Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Roman Alexandru
Pancenco Alexandru
Radiatia gama, sau razele gama sunt termeni ce fac referire la unde
electromagnetice cu frecvente si energii extrem de mari si lungimi de unda extrem
de mici.
Exista diverse surse de radiatie gama, cum ar fi descompunerea nucleului
atomilor, fulegerul, pulsari, quasari, magnetari dar cele mai bogate in energie
provin de la hipernovele ce se prabusesc sub propria greutate formand gauri negre.
Radiatiile gama sunt blocate in mare parte de atmosfera astfel ca depistarea lor se
face prin intermediul satelitilor aflati pe orbita pamantului
Istoric
Razele gama au fost descoperite din intamplare de fizicianul francez Paul
Villard(stanga) in timp ce studia radiatiile emise de radiu.
Acesta cerceta radiatiile emise de nucleu,despre care se credea pot fi oprite de un
strat subtire de plumb si a observat ca unele radiatii au trecut mai departe, aceste
radiatii au fost mai tarziu clasificate de Ernest Rutherford(dreapta) in radiatii alfa
beta si gama.
Proprietati
Razele gama au frecvente de 1019 Hz sau mai mari si lungimi de unda de 10-12 m sau mai mici.
Razele γ pot străbate cu uşurinţă grosimi considerabile din ţesuturi animale şi vegetale, substanţe
uşoare şi chiar câţiva centimetri din substanţe grele cum ar fi de exemplu plumbul.
În urma interacţiunii dintre radiaţii şi organismele vii apar fenomene fizice (ionizări) care
determină fenomene chimice (alterăriale macromoleculelor şi ale sistemelor enzimatice).
Protectia contra razelor gama se asigura prin pereti de beton, otel sau plumb ultimul fiind cel mai
eficace.