+

SUBIECTUL 1: Diferentele dintre celulele eucariote si procariote

DIFERENTA
Peretele bacterian

CELULA PROCARIOTA
Complex, rezident, dur

Materialul nuclear

Nedelimitat prin mb nuclear-mai

multi cromozomi
Gel, densa
Simpla, directa

Citoplasma
Diviziunea

CELULA EUCARIOTA
Subtire, elastic, structura
mozaicului fluid
Delimitat prin mb nuclear-1
singur cromozom
Complexa
Complexa

Celula eucariota:
-

nucleu: cu membrana, mai multi cromozomi, aparat mitotic

citoplasma: RE, mitocondrii, lizozomi, ribozomi 80S, mb cu steroli
Peretele celular: absent sau compus din celuloza sau chitina
Capsula: absenta

Celula procariota:
-

Nucleu: fara membrana, un singur cromozom circular, absentza mitozei

Citoplasma: nu are RE, nu are mitocondrii, nu are lizozomi, are ribozomi 70S, mb nu contine
steroli
Peretele celular: are structura complexa prezentand glicopeptid, proteine, lipide etc
Capsula: adesea prezenta

SUBIECTUL 2:Structura interna a bacteriilor si functiile acestora

PERETELE CELULAR
Peretele celulei bacteriene are o structura rigida, complexa, care asigura rezistenta bacteriei.
Celula bacteriana traieste singura, de aceea peretele trb sa constituie un important mijloc de aparare
necesar supravietuirii.
Structura chimica a peretelui contine o subst strict specifica bacteriilor
PEPTIDOGLICANUL- structura acestuia leaga doua glucopeptide specific (acidul N-acetil-muranic si
N-acetil-glucozanina), in lanturi unite tranversal in leg peptidice. Peretele este in acelasi si rigid si elastic,
ceea ce-l face rezistent la trauma importante fizice si osmotice.
Coloratia Gram este coloratia de baza in bacteriologie, care imparte bacteriile in gram positive si gram
negative. Diferenta de culoare corespunde unei diferente structural a peretelui bacterian.
Peretele bacteriei gram(+): contine un strat gros de peptigoglican la care se asociaza acizii teichoici.

1 | Pagina

Peretele bacteriei gram(-): contine un strat mai subtire de peptidoglican, care este dublat la ext de
membrane externa. Membrana ext este structurata dupa modelul tuturor membranelor celulelor vii
(modelul mozaicului fluid). Aceasta structura consta in 2 structuri de polipeptide orientate cu gr
hidrofobe fata in fata.
Functiile peretelui:
1. Mentinerea formei si a vietii celulare
2. Rol important in diviziune, prin formarea unui sept la bacteriile gram (+) si prin invaginare la
bacteriile gram(-)
3. Transportul subst, fie pasiv-gradientul de concentratie, fie active-cu aj unor enzyme
4. Locul de act al unor enzyme umane, cu rol in apararea organismului si al unor antibiotic
Bacterii cu perete cellular deficient: sferoplastii, protoplastii, formele L, mycoplasmele
MEMBRANA CITOPLASMATICA
Este structura lipoproteica care margineste la exterior citoplasma.
Este organizata dupa acelasi model al mozaicului fluid( mol de protein care plutesc intre 2 straturi
fosfolipide).
Mol component sunt unite prin legaturi polare si hidrofobe.
Functiile membrane:
1. Semipermeabila, realiz reglarea schimburilor dintre citoplasma si exterior
2. Nr mare enzyme, rol in viata bacteriana
3. Formeaza invaginari=mezozomii. Cu rol in diviziune si in secretie de enzyme
CITOPLASMA
Citoplasma este un system colloidal complex alcatuit din apa(80%) si protein, lipide, zaharuri, saruri.
Materialul nuclear:
-

Este alcatuit dintr-un sg cromozom, compus din ADN

Materialul nuclear mai contine ARN si protein(10%)
ADN-ul este detinatorul informatiei genetice, care concentreaza modeul de reactie,
personalitatea si experienta biologica unica, pe care le reprezinta fiecare vietuitoare

Ribozomii: formatiuni structural, nr-20500, care se gas in citoplasma, au rol in sinteza proteinelor prin
continutul lor; Ribozomul este alc din 2 unitati structural, care sunt unite printr-un canal
Incluziunile citoplasmatice: pot fi alcatuite din subst diverse: volutina-bacilul difteric, lipide,
polizaharide(glicogen); incluziunile sunt structure legate de active metab a bacteriei si pot si material de
rezerva sau surse de energie.

