Capitol nou:

EVOLUȚIONISM
Unitatea și diversitatea lumii vii
Noțiunea de evoluție
Evoluția reprezintă succesiune de evenimente irepetabile,care generează noi formaţiuni
biologice sau numai unele elemente noi într-un plan de organizare mai vechi. Este un proces
care se desfășoară continuu, iar efectele sale se fac simțite după mai multe generații.
Prin evoluţie au fost generate cele mai diverse forme de viaţă sau formaţiuni anatomo-
fiziologice .
Exemplu: penele ornamentale (la păsări), organele rudimentare, reduse ca dimensiune şi
alcătuire( apendicele vermiform de la om), aripile rudimentare de la unele păsări ( struţ,
casuar, Emu).

Exemple de evoluție
 apariţia reptilelor, mamiferelor, omului, angiospermelor, gimnospermelor;
 apariţia unei specii sau a unei rase noi în cadrul unei specii :evoluţia septului interventricular
complet la mamifere în comparaţie cu cel de la reptile, care separă sângele oxigenat de cel cu
CO2, etc.
 Omul de știință englez Charles Darwin (1809 – 1882),
cel care a pus bazele evoluționismului
Cea mai importantă lucrarea a sa este Originea speciilor (1859)
Unitatea lumii vii
Totalitatea organismelor vii de pe Pământ constituie un înveliş
continuu - biosfera – caracterizat printr-o mare diversitate de
forme de viaţă şi totodată printr-o structură şi funcţii unitare.
Vieţuitoarele trăiesc de la cele mai adânci porţiuni ale oceanului
planetar şi până la cele mai înalte regiuni ale uscatului. Toate
fiinţele, indiferent de regiunea în care trăiesc sau complexitatea
organizării lor, au aceleaşi trăsături ce definesc unitatea lumii vii:
-sensibilitate
-metabolism
-reproducere
Toate viețuitoarele sunt alcătuite, în principal din proteine şi acizi
nucleici, ADN și ARN (în care se află toată informația genetică a
individului). Compoziţia chimică este surprinzător de uniformă la toate
vieţuitoarele.
Unitatea lumii vii
O proprietate unificatoare a lumii vii este organizarea celulară.
Toate vieţuitoarele plante, animale, omul, sunt formate din celule ce
se organizează în ţesuturi, organe sau sisteme, în funcţie de gradul
de evoluţie al acestora.
Diversitatea lumii vii
Viaţa se manifestă într-o varietate extremă de forme, de la cele
mai simple bacterii, până la cele mai complexe organisme
pluricelulare, unele de talie uriaşă cum sunt balenele din regnul
animal sau arborele Sequoia din regnul vegetal. Varietatea mare a
organismelor vii exprimă biodiversitatea, o trăsătură esenţială
pentru menţinerea echilibrului şi stabilităţii în ecosistemele
naturale.
Diversitatea biologică se referă atât la varietatea organismelor
vii cât şi la complexitatea ecologică în care acestea sunt regăsite.
Conservarea biodiversităţii reprezintă în perioada actuală una
din problemele majore la nivel internaţional.
 CLASIFICAREA
VIEȚUITOARELOR
Diversitatea lumii vii

În mod natural, lumea vie tinde spre

diversitate, spre apariția unor deosebiri între
membrii aceleiaşi generații.
Grupele în plină evoluţie au un număr mai
mare de genuri şi specii. (rozătoarele)
Grupele vechi de viețuitoare au un număr mic
de specii (ferigile Equisetaceae și Ginko
biloba)
Reconsituire a florei dominată de ferigi arborescente
din perioada Devonianului (era Paleozoică)
Aprox.360 milioane de ani în urmă
 Dioramă care ilustrează
fauna marină din perioada Silurianului (aprox. 443 milioane ani),
era Paleozoică
 Reconstituire a faunei din perioada
Jurasicului, era Mezozoică
(aprox.140 milioane de ani în urmă)
 Reconstituire a faunei din perioada
Triassicului (aprox.200 milioane de ani în urmă)