Sunteți pe pagina 1din 29

Capitolul XI. COSTURILE DE PRODUCŢIE ALE

UNEI UNITĂŢI ECONOMICE

11.1.Costul producţiei: conţinut economic, funcţiile, clasificarea

Costul de producţ ie reprezint ă un indicator economic calitativ ce ocup ă o poziţ ie central ă în sistemul indicatorilor la nivel de firmă şi este folosit pentru măsurarea şi aprecierea creşterii economice. Nivelul costului de producţ ie reflectă mărimea absolut ă a cheltuielilor care îl constituie. Din punct de vedere etimologic, costul este de origine latin ă, derivând din verbul „constare”, care înseamn ă a stabili, a fixa. Între timp s-a conturat no ţiunea de „cost” care exprimă un consum ocazionat de producerea unui bun. Costurile nu pot fi considerate numai ca o apariţ ie obiectiv ă generat ă de consumuri de valori care le-au ocazionat.

No ţiunea de cheltuial ă nu este sinonimă cu cea de costuri, deoarece sfera noţ iunii de cheltuială este mult mai larg ă decât cea a costurilor. De regul ă, cheltuiala este generat ă de o plat ă pe când costurile sunt generate de consumuri. Cheltuiala ca atare nu este şi nu poate fi obiectul calculaţ iei costurilor, deoarece nu ocazioneaz ă fabricarea unui produs. Cheltuiala este generată de o plată , fără a întra în consum. Cheltuiala se formeaz ă numai în procesele de aprovizionare sau de desfacere şi nu poate ap ărea în zona de fabricaţ ie. Când bunurile aprovizionate trec în secţ iile de fabricaţie, în anumite cantit ăţ i , numai atunci trec în consumuri şi pot deveni o parte din costurile de produc ţie. Sunt şi unele valori care nu mai trec prin categoria de cheltuieli şi de aprovizionare, cum ar fi costurile cu forţ a de muncă. Acestea, odat ă consumate, trec direct pe costuri.

Am putea sistematiza tr ăs ăturile esen ţiale ale consumurilor ş i cheltuielilor în următorul tabel:

Tr ăs ături esenţ iale ale consumurilor şi cheltuielilor

Tabelul 11

 

Consumuri

 

Cheltuieli

1.

Sunt legate nemijlocit de procesul de

1.

Nu sunt legate nemijlocit de procesul

producţ ie

de produc ţie, ci de procesul de desfacere

al produselor finite şi altor active curente, precum şi de gestiunea întreprinderii şi alte activit ăţi neopera ţionale

2.Se include costul stocurilor (produse finite, producţie în curs de execu ţ ie)

2.

Se scad din venituri la determinarea

rezultatului financiar la sfârşitul perioadei de gestiune

3.

Se reflect ă în compartimentul II

3.

Se reflect ă în raportul privind

„Active curente” al bilan ţului contabil

rezultatele financiare şi în bilan ţul contabil.

Schematic zona cheltuielilor şi a costurilor poate fi redat ă astfel:

Procesul de producţie Procesul de Procesul de Procesul de aprovizionare fabricaţ ie desfacere plpl ăţăţii
Procesul de producţie
Procesul de
Procesul de
Procesul de
aprovizionare
fabricaţ ie
desfacere
plpl ăţăţii
consum
pl ăţ i
Cheltuieli de
Costuri de
Cheltuieli de
aprovizionare
uzin ă
desfacere

Figura 30. Zona cheltuielilor şi a costurilor

Costul de produc ţie const ă din totalitatea consumurilor efectuate şi/sau care

urmeaz ă s ă fie făcute , toate în expresie b ăneasc ă , de c ătre întreprindere pentru

producerea şi desfacerea de bunuri.

Func ţiile costurilor:

1.Indicator al consumurilor de resurse determinate de desf ăşurarea activităţilor.