2 | Pagina

SUBIECTUL 3: Structurile externe ale bacteriilor si functiile acestora

1. FLAGELII= filament elicoidale, de structura proteica, induc miscarea bacteriei prin rotatia lor;
marimea lor depaseste de 2-3 ori pe cea a bacteriei; flagelii sunt prezenti la bacilli, extreme de rar
la coci.
Dupa nr si dispozitia flagelilor, bacteriile pot fi:
a. Atriche-fara flageli
b. Monotriche-un sg flagel
c. Amfitriche-2 flageli
d. Peritriche-flageli dispusi egali in jurul bacteriei
e. Lofotriche-smoc de flageli dispusi la o extremitate
f. Spirochetele-flagelii sunt inclusi intre peretele bacterian si membrane externa
2. PILII=formatiuni proteice rigide const din pilina; sunt vizibili doar la ME
- Au rol in aderenta bacteriana la substrat si intr-o forma primitive de contopire
bacteriana=conjugare(sex-pilii: participa la transferul materialului genetic)
3. GLICOCALIX=formatiune de natura polizaharidica(capsula)
4. SPORII=forma de rezistenta a unor bacteria in conditii neprielnice
- Proc de sporulare consta in:
1. Stadiu 0- celulele vegetative cu 2 cromozomi la sfritul creterii exponeniale
2. Stadiul I- formarea filamentului de cromatin axial i excreia de exoenzime,
inclusiv protease
3. Stadiul II- formarea de sept si impartirea materialului nuclear in 2 compartimente
4. Stadiul III- formarea protoplastului sporului
5. Stadiul IV- formarea cortexului care confer aspectul refractil al sporului
6. Stadiul V- formarea nveliurilor sporale
7. Stadiul VI-maturizarea sporului care const n modificarea peptidoglicanului,
preluarea de acid dipicolinic (structura unic a endosporului) i a calciului,
dezvoltarea rezistenei la cldur i la solveni organici
8. Stadiul VII- maturizarea final i eliberarea endosporilor din celulele mam
- Sporii pot rezista timp de zeci sau sute de ani in conditii diverse
- Sporularea e inscrisa in informatia genetic a unor bacteria, declasata de factorii de mediu
- Revenirea in conditii de viata prielnice declanseaza transf sporilor in forma vegetative
- Sporularea=forma primitive de diferentiere celulara.
SUBIECTUL 4: Diferentele intre peretele bacteriilor gram-pozitive si gram-negative
Peretele bacteriei gram(+): contine un strat gros de peptigoglican la care se asociaza acizii teichoici.
Peretele bacteriei gram(-): contine un strat mai subtire de peptidoglican, care este dublat la ext de
membrane externa. Membrana ext este structurata dupa modelul tuturor membranelor celulelor vii
(modelul mozaicului fluid). Aceasta structura consta in 2 structuri de polipeptide orientate cu gr
hidrofobe fata in fata.

