = tft afard;
thrix, trikhos = par.} Despre o ciuperca *dermatofita ai carei
spori se localizeaza pe teaca externa a firelor de par.
ECTRODACTILIE, s. f. / ectrodactylie, s. f. / ectrodactyly. [Qr.
ektrosis = avorti duktylos = dege-t.} Absenta congenitala a
unuia sau a mai multor degete, afectand o mana sau am-bele
maini.
ECTRODERMIE, s. f. / ectrodermie, s. f. / ectroderma. [Qr.
ektrosis = avort; derma, -alos = pieCe.} Agenezie congenitala a
dermului, a carei manifestare obisnuita este o *aplazie cutanata.
ECTROGENIE, s. f. / ectrogenie, s. f. / ectrogenia, octocephalia. [Qr. ektrosis =- avort'i genos = ne-am, urmas, {ftnerafie., sau gennan = a produce..} Monstruozitate determinata
de lipsa de dezvoltare a mugurilor mandibulari. Se manifesta prin
absenta gurii si reunirea urechilor la acest nivel. V. si sindrom
Robin Pierre.
ECTROMELIE, s. f. / ectromelie, s. f. / ectromelia. [Qr. ektrosis
= avert; melos = e.^.trtmitate, mem6ru.} Defect de dezvoltare
totala sau partiala a unuia sau a mai multor membre sau
segmente de membre, din cauza *ageneziei scheletice. V. si
amelie, focomelie, hemimelie.
ECTROPION, s. n. / ectropion, s. m. / ectropion. [Qr. ektro-pion,
de (a ek = in afwQ., trope = intoarcere fi trepein a

ECTROMON UTERIN
intoarce..] Eversia (Indoirea catre exterior) a marginii unei parti
anatomice. Termenul se refera cel mai frecvent la eversia unei
pleoape, cu expunerea conjunctivei palpebrale. Se descriu printre alte forme: 1) E. atonic, flacid sau paralitic, generat de paralizia sau atonia orbicularului pleoapei; 2) E. cicatricial, eversia
pleoapei dupa arsuri, laceratii sau infectii cutanate; 3) E. spastic,
generat de spasmul orbicularului pleoapei. Ant.: entropion.
ECTROPION UTERIN / ectropion uterin / uterine ectropion.
Debordarea mucoasei colului uterin spre exterior.
ECTROPODIE, s. f. / ectropodie, s. f. / apodia. [Cfr. ektro-sis =
ai'orti pous, podos = picior.] Absenta congenitala a unuia sau a
ambelor pidoare.
ECTROURIE, s. f. / ectrourie, s. f. / ectrouria. \(yr. ektrosis =
amrt; oiiron = urina.] Complex de malformatii determinat de
absenta polului caudal al embrionului, rezultand disparitia sau
malformarea sacrumului, rectului, anusului (imperforatie anala) si
a organelor genitale si urinare. V. si sindrom Potter.
ECUATOR, s. n. / equateur, s. m. / equator. [Lot. aeqva-tor, de.
la aequus = egai.} Linia imaginara care inconjoara, echidistant
de poli, o formatiune mai mult sau mai putin sferica:
1) E. anatomic al dintelui, linia ecuatoriala anatomica. 2) .
celulei, marginea planului la nivelul caruia are loc diviziunea
celulara.
ECUATIA
HENDERSON-HASSELBALCH
/
equation
Henderson-Hasselbalch / Henderson-Hasselbalch equation.
\Lot. aequatio, -onis = egalitate, dt la aequus = egaf;
Lawrence J. Henderson, fmcfmmst american, 1S79-1942; Karl
Hasselhalc.h, me-dir si biochimist danez, 1S74-1962.} Formula
care exprima mecanismul tampon de mentinere a echilibrului
acidobazic la nivelul serului sanguin, pe care Tl realizeaza
raportui dintre bi-carbonati si acidul carbonic continuti sub forma
libera In serul sanguin: pH ^ pK - log(ooncentratia
bicarbonatilor/concentratia addului carbonic). Valoarea pK =
log(1/K) este constanta (6,18 pentru plasma sanguina), ceea ce
probeaza ca orice modificare a raportului baza/add duce la
modificarea ph-ului sanguin. V. pH si pK.
ECZEMATIDA, s. f. / eczematide, s. f. / eczematid. [Qr. ekzema = eruptie cutanata, din ek = in afard, xeiein = a fier6e;
-idu.\ Afectiune cutanata asemanatoare cu *eczema, aparand in
aceleasi conditii, dar deosebindu-se prin absenta veziculelor.
Dupa aspectui si sediul leziunilor se deosebesc mai multe forme:
e. circinata, intermamara, la subiecti seboreid, e. foliculara, cu
leziuni centrate la nivelul firelor de par, e. pitiriaziforma, e. psoriaziforma. V. si parakeratoza.
ECZEMATIFORM, adj. / eczematiforme, adj. / eczematoid.
[CfT. ekzemci = trupfie. cutanata., aw ek = in afard, zeiein = a
fu-rbe'i Cat. forma = forma,] Despre o afectiune cutanata cu
aspect macroscopic asemanator unei eczeme. Ex.: dermatita e.
ECZEMATIZARE, s. f. / eczematisation, s. f. / eczematiza-tion.
[Cfr. ekzema = eruptie. cutanata., din ek = in afard, zeicin = d
fier6e.} Complicatie frecventa a unei eruptii cutanate, aparuta
Indeosebi din cauza unui tratament local iritant. Se manifesta
sub forma unor placarde veziculoeritematoase, care pot masca
leziunea initiala. Apare si In evolutia unor der-matoze ('prurigo,
*ihtioza etc.).
ECZEMA, s. f. / eczema, s. m. / eczema. {Cjr. ekzema = eruptii
cutanata, din ek = w afard, zeiein = a fierfie.} Afectiune cutanata
foarte frecvenia, caracterizata prin leziuni eritemato-veziculare
pruriginoase, frecvent impreds delimitate. Acestor leziuni Ie
corespund histologic focare de spongioza epidermica. 'In
majoritatea cazurilor, patogenia implica un mecanism aler-gic in
care intervin In mod complex imunitatea celulara de tip Intarziat
si imunitatea umorala. 1) E. acuta - forma de debut frecventa,
caracterizata prin leziuni veziculoase si pruriginoase,

EDEM
adesea Intinse, pe fond de edem si de eritem, localizate In zona
de contact cu alergenul. 2) E. atopica sau constitutionals
- apare la varste foarte tinere (dupa varsta de trei luni), do-mina
la nivelul fetei a pliurilor cutanate, se asodaza frecvent cu astmul
bronsic si implica probabil o predispozitie familiala. Sin.: dermatita
atopica. 3) . de contact - este cea mai frecventa si se
caracterizeaza prin aparitia In regiunile expuse contactului cu
alergeni, prin repetarea la fiecare manipulare a unui anumit
alergen si prin pozitivitatea unor epidermoteste. Principalele
varietati sunt: e. professoriate (Indeosebi la nivelul mainilor), e. la o
serie de produse menajere sau cosmetice si e. medicamentoase,
determinate Indeosebi de topice locale aler-gizante (sulfamide,
penidlina, anestezice locale). 4) . cronica
- placarde pruriginoase rau delimitate, cu serozitate In pe-rioadele
de acutizare. 5) E. impetiginizata, e. modificata prin suprainfectie
microbiana. 6) . marginata Hebra (v.). 7) . micotica, In care se
detecteaza prezenta de Candida In leziuni sau sunt pozitive
intradermoreactii micozice specifice, iar leziunile regreseaza dupa
un tratament antimicotic. 8) E. microbiana, caracterizata prin
prezenta confirmata a unui germen microbian si regresia leziunilor
dupa tratamentui focarului infec-tios responsabil. 9) .
papuloveziculoasa, forma extrem de pru-riginoasa, caracterizata
prin aparitia de papule la varful carora apar vezicule si prin
extensie rapida. Se aseamana cu *prurigo. 10) E. seboreica (v.).
11) & vaccinala acuta (v.).
ECZEMA MARGINATA HEBRA / eczema margine de Hebra /
Hebra's disease. [Ferdinand van Hebra. dermatotog aas-triac,
Viina, 1S16-1SSO.} Sin.: boala Hebra, 1 (v.).
ECZEMA SEBOREICA / eczema seborrheique / seborrh(o)eic
eczema. Afectiune cutanata asemanatoare e. tipice, de care se
deosebeste prin absenta veziculelor. Se caracterizeaza prin
prezenta unor leziuni maculoeritematoase, bine circumscrise, localizate In zonele bogate In glande sebacee (pielea capului, fata,
trunchi si membrele inferioare), uneori acoperite de scuame. Se
disting mai multe forme: e. foliculara, e. pitiriaziforma, e. psoriazifonna, e. steatoida. Sin.: boala Unna, dermatita (dermita)
seboreica.
ECZEMA VACCINALA ACUTA / eczema vaccinatoire / eczema
vaccinatum. Sin.: boala Kaposi-Juliusberg (v.).
EDEM, s. n. / oedeme, s. m. / (o)edema. [<5'r. oidema, -atos =
umfldtura, de la oidein = a criftc in volum.} Infiltratie cu lichid seros
a tesuturilor, Indeosebi a pielii, cu acumulare de lichid In tesutui
conjunctiv subcutanat. Pielea edematiata este lucioasa si mai
transparenta, datorita infiltratiei este intinsa, cu-tele se sterg, iar
contururile osoase dispar. Din cauza edema-tierii, pielea Tsi pierde
elasticitatea, iar prin apasare ramane un timp urma degetului
(*semnul godeului). E. poate afecta un organ Intreg: *e. pulmonar,
*e. cerebral, iar forma sa genera-lizata se numeste *anasarca. In
esenta, e. reprezinta conse-dnta alterarii echilibrului schimbului
permanent de lichide Intre plasma si spatiul extracelular, fie ca
urmare a cresterii pre-siunii hidrostatice, fie prin scaderea
*presiunii' coloidosmotice (sau coloidoncotice). Se mai adauga ca
factori determinanti:
cresterea concentratiei electrolitilor, In special a sodiului, cres-terea
permeabilitatii peretilor capilarelor sau dilatarea acestora (care are
ca efect cresterea suprafetei de scnimb), drenajul limfatic
insuficient, afectarea unor mecanisme hormonale de mentinere a
echilibrului hidroelectrolitic. Tipuri de e.: 1) . acut angioneurotic, e.
Quincke (v.). 2) E. cardiac, sarac In proteine si bogat In sare, apare
In insuficienta cardiaca decompensata cu staza, de obicei dreapta
sau globala. 3) E. casectic, obser-vat In bolile consumptive
(cancer, tuberculoza) sau In inanitie. Apare din cauza perturbarilor
metabolice, Indeosebi a hipopro-teinemiei. 4) . celulitic al
membrelor inferioare, la nivelul re-giunii supramaleolare si a fetei
superioare a piciorului. Apare
387

EDEM ACUT ANGIONEUROT1C

la artritid, In traumatisme sau In suprasolicitare musculara. 5) E.
cerebral (v.). 6) E. prin denutritie (v.). 7) . electrogen, in
electrocutare, din cauza alterarilor vasculare. 8) E. cte foame,
*e. prin denutritie. 9) E. glotic, denumire incorecta a e. larin-gian,
v. e. Quincke. 10) E. inflamator, bogat In proteine si con-secutiv
unei inflamatii locale. 11) E. nefritic, 'in nefritele acute, cu
patogenie complexa, bogat In proteine. "' )) E. nefrotic, In
sindromul nefrotic, sarac 'in proteine. 13) E. neurotrofic, imhi-bitie
tisulara cauzata de leziuni neurologice. 14) E. papilar, al
*papilei optice, semn al stazei In *hipertensiunea intracraniana.
15) E. in pelerina, al toracelui, extremitatile superioare si capu-lui,
In compresiunea asupra venei cave superioare. 16) E. posttraumatic, prin tulburari vasculare si trofice posttraumatice. 17) E.
premenstrual, apare Indeosebi la femeile hiperfoliculinice sau cu
dizarmonie hipofizoovariana. 18) E. pulmonar acut (v.). 19) E.
Quincke (v.). 20) E. reumatismal, consecinta a proceselor de
*algodistrofie.
EDEM ACUT ANGIONEUROT1C / oedeme aigu angioneuropathique / Quincke's (o)edema. Sin.: edem Quincke (v.).
EDEM PRIN CARENTA / oedeme par carence / nutritional
(o)edema. Sin.: edem prin denutritie. (v.).
EDEM CEREBRAL / oedeme cerebral / cerebral (o)edema.
Tumefierea prin imbibitie a substantei cerebrale, cu instalarea
unui sindrom de *hipertensiune intracraniana. Se disting doua
tipuri de e. c.: 1) E. c. vasogen sau vasogenic, declansat de o
"ruptura" a *barierei hematoencefalice si caracterizat prin prezenta abundenta a proteinelor si o crestere a spatiului extracelular, predominanta In substanta alba. 2) E. c. citotoxic, consecinta a perturbarii metabolismului celular neuronal, caracterizat
printr-o cantitate redusa de proteine, turgescenta celulara si
afectand Indeosebi substanta cenusie.
EDEM PRIN DENUTRITIE / oedeme par denutrition / nutritional (o)edema. E. generalizat, cu sau fara *epansamente la
nivelul seroaselor, observat Indeosebi la persoanele cu alimentatie foarte saraca si dezechilibrata (reducerea carnii si a grasimilor) sau supuse la efort tizic intens, ori expuse timp Indelungat la frig. Se Insoteste de poliurie, scadere In greutate,
anemie, *hidremie pronuntata, hipoproteinemie. Sin.: edem prin
carenta, edem de foame.
EDEM DE FOAME / oedeme par famine / nutritional (o)edema.
Sin.: edem prin denutritie. (v.).
EDEM PULMONAR ACUT / oedeme pulmonaire aigu / acute
pulmonary (o)edema. Acumulare brusca de fluid la nivelul alveolelor pulmonare si al septurilor alveolare ca urmare a cres-terii
presiunii hidrostatice la nivelul capilarelor pulmonare sau a
cresterii permeabilitatii capilare. Se traduce prin *dispnee grava si
'expectoratie spumoasa de culoare roz-deschis. Se disting:
1) E. p. a. cardiogenic, de cauza hemodinamica, cardiaca: insuficienta inimii stangi, care antreneaza o crestere a presiunii
capilare pulmonare. 2) E. p. a. lezional, general de o alterare a
membranei alveolocapilare In cursul unor pneumopatii diverse:
infectioase, toxice etc. Dupa modul de evolutie, e. p. poate fi acut,
subacut si cronic. In e. p. subacut si cronic se mentin sirnptomele
mentionate mai sus pentru e. p. a., dar atenuate In mod evident.
EDEM QUINCKE / oedeme de Quincke / Quincke's (o)edema.
[Heinrich [rcnaeiis Quincke, medic german, profesor de. medicma intema (succesiv) Ca 'Berna, IQel fi frankjurt pe Oder,
1842-1922.] Boala caracterizata prin aparitia brusca de infiltrate
edematoase ferme, bine delimitate si proeminente, pruri-ginoase,
localizate la nivelul fetei, mucoaselor si organelor ge-nitale.
Considerat o forma de 'urticarie (deci de natura aler-gica), e. Q.
evolueaza In pusee, uneori febrile, localizarea la-ringiana fiind
extrem de periculoasa, uneori fatala, daca nu se intervine. De
mentionat o forma ereditara a e. Q., transmisa
388

EFECT AL HALATULUI ALB

autozomal dominant, In care manifestarile laringiene si abdominale sunt mai frecvente, de unde gravitates deosebita. Aceasta
forma nu este de natura alergica, ci reprezinta consecinta activarii permanente a primei fractiuni a *complementului, din cauza
absentei ereditare a enzimei inhibitoare a fractiunii respective.
Sin.: boala Bannister, boala Milton, boala Quincke, edem acut
angioneurotic.
EDEMATOS, adj. / oedemateux, -euse, adj. / (o)edematous.
[Qr. oidein = a crefte in voium.} 1) Care este afectat de *edem.
Var.: edematiat. 2) Care este de aceeasi natura cu edemul.
EDEMATIAT. Var. pentru edematos (v.).
EDENTAT, adj., s. m. sau f. / edente, -e, adj., s. m. ou f. /
edentate, edentulous. \Lat. edentulus, de la e = fdrd;
dens, -ntis = dinte.} 1) Care este lipsit de dinti. 2) Persoana care
a pierdut partial sau total dintii.
EDENTATIE, s. f. / edentation, s. f. / edentia, [Lat. edentare = a
iasa ford din^i pe cmeva, de. [a e = faril; dens, -ntis = dinte..] 1)
Starea unei persoane *edentate. 2) Lipsa unuia sau multor dinti
de pe arcadele dentare, prin extractie sau prin cadere spontana
(de diverse cauze). E. poate fi totala sau parti ala.
EDETAT DISODIC / edetate disodique / diso-dium edetate.
Medicament *chelator al calciului plasmatic, ca si al plumbu-lui si
zincului.
EDULCORANT, s. n. / 6dulcorant, s. m. / edulcorant. [Lat.
edulcornre = a wdutci, de ia dulcis = duice..} Adjuvant
medicamentos, folosit In scopul Indulcirii sau/si a atenuarii gustului neplacut determinat de principiul activ.
EFAPSA, s. f. / ephapse, s. f. / ephapse. [Gfr. ephapsis =
contact.} Contact anormal si lateral Intre doi axoni, care per-mite
transmiterea impulsului nervos printr-un mecanism pur fizic, fara
participarea mediatorilor chimid.
EFECT, s. n. / effet, s. m. / effect. \Lat. effectus = re-adzwe,
rezuhat, de [afacerc = a face..] Fenomen care rezulta In mod
necesar dintr-o anumita cauza, ca un rezultat, o consecinta a
acesteia. V. In continuare.
EFECT ADITIV / effet additif / additive effect. E. combinat a doi
sau mai multi agenti, m general egal cu suma efectelor partiale.
EFECT BOHR / effet Bohr / Bohr effect. [Niels Henrik Bohr,
fizician danez, 1SS5-1962.] Consta In eliberarea H' In timpul
reactiei de oxigenare a hemoglobinei. Poate fi definit si ca o
schimbare a afinitatii *hemoglobinei pentru 0; In timpul varia-tiilor
de pH ale mediului.
EFECT CARTER / effet de Carter / Carter's effect. Regula a
transmiterii poligenice, ce asociaza un rise mult crescut la rudele
de acelasi sex cu pacientui care prezinta o malformatie cardiaca
congenitala.
EFECT DOPPLER-FIZEAU / effet Doppler-Fizeau / DopplerFizeau effect. [Christian Johann Doppler, fiz.icwn fi matematician austriac, 1S03-1SS3; Armand Hippolyte Louis Fizeaa,
fizician francez, 'Paris, 1819-1 S96.\ Se aplica in studiul circulatiei arteriale si venoase cu ajutorul ultrasunetelor si consta In
urmatoarele: daca se dirijeaza un fascicul de ultrasunete de o
frecventa data asupra unui corp In miscare, acest fascicul va fi
reflectat cu o frecventa diferita de cea initiala, iar diferenta dintre
cele doua frecvente este direct proportionala cu viteza corpului
studiat. V. si velocimetrie Doppler.
EFECT ELECTROVISCOS / effet electrovisqueux / electroviscous effet. Scaderea viscozitatii unei solutii de '"macro-,,,
molecule prin adaugarea de electroliti.
I
EFECT AL HALATULUI ALB / effet blouse blanche / white coat
effect. Denumire familiars a cauzei variatiilor tensiunii arteriale
declansate prin examenul medical al unor subiecti anxiosi.

EFECTJOULE
EFECT JOULE / effet Joule / Joule effect. \James Prescott
Joule, fiz.ician e.ngte.z, 181S-18S9.} Transformarea energiei
electrice In energie termica In timpul trecerii unui curent electric
printr-un conductor. V. si efect Seebeck.
EFECT KIRLIAN / effet Kirlian / Kirlian effect. Poi-nind de la
principiul conform caruia orice object, animal sau inanimat, emite
un camp de energie electromagnetica, e. K. consta In Inregistrarea pe pelicula fotografica a haloului sau aurei energetice a
obiectelor In vederea studierii calitatilor acesteia. V. si foto-grafie
Kirlian.
EFECT DE MATERIALIZARE / effet de materialisation / materializing effect. Transformarea energiei In materie: 1) Transformarea, In campul unui nucleau, a unui foton de energie mai
mare de 1,02 MeV Intr-un electron negativ si un *pozi-tron. 2) in
sens mai general, transformarea energiei Intr-o par-ticula si o
antiparticula. Transformarea inversa este denumita e. de
dematerializare.
EFECT MICROFONIC / effet microphonique / Wever-Bray
phenomenon. [Ernest Glen Wever, psiholog american,
'frinceton, ft. 1902; Charles William Bray, otorinoiaringotog
amt.rica.n, frinceton, n. 1904.} Fenomen bioelectric care transforms, la nivelul celulelor senzoriale ale *cohleei, mesajul audi-tiv
primit sub forma de unde, In mesaj bioelectric.
EFECT MOSSBAUER / effet Mossbauer / Mossbauer effect.
Emisie sau absorbtie rezonanta (fara recul) a radiatiei gama de
largime spectrala foarte Ingusta, de catre nucleele atomilor
"legati" rigid Intr-o retea cristalina.
EFECT NOCEBO / effet nocebo / nocebo effect. V. nocebo.
EFECT PASTEUR / effet Pasteur / Pasteur effect. [Louis
Pasteur, cfumist fra.nce.z,, 1822-189S, fondator at micro6w[ogiti, vuv.sologu.t fi ununoiogi&i.} In prezenta oxigenului la nivelul
microorganismelor, se constata o diminuare a utilizarii glucozei
prin *glicoliza si a acumularii de 'acid lactic !n te-suturi.
EFECT PLACEBO / effet placebo / placebo effect. V. placebo.
EFECT PRECIPITANT / effet precipitant / precipitating effect.
Actiunea oricarui factor responsabil de accelerarea apari(iei unei
boli.
EFECT AL PRIMEI TRECERI / effet de premier passage / first
pass effect. Efect legal de retinerea unei fractiuni din doza de
medicament In ficat dupa administrarea pe cale orala si In
plamani In caz de administrare intravenoasa. E. p. t. li-miteaza
*biodisponibilitatea unui medicament.
EFECT PURKINJE / effet Purkinje / Purkinje effect. [Johannes
Evdtiffflista von Purkinje, fizio[og originw din 'Boemia, pro-ftsor
[a 'SresCau (in prezent 'Wroclaw, 'PoConia), apoi la 'Eraga.,
17S7-1S69.} La lumina puternica o suprafata rosie este mai
straludtoare decat una albastra. La lumina foarte slaba cea
albastra va aparea mai straludtoare. Aceasta datorita faptului ca,
desi bastonasele retiniene au o capacitate foarte slaba de a
distinge culorile In raport cu conurile, sensibilitatea lor este mult
mai mare decat a conurilor la fluxuri slabe, mai ales pen-tru
radiatiile albastru si violet.
EFECT RADIOBIOLOGIC / effet radiobiologique / radiobiological effect. Consecinta actiunii radiatiilor ionizante asupra
organismului, In general, prin doua mecanisme: 1) Direct, v.
teoria tintei. 2) Indirect, prin actiunea *radicalilor liberi rezul-tati
Indeosebi din cauza radiolizei apei.
EFECT RAMAN / effet Raman / Raman effect. [Sir Chandncisekhara Venkata Raman, frzician hinduf, 1888-1970.} Tmprastierea caracterizata prin aparitia, In lumina difuzata, a unor
radiatii cu frecvente diferite de frecventa radiatiei primare. E. R.
sau difuzia combinata a luminii se pune In evidenta atunci cand
lumina inddenta este monocromatica sau alcatuita dintr-un
numar de radiatii monocromatice distincte.

EFECT TERMOELECTRONIC
EFECT RAYLEIGH / effet Rayleigh / Rayleigh effect. [John
William Strutt Rayleigh, fizidan t.nglt.z,, 1S42-1919.} Tmprastierea luminii (sau difuzia moleculara a luminii) cauzata de fluctuatiile statistice ale densitatii unui mediu lichid, gazos sau solid
omogen.
EFECT SEEBECK / effet Seebeck / Seebeck's effect, [/o/innn
Thomas Seebeck, fizidan german, 1770-1S31.] Daca jonctiu-nile
dintre doi conductori de natura diversa se afla la tempe-raturi
diferite, se observa trecerea unui curent, In general de cativa
milivoiti, de la un conductor la altul. Sensul cureqtului depinde de
natura si de dispunerea conductorilor. E. S. este utilizat in unele
tipuri de termometre electrice ca si la dis-pozitivele automate de
reglare termica. Asocial cu *efectul Joule, este utilizat In anumite
dispozitive moderne de con-versie directa a energiei termice In
energie electrica. V. si ter-mocuplu.
EFECT DE SERA / effet de serre / greenhouse effect. E. produs
la nivelul atmosferei terestre, care antreneaza cresterea
temperaturii medii a Pamantului si a atmosferei, denumita Incalzire globala. Mecanismul de producere a e. de s. este, In
esenta, urmatorul: radiatiile solare din spectrul vizibil si ultravioletele (atenuate de Centura de ozon, situata la 20-50 km deasupra suprafetei pamantului) strabat atmosfera si Incalzesc suprafata terestra. 0 parte din radiatiile "calde" (reprezentate de
radiatiile infrarosii) sunt reflectate In mod normal de pamant, iar
energia lor se pierde In spatiu. Daca, Insa, In aer se afla gaze ca
bioxidul de carbon, metanul, oxizii de azot si vaporii de apa, se
produce absorbtia radiatiilor infrarosii reflectate, care determina
Incalzirea pamantului si a atmosferei. Feno-menul este analog
cresterii temperaturii Intr-o sera, la nivelul careia radiatiile
infrarosii provenind de la scare se acumuleaza In interiorul serei,
deoarece, In loc sa fie reflectate In exterior, sunt absorbite de
peretii din stida si, In continuare, sunt reflectate In parte Inapoi In
sera. Cantitatea de bioxid de carbon din atmosfera a crescut cu
30% fata de anul 1750, iar daca nu se iau masuri concertate
(sursele majore fiind gazele de esapament si termocentralele pe
baza de carbuni) concentratia sa se va dubia pana la sfarsitui
secolului al XXI-lea. Desi In anumite comunitati e. de s. este
favorabil, pentru *ecosisteme el reprezinta un factor major de
rise, afectand calitatea mediu-lui. Se pot distinge trei consecinte
evidente: 1) Modificari generate ale *climatului. 2) Accentuarea
topirii calotelor glaciare de la poll si, In consecinta, ridicarea
nivelului marii. 3) Un ciclu hidrologic mai intens, cu modificarea
distributiei apei; in regiu-nile cu precipitatii intense acestea cresc,
iar In regiunile aride scad. In cadrul conferintei de la Kyoto (1997)
au fost reco-mandate o serie de masuri pentru diminuarea e. de
s.
EFECT SPATIU MORT / effet espace mort / physiologic dead
space. Cresterea *raportului ventilatie/perfuzie legata de abolirea
sau diminuarea circulatiei capilare pulmonare In anumite zone In
care ventilatia alveolara este normala (ex.: In embolia
pulmonara). V. si efect sunt.
EFECT SUNT / effet shunt / arteriovenous shunt. Diminuarea
'raportului ventilatie/perfuzie legata de diminuarea ventilatiei
alveolare In anumite zone pulmonare in care circulatia pulmonara
este normala (ex.: In bronsita cronica). V. si efect spatiu mort.
EFECT TERMOELECTRIC / effet thermo-electrique / thermoelectric effect. Aparitia unei forte electromotoare In functie de
diferenta de temperatura de la nivelul unei jonctiuni Intre doua
metale diferite. V. si termocuplu.
EFECT TERMOELECTRONIC / effet thermo-electronique /
thermoelectronic effect. Emisia de electroni de un corp adus la
incandescenta. Este utilizat, de ex., pentru obtinerea fluxu-lui de
electroni In cazul microscopului electronic.
389

EFECTZEEMAN
EFECT ZEEMAN / effet Zeeman / Zeeman effect. [Pieter
Zeeman, fiz.ic.ian oCandez, 1S6S-1943.} Despicarea nivelelor
energetice ale atomilor (deci a liniilor spectrale) ai unei substante cand aceasta este plasata In camp magnetic.
EFECTIVITATE, s. f. / effectivite, s. f. / effectiveness. [Lot.
effectivus = ac.ttv, practic, de Cafacere - a face..} Capacitatea
de a produce un rezultat, un efect specific masurabil. E. biologica
reprezinta efectui diferitelor tipuri de radiatii In comparatie cu
radiatiile gamma si X. Intra In calculul dozei biologice: B = i-lD,
unde B - doza biologica, marime ce evalueaza efectele biologice
ale radiatiilor, D = doza absorbita, iar r| ^ efectivi-tatea biologica
relativa.
EFECTOR, s. m., adj. / effecteiir, s. m., adj. / effector. \Lat. effector,
-oris = eel care. face., de. la. facere = a face.] 1) Compus care
moduleaza o enzima alosterica. 2) Sistem care produce un
raspuns intracelular ca urmare a interactiunii unui *ligand cu
*receptorul membranar specific, 3) Despre un tesut periferic care
receptioneaza un impuls nervos si reac-tioneaza printr-o
activitate specifica precum contractia, secretia sau excretia. 4)
Terminatie nervoasa care transmite un influx nervos, provocsind
o contractie musculara sau o secretie glan-dulara.
EFEDRINA, s. f. / eph6drine, s. f. / ephedrine. (DCI) Alcaloid
extras din arbusti apartinand familiei Ephedra, utilizat ca medicament 'simpaticomimetic cu actiune apropiata de cea a *adrenalinei, dar mult mai putin intensa si cu efecte prelungite. In
prezent, e. este preparata prin sinteza.
EFELIDA, s. f. / ephelide, s. f. / ephelis. [Lot. ephelK, idis, gr.
ephelis, -idos = pete de rofeata. pe. piete aparute de. la. scare.,
de [a gr. helios = scare.] Denumire data petelor mid pigmentate
discret, observate In zonele descoperite ale pielii si datorate
actiunii soarelui si aerului.
EFEMINARE, s. f. / effemination, s. f. / effemination. [Lot.
effeminare = a feminiz.a, de la ex = in afard, femina =
fe.me.ie..] Stare a unui barbat care prezinta caracteristici de ordin
fizic sau psihologic, ca si maniere generale atribuite de obicei
femeilor.
EFERENT, adj. / efferent, -e, adj. / efferent. [Lot. effere = a. duce
in afara, de [a ex = in afara, ferre = a conduce.] Centrifug; care
se departeaza de un organ, de la centru spre periferie. Ex.: fibre
nervoase e., prin care excitatia este trans-misa de la centru la
periferie.
EFLEURAJ, s. n. / effleurage, s. m. / effleurage, stroking. \fr.
effleurer, de [a flew = ftoare.] Tehnica de masaj efec-tuat prin
alunecarea usoara a marginii mainii sau a pulpei degetelor pe
suprafata cutanata. E. poate fi superficial sau profund si se
practica pentru ameliorarea circulatiei venolim-fatice.
EFORT, s. n. / effort, s. m. / effort, strain. [J~r. effort, din [at.
fortis = curajos, putemic..] 1) E. muscular, solicitare musculara
intensa. Un e. de durata poate duce la "febra musculara". 2) .
intelectual, solicitarea centrilor nervosi superiori. V. si proba de
efort.
EFUZIUNE, s. f. / effusion, s. f., epanchement, s. m. / effusion.
[Lot. effusio, -onis = revorsare., de la effundere = a revilrsa (ex
= in afard; fiindere - a varsa).\ 1) Revarsarea unui fluid normal
sau patologic Intr-o cavitate sau In tesuturi. Termenul este vag si
de aceea se prefera aiti termeni pre-cisi, care desemneaza
natura fluidului si localizarea acestuia. Ex.: 'chilotorax (limfa),
*hemotorax (sange), *piotorax (puroi) etc. 2) Manifestare,
exteriorizare puternica si clara a unor sen-timente pozitive.
EGESTA, s. f. pi. / egesta, s. m. pi. / egesta. [Lat. egestio, -onis
= evacuare, de. la egerere = a evacua,} Denumire pentru
substantele eliminate prin *egestie, provenite din deseurile

390

EJACULARE
de metabolism sau tranzitate prin tubul digestiv fara sa fie
absorbite. E. face parte din 'excreta. Termenul este utilizat in
opozitie cu 'ingesta.
EGESTIE, s. f. / egestion, s. f. / egestion. [Lat. egestio, -onis =
wacnare., de. [a egerere = a evacua,] Eliminarea din organism,
prin *defecatie, a resturilor alimentare ramase In in-testin
nedigerate si, In consecinta, neabsorbite. V. si egesta.
EGO, s. n. / ego, s. m. / ego. [Lat. ego = eu.] ~\n limbajul
psihanalizei, fractiunea de personalitate care echilibreaza for-tele
carora Ie este supus individul, adica propriile sale impulsii
(tendinte abisale), morala sa si realitatea exterioara.
EGOCENTRIC, adj. / egocentrique, adj. / egocentric. [Lat. ego
= eu; centrum = centru, din gr. kentron = vdrf ascutit.] Care Tsi
concentreaza activitatea si gandirea exclusiv asupra propriei
persoane, care priveste totui prin prisma intereselor si a
sentimentelor personale. V. si egocentrism.
EGOCENTRISM, s. n. / egocentrisme, s. m. / egocentrism.
[Lat. ego = eu'i centrum = centru, din gr. kentron = v&rf ascutit;
-ism.} Dispozitie mentala a unui subiect care tinde sa Tsi
structureze conceptia despre lume In jurul propriei perso-nalitati.
E. este normal In a doua copilarie si In adolescenta, din cauza
absentei unei distinctii Intre realitatea personala si cea obiectiva.
Persistenta la adult se observa In cazurile de exaltare vanitoasa
(*mitomanie, 'megalomanie), In starile de dependenta afectiva
nevrotica, In 'paranoia si In *debilitatea mentala.
EGOFONIE, s. f. / egophonie, s. f. / ego(broncho)phonia,
egophony. \Cjr. nix, aigos = copra., phone = voce..} Rezonanta
particulara a vocii, constatata la auscultatia toracica In caz de
pleurezie, sau, mai rar, In unele forme de congestie pulmo-nara.
Vocea este deformata, tremurata, ascendenta si asema-natoare
behaitului de capra.
EICONOMETRU, s. n. / eiconometre, s. m. / eiconometer. YCjr.
eikon = imagine; metron = masura,} Instrument care per-mite
masurarea 'anizeiconiei.
EICOSANOIDE, s. m. pi. / icosano'ides, s. m. pi. / eicosanoids. \Gjr. eikosi = doudzeci, de.oa.rece acidui arattidonic an
20 de. atomi de carbon m [ant; eidos = forma..} Grup de molecule de natura fosfolipidica, derivati ai *acidului arahidonic, un
acid gras component al membranelor celulane. Grupul e. cuprinde: *prostaglandinele, *tromboxanii, *leucotrienele si *lipoxinele. E. intervin In reglarea tonusului vascular, agregarea plachetelor, eliminarea urinara de sodiu si In reactiile inflamatorii.
Ele joaca, probabil, de asemenea, un rol important In miscarile
ionice de la nivelul biomembranelor. Var.: icosanoide.
EIDETISM, s. n. / eidetisme, s. m. / eidetism. {Gjerm. eide-tisch
= ddetic, din gr. eidos = forma.; -ism.} Posibilitatea de a
reproduce In prezent, In mod constient si foarte fidel, o amintire,
o imagine, cu toate particularitatile sale. Este caracte-ristic
artistilor, dar si unor psihopati sau isterici.
EJACULARE, s. f. / ejaculation, s. f. / ejaculation. [Lat. eiaculare = a azvdrCi, a proiecta,} Act fiziologic reflex constand In
emisia de sperma prin uretra In timpul *orgasmului, prin contractia
'veziculelor seminale. E. este un reflex provocat prin stimularea
ritmata a penisului In timpul unui raport sexual sau prin
*masturbatie. In momentui e., sperma este evacuata in uretra
prostatica si apoi In exterior, datorita contractiei mus-chilor
*perineului. In timpul e. colul vezical este Inchis, fiind Tmpiedicat
refluxul spermei spre vezica si amestecarea aces-teia cu urina.
Principalele tulburari de e.: 1) Anejacularea, absenta spermei In
timpul ejacularii. 2) . anteportas, sin.:
ejaculare precoce (v.). 3) E. astenica, In picatura si cu dimi-nuarea
sau absenta orgasmului. 4) E. dureroasa, Insotita de dureri
uretrale, perineale sau anale. 5) . precoce sau anteportas, la
InceputuI penetrarii sau chiar Inaintea acesteia. 6)

EJACULAT
rafrograda sau "uscata" prin refularea spermei catre vezica urinara. 7) . sangeranda sanguinolenta sau *hemospemiia, cu
prezenta de sange proaspat (rosu) sau vechi (brun).
EJACULAT, s. n. / ejaculat, s. m. / ejaculum. [Lot. eiacu-lare =
a azvarti, a proiec.ta.] Cantitatea de sperma expulzata In cursul
unei *ejaculari.
EJECTIE SISTOLICA / ejection systolique / systolic ejection.
[Lot. eiectio, -onis = aruncare afard, de. la declare = a amn-ca
afard; gr. systole = contracfie.] V. fractie de ejectie ventriculara.
EJECTIE VENTRICULARA / ejection ventriculaire / ventricular
ejection. [Lot. eiectio, -onis = aruncare afara, de. [a eiec-tare =
a arunca afard! ventriculus = stomac mic, venIncul, dim. de [a
venter, -tris = pdntece.] V. fractie de ejectie ventriculara si timp
de ejectie ventriculara stanga.
ELASTANTA, s. f. / elastance, s. f. / elastance. [Cjr. elastos =
docil, maieafiii.} Variatie de presiune transpulmonara nece-sara
pentru a produce o variatie a volumului pulmonar de o unitate.
Se exprima In cmH^O/l si ofera informatii asupra rezis-tentei la
expansiune a tesutului elastic pulmonar. Este cu atat mai
crescuta cu cat rezistenta este mai mare si are valoarea de 4-5
cmH.,0/1 In pozitie sezanda. . tote/a a toracelui (E-r) reprezinta
suma e. pulmonare si a e. peretelui toracic (Eyy) si este de
ordinul 10 cmH^O/l. Inversul e. se numeste 'compli-anta
pulmonara.
ELASTAZA, s. f. / elastase, s. f. / elastase. {Cjr. elastos =
docil, maieaBii; -aza.} Enzima proteolitica ce hidrolizeaza *elastina. V. si scleroproteina.
ELASTINA, s. f. / elastine, s. f. / elastin. \Cjr. elastos = docil,
ma[eafiil; -ina.] Proteina care este un constituient amorf al *fibrelor elastice. Desi este alcatuita din 840 de aminoacizi, e.
prezinta o conforrnatie etirata, fibrilara. Este elaborate sub forma
unui precursor In diverse celule, apoi ajunge In spatiile extracelulare. Aid se dispune In filamente, care sunt legate Intre ele
prin reziduurile de lizina, datorita liziloxidazei, enzima care
contine cupru. Gena de 45 kb care codifica precursorul e. se afla
pe cromozomul 7. Intr-o serie de boli au fost puse In evi-denta
alterari ale genei e. Ex.: *boala Marfan, *elastorexie.
ELASTOM, s. n. / elastome, s. m. / elastoma. [Cyr. elastos =
docil, maieabit; -oma.} Tumora cutanata rezultata prin acumularea de 'elastina.
ELASTOM JUVENIL / elastome juvenil / Juvenile elastoma.
Sin.: nev elastic In tumori diseminate (v. nev elastic).
ELASTOMER, s. m. / elastomere, s, m. / elastomer. [Qr.
elastos = docii, ma[e.a6ii, meros = parte.] *Polimer natural sau
sintetic cu proprietati elastice particulare.
ELASTOPATIE, s. f. / elastopathie, s. f. / elastopathy. {Qr.
elastos = docil, maleafiil; pathos = fioalo.} Defectele tesutului
elastic, independent de varsta. Pot fi congenitale sau do-band
ite.
ELASTOREXIE, s. f. / elastorrnexie, s. f. / elastorrhexis. [C/r.
elastos = docil, male.afiil; rhexis = ruptura, fracturd.] Degenerescenta a fibrelor elastice cu rupturi, Incarcare calcara si
crestere a numarului de fibre la nivelul Intregului *derm, cu
exceptia corpilor papilari. V. si sindrom Gronblad-StrandbergTouraine.
ELASTOZA, s. f. / elastose, s. f. / elastosis. {Cjr. elastos = docil,
maiea6tl; -ozd.j 1) Degenerescenta a tesutului elastic. 2)
Degenerescenta a tesutului conjunctiv din *derm, cu aport de
'elastina (proteina a tesutului elastic).
ELECTROCARDIOGRAF, s. n. / electrocardiographe, s. m. /
electrocardiograph. [Qr. elektron = cfi.ifi.Cim6 or, corp care se.
etwtrize.azd prin frecare; kardia = mima; graphein = a scrie..}
Aparat destinat Inregistrarii *electrocardiogramei. E. sunt de o
mare varietate, de la dispozitive portabile, la sisteme multi-

ELECTOROCORTICOGRAMA
canal, cu sisteme informatizate de achizitie-stocare si prelu-crare
a datelor.
ELECTROCARDIOGRAFIE, s. f. / electrocardiographie, s. f. /
electrocardiography. [Cfr. elektron = cfuhli-nbar, c-orp we se
dectri.ze.asd prin frecare; kardia == wimd; graphein = a scrie.]
Procedeu de explorare In cardiologie, care consta In Inregistrarea grafica, cu ajutorul unui electrocardiograf, a diferentelor de potential determinate de propagarea excitatiei la nivel
cardiac, traducandu-se grafic sub forma *electrocardiogramei.
Abrev.: ECG.
ELECTROCARDIOGRAMA, s. f. / electrocardiogramme, s. m. /
electrocardiogram. [Qr. elektron = cfiih.limbw, corp care se.
electrizeazd prin frecare! kardia = inimd; gramma = inscriere.]
Succesiune de unde (deflexiuni) continute Intr-un traseu grafic
reprezentand variatia intensitatii biocurentilor inimij In tim-pul
ciclului cardiac. Se obtine cu 'electrocardiograful. In majori-tatea
*derivatiilor, e. este alcatuita In mod normal din: 1) Unda P,
auriculara, sau atriograma, legata de contractia auriculara. 2)
Complexul de unde In relatie cu contractia ventriculara sau
ventriculograma; acest complex este format dintr-o unda rapida
QRS, de amplitudine mare, urmata de o unda T lenta si de
amplitudine mica, iar uneori de o unda U. Intre aceste unde,
traseui revine la linia izoelectrica: spatiul PR, care corespunde
timpului necesar propagarii excitatiei de la atriu la ventricul, si
segmentui ST. E. hisiana se Inregistreaza In derivatia endocavitara auriculoventriculara si permite studiul biopotentialelor
fasdculului His. . de efort, v. proba de anoxie miocardica. Abrev.:
ECG. V. si derivatie.