2.Fundamentare a pre ţ urilor – se manifest ă în deosebi în economiile centralizate, unde preţurile şi tarifele se stabilesc de c ătre stat. În economia de pia ţă, pre ţul de piaţă nu se formeaz ă în funcţ ie de cost în mod direct, ci în func ţ ie de posibilitatea de echilibru, la un anumit nivel al s ău, a celor dou ă componente ale pieţ ei, cererea ş i oferta, relaţia preţ -cost dezv ăluindu-şi caracteristica dominant ă de leg ătur ă indirect ă, deoarece costul influen ţ ează indirect asupra preţului format la piaţă, prin intermediul costului de ofert ă, în preţ ul fundamentat şi propus de c ătre producător pentru negocierea lui cu cump ărătorii. Nivelul costului de produc ţie este în exclusivitate problema producă torului; cunoa şterea caracteristicilor de leg ătur ă indirect ă între cost şi preţ determin ă preocup ări constante ale produc ătorilor de a-şi optimiza costul, ac ţionând asupra reducerii lui, pentru a-şi asigura profitul cât mai ridicat. Concurenţ a direct ă prin preţ antreneaz ă, indirect, o concuren ţă prin cost, la acela şi nivel de preţ, câştigând acei produc ători al c ăror cost este mai sc ăzut. 3.Mijloc de creare a veniturilor (sau indicator al destinaţiilor veniturilor).

4. Instrument de cointeresare material ă a întreprinderii şi salariaţ ilor.

Tipologia costurilor:

Al ături de clasificarea în costuri, consumuri şi cheltuieli, ce satisface contabilitatea financiară şi fiscal ă, aceste grupuri mai pot fi clasificate şi dup ă alte criterii independente, corespunz ătoare altor arii de implicare. (16, pag.18-

19)

1. După conţinutul economic:

Elemente de cheltuieli(16, pag.18- 19) 1. Dup ă con ţ inutul economic: Articole de calcula ţ ie 2.În

Articole de calculaţ ie ţ ie

2.În func ţie de gradul de omogenizare:

a). costuri simple (primare) – cuprind elemente de acela şi fel. Se mai numesc monovalente.

b). costuri complexe (polivalente) – ele pot fi descompuse în alte elemente (de ex. costul reparaţ iilor ,care se poate descompune în costuri cu salariile, cu materialele ş.a.).

2. În

raport

întreprinderii:

cu

modul

în

care

depind

de

procesele

tehnologice

ale

a). costuri de baz ă – f ără ele procesele tehnologice sunt imposibile, ele fiind legate direct de acestea (de ex. Costurile cu materii prime, materiale, retribu ţii ) .

b). costuri de regie (de organizare şi conducere), care nu sunt legate nemijlocit de procesele tehnologice, ci de organizarea şi servirea producţ iei, de administrarea şi conducerea activit ăţ ilor (înc ălzirea, întreţ inerea clădirilor).

3. În func ţie de momentul în care are loc consumul de resurse ş i momentul

în care se consemnează expresia bă neasc ă a acestor consumuri:

a).costuri curente, în cazul cărora cele dou ă momente sau perioade coincid.

b).costuri preliminare (calculate), în cazul c ărora momentele înregistr ării preced pe cele în care au loc consumurile efective de valori ( de ex. , costurile cu indemnizaţ iile pentru concediile de odihn ă, cu reparaţ iile periodice );

c). cheltuieli anticipate , care se efectuează în contul perioadelor următoare. De ş i cheltuielile se suport ă în perioada curent ă, ele vor deveni costuri ale perioadelor următoare, când ajung la scaden ţă ( abonamentele pl ătite la începutul anului pentru întregul an, chiriile pl ătite cu anticipa ţie etc.)

4. În func ţie de conţinutul economic:

a). costuri cu munca vie (include salariile personalului muncitor ş i alte drepturi

b ăne şti pl ătite acestuia, contribuţ iile pentru asigur ări sociale ); b). Consumuri materiale (materii prime, materiale, produsele şi semifabricatele din cooperare); c). consumuri indirecte de producţie.