SUBIECTUL 5: Factorii organici si anorganici necesari nutritiei bacteriene

3 | Pagina

Acest proces presupune penerarea subst necesare vietii bacteriei prin peretele si membrana citoplasmatica
bacteriene.
Necesitatile nutritionale in vitro si probabil si in in vivo difera dupa caile metabolice pe care le
poseda. Sunt necesare 4 elem esentiale: hydrogen, oxygen, carbon, azot.
HIDROGENUL SI OXIGENUL: sunt obt de bacteria din apa care este vitala pt cresterea si pt
multiplicarea ei, bacteriile fiind finite acvatice.
AZOTUL: principal sursa o rep sarurile de amoniu, care fie sunt disponibile in mediu, fie rezulta din
dezaminaea AA obt din proteine.
Tipuri principale: s-au stabilit dupa 2 criteriii: sursa de energie si sursa de carbon.
SURSA DE ENERGIE:
1. FOTOTROPE: folosesc energia radiant luminoasa
2. CHIMOTROFE: bacteria care obt energia prin reactii de oxido-reducere ale dif subst
SURSA DE CARBON:
1. AUTOTROFE: fol subst anorganice ca sursa de carbon; sunt bacteria care traiesc liber, fol sursa
unica carbonul
2. HETEROTROFE: fol ca sursa de carbon subst org complexe
Bacteriile parasite pt om si pt animale sunt bacteriile heterotrofe
Factoi de crestere organici: sunt subst org care nu pot fi sintetizate de bacterie. Factorii sunt furnizati in
vivo de organismul parazitat, iar in vitro trb adaugate in mediile de cultura.Acestia sunt: AA, purine si
pirimidine, vitamine.
SUBIECTUL 6: Clasificarea bacteriilor dupa necesarul de oxigen
1. bacterii strict aerobe care folosesc ca aceptor final oxigenul care se transform n ap.
Bacteriile strict aerobe necesit prezena oxigenului n mediu pentru a tri i pentru a se
multiplica ( Mycobacterium tuberculosis, Bacillus anthracis, Pseudomonas aeruginosa)
2. bacteriile strict anaerobe pot tri doar n medii lipsite de oxigen, oxigenul neputnd fi degradat
de aceste bacteriii astfel omorndu-le.
Astfel sunt bacteriile genului Clostridium, Bacteroides. La anaerobi oxigenul are rol toxic prin
formarea de peroxid de hidrogen (H2O2) care un poate fi neutralizat pentru c acetia un posed
catalaz
3. bacteriile aerob-facultativ anaerobe care se dezvolt mai bine n mediu cu oxigen dar i n
absena acestuia ( majoritatea speciilor care paraziteaz omul)
4. bacteriile microaerofile sunt bacteriile care necesit n ambiana cu oxigen o tensiune sczut de
CO2- genul Neisseria
SUBIECTUL 7: Clasificarea bacteriilor in functie de temperature necesara cresterii
4 | Pagina

1. bacterii termofile: care traiesc la temperatura mai mare de 45o C (45-70oC)

2. bacterii mezofile: care traiesc la temperaturi de 20oC-45oC bacterii patogene pentru om
3. bacterii criofile: care traiesc la temperaturi de 20oC
SUBIECTUL 8: Fazele multiplicarii bacteriene
1. Faza de lag: numele provine de la to lag=a intarsia; bacteria se acomodeaza noilor conditii de
viata. Lungimea perioadei difera in fct de specia bacteriana, de calitatea mediului , de nr
bacteriilor inseminate
2. Faza exponential sau logaritmica: in acesta faza inmultirea bacteriilor se face in progresie
geometrica. Bacteriile se prezinta in plenitudinea fortelor patogene si antigenice
3. Faza stationara: factorii nutritive din mediu incep sa scada. Celulele continua sa se divida, dar
mai lent. Bacteriile au ajuns la densitatea maxima
4. Faza de declin: nr bacteriilor incep sa scada intrucat nr celor noi este inferior celor moarte. In
lab, se fol culture in stare stationara si logaritmica pt antibiograme.
SUBIECTUL 9: Replicarea ADN-ului bacterian
Replicarea este corelata strans cu diviziunea celulara; replicarea se produce dupa anumite reguli:
acumularea factorilor necesari pentru initierea replicarii
atingerea unei mase celulare critice; diviziunea celulara urmeaza replicarii cromozomului
Flexibilitatea si precizia corelarii se realiz prin control pozitiv(INITIATOR si START) si prin control
negative(REPRESOR)
ADN-ul se desrasuceste inaintea replicarii sub actiunea ADN-helicazei.
Replicarea se face semicronservativ pt ca fiecare catena a dublului helix serveste ca matrice pt sinteza
unei catena complementare. Fiecare mol ADN noua va avea un lant din mol veche si un lant nou. Sinteza
se executa simultan pe ambele catene, sensul fiind dictat de enzimele bacteriene.
Sinteza se produce fragmentar rezultand fragmentele OKAZAKI pe catena in care sensul de sinteza poate
fi invers fata de bifurcatie. Pe cealalta catena, sinteza se poate face continuu sau discontinuu.
Fragmentele ADN se unesc apoi sub act enzimei ADN-ligaza.
SUBIECTUL 10: Sinteza proteinelor bacteriene
Acest process cuprinde 2 etape principale:
1. Transcrierea informatiei genetice din ADN intr-un ARN mesager
2. Procesul de traducere, adica transformarea informatiei genetice in protein la nivelul ribozomilor