ELECTROCARDIOSCOP, s. n. / electrocardioscope, s. m. /
electrocardioscope. \Qr. elektron = chifilimbar, corp care. se.
efectrizeaza prin frecare; kardia = inimd; skopos = obsmia-tor,
de. la skopein = a vedea, a e^amina.} Tip de *electro-cardiograf
care permite observarea *electrocardiogramei pe un ecran
fluorescent al unui *oscilosoop.
ELECTROCAUTERIZARE, s. f. / electrocauterisation, s. f. /
electrocautery. \Gjr. elektron = cfiifiiimfiar, corp care. se electrizedzd prin frecare; [at. cautcrium, gr. kauterioa = fier m-rosit,
de la gr. kaiein = a arde.] *Cauterizare cu ajutorul unei sarme din
platina Incalzite la rosu sau la alb cu ajutorul ,curen-tului electric
continuu sau alternativ. .
ELECTROCOAGULARE, s. f. / electrocoagulation, s. f. /
diathermy. [Qr. elektron = chih[im6ar, corp care se e[ectri-zeazd
prin frecare; [at. coagnlatio, -onis, de [a coagulare : = a
Inchega, a coagula} Actiunea de distrugere localizata a unui tesut
prin coagulare, ca efect al caldurii mari degajate de un electrod
punctiform, strabatut de un curent electric de Inalta frecventa.
ELECTROCOHLEOGRAFIE, s. f. / electrocochleographie, s. f. /
electrocochleography. [Cfr. elektron = ch.ifi.Cim6 ar, corp care
se etectrize-CLza prin frec-are; [at. cochlea, gr. kokhlias =
cochilu de mdo, graphein = a scrie.] Inregistrarea, prin intermediul unui acelectrod aflat In contact cu peretele intern al *casei
timpanului, a potentialului bioelectric produs consecutiv unei
stimulari sonore adecvate (die acustic). E. permite o eva-luare la
nivelul segmentului periferic auditiv.
ELECTROCORTICOGRAFIE, s. f. / electrocortico-graphie, s. f. /
electrocorticography. [^r. elektron = cnifiiim6ar, corp care se
dec.triz.e.aza prin frecare; [at. cortex, -ids = scoarfd;
gr. graphein = a scrie.] Inregistrare obtinuta prin aplicarea
electrozilor direct pe scoarta cerebrala, dupa disectia *durei mater.
Este utila pentru a preciza, Inainte de ablatie, locali-zarea unui
focar epileptogen.
ELECTROCORTICOGRAMA, s. f. / electrocorti-cogramme, s, m.
/ electrocorticogram. [t^r. elektron = cfufilmifiar, corp care se
dectrizeazd prin frecare; [at. cortex, -icis - scoarfa, gr.
391

ELECTROCUTARE
gr. graphein = insc.ri.ere.] RezultatuI grafic al Inregistrarii activitatii bioelectrice cerebrale cu ajutorul unor electrozi aflati In
contact cu cortexul cerebral. V. si electrocardiografie.
ELECTROCUTARE, s. f. / electrocution, s. f. / electrocution.
['Lng[. to electrocute, din gr. elektron = cfti.lili.m6ar, corp rare
se du.tme.azii prin frecare; eng[. to execute = a. e^ec.uta.]
Tulburarile provocate de trecerea curentului electric prin corp, din
cauza contactului cu un conductor electric sau cu alte obiecte,
aparate alimentate cu curent electric si neizolate In mod
corespunzator. De regula curentui electric are o actiune mortala
la tensiuni ce depasesc 350 V, dar factorul eel mai important este
intensitatea, curentui de peste 0,08-0,1 A peri-clitand viata.
ELECTROD, s. m. / electrode, a. f. / electrode. [Cjr. eiek-tron =
c-hihiwibw, corp can se. eCectrizeaz.d prin frecare; hodos =
cole, drum.] Conductor electric de ordinul I (metal) sau ansamblu care include un conductor de ordinul II (solutie electrolitica) - e. impolanzabil - conectat la un circuit electric si care, In
domeniile medicale, se aplica pe o parte din organism: 1) fie
pentru a culege curenti electrici produsi In organism; 2) fie pentru
un tratament electric. Un e. activ sau explorator este acela care
culege curentui electric; exists metode sau *deri-vatii cu doi e.
activi (bipolare) si cu un singur e. activ (deri-vatii monopolare).
ELECTRODERMITA, s. f. / electrodermite, s. f. / electrodermatitis. \Cjr. elektron = cfiifiiimfiw, corp care se eiutmeaz.a prin
frecare; derma, -atos = pieie.; -ita.} Dermita provocata de
curentui electric, de exemplu In cazul electrizarii sau al electrocutarii.
ELECTRODIAGNOSTIC, s. n. / electrodiagnostic de stimulation
/ electrodiagnosis. [Qr. elektron = cMhIimfiar, corp care. se.
e[ec.trizeasd prin frecare; dia = prin; gnostikos = care cuwafte,
de ia gnonai = a cunoaste.} Utilizarea electricitatii In scop
'diagnostic. Termenul se refera In sens restrans la ras-punsul
muscular In cazul unei exdtatii electrice. E. calitativ esti-meaza
calitatea de a reactiona la excitatie faradica sau gal-vanica.
cantitativ (studiul *cronaxiei) mascara aceasta exci-tabilitate. E.
de detectie utilizeaza Inregistrarea potentialelor de actiune
nervoase sau musculare (adica *electromiografie).
ELECTROELUTIE, s. f. / electroelution, s. f. / electroelution.
[Qr. elektron = c-hinimifiw, corp care. se. eiec.trize.aza prin frecare; [at. elutio, -onis = spalare, de la eluere = a spata, a
surge..} Tehnica de extragere a unei substance dintr-un gel de
*electroforeza.
ELECTROENCEFALOGRAFIE, s. f. / electroencephalographie,
s. f. / electroencephalography. [Cjr. elektron = cfiih[mi6ar, corp
care se eiec-trizeazd prin frecare; enkephalos = creie-r, de. ia
en = in, kephale = cap, graphein = a scrie.] Procedeu de
Inregistrare a activitatii electrice a creierului, utilizand elec-trozi
aplicati pe scalp, conectati la un electroencefalograf; tra-seui
grafic Inregistrat se numeste *electroencefalograma. Prin
efectuarea e. se obtin informatii importante asupra localizarii
leziunilor cerebrale (traumatisme, tumori), In diagnosticul epilepsiei si asupra fiziologiei normale si patologice a creierului.
ELECTROENCEFALOGRAMA, s. f. / electroenc6phalogramme,
s. m. / electroencephalogram. [Cfr. elektron = chih[im6ar, corp
care se dec.trizeaz.a prin frecare; enkephalos = creie-r, de [a en
= in, kephufe = cap; gramma = inscriere.} Abrev.:
EEG. Imagine grafica a variatiei biopotentialelor electrice ale
creierului Inregistrate prin procedeui denumit *electroencefalografie. EEG reprezinta o succesiune de unde sau ritmuri, caracterizate prin frecventa si amplitudine (exprimata In micro-voiti pV). In mod normal, pe EEG se recunosc patru tipuri de unde: 1)
affa, cu frecventa de 8-14 cicli/s, amplitudinea de 10-100 |JV, de
forma sinusoidala In fusuri; 2) beta, mai rapi392

ELECTROIMUNODIFUZIE
de, cu frecventa de peste 14 cicli/s, amplitudinea de 5-30 V si
forma neregulata; 3) teta, mai lente, cu frecventa de 4-7 cicli/s,
amplitudinea pana la 70 V si forma larg sinusoidala; 4) delta, cele
mai lente, cu frecventa sub 4 cicli/s, amplitudinea variabila, Intre
20-150 V si o forma sinusoidala de asemenea variabila. AspectuI
EEG depinde semnificativ de circumstantele psihologice si
fiziologice, modificandu-se mai mult sau mai putin tipic, In unele
stari
patologice.
V.
si
electroencefalografie.
ELECTROFOCALIZARE, s. f. / electrofocalization, s. f. / iso.
electric focusing. {Gjr. elektron = cfunlmibor, corp care. se
eiectrizeaza prin frecare; [at. focus = camin, utilizat cu sensu[ de focar in-cepand din sec. XIX.] Metoda de separare a
proteinelor In functie de pH-ul lor izoelectric (*pHi), Intr-un gradient combinat de densitate si pH. E. are o rezolutie mare. Sin.:
izoelectrofocalizare.
ELECTROFOREGRAMA, s. f. / electrophoregramme, s. m. /
electrophoregram, electrophoretogram. [Qr. elektron = c!
iihiim6ar, corp care. se eCectrizeaza prin frecare; phereia = a
purta, a transporta; gramma = inscriere.} Reprezentarea grafica
a rezultatului unei *electroforeze.
ELECTROFOREZA, s. f. / electrophorese, s. f. / electrophoresis. \Qr. elektron = chifiiimfiar, corp care se ekctrizeaza
prin frecare; phoresis = transportare, de la pherein = a purta, a
transporta.} Metoda de separare, In camp electric, a componentelor Incarcate electric (particule, molecule, celule etc.) dintrun amestec. Asupra particulelor actioneaza doua forte de sens
opus, forta electrica si forta de frecare. Viteza de migrare a
particulelor fiind diferita, In functie de masa, dimensiunile, sarcina electrica a acestora, ele pot fi separate. In medicina, e. este
larg utilizata Indeosebi In separarea diferitelor fractiuni proteice
din plasma sau serul sanguin.
ELECTROFOREZA IN CAMP PULSAT / electrophorese en
champ pulse / pulse field electrophoresis. Procedeu de
*electroforeza In care polaritatea campului electric este inversata cu regularitate. In acest mod pot fi separate fragments mari
de ADN.
ELECTROFUZIUNE, s. f. / electrofusion, s. f. / electrofusion.
{Cjr. elektron = chihKwfiar, corp care se dectrizeazd prin frecare; [at. fiisio, -onis = topire, iu'.hefiere, de [a fundere = a face
set curga.] Tehnica m care se utilizeaza un camp electric stab si
pulsat. Celulele plasate Intr-un astfel de camp se aliniaza si
membranele lor plasmatice sunt fragilizate, conditii care
favorizeaza fuziunea celulara. Metoda este utila pentru obtinerea
de hibrizi celulari.
ELECTROGALVANISM, s. n. / electrogalvanisme, s. m. /
electrogalvanism. [^r. elektron = cfiihiimbar, corp care se
eiectrizeasii prin frecare; Luigi Galvani, fizician si fiziotog itatian,
1737-1798; -ism.] 1) Curent electric produs direct prin mijioace
chimice. 2) Aplicarea curentului galvanic In terapeuti-ca. 3) E.
bucal se produce In mediul salivar bucal, Intre meta-lele cu
potential electric diferit din care sunt alcatuite lucrarile dentare si
la persoane care tin In gura instrumente sau obiecte din metal.
ELECTROGENEZA, s. f. / electrogenese, s. f. / electrogene-sis.
[Qr. elektron = ch-Vniunbar, corp care se electrizeazd vrin
frecare; genesis = prod.uc.en, lie. ta gennan = a product.] Sin.:
bioelectrogeneza (v.).
ELECTROIMUNODIFUZIE, s. f. / electroimmunodiffusion, s. f. /
rocket electrophoresis. [Qr. elektron = chih[imfiar, corp care
se electrizeaza prin frecare.; (at. immunis = scutit, apilrat, de. ia
in == tipsit de, mmius = o6[igafie; diffusio, -onis == re-vdrsare,
de [a diffundere = a raspandi, a revarsa.] Metoda de dozare a
unei proteine prin precipitare de catre anticorpi in-clusi Intr-un
gel. Difuziunea si implicit predpitarea sunt accelerate prin
*electroforeza. A nu se confunda cu *imunoelectrofo-reza.

ELECTROLIT
ELECTROLIT, s. m. / electrolyte, s. m. / electrolyte. [Cfr.
elektron = cfiifi[im6ar, corp care se eCectrizeazd prin frecare;
fytos = distrus, dizob'at, de la lyein = a distruge.} Substanta care,
aflata m solutie apoasa, disociaza In ioni. Lichidele din organism
contin cantitati constante de electroliti sub forma de cationi (Na',
K+, Ca2^) si anioni (cloruri, bicarbonat, annidrida carbonica). lonii
rezultati din disocierea e. partidpa la echilibrul hidroelectrolitic al
organismului, mentinerea echilibrului addo-bazic etc. Concentratia
lor se exprima In miliechivalenti (mEq). V. si echivalent
(echivalent-gram).
ELECTROLITEMIE, s. f. / electrolytemie, s. f. / concentration
of electrolytes in plasma. [Cyr. elektron = cfiihiimbw, corp care
se. eltcIn.ze.az.ii prin frecar&; lytos = distrus, dizotvat, it ia lyeia
= a distruge; haima, -atos = sdnge.} Concentratia plasmatica a
electrolitilor. Se poate determina global, prin ma-surarea
rezistentei electrice a plasmei (*conductimetrie), sau analitic, prin
dozarea separata a concentratiei fiecarui electrolit.
ELECTROLIZA, s. f. / electrolyse, s. f. / electrolysis. {Gjr.
elektron = cftift[im6dr, corp care. se etectrizeazd prin frecare;
lysis = distrugere, de ia lycia = a distruge.} 1) Descompunere, cu
ajutorul curentului electric, a unor substante solide (*electro-liti),
dizolvate Intr-un lichid sau In stare topila, si transportui componentilor catre cei doi electrozi. Conform legilor lui Faraday,
masa unei substante M depuse pe un electrod este direct
proportionala cu cantitatea de electridtate Q ce a trecut prin
electrolitui respectiv: M - KQ. Termenul K se numeste *echiva-lent
electrochimic. Totodata, echivalentii electrolitid ai elementelor sunt
proportional! cu *echivalentii chimici ai acestora. 2) Metoda In
care se foloseste trecerea unui curent electric printr-o solutie cu
aminoacizi, In vederea eliminarii electrolitilor salini.
ELECTROLOGIE MEDICALA / electrologie medicale / medical
electrology. | Qr. elektron = cfii.fiB.m6ar, corp care se dectrizeazd prin frecare; logos = stiinfd; [at. meciicus = medic.]
Ansamblul multiplelor aplicatii medicale ale electricitatii, cuprinzand electrodiagnosticul afectiunilor neuromusculare si aplicatiile terapeutice ale diferitelor tipuri de curent electric.
ELECTROMIOGRAFIE, s. f. / electromyographie, s. f., electrodiagnostic de detection / electromyography. \Cjr. electron
= chifi[im6ar, corp care se eCectrizeazd prin frecare; mys, myos
= mufcfii; graphein = a scrie.} Tehnica de investigare a
muschilor bazata pe studiul si culegerea biopotentialelor de
repaus si de actiune ale 'unitatilor motorii. E. permite sa se
distinga originea centrals sau periferica a unui deficit motor, ca si
stabilirea topografiei si urmarirea evolutiei acestuia.
ELECTROMIOGRAMA, s. f. / electromyogramme, s. m. /
electromyogram. [^'r. elektron = chihiimfiar, c-orp care fe elec,trizeazd prin frecare; mys, myos = mufctii; gramma = m-scriert.}
Traseu grafic obtinut prin 'electromiografie.
ELECTRON, s. m. / electron, s. m. / electron. [Qr. elektron =
cfiifi(imfiar, corp care se eiectrizeaza. prin frecare.} Particula
elementara a materiei vii, cu urmatoarele caracteristid: sarcina
elecInca e 1,602 x 10-11' C (cea mai mica sarcina libera cunoscuta) si masa de repaus 9,107 x103' kg. E. este cea mai usoara
particula incarcata, cu masa de 1 835 ori mai mica decat a
protonului sau a nucleului atomului de hidrogen. 0 alta caracteristica esentiala a electronului este momentui angular
intrinsec sau *spin, interpretabil ca o rotatie In jurul axului propriu. Pe aceasta caracteristica se bazeaza *rezonanta electronica de spin. *Antiparticula electronului este *pozitronul (sau
pozitonul) denumit si .electron pozitiv. Spre deosebire de pozitron, e. este o particula complet stabila. Insensibil la actiunea
fortelor nudeare, e. nu este un constituent al nucleului atomic,
dar In cazul dezintegrarii radioactive de tip beta poate fi emis de
nucleu. La atomul neutru, numarul de electroni este egal cu
numarul de protoni din nucleu, reprezentand numarul atomic Z al
elementului.

ELECTRO-OCULOGRAFIE
ELECTRONARCOZA, s. f. / electronarcose, s. f. / electronarcosis. [Cfr. elektron = chtfilimfiar, corp care se eiwtriz.eazd
prin frecare; narke = amorf.ea[d, toropeaia; -020.] 1) Somn
provocat prin trecerea prelungita a unui curent electric dintre doi
electrozi plasati la nivelul extremitatii cefalice. 2) 'Electro-soc sub
*narcoza indusa de 'barbiturice cu actiune scurta, prac-ticat
pentru evitarea anxietatii padentilor Inainte de operatic.
ELECTRONEUROGRAFIE, s. f. / electroneurographie, s. f. /
electroneurography. [Cjr. elektron = chihimfiar, corp care se
electriz.eaz.d prin frecare; neuron = nen>; graphein = a scrie.]
Metoda de captare si Inregistrare, cu ajutorul *microelectrozilor, a
potentialelor de diferite tipuri ale fibrelor nervoase dintr-un nerv
periferic.
ELECTRON EUTRALITATE, s. f. / electroneutralit6, s. f. /
electroneutrality. [Cfr. elektron = cfiifiUmBar, corp care se e[ectrizeazd prin frecare! lot. neutralis = neutru, de (a neuter,
-tra, -trum = nici unui, mci altuL] Caracteristica a unui mediu
material macroscopic In care sarcina negativa totala a *anioni-lor
este egala cu sarcina pozitiva totala a *cationilor.
ELECTRONISTAGMOGRAFIE, s. f. / 61ectronystagmographie,
s. f. / electronystagmography. \Cjr. elektron = cnihQmBar, corp
care se eCectrizeaz.a prin frecare, nystagmos == cCdtinare, de
[a nystazein = a da din cap; graphein = a scrie.} Inreg-istrarea
*nistagmusului, spontan sau provocat (probe calorice sau
rotatorii). E. consta In Inscrierea si masurarea variatiilor de
potential corneo-retinian, care se modifica In functie de miscarile
globilor oculari, cu ajutorul unor electrozi periorbitari. Ca urmare,
prin e. se obtine un document obiectiv asupra starii functionale a
'labirintului.
ELECTRONISTAGMOGRAMA, s. f. / electronystagmogramme,
s. m. / electronystagmogram. {Qr. elektron = cfii{tiim6ar, corp
care se efectrizeaz.d prin frecare; nystagmos = cidtinare, de ia
nystuzein = a da din cap; gramma = inscriere.] Traseu obtinut
prin *electronistagmografie. Abrev.: ENG.
ELECTRONODENS, adj. / electronodense, adj. / electrondense. [Qr. elektron = cniftiimfiar, corp care se eiectrizeaz.a prin
frec-are; [at. densus = dens, compact.} Despre o substanta care
nu permite trecerea *electronilor. Este cazul unor substante
utilizate pentru prepararea probelor In vederea exami-narii la
*microscopul electronic prin transmisie.
ELECTRONOTERAPIE, s. f. / electronotherapie, s. f. / electrontherapy. \Qr. elektron = chihiimbar, corp care se electrizeazd prin fricare; thcrapeia = tratament, de [a therapeuein = a
ingriji,} Metoda de radioterapie In cazul careia sunt utili-zati
electroni de energie cuprinsa Intre 4 si 20 MeV produsi de
*acceleratorul liniar sau de "betatron. E. asigura o iradiere cu o
profunzime de cativa centimetri si cu o protectie perfec-ta a
tesuturilor situate dincolo de profunzimea atinsa. Sin. partial:
*betaterapie.
ELECTRON-VOLT, s. m. / electron-volt, s. m. / electron-volt. [Cfr.
etektron = cfuhlunbar, corp care se edctrizeazd prin frecare;
Alessandro Volta, conte, jizician Italian, profesor la S'avia, 17451R27.} Unitate tolerata de masura a energiei, utilizata In fizica
atomica si nucleara. Reprezinta energia castigata de un electron
acceleiat sub actiunea unei diferente de potential de un volt.
Valoarea unui e.-v. In Sistem International este: 1 eV
- 1,6 x 10-" J. Abrev.: eV.
ELECTRO-OCULOGRAFIE, s. f, / 61ectro-oculographie, s. f. /
electro-oculography. ['r. elektron = c!tih[im6ar, corp care se
electrizeaz.d prin frecare; [at. oculus = ocfii; gr. graphein = a
scrie.} Metoda de masurare si de Inregistrare a diferente-lor de
potential, existente In repaus si In timpul miscarilor globilor oculari,
Intre cornee si polul posterior al ochiului. In acest scop se plaseaza
doi electrozi la nivelul rebordului orbitar.

393

ELECTRO-OSMOZA
ELECTRO-OSMOZA, s. f. / electro-osmose, s. f. / electroosmosis. [CfT. elektron = chihiimbar, corp care. se dec.trizeaza
prin frecare; osmos = impuis, impingere; -ozd.] Miscarea unui
lichid care confine particule purtatoare de sarcina electrica In-tr-un
suport solid (material poros, membrana poroasa) In care sardnjie
electrice se deplaseaza In sens invers sub actiunea campului
electric. E. apare ca un fenomen parazit 'in tehnidle de
*electroforeza.
ELECTROPORATIE, s. f. / 61ectroporation, s. f. / electroporation. [Qr. elektron = cfuhlimbar, corp care. se eCectrizeazd
prin frecare; lot. paras, gr. poros = por, conduct, pasaj.} 1) Fenomenul de generare, prin socuri electrice, de pori temporari In
*membrana plasmatica. 2) Procedeu rezultat prin aplicarea
acestui fenomen In genetica: transfectia, deci introducerea ADN
cu masa moleculara mare, In celulele eucariote In cul-tura, prin
porii membranari formati consecutiv socurilor electrice.
ELECTROPUNCTURA, s. f. / electroponcture, s. f. / electropuncture. [Gr. elektron = chih.iim6 or, corp care se dectrizeazd prin frecare.; tat. puncture = mfe.pa.turd, de [a pungere = a. infepa.] Sin.: galvanopunctura (v.).
ELECTRORETINOGRAFIE, s. f. / electroretinographie, s. f. /
electroretinography. [Gr. elektron = chihiimbar, corp cart se.
eiectrizeazd prin frecare; (at. rete, -is = refea; -ina; gr. grap-hein
= a scrie.} Metoda de captare si de Inregistrare a raspun-sului
electric retinian la o excitatie luminoasa. Se disting: e. dinamica,
In care stimulii au valori variabile (lungimi de unda diferite) si e.
stat/ca, In care stimulul si conditiile generale sunt invariabile.
ELECTRORETINOGRAMA, s. f. 7 electroretinogramme, s. f. /
electroretinogram. [Gr. elektron = chihiimcior, corp core se
dectrizeoza prin frecare; [at. rete, -is = refea; -ina; gr. gramma =
inscriere.} TraseuI obtinut prin 'electroretinografie.
ELECTROSINEREZA, s. f. / electrosynerese, s. f. / electrosyneresis. [Gr. elektron = chihiimbw, corp care se dectri-z,eazd
prin frecare; synereisis = apropiere, de ia syn = impre-und,
hairesis = [uare si airein = a [ua.] Variants! a "imunoelectroforezei pe placa de geloza, In care migrarea *gammaglobulinelor (anticorpi) se face la catod, iar cea a antigenului In sens
contrar, astfel Incat precipitatui se formeaza rapid, daca antigenul
Intalneste
anticorpul
corespondent.
Sin.:
contraimunoelectroforeza, imunoelectrodifuziune.
ELEGTROSISTOLIE, s. f. / electrosystolie, s. f. / electrosystolia. [Gr. elektron = cft.ifilim.fiar, corp care se dutrizeazd prin
frecare! systole = contrac-fie.} Declansare artificiala a contractiilor cardiace prin impulsuri electrice ritmate.
ELECTROSTIMULARE, s. f. / electrostimulation, s. T. / electrostimulation. [Gjr. elektron = cttilUimBar, corp care se eiectriseazd prin frecare; [at. stimulare = a stimula, de [a stimulus =
6a.t ascufit cu care se im6o[desc vite[e.] Utilizarea impulsu-rilor
electrice pentru stimularea tesuturilor vii. Ex.: e. inimii.
ELECTROSOC, s. n. / electrochoc, s. m. / electroshock therapy,
[^r. elektroa = cfufilim&ar, corp care se electrizeaza prin frecare;
fr. choc, din olandwa shokken = a ciocni, a rani} Utilizarea
curentului electric In tratamentui unor boli psihice. Dupa aparitia
psihotropelor, metoda s-a restrans; se obtin, totusi, si azi
rezultate satisfacatoare In stari depresive, schizo-frenie. Se
aplica bitemporal electrozi prin care va trece, In-tr-un timp scurt
(0,1-0,6 s), un curent electric alternativ de 100-140 V. Provoaca o
pierdere scurta de constienta, urmata de convulsii.
ELECTROTAXIS, s. n. / electrotaxie, s. f. / electrotaxis. [Cfr.
elektron = chihiimfiar, corp care se eiectrizeaza prin frecare;
taxis = aranjarc., oraware, de la tattem = a ordona, a aran-ja,]
Miscare a celulelor sau a unor organisme mid ca raspuns

394

ELISA
la actiunea curentului electric. E. poate fi pozitiv, In sensul
curentului, sau negativ.
ELECTROTERAPIE, s. f. / electrotherapie, s. f. / electrotherapeutics, electrotherapy. [Qr. elektron = chihiimhw, corp
care se eiectrizeaza prin frecare; therapeia = tratament, de la
therapeiiein = a mgriji,} Utilizarea In terapeutica a curentilor
electrici sub diferite forme: galvanic, difazat, trifazat, unde scurte
etc. In cazul e. cerebrals se utilizeaza curent electric de intensitate mica In tratamentui insomniei, anxietatii, al unor depresii.
ELECTROTONUS, s. n. / electrotonus, s. m. / electrotonus.
YGjr. elektron = cStihIimbor, corp care se eiec.trizeaza prin frecare; tonos = tensiune.} Modificari de excitabilitate si conductibilitate produse In tesut de catre curentui electric, In jurul
electrozilor (e. fiziologic).
ELECTROVALENTA, s. f. / electrovalence, s. f. / electrovalence, electrovalency. [Cfr. elektron = cfufilinCiar, corp earn, se
dectrizeaza prin frecare; Cat. valentia = fortd, putere, de (a
valere = a avea forfa, a fi tare.} Legatura ionica (sau elecfrostatica) Intre ioni.
ELEFANTIAZIS, s. n. / elephantiasis, s. m. / elephantiasis. [Cfr.
elephantiasis = un fei de iepra fn care pidea devenea rugoasd
ca a unui defant, de la elephas, -aatos = etefant.} Forma
extrema de *limfedem cronic, consecutiv caruia membrul inferior
are un aspect de pidor de pachiderm, printr-o crestere de volum
ireductibila si modificari epidermice caracterizate prin
'hiperkeratoza si "verucozitati. Pot fi afectate si alte parti ale
corpului: membrele superioare, organele genitale externe si, rar,
fata. E. poate fi : 1) Secundar unei boli congenitale - *sin-drom
Klippel-Trenaunay, "boala Milroy. 2) Secundar unei boli dobandite
prin blocaj limfatic de origine tumorala, inflamatorie sau
parazitara (Indeosebi *filarioza sau, mai rar, *oncocercoza).
ELEFANTIAZIS FAMILIAL / elephantiasis familial de Milroy /
hereditary lymph(o)edema. Sin.: boala Milroy (v.).
ELEIDOM, s. n. / eleidome, s. m. / oleoma. [Cyr. elaion = ulei;
-omo,] Tumefactie cu tendinta de extindere, determinata de
injectii cu ulei vegetal.
ELEMENT, s. n. / element, s. m. / element. [Lot. elemen-tum dement.} 1) Atom caracterizat prin numarul sau atomic Z, adica
prin numarul de protoni pe care Tl contine nucleul. Exista 92 e.
naturale, celelalte e. fiind artificiale. 2) Obiect care face parte
dintr-un ansamblu.
ELEOPTEN, s. m. / eleoptene, s. m. / eleopten. {Qr. eluioa =
ulei; ptenos = voCatii.} V. stearopten.
ELEVATOR, s. n. / elevateur, s. m. / elevator. \Lat. elevator,
-oris = cd care ridicd, de ia elevare = a ridica.} Instrument
medical util la Indepartarea din tesuturi a unor elemente dure
(corpi straini, sechestre osoase, radacini dentare).
ELIPTOCIT, s. n. / elliptocyte, ovalocyte s. m. / elliptocyte. [Gr.
elleipsifi = omisiune si, prin e^tensie, ellipes kyklos = cere
defectuos, eCipsa; kytos = cduia.} Sin.: ovalocit (v.).
ELIPTOCITOZA, s. f. / elliptocytose, s. f. / hereditary elliptocytosis. [Cjr. elleipsis = omisiune si, prin e^tensie, ellipes
kyklos = cere defectuos, dipsa; kytos = cduld; -ozd.] Pre-zenta In
sange a unui numar anormal de hematii de forma unui elipsoid
(*ovalocit). E. este o boala genetica determinata de mutatii la
nivelul genelor care codifica proteinele *citosche-letului
membranei globulelor rosii. Dupa caz, rezulta un deficit In
spectrina sau In banda 4. Mai rar, e. apare In cadrul unor boli
hematologice ca mielofibroza si anemia feripriva. Sin.:
ovalocitoza.
ELISA / ELISA / ELISA. [^cronim engL: Enzyme Linked
Immunosorhent Assay = test de imunoadsorfifie. cu anticorpi
marcati enzimatic.} Metoda de mare sensibilitate utilizata pen-

ELITROCEL
tru detectia si masurarea unor cantitati foarte mid de proteine sau
de alte substante cu proprietati antigenice. ELISA se ba-zeaza pe
reactia antigen-anticorp, unui din cei doi component! fiind fixat pe
un suport solid (suprafata unei placi, o cupa mica transparenta).
Legarea celuilalt component este pusa In evidenta cu un anticorp
specific cuplat la o enzima. Aditia sub-stratului enzimei
declanseaza o reactie de culoare cantificabi-la. Ex.: pentru
punerea In evidenta a anticorpilor anti-HIV, un antigen HIV (brut
sau peptidic) este fixat pe o cupula transparenta. Serul de testat
al unui subject este adaugat In dilutii succesive, apoi probele se
spala. Pentru punerea In evidenta a complexelor antigen-anticorp
se adauga un anticorp anti-imunoglobulina umana cuplat la
*peroxidaza. Apoi se masoara densitatea optica a probelor prin
spectrofotometrie. Cu cat con-centratia de anticorpi din serul
pacientului este mai crescuta, cu atat si densitatea optica va fi
mai mare. Proba va fi de-clarata pozitiva daca depaseste o
valoare prag. In prezent se utilizeaza mai multe variante ale
metodei ELISA, Indeosebi ELISA-competitie si ELISA-sandwich.
ELITROCEL, s. n. / elytrocele, s. f. / elytrocele. [Cfr. elytron =
teacd, vagm; kele = hernie, tumora.] Hernierea anselor
intestinale In *fundul de sac Douglas, palpabila endovaginal. E.
nu este un prolaps, dar se poate asocia cu un *rectocel.
ELIXIR, s. n. / elixir, s. m. / elixir. {Sir. al-iksir = piatra fifosofaCd; medicament; derivat d^n gr. kse-ron = medicament; ar.
al-ecsir, al-eksir == cHimie.] Preparat farmaceutic lichid obtinut
prin dizolvarea unor substante aromatice In amestec de apa,
alcool (15-50%) si glicerol. E. se administreaza numai per os,
Termenul este foarte vechi si In trecut desemna numeroase
preparate, care actualmente nu mai sunt utilizate In terapeutica.
ELONGAT1E, s. f. I elongation, s. f. / elongation. [Lat. elongatio, -onis = indepartare, alungire, de. la elongare = a aiungi.} 1) ?ntindere In scop terapeutic efectuata prin "tractiune. Ex.:
e. coloanei vertebrale cu ajutorul unui dispozitiv mecanic, pentru
a face sa dispara o serie de dureri determinate de compresiunea radacinilor nervoase rahidiene. V. si vertebroterapie.
2) Alungire traumatica a unui organ, a unei structuri. Ex.: e.
musculara (Intindere musculara), e. unui ligament, e. nervoasa,
consecinta rupturii interstitiale a fibrelor nervoase din cauza
fntinderii bruste a unui trunchi nervos (In luxatii). 3) Factor de e.
(v.).
ELUTIE, s. f. / elution, s. f. / elution. [Lot. elutio, -onis =
spolare, de la eluere = a spala, a fterge.} Fenomenul invers
'adsorbtiei, prin care corpul adsorbit anterior este remis In
solutie. Se produce cu atat mai intens cu cat contactui cu
adsorbantui a fost mai scurt si s-a efectuat la temperature joasa.
EMACIERE, S. f. / emaciation, s. f. / emaciation, wasting. [Lat.
emaciare = a epuiza, a s[a6i.] Scadere ponderala extrem de
accentuata care apare In evolutia de lunga durata a unor boli
cronice cu prognostic rezervat. Sin.: casexie (v).
EMANATIE, s. f. / emanation, s. f. / emanation. [Lat. ema-nare
= a curge., a. se raspdndi] Gaz inert radioactiv produs In timpul
dezintegrarii unor izotopi radioactivi. Ex.: e. radiului sau radon, e.
actiniului sau actinon. ,
EMASCULARE, s. f. / emasculation, s. f. / emasculation. [Lat.
emasculare = a castra, de [a ex = in afara, masculus s de sue
masculin.} *Castrare masculina. E. totals consta In abla-tia
testiculelor si amputarea penisului. V. si castrare, eunuchism.
EMBOL. Var. pentru embotus (v).
EMBOLECTOMIE, s. f. / embolectomie, s. f. / embolectomy.
[ffr. embole = ocfiunea de a arunca in, de la emballeia = a
arunca in. (en = in; ballem = a arunca); ektome = eTfciz.ie..}
Interventie chirurgicala care, prin Indepartarea unui *embol, restabileste permeabilitatea unui vas obturat de acesta.

