RADIATIA ELECTROMAGNETICA RAZELE GAMMA

Razele gama au fost descoperite n anul 1900 de ctre Paul Villard

(1860-1934), fizician i chimist francez, n timp ce studia la Paris
comportamentul uraniului i radiului. Numele acestui tip de radiaie a fost
dat de ctre Ernest Rutherford. Cu ocazia primelor cercetari privind
dezintegrarea radioactiva emisiile rezultante au fost clasificate in trei tipuri
raze alfa, beta si gamma. De fapt numai tipul gamma reprezinta radiatie
electromagnetica propriu-zisa (adica fotoni de inalta frecventa), celelalte
tipuri reprezinta o radiatie de particule (nuclee de heliu de mare vitez
numite i raze , respectiv emisii de electroni numite i raze ).
Proprietatile razelor gamma:
Radiatia sau razele gamma (gamma de la litera greceasc ) sunt
unde electromagnetice cu frecvente foarte mari (respectiv lungimi de unda
mici, sub 0,005 ) produse de interactiuni intre particule subatomice, (cum
ar fi in dezintegrarile radioactive sau la ciocnirea si anihilarea unei perechi
electron pozitron), fiind purtatoare de energie ridicata si deci foarte
penetrante, in consecinta foarte periculoase pentru sanatatea omului.
Razele pot strabate cu usurinta grosimi considerabile din tesuturi
animale si vegetale, substane usoare si chiar cativa centimetri din substante
dense cum ar fi de exemplu plumbul.
In urma interactiunii dintre aceste radiatii si organismele vii, apar
fenomene fizice (ionizari, excitari atomice) care determina consecinte
biochimice (alterari ale macromoleculelor si ale sistemelor enzimatice
ruperi de legaturi chimice, aparitia de radicali liber, recombinari nedorite).
Cele mai importante efecte se observa la celulele germinale (sexuale).
In urma interactiunii dintre radiatii si celulele germinale se observa o
alterare a cromozomilor si a codului genetic adn/arn. Gravitatea acestor
efecte este amplificata de transmiterea mutatiilor la descendeni.
Protectia contra razelor gamma se asigura prin pereti de beton, otel sau
plumb ultimul fiind cel mai eficace.
Detectarea radiaiilor gamma se poate face pe mai multe ci:
datorit efectului de ionizare, pot fi detectate cu electrometre
sensibile; pe acest principiu funcioneaz detectorul geiger-mller;
prin nnegrirea unei plci fotografice;
cu ajutorul camerei cu cea.
Aplicatiile razelor gamma sunt asemanatoare razelor x:
sterilizarea alimentelor, a instrumentelor medicale, etc
controlul radiologic al imbinarilor metalice de grosimi mari;
distrugerea tumorilor canceroase;
experimente stiintifice de varf multe in domenii de pionierat;
gamma knife (sau radio chirurgie stereotactica ) o metoda
neinvaziva de reducere a tumorilor si malformatiilor arterio-venoase
cerebrale sau de stopare a cresterii lor (existenta si in tara noastra).

Efectele radiatiilor gamma:

Consecintele expunerii la radiatii gamma depind de doza primita,
practic traim cu o sabie cosmica deasupra capului, numai distantele uriase
din univers fac improbabila o expunere mortala generata de un cataclism
cosmic de tip supernova sau gaura negra !
Oamenii de stiinta banuiesc ca o expunere la o emisie exploziva de
radiatii gama ne-a afectat deja planeta in urma cu 440 milioane de ani,
distrugerea stratului de ozon al pamantului avand ca si consecinta disparitia
a 2/3 din vietuitoare !
In fapt, suportam zilnic doze mici de radiatie gamma provenind din
spatiul cosmic, din minereuri, gaze radioactive provenind din subsol, izotopi
slab radioactivi aflati in componenta diverselor substante industrializate,
radiatii generate in apropierea centralelor nucleare, ba chiar si din apa pe
care o bem. In functie de dozele suportate si de rezistenta noastra naturala,
am putea sau nu suferi imbolnaviri si/sau am putea transmite defecte
genetice urmasilor.
De mentionat ca atunci cand zburam cu avionul suportam doze crescute
de radiatii gamma, dar cei mai expusi sunt cosmonautii.
Razele Gamma din Univers
Cele mai puternice surse de raze gamma sunt: Soarele (in special
atunci cand se produc eruptii solare), stelele neutronice, pulsarii, quasarii,
magnetarii.
In 2008 telescopul spaial Fermi Gamma-ray aparinnd NASA a
detectat n constelaia Carina aflata la o distan de 12,2 miliarde de ani
lumin cea mai puternic emisie de raze gamma inregistrata vreodata, cu o
putere ce a depit intensitatea exploziei simultane a 9.000 de stele de
dimensiunea Soarelui practic numai big-bang-ul a generat o energie mai
mare ! Deflagratia a emis intr-un minut de cinci ori mai multa energie decat
va emite Soarele de-a lungul intregii sale vieti, au calculat astrofizicienii.
Astfel de fenomene apar atunci cnd stelele de mari dimensiuni rmn
fr combustibil i colapseaza, crend o uria gaur neagr.