TRANSCRIEREA

5 | Pagina

Se realizeaza de pe matricea de ADN, obtinandu-se un ARN mesager complementar lantului

de ADN.
Este catalizata de ARN-polimeraza
Transcrierea este limitata la o portiune a unei catene a ADN-ului care include inform genetic
pt sinteza unei protein
Zona ADN-ului in care incepe copierea ARNm se numeste PROMOTOR
Finalul copierii este semnalat de o alta structura ADN

TRADUCEREA
-

Se produce la niv ribozomilor bacterieni

Essential este rolul unei mici mol de ARN, ARNt, care contine 2 structuri: o structura
triplet(specifica pt 1 sg AA) si o structura complementara(codonului AA)
ARNm se ataseaza la ribozom pe unitatea 30S
Unitatea 30S are 2 situsuri de legare al ARN-ului: situsul acceptor si peptidic
Urmeaza eliberarea ARN-ului t si alipirea altuia cu AA urmator cerut de lantul polipeptidic

Initierea si finalul sintezei sunt coificate in codoni speciali.

Reglarea biosintezei proteinelor se face prin intermediul unor subst (repressor)
SUBIECTUL 11:Mutatia genetica bacteriana
Mutatiile=modificari mici ale ADN-ului datorate unei inlocuiri a uneia sau mai multor baze azotate.
Microorganismul rezultat se numeste MUTANT, iar cel din care a provenit se numeste SALBATIC.
Factorii de mediu nu intervin in prod mutatiilor. Mutatiile care apar nedeterminate de factori=>
MUTATII SPONTANE
MUTATIILE INDUSE-se datoresc act unor agenti mutageni fizici(raze UV, radiatii X, temp ridicate) sau
chimici (analogi ai bazelor purinice sau pirimidinice, P radioactive)
Modul de aparitie al mutatiilor:
MUTATIILE PUNCTIFORME: inlocuirea unei singure baze azotate duce la modificarea codului
genetic pt ca va fi codificata sinteza altui AA.
Pot aparea in:
-

Substitutie:inlocuirea unei baze azotate cu alta

Deletitie: indepartarea uneia sau mai multor perechi de baze din secventa originala
Insertia: adaugarea uneia sau mai multor perechi de baze
Inversia: modificarea orientarii unui segment ADN in raport cu cele inconjuratoare

Mutatiile care afecteaza mai mult secventele nucleotidice=EXTINSE

SUBIECTUL 12: Transferul genetic prin transformare

6 | Pagina

ADN-ul bacterian eliberat din cromozom prin extractie chimica sau prin liza celulei patrunde prin peretele
altei cellule bacteriene dupa care una din catene se integreaya in genomul celulei+gayda, iar cealalta se
degradeaza.
Acest tip de transfer este posibil intre bacteria din aceasi specie sau specii inrudite.
Bacteria receptor trb sa fie in stare de competent. Frecventa transformarii ca mecan de transfer genetic in
natura este mica.
SUBIECTUL 13: Transferul genetic prin transductie
Transductia este procesul de transfer al mat genetic prin interm unui virus care parayiteaza
bacteriile=BACTERIOFAGUL. A fost descoperit de TWORTH 1915 in culture de stafilococi.
Bacteriofagul este alcatuit din: acid nucleic(ADN sau ARN), incelit de capsida si coada. Coada este un
cilindru axial rigid, inconjurat de manson proteic contractile prevazut cu o placa terminal.
Absorbtia fagului pe supraf bacteriei este un fen specific, conditionat de existent unor receptori spefici pt
un anumit fag. Dupa fixarea mansonului contractile ajuta prin scurtarea cilindrului axial rigid la injectarea
ADN-ului fagic in citoplasma celulei bacteriene.
Acidul nucleic viral se integreaza in cromozomul bacterian ca o structura lineara. Materialul genetic
transferat are totodata EXOREXIE FENOTIPICA.
Fagul inclus in bacteria poate sa deturneze metab bacterian in scopul prod de comp virale, astfel ca
bacteria poate intra in ciclul litic. Bacteriofagul se multiplica, celula bacteriana este lizata si se elib
virionii fagici rezultati din multiplicare.
Daca materialul genetic fagic se inglobeaza in cromozomul bacterian=> bacteria intra in Ciclul Lizogen.
Fagul persista fara sa se multiplice, existand echilibru intre el si bacteria=> FAGUL TEMPERAT, bacteria
se num LIZOGENA.
Bacteriofagii pot induce bacteriilor prop noi: prod de toxina la bacilul difteric, rezistenta la antibiotic, etc.
Fagul temperat se poate matura la un moment dat si se desprinde din cromozomul bacterian luand cu sine
un fragm adiacent din acesta. Lizogenitatea unei bacteria noi de fagul liber va transmite acesteia prop ale
primei bacteria-gazda.
Prin transductie se mai pot transfera si plasmidele. Transf este imp pt ca det aparitia variantelor cu frecv
ridicata.