EMBOLUS
EMBOLIE, s. f. / embolie, s. f. / embolism, embcie, emboly.
[CfT. embole = actiunea de a arn.nc.a in, de la emballein = a
arunca in (en = m; ballein = a arunca).} Obstructie bruscS a
lumenului unui vas, In general al unei artere, dar si al unui vas
limfatic, printr-un corp strain (cheag, colonii de celule neo-plazice
etc.), denumit *embolus si antrenat In drcLilatie. Tipuri de e.: 1)
Ateroembolism, e. cu debriuri rezultate a!n ulcerarea unei placi
de *aterom. 2) . aeriana, sin.: e. gazoasa (v.). 3) . amniotica,
prin patrunderea de lichid si celule ai-nniotice In vasele uterine;
este urmata uneori de un *sindrc n fibrinolitic mortal. 4) E.
bactehana sau microbiana, produsa prin colonii microbiene
detasate dintr-un focar de supuratie. 5) E. caceroa-sa, prin
vehicularea unor grupe de celule neoplazice In drcu-latie. 6) E.
gazoasa sau aeriana, prin bule de aer patrunse In sange,
Indeosebi dupa traumatisme sau opersai la nivelul venelor
gatului. 7) . grasoasa (v.). 8) E. parazitara, prin larve sau
paraziti aduiti (Trichinella, ascarizi). 9) E. postoperatorie,
complicatie la distanta dupa operatiile majore (In special In sfe-ra
genitala femininS), prin mobilizarea unui cheag ;ormat Intr-o
vena. 10) E. puimonara (v.). 11) E. tisulara, prin fragmente de
tesuturi mobilizate In urma unor traumatisme.
EMBOLIE GRASOASA / embolie graisseuse / fat embolism. E.
care poate surveni dupa politraumatisme cu fracturi multiple
(Indeosebi In cazul fracturilor diafizei femurale), Insotite de
deschideri ale unor vase sanguine si de distrugeri tisulare, ca si
dupa interventii chirurgicale laborioase. Adesea multiple, e. g.
provoaca accidente grave, In functie de localizare: 1) In plamani
- insuficienta respiratorie acuta. 2) In marea circulatie
* purpura, accidente neurologice (hemiplegie, coma). 3) La nivel
ocular - exsudate ale polului posterior al ochiului, hemoragii. 4) La
nivel renal - lipurie. E. g. sunt determinate de globule grasoase
care pot proveni din maduva osoasa (de la nivelul focarului de
fractura) sau din *chilomicronii care, din cauza mo-dificarilor fizicochimice ale sangelui provocate de traumatism (Indeosebi
scaderea solubilitatii lipidelor), sufera un fenomen de agregare In
particule mari. Dupa accidentui embolie, produsii de degradare ai
grasimilor maduvei osoase ar avea o actiune toxica asupra
membranelor celulare, cu consecinte grave pentru celule.
EMBOLIE PARADOXALA / embolie paradoxale / paradoxical
embolus, crossed embolus. Migrarea unui *embol venos (de
origine sanguina sau neoplazica) Intr-un teritoriu arterial, eel mai
frecvent din cauza unei comunicari interauriculare sau a unei
hipertensiuni arteriale pulmonare.
EMBOLIE PULMONARA / embolie pulmonaire / pulmonary
embolism. Obliterarea brusca, partiala sau totala^a arterei pulmonare sau a uneia din ramurile sale de un 'embolus migrat
local, de obicei un fragment de 'trombus, mai rar grasime, aer sau
lichid amniotic. Afectiune frecventa, cu evolutie impre-vizibila
(*infarct pulmonar, inconstant), e. p. este frecvent nediagnosticata, iar uneori afirmata fara probe (*scintigrafie si
*angiografie).
EMBOLIZARE, s. f. I embolisation, s. f. / embolization. [C,r.
embole = ocfiunea de a arunca m, de (a emballein = a arunca iti
(en = in; haUein = a arunca).] 1) Procesul de constitute a unui
'embolus. 2) Obstructia terapeutica a pediculului arterial de la
nivelul unei tumori, malformatii (angiom), leziuni hemo-ragice,
Indeosebi In cazurile cand acestea sunt inabordabile chirugical. E.
se obtine prin introducerea, In artera cateteriza-ta selectiv, a unei
substante sintetice sau a unui fragment de muschi, care permit
organizarea unei tromboze si, implicit, obli-terarea vasului. E.
venoasa a fost propusa pentru fratarea unor
*varice esofagiene.
EMBOLUS, s. n. / embole, s. m. / embolus, pi. emboli. [Cjr.
embolos = dop.} Corp alcatuit din sange coagulat sau din alte
395

EMBRIOCARDIE
componente, antrenat In drculatia sanguina si care poate obtura
brusc lumenul unui vas, obstructionand drculatia. E. sunt de
natura si origine variate: ateromatos (fragment detasat dintr-o
placa ateromatoasa), canceros (conglomerat de celule neoplazice), colesterolic (cristale de colesterol), deddual, gazos, gra-sos,
microbian, parazitar, trofoblastic etc. E. pot fi septid sau aseptid,
iar dupa localizare, arteriali, venosi, limfatid. Var.: embol.
EMBRIOCARDIE, s. f. / embryocardie, s. f. / embryocardia. [Cjr.
embryon = embrion, lit. la en = in, bryein = a crefte;
kardia = inimo.] Scurtarea duratei 'diastolei si accelerarea *ritmului cardiac, cu atenuarea deosebirilor dintre cele doua zgomote cardiace, care determina o asemanare a batailor inimii cu cele
ale cordului fetal. Sin.: ritm fetal.
EMBRIOFOR, s. m. / embryophore, s. m. / embryophore. [Cjr.
embryon = emBrion, de. (a en = m, bryein = a crefte;
pharos = care poarta, de la pherein = a purta, a transvorta.] Oul
anumitor specii de *tenie, caracterizat prin prezenta unei capsule
cu perete dublu, eel exterior avand o grosime mai mare.
EMBRIOGENEZA, s. f. / embryogenese, s. f. / embryogene-sis.
[Cff. embryon = em6rion, de. (a en = m, bryein = a crefte;
genesis = producere, de la gennan = a produce.] Ansam-blul
diferitelor transformari ale *oului fecundat pana la stadiul de
*embrion. V. si filogeneza, morfogeneza, organogeneza.
EMBRIOLOGIE, s. f. / embryologie, s. f. / embryology. [Cjr.
emhryon = emfirion, de la en = m, bryein = a crefte.; logos =.
ftiintcL] Parte a biologiei care se ocupa cu studiul *embrio-nului In
toate etapele sale de dezvoltare, din momentui fecun-darii celulei
ou pana la forma sa definitiva.
EMBRIOM, s. n. / embryome, s. m. / embryoma. [Qr. embryon =
emfirwn, de. [a en = in, bryein = ft crefte; -omo.] Sin.:
disembriom (v.).
EMBRION, s. m. / embryon, s. m. / embryo. [Cfr. embryon =
em6ri.w, de la en = w, bryein = a crefte.] 1) Organism aflat In
primele stadii de dezvoltare. 2) Organismul uman Intre sfarsitui
celei de a doua saptamani postfecundatie si sfarsitui saptamanii
a opta. Incepand cu luna a treia, produsul de con-ceptie poarta
numele de fetus.
EMBRIOPATIE, s. f. / embryopathie, s. f. / embryopathy. [QT.
embryon = em6rion, de. la en = in, bryein = a crefte;
pathos = doaia.} . 1) Boala a *embrionului. 2) Semnificatia cea
mai frecventa: boala de origine non-genetica, afectand embrio-nui
In primele trei luni de viata intrauterina si susceptibila sa
antreneze malformatii. V. si fetopatie.
EMBRIOTOXON, s. m. / embryotoxon, s. m. / embryotoxon.
[Qr. emhryon = emfirion, de [a en = in, bryein = a crefte;
toxon = arc.} Opadtate inelara corneana In jurul irisului, de naturS
congenitala, semanand cu *gerontoxonul.
EMENAGOG, adj., s. n. / emmenagogue, adj., s. m. / emmenagogue. [Qr. emmena = menstruate; agogos = care conduce
cdtre diminare.} (Medicament) care provoaca sau regulari-zeaza
fluxul menstrual.
EMERINA, s. f. / em6rine, s. f. / emerin. Proteina men-ibrana-ra
prezentand o *omologie accentuata cu "timopoietinele. Gena
codanta a e. se afla pe cromozomul X, iar o mutatie a aces-teia
este la originea *distrofiei musculare Emery-Dreifuss.
EMETIC, adj., s. n. / emetique, emetisant, -e, adj., s. m. /
emetic. [Lat. emeticus, gr. emetikos = cart produce vitrsa.Mi,
de la gr. emein = a vomita..] 1) Care provoaca varsaturi. 2)
Substanta, medicament cu efect vomitiv. Sin.: emetizant.
EMETROPIE, s. f. / emmetropie, s. f. / emmetropia. [^r.
emmetros = flint masurat, de la en = m, metron = maswra;
ops, opos = OC/M.] Denumire a vederii normale, adica a starii
ochiului In care razele de lumina percepute formeaza o imagine
exact la nivelul retinei. E. este starea contrara *ametropiei.
396

EMISFERE CEREBRALE
EMFIZEM, s. n. / emphyseme, s. m. / emphysema. [Cfr.
emphysema, -0(05 = {imflatw&i de la en = in, physa = rasuflare.} 1) Infiltratie difuza, anormala a aerului sau a altui gaz In
tesuturi. Ex.: e. subcutanat. 2) Termenul se refera Indeosebi la
*e. pulmonar.
EMFIZEM PULMONAR / emphyseme pulmonaire / pulmonary
emphysema. Stare anatomopatologica ce este caracterizata prin
dilatarea si distrugerea spatiilor aeriene alveolare pulmo-nare
situate distal fata de bronsiolele terminate. Leziunile sunt
evolutive si diseminate In cea mai mare parte a parenchimului
pulmonar. Se disting: e. primitiv si e. secundar. Anatomopatologic sunt mentionate, de obicei, doua forme de e. primitiv:
1) E. centrolobular sau centroacinar, cu afectare a bronsiolelor,
dar fara leziune majora a retelei capilare. 2) E. panlobular sau
panacinar, cu afectare concomitenta a structurilor alveolare si a
retelei capilare. Tipurile principale de e. secundar sunt: 1) E.
peribronsioiar sau focal, caracterizat prin dilatatia simpla a
bronsiolelor respiratorii cu numeroase depozite pneumocorioti-ce.
2) E. paralezional sau paracicatriceal, cu distructii difuze asodate
constant la cicatrice bronhopulmonare multiple si diseminate, eel
mai frecvent de origine silicotica sau tuberculoasa. V. si
bronhopneumopatie cronica obstructiva.
EMINENTA, s. f. / eminence, s. f. / eminence, eminentia. NA:
eminentia. [Lat. eminentia = inaCtime, proeminenta,] In
anatomie, nume dat unor reliefuri: 1) E. hipotenafS: (NA: hypothenar) relief rotunjit al partii interne (cubitale) a palmei. 2) .
tenara: (NA: thenar) relief rotunjit al partii externe (radiale) a
palmei. Este formata din muschii scurti anexati policelui (flexor,
adductor si opozant).
EMISFERA, s. f. / hemisphere, s. f. / hemisphere. NA: hemispherium. \Cjr. hemi = pe jumo.ta.te; iat. sphaera, gr. sphmra =
sfera,} Jumatate dintr-o sfera. Prin extensie, jumatate dintr-un
organ de forma rotunjita. Ex.: e. cerebrala.
EMISFERA OOMINANTA / hemisphere dominant / dominant
hemisphere. Denumire atribuita, de regula, e. cerebrale stangi,
care asigura, datorita unor structuri programate genetic, realizarea limbajului articulat, ca si coordonarea unor miscari, Indeosebi
comanda motorie a mainii celei mai Indemanatice. Pe langa
faptui ca In cazul unor leziuni Intinse ale zonei limbajului e.
dreapta preia aceasta functie, notiunea de e. d. este In curs de
aprofundare, Indeosebi prin utilizarea 'imagistidi men-tale.
EMISFERE CEREBRALE / hemispheres cer6brales / cerebral
hemispheres. NA: hemispherium cerebri. Partea cea mai voluminoasa a *encefalului, care se dezvolta din vezicula telencefalica. In cursul dezvoHarii, acopera nucleii talamid si ventriculul
al Ill-lea, alcatuind Tmpreuna creierul mare. Intre cele doua e. c.
se afla fisura interemisferica, prin intermediul careia acestea sunt
complet separate spre extremitatile lor. In portiunea mij-locie, e.
c. sunt reunite prin *corpul calos. E. c. ocupa cea mai mare parte
a cutiei craniene (*craniul), fiind situate In loja supratentoriala a
acesteia. Fiecare e. are forma ovoidala, cu extremitatea mai
Ingusta posterior, corespunzand *lobului occipital. Dimensiunile
medii ale e. c. sunt: lungime 17 cm, latime 14 cm si Inaltime 13
cm. Greutatea medie a ambelor e. c. este de 1 380 g la barbat si
1 350 g la femeie, cu variatii individuate considerabile. Fiecare e.
prezinta trei fete: laterals (sau externa), convexa, In raport cu
calota craniana; mediala (sau interna), aflata la nivelul fisurii
interemisferice si bazala (sau inferioara), In raport cu baza
craniului. La granita dintre fete se afla trei margini. La nivelul
fiecarei e. c. se descriu trei poll: frontal, mai voluminos, ocdpital,
mai efilat si temporal sau mijiodu. Pe toate fetele, suprafata e. c.
prezinta numeroase santuri, care, In functie de aparitie si
profunzime, se clasifica In: 1) primare sau fisuri (sdzuri), care
apar primele pe creierul

EMISIE
embrionar sunt adanci si separa Intre ele teritorii Intinse ale e.
denumite lobi (*lob frontal, *lob occipital, *lob parietal, *lob
temporal, *lob orbitar); 2) secundare sau intergirare, care apar
mai tarziu si delimiteaza mtre ele arii restranse In cadrul unui lob,
denumite girusuri sau *cJrcumvolutii; 3) tertians, mai super-ficiale,
care brazdeaza girusurile. Girusurile, ca si lobii se pot lega Intre
ele prin pliuri de substanta nervoasa, denumite pli-uri de trecere.
Structural, e. c. sunt alcatuite din: 1) *cortexul cerebral (sau
scoarta cerebrala), care acopera In Intregime toate fetele si
marginile e. c.; 2) *nucleii cenusii centrali, denu-miti adesea,
impropriu, ganglioni bazali; 3) substanta alba, care acopera
spatiul dintre nucleii centrali, formand *capsula intema, sau dintre
acestia si cortexul cerebral, In acest caz fiind denu-mita centrul
modular.
EMISIE, s. f. / emission, s. f. / emission. [Lot. emissio, -onis =
trimitere afara, aruncare, de (a emittere = a trimite afara (ex =
afarO.; mittere = a trimite).} 1) Termen utilizat Indeosebi In fizica
referitor la eliberarea de radiatii (e. radioactiva) de catre
radioizotopi, sau de electron! si ioni de catre corpurile
incandescente (e. termoionica). 2) Descarcare, eliberare spontana (ex.: e. nocturna de sperma) sau voluntara (ex.: e. de
urina).
EMITATOR, s. n. si m. / emetteur, s. m. / emitter. [Lot. emittere
= fl trimite. afara, de. [a ex = w afard, mittere = a trimite.] 1)
Dispozitiv care emite radiatii electromagnetice. 2) Izotop
radioactiv care emite, prin dezintegrare nudeara, radiatii
corpusculare (a, p) si electromagnetice (7).
EMOLIENT, adj., s. n. / emollient, -e, adj., s. m. / emollient.
[Lot. emolliens, de ia emollire = a inmuia,} (Substanta sau
amestec de substante) care Inmoaie pielea sau, uneori, mucoasele impiedicand actiunea produsilor iritanti asupra acestora. E.
se aplica extern sub forma de creme, emulsii, cataplasme, iar
intern ca spalaturi si ceaiuri.
EMONCTORIU, s. n. / emonctoire, s. m. / emunctory. [Lot.
emuncliis, de. [a emungere = a trage in afara,] Organ (rinichi,
ficat, plaman) sau structura histologica (glanda sudoripara) care
permite evacuarea unor substante endogene sau exogene, de
regula inutile sau nocive pentm organism.
EMOTIVITATE, s. f. / emotivity, s. f. / emotivity. \Lat. emo-tus,
dt (a emovere = a scoate, a rastuma.} Aptitudine a fie-carei
pesoane de a reactiona mai mult sau mai putin intens (reactii
psihice si somatice) la evenimente, chiar obisnuite, tra-ind
*emotii. E. reprezinta aspectui eel mai elementar al *afectivitatii.
EMOTIE, s. f. / 6motion, s. f. / emotion. [Lot. emotiis, de la
emovere = 0 scoate, a rastuma,] Reactie afectiva intensa, stare
de excitatie mentala sau impuls interior directionat catre un
obiect definit, cu impact atat psihologic, cat si comporta-mental,
care se Insoteste de obicei de manifestari vegetative. In general,
e. este caracterizata ca fenomen tranzitor, In timp ce orice stare
emotionala sustinuta se numeste dispozitie. Exteriorizarea unei
e. poarta numele de afect. Cele patru e. fundamentale sunt:
bucuria, tristetea, furia si frica.
EMPATIE, s. f. / empathie, s. f. / empathy. \Qr. en = m;
pathos = afectiune, sentiment.] Aptitudinea de a percepe, a
accepta si a Intelege sentimentele sau/si gandurile unui interlocutor. Comunicare afectiva cu semenul.
EMPERIPOLEZA, s. f. / emperipolese, s. f. / emperipolesis.
[Cjr. en = in; peri = m jumi; poleomaien = a umfita,} Fenomen
de wntact celular implicand, pe langa atasarea unei celu-le la o
alta celula (*peripoleza), si patrunderea, fara 'fagocito-za, a unei
celule Intr-o alta celula. Acest fenomen se obser-va atat la
celulele normale (patrunderea limfodtelor In celulele hepatice,
intestinale, renale, tiroidiene), cat si la celulele pato-logice (ex.:
patrunderea limfocitelor In fibroblaste).

ENANTIOMORF
EMPIEM, s. n. / empyeme, s. m. / empyema. [C,r. empye-ma,
-alos = acumufare de puroi, de [a en = in, pyon = puroi]
Acumulare de puroi Intr-o cavitate naturala din organism. Termenul utilizat ca atare semnifica aproape Intotdeauna pleurezia
purulenta (*piotorax).
EMPIEM PERICARDIC / empyeme pericardique / pericardic
empyema. Colectie purulenta la nivelul spatiului pericardic.
EMPIRIC, adj. / empirique, adj. / empiric, empirical. [Lat.
empiricus, gr. empeirikos = care se ghideaz.a dupd e?(perienta/
lie. [a gr. empeiria = e\perienta.\ Fundamental pe experienta, dar
nedemonstrat stiintific. Care se deosebeste de ceea ce este
rational. Ex.: remediu e., tratament e.
EMPIRISM, s. n. / empirisme, s. m. / empiricism, [(yr. empeiria =
experienta; -ism.] Caracteristica medicinei bazata pe experienta
practica.
EMPLASTRU, s. n. / emplatre, s. m. / plaster. \Lat. emplas-trum,
{fr. emplastron = unsoare, tencuiaia, de (a gr. emplat-tein = a
fasona, a ap[ica pe.] Preparat farmaceutic solid con-stituit din
sapunuri, rezine, ceruri, substante grase, cauciuc, ca atare,
asociate Intre ele sau cu substante medicamentoase si destinate
aplicarii pe piele. Se disting doua tipuri principale de e.: 1) E.
medicamentoase, utilizate In scopuri terapeutice. 2) . adezive,
pentru acoperirea leziunilor pielii si fixarea pansa-mentelor
(leucoplaste).
EMPROSTOTONUS, s. n. / emprosthotonos, s. m. / emprosthotonos. [<^r. emprosthen = m fatd; tonos = tensiune.] Tip de
contractura generalizata predominanta la nivelul muschilor flexori,
observata In anumite cazuri de *tetanos. Bolnavul este ghemuit
asemenea fetusului In uter.
EMULSIE, s. f. / emulsion, s. f. / emulsion, emulsum (lat.). [Lat.
emulsum, de [a emulgere = a. mulge pand la ultima picatura, a
sua.} Sistem dispers coloidal format din doua lichide nemiscibile,
In care unui este fin dispersal In celalalt, sub forma de picaturi
mid de ordinul micrometrilor. Lichidul In care se produce dispersia
se numeste faza continua sau dis-persanta, iar lichidul dispersal
reprezinta faza discontinua sau dispersata. Se descriu doua tipuri
de e.: 1) E. cu faza continua apoasa si faza dispersa uleioasa,
denumite "e. ulei in apa" (simbol In fr. H/E, iar In engl. 0/W). 2) E.
cu faza continua uleioasa si faza dispersa apoasa, denumite "e.
apa !n ulei' (simbol In fr. E/H, iar In engl. W/0).
EMULSIFIANT, s. n. / emulsifiant, s. m. / emulsive. \Lat.
emulsum, de [a emulgere = fl mulge pand [a ultima picdturd, fl
sec.a; facere = a face.] Substanta chimica ce favorizeaza
formarea sau conservarea unei *emulsii. E. sunt utilizati In biochimie si In industria alimentara.
EMULSIONARE, s. f. / emulsification, s. f. / emulsification. [Lat.
emulsum, de [a emulgere = a muCge pdna id ultima picatura, a
SCCCL\ Operatiune de dispersare In *emulsie a unor lichide
nemiscibile. E. se obtine prin procedee mecanice sau cu ajutorul
ultrasunetelor.
ENANTEM, s. n. / enantheme, s. m. / enanthem(a). \Cjr. en = in;
anthema = inflbrire.] Leziune, mai mult sau mai putin Intinsa, a
unei mucoase In cursul unei boli eruptive, analoga *exantemului
cutanat (ex.: petele Koplik pe mucoasa bucala, caracteristice
rujeolei).
ENANTIOMERI, s. m. pi. / enantiomeres, s. f. pi. / enantio-mers.
[(^r. enantios = opus, invers; meros = parte.} *Stereo-izomeri
care sunt imaginea In oglinda a unuia fata de celalalt. Se mai
numesc si 'izomeri optid, deoarece (fiind optic activi) unui deviaza
*lumina polarizata la dreapta (e. dextrogir) si celalalt la stanga (e.
levogil). Ex.: 'glucoza si *fructoza.
ENANTIOMORF, adj. / enantiomorphe, adj. / enantiomorph. {Cjr.
encintios = opus, im'ers; morphe = forma.] Despre fie-care din
cele doua forme optic active ale aceleiasi molecule,
397

ENARTROZA
cand ele deviaza diferit planul *]uminii polarizate. V. si izomeri
optici. ENARTROZA, s. f. / enarthrose, s. f. / spheroidal joint.
NA:
articulatio spheroidea. [Qr. en = m; arthron = articuCafie;
*ozd.] Tip de 'diartroza ale carei suprafete articulare sunt segments de sfera sau de sferoid, unul convex si altui concav.
ENCEFAL, s. n. / encephale, s. m. / encephalon. NA: encephalon. \Qr. enkephalos = creier, lit la en = m; kephale = cap.}
Partea sistemului nervos central continuta In cutia crani-ana:
*emisferele cerebrale si 'diencefalul (creierul propriuzis),
*cerebelul si trunchiul cerebral (*pedunculi cerebrali, *protuberanta si *bulb rahidian). In general terrnenul este utilizat ca sin. cu
*creier.
ENCEFALINE. Var. pentru enkefaline (v.).
ENCEFALITA, s. f. / encephalite, s. f. / encephalitis, \Qr.
enkephalos = creier, (it la en = in, kephale = cap; -ltd.] Inflamatie, mai mult sau mai putin Intinsa, a encefalului, avand
drept origine infectii virale, microbiene sau parazitare. Cand procesul se Intinde la tot nevraxul este vorba de encefalomielita sau
nevraxita. E. fac parte din grupul *neuroinfectiilor si, In functie de
modalitatea de aparitie a tabloului clinic si de me-canismele
patogenice, pot fi: primitive, cand agentui infectios se localizeaza
direct la nivelul encefalului, si secundare, cand infectia creierului
apare ca o complicatie m cursul unei boli infectioase generale.
Tipuri de e.: 1) E. acuta postinfectioasa (v.). 2) E. africana,
denumire generica pentru un grup de *panen-cefalite acute,
epidemice, descrise pe continentui africsn. 3) E. americana,
denumire care cuprinde un grup de e. descrise pe teritoriile
continentului american. 4) . cu "Arbovirus, v. e. primitiva virala.
5) E. australiana este o panencefalita acuta epidemica provocata
de un Arbovirus. 6) E. centroeuropeana, v. e. primitiva virala. 7)
E. concentrica Balo, varietate de *leu-coencefalita a adultului
tanar, evoluand anatomic prin focare concentrice, iar clinic cu
contracturi, un aspect *pseudobulbar, cu tulburari dementiale,
*hipertensiune intracraniana. 8) E. japo-neza, determinata de un
arbovirus, caracterizata prin tulburari psihice accentuate,
contractura, sechele psihice frecvente. 9) E. letargica von
Economo (v.). 10) E. postvirala, v. encefalita acuta
postinfectioasa. 11) E. primitiva virala (v.).
ENCEFALITA CONCENTRICA ACUTA BAL6 / encephalite
concentrique de Balo / Bale's concentric sclerosis. [Joseph
Balo, ne.uro[opato[oci maghiar, n. 1896.] V. encefalita, 7.
ENCEFALITA ACUTA POSTINFECTIOASA / encephalite aigue
postinfectieuse / postinfection encephalitis. E. acuta nesupurata, care poate surveni ca o complicatie m cursul sau dupa
majoritatea bolilor infectioase ale copilariei. Se manifests sub
forme diverse: convulsiva, paralitica, senzoriala sau psihica. Uneori evolueaza spre vindecare completa, dar frecvent se pro-due
sechele definitive: epilepsie, idiotie, hemiplegie spasmo-dica.
ENCEFALITA LETARGICA VON ECONOMO / encephalite lethargique von Economo / lethargic encephalitis. [Conston-(in
Freiherr von San Seiff Economo, Mwoiog fi psihiatru austriac,
profesor ia Vie-no., 1876-1931.} Boala infectioasa, epidemica sau
sporadica, afectand mdeosebi *mezencefalul, dar si maduva
spinarii ?i nervii periferici. Se caracterizeaza clinic prin febra,
somnolenta, paralizia anumitor nervi cranieni Cin-deosebi nervii
motori ai ochiului, In forma oculoletargica), prin mioclonii
precedate adesea de dureri lancinante (forma algo-mioclonica),
uneori prin tulburari psihice. E. I. se poate vinde-ca sau se poate
complica, dupa o perioada de remisiune, cu
*boala Parkinson. Agentui patogen este un virus neurotrop. Sin.:
boala Cruchet, boala von Economo, encefalomielita difuza.
ENCEFALITA PRIMITIVA VIRALA / encephalite primitive a virus
/ primary viral encephalitis. Termen sub care sunt
398

ENCEFALOPATIE
grupate encefalitele ce apar ca o boala independenta si determinata de un virus identificat: e. prin virusul rabic, Enterovirus
(virusurile poliomielitic, Coxsackie sj ECHO) si prin Arbovirus.
ENCEFALO-ARAFIE, s. f. / enc6phalo-araphie, s. f. / anencephaly. [Qr. enkephalos = creier, de. ia en = in, kephale =
cap; a priv.i rhaphe = sutura.] Malformatie caracterizata printrun defect de mchidere a partii din *tubul neural cores-punzand
encefalului. V. si creasta neurala.
ENCEFALOCEL, s. n. / encephalocele, s. f. / encephalocele.
[Qr. enkepha]os = creier, de ia en = in, kephale = cap; kele =
h.e.mw, tunwrd.} Hernia meningelui si a unei parti a encefalului
din cauza unui defect cranian congenital, traumatic sau
postoperator. E. este eel mai frecvent congenital, aparand din
cauza unei *disrafii craniene, hernia fiind situata pe linia mediana, alcatuita dintr-un sac meningeal cu lichid cefalorahidian si
tesut nervos encefalic, de regula malformativ.
ENCEFALOGRAFIE GAZOASA / encephalographie gazeuse /
pneumoencephalography, cranial insufflation. [Qr. enkephalos = creier, de ia en = in, kephale = cap; graphein = a scrie,
tat. chaos, gr. khaos = suCistanta su6ti[a.] Studiul radio-grafic al
continutului cutiei craniene utilizand aerul ca mediu de contrast.
Tehnica devenita desueta dupa aparitia imagistidi prin
"rezonanta magnetica nucleara.
ENCEFALOID, adj. / encephaloide, adj. / encephaloid. [Cjr.
enkephalos = creier, ae [a en = in, kephale = cap; eidos =
forma.} Despre o formatiune macroscopica cu aspect albicios,
moale si friabila, asemanatoare creierului.
ENCEFALOMALACIE, s. f. / encephalomalacie, s. f. / encephalomalacia. [Qr. enkephalos = crmr, d.t [a en = in, kephale =
cap; malakia = mmuim, de ia malakos = nwatt.} Sin.:
ramolisment cerebral (v.).
ENCEFALOMIELITA, s. f. / encephalomyelite, s. f. / encephalomyelitis. [Cyr. enkephalos = cre.ie.r, de ia en = in,
kephale = cap; myelos = maduva; -ltd.] Tip de "encefalita In
cursul careia exista semne clinice de atingere medulara, in
cadrul unei afectari difuze a sistemului nervos central. E. familiala recurenta este denumita si *boala Harvey.
ENCEFALOMIELITA DIFUZA / encephalomyelite diffuse / Von
Economo disease. Sin.: encefalita letargica von Economo (v.).
ENCEFALOMIELODISRAFIE, s. f. / encephalomyelodysrraphie, s. f. / encephalomyelodysrrhaphia. [Qr. enkephalos =
creie-r, de. ia en = in, kephale = cap; myelos = maduva; dys =
gnu, dificii; rhaphe = sutura.] Denumire generala pentru bolile In
care se constata defecte de Inchidere a *nevraxului si a
Invelisurilor acestuia.
ENCEFALOMIELOPATIE NECROZANTA SUBACUTA / encephalomyelopathie necrosante subaigue / Leigh's disease.
Sin.: boala Leigh (v.).
ENCEFALOPATIE, s. f. / encephalopathie, s. f. / encephalopathy. [Gfr. enkephalos = crew, de ia en = in, kephale =
cap; pathos = 600(0.] 1) Orice afectiune a creierului, eel mai des
de origine toxica, metabolica sau degenerativa. 2) Sens recent:
sindrom neuropsihic care complica uneori anumite infectii sau
unele intoxicatii. Sindromul corespunde unor alterari anatomice
severe si variate, toxice, anoxice sau vasomotrice, In care nu
predomina elementui inflamator. Tipuri: a) E. afcoo-lica sau
etilica: termen reunind mai multe sindroame cerebrale,
consecinta a carentei In vitamina Bi, de origine alcoolica. b) E.
bismutica: e. mioclonica, consecutiva ingestiei sarurilor de
bismut, eel mai des ca urmare a tratarii constipatiei cu aces-tea.
c) E. bilirubinemica: *icterul nuclear al nou-nascutului. d) E.
hepatica: este secundara unei insuficiente hepatice acute sau
cronice avansate, cu sau fara sunt portosistemic, spon-tan sau
indus chirurgical. Forme: e. h. cronica, e. h. acuta, e. h. prin
degenerescenta hepatocerebrala cronica, e. h. prin

ENCEFALOPATIE BINSWANGER
sunturi portosistemice intrahepatice congenitale, e. h. prin hiperamoniemie congenitala. e) E. hipertensiva: consecinta *hipertensiunii intracraniene si a 'edemului cerebral, f) . infantila:
consecinta a afectarii creierului In perioada intrauterina, la nastere, ori In primele luni de viata. g) E. portocava: forma a *e.
hepatice. h) . respi'ratone: prin hipoxie creata de insufidenta
respiratorie. i) E. spongiforme subacute transmisibile (v.).
ENCEFALOPATIE BINSWANGER / encephalopathie de Binswanger / Binswanger's disease. [Otto Binswiinger, nwroiog
germon, profesor la Jena, 1852-1929.] Sin.: boala Binswanger
(v.).
ENCEFALOPATII SPONGIFORME SUBACUTE TRANSMISIBILE / encephalopathies spongiformes subaigues transmissibles / slow transmissible spongiform encephalopathies.
Grup de boli definite prin aspectui lor neuropatologic caracterizat prin absenta reactiei inflamatorii, o vacuolizare a neuronilor
(de unde denumirea acestor e.), aparitia unor placi de sub-stanta
amiloida si o hipertrofie a astrocitelor. Aceste boli, care afecteaza
exclusiv sistemul nervos central al omului si al unor mamifere, au
o perioada de incubatie extrem de lunga (peste 30 de ani In
unele forme de la om), sunt transmisibile prin ultrafiltrate de
creier, iar uneori sunt de origine iatrogena, dupa grefe de dura
mater sau dupa tratament cu *somatotrop extras din creier (de la
cadavru, procedeu abandonat). Au fost de-scrise urmatoarele e.
s. s. t: 1) La animate: e. bovina spongi-forma ("boala vacilor
nebune"), scrapie, la oaie si la capra, e. transmisibila a vizonilor,
e. s. felina. 2) La om: *kuru, *boala Creutzfeldt-Jacob, *sindromul
Gerstmann-Straussler-Scheinker, insomnia familiala fatala.
Recent a fost descrisa o transmitere a e. s. s. t. Intre specii (ex.:
de la ovine la bovine). Trans-miterea este posibila chiar dupa
distrugerea completa a acizilor nucleici si, dimpotriva, devine
imposibila daca functia sau/si conformatia proteinelor sunt
alterate. De aceea, este plauzibi-la ipoteza existentei unui agent
infectios constituit exclusiv din proteine, denumit *prion.
ENCONDRAL, adj. / enchondral, -ale, -aux, adj. / enchon-dral.
\Qr. en = in; khondros = cwti[aj.\ Care se afla sau se produce In
interiorul cartilajului.
ENCONDROM, s.n. / enchondrome, s.m. / enchondroma. \Qr.
en = in; khondros = carti[cy; -oma.] Excrescenta benigna a
cartilajului care se dezvolta In metafiza osoasa, In zone In care
de obicei cartilajul lipseste. Se mai numeste si "condrom
adevarat.
ENCONDROMATOZA, s. f. / enchondromatose, s. f. / dyschondroplasia. [Qr. en = in; khondros = cartilaj; -oinii; -ozo.]
Tip de *condrodisplazie caracterizat prin dezvoltarea de *condroame multiple, Indeosebi In interiorul oaselor mid tubulare ale
mainilor si pidoarelor, unde determina tumefactii. Condroa-mele
pot aparea si la nivelul oaselor lungi sau ale centurilor, In aceste
cazuri fiind posibile anomalii de crestere ale mem-brelor.
Degenerescenta maligna a malformatiilor este posibila, desi rara.
Sin.: boala Oilier, discondroplazie. E. cu hemangi-oame
reprezinta sindromul Maffucci (v.).
ENCOPREZIS, s. n. / encopresie, s. f. / encopresis. [Qr. en =
in, koprein = a mwdari cu propriile. e.^re.me.nte,.} Incontinen-ta
de malerii fecale, care nu este data de un defect organic sau o
boala.
ENDARTERA, s. f. / endartere, s. f. / endartery. [^r. endon =
mauntm; [at; gr. arteria = arterd.] Tunica interna sau inti-ma unei
artere. Sin.: intima.
ENDARTERIECTOMIE, s. f. / endart6riectomie, s. f. / endarteriectomy. [Cjr. endon = fnauntru, [at., gr. arteria " arterd;
gr. ektome = uyizie.] Excizia endoteliului lezat al unei artere sau
a depozitelor ateromatoase ocluzive, cu restabilirea permeabilitatii vasului afectat. In functie de localizare se descriu:
T) carotidiana care se practica profilactic la pacientii cu

ENDOCARDITA
boala carotidiana ocluziva pentru prevenirea accidentelor vasculare cerebrale. 2) . coronanana Indepartarea placilor ateromatoase coronariene In tratamentui cardiopatiei ischemice, 3) :
vertebrala practicata In tratamentui unor tipuri de insufidenta
vertebro-bazilara. Sin.: endarteriectomie dezobliteranta, tromboendarteriectomie.
ENDARTERIECTOMIE DEZOBLITERANTA / endarteriectomie
desobliterante / endarteriectomy. Sin.: endarteriectomie (v.).
ENDARTERITA, s. f. / endarterite, s. f. / endarteritis. \fjr. endon
= mHuntru.; [at; gr. arteria = arterd; -ita.] Inflamatie a intimei unei
artere. Poate fi izolata, Insa mai frecvent se asodaza cu
inflamatia celorialte tunici arteriale. Cauze: bacte-rii piogene,
sifilis, traumatisme sau *trombi infectati.
ENDARTERITA OBLITERANTA / endarterite oblit6rante /
endarteritis obliterans. Forma de e. caracterizata prin Ingustarea progresiva a lumenului arterial ca urmare a proliferarii
tesutului intimei. Afecteaza cu precadere arterele mid de la nivelul
extrem itatilor membrelor. V. si boala Friedlander-Wini-warter.