5.

După modul comportă rii la modificarea volumului fizic:

a). costuri fixe (constante sau conven ţional constante) – sunt costurile care fie c ă

nu-şi schimb ă mărimea atunci când volumul producţ iei variaz ă, fie c ă ş i-o modific ă, dar într-o proporţ ie neînsemnat ă;

b).costuri variabile – se schimb ă odat ă cu modificarea volumului producţ iei.

6. În raport cu obiectul la care se referă:

a). pe un produs; b). pe un ansamblu de produse; c). pe întreaga producţ ie.

7. În raport cu etapele formării cheltuielilor de produc ţie:

a).costul de sec ţie; b).costul de uzin ă; c).costul complet.

8. În func ţie de modul de repartizare pe unitate de produs:

a).cheltuieli (consumuri) directe;

b).cheltuieli (consumuri) indirecte.

11.2. Structura costului de produc ţie.

În conformitate cu S.N.C. semnificaţ ia no ţ iunilor de „consumuri” şi „cheltuieli” nu coincid. Astfel consumurile reprezint ă resursele utilizate pentru fabricarea produselor şi prestarea serviciilor în scopul ob ţinerii venitului. Acestea sunt nemijlocit legate de procesul de producţ ie, î şi g ăsesc întruchipare material ă în stocurile producţ iei finite şi produselor în curs de execu ţ ie, la finele perioadei de gestiune se reflect ă în bilan ţul contabil ca active şi nu se iau în calcul la determinarea rezultatului financiar al întreprinderii. Cheltuielile reprezintă cheltuielile şi pierderile care apar în rezultatul activit ăţ ii economico-financiare ş i nu sunt legate nemijlocit de procesul de producţie. Spre deosebire de consumuri, cheltuielile nu se includ in costul produselor (serviciilor), se reflect ă în raportul

privind rezultatele financiare şi se scad din venituri la determinarea profitului (pierderii) al perioadei de gestiune. Conform acestui standard în componen ţ a consumurilor sunt incluse următoarele articole: consumuri de materiale, consumuri privind retribuirea muncii, consumuri indirecte de producţ ie.

În unele ramuri ale economiei na ţionale , pot fi prev ăzute şi alte consumuri, care reflect ă particularit ăţile activit ăţ ii economice şi de produc ţ ie a acestora ( de exemplu, în ramurile extractive –epuizarea resurselor naturale, în industria energetică – uzura mijloacelor fixe etc.).

Consumurile de materiale cuprind: la întreprinderile de produc ţie – consumurile directe de materiale, la întreprinderile de prest ări servicii – consumurile de materiale. La întreprinderile comerciale consumurile de materiale nu se includ în costul mărfurilor, ci se trec la cheltuielile perioadei.

Consumurile privind retribuirea muncii includ: la întreprinderile de producţ ie – consumurile directe privind retribuirea muncii, la întreprinderile de prest ări servicii –consumurile privind retribuirea muncii. La întreprinderile comerciale consumurile privind retribuirea muncii nu se includ în costul mărfii ,

ci se trec la cheltuielile perioadei.

Consumurile indirecte de producţie sunt legate de deservirea şi gestiunea subdiviziunilor de producţ ie (secţ iilor, sectoarelor).

Acestea apar la întreprinderi ca sumă a următoarelor elemente:

1). Consumuri indirecte de materiale : valoarea materialelor auxiliare care într ă în componen ţ a produc ţiei finite, dar nu se includ în mod direct în costul de

producţ ie; valoarea materialelor utilizate în procesul de producere pentru asigurarea unui proces tehnologic normal, pentru ambalarea produselor în sec ţii sau consumate pentru alte necesit ăţ i de producţie care nu pot fi raportate direct

la tipuri concrete de produse etc.;

2). Consumuri indirecte privind retribuirea muncii : salariile muncitorilor auxiliari încadra ţi în producţ ie şi ale personalului administrativ, de conducere

din subdiviziunile de producţ ie , consumuri de deplasare a salariaţ ilor încadraţ i nemijlocit în procesul de producţ ie etc. şi contribu ţiile pentru asigur ări sociale de stat aferente retribu ţiilor respective.