SUBIECTUL 14: Transferul genetic prin conjugare

7 | Pagina

Conjugarea este calea majora prin care bacteriile isi modifica genotipul. Fragmentele de ADN plasmidic
sunt transferate prin alipire a 2 bacterii, dintre care una e donator mascul, iar cealalta e receptor
femela.
Caracterul de masculinitate este conferit de prezenta unui factor de fertilitate F, cel care il poseda fiind F
exp(+) au pe supraf lor apendici filamentos=PILI. Celulele care nu-l poseta sunt F exp(-). Factorul F
poate fi integrat in cromozom sau exista autonom ca plasmid.
Celulele care au F integrat in cromozom si pili F realizeaza conjugari cu mare frecventa si sunt den HFR.
Conjugarea se realiz prin alipirea celor 2 cel F(+) si F(-), cu formarea unei punti citoplasmatice intercel.
Prin acest canal trece in celula F(-) un fragment de cromozom.
Mecanismul de transferare de segm cromoz este neelucidat. Ipoteze:
1. SCINDAREA SI REUNIREA CROMOZOMILOR OMOLOGI PRIN CROSSING OVER
2. COPIEREA ALTERNATIVA
SUBIECTUL 15: Apararea locala antiinfectioasa
REZISTENTA ANTIINFECTIOASA NESPECIFICA
Aceasta cuprinde mai multi factori si mecanisme. In primul rand, organismul se apara prin
integritatea pielii si a mucoaselor care actioneaza ca bariere anatomice fata de invazia microbiana, cat si
prin diferite mecanisme fiziologice.

Integritatea pielii si mucoaselor

Conservarea intacta a tegumentului si a mucoaselor este prima bariera de aparare contra infectiei. Un
tegument sau mucoasa intacta nu lasa sa patrunda microbi. Iritatia, existenta unei plagi sau intepatura,
constituie porti de intrare pentru infectie. Pielea se autosterilizeaza in mod mecanic, prin descuamarea
celulelor epidermice si prin aciditatea secretiei. Mucoasele se apara tot prin integritatea lor anatomica si
alte mijloace. Este indicat sa nu iritam, spre exemplu, mucoasa bucala cu substante caustice (obiceiuri
gresite de a badijona cu gaz in gat sau cu alte substante iritante, in caz de angine).

Mucus si Ph acid
Printre mijioacele de aparare ale mucoaselor exista formarea de mucus si actiunea de miscare a cililor
celulari spre exterior, prin care se elimina o data cu mucusul si microbii (secretie nazala, stranut, tuse cu
expectoratie). Mucoasa conjunctivala a ochilor se apara prin spalarea rapida si continua cu ajutorul
lacrimilor, care sunt si ele dezinfectante (contin lizozim, o enzima cu actiune bactericida, care se afla si in
secretia
nazala,
in saliva si
in
alte
secretii).

8 | Pagina

Mucoasele se mai apara si prin pH acid al secretiilor, asa este cazul aciditatii gastrice, al secretiei
vaginale, al aciditatii urinare.