""'
ENDEMIC, adj. / endemique, adj. / endemic. [Qr. endemos =
(6oatd) care. rdmd-tie m fara sa, di la en = in, demos = popor}
Despre o boala care prezinta caracteristicile unei *endemii.
ENDEMICITATE, s. f. / endemicite, s. f. / endemicity. \GJT.
endemos = (fioata) care, ramam w fara so, de. la en = In,
demos = popor.] Caracteristica a bolilor care se propaga sub
forma unor *endemii.
ENDEMIE, s. f. / endemie, s. f. / endemia. endemic disease.
\QT. endemos = (boola) cart ramdne in fara so, de la en = in,
demos = popor.] Prezenta continua a unei boli Intr-o regi-une
geografica data, cu manifestare fie constanta, fie In peri-oade
determinate. Sin.: boala endemica.
ENDEMOEPIDEMIC, adj. / endemoepidemique, adj. / endemoepidemic. [Cyr. endemos = (fioaia.) care. ramdne. m tara so,
de. la en = in, demos = popor; epidemos = care. circula in toata
fara, de, la epi = pe, demos = popor.] Care prezinta deopotriva
caracteristid de *endemie si de 'epidemic. Este, de obicei, cazul
unor boli endemice care pot prezenta perioa-de cu caracter
epidemic.
ENDERGONIC, adj. / endergonique, adj. / endergonic. [Qr.
endon = mduntrv; ergon = IUCTU, actlUM, de. [a ergein = a
[ucra.] V. reactie endergonica si energie libera. Ant.: exergonic.
ENDOAMILAZA, s. f. / endoamylase, s. f. / endoamylase. [Qr.
endon = mduntru; [at. amylum, gr. only/on = fdind, amidon;
-ozd.] V. amilaza.
ENDOCARD, s. n. / endocarde, s. m. / endocardium. NA:
endocardium. {Qr. endon = indu.ntru.; kardia = inimd.] Tunica
interna a inimii ce captuseste la interior miocardul si de-limiteaza
cavitatile cardiace. E. adera la fata profunda a mio-cardului si se
continua cu endoteliul marilor vase de la baza inimii.
ENDOCARDITA, s. f. / endocardite, s. f. / endo-carditis. [Gr;
endon = induntru; kardia s- inimd; -ita.} Leziune inflamatQ-rie
exsudativa si proliferativa a 'endocardului. Aceasta leziune poate fi
localizata la nivelul valvelor cardiace (e. valvulara) sau la nivelul
peretilor cavitatilor cardiace (e. parietala). Tipuri de e.: 1) .
abactehana, cu aspect de e. infectioasa, dar cu *hemo-culturi
negative. 2) E. bacteriana, e. infectioasa (v.). 3) . fibro-plastica
sau fete/a, de origine necunoscuta, survenind la sugar sau la
copilul mic, caracterizata printr-o Ingrosare masiva a endocardului,
prin proliferarea fibrelor conjunctive si, Indeosebi, elastice din zona
subendoteliala. A fost descrisa o forma secundara cardiopatiilor
congenitale si o forma a adolescen-tului si adultului. 4) .
infectioasa, e. bacteriana, e. infectanta, e. ulceroasa, e. vegefanta,
provocata prin trecerea In sange a unor specii de bacterii
(Indeosebi streptococ si stafilococ), care
399

ENDOCARDITA LOFFLER
se localizeaza la nivelul endocardului, unde provoaca leziuni
ulcer-case si vegetante. Aid este inclusa si e. primitiva aorta sau
boala Senhouse Kirke (v.). 5) E. Loffler (v.). 6) E. maligna lenta
(v.).
ENDOCARDITA L&FFLER / endocardite de Loffler / eosinophilic endomyocardial disease. [Kurl Wilhelm Loffler, medic
dvefian, 'Bosei, 1887-1972.} E. parietala fibroblastica cu eozinofilie sanguina, de etiologie incerta. Se caracterizeaza prin Ingrosarea tesutului fibros al endocardului parietal, care se extin-de
la miocard ?i, uneori, sub forma unor leziuni arteriale si arteriolare 'in diferite viscere. Evolueaza spre insuficienta cardiaca.
ENDOCARDITA MALIGNA LENTA / endocardite maligne a
evolution lente / osier's disease. Infectie bacteriana maligna a
endocardului, cu evolutie lenta, produsa 'in principal de streptococcus viridans. Este caracterizata clinic prin puseuri febrile
succcesive, artralgii, sufluri cardiace, accidente embolice cerebrale si viscerale, leziuni arteriale, iar anatomopatologic prin
vegetatii endocardice cu ulceratii si chiar perforatia valvuielor.
Sin.: boala Jaccoud-Osler, boala Osier.
ENDOCERVICAL, adj. / endocervical, adj. / endocervical. [Cjr.
endon = inountru; [at. cervical, -alis, de [a cervix, -ids = gat,\
Care se refera la cavitatea *colului uterin.
ENDOCERVICITA, s. f. / endocervicite, s. f. / endocervicitis.
[Qr. endoii = mciuntru; [at. cervix, -ids = gdt; -ita.] Infla-matie a
mucoasei interne a colului uterin.
ENDOCITOZA, s. f. / endocytose, s. f. / endocytosis. [Qr.
endon = induntru; kytos = celula; -oza.] Mecanism fiziolog-ic de
patrundere sau captare In celula a unor substante din mediul
ambiant, care nu pot ajunge intracelular direct, prin *difuziune
(transport pasiv) sau prin 'transport activ. 'In timpul e. are loc o
modificare morfologica reversibila (de obicei inva-ginare) a
membranei plasmatice. In functie de natura compusi-lor patrunsi
'in celula se disting: 'fagodtoza, *pinodtoza si *endo-citoza
mediata de receptori.
ENDOCITOZA MEDIATA DE RECEPTORI / endocytose par
recepteurs interposes / receptormediated endocytosis. E.
care se produce dupa fixarea unui *ligand pe *receptorul specific.
Dupa formarea complexului ligand-receptor, acesta intra In
celula, fara sa fie Insotit de fluid extracelular. Exemplul tipic fl
reprezinta transportui intracelular al *colesterolului sub forma de
"lipoproteine. V. receptor pentru LDL.
ENDOCRIN, adj. / endocrine, adj. / endocrine. [Qr. endon =
induntru; krine'm - a separa de.] Despre o glanda ale caret
produse de secretie sunt deversate direct In mediul intern (In
sange), fara interpunerea unui canal excretor. Ansamblul aces-tor
glande alcatuieste *sistemul e.
ENDOCRINOLOGIE, s. f. / endocrinologie, s. f. / endocrinology. [Qr. endon = induntru; krinein = a separa de.; logos =
ftiinf.a.] Medidna glandelor cu secretie interna si a hormo-nilor,
din punct de vedere anatomic, fiziologic, fiziopatologic si clinic.
ENDOCRINOPATIE, s. f. / endocrinopathie, s. f. / endocrinopathy. \Cjr. endon = induntru; krinein = a separa. de,; pathos =
Boola,] Denumire generica pentru tulburarile functiilor diferite-lor
glande endocrine si ale consecintelor acestor tulburari.
ENDOCURIETERAPIE, s. f. / endocurietherapie, s. f. / endocurietherapy. [Cjr. endon = wauntm; Marie Sklodowska Curie,
chimst fi fizician franc.ez; n. m VoConia., 1867-1934, Pierre
Curie, chimist fi fizician frawez, 1859-1906; gr. thera-peia =
tratament, de. la therapeuein = fl ingriji] *Curieterapie care
consta In introducerea de surse radioactive Inchise sau deschise
(fire, ace, coloizi etc.) prin implantare intratisulara.
ENDODERM, s. n. / endoderme, s. m. / endoderm. [Cyr. endon
= mauntm; derma, -atos = .piete.] Foita interna a "blastodermului din care se formeaza mucoasa intestinala si glan-dele
anexe digestive.
400

ENDOMICOZA
ENDO-EXOCRIN, adj. / endo-exocrine, adj. / endo-exocrine.
[Cfr. endon = wauntru; exo = in afara; krinein = a separa de.]
Care are capacitate de secretie interna si externa. Ex. de organe
e.-e.: ^pancreas, stomac, glande salivare, duoden, testicul.
ENDOFLEBITA, s. f. / endophlebite, s. f. / endophlebitis. [Cjr.
endon = mduntru; phJeps, phlebos = vena; ita.} Inflamatie
acuta sau cronica a intimei venelor, producand frecvent tromboze. E. poate aparea ca o complicatie In: varice, sarcina, interventii chirurgicale, procese septice.
ENDOGAMIE, s. f. / endogamie, s. f. / endogamy. [Qr. endoa =
wdtintru; gamos = casatone..} Unirea Intre doi subiecti *consanguini.
ENDOGEN, adj. / endogene, adj. / endogenous. \Gr. endoa =
wauntru; gennan = a produce.} 1) Care este provocat de cauze
interne, ce provin din organism. Ex.: intoxicatie e. 2) Care se
produce, se dezvolta In interiorul organismului. Ex.: antigen e.
sau endoantigen. V. si autoantigen.
ENDOGLINA, s. f. / endogline, s. f. / endoglin. Proteina care
fixeaza 'factorul transformant de crestere p. 0 mutatie a genei
acestei proteine (aflata pe cromozomul 9) este la originea *bolii
Rendu-Osler.
ENDOLIMFA, s. f. / endolymphe, s. f. / endolymph. NA: endolympha. [^r. endon = wauntru; [at. lympha = apd [impede..]
Lichidul din interiorul labirintului membranes al urechii interne, V.
si perilimfa.
ENDOMETRIOM, s. n. / endometriome, 8. m^/ endometrio-ma.
[Qr. endoa = Mduntru; metra = liter; -ama.\ Tumora benigna
dezvoltata la nivelul *endometrului, cu aparitie In premenopauza. Este formata din elementele componente ale endometrului: epiteliu cilindric, stroma sau fibre musculare.
ENDOMETRIOZA, s. f. / endometriose, s. f. / endometriosis.
\Qr. endon = mduntru; metra = uter; -ozd.] Prezenta tesutului
endometrial In afara sediului normal (mucoasa uterina). Tesu-tul
ectopic prezinta caracteristici identice, atat morfologice, cat si
functionate, cu endometrul. Dupa localizare, e. este: genita-la si
extragenitala. . genitala poate fi, la randul ei, interna (uterina,
tubara, ovariana) si externa (intraperitoneala si extraperitoneala). In e. extragenitala tesutui endometria] se poate
localiza pe intestin, tractusul urinar, ombilical, pe cicatrice postoperatorii, In regiunea inghinala, hepatic sau pleuropulmonar.
Dupa manifestarea clinica, e. prezinta forme usoare, medii si
grave. E. pelvina se poate complica cu ocluzie intestinala sau
ureterala. Sin.: adenomioza uterina.
ENDOMETRITA, s. f. / endometrite, s. f. / endometritis. \Qr.
endon = mduntru; metra = uter; -ita.] Inflamatia *endometru-lui.
Au fost descrise mai multe tipuri In functie de etiologie sau de
morfopatologie, printre care: 1) e. bacteriotoxica determina-ta de
unele toxine bacteriene, care se distinge de e. provoca-ta de
Insasi prezenta microorganismelor; 2) e. deciduala infla-matia
"caducei In timpul sarcinii; 3) e. exfoliatiwa caracterizata prin
desprinderea de portiuni ale mucoasei uterine; 4) e. membranoasa exsudativa, cu formarea de false membrane; 5) e.
puerperala care urmeaza nasterii; 6) e. sincitiala care poate
apare dupa nastere, cu leziuni pseudotumorale constand In infiltrarea peretelui uterin cu celule sincitiale trofoblastice mari (v.
sincitiotrofoblast); 7) e. tuberculoasa cu prezenta de *tuberculi si,
de regula, cu afectarea concomitenta a 'trompelor uterine
ENDOMETRU, s. n. / endometre, s. m. / endometrium. NA:
endometrium. [Qr. endon = mduntru; metra = uter] Tunica
mucoasa interna a uterului, a carei structura variaza In functie de
impregnarea hormonala. Descuamarea zonei superficiale a e. la
sfarsitui fiecarui *ciclu oestral determina *menstruatia.
ENDOMICOZA, s. f. / endomycose, s. f. / endomycosis. \Qr.
endon = mduntru.; mykes, myketos = ciupwcd; -oza.} Sin.:
candidoza (v.).

ENDOMIOCARDITA
ENDOMIOCARDITA, s. f. / endomyocardite, s. f. / endomyocarditis. {Gjr. endon = mauntru; mys, myos = mufchi; kardia = inimd; -ita.] Inflamatia simultana a *endocardului si a
'miocardului. Cel mai frecvent este de natura reumatismala.
ENDOMISIUM, s. n. / endomysium, s. m. / endomysium. [Qr.
endon = mduntru; mys, myos = mafchi.[ Formatiune conjunctiva
care Inveleste fiecare fibra musculara striata si care permite
trecerea capilarelor si a filetelor nervoase.
ENDOMITOZA, s. f. / endomitose, s. f. / endomitosis. [Qr.
endon = inawtru; mitos = afd, fir, mitoza, -ozd.] Diviziune
celulara anormala 'in care se produce o *duplicatie cromozomiala fara *anafaza. Acest proces conduce la o *tetraploidie. V.
endoreduplicatie.
ENDOMORF, adj. / endomorphe, adj. / endomorph. [Cjr. endon
= ifiilunIni; morphe = forma.] Despre un subiect al carui corp
('somatotip) este alcatuit predominant din tesuturi originare din
*endoderm. In consecinta, la un astfel de subiect viscerele si
aparatui oigestiv predomina. In tipologia lui W. H. Sheldon ti-pul
morfologic e. corespunde unui comportament caracterizat prin
"viscerotonie.
ENDONERV, s. m. / endonevre, s. m. / endoneurium. [Cjr.
endon = wauntru; [at. nervus = nen'.] Retea fina de 'cola-gen si
*fibroblaste rare care Inconjoara fibrele nervoase 'in in-teriorul
fasciculului nervos si Ie uneste cu *perinervul. V. si epineurium.
ENDONUCLEAZA, s. f. / endonuclease, s. f. / endonuclease.
[Cfr. endon = inauntru; [at. nucleus = s6m6vre, nuc(eu, -azd.]
Enzima care catalizeaza hidroliza legaturilor fosfodiester ce leaga doua nudeotide Intr-o molecula de ADN. E. sunt ATP-aze
ADN-dependente. Au fost descrise e. de tip I, II si III. E. de tip I si
III poseda si o activitate de 'metilare. De aceea, doar e. de tip II
sunt utilizate ca *enzime de restrictie, pentru sectionarea lantului
dublu de ADN. V. si enzima de restrictie.
ENDONUCLEAZA DE RESTRICTIE / endonuclease de restriction / restriction endonuclease. Sin.: enzima de restrictie
(v.).
ENDOPARAZIT, s. m. / endoparasite, s. m. / endoparasite. [Qr.
endon = inauntru; [at. parasitus, gr. parasites = musaftr
nechemat ta masa, lit la. gr. para = Conga., sitos = mancare.]
Parazit care traieste In interiorul gazdei sale.
ENDOPEPTIDAZA, s. f. / endopeptidase, s. f. / endopeptidase. [Cjr. endon = wduntru; peptas = digerat, copt, de. [a pep-sem
= a gdti, a digera; -ozd.] *Proteinaza care catalizeaza hidroliza
legaturilor peptidice In interiorul lantului de acizi a-ami-nati.
Diferitele e. poseda o specificitate mai mult sau mai putin stricta,
corespunzand aminoacizilor implicati In legaturile peptidice
hidrolizate. Ca urmare, lantui este scindat Intre anumiti
aminoadz!. Ex.: *chimotripsina hidrolizeaz legaturile de langa
aminoadzii aromatici (ca *fenilalanina), *tripsina actioneaza asupra legaturilor vecine aminoacizilor bazici (ca *lizina si *arginina), iar 'pepsina In vednatatea *tirozinei si fenilalaninei. Sin.:
endoproteinaza. V. si endopeptidaza neutra, exopeptidaza.
ENDOPEPTIDAZA NEUTRA / endopeptidase neutre / neutral
endopeptidase. Enzima produsa In organism, care degradea-za
"enkefalinele, la nivelul creierului, prin *hidroliza 'legaturilor
peptidice si eliberarea de fragmente, care, incapabile sa se
fixeze pe receptori, nu au nici un efect antalgic. Dimpotriva, prin
legarea artifidala la *situsul activ al e. n. a unei molecule (ex.:
thiorpan), activarea enzimei este blocata si drept consecinta
creste concentratia cerebrala a substantelor analgezice naturale,
adica a endorfinelor. Substantele care blocheaza e. n. au un
efect analgezic si antidepresor. V. si endopeptidaza.
ENDOPEROXID, s. m. / endoperoxyde, s. m. / endoperoxi-de.
[Qr. endon = {nauntm; [at. per = prefix mtensiv (utffi-iat in chimie
pentru. a cCesemna com6inatia m care un element art cea mai
mare vaioare a vatentd sale); gr. oxys = acm,

ENDOTELINE
o^igen.} Substanta derivata din *addul arahidonic, foarte instabila, cu o durata de semiviata sub 5 min. E. dau nastere tu-turor
*prostaglandinelor, *prostaciclinei si "tromboxanilor.
ENDOPROTEINAZA, s. f. / endoproteinase, s. f. / endoproteinase. [Qr. endon = mauntru; protos = pri-mul; -ina; -oza.] Sin.:
endopeptidaza (v.).
ENDOPROTEZA, s. f. / endoprothese, s. f. / endoprosthesis.
[Qr. endon = mdu.ntru.; prosthesis = cuf-dugare, de. la. pro =
inainte, thesis = punere fi tithenai = a ptasa, a pune (con-fundat
cu prathesis = propoz,ipie).i Proteza alcatuita dintr-un
*biomaterial destinat sa Inlocuiasca permanent, de ex., un os, o
articulatie sau o structure! valvulara cardiaca.
ENDOREDUPLICATIE, s. f. / endoreduplication, s. f. / endomitotic reduplication. [C/r. endon = mduntru; [at. re = waft;
duplicatio, -onis = dufiiwe., de ia duplicare = o duflia fi duplum
= duf>iu.\ Diviziune celulara anormala In care cromo-zomii au
suferit doua *duplicatii (sau chiar mai multe), "centro-merii fiind
separati, dar apropiati unul de altul. In acest proces nu se produce
*anafaza
si
se
formeaza
diplocromozomi
sau
cvadruplocromozomi. E. se observa rar In celulele normale si este
frecventa In celulele tumorale. V. si endomitoza.
ENDORFINA, s. f. / endorphine, s. f. / endorphine. ['Lngl.
pr&scurtare de (a endogenous morphm, din gr. endon = induntrii, Morpheos = zeu[ somnului.} *morfina endogena de natura
polipeptidica. Au fost identificate: a-e., p-e. si -/-e. E. prezinta
actiune antialgica de durata lunga, datorita fixarii lor pe receptorii
morfinici situati la nivelul centrilor durerii (talamus). V. enkefalina,
morfine endogene si neuropeptid.
ENDOSCOP, s. n. / endoscope, s. m. / endoscope. [^r. endon =
wduntru; skopos = oflSt.rva.tOTi d.t la skopein = a vedea, a
e^onwia] Instrument utilizat pentru examenul vizual direct al
cavitatilor profunde din organism, In scop diagnostic sau
terapeutic. Este prevazut cu un sistem optic ce permite
iluminarea organului de investigat. Exista diverse tipuri de e.,
adaptate utilizarii si denumite, In general, In functie de organul
explorat. Ex.: laringoscop, bronhoscop, cistoscop etc. Utilizarea
fibrelor de sticia a revolutionat calitatile e. V. si fibroscop.
ENDOSCOPIE, s. f. / endoscopie, s. f. / endoscopy. [Cjr. endon
= inauntru; skopia = e^aminare, de [a skopein = a video-, a
e\a.min.a.\ Explorare a organelor cavitare inaccesibile pe cale
directa (esofag, stomac, bronhii, trahee, rect, vezica) cu ajutorul
*endoscopului sau *fibroscopului. Prin e. este posibila efectuarea
directa a unei *biopsii recoltate din peretii organelor In timpul
investigatiei si realizarea unor interventii chirurgicale, ca ablatia
polipilor.
ENDOSMOZA, s. f. / endosmose, s. f. / endosmosis. \Cjr.
endon = miluntru; osmos = impuls, wpmgere; -ozd.] Curent
osmotic care, traversand o membrana semipermeabila, pStrun-de
Intr-un sistem Inchis (ex.: celula) hipertonic.
ENDOST, s. n. / endoste, s. m. / endosteum. NA: endoste-um.
[Qr. endon = inauntru! osleoa = os.] Membrana fina conjunctiva,
mai mult sau mai putin individualizata, care tapiseaza cavitatea
medulara a oaselor lungi si traveele tesutului osos spongios.
ENDOSTOZA, s. f. / endostose, s. f. / endostosis. [Cjr. endon =
wauntru; osteon = os, -ozd.] Formare anormala de tesut osos la
nivelul peretilor cavitatilor medulare sau In spatii-le de tesut osos
spongios care se Ingusteaza. La copii, hiper-activitatea
*cartilajului de conjugare explica diversele malforma-tii ale
membrelor: coxa i/ara, coxa valga etc. Var.: enostoza.
ENDOTELIITA, s. f. / endotheliite, s. f. / endotheliitis. [Cjr.
endon = wduntru; thele = ridicdturd, mameldn; -ita.] Reactie
inflamatorie a unui endoteliu vascular. Ex.: e. arteriocapilara.
ENDOTELINE, s. f. pi. / endothelines, s. f. pi. / endothelins. . \
(jr. endon = Snauntm; thele = ru6ca.tu.ra, mameCon; -ind.]
401

ENDOTELIOM
Peptide alcatuite dintr-un lant de 21 de aminoacizi, cu doua punti
disulfurice, denumite ET-1, ET-2 (care difera de ET-1 prin doi
aminoacizi) si ET-3 (cu sase aminoacizi diferiti fata de ET-1). E.
exercita o puternica actiune vasoconstrictoare locala si deriva
dintr-un precursor, preproET, alcatuit din 203 aminoacizi. Prin
clivaj proteolitic rezulfa proET (sau bigET) care contin 38 de
aminoacizi. Acestea, sub actiunea unor enzime speciali-zate
(ECEs - endothelin converting enzymes} sunt transformate In cele
trei ET, peptide alcatuite din 21 de aminoacizi. Sinteza fiecaruia
din precursori depinde de o gena particulara, genele fiind
localizate pe cromozomi diferiti. E. actioneaza asupra ce-lulelor
musculare ale peretelui vascular prin intermediul a doua tipuri (A
si B) de receptori membranari (alcatuiti, fiecare, din peste 400 de
aminoacizi), apartinand grupului de receptor cu-plati cu *proteina
G si alcatuiti din 7 domenii transmembranare. Gena codanta
pentru receptorul ETA se afla pe cromozomul 4, iar cea pentru
receptorul ETB pe cromozomul 13. Cele trei ET prezinta
urmatoarele particularitati: 1) ET-1 este produsa de celulele
endoteliale si de celulele musculare netede ale va-selor, sub
influent hipoxiei, ischemiei si stresului, fiind pre-zenta, de
asemenea, In maduva spinarii si In hipotalamus; ea induce o
vasoconstrictie care poate determina leziuni miocar-dice,
insuficienta cardiaca, vasospasm in diferite teritorii (rinichi, vase
cerebrale, artera pulmonara); producerea de ET-1 este inhibata
de *oxidul nitric, iar inhibarea sintezei acestuia antre-neaza o
crestere notabila a expresiei genei ET-1. 2) ET-2 este produsa
Indeosebi m rinichi si in intestin, exerdtand si o serie de efecte
paracrine, precum si un rol de promotor al osteogenezei. 3) ET-3
este produsa In tesutui neuronal si In alte tesuturi; actiunea sa de
stimulare a muschiului neted vascular este mai slaba decat cea a
ET-1, iar Tmpreuna cu aceasta ar contribui la buna functionare a
*barierei hemato-encefalice.
ENDOTELIOM, s. n. / endotheliome, s. m. / endothelioma. [Cjr.
endon = tfiiiuntru; thele = ridicdtura, mameton, -oma.} Tumora
dezvoltata din celulele endoteliale, formata dintr-un sis-tem de
cavitati tubulare care comunica Intre ele si contin san-ge. Este
tapisat cu celule voluminoase cubice sau cilindrocubi-ce.
Clasificarea e. este foarte discutata si, uneori, termenul este
rezervat neoplasmelor pleurei, peritoneului, pericardului si seroaselor articulare.
ENDOTELIU, s. n. / endothelium, s. m. /.endothelium. {Gjr.
endon = m&mtru'i fhele = ridicaturd, ncmieion, te-nnen creat
prin analogic, cu. "epiteiiu".} *Epiteliu pavimentos care formeaza
Invelisul intern al inimii si al vaselor. Secreta substante vasoactive: *oxidul nitric (vasodilatator), *endotelina (vasoconstrictor),
probabil *angiotensina II si *bradikinina. La nivelul e. sunt
sintetizate o serie de *eicosanoide.
ENDOTERMIC, adj. / endothermique, adj. / endothermic. \(^r.
endon = mduntru; therme = caldura,} 1) Despre animale superioare capabile sa-si produca propria caldura corporala, In relatie cu reglarea termic5 homeostatica, denumita *homeoter-mie.
2) Care se produce cu absorbtie de caldura din mediu)
Inconjurator.
ENDOTHRIX, adj. / endothrix, adj. / endothrix. [Cjr. endon =
inauntru, thrtx, trikhos = par.] Despre o ciuperca *dermatofita ai
carei spori si filamente se afla In interiorul tecilor firelor de par.
ENDOTOXINA, s. f. / endotoxine, s. f. / endotoxin. [Qr. endon =
{ncluntm; toxikon = otrava. pentru. v&rful sage.titoT, de. ia
toxon = sage.a.ta.i -ind.1 Toxina care se afla In interiorul unei
bacterii sau In peretele acesteia si nu difuzeaza In 'mediul de
cultura. E. pot fi eliberate uneori In organism In urma *bacteriolizei. Principalele e. sunt de natura glucidolipidoprotidica si
termostabile, cu o putere toxtea moderata,. iar actiurtea lor nu
402

ENERVARE
este riguros specifica bacteriilor din care provin. De asemenea, e.
nu sunt transformabile In *anatoxine antigenice. Aceste
caracteristici Ie deosebesc de 'exotoxine.
ENDOVIRUS, s. n. / endovirus, s. m. / endovirus. [Cjr. endon =
incluntru; [at. virus = vemn, otrava,} 'Retrovirus al carui genom
prezinta o "omologie foarte mare sau completa cu anu-mite
portiuni ale genomului celulei non-infectate, gazda natura-la a
virusului.
ENDOZOM, s. m. / endosome, s. m. / endosome. [Cjr. endon =
inauntru; soma, -otos = corp.] Vezicula intracelulara, de la nivelul
careia a fost Indepartata 'clatrina, formata In procesul de
*endocitoza mediata de receptori. E. alcatuiesc compartimentui
endozomal, etatat de la membrana plasmatica pana la regiu-nea
perinucleara. Deoarece compartimentui endozomal este acid (pH
5-6), la acest nivel se faciliteaza decuplarea liganzi-lor de
receptori, acestia din urma fiind reintegrati (reciclati) in
membrana plasmatica prin intermediul unor vezicule de transport. Majoritatea continutului endozomal este degradat prin
actiunea enzimelor hidrolitice din *lizozomi.
ENERGIE, s. f. / energie, s. f. / energy. \Gjr. energeia = for-f.a in
actiune..} Marime fizica scalara ce caracterizeaza posibi-litatea
unui sistem de a efectua lucru mecanic sau o alta actiune
echivalenta. Se masoara, ca si lucrul mecanic, in joule (In SI) si
In unitatile tolerate: kilowatt-ora, erg, kilogram-forta-metru,
electronvolt. Forme de e.: 1) & atomica - degajata Intr-o reactie
de fisiune sau de fuziune. 2) E. cinetica - v. e. mecanica. 3)
electromagnetica - v. energie radianta. 4) E. de excifare - necesara pentru trecerea unui electron al unui atom Intr-o stare
energetica superioara, excitata. 5) . interna - functie de stare a
unui sistem termodinamic ce Inglobeaza totalitatea formelor de
energie pe care Ie poseda particulele sale. 6) E. de ioni-zare necesara extragerii dintr-un atom a unui electron per-iferic. 7) E.
de legatura a nucleului - necesara descompuner-ii unui nucleu
(cu numar de masa A si numar atomic Z) in nucleonii
componenti; reprezinta diferenta dintre energia nucleului complex
si energia nucleonilor In stare libera. 8) E. lumi-noasa - marime
egala cu produsul dintre fluxul luminos mediu primit de o
suprafata si intervalul de timp cat a durat ilu-minarea. 9) .
magnetica - v. e. radianta. 10) . mecanica -a unui corp capabil
sa efectueze un lucru mecanic, datorita unor factori mecanici ca:
viteza (e. cinetica), schimbarea pozi-tiei Intr-un camp de forte,
deformari etc. (e. potentiala). 11) . nucleafa - v. e. atomica. 12)
E. radianta - e. care se propaga In spatiti sub forma de radiatie.
Poate fi de natura ondulato-rie, corpusculara sau elastica.
ENERGIE DE ACTIVARE / energie d'activation / activation
energy. E. necesara pentru initierea unei reactii chimice. Enzimele accelereaza reactiile chimice prin diminuarea energiei de
activare.
ENERGIE LIBERA / energie libre / free energy. Functie termodinamica prin care sunt reunite cele doua principii ale termodinamicii. Se deduce din energia interna'cu ajutorul ecuatiei
de definitie F = U - TS (unde F = energia libera; U = energia
interna; T - temperatura absoluta; S ^ entropia). Daca variatia e.
1. este negativa, procesul este denumit exergonic, iar cand
variatia este pozitiva, endegonic. V. si reactie endergonica,
reactie exergonica.
ENERGOGEN, adj. / energogene, adj. / energogen. [CJT.
energeia = fortd in ac^itine; geiman = a produce.] Care produce,
genereaza energie. Ex.: molecula de ATP.
ENERVARE, s. f. / enervation, s. f. / neurotomy. [Lot. ener-vare
= a tola tendoande, a taia nenni.] Ablatie sau sectionare a unui
nerv, a unui grup de nervi sau a unor plexuri nervoa-se care
inerveaza o anumita regiune. V. sj denervare, neuro-tomie.

ENGRAMA
ENGRAMA, s. f. / engramme, s. m. / engram. \Cjr. en = m;
gramma = inscriere.} ElementuI functional de baza a! memo-riei,
reprezentat de urma lasata de m excitant In sistemul ner-vos
central. E. se manifesta printr-o depresiune sinaptica, pe termen
scurt eliberarea de mesageri secunzi fiind diminuata sau
majorata. Pe termen lung se observa modificari structu-rale, de
ex. o crestere a taliei si numarului de zone presinapti-ce active.
Rezulta mai Intai o e. dinamica, iar ulterior o e. structurala gratie
unei consolidari celulare. Mecanismele intime ale e. sunt In mare
parte necunoscute. Sin.: mnema.
ENKEFALINAZA, s. f. / enkephalinase, s. f. / enkephalinase.
\GjT. enkophalos = order, de. ia en = in, kephale = cap; -ina;
-ozd.] *Metaloenzima (metaloproteinaza) care catalizeaza rapid
degradarea *enkefalinelor In peptide simple.
ENKEFALINE, s. f. pi. / enkephalines, s. f. pi. / enkephali-nes.
[Cjr. enkephalos = creier, de (a en = in, kephale = cap;
-ina.] Proteine cu masa moleculara mica, alcatuind, Tmpreuna
cu
endorfinele, grupul "morfinelor endogene. Se disting: met(metionin)-enkefalina si leu(leucina)-enkefalina. E. exercita o actiune *antalgica de scurta durata (cateva minute), deoarece sunt
inactivate rapid de enkefalinaze. Actiunea se produce asupra
cailor si centrilor durerii (talamus). E. au fost detectate si la nivelul
*sistemului limbic, de unde efectele lor asupra com-portamentului.
Var. encefaline. V. receptor morfinic si neuro-peptid.
ENOFTALMIE, s. f. / enophtalmie, s. f. / enophthalmos. YGjr.
en = in; ophthalmos = ochi.} Anomalie de pozitie a gobului
ocular, care este situat In orbita mai profund decat In mod
normal. Poate fi permanenta sau tranzitorie. Exista si posibilitatea asocierii cu *exoftalmia (enoftalmia si exoftalmia alternante, In oare exoftalmia apare doar la compresiunea venelor jugulare).
ENOLAZA, s. f. / enolase, s. f. / enolase. Enzima de tip *liaza
care catalizeaza dehidrarea 2-fosfogliceratului In fosfoenolpiruvat in cadrul *caii Embden-Meyerhof de catabolism al glucozei.
Sin.: fosfopiruvat hidrataza. V. si enolaza neurospecifica.
ENOLAZA NEUROSPECIFICA / enolase neurospecifique /
neuronspecific enolase. Izoforma a 'enolazei (fosfopiruvat hidrataza) caracteristica neuronilor si celulelor de origine neurala.
Gena codanta a e. n. s. se afla pe cromozomul 12. Aceasta
enzima este un marker pentru cardnomul bronsic cu celule mici,
ca si pentru unele tumori neuroendocrine. Sin.: gama-eno-laza.
ENOSTOZA. Var. pentru endostoza (v.).
ENOSTOZA MULTIPLA / enostose multiple / osteopoikilo-sis.
Sin.: osteopoikilie (v.).
ENTACTINA, s. f. / entactine, s. f. / entactin. Proteina components a membranei bazale, cu greutatea moleculara de 150
kDa, care interactioneaza cu laminina si colagenul: o molecula
de e. in forma de haltera se cupleaza cu doua molecule de
laminina si cu o molecula de colagen tip IV, cu rolul de a sta-bili
o interactiune suplimentara la nivelul membranelor bazale.
ENTALPIE, s. f. / enthalpie, s. f. / enthalpy. [Gfr. enthalpein = a
incaizi in interior, de la en = m, thalpein = a mcaCzi.}
1) Cantitatea de caldura pe unitatea de masa de substanta.
2) Cantitatea de caldura necesara pentru a ridica temperatu-ra
uni-tatii de masa a unui lichid de la un nivel standard, de obicei
punctui de Inghet, la temperatura de vaporizare si apoi pentru a o
transforma In vapori la presiune constants.
ENTAMOEBA / entamoeba / entamoeba. \Cjr. entos = incivntru; amoibe = aitemanta, scfiimfiart, de la omibem = a ultima,
a sciiimda.} Gen de amibe parazite In tubul digestiv la numeroase
vertebrate, caracterizate printr-un nucleu cu *cro-matina periferica
bine vizibila. Singura specie cert patologica a acestui gen este .
histolytica, agent al *amibiazei.

ENTEROGASTRONA
ENTERALGIE, s. f. / enteralgie, s. f. / enteralgia. {Cjr. enteron =
intestin; algos = durere.] Durere sau nevralgie intestinala.
ENTERECTOMIE, s. T. / enterectomie, s. f. / enterectomy. [^r.
enteron = intestin; ektome = effizie.} Extirparea chirurgi-cala a
unor formatiuni din intestin si suturarea extremitatilor ramase, cu
refacerea circulatiei si a inervatiei. Se practica In leziuni
intestinale cu ulceratii si hemoragii.
ENTERITA, s. f. / entente, s. f. / enteritis. [Gjr. enteron = intestin;
-itd.} Inflamatia mucoasei intestinului subtire, provoca-ta de o
boala generala sau de cauze locale.
ENTEROANASTOMOZA, s. f. / entero-anastomose, s. f. /
entero-anastomosis. \Cjr. enteron = intestin; anastomosis =
descfiide.re,, de ia ana = cu, stoma, -atos = j)urd,] Interventie
chirurgicala prin care se creeaza un orificiu de comunicare
anormal Intre peretii laterali ai anselor intestinale, mai mult sau
mai putin distantate.
ENTEROBACTER / Enterobacter / Enterobacter. \Cjr. enteron =
intestin; bakterion, dim. de la bakterici = Boston.] Gen de bacili
mobili si flagelati din familia 'Enterobacteriaceae, care este larg
raspandit In natura si colonizeaza tractui gastrointestinal uman.
Bacilli E. (speciile . aerogenes, E. cloacae, E. agglo-merans)
sunt o cauza frecventa de infectii nosocomiale, pro-venind eel
mai adesea de pe instrumentarul contaminat si de la personalul
medical purtator de germeni.
ENTEROBACTERIACEAE / Enterobacteriaceae / Enterobac.
teriaceae. \Qr. enteron = intestin; bakterion, dim. de [a bakleria = 6aston.] Familie compusa din bacili gramnegativi, anaerobi facultativi, foarte raspanditi. Se dezvolta In *comensualism
sau sunt patogeni la nivelul organismului uman, al animalelor si
plantelor. Sunt 'saprofiti In sol si In apa. E. cuprind numeroase
genuri si specii, distinse prin caracteristicile antige-nice si
biochimice. Genuri importante In patologie: Escherichia,
Salmonella, Shigella. V. flora intestinala.
ENTEROBIUS VERMICULARIS / enterobius vermicularis / enterobius vermicularis. [Qr. enteron = intestin; bios = viatd;
(at. vermiculatus = m formA de vienne., de (a vermiculus =
viermifor.} Sin.: oxiur (v.).
ENTEROCEL, s. n. / enterocele, s. f. / enterocele. [Cjr. enteron =
intestin; kcle - fiernie, tumord.] 1) Hernie care contine nu-mai
anse intestinale. 2) Hernie vaginala posterioara.
ENTEROCISTOPLASTIE, s. f. / enterocystoplastie, s. f. /
colocystoplasty, ileocystoplasty, enterocystoplasty. \L,r.
enteron = intestin; kys-tis = sac, oez.u.a; pJastos = moddat, de
[a plassein = a forma, a nwdda.] Interventie chirurgicala care
consta In Inlocuirea (e. de substitutie) sau In marirea ve-zicii. E.
se realizeaza cu ajutorul unui segment intestinal izo-lat prelevat
din intestinul subtire (ileocistoplastie) sau din colon (colocistoplastie).
ENTEROCIT, s. n. / enterocyte, s. m. / enterocyte. [Qr. enteron =
intestin; kytos = ce[u[d.] Celula epiteliala cilindrica a mucoasei
intestinale. E. prezinta la polul sau apical un pla-tou striat cu rol
preponderent in fenomenele de excretie si de absorbtie
intestinala.
ENTEROCOLITA, s. f. / enterocolite, s. f. / enterocolitis. \Cjr.
enteron = intestin; kolon = intestin gros; -ita\ Inflamatie care
intereseaza, In proportii variabile, mucoasa intestinului subtire si
a colonului.
ENTEROGASTRONA, s. f. / enterogastrone, s. f. / enterogastrone. \Gjr. enteron = intestin; gaster, gastros = stomac', -onn.]
Hormon ipotetic care ar inhiba deopotriva secretia si motrici-tatea
gastrica. Activitatea sa este prezenta In extractui ue intestin
provenind de la animate cu hrana bogata In lipide, dar se pare ca
actiunea atribuita e. ar fi consednta combinarii mai multor factori.
403

ENTEROGLUCAGON
ENTEROGLUCAGON, s. m. / enteroglucagon, s. m. / enteroglucagon. [Cfr. enteron = intestin; glykys = du[ce; gone, gonos
= urmaf, sa.ma.nta. genitaid,] Polipeptid plasmatic cu compozitie
si actiune asemanatoare cu ale *glucagonului. Se-cretia sa, la
nivelul mucoasei intestinale, este declansata de ingestia de
glucoza.
ENTEROID, adj. / enteroi'de, adj. / enteroid. [C,r. enteron =
intestin; eidos = forma.} Despre o structura, de obicei patologica, asemanatoare cu cea a intestinului. Ex.: chist ovarian e.
ENTEROKINAZA, s. f. / enterokinase, s. f. / enterokinase. [Qr.
enteroa = intestin; kiaein = a mifca, -ozd.] Sin.: enteropeptidoza.
ENTEROLIT, s. m. / enterolithe, s. m. / enterolith. {Gjr. enteron
= intestin, lithos = piatra.} Calcul intestinal, adesea sub forma de
nisip. Compozitie: Indeosebi fosfati amoniaco-mag-nezieni.
ENTEROMIXOREE, s. f. / enteromyxorrhee, s. f. / myxorrh(o)ea intestinalis. [Qr. enteron = intestin, myxa = mucus; rhoia
= curgere., de [a rhein = a curge.} Hipersecretie de mucus
intestinal, observata Indeosebi 'in constipatie si la nevropati. Se
manifests prin accese, precedate sau nu de dureri paroxis-tice,
cu evacuare de mucus pur In cantitati variabile.
ENTEROPATIE, s. f. / enteropathie, s. f. / enteropathy. {Qr.
enteron = intestin; pathos = boala.} Termen generic ce tinde sa
devina desuet si care desemneaza orice afectiune a intestinului
subtire, indiferent de natura si localizare.
ENTEROPATIE EXSUDATIVA / enteropathie exsudative /
protein-loosing enteropathy. Afectiune congenitala sau dobandita localizata la nivelul intestinului subtire, constand In trecerea masiva a proteinelor In lumenul intestinal, cu hipoprotidemie consecutiva. E. e. poate fi generata de numeroase boli
intestinale, etiopatogenia implicand dilatatia chistica a vaselor
limfatice intestinale si a ganglionilor mezenterici. Sin.: boala
Waldmann, limfangiectazie intestinala primitiva.
ENTEROPATIE GLUTENICA / enteropathie au gluten / gluten
enteropathy. Sin.: boala celiaca (v.).
ENTEROPEPTIDAZA, s.1. I enteropeptidase, s. f. / enteropeptidase. [Cfr. enteron = inte-stin; peptos = digerat, copt, de la =
pepsein = a ga-ti; -aza.] *Endopeptidaza care catalizeaza
conversia tripsinogenului In *tripsina prin clivarea' unei legaturi
peptidice situate In apropierea extremitatii N-terminale a aces-tuia.
E. este sintetizata de celulele mucoasei duodenale. Sin.:
enterokinaza.
ENTERORAFIE, s. f. / enterorrapnie, s. f. / enterorrhaphy. [Cjr.
enteron = intestin, rhaphe = sutwii} Procedeu chirurgical de
sutura a unei plagi intestinale.
ENTEROSTOMIE, s. f. / enterostomie, s. f. / enterostomy. [CJT.
enteron = intestin; stoma, -atos = gura.] Formarea, de obicei
printr-un procedeu chirurgical, a unui orificiu de comuni-care
temporara sau permanenta, Intre o ansa intestinala si pe-retele
abdominal, cu deschidere la exterior.
ENTEROTOMIE, s. f. / ent6rotomie, s. f. / enterotomy. [^r.
enteron = intestin; tome = tiSiere, secpiune, de [a temnein = a.
tdia.] Deschidere chirurgicala a intestinului pentru evacuarea
continutului, extragerea unui corp strain sau rezectia unei tumori.
ENTEROTOXINA, s. f. / enterotoxine, s. f. / enterotoxin. [Gr.
enteron = intestin; toxikon = otraiia pentru v&rful sagetiwr, de [a
toxon = sQgeat&, -iaa.} Toxina bacteriana cu actiune la nivel
intestinal. Ex. tipic: e. secretata de Vibrio cholerae (v. holera).
ENTEROVIRUS, s. n. / enterovirus, s. m. / enterovirus. [C/r.
enteron = intestin; int. virus = venin, otTavcL} Denumire a
numeroase vimsuri ARN descoperite In tubul digestiv la om. Genul
E. face parte din familia 'Picornaviridae si cuprinde viru-surile
*Coxsackie, *Poliovirus, *echovirus si *virusul hepatite! A.
404