3) consumuri pentru întreţ inerea şi exploatarea mijloacelor fixe cu destina ţie

productiv ă în stare de lucru: consumuri pentru asisten ţă tehnică, pentru efectuarea

repara ţiilor, consumuri pentru îndeplinirea normelor sanitaro-igienice, men ţ inerea curăţ eniei în subdiviziunile de producere etc.;

4) deprecieri calculate ale activelor utilizate în procesul de produc ţie; uzura

mijloacelor fixe ale subdiviziunilor, epuizarea resurselor materiale, amortizarea activelor nemateriale utilizate pentru asigurarea unui proces de producţ ie normal,

uzura obiectelor de mic ă valoare şi scurt ă durat ă utilizate în procesul de producţ ie; 5) alte consumuri indirecte de producţie: consumuri aferente perfec ţion ării tehnologiilor şi organiz ării producţiei, îmbunăt ăţirii calit ăţii produselor, consumuri de asigurare a condi ţiilor normale de lucru şi a tehnicii securităţii ce ţin de particularit ăţile produc ţiei, consumuri de asigurare a pazei subdiviziunilor cu destina ţie productiv ă etc. În funcţ ie de direcţ iile efectu ării, în componen ţ a cheltuielilor sunt incluse:

1. cheltuieli ale activit ăţii operaţ ionale

2. cheltuieli ale activit ăţii neoperaţ ionale

3. cheltuieli privind impozitul pe venit.

Cheltuielile activităţii opera ţionale cuprind cheltuieli ocazionate de

efectuarea activit ăţ ii de baz ă a întreprinderii. Acestea sunt:

a) costul vânz ărilor

b) cheltuieli comerciale

c) cheltuieli generale şi administrative

d) alte cheltuieli opera ţ ionale.

Costul vânză rilor reprezint ă o parte din consumurile aferente produselor, mărfurilor vândute şi serviciilor prestate. Acesta cuprinde:

a) la întreprinderile de produc ţie – consumurile materiale directe, consumurile directe privind retribuirea muncii, inclusiv contribuţ iile pentru

asigurările sociale, consumurile indirecte de producţ ie aferente produselor vândute;

b) la întreprinderile comerciale – valoarea de bilan ţ a mărfurilor vândute;

c) la întreprinderile de prest ări de servicii – consumurile pentru materiale şi

retribuirea muncii, precum şi consumurile de produc ţie aferente serviciilor prestate. Cheltuielile comerciale sunt cheltuieli aferente desfacerii produselor, mărfurilor şi prest ărilor de servicii, şi anume: cheltuieli privind operaţ iunile de marketing, pentru ambalarea şi împachetarea produselor, cheltuieli pentru reclamă,

cheltuieli privind procurarea licen ţelor pentru exportul produselor şi mărfurilor etc. Cheltuielile generale şi administrative cuprind cheltuielile privind deservirea ş i gestiunea întreprinderii în ansamblu. Acestea sunt cheltuielile privind uzura, repara ţia şi între ţinerea mijloacelor fixe, între ţinerea personalului administrativ şi de conducere, cheltuieli pentru deplas ările de serviciu ale personalului de conducere, pentru preg ătirea şi reciclarea cadrelor, cheltuieli aferente angaj ării forţ ei de munc ă etc. Alte cheltuieli operaţ ionale cuprind sumele cheltuielilor privind vânzarea altor active curente, pentru arenda curent ă, cheltuieli sub formă de amenzi, penalit ăţi, despăgubiri, consumurile indirecte nerepartizate, cheltuieli aferente produselor rebutate etc. Cheltuielile activităţii neopera ţionale cuprind cheltuielile suportate de întreprindere la efectuarea altor feluri de activit ăţi, ca:

a) cheltuielile activit ăţ ii de investiţ ii

b) cheltuielile activit ăţ ii financiare

c) pierderi excepţ ionale

Cheltuielile activităţii de investiţ ii rezultat din cheltuielile ş i pierderile aferente ie şiri activelor nemateriale, terenurilor, mijloacelor fixe, resurselor naturale ş.a. Cheltuielile activit ăţ ii financiare rezultă din modificarea mărimii capitalului propriu, împrumuturilor şi creditelor întreprinderii. Acestea cuprind cheltuielile

privind opera ţiunilor aferente pl ăţii redeven ţ elor, arenzii finan ţate a activelor materiale pe termen lung, diferenţ elor de curs valutar etc. Pierderile excep ţ ionale rezultă din evenimentele sau opera ţiunile rare şi netipice care nu sunt legate de activitatea economico-financiară a întreprinderii. Acestea cuprind daunele provocate de calamit ăţ ile naturale, pierderile din perturb ările politice, modificarea legislaţ iei ţă rii. Cheltuielile privind impozitul pe venit cuprind suma total ă a cheltuielilor curente şi amânate privind impozitul pe venit, luată în considerare la calcularea profitului (pierderii) net al perioadei de gestiune.

11. 3.Etapele formării costurilor de produc ţie

Metodologia de formare a costurilor de producţ ie implic ă apariţia a dou ă rânduri de calculaţii:

1. Primul rând de calcula ţii este cela care precede desfăşurarea procesului de produc ţ ie, concretizându-se în planificarea costului de produc ţie.

2. Cel de-al doilea rând de calculaţ ii se efectueaz ă dup ă terminarea procesului de produc ţ ie la care se referă, pe baza datelor din contabilitatea de gestiune.

Elaborarea celor două rânduri de calculaţ ii creează premisele compara ţiei indicatorilor efectivi cu cei previzionaţ i. Astfel formarea costurilor de producţ ie , atât planificate cît şi efective, parcurg următoarele etape:

1. Calcularea consumurilor materiale pentru fabricarea produselor:

1.1 Se calculeaz ă necesarul de materii prime şi materiale pentru fiecare

fel de produs, reie şind din normele de consum;

1.2. Se evalueaz ă necesarul de materie primă în expresie b ănească;

2. Se

calculează

consumurile

directe

privind

remunerarea

muncii,

inclusiv

defalc ările pentru asigurări sociale şi asigur ările medicale obligatorii.

3. Se determin ă consumurile indirecte pentru care se întocme şte devizul de cheltuieli, care include sumele previzionate din:

- remunerarea personalului întreprinderii ( din secţ ii );

- contribuţ iile pentru asigur ări sociale ş i medicale obligatorii;

- uzura mijloacelor fixe ( cl ădirile sec ţiei );

- cheltuieli de po şt ă şi telegraf;

- energia utilizată pentru iluminarea, încălzirea secţiei;

- cheltuieli de deplasare a lucr ătorilor secţ iei ş.a

4. Se calculeaz ă cheltuielile generale şi administrative:

- retribuirea personalului TESA;

- contribuţ iile pentru asigur ări sociale;

- cheltuieli pentru deplas ări;

- cheltuieli de birou;

- cheltuieli pentru întreţ inerea aparatului de conducere etc.

5. Se efectueaz ă repartizarea cheltuielilor indirecte asupra fiec ărui produs. Aceast ă opera ţiune se realizeaz ă prin intermediul unei chei de reparti ţie pentru fiecare

tip de cheltuieli aparte.

.

11.4. Planul consumurilor indirecte de produc ţ ie

Acest plan se întocme şte pe fiecare subdiviziune (sec ţie) care deserveşte procesul de producţ ie în baza programului de produc ţie, contractelor încheiate cu organizaţiile ter ţe privind prestarea serviciilor şi a calculelor respective (uzura, amortizarea).