Imunoglobuline: In secretia mucoaselor se gaseste si o imunoglobulina cu rol protector, antiinfectios

(IgA).

Flora microbiana normala

Atat tegumentul, cat si mucoasele se apara si printr-o microflora" microbiana normala - saprofita,
constituita din microbi nepatogeni, care impiedica multiplicarea si patrunderea in corp a microbilor
patogeni.
Fagocitoza
Un important mecanism de aparare al organismului contra infectiei este fagocitoza (prin care intelegem
actiunea de incorporare si distrugere digerare, a microbilor de catre leucocite in special polinucleare
neutrofile) si celulele sistemului reticulo-endotelial. Un organism in care polinuclearele au scazut sub
1000/mm3 nu se mai poate apara de microbi (agranulocitoza) valori normale 5000-8000/mm3.

Sistemul complement
Un alt sistem de aparare antiinfectioasa il constituie anumite substante care se afla in sange cu acest
scop: sistemul complement (11 componente) care intervine in distrugerea microbilor patrunsi in sange,
impreuna cu o alta substanta, properdina. Acestia sunt factori umorali ai rezistentei naturale nespecifice
care confera sangelui o putere bactericida si impiedica inmultirea microbilor patrunsi intamplator in
sange.
Tot in sange se afla interferonul, o glicoproteina cu rol important in apararea contra virusurilor.
Interferonul a fost extras si a fost incercat in terapia infectiilor virale (dezavantaj: productia este foarte
costisitoare).

Alti factori: In apararea antiiinfectioasa mai intervin si alti factori de care trebuie sa tinem seama in viata
noastra de toate zilele, astfel:
1. O buna nutritive- creste rezistenta antiinfectioasa; o nutritive corespunzatoare cantitativ si
calitativ care sa cuprinda: protein superioare(lapte si derivate, carne, peste), lipide, glucide si
vitamine, in special vit A si C
2. Constitutia si echilibrul endocrine-pers cu hipotiroidism si fct suprarenalelor deprimata prin
corticoterapie prelungita sunt sensibile la infectii si fac infectii mai grave

9 | Pagina

3. Stari de imunodepresie-scade rezistenta antiinfectioasa; sunt date de: iradieri prelungite,

medicatii imunodepresive, boli debilitante, stari dobandite in decursul vietii
4. Deficient cu character genetic- agammaglubulinemia, lipsa timusului, sindromul leucocitelor
lenese, etc
5. Varsta- sugarii au o imaturitate in apararea antiinfectioasa, iar la batrani scade rezistenta fata
de infectii
6. Starea SNC- intervine in apararea antiinfectioasa; effect negative il au: depresii mari oboseala,
nevrozele, excitatiile dureroase
SUBIECTUL 16: Rolul benefic al florei saprofile in apararea antiinfectioasa
Flora saprofita are un rol important in apararea antiinfectioasa prin efectul de bariera biologicanepermiterea implantarii bacteriilor exogene patogene prin concurenta pentru spatiu si pentru hrana.
Antibacterienele administrate pe cale digestive sau generala modifica echilibrul florei saprofite.
In cazul florei tubului digestive antibacterienele de tip bacitracina, clindamicina, inhiba in special flora
Gram(+), iar pe cele cu spectru larg act pe maj speciilor bacteriene din tubul digestive. Dezechilibrele
create pot fi cauza multiplicarii excessive a speciilor rezistente si a trecerii acestora in circuitul general, cu
determinarea de infectii localizate in situsurile normal sterile sau de infectii generalizate.
Flora bacteriana a tubului digestive este una din cele mai complexe si mai dense ecosisteme existente pe
pamant. Este alc dintr-o flora dominant si una subdominanta.
In afara de multiplicarea excesiva a unui membru al florei saprofite, ecosistemul dezechilibrat nu mai
este active in postura de bariera biologica in calea bacteriilor exogene.
SUBIECTUL 17: Toxinele bacteriene: diferentele dintre exo- si endotoxine
Toxinele bacteriene sunt subst cu structure diverse, cu rol foarte important, determinant in patogeneza
unor boli infectioase.
1. Neurotoxine=toxina tetanica: prez afinitate pt un receptor existent in mb cel nerv la niv
sinapselor; blocheaza inhibitia transmiterii pre- si postsinaptica in maduva si cerebel, prod
paralizia spastic(convulsii si moarte)
- Toxinele botulinice: produse de bacilul botulinic, se fixeaza pe gangliozid la niv placii
neuromusculare unde blocheaza elib acetilcolinei de catre terminatii nerv motorii, producand
pareze si paralizii
2. Enterotoxine: sunt produse de bacilul dizenteric, de stafilococul auriu enterotoxic; actioneaza
direct pe epiteliu intestinal, necrozandu-l.
3. Toxina holerica: act prin catalizarea unui factor cellular care activeaza enzima numita
adenilatciclaza; determina fuga apei si a electrolitilor din celula=> deshidratarea masiva a
bolnavului
4. Toxina difterica: cea mai bine studiata; act se exercita asupra sintezei proteice, prod leziuni mai
ales in cel cardiac, nerv, hepatice, renale
SUBIECTUL 18: Penicilinele: mecan de act, spectru, efecte secundare
MOD DE ACTIUNE:
10 | P a g i n a