ENZIMA
ENTEZITA, s. f. / enth6site, s. f. / enthesitis. [^r. enthesis =
introducere, insertie; prin e^tensie, inserfia unui tendon sui a
unui muschi; -ita.] Inflamatie a insertiilor osoase ale tendoa-nelor,
ligamentelor sau aponevrozelor, adesea de natura trau-matica.
Se manifesta prin dureri la nivelul zonei de insertie mus-culara
care apar la sfarsitui unei miscari fortate. Se constata Indeosebi
la sportivi sau la profesiile care impun efort fizic si este localizata
In zonele de insertie ce corespund muschilor solicitati In efort.
Sin.: entezopatie, tendinifa de inser(ie, tendino-periostita.
ENTEZOPATIE, s. f. / enthesopathie, s. f. / enthesopathy. [Qr.
enthesis = introducere, inserfie; prin e^tensit, inserfia unui
tendon sou a unui muschi; pathos = 6oaieL} Sin.: ente-zita (v.).
ENTITATE MORBIDA / entile morbide / morbid entity. [Lat.
scoiastica entitas, din [at. ens, end's = tot ce e!(jstil, [ucru, jiinta;
[at. morbidus = fiolnav, de ia morbus = 6oa[a.] An-samblu de
manifestari patologice caracterizate prin constanta, posibilitate
de grupare si continut de sine statator. 0 e. m. poate fi o *boala
sau un *sindrom. V. boala si sindrom.
ENTORSA, s. f. / entorse, s. f. / sprain. [Lot. in = in; torsi, de ia
torquere = a rasuci mduntru.} Ansamblu de leziuni capsuloligamentare ale unei articulatii, cu elongatie, smulgere sau
rupere a unuia sau mai multor ligamente, fara pierderea
permanenta a contactului Intre suprafetele articulare. In practi-ca
se disting: 1) . grava, In care ruptura unuia sau mai multor
ligamente compromite stabilitatea articulara. 2) E. benigna, In
care ligamentele sufera o elongatie, fara Insa ca stabilitatea
articulara sa fie afectata.
ENTROPIE, s. f. / entropie, s. f. / entropy. [Qr. enlrope =
ocfiunea. de a intowce, de [a entrepein = a mtowce spre interior
(en = in; trepein = a intoarce).] Functie termodinamica dedusa
din prindpiul al doilea al termodinamicii. Prin e. se evalueaza
nedisponibilitatea energiei unui sistem pentru a efectua lucru
mecanic, cresterea e. fiind Insotita de scaderea cantitatii de
energie disponibila. E. reflecta gradul de dezordine al unui
sistem si creste In cursul proceselor ireversibile din natura.
Rezulta ca e. universului, considerat ca un sistem Inchis, creste,
iar energia sa disponibila scade. Organismele vii sunt sisteme
anti-entropice, opunandu-se tendintei nivelatoare a me-diului
fizic, exprimata prin cresterea entropiei. . informationala
exprima gradul de nedeterminare a unui sistem. Simbol: S.
ENTROPION, s. n. / entropion, s. m. / entropion. [CfT. en = in;
trope = intoorcere., de la trepein = a. intoarce.] Replierea spre
interior a pleoapei, care determina iritatie conjunctivala si
corneana.
ENUCLEARE, s. f. / enucleation, s. f. / enucle-ation. [Lat.
enucleare = a scoate samBurele, de la e sau ex = in a/ant,
nucleus = sa.m6ure, nucteu.} 1) Mod particular de extirpare a
unei tumori Incapsulate care, consecutiv unei incizii, este evacuata asemenea unui sambure dupa compresiunea fructului. 2)
Extirparea, Inlaturarea *globului ocular, printr-o *incizie la nivelul
conjunctivei.
ENUREZIS, s. n. / enuresie, enurese, s. f. / enuresis, bedwetting. [Qr. enourein = a goii vezica. de wind, de (a en = in,
ouresis = urinwe si ourein = a urina,] Emisiune involun-tara de
urina, la copilul cu varsta de peste trei ani, In general In timpul
somnului. E. poate avea o cauza organica sau poate fi In relatie
cu o problema afectiva (gelozie, protest).
ENZIMA, s. f. / enzyme, s. m. / enzyme. [Cfr. en = in; zyme =
ferment, drojdie..} Substanta de natura proteica ce activeaza o
reactie biochimica din organism. Termenul de *diastaza este
depasit. Orice enzima este alcatuita din doua parti, separabile
prin dializa: apoenzima, partea nedializabila, reprezinta fractiunea proteica a enzimei, care Ti confera specifidtatea, si coen-

ENZIMA DE CONVERSE
zima, partea activa si dializabila, de natura variata: ion meta-lic,
derivati tetrapirolici, derivati de vitamine B. Experimental s-a
relevat existenta unui centru activ al enzimei.
ENZIMA DE CONVERSIE / enzyme de conversion / conversion
enzyme. E. de origine hepatica ce transforma angiotensi-na I In
angiotensina II (vasoconstrictor energic) si inactiveaza
bradikinina (vasodilatator). Inhibitorii acestei enzime, care Tmpiedica formarea de angiotensina II si degradarea bradikininei, scad
presiunea arteriala. In consecinta, sunt utilizati In trata-mentui
hipertensiunii si al insuficientei cardiace. V. captopril.
ENZIMA DE RESTRICTIE / enzyme de restriction / restriction
enzyme. Enzima (*endonucleaza) capabila sa sectioneze
molecula de ADN In fragmente de dimensiuni variabile si la
nivelul unui situs strict specific, denumit *situs de restrictie.
Fiecare e. de r. recunoaste o secventa specifica de 4-8 (eel mai
frecvent 6) nucleotide. Dimensiunile fragmentelor de ADN depind
de prezenta situsurilor de sectiune. E. de r. sunt pro-duse
Indeosebi de microorganisme, iar numarul lor este In continua
crestere (peste 400 In prezent). Ele sunt utilizate inns In ingineria
genetica, Indeosebi In tehnica *ADN recombi-nant. Sin.:
endonucleaza de restrictie.
ENZIME IN TANDEM / enzymes en tandem / tandem enzymes.
Pereche de activitati enzimatice care coexista In acelasi lant
polipeptidic.
ENZIMOLOGIE, s. f. / enzymologie, s. f. / enzymology. [Cjr. en
= in; zyme = ferment, drojdie; logos = ptiintd.} Ramura a
biochimiei consacrata studiului structural si functional al enzimelor. E. medicala are ca obiect Indeosebi studiul enzimelor
serice si tisulare, ca si studiul *enzimopatiilor.
ENZIMOPATIE, s. f. / enzymopathie, s. f. / enzymopathy. [Cfr.
en = in; zyme = ferment, drojdie; pathos = boala\ Boala produsa
ca urmare a lipsei unei enzime din organism, de obi-cei prin
perturbari ale mecanismelor genetice de producere a enzimei.
Ex.: *glicogenoza, *fenilcetonurie, 'mucopolizaharidoza etc. Sin.:
boala enzimatica.
ENZIMOTERAPIE, s. f. / enzymotherapie, s. f. / enzyme therapy. [Qr. en = in; zyme = ferment, drey die; therapeia =
tratament, de la therapeuein = a Ingriji} Utilizarea terapeutica a
enzimelor, In esenta a enzimelor proteolitice, fibrinolitice sau
digestive.
EOZINA, s. f. / eosine, s. f. / eosin. [Qr. eos = aurora, zori dt zi
(aiuzie la cuCoarea roz a cemCui); -inn.] Colorant acid, de-rivat
al *fluoresceinei, de culoare roz, utilizat In histologie ?i In
hematologie pentru vizualizarea structurilor *eozinofile. In
dermatologie e. este Intrebuintata ca dezinfectant.
EOZINOFIL, adj., s. n. / eosinophile, adj., s. m. / eosino-philic,
adj., eosinophil(e), n. [C/r. eos = aurora., zori de zi (aiuzie ta
cutoarea roz a ceruiui); -ina; philos = prieten, de [aphilein = a
iu6i] 1) Care are afinitate pentru *eozina. 2) Leu-cocit granulocit
ale carui granulatii citoplasmatice au afinitate pentru coloranti
acizi, ca eozina. E. sunt importante In distru-gerea unor paraziti
ca helmintii (*Helminthes), care sunt prea mari pentru a fi
fagocitati. E. adera mai Intai la paraziti, da-torita acoperirii
acestora cu fractiunea C3b a *complementu-lui, si apoi
elibereaza proteinele continute In granule (proteina bazica
majors, proteina cationica eozinofilica), distrugand astfel
membrana parazitilor.
EOZINOFILIE, s. f. / eosinophilie, s. f. / eosinophilia. [Cfr. eos
= aurora, zori de. zi (aiwie la Ctiloarea roz a eenifin); -ina;
pliilia = atracfie, de [a phileia = a iu6i] 1) Proprietatea unei celule
sau a unui tesut de a fixa coloranti pe baza de 'eozina. 2)
Cresterea numarului de eozinofile din sangele circulant. Se
intalneste In special In reactiile de *hipersensibilizare si In infectiile parazitare. Sin.: granulocitoza eozinofilica.

EPICONDILALGE
EOZINOPENIE, s. f. / eosinopenie, s. f. / eosinopenia. [?r. eos
= aurora, zori de zi (aiuzie la cuCoarea roz a ceruiui); ina;
penia = sarilcie.] Scaderea "polinuclearelor eozinofile sub
500/mm3 de sange circulant.
EPANSAMENT, s. n. / epanchement, s. m. / effusion. [Lot.
expandere = a intinde, a desface.} Prezenta anormala de lichid
(serozitate, sange, bila etc.) sau de gaz In diferite regiuni ale
corpului, Indeosebi la nivelul *seroaselor.
EPENDIM, s. n. / ependyme, s. m. / ependyma. NA: ependy-ma.
[t^r. ependyma, -atos = im6racaminte de deasupra, de la. epi =
pe, endyma, -atos = imfiracdminte.} Membrana alcatuita dintr-un
epiteliu cilindric, ce captuseste "ventriculele cerebrale si canalul
central al maduvei spinarii. Celulele epiteliului epen-dimar fac
parte din *nevroglie.
EPENDIMOBLAST, s. n. / ependymoblaste, s. m. / ependymoblast. \Cjr. ependyma, -atos = twfirac'dminte de deasupra,
de [a epi = pe, endyma, -atos = im6r0cdminte; blastos = germen.} Denumire pentru fiecare dintre celulele nervoase embrionare rezultate din celulele matriceale ale *tubului neural, care se
diferentiaza In continuare In *celule ependimare.
EPENDIMOBLASTOM, s. n. / ependymoblastome, s. m. /
ependymoblastoma. \Qr. ependyma, -atos = nnbracammtt dt
deasupra, de la epi = pe, endyma, -atos = iin6racdminte;
blastos = germen; -oma.\ *Ependimom putin diferentiat, cu evolutie maligna.
EPENDIMOCIT, s. n. / ependymocyte, s. m. / ependymocyte.
[Qr. ependymu, atos = tInfvrih'dminte de deasupra, de (a epi =
pe, endyma, -atos = imdrdcd'ininte; kytos = cetuCd.] Sin.:
celula ependimara (v.).
EPENDIMOM, s. n. / ependymome, s. m. / ependymoma. [^r.
ependyma, atos = im6rdcdniinte de deasupra, de. in epi = pe,
endyma, -atos = imfirdcdminte; -omo.] Tumora de re-gula
benigna, care se poate dezvolta la copil. Este localizata la nivelul
ventriculilor cerebrali sau al maduvei spinarii. Sin.:
glioepiteliom.
EPHIDROZA, s. f. / 6phidrose, s. f. / ephidrosis. [^r. epi = pe.;
hidros = sudoare, transpirafie; -ozo.j Hipersecretie sudora-la cu
localizare anormala, Intr-o zona a corpului care In mod normal
contine putine *glande sudoripare.
EPIBLEFARON, s. n. / epibl6pharon, s. m. / epiblepharon. \Cjr.
epi = pe; blepharon = p[eoapd] Malformatie a *pleoapei
constand dintr-un simplu repliu cutanat transversal, aflat de obicei In continuitate cu 'epicantusul. E. este asociat frecvent cu un
*entropion.
EPICANTUS, s. n. / epicanthus, s. m. / epicanthus. NA: plica
palpebronasalis. [^'r. epi = pe; [at. canthus, gr. kanthos = fluza
unui vas, unghiui ocHiutui] Repliu semilunar dermic si-tuat
anterior, In raport cu unghiui intern al ochiului. Prezent In mod
normal la rasa galbena.
EPICARD, s. n. / epicarde, s. m. / epicardium. NA: epicar-dium.
[CfT. epi = pe; kardia = inimd,\ Foita viscerala a *peri-cardului,
aflata In contact cu inima.
EPICARDITA, s. f. / 6picardite, s. f. / pericarditis. [<JT. epi = pe;
kardia = inima; -ita.] Inflamatie a foitei viscerale a
*pericardului.
EPICONDIL, s. m. / epicondyle, s. m. / epicondyle. NA: epicondylus. [Qr. epi = pe; kondylos = vdrf, umfidturd.}
*Apofiza rugoasa situata deasupra si In afara unui *condil. Ex.:
e. lateral al humerusului, e. medial al humerusului (denumit si
epitrohlee), e. medial al femurului (tubercul condilian intern).
EPICONDILALGIE, s. f. / epicondylalgie, s. f. / epicondylal-gia.
\Qr. epi = pe; kondylos = varf, umfidturd; algos = durere.} Desi
termenul semnifica durere epicondiliana, In practi-cS este utilizat
uneori ca sin. cu *epicondilita.
405

EPICONDILITA
EPICONDILITA, s. f. / 6picondylite, s. f. / epicondylitis, tennis
elbow. [QT. epi = pe; kondylos = z'arf, umfidturd; -ita.} Afectiune
caracterizata prin durere la nivelul *epicondilului, ac-centuata
prin presiune si determinata, frecvent, de o tendinita a muschilor
epicondilieni.
EPICRITIC, adj. / epicritique, s. f. / epicritic. \Cjr. epi = pe.;
[at. criticus = critic, cfecisw, din gr. kritikos, de [a krinein = a.
sipara de, a disceme.] Care survine dupa o criza.
EPICRIZA, s. f. / epicrise, s. f. / epicrisis. [Qr. epi = pe.;
krisis = conduzie, crizd.] 1) Concluzii rezultate din observatia si
urmarirea completa a unui bolnay. 2) Ansamblu de fenome-ne
survenite dupa o criza.
EPICUTANAT, adj. / epicutane, -e, adj. / epicutaneous. [Qr. epi
= pe; [at. cutis = pitle.} Care se afla sau se produce pe piele.
EPIDEMIC, adj. / epidemique, adj. / epidemic. {Gjr. epidemos =
care. circuCd in toatd tara, de [a epi = pe, demos = popor.] Care
prezinta caracteristicile unei *epidemii. Ex.: febra e.
EPIDEMICITATE, s. f. / epidemicite, s. f. / epidemicity. \Gjr.
epidemos = care circuld m toatd fara, de [a epi = pe., demos =
popor.] Caracteristica bolilor epidemice.
EPIDEMIE, s. f. / epidemic, s. f. / epidemic. {Cjr. epidemos =
care. circuld w toatd tara, de. [a epi = pe, demos = popor.]
Aparitia si propagarea rapida a unei boli contagioase la un mare
numar de persoane pe un teritoriu mai mult sau mai putin vast.
E. se poate dezvolta Intr-o regiune In care boala este endemica
sau la nivelul unei colectivitati neafectate anterior. E. pot fi
importate sau de origine locala, iar daca teritoriut afectat este
limitat se utilizeaza .termenul de focar epidemic. Prin extensie,
termenul de e. este utilizat si pentru unele boli necontagioase. V.
si boala endemica, boala epidemics, endemie, epidemiologie.
EPIDEMIOLOGIE, s. f. / epidemiologie, s. f. / epidemiology.
[CfT. epidemos = care circuld in todtd two., de, la epi = pe,
demos = popor; logos = ftiinfd.] Semnificatia initials a termenului, de stiinta a epidemiilor, nu cuprinde decat o mica parte din
e. moderna. E. reprezinta studiul frecventei si dinamicii starilor
de sanatate la nivelul populatiilor umane (e. descriptive) si a
relatiilor cauzale m raport cu sanatatea umana (e. cauza-!}. E.
se caracterizeaza printr-un ansamblu de metode de cercetare
care pot fi aplicate In domenii diverse, ca sanatate publics,
sociologie, medicina clinica sau evaluarea serviciilor de sanatate.
0 directie a e. este reprezentata de e. clinica (v.). V.
farmacoepidemiologie si medicina bazata pe dovezi.
EPIOEMIOLOGIE CLINICA / epidemiologie clinique / clinical
epidemiology. Aplicarea metodelor epidemiologice la activitatea clinica. Se propun medicului practician un ansamblu de
metode: pentru lectura critics a literaturii stiintifice, de extragere a
unor informatii pretioase din consultatiile pe care Ie efectu-eaza
si de contributie directa la cunoasterea stiintifica.
EPIDERM, s. n. / epiderme, s. m. / epidermis. NA: epidermis.
[CfT. epi = pe.; derma, -alas = piele.} StratuI extern al pielii,
derivat din ectoderm si alcatuit dintr-un epiteliu malpighian stratificat keratinizat. Grosimea e. variaza Intre 0,07 si 0,12 mm, cu
exceptia palmelor si plantelor, unde poate avea o grosime de 0,8
si, respectiv, 1,4 mm. Cunoaste maximum de diferen-tiere la
nivelul suprafetelor palmara si plantara, unde are cea mai mare
grosime si este format din cinci straturi: bazal, spi-nos, granules,
clar si cornos. In e. subtire, care acopera cea mai mare parte a
corpului, stratui clar este, de regula, absent. Var.: epiderma.
EPIDERMA. Var. pentru epiderm (v.).
EPIDERMIZARE, s. f. / epidermisation, s. f. / epidermization.
[Cfr. epi = pe.; derma, -atos = piele.] Proces de dezvoltare, la
nivelul unei plagi, a *epidermului, initial de culoare roz, iar ulterior
de aspect normal.
406

EPIFIZA
EPIDERMOFITIE, s. f. / epidermophytie, s. f. / epidermophytosis. [CfT. epi = pe; derma, -atos = pieie.; phyton =
piantd.} 'Dermatomicoza superficiala provocata de ciuperci
*dermatofite din genul 'Epidermophyton si de unele specii din
genul "Trichophyton. Au fost descrise doua forme clinice mai
importante: e. inghinocrurala si e. plantara si palmara.
EPIDERMOID, adj. / epidermoTde, adj. / epidermoid. [CfT. epi =
pe; derma, -atos = piele.; eidos = formd] Despre un tesut, de
regula patologic, a carui structura este asemanatoare cu cea a
unui epiteliu malpighian epidermic. Ex.: *chist e., "meta-plazie e.
EPIDERMOLIZA, s. f. / epidermolyse, s. f. / epidermolysis. [Qr.
epi = pe; derma, -atos = pieie.; lysis = distrugere, de la. lyein =
a distruge.] Dezlipirea patologica a epidermului de derm, ca
urmare a disparitiei filamentelor de unire dintre ce-lulele stratului
malpighian si ducand la formarea de bule. . buioasa simpla
(boala Goldsheider sau boala Kobner) este con-genitala si se
manifests printr-un clivaj al epidermului, cu formarea de bule la
cele mai mid traumatisme. 0 forma de e. buioasa (toxica) este
denumita "boala Lyell, iar e. buioasa poli-displastica reprezinta
*sindromul Hallopeau-Siemens.
EPIDERMOLIZA BULOASA TOXICA / epidermolyse necrosante suraigue / toxic bullous epidermolysis. Sin.: boala
Lyell (v.).
EPIDERMOMICOZA, s. f. / epidennomycose, s. f. / epidermomycosis, dermatophytosis. [CJT. epi = pe; derma, -alos =
pieie; mykes, myketos = dupercd; -ozn.j 'Micoza superficiala
provocata de ciuperci din genul ''Epidermophyton. Evo-lueaza
adesea asociata cu alte leziuni sau sub forme diverse:
e. eczematoida, asociata cu o *eczema; e. parakeratozica, evolueaza ca o *parakeratoza pitiriaziforma sau psoriaziforma; e.
scuamoasa, In care se asociaza micoze tropicale cu 'pitiriazis.
EPIDERMOPHYTON / Epidermophyton / Epidermophyton.
[CfT. epi = pe; derma, -atos = piele; phyton = piantd.} Gen de
ciuperci imperfecte 'dermatofite, care prin specia sa denumita
Epidermophyton floccosum determine) caderea parului pe zone
limitate la nivelul pielii glabre.
EPIDERMOREACTIE, s. f. / epidermoreaction, s. f. / epidermoreaction. [Qr. epi = pe; derma, -atos = piele; fr. reaction, din
[at. actio, -onis = acfiune, de la agere = a ac-fiona.} Procedeu
prin care se testeaza intoleranta epidermului pentru o anumita
substanta. Dupa aplicarea strict localizata a sub-stantei, daca
epidermul este sensibil, apare o reactie (de obicei
eritematoveziculara) la 24 de ore.
EPIDIDIM, s. n. / epididyme, s. m. / epididymis. NA: epididymis. [^r. epi = pe; didymos = testicui, gedtttdn.} Organ
alungit situat la partea postero-superioara a testiculului si alcatuit
prin dispunerea In ghem a canalului epidimar care face parte din
caile spermatice. E. se continua cu "canalul deferent la polul
inferior al testiculului.
EPIDIDIMITA, s. f. / epididymite, s. f. / epididymitis. [^r. epi =
pe; didymos = testicui, geamdn; -ita.} Inflamatie a *epidi-dimuluii
Se asociaza foarte frecvent cu 'orhita.
EPIDURAL, adj. / epidural, -ale, -aux, s. f. / epidural. [Cjr. epi =
pe; tat. durus = tare.] Care se refera la *spatiul epidural.
EPIDURITA, s. f. / epidurite, s. f. / epiduritis. {Gjr. epi = pe;
[at. durus = tare; -ita.\ Inflamatie localizata In *spatiul epidural.
EPIFENOMEN, s. n. / epiphenomene, s. m. / epiphenomenon.
[Qr. epi = pe; phainomenon = ceea c.e apart., de. la phainein =
a apdrea.] Semn sau simptom accesoriu, consecinta a altui
fenomen.
EPIFIZA, s. f. / epiphyse, s. f. / epiphysis. NA: epiphysis (1);
corpus pineale (2). [Cjr. epiphysis = e.f(crescentd, de la epi =
pe, physis = creftere fi phyeia = a crefte.] 1) Fiecare

EPIFIZIODEZA

din cele doua extremitati proeminente ale unui os lung, care

contin suprafetele articulare ale osului. In toata perioada de
crestere osoasa, e. sunt separate de *diafize prin cartilajele de
conjugare. 2) E. cerebrals. sau epiphysis cerebri, glanda cu secretie interna, de forma unui mic con cu dimensiuni de 7/3/3 mm
si 15-20 eg masa. Este situata la jonctiunea fetelor pos-terioara si
superioara ale ventriculului al treilea. Cu originea embrionara din
ependimul ventriculului al treilea, e. contine pinealocite care
secreta *melatonina. Sin.: corp pineal, glanda pineala.
EPIFIZIODEZA, s. f. / epiphysiodese, s. f. / epiphysiodesis.
\Cjr. epiphysis = e?(cr&scentd, de. (a epi = pe, physis = crestere
ft phyein = a create., desis = iegare.} 1) Consecinta traumatizarii cartilajului de conjugare; duce la, scurtarea si dezaxarea
osului. 2) Operatic destinata franarii cresterii osoase. Consta In
inchiderea, prin *grefon, a cartilajelor de conjugare.
EPIFIZIOLIZA, s. f. / epiphysiolyse, s. f. / epiphysiolysis. {Qr.
epiphysis = Ufcrescen^a., tit la epi = pe, physis = crestere fi
phyein = a creste; lysis = distrugere, de la lyein = a dis-truge.} 1)
Distrugere patologica a extremitatii unui os. 2) Sin.:
coxa vara a adolescentului.
EPIFIZITA, s. f. / epiphysite, s. f. / epiphysitis. [Cjr. epiphysis =
e.yresce.nfa, de. ia epi = pe, physis = crestere si phyein = a
creste; -ita.] *0steocondroza epifizara care poate fi unica (ex.: e.
calcaneului sau 'boala Sever) sau multipla (ex.: e. vertebra/a de
crestere sau *boala Scheuermann, precum si alte *displazii
epifizare).
EPIFIZITA VERTEBRALA DE CRESTERE / epiphysite vert6brale douloureuse de I'adolescence / Scheuermann's disease. Sin.: boala Scheuermann (v.).
EPIFORA, s. f. / epiphora, s. f. / epiphora. [Gjr. epiphora =
iz6u.cni.re, e^ptozie.] Lacrimare excesiva din cauza unei hipersecretii lacrimale sau a unei imposibilitati de drenare pe traiec-tul
cailor lacrimale.
EPIGASTRALGIE, s. f. / 6pigastralgie, s. f. / epigastralgia. [Cjr.
epi = pe; gaster, gastros = stomac; (ilgos = durere.} Durere
localizata care se proiecteaza la nivelul *epigastrului.
EPIGASTRU, s. n. / epigastre, s. m. / epigastrium. NA: epigastrium. [Qr. epi = pe; gaster, gastros = stomac.] V. abdomen.
EPIGENEZA, s. f. / epigenese, s. f. / epigenesis. [Gjr. epi = pe;
genesis = producere, de. ia gennan = a produce.} Conceptie
opusa *preformismului, conform careia *embrionul se constituie
treptat din *ou prin formarea succesiva de parti noi.
EPIGLOTA, s. f. / epiglotte, s. f. / epiglottis. NA: epiglottis.
[Cjr. epi = pe; glotta sau glottis = iimfia,} Lama fibrocartilaginoasa medians, dispusa deasupra orificiului laringelu' si care
proemina la limita posterioara a cavitatii bucale. Are forma unei
frunze implantate prin petiol 7n unghiul diedru al cartilajului tiroid.
Este acoperita de o membrana mucoasa si formeaza partea
superioara a 'taringeM, care acopera *glota In timpul deglutitiei.
EPIGLOTITA, s. f. / epiglottite, s. f. / epiglottiditis, epiglotti-tis.
\(JT. epi = pe; glotta sau glottis = iim6a; -ita.} Inflamatie a
epiglotei, care la copil poate fi de o gravitate deosebita, Indeosebi cand genereaza un 'sindrom de detresa respiratone
acuta.
EPIKERATOFAKIE, s. f. / epikeratofakie, s. f. / epikeratofa-kia.
\(jT. epi = pe; keras, keratos = corn, comee; phakos = [into,
:
[enti[a..\ Sin.: epikeratoplastie (v.).
. .
EPIKERATOPLASTIE, s. f. / epik6ratoplastie, s. f. / epikera.
toplasty. [Cyr. epi = pe; keras, keratos = corn, comee; plas-tos
= mod-dat, de (a plassein = a forma, a modeta.} Interventie
chirurgicala care consta Intr-un implant cornean (de la un donator) efectuata m scopul corectiei unui defect de refractie
oculara. Sin.: epikeratofakie.

EPILEPSIE
INSULARA
EPILARE, s. f. / epilation, s. f. / epilation. [Lot. e = farO.;
pilus = par.} Smulgerea parului cu pensa sau cu ajutorul unei
substante chimice (epilator sau depilator), prin 'electrocoagu-lare
sau *electroliza (epilare electrica). Sin.: depilare.
EPILATOR, adj. / epilatoire, adj. / epilatory. [Lot. e = fora;
pilus = par.] Substanta sau procedeu care distruge sau
Indeparteaza parul. Sin.: depilator.
EPILEPSIE, s. f. / epilepsie, s. f. / epilepsy. [Cjr. epilepsia =
acces, de. ia epilamhanem = a apuca.) Boala neuropsihica
cronica In care apar disfunctii paroxistice ale creierului ca
urmare a descarcarilor excesive ale neuronilor cerebrali, de cauze diverse (e. primara, e. secundara). Manifestarea clinica
majora este *criza epileptica, ce prezinta o mare varietate de
fonne. E. este subiectui a numeroase clasificari bazate pe date
pur descriptive si, ca urmare, nestandardizate. In esenta, In
descrierea diferitelor tipuri de e. se iau In considerare: 1) manifestarile clinice ate crizei (motorie, senzoriala, reflexa, psihica
sau vegetativa); 2) substratui patologic (ereditara, inflamatorie,
degenerativa, posttraumatica, neoplazica, criptogenetica); 3) localizarea leziunii epileptogene (rolandica, temporala, la nivelul
regiunilor diencefalice); 4) momentui producerii crizei (nocturna,
diurna, menstruala, etc.). V. absenta, comitial, petit mal, sindrom
Unvemght. V. si In continuare.
EPILEPSIE ABDOMINALA / epilepsie abdominale / abdominal
epilepsy. Durere paroxistica abdominala, dec!ansata de o
descarcare neuronala anormala la nivelul creierului. Sin.: sindrom Moore.
EPILEPSIE ACTIVATA / epilepsie activee / activated epilepsy.
Criza epileptica indusa prin stimulare electrica sau medicamentoasa In scopul observarii manifestarilor clinice si al raspunsului electroencefalografic tipic.
EPILEPSIE AFECTIVA / epilepsie affective / affective epilepsy.
1) E. In care "criza epileptica debuteaza prin modifica-rea starii
afective a subiectului; frica, acces de ras etc. 2) E. In care crizele
sunt provocate de o emotie intensa.
EPILEPSIE AKINETICA / epilepsie akinetique / akinetic epilepsy. Tip de *e. generalizata In care crizele se caracterizeaza
printr-o imobilitate care persista cateva minute, acompaniata de
obnubilare sau de pierderea starii de constienta, dar cu
mentinerea tonusului muscular, Este mai frecventa la copii.
EPILEPSIE ATONICA / epilepsie atoniquc / atonic epilepsy. E.
caracterizata prin crize epileptice atonice (v.).
EPILEPSIE AUTOMATICA / epilepsie automatique / automatic
epilepsy. E. care se manifesta prin crize epileptice auto-matice
(v.).
EPILEPSIE ESENTIALA / 6pilepsie essentielle / essential
epilepsy. Tip de e. de cauza incerta, indusa In prezent fntre *e.
generalizate. Sin.: epilepsie idiopatica.
EPILEPSIE FAL:ILIALA / epilepsie familiale / familial epilepsy.
E. generalizata sau partiala care apare la membrii unei aceleiasi
familii, secundar unor defecte metabolice sau leziuni cerebrale
care determina o predispozitie epileptica constitutio-nala.
EPILEPSIE GENERALIZATA / epilepsie generalisee / generalized epilepsy. Tip de e. caracterizata prin crize a caror
manifestare este generalizata la Intreg organismul, Insotite de
perturbari neurovegetative (tahicardie, hipertensiune arteriala,
midriaza etc.). Unele crize nu se Insotesc de convulsii: *e.
atonica, *e. akinetica, *absente.
EPILEPSIE IDIOPATICA / epilepsie idiopathique / idiopathic
epilepsy. Sin.: epilepsie esentiala (v.).
EPILEPSIE INFANTILA / epilepsie infantile / juvenile epilepsy.
V. convulsie (convulsie epileptica).
EPILEPSIE INSULARA / epilepsie insulaire / insular epilepsy.
Tip de *e. partiala caracterizata prin crize constand In
407

EPILEPSIE JACKSONIANA
miscari de masticatie si de deglutitie Insotite de salivatie, dureri
epigastrice, angoasa si urmate de "automatism epileptic. E. i. este
determinata de o leziune a cortexului la nivelul 'insulei.
EPILEPSIE JACKSONIANA / epilepsie jacksonienne / jacksonian epilepsy. \)ohn Hughlings fackson, mwolog engies,
Londra, 1835-1911.} Crize convulsive care debuteaza la extremitatea periferica a unui membru si se extind spre muscula-tura
proximala. Ulterior convulsiile pot cuprinde Intregul hemi-corp si se
pot chiar generaliza.
EPILEPSIE METABOLICA / epilepsie metabolique / metabolic
epilepsy. E. observata mai frecvent la copil, provocata de o
anomalie a unei cai metabolice, de ex. a piridoxinei, a adzilor
aminati ("oligofrenie fenilpiruvica), a electrolitilor si a apei (In
deshidratari acute), a glucozei (In unele stari hipoglice-mice), a
lipidelor (lipoidoza) etc.
EPILEPSIE MIOCLONICA PROGRESIVA FAMILIALA / myocionie epileptique progressive familiale / myoclonus epilepsy.
Sin.: sindrom Unverright (v.).
EPILEPSIE PARTIALA / epilepsie partielle / focal epilepsy.
E. caracterizata prin crize epileptice partiale (v.).
EPILEPSIE PARTIALA CONTINUA / 6pilepsie partielle continue / epilepsia partialis continua, Koshevnikoff's epilepsy.
Sin.: sindrom Kojevnikov (v.). EPILOIA, s. f. / epLo'ia, s. f. /
epiloia. [TertM-n propus de
Sfieriocf^ in 1911.] Sin.: scleroza tuberoasa Bourneville (v.).
EPINEFRINA, s. f. / epinephrine, s. f. / epinephrine. [Cjr. epi
= pe; nephros = rinicfu; -ina.] (DCI) Sin.: adrenalina (v.).
EPINERV, s. m. / epinevre, s. m. / epineurium. [Cjr. epi =
pe; [at. nervus = nerv.] Sin.: epineurium (v.).
EPINEURIUM, s. n. / epineurium, s. m. / epineurium. [Cfr. epi
= pf, neuron = nerv.} Invelis conjunctiv care Inconjoara ansamblul
fasciculelor unui nerv periferic. E. contine fibre de *colagen,
*fibroblaste si *vasa nervorum. Sin.: epinerv. V. endo-nerv si
perinerv.
EPIPLOCEL, s. n. / epiplocele, s. f. / omentocele. [Cfr. epiploon
= piutitm, de la epiploos = care na.vigfieaz.a, kele = Hemie,
tumora.} *Hernie care contine 'epiploon.
EPIPLOITA, s. f. / epiplo'ite, s. f. / omentitis. [Ofr. epiploon =
piutitor, de. [a epiploos = care nayigheasai -Ha.} Leziuni
inflamatorii acute sau cronice ale *epiploonului.
EPIPLOON, s. n. / epiploon, s. m. / epiploon, caul, omen-turn.
NA: ornentum. [Cfr. epiploon = ptutitor, de [a epiploos = care
navigheaza.} Repliu peritoneal care leaga unele viscere Intre ele,
astfel meat ace.stea apar libere Trf cavitatea abdomi-nala, fara
fixare parietala, spre deosebire de *mezenter. E. mai importante:
1) . gastrocolic, care leaga marea curbura a sto-macului cu
colonul transvers. 2) . gastrosplenic uneste marea curbura a
stomacului cu hilul splinei. 3) Marele e., repliu peritoneal In forma
de sort, implantat pe marginea anterioara a colonului transvers. 4)
Micul e., sau e. gastroduodenohepatic, leaga scizura transversa a
ficatului de esofagul abdominal, mica curbura a stomacului si
prima portiune a duodenului. Sin.: omentum. V. si peritoneu.
EPIPLOPLASTIE, s. f. / epiploplastie, s. f. / epiploplasty,
omentoplasty. [Cfr. epiploon = pCutitor, de. [a epiploos = care
naMgHeazd; plastos == modeiat, de la plassein = a forma, a
modda.] Sin.: omentoplastie (v.).
EPISAJ, s. n. / epissage, s. m. / splicing, [fr. epissage, din
ofwdeza splissen = a atafa doua corzi impie-tind cape-tele..} Sin.:
matisaru (v.).
EPISCLERITA, s. f. / 6piscl6rite, s. f. / episcleritis. [Cjr. epi = pe;
skleros = dur, tare; -ita.] Inflamatie a tesutului celular ce
Inconjoara *sclerotica. E. este mai frecventa decat *sclerita.
EPISOM, s. m. / episome, s. m. / episome. [Cjr. epi = pe;
soma, -atos = Corp.] Molecula circulara de ADN care se poate
408