Model al planului consumurilor indirecte de producţie Tabelul 12

   

Suma previzibilă

 
 

Tipuri de consumuri

În

     

medie

pe lună

Total pe

trimestru

TVA

20%

Total

cu TVA

   

2

   

1

(rd.1x3)

3

4

I. Deservirea mijloacelor fixe (MF) cu destina ţie de produc ţie

       

1.

Deservirea tehnic ă

       

a)

Salariile muncitorilor

       

b)

Materiale, instrumente

       

c)

Energie electric ă

       

2.

Repara ţii curente şi parţ iale

       

a)

Salariile muncitorilor

       

b)

Materiale, instrumente

       

c)

Energie electric ă

       

3.

Măsuri sanitare

       

a)

Salariile personalului medical

       

b)

Consumuri pentru medicamente şi aparate

       

c)

Salariile îngrijitorilor de spa ţii: secţii şi spălă torii

       

d)

Mijloace de salubrizare

       

4.

Uzura MF cu destina ţie de produc ţie

       

II.

Uzura obiectelor de mic ă valoare şi scurtă durată

       

III.

Consumuri privind retribuirea muncii personalului administrativ din subdiviziunile de produc ţ ie

       

1. Şeful de producţie

       

2. Şefii de sec ţii

       

3. Şefii de sec ţii auxiliare

       

IV.

Salariile muncitorilor auxiliari

       

V.

Consumuri pentru paza înc ăperilor de produc ţie (salariul)

       

VI. Consumuri pentru între ţinerea depozitului stocurilor de produc ţie

       

VII. Asigurarea obligatorie a muncitorilor încadra ţi în ciclul de produc ţie

       

VIII. Consumuri pentru între ţinerea înc ăperilor de produc ţie

       
 

1. Ap ă

       

2. Energie electric ă

       

3. Energie termic ă

4. Aer comprimat

IX.

Alte consumuri (mijloace tehnice de comunica ţii)

Total consumuri indirecte de produc ţie

11.5. Planul cheltuielilor generale ş i administrative

Prezint ă un plan detaliat al cheltuielilor opera ţionale curente, diferite de cheltuielile legate nemijlocit de producţ ia şi desfacerea produselor dar necesar ă pentru men ţ inerea în perioad ă bugetară a activit ăţii întreprinderii în ansamblu.

Model al planului cheltuielilor generale şi administrative

Tabel 13

   

Suma previzibilă

 

În

     
 

Cheltuieli

medie

pe lună

Total pe

trimestru

TVA

20%

Total

cu TVA

 

1

2 (rd.1x3)

3

4

1. Salariile personalului administrativ şi gospod ăresc

       

2. Asigură ri sociale

       

3. Compensări în legătură cu scumpirea produselor alimentare

       

4. Între ţinerea clă dirilor cu destina ţie generală (salariu + asigurări sociale)

       

5. Repara ţii curente şi între ţinere – consum de materiale

       

6. Uzura clă dirilor cu destina ţie general ă (inclusiv cantina)

       

7. Amortizarea activelor nemateriale

       

8. Servicii po ştale şi telegrafice

       

9. Servicii de audit

       

10.

Paza obiectelor administrative şi economice (paza extradepartamentală (privată ))

       

11.

Între ţinerea autoturismelor

       

a) salariu + asigur ări sociale

       

b) costul combustibilului

       

c) uzura automobilelor

       

d) repara ţia automobilelor (servicii auto)

       

e) întreţ inerea garajelor (ap ă, energie electric ă, energie

       
termic ă) 12. Deplasări în interes de serviciu ale personalului administrativ 13. Cheltuieli de reprezentare
termic ă)
12.
Deplasări în interes de serviciu ale personalului
administrativ
13.
Cheltuieli de reprezentare
14.
Între ţinerea cantinei (ap ă, energie electric ă, energie
termic ă)
15. Servicii bancare
16. Publicarea rapoartelor financiare în presă
17. Cercetări de laborator (reactive)
18. Opera ţiuni cu ambalaje scoase din uz din cauza uzurii
19.
Impozite şi taxe în conformitate cu legisla ţia în
vigoare
20.
Organizarea adună rii ac ţionarilor (multiplicarea
materialelor)
21. Asigurarea patrimoniului întreprinderii
22. Procurarea licen ţelor
23. Cheltuieli de birou (materiale)
24.
Alte cheltuieli generale şi administrative ale
întreprinderii (materiale)
Total cheltuieli generale şi administrative