Au actiune bactericida prin inhibarea sintezei peretelui bacterian. Inhibarea se prod prin
combinarea cu transpeptidaza responsabila de sinteza peptidogliconului

SPECTRU de actiune este limitat la bacteriile Gram(+).

-

Primul produs obtinut: benzilpenicilina ( penicilina G); a urmat obtinerea fenoxi-metilpenicilina( penicilina V )
GRUPE DE PENICILINE:
1. Grupa penicilinei G: Penicilina G:are activitate doar injectabil, au viteza de eliminare
scazuta; Penicilina V
2. Grupa meticilinei: peniciline rezistente la penicilinaza stafilococului
3. Grupa penicilinelor cu spectru larg: AMPICILINA: active pe cale bucala, active pe
Gram(-); Antibioticele au actiune pe bacilul piocianic

EFECTE SECUNDARE:
-

Toxicitatea este scazuta; problema principal o rep accidentele alergice, frecventa este de 1/101/100; cauzele pot fi tratamentele anterioare sau antibioticul in majoritatea alimentelor

SUBIECTUL 19: Macrolidele: mecan de act, spectru, efecte secundare

Prezinta 3 grupe: ETRITROMICINA, LINCOMICINA, STREPTOGRAMINELE
Eritromicina-cel mai frecvent folosit din aceasta grupa
MOD DE ACTIUNE: este bacteriostatic prin inhibitia sintezei proteice, dar poate fi bactericid la
concentratii inalte; actioneaza prin inhibitia fractiunii 50S a ribozomilor
SPECTRU: se suprapune peste cel al penicilinei G. Este active pe streptococci, Haemophilus influenza,
Campylobacter, Chlamydia, etc.
TOXICITATE: este scazuta. Rar, estolatul de eritromicina poate sa aiba effect hepatotoxic
Lincomicina-este un antibiotic active doar pe coci Gram(+) sip e bacteria anaerobe.

SUBIECTUL 20: Aminozidele: mecan de act, spectru, efecte secundare

MECANISM DE ACTIUNE: se fixeaza la niv ribozomilor, unde impiedica sinteza proteinelor pe
fractiunea 30S; sunt bactericide
SPECTRU: au un spectru larg, sunt bactericide; Anaerobii si Ricketsiile sunt rezistente
TOXICITATEA: atingerile toxice principale sunt cele otice, labirintice si renale; atingerea labirintica
este cea mai frecventa, fiind precedata de cafalee: greturi, varsaturi, vertij, tulburari de echilibru.
11 | P a g i n a

Atingerea auditiva: se soldeaza cu zgomote in urechi, apoi scaderea marcata a audibilitatii. Atingerea
renala: prez proteinurie si oligurie.