EPITEUOM COLOID
replica In mod autonom (forma libera) sau integrata Intr-un
cromozom celular (forma integrata). E. au fost identificati In numeroase bacterii, unde favorizeaza conjugarea si recombinarea
naturala a bacteriilor.
EPISPADIAS, s. n. / epispadias, s. m. / epispadias. [^r. epi = pe;
spadon = rupturd, sou epispaein = a trage de jos in sus; termen
creat prin anaiogie cu "fiipospadias".] Malformatie uretrala la
sexul masculin, care se caracterizeaza prin pozitia anormala a
meatului urinar, pe fata dorsala a penisului (e. pen/an) sau a
glandului (e. balanic).
EPISTAXIS, s. n. / 6pistaxis, s. f. / epistaxis. {Qr. epi = pe,
stasis = picurare, ae la epistazein = a curge pK-atura cu picatwo.} Sangerare nazala. Forme: e. anterior, prin lezarea *petei
vasculare Kiesselbach, si e. posterior, eel mai adesea la hipertensivi, prin lezarea arterei sfenopalatine. Sin.: rinoragie.
EPISTAZIE, s. f. / epistasie, s. f. / epistasia. [Cjr. epistasio =
dominafie.] Interactiunea Intre doua gene cu "locus diferit (si,
deci, non-alele), o gena Tmpiedicand expresia celeilalte. V. si
dominanta.
EPISTAZIS, s. n. / epistasis, s. m. / epistasis. [Cjr. epista-sis ==
actiunea de. a tine suspendat, de la epi = pe, stasis = oprire pi
istanai = a piasa, a face sa fina.} Malformatie caracterizata prin
existenta uneia sau mai multor vertebre supranu-merare,
intercalate Intre segmentui dorsal si eel lombar ale rahisului. E.
este asocial cu malformatii anorectale.
EPITALAMUS, s. n. / epithalamus, s. m. / epithalamus. NA:
epithalamus. \Cjr. epi = pe; Cat. thalamus, gr. thalamos =
camera interioara.] Regiune dorsala a *diencefalului, care cuprinde *habenula, *epifiza si *sfr/a medulans.
EPITELIOID, adj. / 6pithelioide, adj. / epithelioid. \qr. epi = pe;
thele = mameion, ridicatwa; eidos = forma.} Celula observata In
unele structuri patologice, cum ar fi zona medie a tuberculilor. Se
aseamana ca aspect cu celulele epiteliale, dar este considerata
drept un leucocit modificat.
EPITELIOM, s. n. / epithelioma, epitheliome, s. m. / epithelioma, carcinoma. [Cfr. epi = pe; thele = maneion, ridicaturd;
-omo.] Tumora epiteliala maligna. Se recomanda denumirea de
*carcinom epitelial, utilizata In nomenclatura internationala a
tumorilor. E. se dezvolta din epiteliul malpighian, glandular sau
tranzitional. Morfopatologic se disting: e. intermediar, e. mixt, e.
spinocelular. V. si In continuare. Sin.: carcinom.
EPITELIOM ANEXIAL / epitheliome annexiel / adnexal carcinoma. *E. bazocelular In care celulele sunt analoge celor din
stratui bazal al epidermului fetal. Malignitatea e. a. este re-dusa,
fiind considerat uneori tumora benigna. Singurele tumori anexiale
cu malignitate mare sunt e. sudoripare si carcinoa-mele sebacee.
Sin.: carcinom anexial.
EPITELIOM BAZOCELULAR / 6pitheliome basocellulaire /
basal cell carcinoma. Tip de *e. localizat la nivelul Invelisului
cutanat (cu excluderea mucoaselor), Indeosebi In regiunea fetei,
constituit din celule asemanatoare celor din stratui bazal al epidermului, dar lipsite de punti de jonctiune. Clinic, e. b. poate fi
plan, cicatriceal, uloeros (ulcus rodens}, uneori terebrant, superfidal (eritematos, pagetoid - denumit astfel deoarece se aseamana clinic cu *boala Paget a mamelonului), vegetant,
nodular, sclerodermic, pseudochistic, calcificat sau pigmentat.
Histogeneza ramane In discutie, dar e. b. se caracterizeaza de
regula prin evolutie lenta si malignitate strict locala, metas-tazele
fiind cu totui exceptionale, avand, totodata, si *radio-sensibilitate
mare. Sin.: carcinom bazocelular, bazaliom.
EPITELIOM CU CELULE MICI / 6pitheliome a petites cellules /
small cell carcinoma. Sin.: carcinom cu celule mid (v.).
EPITELIOM COLOID / epitheliome colldi'de / mucinous adenocarcinoma. Tip de *e. care se dezvolta la nivel glandular,
caracterizat histopatologic prin prezenta de celule tumorale (de

EPITELIOM EPIDERMOID
obicei mucipare) dispersate Intc-o cantitate abundenta de mucus,
izolate sau dispuse In travee on In formatiuni glandulifor-me. E. c.
este localizat frecvent la nivelul tubului digestiv (sto-mac, colon)
sau al glandelor mamare. Sin.: adenocarcinom coloid.
EPITELIOM EPIDERMOID / epitheliome epidermoide / epidermoid carcinoma. Tip de *e. constituit din tesut pavimentos
asemanator celui epidermic, dar cu localizare extrategumenta-ra.
E. e poate fi matur sau diferentiat, asemanator stratului Malpighi,
si imatur sau nediferentiat, daca se aseamana cu stra-tul bazal al
epidermului. Sin.: carcinom epidermoid.
EPITELIOM INTERMEDIAR / epitheliome intermediare / basosquamous carcinoma. Denumire atribuita In prezent unui grup
de *e. a caror autonomie este discutabila. Dupa unii autori, e. i.
includ *e. spinocelulare nediferentiate si *e. bazo-celulare
degenerate (susceptibile de metastazare); dupa aiti autori, e. i.
sunt regrupate, Tmpreuna cu *e. mixte, In catego-ria *e.
anexiale. Sin.: carcinom intermediar.
EPITELIOM
INTRAEPIDERMIC
/
epitheliome
intraepidermique / intraepidermal carcinoma. Tumora
epiteliala care se dez-volta exclusiv din epiderm si care este
considerata ca punct de dezvoltare al unui e. ce invadeaza
dermul si ulcereaza la nivelul epidermului. Sin.: carcinom
intraepidermic.
EPITELIOM MEDULAR / epitheliome medullaire / medullary
carcinoma. Neoplasm tiroidian care se dezvolta din "celulele C
parafoliculare si prezinta, uneori, stroma 'amiloida. Sin.: carcinom medular. V. si cancer tiroidian.
EPITELIOM MEDULAR CU STROMA LIMFOIDA / 6pitheliome
medullaire a stroma lympho'ide / medullary carcinoma with
lymphoid stroma. Neoplasm mamar In care travee tumorale
putin diferentiate se infrica cu o 'stroma bogat limfoida.
EPITELIOM MIXT / epitheliome mixte / mixed type of basosquamous carcinoma. Tip de *e. cu incidents redusa, In care
se asociaza aspectui morfopatologic al *e. bazocelular si al *e.
spinocelular. Sin.: carcinom mixt.
EPITELIOM IN PLACI / epitheliopathie en plaques / pigment
epitheliopathy. Afectiune corioretiniana acuta, frecvent bilaterala, care apare la varsta tanara si se caracterizeaza anatomopatologic prin prezenta de focare inflamatorii mai mult sau mai
putin confluente (2 pana la 15), localizate In regiunea macula-ra.
Leziunile sunt localizate pe epiteliul pigmentar retinian. Sin.:
carcinom In placi.
EPITELIOM RENAL CU CELULE CLARE / 6pitheliome du rein
a cellules claires / clear cell carcinoma of the kidney. Sin.:
nefrocarcinom (v.).
EPITELIOM SPINOCELULAR / epitheliome spinocellullaire /
squamous cell carcinoma. Sin.: cardnom spinocelular (v.).
EPITELIOSARCOM, s. n. / epitheliosarcome, s. m. / carcinosarcoma. {Cjr. epi = pe; thele = mamdon, ridicdturd, sarx,
sarkos = came; -omo.] Asocjerea unui *epiteliom cu un *sarcom. Denumirea In engl. de careinosarcom este mai corecta. V.
si epiteliom.
EPITELIU, s. n. / epithelium de revetement / epithelium. NA:
epithelium. [Cjr. epi = pe; thele = mamdon, ridicdturd; ter-mw
mat de anatomistut 'S^yysch (pe. [a 1700) pentru. a desem-na
"pidea care acoperd mamdonut"; swsul s-a u(fins apoi la. toate
miin6ra.nde de. mvdif; tennenii "mdotdiu' fi "mezotdiu" ail fast
creati prin analogic.] Tesut de Invelis al suprafetei si al cavitatilor
interne ale organismului. Formeaza *epidermul, pre-cum si
peretele intern al organelor cavitare si al canalelor sis-temelor
respirator, digestiv si genitourinar. E. poate fi simplu sau stratificat,
pe de o parte, pavimentos, cubic sau cilindric, pe de alta parte. V.
endoteliu, mezoteliu si tesut conjunctiv.
EPITOP, s. m. / epitope, s. m. / epitope. \Gjr. epi = pe; topos =
[oc.] Partea moleculei de 'antigen, la nivelul careia se leaga

ERATIC
'anticorpul specific, fiind determinant antigenic. Antigenii pose-da
de obicei mai multi determinanti care pot fi diferiti unii de altii sau
pot fi structuri repetitive. Virtual, Intreaga suprafata a unei
proteine este potential antigenica. Uneori se utilizeaza ca sinonim
termenul de *situs. Sin.: determinant antigenic. V. si paratop.
EPIZIORAFIE, s. f. / episiorraphie, s. f. / episiorrhaphy. [Qr.
episeion sau epision = pu6is, vulva.', rhaphe = suturCL}
Obliterarea vaginului prin sutura fetelor interne ale buzelor man.
EPIZIOTOMIE, s. f. / 6pisiotomie, s. f. / episiotomy. [C,T. episeion sou epision = puBis, vulvaf tome = taiere, sutwa, de. la
temnein = a taia,] Interventie chirurgicala care consta In
efectuarea unor incizii la nivelul labiilor mari si mid, Jar uneori a
*perineului pentru a preveni ruptura traumatica a peri-neului In
momentui degajarii capului fatului la nastere. Sin.:
vaginoperineotomie.
EPIZOOTIE, s. f. / 6pizootie, s. f. / epizooty, murrain. [Qr. epi =
pe; zoon = animal.] Boala infectioasa care apare la un numar
mare de animale de aceeasi specie sau de specii di-ferite. Poate
produce *epidemii In populatiile umane. Ex.: e. de ciuma a
sobolanilor preceda e. de la om.
EPOETINA, s. f. / epo6tine, s. f. / epoetin alfa. *Eritropoietina
umana (rHnEPO) obtinuta prin inginerie genetica. Este indicata
In tratamentui anemiei din 'insufidenta renala cronica sau la
bolnavii de cancer supusi la *autotransfuzie. E. poate produce o
rectia pozitiva la controlul antidopaj. V. si eritropoietina.
EPONIM, s. n. / eponyme, s. m. / eponym. [l^r. eponymos =
care da numde. sou, de [a epi = pe, onyma = num.} Termen
care cuprinde un nume de persoana. Una din mari-le dificultati
ale terminologiei este eponimia, numele proprii prin care sunt
denumite boli, sindroame, semne, simptome, teste, probe. Exista
dictionare medicate voluminoase de eponime, dar si o serie de
Incercari de diminuare a numarului de e., Nomina Anatomica
fiind singura reusita notabila.
EPOXID, s. m. / 6poxide, s. m. / epoxide. Compus chimic obtinut
prin stabilirea unei legaturi de oxigen Intre doi atomi de carbon.
Unii e. se utilizeaza la fabricarea de mase plasti-ce utilizate si In
medicina.
EPULIS, s. n. / 6pulide, epulie ou 6pulis, s. f. / epulis. [Qr.
epulis, -idos = umflare a ffmgu.i, de- la epi = pe, oulon =
gingie.} Formatiune patologica de aspect tumoral, care se dezvolta pe gingie.
EPURARE, s. f. / epuration, s. f. / purification, [fr. epiirer, din
Cat. purgare = a curdfa fi purus = pur.] 1) Proces de purificare a
unor lichide biologice sau a unor factori de mediu. 2) Denumire
generica pentru posibilitatile de debarasare a organismului de
medicamentele administrate prin biotransformare si prin excretie.
EPURARE EXTRARENALA / 6puration extrar6nale / extrarenal dialysis. Termen general desemnand procedeele terapeutice destinate sa Inlocuiasca functia excretorie a rinichilor, In
cazurile cand aparatui renal nu mai este capabil sa asigu-re
aceasta functie. Principalele metode actuale de e. e. s.unt
'rinichiul artificial si *dializa peritoneala.
ERADICARE, s. f. / eradication, s. f. / eradication. [Lot.
eradicatio, -onis = e?(tirpare, eradicare., de [a eradicare = a
{.mvlgt cu Tda.ac.ini, a distruge.} Disparitia completa a unei boli
transmisibile datorita actiunii directe asupra agentului cauzal, sau
indirecte, asupra *vectorilor, sau prin *vacdnare. Ex.: e. variolei.
ERATIC, adj. / erratique, s. f. / erratic. [Lot. erraticvs = ratacitor,
de. la errare = a rdtdci.} Despre un fenomen, o mani-festare cu
neregularitate In aparitie, localizare sau In evolutie. Ex.: durere e.

409

ERECTIL
ERECTIL, adj. / 6recttle, adj. / erectile. [Lat. erectus = ridi-cat
drept, Vtrticat, de. [a erigere = a ridica drept.] Tesut sau organ
care Tsi poate modifica volumul, devenind dur, prin aflux de
sange In vasele sale.
ERECTOR, adj. / erecteur, -trice, adj. / erector. [Lat. erector,
-oris = c.e[ care ridica, de. ia erigere = a Haifa drept.} Care
provoaca *erectie. Ex.: muschiul e. al fiecarui fir de par, care se
contracts dupa anumiti stimuli (emotie, frig).
ERECTIE, s. f. / erection, s. f. / erection. [Lat. erectio, -onis =
ridicare, de [a erigere = a ridica drept.} Cresterea de volum si
indurarea organelor sau tesuturilor erectile (penis, clitoris,
mamelon), determinata de o importanta vasodilatatie; starea
care rezulta In urma acestui proces.
EREDITAR, adj. / hereditaire, adj. / hereditary. \Lat. hereditarius = referitor la moftenire, de ia hereditas, -atis =
moftenire.} Care este transmis genetic de la progenitori la
urmasi; mostenit. V. si congenital.
EREDITATE, s. f. / heredite, s. f. / heredity, inheritance. [Lat.
hereditas, -atis = mofte-nire.} Transmiterea, de la parinti la
descendenti, a caracterelor, exprimate sau neexprimate, prin
intermediul genelor. E. este o "mostenire" de la parinti ("zestre"
ereditara), dar nu este neaparat o transmitere de-a lungul generatiilor a Insusirilor parentale ('fenotip).
EREDITATI; ANCESTRALA / heredite ancestrale / remote
ancestor inheritance. Sin.: atavism (v.).
EREDITATE AUTOZOMALA / heredite autosomiquc / autosomal inheritance. Transmiterea unui caracter legat de o gena
situata pe un autozom (cromozom nonsexual). Se opune *e.
gonozomice. Var.: e. autozomica.
EREDITATE AUTOZOMICA. Var. pentru ereditate autozomala (v.).
EREDITATE BIFACTORIALA / h6redite bifactorielle / bifactorial inheritance. Sin.: dimerie (v.).
EREDITATE CITOPLASMATICA / h6redit6 cytoplasmique /
cytoplasmic inheritance. Transmiterea la descendenti a genelor continute In "rnitocondrii (2% din ADN-ul celular) si *cloroplaste. Aceasta transmitere nu respecta legile lui Mendel, la
animale femela furnizand mitocondriile care sunt continute In
ovodt. Toate mitocondriile unui individ provin din diviziunea mitocondriilor materne. Prin observatii recente s-a constatat ca uneori cateva mitocondrii provin din spermatozoid.
EREDITATE COLATERALA / heredite collateral / collateral
inheritance. Aparitia, la un subiect, de caractere si de tare
existente la rudele colaterale (boli familiale).
EREDITATE CONVERGENTA / heredit6 convergente / biparental inheritance. E. In cazul careia caracterele transmise
exista la ambii parinti.
EREDITATE GONOZOMICA / heredite gonosomique / sexlinked inheritance. Transmiterea unui caracter legat de un
anumit sex. Este cazul unui caracter legat de o gena situata pe
un segment neomolog al unui cromozom sexual, adica por-tiuni
din cromozomi care sunt diferite pe cromozomii X si Y. In
general, este cazul unei tare recesive situate pe un cromozom X,
care nu apare decat la sexul masculin, la sexul femi-nin gena
respective! fiind mascata de gena alelomorfa, normal dominanta,
a celuilalt cromozom X. Aceste tare (ex.: *daltonis-mul si
*hemofilia) afecteaza barbatii si sunt transmise de fe-meie (e.
diaginica}. Transmisia tarelor situate pe segmentui neomolog al
cromozomului Y reprezinta e. holandrica.
EREDITATE INCRUCISATA / heredit6 croisee / crisscross
inheritance. Transmiterea caracterelor ereditare ale unui parinte la descendentui de sex opus.
EREDITATE MATERNA / her6dite maternelle / maternal inheritance. Aparitia, la un copil, a unor caractere aproape exdusiv
de la mama.

410

ERGASIOMANIE
EREDITATE PATERNALA / h6redit6 patemelle / paternal inheritance. Aparitia, la un copil, a unor caractere aproape exdusiv
de la tata.
EREDITATE RECESIVA / heredite recessive / recessive inheritance. Transmiterea unui caracter "recesiv.
EREDITATE DE REVENIRE / heredit6 en retour / reversion
inheritance. Sin.: atavism (v.).
EREDOATAXIE CEREBELOASA / h6r6doataxie cerebeleuse /
hereditary cerebellar ataxia. [Lot. heres, -edis = mosteni-tor'i gr.
a - priv., taxis = ordonare, aranjare, de [a tattein = a oraona, a
aranja; [at. cerebe]]iim = creier mil:.} Forma de *sindrom de
eredodegenerescenta spinocerebeloasa In care simptomatologia
clinica predominanta este cerebeloasa, cineti-ca si statica, cu un
*sindrom piramidal discret, fara tulburari ale sensibilitatii profunde
si fara areflexie osteotendinoasa. Sin.:
boala Marie.
EREDODEGENERESCENTA SPINOCEREBELOASA / heredodegenerescence spinoccrebelleuse / spinocerebellar heredodegenerative syndrome. [Lat. heres, -edis = riwfte.nitor;
degenerare = a de-genera, de ia de = separat de, genus, -ens =
tieam, rasa, spina = fira spindrii; cerebellum = creier wic.] Sin.:
sindrom de eredodegenerescenta spinocerebeloasa (v.).
EREDODEGENERESCENTA TAPETORETINIANA / her6dodegenerescence tap6toretinienne / tapetoretinal degeneration. [Lat. heres, -edis = inoftenitor, degenerare = a degenera, de
(a de = separat de, genus, -eris = neam, rasd; tapete sail
tapetum = cwerturd, cover, rete, -is = refea; -ina.} Sin.:
degenerescenta tapetoretiniana (v.).
EREDODISTROFIE INELARA A ENDOTELIULUI CORNEAN /
heredodystrophie annulaire de I'endothelium corneen /
Francois-Evens syndrome. Sin.: sindrom Francois-Evens
(v.).
EREDOFAMILIAL, adj. / her6dofamilial, -ale, -aux, adj. /
heredofamilial. [Lat. heres, -edis = mostenitor; familiaris = at
casei, de faimlie, de. ia familia = famitie., casa.} Un fenomen, o
perturbare prezenta In unele familii, In circumstan-te care implica
si factorii ereditari. Var.: heredofamilial.
EREDOPATIE, s. f. / heredopathie, s. f. / heredopathia. [Lat.
heres, -edis = mostenitor, gr. pathos = boaia..} Sin.: boala
ereditara (v.).
EREDOPATIE ATAXICA POLINEVRITICA / hertdopathie ataxlquc polynevritique / heredopathia atactica polyneuritiformis, Refsum's disease. Sin.: boala Refsum (v.).
EREMOFOBIE, s. f. / eremophobie, s. f. / eremophobia. [CJT.
eremos = soiitw; phobos = frica,} Teama exagerata de singuratate.
EREPSINA, s. f. / erepsine, s. f. / erepsin. [Cfr. ereipein = a
dcttwia, a. dara-ma, -ina.] Complex enzimatic din sucul intestinal,
care elibereaza aminoacizii din peptone si peptide.
ERETISM, s. n. / erethisme, s. m. / erethism. \Gjr. erethis-ma =
iritapie, efpitapie.] Stare de hiperexcitabilitate a unui organ.
ERETISM CARDIAC / erethisme cardiaque / irritable heart.
Ansamblu de tulburari functionale cardiace observat relativ freevent In adolescenta si determinat de o hiperexcitabilitate miocardica. Se caracterizeaza Indeosebi prin modificari observate la
auscultatie (anomalie a zgomotelor, suflu anorganic) si radiologic (vivacitate a contractiilor cardiace, hiperpulsatilitate a
marilor vase). V. si sindrom da Costa.
EREUTOFOBIE, s. f. / ereutophobie, s. f, / ereutophobia. [Cfr.
ereuthos = roseafd; phobos = fricd,\ Sin.: eritrofobie (v.).
ERGASIOFOBIE, s. f. / ergasiophobie, s. f. / ergasiophobia.
[Cyr. ergasia = muncd; phobos = fried,] Aversiune fata de
munca si fata de asumarea oricarei responsabilitati.
ERGASIOMANIE, s. f. / ergasiomanie, s. f. / ergasiomania. [(^r.
ergasia = muncd; mania = neCiunie.} Dorinta anormala de a fi
ocupat, de a mund, indiferent de rezultatele muncii.

ERGASTOPLASMA
ERGASTOPLASMA, s. f. / ergastoplasme, s. m. / ergastoplasm. [Cff. ergaster = muncitor; plasma = o6wt modelat.}
Denumire pentru zonele de dtoplasma puternic bazofile ale
celulelor glandulare. Prin *microscopie electronica s-a demonstrat ca e. corespunde unui "reticul endoplasmic foarte dezvoltat.
ERGOCALCIFEROL, s. m. / ergocalciferol, s. m. / calciferol.
Sin.: vitamina D; (v.).
ERGOGRAF, s. n. / ergographe, s. m. / ergograph. [Cjr. ergon
= iucni, acft-une, de [a ergein = a (ucra; graphein = a. scrie.\
Aparat destinat Inregistrarii lucrului mecanic al unui muschi sau
at unui grup muscular, In vederea investigarii mo-dificarilor din
oboseala sau din unele boli.
ERGOMETRIE, s. 1. I ergometrie, s. f. / ergometry. [Qr. ergon
= [ucru, acfiune, de. la ergein = a [ucrai metron = mdsura.}
Masurarea fortei musculare cu un ergometru sau cu un
dinamometru.
ERGONOMIE, s. f. / ergonomie, s. f. / ergonomics. [Qr. ergon
= [ucru, ac-fitine, de [a ergein = a [ucra; aomos = oditd avand
for^a d& [ege.] Studiul anatomic, fiziologic si psihologic al
conditiilor de munca, In vederea realizarii unei adaptari opti-me a
omului la acestea.
ERGOSTEROL, s. m. / ergost6rol, s. m. / ergosterol. [J~r.
ergot = comui secarei; engine. oBscura; gr. stereos = solid., m.
relief; -ol.] Substanta sterolica (provitamina) prezenta 'in cor-nul
secarei (Claviceps purpurea) si In levura de bere, care, sub
actiunea radiatiilor ultraviolete solare, se transforma In *vita-mina
D;, (calciferol).
ERGOTAMINA, s. f. / ergotamine, s. f. / ergotamine. [fr. ergot =
cornuC secarei; origins. oSscurd; gr. ammoaiakon = sore de.
amoniu, gasita in apropierea tempiuiui iui Jupiter Amman din
Libia; -MO.] (DCI) Alcaloid cu actiune *ocitocica si
antimigrenoasa, extras din "cornul de secara.
ERGOTERAPIE, s. f. / ergotherapie, s. f. / ergotherapy,
occupation therapy. [Cfr. ergon = [ucru, actiune, de la ergein =
a [ucra; therapies = tra.tame.nt, de Ca therapeuein = fl mgri-ji.]
Utilizarea muncii In scopuri terapeutice, dintr-un triplu punct de
vedere: ocupational, mentinere sau reactivare a capadtati-lor
creative si productive, reinsertie socioprofesionala. Notiunea de
munca trebuie considerata Intr-un sens extrem de extins:
contributie la o productie reala (confectionarea de obiecte artizanale sau industriale), participarea la lucrari In comun (gradinarit, agricultura) sau o simpla ruptura de pasivitatea vietii In
spital a pacientului.
ERGOTISM, s. n. / ergotisme, s. m. / ergotism, [fr. ergot =
comui sward; origine oBscura; -ism.} Intoxicatia, acuta sau
cronica, datorata utilizarii alimentare a 'secarei cornute sau a
medicamentelor derivate din aceasta. V. si ergotamina.
ERGOZOM, s. m. / ergosome, s. m. / polysom. Grup de
*ribozomi legati Intre ei printr-un filament de ARN mesager, care
se afla liber In dtoplasma sau acolat la "reticulul endoplasmic. E.
intervine In sinteza proteinelor. V. si ribozom. ERITEM, s. n. /
erytheme, s. m. / erythema. [Qr. erythema,
-atos = rofeafa.} Congestie a pielii, ce dispare la presiune. Este o
manifestare curenta a unui mare numar de afectiuni cutanate. 1)
E. palmoplantar simetric ereditar (v.). 2) E. nodos (v.). 3) .
polimorf bulos (v.).
ERITEM CENTRIFUG SIMETRIC / erytheme centrifuge symetrique / vespertilio. Sin.: vespertilio (v.).
ERITEM IFECTIOS ACUT / erytheme infectieux aigu / erythema infectiosum. Sin.: boala a cincea (v.).
ERITEM NECROZANT MIGRATOR / erytheme necrosant
migrateur / necrolytic migratory erythema. V. sindrom de
glucagonom.

ERITROBLASTOZA
ERITEM NODOS / erytheme noueux / erythema nodosum.
B. caracterizata prin eruptii papuloeritematoase dermoepidermice, de dimensiuni mid, proeminente, de culoare rosie-violacee, dure si dureroase la presiune, localizate la nivelul gambelor, a picioarelor si, uneori, la nivelul antebratelor. Se pot aso-cia
cu artropatii de intensitate variabila si simptome generate (febra).
Fenomenele evolueaza 10-20 de zile. Apare la copil sau adultui
tanar, asociindu-se cu *primoinfectia tuberculoasa,
*sarcoidoza (v. si sindromul Lofgren), infectiile streptococice,
micozele, *lepra sau intoxicatiile (ex.: cu sulfamide), fiind considerata o reactie la un alergen toxic sau infectios. Sin.: boala
Trousseau, dermatita contuziforma.
ERITEM PALMOPLANTAR SIMETRIC EREDITAR / erytheme
palmo-plantaire symetrique hereditaire / erythema palmare
hereditarium. Sin.: boala Lane (v.).
ERITEM POLIMORF BULOS / 6rytheme polymorphe bulleux /
erythema multiforme. Sindrom de etiologie incerta care se
caracterizeaza printr-o eruptie papuloasa rozacee, papulele fiind acoperite de bule. Localizarea de electie este pe fata de
extensie a membrelor. Semnele generate (febra, alterarea starii
generale) si evolutia depind de gradul de Intindere a eruptiei.
Sin.: boala Hebra.
ERITEMATOS, adj. / erythemateux, -euse, adj. / erythematous. [Cjr. erythema, -atos = rofeata.} Care prezinta caracteristicile unui *eritem. Ex.: *lupus e.
ERITRASMA, s. f. / erythrasma, s. m. I erythrasma. \Cjr. erythrainein = ff (se.) inrofi, de la erythros = rofu.} Dermatoza
considerata initial *epidermomicoza, determinata de fapt de
Corynebacterium minutissimum, bacterie filamentoasa grampozitiva. Se caracterizeaza prin prezenta la nivelul axilelor si al
regiunii inghinale a unor placi maronii bine delimitate, cu scuame fine, pruriginoase, fluorescente sub radiatii ultraviotete.
ERITREMIE, s. f. / erythr6mie, s. f. / erythr(a)emia. VQr. erythros = rofu; haima, -atos = sange.} Sin.: boala Vaquez (v.).
ERITROBLAST, s. n. / erythroblaste, s. m. / erythroblast. [Gfr.
erythros = rofu, blastos = germen.} Celula nucleata a maduvei
osoase care, prin maturare eritroblastica (evoluand de la e.
bazofil la e. policromatofil, e. addofil) se transforma In eritrodt. E.
reprezinta 20-25% din elementele nucleate ale maduvei osoase.
E. nu tree In sangele circulant decat In unele stari patologice
(unele anemii, leucemii).
.ERITROBLASTEMIE, s. f. / erythroblastemie, s. f. / erythroblast(a)emia. [Gfr. erythros = rofu; blasios = germen; haima,
-atos = sdnge.} Prezenta anormala a *eritroblastelor In sangele
circulant.
ERITROBLASTIC, adj. / erythroblastique, adj. / erythroblastic. [Qr. erythros = rofu; blastos = germen.} Care se refera la
'eritrobtast, care implica eritroblastul. Ex.: reactie e.
ERITROBLASTOPENIE, s. f. / erythroblastopenie, s. f. / erythroblastopenia, pure red cell an(a)emia. \Cjr. erythros = rofu;
blastos = germen; penia = sardc-ie.} Absenta sau reduce-rea
extrema a productiei medulare de *eritroblaste, care deter-mina
o *anemie aregenerativa.
ERITROBLASTOZA, s. f. / erythroblastose, s. f. / erythro.
blastosis. {Gfr. erythros = rofii; blastos = germen; -ozdi]
Cresterea numarului de globule rosii nucleate (*eritroblaste) In
organele hematopoietice si, eventual, In sange. Tot e. se numesc si bolite cu caracteristicile hematologice mentionate. Grupe: 1) E. familiale, prin alterarea genotipului eritrocitar (anemia
Cooley, e. cu hematii falciforme etc.) sau secundare unei izoimunizari materne (e. fetala, v.). 2) E. secundare: posthemoragice, infectioase, toxice, canceroase. 3) . primitive: eritromieloza (v.) acuta sau cronica, anemia infantila pseudoleucemica, boala eritroblastica a adultului.
411

ERITROBLASTOZA FETALA
ERITROBLASTOZA FETALA / maladie hemolytique du foetus /
erythroblastosis f(o)etalis, isoimmune h(a)emolytic disease
of the f(o)etus. Terrnen care defineste complexul de manifestari
fetale rezultate prin 'aloimunizare matema In evolu-tia unei
graviditati anterioare sau secundar unei transfuzii incom-patibile.
Este determinata de trecerea transplacentara a anti-corpilor
mamei fata de antigenii eritrocitari fetali, care determi-na
hemoliza mai mult sau mai putin severa. Forma cea mai grava a
e. f. este *anasarca fetoplacentara, a carei evolutie uneori
mortala (moarte fetala in utero) poate fi ameliorata, In mai mult de
unul din doua cazuri, prin transfuzii de hematii In peritoneui fetal.
0 forma frecventa, mai putin grava, se ma-nifesta In perioada
neonatala (*boala hemolitica a nou-nascutu-lui). V. ?i
incompatibilitate fetomaterna.
ERITROCIANOZA GAMBELOR / erythrocyanose des jambes /
erythrocyanosis. \Qr. erythros = rofu; kyanos = aiBastru;
-oza; Cat. gamba = gam6a.] Afectiune care apare exclusiv la
sexul feminin, Indeosebi la adolescente. Se manifests *dano-za
simetrica In treimea inferioara a gambelor, Insotita de o in-filtratie
locala pseudoedematoasa. Frigul are un rol important In aparitia
bolii.
ERITROCINETICA, s. f. / erythrocinetique, s. f. / erythrokinetics. [Qr. erythros = rofu; kinetikos = care se. mifca, de la
kinem = a mifca.} Studiul cantitativ, dinamic, in wvo, al producerii si distrugerii eritrocitelor.
ERITROCIT, s. n. / erythrocyte, s. m. / erythrocyte. {Cjr. erythros = rofu; kytos = cdiila,} Celula anucleata a sangelui (la om
si vertebratele superioare), de culoare roz-rosie, In forma de disc
biconcav aplatizat, deformabil (*deformabilitate eritrocitara) care
contine hemoglobina. E. au un diametru Intre 7,2-7,9 pm, o
grosime de 2 pm la periferie si de 1 pm In centru, un volum
mediu de circa 90 pm3. Numarul de e. pe mm3 de sange este In
medie de 5 milioane la barbat si 4,5 milioane la femeie, iar la
nastere de circa 6 milioane. Se coloreaza In roz viu prin Giemsa,
centrul celulei ramanand mai putin colo-rat. E. provine din linia
sau seria eritrocitara a maduvei hema-togene, precursorul sau
direct fiind *eritroblastul. Sin.: globul rosu, hematie, normocit.
Pentru modificarile de forma sau de dimensiuni ale e. v.:
echinocit, drepanocit, megalocit, microcit, ovulocit, schizocit si
sferocit. V. si tab. const. hematol.
ERITROCITOPENIE, s. f. / 6rythrocytop6nie, s. f. / erythrocytopenia. [Qr. erythros = rofu; kytos = cduCa; penia, =
sarOcie.] Sin.: eritropenie (v.).
ERITROCITOZA, s. f. / 6rythrocytose, s. f. / erythrocytosis. \Qr.
erythros = rofu; kytos = cdlliO; -oza.] Sin.: poliglobulie (v.).
ERITROCUPREINA, s. f. / erythrocupreine, s. f. / erythrocuprein. [Qr. erythros = rofu; [at. cuprum = arama rofte, de la.
numde insuCei Cyprus; -inn.] Protreina eritrocitara continand
cupru ?i identificata ca *superoxid dismutaza 1. Gena codanta
pentru sinteza e. este situata pe cromozomul 21.
ERITRODERMIE, s. f. / erythrodermie, s. f. / erythrodermia.
[Cjr. erythros = rofu; derma, -atos = piete.} Sindrom caracterizat prin Inro?irea difuza a Intregului Invelis cutanat, cu evolutie
acuta sau cronica. Uneori se complica cu leziuni tegumentare
sub forma de bule, iar frecvent apare o descuamare. Are o
gravitate variabila si cauze diverse: intoxicatii medicamentoase,
boli infectioase, leucemie, agravarea si generalizarea unei eczeme, a unui psoriazis etc. Exists si o forma congenitala grava,
care apare la nastere, fiind denumita e. ihtiozifonna congenitala
sau ihtioza congenitala (v. ihtioza, 1). Sin.: pityriasis rubra.
ERITRODONTIE, s. f. / erythrodontie, s. f. / erythrodontia. [(gr.
erythros = rofu; odous, odontos = dinte.} Coloratie roza sau
roza-maronie a dintilor, observata In cursul *porfiriilor.
ERITROFAGIE, s. f. / erythrophagie, s. f. / erythrophagia. [^r.
erythros = rofu; phagein = a mdnca,] Sin.: eritrofagoci-toza (v.).
412

ERITROPOIETINA
ERITROFAGOCITOZA, s. f. / erythrophagocytose, s. f. / erythrophagocytosis. [C)T. erythros = rofu; phagein = a mdnca;
kytos = ceiula; -oza.} 'Fagocitoza globulelor rosii de catre monocite, macrofage si, uneori, polinucleare. Sin.: eritrofagie.
ERITROFOBIE, s. f. / erythrophobie, ereutophobie, s. f. /
erythrophobia. \Gjr. erythros = rofu; phobos = frica,] *Fobie
caracterizata prin teama obsedanta de a nu rosi In public. Uneori
e. este atat de intensa Incat afecteaza profund viata bolnavului,
care este incapabil de contactele necesare In viata cotidiana. Mai
frecventa la tinere, apare si In nevrozele anxi-oase sau In
psihastenie. Sin.: ereutofobie.
ERITROKERATODERMIE, s. f. / erythrokeratodermie, s. f. /
erythrokeratodermia. [Cfr. erythros = rofu; keras, keratos =
corn; derma, -atos = pide.} Dermatoza rara, cu caracter sime-tric
si progresiv; consta din placarde rosii ce apar In primele zile de la
nastere si se extind repede pe Intreg corpul, putand deveni
verucoase.
ERITROLEUCEMIE, s. f. / 6rythroleuc6mie, s. f. / erythroleuk(a)emia. [QT. erythros = TOfU; leukos = alCl; haima, -atos
= sdnge..] 1) Asocierea *poliglobuliei cu *leucemia, cu evolutie
paralela. 2) Puseu de poliglobulie care survine, In mod exceptional, In faza terminala a unor leucemii. 3) Forma grava de
'leucemie mieloblastica. Se caracterizeaza prin eritroblasto-za
sanguina si/sau medulara, cu frecvente atipii ale eritroblas-telor,
precedand invazia mieloblastica.
ERITROMELALGIE, s. f. / erythrom61algie, s. f. / erythromelalgia. [Qr. erythros = rofu; melos = e.^tre.mitate., ine.m6ni;
algos = durere.} 'Acropatie caracterizata prin accese paroxisti-ce
de durere, congestie ?i tumefactie localizate la nivelul extremitatilor membrelor, Indeosebi ale picioarelor. Sin.: boala Weir
Mitchell.
ERITROMELIE, s. f. / erythromelie, s. f. / acrodermatitis
chronica atrophicans. \Cjr. erythros = rofu; melos = e.?(tremitate., mem6ru.\ Sin.: boala Pick-Herxheimer (v.).
ERITROMICINA, s. f. / erythromycine, s. f. / erythromycin. [Cjr.
erythros = rofu; mykes, myketos = ciu.pe.rcil] Antibiotic din
familia "macrolidelor, produs de o susa de Streptomyces
erythreus. E. se poate administra per os, parenteral sau local
(extern). In functie de concentratia In sange, poate avea acti-une
bacteriostatica sau bactericida. Spectrul sau de actiune include
coci Gram-pozitivi si Gram-negativi, spirochete, rickettsii si
Mycoplasma oneumoniae (antibiotic de electie).
ERITROMIELOZA ACUTA / 6rythromyelose aigue / acute
erythromyelosis. [^r. erythros = rofu; myelos = mOd'uvd; -oza;
[at. acutus = ascutit.} EchivalentuI leucemiei In seria rosie. Se
caracterizeaza prin splenomegalie, hepatomegalie, ane-mie
accentuata, eritroblastoza sanguina si medulara cu morfo-logie
celulara anormala. Evolutie mortala In mai putin de doua luni.
Sin.: boala sau sindrom Di Guglielmo.
ERITROPENIE, s. f. / erythrop6nie, s. f. / erythropenia. [Qr.
erythros = rofu (kytos = cduld); penia = sdracie.\ Scaderea
considerabila a numarului de eritrocite din sangele circulant. Sin.:
eritrocitopenie.
ERITROPLAZIE, s. f. / erythroplasie, s. f. / erythroplasia. [QT.
erythros = rofu; plasis = moddare., formwe,, lie, [a plasse-in =
a forma, a modda} V. boala Bowen.
ERITROPOIETINA, s. f. / erythropoietine, s. f. / erythropoie-tin.
[CfT. erythros = rofiu; poietikos = care face, care cree-aza, de
[a poiem = a face; -ina.] Glicoproteina acida hormonala
stimulatoare a *eritropoiezei. Este sintetizata Indeosebi In celulele granuloase ale aparatului juxtaglomerular renal (90%) si In
cantitate mica In ficat si In unele macrofage. ERP are M, de 34
kDa ?i este alcatuita din 166 de aminoacizi. Se dis-ting doua
forme, cu proprietati fiziologice identice, diferite doar prin gradul
de glicozilare: ERPa cu 31% hidrati de carbon si

ERITROPOIEZA
VARIABILIS
ERPb cu 24%. Gena care codifica sinteza precursorului ERP este
situata pe cromozomul 7 (7q21-22). ERP actioneaza prin
intermediul unui receptor membranar de circa 66 kDa, alcatuit din
508 aminoacizi, a carui gena este situata pe cromozomul 19
(19p13.3-p13.2). Nu exista rezerva fiziologica de ERP, aceasta
fiind produsa rapid In *hipoxie. Dimpotriva, secretia este franata In
cazul unui exces de oxigen In tesuturi. Tinta actiunii ERC este
cunoscuta exact: o celula susa a liniei eritroblastice se transforma,
devine sensibila la actiunea ERP prezentand un mare numar de
receptori spedfid acesteia (celula este de-semnata prin ERC erythropoietin responsive celt}. Sub efec-tul ERP, celula se
transforma In 'proeritroblast, care poseda Inca si cativa receptori
pentru ERP. Hipersecretia de ERP este la originea *poliglobuliilor
secundare. Pentru nevoile terapeuti-ce (ex.: tratamentui anemiei
bolnavilor care sunt supu^i *diali-zei) ERP este produsa prin
procedee biotehnologice. Sin.:
hematopoietina. V. tab. const. endocrine!.
ERITROPOIEZA, s. f. / 6rythropolese, s. f. / erythropoiesis.
[Cjr. erythros = rofu; poiesis = creare, fonnare, de [a poiein = a
face.} Ansamblul proceselor celulare care se desfasoara in mod
normal In maduva osoasa, sub dependenta 'eritropoie-tinei si
care, pornind de la *proeritroblaste, conduc la formarea
eritrocitelor adulte. Patologic se disting: 1) . ectopica, e. extramedulara, eel mai adesea de origine splenica. 2) E. ineficace, In
care o parte din *eritroblaste, de?i produse In numar mare, nu se
matureaza complet, fiind distruse Inainte de a se transforma In
hematii, proces denumit avort intramedular. V. diseri-tropoieza si
anemie refractara.
ERITROPSIE, s. f. / erythropsie, s. f. / erythropsia. [Cfr. erythros = rofui apsis = vedere, aspect.} Forma de *crornatopsie in
care obiectele sau suprafetele albe sunt percepute cu o tenta
rosiatica.
ERITROZA, s, f. / 6rythrose, s. T. / erythrosis. {Gjr. erythros =
T0fu; -oza.} Inrosire a fetei, permanenta sau survenind In
accese, datorita unei vasodilatatii. . paroxistica afecteaza Indeosebi tinerele fete ?i, In afara de fata, se poate localiza la
nivelul gatului si al partii antero-superioare a toracelui. Apare
dupa masa, dupa modificari de temperature sau In relatie cu
emotiile si stresul. Asodata 'cuperozei, e. favorizeaza aparitia
*acneei rozacee. . de declivitate - v. test de postura. ERIZIPEL,
s. n. / erysipele, s. m. / erysipelas. [r. ery-sipelas, -atos =
inflamafie rofie a pieiii, de la erythros = rofu, pella = pule.}
Dermita acuta infectioasa, provocata de
*streptococul hemolitic. Poarta de intrare poate fi o mica excoriatie cutanata sau o leziune a mucoaselor (gura, nas, conjunctiva
etc.). Tipic se manifests printr-un placard extensiv dure-ros, rosu
si edematiat, localizat Indeosebi la nivelul fetei, une-ori cu semne
generate de infectie. Poate aparea si la nivelul membrelor
inferioare, iar resutele nu sunt rare. Pop.: branca.
ERIZIPEL NECROTIC / erysipele necrotique / necrotic
erysipelas. Sin.: fasciita necrozanta (v).
ERIZIPELOID, s. n. / erysipeloide, s. f. / erysipeloid. [t/r.
erysipelas, -atos = mflamatie rofie a pietii, de (a erythros =
rosu, pella = pieie; eidos = forma.} Dermita microbiana profesionala aparuta dupa inocularea la nivelul pielii a "Erysipelothiix rhusiopathiae (insidiosa), caracterizata prin aparitia pe mana
sau pe un deget a unui placard rosu-violaceu, pruriginos, sensibil la palpare, cu evolutie centrifuga si, obisnuit, benigna. Sin.:
boala Klauder, boala Rosenbach.
EROARE, s. f. / erreur, s. f. / error. [Lot. error, -oris = riitocma
drumutui, n.esigurantcl, wdoialtl, de [a errare = a ra.tac.ii a
grefi.} Diferenta dintre valoarea reala a unei marimi oarecare si
cea obtinuta prin masurare, numaratoare sau cal-cul. E. pot fi: 1)
E. mtamplatoare (accidentale), care variaza aleator Intr-un sir de
determinari; cauze: fluctuatii ale apa-

ERYTHROKERATODERMA
ratelor, factori de mediu, observatorul. 2) . sistematice, cu
valoare determinata; cauze: aparate defecte, metode incorecte. 3)
. standard, se determina statistic, prin determinarea parametrilor de variabilitate ai unei anumite populatii statistice. E. se
estimeaza In raport cu valoarea adevarata si In acest caz se
numesc e. reale'. AN, ^ N, - N, unde N este valoarea reala si N,
valoarea masurata. Mai accesibile sunt e. aparente:
AN, = N, - N, unde N reprezinta media unui sir de determinari.
Exista metode complexe de calcul al e., In prezent facilitate de
mijioacele informaticii.
EROTISM, s. n. / erotisme, s. m. / erotism. [t^r. eros, -otos =
wfiire, -ism.} Comportament ideatic complex In jurul actu-lui
sexual, uneori consecinta unui hipersexualism sau a unei
hiperexdtatii sexuale, dar si In urma unor tulburari psihice.
EROTIZARE, s. f. / erotisation, s. f. / erotisation. [Qr. eros,
-otos = iu6m.} Aparitia, In momentui maturizarii sexuale, a
"reflexelor neconditionate, Innascute, ramase pana atunci latente, manifestate In cadrul comportamentului sexual.
EROTOMANIE, s. f. / erotomanie, s. f. / erotomania. \T. eros,
-otos = iukire; mania = nefiume.} lluzie deliranta de a fi iubit, In
general de o persoana care se bucura de un anu-mit prestigiu si
cu care pacientui nu are decat relatii Inde-partate, sau, uneori,
nici o relatie. E. poate fi o tema deliranta, printre altele, In delirul
din schizofrenie, sau, mai frecvent, In cadrul unui delir pasional
cronic. In al doilea caz evolutia se produce In trei stadii: speranta,
ura ascunsa sau manifesta, cand subiectui vizat nu raspunde la
avansurile erotomanului. In ultimul caz poate aparea o
agresivitate care pune In peri-col persoana inclusa In delirul
pasional.
EROZIUNE, s. f. / erosion, s. f. / erosion. [Lot. erosio, -onis =
wadere, de la eroclere = a roade.} Sin.: exulceratie (v.).
ERUCTATIE, s. f. / eructation, s. f., renvoi, s. m. / eructation,
belching. [Lot. eructatio, -onis = reva.rsa.re, vomitore, de [a
eructare = ff revarsa, a vomita.} Emisie Insotita de zgo-mot, la
nivel bucal, a unei cantitati de gaz care provine din stomac. E.
este de obicei involuntara. Pop.: ragaiala.
ERUPTIE, s. f. / eruption, s. f. / eruption. [Lot. eruptio,
-onis = iefire vwienta., de [a ervmpere = a itfi afara,] Aspect
clinic caracterizat prin aparitia si multiplicarea rapida a unor
elemente tegumentare de aspect diferit In functie de boala In care
apar. E. are valoare diagnostica In unele boli (numite si boli
eruptive), Indeosebi prin caracteristicile sale evolutive: pro-pagare
centrifuga sau centripeta, regiuni predilecte, caracter fugace etc.
ERYSIPELOTHRIX / Erysipelothrix / Erysipelothrix. {Cjr. erysipelas, -atos = infla.ma.tie. rofit a. pidii, de [a erythros = rofu,
pella = piele., thrix, trikhos = par.} Gen bacterian din familia
Actinomycetaceae ('Actinomyces), alcatuit din bacili gram-pozitivi,
foarte fini, cuprinzand si o specie patogena pentru om si animale,
. rhusiopathiae. Acesta produce la pore boala denumita rujet,
zoonoza transmisibila la om, la care determina
-eri-zipeloid sau o infectie septicemica Insotita de endocardita.
ERYTHROGENESIS IMPERFECTA / erythrogenesis imper-fecta
/ erythrogenesis imperfecta. \Cjr. erythros = rofu.; genesis =
produce-re, de ia gennan = a produce; [at. imperfectus =
incompiet, de ia in = iipsit de, perfectus = perfec.t, corn.-pCet.}
Sindrom al copilului mic, caracterizat prin oprirea matu-rarii
eritroblastice Intr-un stadiu tardiv. E. i. a fost adesea con-fundata
cu 'boala Blackfan-Diamond.
ERYTHROKERATODERMA VARIABILIS / erythrokeratoderma
variabilis / Mendes da Costa syndrome. Forma de *eritrokeratodermie ereditara si familiala, cu debut In prima copilarie,
afectand Indeosebi sexul feminin si caracterizata prin prezenta pe
tegumente a unor pete rosii care Tsi schimba forma In tim-pul
zilei. Sunt asociate zone hiperkeratozice cu localizare In
413

ESCARA

afara zonelor eritematoase si independente de acestea. Sin.:

sindrom Mendes da Costa.
ESCARA, s. f. / escarre, escharre, s. f. / slough. {Cjr. esk-hara
= crustd.} 'Gangrena cutanata cu necroza uscata a der-mului si
hipodermului, cu tendinte de decolare de tesuturile indemne
invecinate si de eliminare a tesutului necrozat. V. escara de
decubit.
ESCARA DE DECUBIT / escarre de decubitus / bedsore.
Necroza cutanata de origine ischemica, de regula consecutiva
imobilizarii la pat timp Indelungat. Este localizata in punctele de
compresiune continua a unor reliefuri osoase contra unui plan
dur (indeosebi regiunea sacrata, calcaie), la care se adauga
adesea un proces de maceratie determinat de urina si materii
fecale si infectarea secundara cu germeni cutanati sau gastrointestinali. Sin.: ulcer de decubit.
ESCHERICHIA / Escherichia / Escherichia. [Theodor
Escherich, medic german, 1SS7-1911.] Gen din familia
Enterobacteriaceae, cuprinzand In general bacili mobili,
gramnegativi. Se gasesc In intestin ca saprofiti, putand deveni
patogeni. V. a Escherichia coli.
ESCHERICHIA COLI / Escherichia coli / Escherichia coli.
Specia principala a genului "eschenchia, tribul escherichieae,
familia ''Enterobacteriaceae si principalul microorganism colonizator al intestinului omului si animalelor. Serotipurile E. c. se
bazeaza pe distributia antigenului somatic 0 (termostabil), capsular K (variabil termostabil) si flagelar H (termolabil). In mod
obisnuit nepatogena, bacteria prezinta suse piogene ce sunt o
cauza frecventa pentru infectii de tract urinar, gastroenterite
bacteriene si septicemii. Sin.: bacil Escherich, Bacterium coli
commune, Colibacillus, Sbigella alkalescens, Shigella dispar,
Sh/gella madampensis.
ESCHILA, s. f. / esquille, s. f. / splinter of bone. [fr. esquille,
din int. schidia = ascflie si gr. skhiza, de ia skhi/.cia = a
separa,} Fragment osos a carui aparitie este determinata de o
fractura cominutiva sau de o infectie osoasa necrozanta.
ESENTIAL, adj. / essentiel, -elle, adj. / essential. [Lot. essentialis, de Ca essentia = natura unui iucru.} 1) Despre o boala
careia nu i se poate atribui o cauza bine definita. 2) Care este
indispensabil vietii. Indeosebi cu referire la o serie de sub-stante
pe care organismul nu Ie poate sintetiza si, de aceea, ele trebuie
cuprinse In alimentatie. Ex.: opt aminoacizi e. (vali-na, leucina,
izoleucina, lizina, treonina, metionina, fenilalanina si triptofanul),
majoritatea vitaminelor, oligoelementele si unii acizi grasi
nesaturati.
ESOFAG, s. n. / oesophage, s. m. / (o)esophagus. NA:
oesophagus. {Cjr. oisophagos = ga.tle.ji de la oisen = a. cara,
phagema = mdw.are..] Portiune a tractului digestiv care consti-tuie
un pasaj musculomembranos Intre faringe si stomac. Masoara
circa 25 cm, se afla situat posterior fata de trahee si anterior
coloanei vertebrale, fiind format din trei parti: pare cervicalis de la
cartilajul cricoid pana la apertura toracica su-perioara, pa/s
thoracica Intre apertura toracica superioara si diafragm, si pare
abdominalis de la diafragm pana la des-chiderea 'in stomac la
nivelul *cardiei.
ESOFAG BARRETT / oesophage de Barrett / Barrett (o)esophagus. [Norman Rupert Barrett, c.fwrwg engiez, 1903-1979.]
Sin.: sindrom Barrett (v.).
ESOFAGECTOMIE, s. f. / oesophagectomie, s. f. / (o)esophagectomy. {Cjr. oisophagos = ga.tUj, de ia oisen = a cara,
phagema = mdncare; ektome = ft^cizte.] Rezectia unei parti a
esofagului.
ESOFAGITA, s. f. / oesophagite, s. f. / (o)esophagitis. {Cjr.
oisophagos = glitiej, de ia oisen = a cara, phagema = nanca-re;
-ita.\ Inflamatia esofagului. Poate fi coroziva (lichide caus-tice),
disecanta (flegmon esofagian) si peptica (prin regurgita-rea
continutului gastric).
414

ESTEZIONEUROM
OLFACTIV
ESOFAGOPLASTIE, s. f. / oesophagoplastie, s. f. / (o)esophagoplasty. [Cyr. oisophagos = gd-tiej, de la oisen = a cara,
phagema = mdncare; plastos = modeiat, de (a plassein = a
forma, a nwdeia.} Operatie plastica efectuata pe esofag, In
scopul redarii calibrului normal, scurtcircuitarii unui obstacol sau
al refacerii continuitatii dupa *esofagectomia partiala.
ESOFAGOSCOPIE, s. f. / oesophagoscopie, s. f. /
(o)esophagoscopy. {Cjr. oisophagos = ga.tit], de. [a oisen = a
Cora., phagema = mancarei skopia = e^aminare, de la.
skopein = a vedea, a examine.] 'Endoscopie a esofagului cu
ajutorul unui tub semirigid sau cu un *fibroscop cu viziune axiala
sau laterala.
ESOFAGOTOMIE, s. f. / oesophagotomie, s. f. / (o)esophagotomy. [Cjr. oisophagos = gatCej, de. ia oisen = a cara,
phagema = mancwe.; tome = taiere, secfiune., de la temnein =
a taia,] Deschiderea chirurgicala a conductului esofagian.
ESOFIBROSCOP, s. n. / oesofibroscope, s. f. / (o)esopha-glal
fibroscop. [Qr. oisophagos = gatlej, de la oisen = a cara,
phagema = mdncare; [at. fibra = ft6rd; gr. skopos = observator,
d.e la skopein = a vede-a, a e^amina,] *Fibroscop destinat
investigarii vizuale a esofagului.
ESOFORIE, s. f. / esophorie, s. f. / esophoria. [^r. eso =
wauntru, pherein = a purta, a transporta.] Tendinta axelor globilor
oculari de a devia spre interior, prevenita de vederea binoculara.
V. si esotropie.
ESOTROPIE, s. f. / esotropie, s. f. / esotropia. {Cjr. eso =
itiduntru; trope = wtoarcere, de [a trepein = a mtoarce.]
*Strabism convergent. Poate fi secundar unei paralizii, poate
aparea In cursul procesului de *acomodare sau fara relatie cu
acesta. V. si esoforie, exotropie, heteroforie.
ESTER, s. m. / ester, s. m. / ester. [fCrm. Essigather = eter
acetic, din [at. aether, or. aither = aer curat, bolta cereasca, de
(a gr. aithein = a arde; termen creat de Cjmelw. la sfarfitui sec.
XI^III.] Termen generic pentru orice substanta care re-zulta din
combinarea unui acid cu un alcool, cu eliminarea de apa. Ex.:
*gliceridele sunt e. ai *acizilor grasi cu *glicerolul.
ESTERAZA, s. f. / esterase, s. f. / esterase. \Qerm. Essigcither
= eter acetic, din tat. aether, gr. aither = aer curat, Sohd
cereasca; de ia gr. aithein = o ardt; -aza.] Enzima care provoaca
*hidroliza functiilor 'ester. Ex.: *lipaza pancreatica,
*colinesterazele, colesterol esterazele.
ESTERI DE FORBOL / esters de phorbol / phorbol esters.
Substante vegetale ce stimuleaza 'protein kinaza C. Cel mai activ
este forbol-12-miristat-13-acetat, analog structural al *mesagerului secund *diacilglicerol. E. f. se fixeaza pe membrana
celulara si servesc ca receptori si activatori pentru protein kinaza
C. Au si rol de 'promoter In cancerogeneza, probabil prin
fosforilarea 'receptorului EGF. Forbol-minstat-acetatuI creste
tran-scriptia unor gene corespondente unor enzime, precum
colage-naza.
ESTERIFICARE, s. f. / esterification, s. f. / esterification.
\Cferm. Essigather = eter acetic., din [at. aether, gr. aither = aer
curat, 6oita cereasca., de ia gr. aithein = a arde, iat. ficare,
derivat de la facere = a fac-e.} Reactie chimica sau biochimica
din care rezulta 'esteri pornind de la un alcool si un acid.
ESTEZIE, s. f. / esthesie, s. f. / (a)esthesia. [Qr. aisthesis =
senzatie, sensidiiitate.} Sin.: sensibilitate (v.).
ESTEZIOMETRU, s. n. / esthesiometre, s. m. / (a)esthesiometer. [Qr. aisthesis = senzafie, sensifiiiitate, metron =
masurd.} Instrument pentru masurarea sensibilitatii tactile.
ESTEZIONEUROM OLFACTIV / esthesioneurome olfactif /
olfactive (a)esthesioneuroma. [Gr. aisthesis = somatic, sensi6i[itate; neuron = new, -oma; [at. olfactus = miros.] Cancer
dezvoltat din celulele de sustinere si din celulele senzoriale

ESTIMATE
ETINILESTRADIOL
(estezioneurocitom sau estezioneuroblastom, In functie de gramolecule de catre diferite laboratoare sa conduca la rezultate
dul de diferentiere).
comparabile. Pentru substante biologice a caror structura nu este
ESTIMATIE, s. f. / estimation, s. f. / estimation. [Lat. aestitotal definita prin metode chimice sau fizice, este necesa-ra
matio, -onus = evatuare, de la aestimare = a evalua, a. prefui.]
referinta la un e. international. A fost creat un serviciu de e.
Apreciere cantitativa aproximativa si provizorie, bazata pe
biologice Internationale si reactivi de referinta, dirijat de un
operatii de calcul statistic sau de extrapolare.
comitet de experti ai OMS. Criterii pentru un e. biologic: a)
ESTRADIOL, s. m. / oestradiol, s. m. / (o)estradiol. [Lat.
identitate de structura Intre molecula etalon si molecula doza-ta;
oestrus, gr. oistros = donned; gr. As = de. doua ori; -o/.] Cel mai
b) identitate de comportament; c) disponibil In cantitati sufi-ciente.
activ *estrogen natural sintetizat de ovar, placenta, testi-cul si
. radioactiv reprezinta o sursa de referinta careia i se cunosc
probabil corticosuprarenala. Pregateste uterul pentru im-plantarea
natura si numarul de atomi radioactivi existenti Intr-un moment
ovulului fecundat, promoveaza maturarea organelor reproductive
determinat. Permite etalonarea unui detector de ra-diatii.
accesorii si mentinerea caracterelor sexuale se-cundare feminine. ETAMBUTOL, s. m. / ethambutol, s. m. / ethambutol. (DCI)
Sinteza e. se afla sub controlul foliculosti-mulinei si a hormonului
Antibiotic major antituberculos, activ In cazul bacililor uman si
luteinizant secretati de nipofiza. Sin.:
bovin. Fenomenele de rezistenta la e. sunt rare, iar toxicitatea sa
dihidrofoliculina. V. si tab. const. endocrinol.
oculara este limitata, la dozele uzuale.
ESTRIOL, s. m. / oestriol, s. m. / (o)estriol. [Lot. oestrus,. gr. ETANOL, s. m. / ethanol, s. m. / ethanol. [Lot. aether, gr. aither
oestros = donnfa; [at. (res, tria, gr. treis = trei, -o].] Produs de
= ae.r curat, Boitii Wtascii, din gr. aithein = a wde.;
catabolism al hormonilor estrogeni. E. este glicuro-noconjugat m
-o/.] Sin.: alcool etilic (v.).
ficat si eliminat 'in urina. E. este produs si m placenta. V. si ETANOLAMINA, s. f. / ethanolamine, s. f. / ethanolamine. {Lat.
estrogen.
aether, gr. aither = aer curat, 6oita cereascd, din gr. aithein = fl
ESTROFILINA, s. f. / oestrophiline, s. f. / (o)estrophil'n. [Lat.
arde; -ol; gr. ammoniakon = sore. de ainoniu, gdsita in
oestrus, gr. oistros = dorinfa; gr. philein = a iufii; ina.] Proteina
apropie.re.a te-mpiului iui Jupiter Amman din Libia;
care fixeaza 'estradiolul m celulele tinta ale hormonului. A fost
-ina.} Alcool azotat precursor al *colinei si constituent al fosfaidentificata la nivelul "receptorilor nucleari pentru estrogeni.
tidiletanolaminei ('fosfolipid component al membranei celulare).
ESTROGEN, adj., s. m. / oestrogene, adj., s. m. / (oestrogen.
Sin.: colamina.
[Lat. oestrus, gr. oistros = dorinfa; gr. geanan = a. produce.} 1) ETER, s. m. / ether, s. m. / ether. [Lat. aether, gr. aither = aer
Despre hormonii steroizi capabili sa produca *estrul. 2) Orice
curat, 6o(ta cereascd, din gr. aithein = a arde.} 1) Corn-pus
substanta, naturala sau sintetica, a carei actiune bio-logica este
organic care confine doi atomi de carbon legati independent de
similara cu cea a *estradiolului. La om, hormonii e. sunt
un atom de oxigen, cu formula generala R-O-R'. 2) Termen uzual
sintetizati de ovar, placenta, testicul si, accesoriu, de
pentru dietileter, lichid volatil, inflamabil, utili-zat In anestezie. Are
corticosuprarenala. Actiunile fiziologice ale e. se exercita a-supra
toxicitate redusa, dar si dezavantajul unei actiuni lente, ca si al
cailor genitale, In afara si In timpul sarcinii, si asupra caracterelor
riscului de explozie.
sexuale feminine la pubertate. Exercita actiuni sis-temice precum ETER ETILITIC / ether ethylique / ether, diethylether, ethylcresterea si maturarea oaselor lungi si efecte metabolice printre
ether. V. eter (1).
care: stimularea sintezei proteice, scaderea tolerantei la glucoza, ETEROGEN, adj. / heterogene, adj. / heterogenic. [Lot. scocresterea HDL, retentie de sodiu si apa. E. sintetici sunt utilizati
[astica heterogenous, din gr. heterogenes = eterogen, de [a
In calitate de contraceptive orale, In tratamentui cancerului
heteros = a[tui, gennan = a produce..] 1) Despre un Intreg (ex.:
mamar metastatic la femeile In post-menopauza si In cancerul
organ) compus din elemente diferite. 2) Care nu este de aceeasi
avansat de prostata. E. mai sunt folositi si In terapia tulburarilor
natura; diferit, deosebit, felurit.
asociate
menopauzei,
inhibitia
lactatiei,
tratamentui ETEROMANIE, s. f. / etheromanie, s. f. / etheromania. \Lat.
osteoporozei, iminentei de avort si In diverse tulburari functionale
aether, gr. aither = aer curat, 6oita. cereascd, din gr. aithein =
ovariene.
a arde; gr. mania = neBunie.\ "Toxicomanie prin utilizarea
ESTRONA, s. f. / oestrone, s. m. / (o)estrone. [Lat. oestrus, gr.
cronica a *eterului etilic, Indeosebi prin ingestie sau inhalare de
oistros = dorintd; -ono.] Sin.: foliculina (v.).
vapori.
ESTRU, s. n. / oestrus, s. m. / (o)estrus. [Lot. oestrus, gr. ETETRINAT, s. m. / etetrinate, s. m. / etetrinate. (DCI) *Re-tinoid
oistros = dorinfd.} Perioada de receptivitate sexuala maxima,
Inrudit cu *vitamina A. Cu toate ca prezinta o toxicitate si un rise
bine delimitata, caracteristica pentru femelele mamiferelor si
teratogen considerable, e. este utilizat In *acnee si Indeosebi In
corespunzatoare ovulatiei, moment In care femela este fecun*psoriazisul grav.
dabila. Sin. referitor la femelele de mamifere: perioada de rut.
ETHIODOL, s. m. / ethiodol, s. m. / ethiodol. V. lipiodol.
ESANTION, s. n. / echantillon, s. m. / sample, [f'r. vecHe ETILISM, s. n. / ethylisme, s. m. / ethylism. [Lat. aether, gr.
Rsf'.hundiHon = scard de mdsurd.] 1) In statistica, lot reprezenaither = ae.r curat, fioltd cereascd, din gr. aithein = a arde; gr.
tativ dintr-o populatie, obtinut prin *randomizare. 2) Cantitate
hyle = materie; -ism.} Sin.: alcoolism (v.).
mica dintr-un produs, medicament etc. care este, de obicei, ETILOMETRU, s. n. / ethylometre, s. m. / ethylometer. [Lat.
utilizata pentru analiza sau testare. Sin.: mostra, prob?.
aether, gr. aither = aer curat, boltd cereascd, din gr. aithein = a
ESARFA, s. f. / echarpe, s. f. / sling, [fr. echarpe, din (imfia
arde.; gr. hyle = materie; metroa = masurd.] Aparat desti-nat
franriCor sta6i[iti in Cjaiia skirpja = sacofa pusa dt-a curmezifuf
masurarii concentratiei de etanol (*alcool. etilic) din sange prin
pieptufui} Bucata de panza de forma triunghiulara utilizata la
analiza aerului expirat.
imobilizarea temporara, m flexie, a unui membru superior.
ETILOTEST, s. n. / ethylotest, s. m. / ethylotest. [Lat. aether, gr.
ETALON, s. n. / etalon, s. m. / etalon. [3~r. etulon, din limdo.
aither = aer curat, boltd cereascd, din gr. aithein = a arde; gr.
franciior sta6tliti in Cfaiia stalo = model.} 1) Model fundamental,
hyle = materie; engi. test = e^amen, probd, dm fr. veciie test =
de referinta, stabilit de o autoritate competenta, nationala sau
vas de pdmdnt utilizat de alcfiimifti, de la iat. testum = capac. de
internationala. 2) Marime tip servind la definirea si materiaCut ars.] Sin.: alcooltest (v.).
lizarea unei unitati. In medicina, este necesar ca analiza unei
ETINILESTRADIOL, s. m. / ethynyloestradiol, s. m. / ethynyl(o)estradiol. [Lat. aether, gr. aither = aer curat, bolta ce415

ETIOLOGIE
reasca, din gr. aithein = a arde; gr. hyle = mate-He.; lot.
oestrus, gr. oistros = dorintd; gr. dis = de. doud ori, -ol.] (DCI)
*Estrogen cu o actiune apropiata de cea a *estradiolu-lui, dar mai
prelungita.
ETIOLOGIE, s. f. / etiologie, s. f. / etiology. \Cjr. aitia = cauzd;
logos = ftiinfd.] Studiul si teoriile asupra cauzei sau originii
bolilor. Prin abuz acest termen este utilizat pentru de-semnarea
cauzei unei boll si nu ca stiinta care studiaza aceasta cauza. Ex.:
este incorect sa se spunsa "etiologia aces-tei hipertensiuni
arteriale este o nefrita cronica", ci "cauza acestei hipertensiuni
arteriale este o nefrita cronica".
ETMOID, s. n. / ethmoide, s. m. / ethmoid bone. \Qr. eth-mos =
dur, sito, eidos = forma.] V. tab. anat. - case.
ETMOIDITA, s. f. / ethmoldite, s. f. / ethmoiditis. [Cfr. eth-mos =
dur, sita; eidos = forma, -ita.] Inflamatie a mucoasei care
acopera osul etmoid si a osului Insusi.
EINOPSIHIATRIE, s. f. / ethnopsychiatrie, s. f. / ethnopsychiatry. {Cjr. ethnos = popor, nafiune; psykhe = sufltti minte;
iatreia = vindecare..] Studiul bolilor mentale In cadrul diferitelor
eInii sau culturi. Sin.: psihiatrie comparata, psihiatrie transculturala.
ETOLOGIE, s. f. / ethologie, s. f. / ethology. [Cjr. ethos
moravuri, obicduri; logos = ftiinpa.] Stiinta care studiaza comportamentui animalelor, cautand sa stabileasca stereotipurile
comportamentului individual si sodal al acestora. V. sJ etolo-gie
umana.
ETOLOGIE UMANA / ethologie humaine / human ethology.
Studiul comportamentelor umane, cu referire la modelele animale puse In evidenta Indeosebi de Konrad Lorenz. Activitatile
non-verbale ca expresie a emotiilor, fenomenele de agresivita-te,
studiul comportamentelor Innascute (si, probabil, determinate
genetic) reprezinta subiecte majore ale e. u. Lucrarile lui J.
Bowlby asupra comportamentului de atasament sunt o apli-catie
la studiul primei copilarii.
ETUVA, s. f. / etuve, s. f. / 1) sweating room, 2) sterilizing
room, 3) incubator [fr. etuve, dm Iat. pop. extupa = sold de.
fiaie., de. in extiipare = a umpU cu vapori caizi; gr. typhos =
fwn, vapor.] 1) Camera Inchisa In care se ridica temperatu-ra In
vederea obtinerii sudatiei. 2) Aparat utilizat pentru dezin-fectia
prin caldura, cu ajutorul vaporilor de apa sau de for-mol, a unor
obiecte contaminate cu microorganisme patogene. 3) Aparat
destinat mentinerii constante a temperaturii si umidi-tatii, conditii
necesare cresterii culturilor de celule sau de microorganisme.
EUCARIOT, s. n. 7 eucaryote, s. m. / eukaryote. [Qr. ea = bun;
karyoa = sambure., nude-ii.] Organism viu, compus din una sau
mai multe celule, care poseda un nucleu si citoplas-ma distincte.
Include toate formele de viata, cu exceptia viru-surilor si
bacteriilor, care sunt *procariote.
EUCROMATINA, s. f, / euchromatine, s. f. / euchromatin. [Cfr.
eu = bun, khroma, -atos = cuioare.; -ina.} Fractiune a genomului
nuclear care contine ADN activ transcriptional si care, spre
deosebire de 'heterocromatina, adopta o conforma-tie extinsa,
necompactata. Se replica In prima parte a fazei S a ciclului
cetular. Este, In marea ei majoritate, constituita din *gene
structurale.
EUFORIE, s. f. / euphoric, s. f. / euphoria. [Qr. euphoria, de. la
eu = dun, pherein = a -purta.} Senzatie de bine, mer-gand pana
la exaltare; buna dispozitie este de obicei putin motivata sau
chiar nemotivata. Cauze: alcool, medicamente, unele boli.
EUFORIZANT, adj., s. n. / euphorisant, -e, adj., s. m. /
euphoriant, euphoretic. [Qr. eu = bun; pherein = a purta.}
(Substanta) care produce 'euforie.

416

EUTANASIE
EUGENIE, s. f. / eugenic, s. f. / eugenics. {Cjr. eu = bun;
gennan = a produce,.} Studiul conditiilor favorabile pentru ameliorarea patrimoniului genetic al grupurilor umane. E. este supusa
unor justificate critici de ordin etic. E. pozitiva Incearca sa atinga
acest obiectiv prin selectia reproducatorilor. . nega-tiva (In
principiu, justificata) cauta sa elimine genele patogene, prin
consultatii acordate purtatorilor acestor gene si prezenta-rea
riscurilor. V. si eugenie negativa, ortogenie.
EUGENIE NEGATIVA / eugenic negative / negative eugenics.
Ramura a *eugeniei prin care se Incearca reducerea genelor
patologice In populatie prin metode destinate sa diminueze proportia de nasteri ale unor subiecti purtatori de boli ereditare.
EUGLOBINA, s. f. / euglobine, s. f. / euglobulin. [(^r. eu = bun,
iat. globus = g(o6; -ind.} *Globulina solubila doar In prezenta
electrolitilor. V. globulina si pseudoglobulina.
EUNUC, s. m. / eunuque, s. m. / eunuch. [Lat. eunuchiis, gr.
eunoukhos = eel care- pdz&fte patuC fe.me.iior, de. [a gr. eunc
= cultufi ekhein = a pazi.} Subiect de sex masculin caruia i s-au
Indepartat testiculele sau organele genitale exteme. Termenul se
refera Indeosebi la subiectii *castrati Inainte de pubertate. Ca
urmare, e. are penisul atrofiat, vocea acuta, o aparenta feminina,
lipsind caracterele sexuale secundare.
EUNUCHISM, s. n. / eunuchisme, s. m. / eunuchism. [Lat.
euauchismus, gr. eunoukhismos = castrare., de. ia gr. eune =
culciif, ekhein = a pdzi; -ism.\ Starea unui *eunuc sau conse-cinta
nedezvoltarii organelor genitale si a absentei hormonilor
testiculari.
EUNUCOID, adj. / eunucho'lde, adj. / eunuchoid. [Lat.
eunuchus, gr. eunoukhos = eel care. pdzefte. patu[ fe.me.iior,
de. (a gr. eune = cuicilf, ekhein = a pazi; eidos = forma.} Care se
aseamana cu un *eunuc.
EUNUCOIDISM, s. n. / eunucho'l'disme, s. m. / eunucho-idism.
[Lat. eunuchus, gr. eunoukhos = cd we. paztftt patui fe.me.iior,
de la gr. eune = culcus, ekhein = a pazi, eidos = forma; -ism.}
Sindrom de insuficienta testiculara sau ovariana, In care se
regasesc simptomele *eunuchismului la scara redusa.
EUPEPSIE, s. f. / eupepsie, s. f. / eupepsia. [<gr. eu = 6wi;
pepsis = digestie, de la pepsein = a giiti, a digera} Digestie
normala.
EUPEPTIC, adj., s. n. / eupeptique, adj., s. m. / eupeptic. }Cjr.
eu = Bun; peptos = dige-rat, copt, de. la pepsein = a gati, a
digera,} 1) Despre o substanta care faciliteaza diges-tia. 2)
Medicament cu aceasta calitate.
EUPLOID, adj. / euploide, adj. / euploid. }Qr. eu = 6un; ploos =
indoire., pHe-re.; eidos = forma.] Care poseda un lot normal de
cromozomi, alcatuit fie dintr-un singur lot (*haploid), fie din doua
loturi (*diploid).
EUPLOIDIE, s. f. / euplo'fdie, s. f. / euploidy. [Gfr. eu = dun;
ploos = indoire., p[iere.; eidos = forma.] Starea unei celule
'euploide sau a unui subject euploid.
EURIGAM, adj. / eurygame, adj. / eurygamos. \Qr. eurys =
mtins, vast; gamos == casdtorie..} Despre o insecta care se
acupleaza In zbor.
EURITMIE, s. f. / eurythmie, s. f. / eurhythmia. [^r. eu = bun; (at.
rhythmus, gr. rhythmos = ritm.] Stare caracterizata printr-un
*ritm cardiac normal.
EUTANASIE, s. f. / euthanasie, s. f. / euthanasia. [Gr. eu = bun;
thanatos = moarte..} "Stiinta a usurarii si Infrumusetarii mortii"
(Francis Bacon, 1 600). Desi formulata de aproape patru secole,
acceptarea e. este subiectui, justificat, al unor dispute. In
conformitate cu morala crestina, nimeni nu are dreptui sa ia viata
unei fiinte umane. Ramane, Insa, realitatea suferintelor bolnavilor
incurabili, suferinta ce depaseste uneori limitele suporta-bilului. In
prezent, e. este definita ca moarte calma si absolvita

EUTIMIE
SUBIT
de suferinte, natural sail prin intermediul substantelor calmante
ori stupefiante. Acest termen desemneaza practica predpitarii
mortii In cazul unui bolnav incurabil, spre a-i evita suferinta.
Legalizarea e. pune probleme extrem de complexe, deoarece nu
trebuie ignorat riscul detui-narii catre sustinerea unor intere-se
materiale sau chiar crima. Olanda este prima tara 'in care e. are
un suport legal.
EUTIMIE, s. f. / euthymie, s. f. / euthymia. [C,r. en = Bun;
thymos = minte, spirit.} *Umoare neutra, stare afectiva echilibrata, In care nu domina nici veselia, nid tristetea.
EUTIROIDIE, s. f. / euthyroidie, s. f. / euthyroidism. [Cfr. eu =
flun; thyreos = pardzd, scut/' eidos = forma.] Functionare
normala a tiroidei, cu asigurarea productiei hormonale nece-sara
fiziologic. Uneori termenul este utilizat si In cazul cand, prin aport
hormonal exogen, se asigura o functie tiroidiana echilibrata.
EUTOCIC, adj. / eutocique, adj. / eutocic. [Gjr. eu = Bun;
tokos = naftere.} Care favorizeaza, Inlesneste nasterea.
EUTOCIE, s. f. / eutocie, s. f. / eutocia. \Gjr. eu = dun; tokos =
noftere.} Nastere normala.
EUTONOLOGIE, s. f. / eutonologie, s. f. / aggressology. \Gjr.
eii = bun, tonos = tensiune, ]ogos == stUnfo.} Termen propus
de Georges Canguilhem (filosof si epistemolog francez cu contributii fundamentale In analiza conceptelor normal si patolo-gic,
n. 1904) ca sin. cu *agresologie, cu predzarea ca obiectui e, este
studiul mentinerii sau restaurant tonusului normal In fata
agresiunii, prin (onus Intelegandu-se eficacitatea functiona-la.
Daca diversele discipline medicale specializate se concen-treaza
asupra leziunilor organice, e. studiaza reactia nespeci-fica la
toate nivelurile viului si la agresiunile cele mai variate.
EUTROFIE, s. f. / eutrophie, s. f. / eutrophia. [Qr. eu - f>w,
trophe = h-rand, nutrifie.] Starea unui organism ale carui functii
de nutritie si dezvoltare sunt normale.
EVAGINATIE, s. f. / Pagination, s. f. / evagination. [Lot.
evaginatio, -onis = sc.oate.re. din teacd, de. [a ex = w afard,
vagina = teacd] Proeminenta patologica catre exterior a unui
organ, de obicei a peretelui unui segment de organ cavitar la un
nivel oarecare.
EVAPORARE, s. f. / evaporation, s. f. / evaporation. [Lot.
evaporatio, -onis = evaporare, de la evaporare = a evapora.}
Transformare de faza din lichid In vapori, care se petrece la
suprafata lichidului.
EVENTRATIE, s. f. / eventration, s. f. / eventration. [Lat. e = m
afard; venter, -iris = pdntece.} Termen utilizat pentru a desemna
o *hernie de dimensiuni man a anselor intestinale, aparuta la
nivelul unei linii de minima rezistenta, frecvent post-operator (la
locul unei incizii abdominale), dar si posttraumatic sau spontan.
EVERSIUNE, s. f. / aversion, s. f. / eversion. [Lat. eversfo,
onis = rdstumare, de. ia evertere = a rdsturna fi vertere = a
mtoarce.] 'Hernia unei mucoase evaginate la nivelul unui orificiu
natural (sau, mai rar, patologic), cu formarea unui bure-let In
zona respectiva. Ex.: e. punctelor lacrimale, deplasarea in afara
a punctelor lacrimale, cu oprirea drenajului lacrimilor.
EVIDARE, s. f. / evidement, s. m. / evidement. \J~r. evider, din
Cat. ex = m afara, vacuum = got, vid.] Golirea prin inter-ventie
chirurgicala a unei cavitati de continutui sau. Ex.: e. cavitatilor
urechii medii. Termenul se utilizeaza si cu referire la un teritoriu
limfatic: e. ganglionilor limfatid.
EVISCERATIE, s. f. / evisceration, s. f. / evisceration. [Lat.
eviscerare = a scoate mdruntaieie, de ia ex = in afara, viscera =
mdruntaie, organe. in.te.me..] 1) Operatic care consta In
scoaterea temporara la exterior a masei intestinale, consecutiv
unei indzii de la apendicele xifoid la pubis, de obicei In sco-pul
cautarii unei leziuni intestinale. 2) lesirea unui viscer sau