SUBIECTUL 21: Tetraciclinele: mecan de act, spectru, efecte secundare

MECANISM DE ACTIUNE: este disputant. Se considera ca se combina cu diversi ioni metalici; alti
autori presupun ca inhiba sinteza proteinelor prin impiedicarea atasarii AA la ribozomi.
SPECTRU: larg (bacteria Gram(+), Gram(-),Ricketsii, Chlamydii, Mycoplasme)
TOXICITATE: diareea apare in timpul tratamentului dat dezechilibrului florei intestinale. Nu se
administreaza gravidelor si copiilor, deoarece produce ingalbenirea dintilor definitive; se evita la renali si
la hepatici. In primele luni de sarcina au effect teratogen. Tetraciclinele pot antrena leziuni hepatice
insotite de insuficienta renala la femeile gravide.
SUBIECTUL 22: Cloramfenicolul: mecan de act, spectru si efecte secundare
MECANISM DE ACTIUNE: aceste antibiotic actioneaza prin inhibitia sintezei proteice la niv
ribozomilor pe fractiunea 50S.
SPECTRU: larg, cuprinzand bacteria Gram(+) si Gram (-),Ricketsii, Chlamydii; este antibioticul de
elective in febrile tifoide si paratifoide.; este bacteriostatic.
TOXICITATEA: efectul principal este pe maduva osoasa hematogena, putand provoca aplazie medulara.
Mai pot da sindromul Grey la NN: se datoreaza inducerii unui deficit de conjugare al bilirubinei,
deshidratare, colaps. Administrarea sa se limiteaza la febrile tifo-paratifoide si la meningite.

SUBIECTUL 23: Genul staphylococcus. Patogenitate

Stafilococii pot det infectii pretutindeni unde exista o bresa in integritatea anatomica sau/si imunitatea.
Se pot determina:
a.
b.
c.
d.

Infectii ale pielii, in special ale gl sebacee si sudoripare, infectii ale plagilor
Infectii grave ale tractului respirator inferior
Infectii osoase, articulare, pulmonare, septicemia
Toxiinfectia stafilococica prod de tulpinile de stafilococ parazitate de un bacteriofag care le
induce calitatea de a prod enterotoxina

SUBIECTUL 24: Tratamentul in infectiile stafilococice

Tulpinile de stafilococ salbatic sunt sensibile la multe antibiotic.
Tratamentul se face in special cu penicilina si derivatii sai.

12 | P a g i n a

In mediul spitalicesc s-au selectat tulpini polirezistente, la ora actual 90% din tulpinile isolate sunt
rezistente la penicilina prin prod de penicilinaza.
SUBIECTUL 25: Genul streptococcus. Clasificare
O clasificare a streptococilor dupa prezenta si tipul hemolizei din jurul coloniilor ii imparte in:
1. Streptococci beta hemolitici- colonia este inconbjurata de o zona clara in care hamtiile sunt
complet distruse
2. Streptococci alfa hemolitici- hematiile din zona de hemoliza sunt distruse, iar Hb transformata
intr-un prod verzui; este hemoliza de tip viridians
3. Streptococci alfa hemolitici- hemoliza complete si hematii ramase intact
4. Streptococci gama hemolitici- hemoliza absenta

SUBIECTUL 26: Streptococul beta hemolytic grup A. Patogenitate. Infectii acute si complicatii poststreptococice

SUBIECTUL 27: Tratamentul infectiilor produse de streptococcus beta hemolytic grup A

SUBIECTUL 28: Streptococul grup B. Patogenitate si terapie
Patogen al bovidelor. Prezent in flora saprofita a vaginului, rectului, uretrei anterioare, faringelui. Poate
da infectii grave ale NN (septicemia sau meningita), contaminat in mom expulziei. Pt prevenire este
necesara depistarea lui la gravid si tratamentul obligatoriu.
La adult poate da infectii urinare, genital , iar la gravid pot fi urmate de avort.
SUBIECTUL 29: Streptococul grup D. Patogenitate si terapie
Acest grup este alcatuit din streptococci saprofiti in tubul digestiv, vagin. Pot determina infectii urinare,
meningite, endocardite.
SUBIECTUL 30: Streptococcus viridians. Patogenitate si terapie
Acesti streptcoci nu sunt inclusi in grupele LANCEFIELD. Sunt saprofiti ai cav bucale, pielii, tractului
digestive. Pot produce dupa extractii dentare, endocardita persoanelor cu vulvopatii cardiac preexistente.

13 | P a g i n a