EXANTEM
a viscerelor In afara abdomenului. Cauze: traumatism abdominal
sau complicatie operatorie. 3) E. oculars consta in Inlatu-rarea
continutului globului ocular, cu mentinerea sderei si a muschilor
oculomotori.
EVOLUTIV, adj. / evolutif, -ive, adj. / evolutive. [Lot. evolu-tum,
de ia evolvero = a rostogoii si volvere = a m[a.] Care se
modifica rapid si constant, cu referire la un proces patologic, de
obicei In sensul agravarii.
EVOLUTIE, s. f. / evolution, s. f. I evolution. [Lat. evolutio,
-onis = deru[area suiuiui unui volum, de la evolvere = a rostogoii
si volvere = o ru[a.) 1) Transformare parcurgand o serie de
etape, o succesiune de faze distincte. 2) Proces prin care s-a
ajuns la diversitatea de astazi a lumii vegetale si animale, Intr-o
perioada de timp de eel putin 3 miliarde ani. Darwin a fost primul
care a sugerat un mecanism plauzibil al e., bazat pe probe
paleontologice, 'neodarwinismul Ingloband rezultatele obtinute,
ulterior, In genetica. E. nu trebuie tratata, obligatoriu, In opozitie
cu creationismul. 3) Succesiunea mani-festarilor si fazelor unei
boli. In engl. se utilizeaza, In functie de faza, termenii course,
evolution si outcome (In sensul de e. finala, favorabila sau
defavorabila).
EVOLUTIE BIOCHIMICA / evolution biochimique / biochemical
evolution. Sin.: evolutie moleculara (v.).
EVOLUTIE MOLECULARA / evolution moleculaire / molecular
evolution. Modificarile treptate survenite la nivel molecular In
cursul unei perioade de timp. Aceste modificari repre-zinta
consednta "mutatiilor si constau In aparitia unor gene noi si
implicit a unor proteine noi. Sin.: evolutie biochimica.
EVULSIE, s. f. / evulsion, s. f. / evulsion. [Lat. evulsio,
-onis = smutge-re, sc.oa.tere., de. la evellere = a snwige.} Sin.:
avulsie (v.).
EX VIVO / ex vivo / ex vivo. [[at. ex = in afara; vivus = viu.]
Termen ce desemneaza experientele realizate pe celule vii In
cultura, adesea preliminare introducerii lor Intr-un organism
Intreg.
EXACERBARE, s. f. / exacerbation, s. f. / exacerbation. [Lat.
exacerbatio, -onis = iritare, amdrdre, de (a exacerbare = a into,
a indwera (ex = in afard; acerbus = supdrdtor, ne-pidcut).}
Agravare episodica a unui simptom sau a unei maladii.
EXAMEN, s. n. / examen, s. m. / examination. [Lat. exa-men,
-inis = cdntdrire dreaptd, cercetare, de (a examinare a cdntdri,
a aprec-ia.} Investigatie, de regula In scop de diagnostic clinic, de
laborator, radiologic-imagistic etc. Tipuri:
1) e. auditiv, prin acumetrie sau 'audiometrie. 2) e. citohor-rnonal,
citologic, pentru predzarea starii hormonale; de obicei, sin. cu e.
citovaginal al secretiei vaginale. 3) e. electric, In neurologic, pentru
investigarea nervilor periferid si a muschilor cu ajutorul curentilor
faradici si galvanici de intensitate mica. 4) e. medical de angajare,
pentru aprecierea starii sanatatii a candidatilor la angajare. 5) .
medical periodic, In cazul diferitelor grupuri profesionale,
Indeosebi cele expuse la *noxe. 6) e. organoleptic, al aspectului,
gustului si mirosului ali-mentelor. 7) e. prenatal, efectuat femeilor
In perioada gravidi-tatii. 8) E. sumar de urina, de obicei al primei
emisiuni mati-nale de urina, constand In determinarea unor
constante fizice ale urinei, detectarea calitativa a unor
componente chimice normale sau patologice, microscopia
sedimentului urinar.
EXANTEM, s. n. / exantheme, s. m. / exanthem(a). [^r.
exanthema, -atos = raspdndire, infiorire, de ia exo = in afara,
anthema = mfiorire.} Manifestare cutanata caracteristica unor
boli eruptive (ex.: scarlatina, rujeola, tifos exantematic). V.
enatem si eruptie.
EXANTEM SUBIT / exantheme subit / exanthem(a) subitum.
Sin.: boala Zahorsky (v.).
417

EXCAVATIE
EXCAVATIE, s. f. / excavation, s. f. / excavation. NA: excavatio. [Lot. excavatio, -onis = gourd, sco6iturd, de. [a exca-vare
= a. scobi, a, sdpa.] Orice spatiu anatomic de forma unei scobituri
sau a unei pungi. Tipuri: 1) . rectouterina (NA:
excavatio rectouterina) sau fundul de sac Douglas (v.). 2) .
glaucomatoasa, Infundare a papilei nervului optic, printr-o presiune de durata, ca urmare a cresterii presiunii intraoculare.
EXCIPIENT, s. n. / excipient, s. m. / excipient. [Lot. excipi-ens,
de. [a excipere = a scoote., a. include.] Vehicul al unui
medicament; substanta In care sunt Incorporate principiile active
pentru a Ie facilita absorbtia In organism. V. si corectiv.
EXCITABILITATE, s. f. / excitabilite, s. f. / excitability. [Lat.
excitabilis = wviordtor, insufkfitor, de. la excitare = a stami, a
provoca,} 1) Capacitatea unei structuri vii de a raspunde la
stimuli. Sin.: iritabilitate, sensibilitate. 2) Capacitatea unei celule
de a se depolariza, cu generarea unui 'potential de actiune
consecutiv unui *stimul care depaseste valoarea *prag.
EXCITATIE, s. f. / excitation, s. f. / excitation. [Lat. excita-tio,
-onis = tre-zire., stiinuiare, de. la excitare = a st&rm., a.
provoca} 1) ActuI de stimulare sau de raspuns la o stimulare. 2)
In neurofiziologie, raspunsul de tip "totui sau nimic" al celulelor
musculare sau nervoase la un stimul adecvat, cu generarea unui
potential de actiune propagat. 3) In psihiatrie, amplificarea
patologica a activitatii psihomotorii, tipica pentru accesele
maniacale si Intalnita cu intensitate mai mica In hipo-manie. 4) In
fizica, saltui unui electron de pe o orbita cores-punzatoare starii
sale fundamentale pe o orbita corespunza-toare unei energii mai
Inalte.
EXCIZIE, s. f. / excision, s. f. / excision. [Lat. excisio, -onis =
tdieturd, de. ia excidere = a tola.} 1) Indepartarea chirurgicala a
tesuturilor necrozate, supuse unei contuzii, sau altui proces
patologic (ex. supuratie) pentru obtinerea unei plagi al-catuite din
tesuturi normale, proprii suturii si desfasurarii cica-trizarii. 2)
Indepartarea unui segment In interiorul unei secvente de ADN. 3)
Eliberarea unui *provirus sau a unei *plasmide integrate Intr-un
cromozom, cu revenirea acestora In citoplasma.
EXCLUZIE, s. f. / exclusion, s. f. / exclusion. [Lat. exclusio,
-onis = e?(dude.re., de. ia excludere = a inde-pdrta, a e.J(dude.}
Interventie chirurgicala care consta In sustragerea din circuit-ul
esofagogastrointestinal a unui segment de tub digestiv cu lungime
variabila, de regula patologic, denumit segment exclus.
EXCORIATIE, s. f. / excoriation, s. f. / excoriation. [Lat.
excoriare = a jupui de. piek, de. [a ex = m afard, corium = piek.]
Eroziune a straturilor superficiale ale pielii sau ale unei mucoase.
EXCREMENT, s. n. / excrement, s. m. / excrement. [Lat.
excrementum = e.iyreme.nt.} Sin.: materii fecale (v.).
EXCRESCENTA, s. f. / excrescence, s. f. / excrescence. [Lat.
excrescefitia, -ium = e.^cresce.nf:d, de. [a excrescere = a
creste, a se mdri (ex = in afard; crescere = fl crefte).] Termen
relativ vag, ce desemneaza o formatiune rezultata In urma unei
proliferari tisulare In exces, care proemina vizibil la nivelul unei
anumite suprafete cutanate a corpului. E. pastreaza continuitatea cu tesutui subjacent.
EXCRETA, s. f. pi. / excreta, s. m. pi. / excreta. [Lat. excreta,
-orum, de [a evcemere = a separa, a evacua.] Denumire a
ansamblului de substante eliminate din organism, ca reziduri
provenind din digestie sau din metabolism: materii fecale, urina,
sudoare etc.
EXCRETIE, s. f. / excretion, s. f. / excretion. [Lat. excretio,
-onis, de. Ca excernere = a se.para, a evdcua} Actiunea de eliminare a unui produs dintr-o structura cavitara, de regula prin-tr-un
conduct natural. Ex.: e. deseurilor din organism.
EXERCITIU, s. n. / exercice, s. m. / exercise. [Lat. exerci-tium =
e^e-rcifm, de. la exercere - a practica,] Proces de per418

EXOFITIC
fectionare a activitatii motorii, obtinut prin repetarea, cu o anu-mita
intensitate si Intr-un anumit ritm, a miscarilor. Tipuri: 1) E. activ
este efectuat voluntar. 2) E. pasiv. practicat de obicei In paralizii
sau In cazuri de deficit functional muscular, prin mobilizarea
mecanica efectuata din exterior, de o persoana ca-lificata. _
EXEREZA, s. f. / exerese, s. f. / exeresis. [Qr. exairesis =
abiatie., de ia ex = in afard, hairesis = [uare si airein = a iua.}
Ablatia chirurgicala a unui organ, a unei tumori sau a unui corp
strain.
EXERGONIC, adj. / exergonique, adj. / exergonic. [Qr. exo = m
afara; ergon = [uc.ru, actiune, de. ia ergein = a [ucra.] V. reactie
exergonica si energie libera. Ant.: endergonic.
EXFOLIERE, s. f. / exfolation, s. f. / exfolation. [Lat. exfo-Hare =
a desfrn.mii a rvpe foite, de la ex = ire afara, foli-um = franza,
foaie.] Degenerescenta sau distructie a struc-turilor superficiale,
cele mai keratinizate, ale 'epidermului, urmata de desprinderea
acestora sub forma de lamele fine.
EXHIBITIONISM, s. n. / exhibitionnisme, s. m. / exhibitionism.
[Lat. exhibitio, -onis = pre-zentare, aratare, de ia exhi-bere = a
prezenta; -ism.] Deviatie a comportamentului sexual, Indeosebi la
barbat, constand In expunerea la vedere, In fata unei persoane
straine (femeie sau copil), sau In public a orga-nelor genitale. E.
apare fie din nevoia de satisfactie sexuala perversa, fie ca
urmare a unei deficiente de ordin psihic (stari confuzionale In
hipoglicemie, ebrietate, dementa etc.). Exhibitio-nistui are, de
obicei, un sentiment de culpabilitate.
EXHUMARE, s. f. / exhumation, s. f. / exhumation. [Lat. ex = in
afard; humus = pdmdnt.[ Dezgroparea unui cadavru in vederea
unei expertizari medico-legale sau a reInhumarii In alt loc.
EXINUCLEAZA, s. f. / exinuclease, S. f. / exinuclease. *Endonucleaza care actioneaza asupra bazelor alterate, de ex. asu-pra
'dimerilor de 'timidina.
EXITUS, s. n. / exitus, s. m. / exitus. [Lat. exitas = iesm, sfarsit,
moarte.\ Deces.
EXOAMILAZA, s. f. / exoamylase, s. f. / exoamylase. [Gr. exo =
in afard; [at. amytum, gr. amylon = fdind, amidon;
-aza.] V. amilaza.
EXOCERVICAL, adj. / exocervical, -ale, -aux, adj. / exocervical. [<JT. exo = in afard; (at. cervical, -alls, de la cervix,
-ids = gat.} Care se raporteaza la partea extema a *colului uterin.
EXOCERVICITA, s. f. / exocervicite, 8. f. / exocervicitis. [Gjr.
exo = in afard; [at. cervix, -ids = gat; -ita.} Denumire sub care
sunt grupate leziunile inflamatorii observate la suprafata
-colului uterin. V. si cervicita.
EXOCITOZA, s. f. / exocytose, s. f. / exocytosis. [<yr. exo = in
afara; kytos = ceiuld; -ozo.] 1) Proces prin intermediul caruia este
secretata cea mai mare parte dintre moleculele sintetizate Intr-o
celula eucariota. Aceste molecule sunt incluse In vezicule
membranare, care fuzioneaza cu membrana plas-matica,
eliberand continutui la exteriorul celulei. Procesul in-vers e. se
numeste *endocitoza. 2) Prezenta, In leziunile epi-dermice din
'eczema (vezicule), de leucodte si histiocite; se acompaniaza de
*exoseroza.
EXOCRIN, adj. / exocrine, adj. / exocrine. [Cjr. exo = in afard;
krinein = a se.para de.] Despre o glanda ai carei pro-dusi de
secretie se deverseaza la suprafata pielii sau a unei mucoase;
secretia ajunge, deci, la exterior, prin intermediul canalelor
excretoare; Insasi secretia deversata.
EXOFITIC, adj. / exophytique, adj. / exophytic. [Cjr. exo = in
afard; phyeia = a crefte..} Despre o formatiune maligna sau
benigna a carei crestere se produce spre exterior, sub o forma
vegetanta, fara tendinta de extindere In profunzime.

EXOFORIE
EXOFORIE, s. f. / exophorie, s. f. / exophoria. {Cfr. exo = in
afard; pherein = a purta, a transporta,] Deviere latenta a axelor
vizuale In afara. V. si esoforie, exotropie, heteroforie.
EXOFTALMIE, s. f. / exophtalmie, s. f. / exophthalmia. [C,r.
exo = m afard; ophthalmos = or/it,] Aspect patologic si une-ori
constitutional, unilateral sau bilateral, al pozitiei globului ocular In
orbita, care proemina anterior. E. este semn clinic ca-racteristic
In *boala Graves-Basedow, dar poate aparea si In unele
afectiuni oculare. Ant.: enoftalmie.
EXOGAMIE, s. f. / exogamie, s. f. / exogamy. [Cfr. exo = in
afardi gamos = cOsdtorie..} Unirea Intre doi subiecti care nu sunt
*cosanguini.
EXOGEN, adj. / exogene, adj. / exogenous, \Cjr. exo = in afard;
genaaa = a produce.} Care Tsi are originea In afara
organismului.
EXOGNATIE, s. f. / exognathie, s. f. / exognathion. [Cfr. exo =
in afard, gnathos = faicd, mafyiar.} Largime exagerata a arcului
maxilar sau a celui mandibular. De obicei se observa in cadrul
'prognatismului.
EXON, s. m. / exon, s. m. / exon. Parte a unei gene, segment de
ADN, care poarta informatia codului genetic pentru sinteza
proteinelor. Cealalta parte a genei, denumita *intron, este
necodanta, noninformationala.
EXONUCLEAZE, s. f. pi. / exonucleases, s. f. pi. / exonucleases. {Cjr. exo = in afard; [at. nucleus = sdmBure, nwieu;
-ozn.] Clasa de enzime ce distrug acizii nucleici, din aproape In
aproape, pornind de la una sau ambele extremi-tati ale lantului
polinucleotidic.
EXOPEPTIDAZA, s. f. / exopeptidase, s. f. / exopeptidase.
[Cfr. exo = in afard; peplos = dige.ra.ti copt, de. [a pepsein = a
gdti, a digera; -ozd.) Enzima ce catalizeaza *proteoliza prin
ruperea "legaturilor peptidice la nivelul aminoacizilor termi-nali ai
lantului polipeptidic. Pentru cele doua portiuni terminale ale
lantului se disting: *aminopeptidaze si *carboxipeptidaze. V. si
endopeptidaza.
EXOSEROZA, s. f. / exoserose, s. f. / exoserosis. [.Cyr. exo =
in afard; [at. serum = zer; -ozd.] 1) Trecerea plasmei sanguine
In afara capilarelor, In cazul cresterii permeabilitatii aces-tora In
anumite stari patologice (*soc anafilactic). 2) Proces de reactie
cutanata observat In *eczema si caracterizat prin producerea de
lichid ce disociaza initial celulele epidermice, apoi formeaza
vezicule. Prin ruptura (spargerea) veziculelor, lichidul se poate
scurge la exterior.
EXOSMOZA, s. f. / exosmose, s. f. / exosmosis. [Cjr. exo = in
afard; osmos = impids, inpingere; -ozd.] Curent de *os-moza
dirijat din interiorul spre exteriorul unei celule sau unui
compartiment.
EXOSTOZA, s. f. / exostose, s. f. / exostosis. [G,T: exo = w
afard; osteon = os; -ozd.] Excrescenta osoasa patologica, bine
circumscrisa, de dimensiuni variabile In raport cu dimen-siunile
osului (de obicei os lung) pe care se dezvolta. E. poate fi
dobandita (prin mecanism inflamator sau tumoral) sau, mai rar,
congenital.
EXOSTOZA MALARA SI CORONOIDA / maladle de Jacob /
Jacob's disease. Sin.: boala Jacob (v.).
EXOTOXINA, s. f. / exotoxine, s. f. / exotoxin. [Gr. exo = in
afard; ioxikon = otrava pentru vdrfuC sdge^ilor, de [a toxon =
sdgeatd; -ina.] Substanta, de obicei de natura proteica, elaborata de unele microorganisme si eliminata la exterior, cu
actiune toxica specifica asupra organismelor superioare.
EXOTROPIE, s. f. / exotropie, s. f. / exotropia. {Cjr. exo = in
afdrd; (rope = Intoarce.re, de la trepein = a intoarce.} *Strabism
divergent. V. si esoforie, exoforie, heteroforie.
EXPANSIV, adj. / expansif, -ive, adj. / expansive. [Lot. ex = in
afard; pansus, de la pandere = a disfact, a mtinde.]

EXPIRATIE
Despre un proces patologic tisular care tinde sa se dezvolte, sa
creasca In volum, sa se extinda.
EXPECTORANT, adj., s. n. / expectorant, -e, adj., s. m. /
expectorant. [Lot. expectorare = a da afdrd din -pit-fit, de. id ex
= in afara, pectiis, -oris = piept.] 1) Care provoaca eliminarea
prin *expectoratie a mucusului sau a altor fluide din plamani sau
din trahee. 2) Agent (medicament) care favori-zeaza eliminarea
mucusului sau a unui exsudat din plamani, bronsii sau trahee prin
diminuarea vascozitatii fluidelor respective. Unele e. stimuleaza
secretia de mucus la nivelul mucoa-sei tractusului respirator si,
consecutiv, eliminarea acestuia.
EXPECTORATIE, s. f. / expectoration, s. f., crachat, s. m. / 1)
expectoration, 2) sputum. [Lot. expectorare = a da afard din
piept, de [a ex = in afard, pectus, -oris = piept.] 1) Expulzarea
prin tuse a unor produse (secretii normale sau-patologice)
prezente In caile respiratorii. 2) Prin extensie, de-numirea
materiei expectorate.
EXPECTORATIE DIRIJATA / expectoration dirijee / cough
training. Metoda de reeducare si de control al tusei sj al
miscarilor respiratorii, destinata obtinerii unui drenaj mai bun al
secretiilor bronsice, urmat de eliminarea acestora.
EXPERIMENT, s. n. / experimentation, s. f., experience, s. f. /
experiment. [Lat. experimentiim = e.^peric.nfd, incercare., de [a
experimentare = fl incerca,} Metoda de baza In cerceta-rea
stiintifica, de fapt cea mai importanta, constand in reprodu-cerea
intentionata, In conditii determinate, a unui fenomen natural In
scopul cunoasterii sale. Un e. se bazeaza pe un sis-tem de
ipoteze stiintifice si este efectuat, de obicei, pe un model
experimental, observatiile obtinute prin e. confirma sau infirma
ipotezele de Lucru sau pe cele rivale, alteori fiind veri-ficate o
serie de teorii. Spre deosebire de observatia stiintifica, In e.
cercetatorul intervine activ, modificand constient unui sau mai
multi factori si urmarind ulterior evolutia fenomenului stu-diat.
EXPERIMENT CRUCIAL / experimentation cruciate / crucial
experiment. E. care Inclina decisiv balanta In favoarea uneia
dintre doua ipoteze rivale legate de un anumit domeniu, sau
deschide, prin rezultatele obtinute, o noua cale Intr-un domeniu.
Ex.: e. lui Pasteur.
EXPERTIZA MEDICALA / expertise medicale / medical
appraisal. [Lat. expertitio, -onis = incercare, pro6d, de la. experiri = a pune la. incercare,' medicus = doctor.] 1) Constatare
sau estimare efectuata de un medic expert (specialist autorizat
sau desemnat, cu experienta intr-un anumit domeniu). 2) Raport
Intocmit de un expert dupa analiza, pe baza unor criterii, a unei
anumite probleme sau situatii. Tipuri de e. m.: a) e. medicolegala,
once investigare medicala, pe omul viu sau pe cadavru, care are
drept scop clarificarea unor fapte judiciare; b) e. de paternitate, in
scopul stabilirii filiatiunii, prin examene serologice, antropologice,
dactiloscopice si ge-netice (*amprenta genetica); c) e. psihiatrica
legala, In vede-rea stabilirii diagnosticului unei afectiuni si a
relatiilor acesteia cu eventuale infractiuni comise de padent.
EXPIRATIE, s. f. / expiration, s. f. / expiration. [Lat. exspi-ratio,
-onis = e^piTOtie, de [a exspirare = a rasufla (ex = in afard;
spirare = a sufla).} Faza a respiratiei In care este eliminat din
plamani aerul inspirat. In mod normal durata e. este mai scurta
decat cea a "inspiratiei. E, devine mai lunga Indeosebi In *emfizem
si *astm. Se disting doua tipuri -de e.:
1) E. activa, fortata, care se produce datorita contractiei mus-chilor
peretelui abdominal sj intercostali. 2) E. pasiva, obisnui-ta, nu
necesita efort muscular, fiind datorata ascensiunii dia-fragmului,
elasticitatii pulmonare si masei peretilor toracid care exercita o
compresie asupra plamanilor. In engleza, termenul are si sensul
de deces.

419

EXPLANT
EXPLANT, s. n. / explant, s. m. / explant. [Lat. ex = in afard;
plantare = a pianta,} Fragment mic prelevat de la nivelul unui
organ sau tesut In vederea "transplantarii sau a realizarii unei
culturi de tesut viu Intr-un mediu de cultura adecvat.
EXPLORARE, s. f. / exploration, s. f. / exploration. [Lat.
exploratio, -onis = cercetare, investigate, di, fa explorare = a
cduta in afara.] Studiul indirect, clinic si paraclinic, al unor structuri
anatomice, a organismului In Intregime sau al unor procese,
fenomene, metabolisme care au loc m organism. E. poate fi
mediata de diferite aparate, metode fizice, biofizice, chimice,
biochimice etc.
EXPRESIE, s. f. / expression, s. f. / expressivity. [Lot.
expressio, -onis = tJyresie, e^primare, de la exprimere = a face
sa iasa prin apasare (ex = in afard; premere = a apasa, a
presa).} Sin.: expresivitate (v.).
EXPRESIVITATE, s. f. / expressivit6, s. f. / expressivity. [Lat.
expressus = evident, dor, de la exprimere = a face sa iasa prin
apasare (ex = in afard; premere = a apasa, a presa).] 1)
Variabilitate a exprimarii fenotipice a unei gene; gradul de
realizare fenotipica a unei alele. 2) Gradul de intensitate a
manifestarilor morbide In raport cu o gena cu transmitere autozomal dominanta. Ex.: e. variabila a *miotoniei atrofice Steinert.
Sin.: expresie.
EXPUNERE, s. f. / exposition, s. f. / exposure. [Lat. expo-sitio,
-onis = eJ(punere, de la exponere = a pune la vedere, a e!
(pune.\ Marime dozimetrica pentru masurarea ionizarii pro-duse
In aer de radiatiile X sau si caracterizata prin suma sar-cinilor
electrice ale tuturor ionilor de acelasi semn produsi de un fascicul
de protoni In unitatea de volum de aer. E. pe unitatea de timp se
numeste debit de e. si se exprima In roentgen/secunda.
EXSANGUINOTRANSFUZIE, s. f. / exsanguinotransfusion, s.
f. / exchange transfusion. [Lat. ex = in afara, sanguis, -inis =
sange; trans = peste, fiisio, -onis = topire, imprdstie.re, de ia
fundere = a vdrsa,] Tehnica prin care sangele drculant al unui
bolnav este Inlocuit printr-o cantitate echivalenta de sange
provenita de la donatori compatibili. Obs.: termenul englez, In
traducere transfuzie de schimb, este mai cored
EXSORBTIE, s. f. / exsorption, s. f. / exsorption. [Lot. ex = in
afard; sorbere = a be.a, a aspira.] Denumire pentru ansamblul
schimburilor care se produc Intre enterocit (mem-brana acestuia)
si lumenul intestinal, In sensul enterocitlumen intestinal.
Schimburile In sens invers se numesc insorbtie.
EXSTROFIE, s. f. / exstrophie, s. f. / exstrophy. [Lat. ex = in
afara; gr. strephein = a rasuci, a invdrti,] 1) Malformatie
congenitala a unui organ intern, care este plasat In afara cavitatii
din organism unde este situat In mod normal. 2) 'Eversiune
congenitala a unui organ. Ex.: *e. vezicala.
EXSTROFIE VEZICALA / exstrophie vesicale / bladder
exstrophy. Malformatie a peretelui abdominal hipogastric, care
reduce distanta dintre vezica si peretele anterior. Vezica herniaza dupa eforturi fizice si este astfel redusa la partea sa
posterioara si trigon. La baieti se constata *epispadias si la fete
divizarea clitorisului. La ambele sexe apare disjunct pubisu-lui. V.
si celosomie.
EXSUDAT, s. n. / exsudat, s. m. / exudate. [Lat. exsudatio, -onis
= asudare, de [a exsudare = a se wapora, a asuda (ex = m
afard; sudare = a transpira).] Lichid seros sau albu-minos bogat
In substante proteice si continand adesea ele-mente celulare
(hematii, leucocite, histiocite etc.). E. provine din capilarele
sanguine si trece In spatiile interstitiale la nivelul tesuturilor
afectate de *inflamatie. Cand e. ramane In zona de provenienta,
acesta va fi resorbit si astfel se revine la starea normala. Daca e.
se disipeaza spre suprafata tesutului afec420

EXTIRPA
tat, el este eliminat In mod natural printr-o cavitate comuni-canta
cu exteriorul (bronhii, vezica etc.) sau direct la exterio-rul corpului.
Dimpotriva, daca e. ramane Intr-o cavitate care nu comunica cu
exteriorul rezulta un *epansament pleural, pericardic, ascitic etc.
E. poate fi fibrinos, seros, .serofibrinos, hemoragic sau purulent.
EXSUDATIV, adj. / exsudatif, -ive, adj. / exudative. [Lat.
exsudare = a se evapora, a asuda, de ia ex = in afara, sudare
= a transpira] Caracteristica a procesului vascu-losanguin
(congestie, edem, diapedeza) din prima faza a *in-flamatiei,
predominant In inflamatiile acute. V. si exsudat.
EXSUFLATIE, s. f. / exsufflation, s. f. / exsufflation. [Lat.
exsufflatio, -onis = gonm a duiiuilli rail prin suflare, de ia
exsufflare = a sufia asupra (ex = in afara; sufflare = a sufla).}
Exteriorizarea unui volum de gaz dintr-o cavitate. Ex.:
e. terapeutica In cazul unui 'pneumotorax sufocant.
EXTAZ, s. n. / extase, s. f. / ecstasy. [Lat. exstasis, gr. ekstasis
= acfiunea de a iefi in afard de sine.} Forma parti-culara de
afectivitate, manifestata printr-o contemplare pasiva si detasarea
de ambianta Intr-o lume imaginara.
EXTEMPORANEU, adj. / exteinporane, -e, adj. / extemporaneous. [Lat. extemporaneus = improvizat, ford pregittire.] Care
se produce, care are loc imediat. Termenul se utilizeaza
Indeosebi In doua cazuri: 1) Cu referire la o 'biopsie al carei
examen histologic este efectuat imediat dupa prevelevarea In
timpul unei interventii chirurgicale. Rezultatut imediat al examenului histologic poate orienta continuarea actului operator. 2)
Despre un preparat medicamentos care este realizat in
momentui administrarii.
EXTENSIE, s. f. / extension, s. f. / extension. [Lot. exten-sio,
-onis = wtindere, de ia extendere = a intinde (ex = in afara;
tendere = o. intinde).] 1) Sin. cu convergenta - 1 (v.) 2) Miscare
voluntara constand In deschiderea unghiului pe care Tl fac doua
segmente articulate ale unui membru, aces-tea sitruandu-se
dupa miscare In acelasi ax. Ex.: e., ante-bratului fata de brat.
Ant.: flexie.
EXTENSIE CONTINUA / extension continue / nail extension.
Metoda de tratament ortopedic al unor fracturi pentru mentinerea In pozitie imobila a unui membru fracturat, dupa reducerea fracturii, In scopul asigurarii unei consolidari osoase fara
deviere sau scurtare. Este obtinuta printr-o tractiune continua
exercitata asupra membrului prin intermediul unor brose transosoase, la care se adauga frecvent mentinerea In suspensie a
membrului fracturat.
EXTENSOR, adj., s. m. / extenseur, adj., s. m. I extensor. [Lat.
extensor, -oris = cei care tortureaztl prin mtinderta mem6re[or,
ae ia extendere = a intinde (ex = in afard; tendere = a intinde).]
Termen referitor la proprietatea unui muschi care produce
*extensia unei structuri anatomice. Ex.:
muschi e. al degetului.
EXTERN, adj. / externe, adj. / external. [Lat. extemus = din
afara, extern.] Despre o formatiune anatomica sau patologica
situate spre exteriorul organismului. Utilizat uneori si ca sin. cu
"lateral.
EXTEROCEPTOR, s. m. / exterocepteur, s. m. / exterocep-tor.
[Lat. exterus = din afard; receptus, de ia recipere = a primi.]
Termen utilizat pentru a desemna segmentui peri-feric al
analizatorilor (vizual, auditiv, gustativ, tactil etc.), re-prezentat de
receptori excitati de stimuli care provin din mediul extern.
EXTIRPA, vb. / extirper, vb. / extirpate. [Lat. exstirpare = a
smulge din radacina, de la ex = in afara, stirps, stirpis =
Tiidac.init[ A Inlatura prin metode chirurgicale o zona patologica
din organism.

EXTIRPARE
EXTIRPARE, s. i. I extirpation, s. f. / extirpation. [Lat.
exstirpare = a smulge din rdddcind, de la ex = w afard, stirps,
stirpis = rdddcind.] Actiunea de a Indeparta In totalita-te, prin
metode chirurgicale, o formatiune patologica sau un organ
afectat.
EXTRACARDIAC, adj. / extracardiaque, adj. / extracardiac.
[Lat. extra = in afard; gr. kardia = inimd] Despre un pro-ces sau
fenomen a carui origine nu se afla la nivelul inimii. Ex.: suflu e.
EXTRACORPOREAL, adj. / extracorporel, -elle, adj. / extracorporeal. [Lat. extra = in afard; corporeus = al corpu[ui, lit in
corpus, -oris = Corp.] 1) Care are originea In afara corpului
uman. Ex.: *circulatie e. 2) Care se afla In afara cor-pului uman,
dar este conectat, legat la acesta. Ex.: 'pancreas e.
EXTRACT, s. n. / extrait, s. m. / extract. [Lat. extractum, de la
extrahere = a trage afard (ex = in afard; trahere = a trage).]
Preparat, de obicei farmaceutic, obtinut prin extractia dintr-un
produs vegetal sau animal cu ajutorul unui solvent (apa, alcool,
eter, cloroform) sau a unor amestecuri de solvent', prin diferite
procedee. In final, e. este concentrat la un grad variabil de
consistenta fluida, semisolida sau solida. Ex.:
e. vegetale.
EXTRACTIE, s. f. / extraction, s. f. / extraction. [Lat. extractum, lie la extrahere = a trage afard (ex = in afard; trahere = a
trage.).} 1) Termen care, In chimia-fizica, denumeste separarea
unei substante dintr-un amestec de alte substante. 2) Prin
extensie, termenul este utilizat In medicina, cu referire la
scoaterea, Indepartarea unei formatiuni dintr-o cavitate (ex.:
e. unui corp strain, *e. dentara, *e. fetala).
EXTRACTIE DENTARA / extraction dentaire / tooth extraction.
Metoda chirurgicala care consia In Indepartarea unui dinte din
alveola acestuia.
EXTRACTIE FETALA / extraction foetale / f(o)etal extraction.
Operatie manuala sau instrumentala (forceps, spatule, ven-tuze)
care are drept scop nasterea artificiala a fatului pe cai naturale,
cand 'prezentatia este angajata, membranele *pungii apelor sunt
rupte si colul uterin este dilatat. E. pe cale ab-dominala se
numeste *cezariana.
EXTRADURAL, adj. / extradural, -ale, -aux, adj. / extradural.
[Lat. extra = in afard; cluriis = tare..] Situat In afara sau deasupra *durei mater. V. si hematom extradural.
EXTRAPERITONIZARE, s. f. / extraperitonisa-tion, s. f. /
extraperitonealization. [Lat. extra = In afard; [at. medicaCd
peritonaeum, din gr. peritonaioa = care se intinde in jurul, lit la.
peri = in juruC, teinein = a se. intinde.} Excluderea din 'cavitatea
peritoneala a unui organ prezentand un proces patologic ce
poate afecta Intreaga cavitate.
EXTRAPIRAMIDAL, adj. / extrapyramidal, -ale, -aux, adj. /
extrapyramidal. [Lat. extra = in afard; lat. pyrumis, -idis, gr.
pyramis, -idos = piramidd,] Care se afla In relatie cu *sis-temul
extrapiramidal, care tine de acest sistem. Ex.: contrac-tura sau
hipertonie e.
EXTRASISTOLA, s. f. / extrasystole, s. f. / extrasystole. [Lat.
extra = in afard; gr. systole = contractie..] Tulburare de ritm
cardiac caracterizata prin existenta unor contract!! car-diace
heterotope si premature In cadrul ritmului cardiac de baza,
avand ca origine o tulburare de excitabilitate (focar ecto-pic de
automatism) sau o tulburare de conducere. E. se pot declansa la
nivelul atriilor (e. atriala), la jonctiunea atrioventri-

EXULCERATE
culara (e. jonctionala) si In ventricule (e. ventriculara). Ele pot fi
izolate, cuplate cu regularitate la un complex sinusal (*bigeminism, "trigeminism) sau pot surveni In salve auriculare ori
ventriculare. Prezenta e. atriale este, In general, considerata
patologica cand frecventa lor depaseste 6 pe minut.
EXTRAUTERIN, adj. / extrauterin, -e, adj. / extrauterine. [Lat.
extra = in afard; uterus = uter] Care este situat In afara cavitatii
uterine. Ex.: *sarcina e.
.
EXTRAVAZARE, s. f. / extravasation, s. f. / extravasation. [Lat.
extra = fn afard; vas, vasis =- vas.} Trecerea plasmei sanguine
din vase In spatiile "interstitiale, Indeosebi In cazul *edemelor.
EXTRAVERSIUNE, s. f. / extraversion, s. f. / extraversion. [Lat.
extra = in afard; versus, de [a vertere = a mtoarce.] Orientarea
unui subiect catre obiectele exterioare si adaptarea sa la
ambianta. V. extrovertit si sintonie.
EXTRAVERTIT. Var. pentru extrovertit (v.).
EXTREMITATE, s. f. / extremite, s. f. / extremity. [Lilt.
extremitas, -atis = e^tremitate, capdt.] 1) Portiunea initiala sau
terminala a unei formatiuni anatomice. Ex.: e. acromiala a
claviculei, capatui lateral al claviculei, care se articuleaza cu
acromionul, si e. sterna/a a claviculei, capatui medial al claviculei,
care se articuleaza cu sternul. 2) Partile periferice pro-eminente
ale corpului. Ex.: mana si piciorul si, prin extensie, membrul
superior si inferior; nasul; urechile; mentonul. 3) Partile periferice
ale unui organ. Ex.: e. supehoara a rinichiului, polul superior al
rinichiului; e. superioara a testiculului, polul superior, In contact cu
epididimul; e. uterina a ovarului, e. mediala a ovarului, legata de
uter prin ligamentui uteroovarian.
EXTREMITATI ADEZIVE / extremites cohesives / sticky ends.
E. monocatenare complementare ale unei molecule de ADN
dublu catenar. Capetele adezive pot fi reunite prin acti-unea unei
*ligaze.
EXTROVERTIT, adj. / extraverti, -e, adj. / extravert. [Lot. extra =
in afara.; vertere = a intoarce.} Despre o persoana caracterizata
prin exteriorizarea sentimentelor, sociabilitate. Tipul psihologic e.
se caracterizeaza prin proiectarea tendintelor psi-hice interioare
asupra lumii Inconjuratoare. Var.: extravertit. Ant.: introvertit. V. si
extraversiune.
EXTRUDERE. Var. pentru extruzie (v.).
EXTRUZIE, s. f. / extrusion, s. f. / extrusion. [J~r. extrusion, din
(at. extrudere = a respinge..} Termen cu diferite semnifica-tii: 1)
Pozitie anormala consecutiva deplasarii spre exterior a unei
formatiuni anatomice. 2) In stomatologie, eruptie excesiva sau
migrarea unui dinte dincolo de planul ocluzal natural. . dentara
apare frecvent In urma Indepartarii dintelui opus. 3) Herniere a
'nucleului pulpos In care materialul nuclear patrun-de In canalul
rahidian, dar ramane partial si In discul inter-vertebral, fiind atasat
de acesta. 4) Procedeu de tehnologie alimentara utilizat
Indeosebi pentru tratarea proteinelor vegetale , din ulei In scopul
dispunerii lor sub o forma asemanatoare proteinelor de origine
animala. 5) Trecerea fortata a unui material plastic prin matrite
fixe, de ex. pentru fabricarea granulelor sferice. Var.: extrudere.
EXULCERATIE, s. f. / exulceration, s. f. / exulceration. [Lot. ex
= in afard; inceratio, -onis = utcerdfie., dt [a ulcerare = a umpie
de rani fi ulcus, -eris = rand.] Pierdere de substan-ta, leziune
superficiala; stratui bazal ramane indemn, ceea ce duce la
epitelizare fara dcatrice. Sin.: eroziune.

421