11.6. Calculaţia costurilor. Planul costului unitar pe produs

Calcula ţia costurilor reprezintă ansamblul operaţ iilor matematice efectuate pentru determinarea efortului sau cheltuielile angajate de întreprindere în vederea realiz ării obiectivului s ău de activitate. În ştiin ţ a managerial ă, calculaţia costurilor este privit ă ca o surs ă informa ţ ional ă de bază, accesibilă fiec ărui nivel de conducere deoarece:

- costurile apar peste tot în cadrul întreprinderii;

- calcula ţia costurilor este în măsur ă s ă explice eficienţ a activit ăţii economice ş i atingerea sau abaterea de la scopul urmărit;

- informa ţ iile furnizate de calcula ţia costurilor sunt informa ţ ii de conducere pentru toate locurile generatoare de costuri;

- r ăspunderea pentru nivelul costurilor atrage toate treptele ierarhice de conducere;

- fiecare conducător este răspunz ător, la rândul s ău, pentru costurile din compartimentul pe care-l conduce.

Deoarece prin costuri se oglindeşte întreaga activitate a întreprinderii, calcula ţia costurilor trebuie privit ă ca o metod ă de conducere, prin costuri, al ături de conducerea prin obiective, prin excep ţ ie, bugete etc. Calcula ţia costului întregii producţ ii şi pe fiecare produs condiţioneaz ă înfăptuirea conducerii întreprinderii atât pe ansamblu, cât ş i pe fiecare produs, secţie, atelier, contribuind la creşterea responsabilit ăţ ii fiec ărui loc generator de costuri. În acest context, trebuie de funcţ iile pe care calculaţ ia le îndepline şte, în strâns ă leg ătur ă cu func ţiile contabilit ăţii, şi anume :

a) Funcţ ia de înregistrare a consumului de resurse, ocazionat de procesul de producţ ie pe perioade de gestiune şi pe locuri generatoare de costuri. Aceast ă func ţie presupune determinarea costurilor de producţ ie, pe feluri de costuri, pe purt ători de costuri şi pe sectoare de activitate în baza documentelor justificative, permi ţ ând compararea costului cu veniturile realizate. b) Func ţ ia de informare se concretizeaz ă în datele şi informa ţ iile necesare organelor de conducere. Aceste informa ţ ii se refer ă la costul producţ iei pe ansamblul activit ăţii, costul pe fiecare produs, lucrare, serviciu, obiect de construc ţii, pe elemente de cheltuieli şi articole de calcula ţie. Nivelul şi dinamica acestora d ă posibilitate organelor de conducere s ă cunoască modul în care sunt utilizate resursele materiale şi de munc ă, s ă fac ă aprecieri asupra întregii activit ăţ i, inclusiv a celei financiare ş i excep ţionale. De aceea, pe deplin justificat se apreciază în literatura de specialitate c ă aceast ă funcţ ie satisface însuşirile unui instrument de cunoaş tere a realit ăţ ilor existente la un moment dat în cadrul unit ăţ ilor economice. Prin aceast ă func ţ ie “contabilitatea analitic ă este un instrument de gestiune cu care se înarmeaz ă conducerea unei întreprinderi pentru a- şi satisface nevoile de informare şi pentru a-şi orienta deciziile”31. c) Func ţia de analiză şi control este legat ă de îndeplinirea celorlalte dou ă func ţii şi serve şte procesului de fundamentare a deciziilor prin care se materializeaz ă conducerea producţ iei. Aceast ă funcţ ie atribuie informa ţ iei costurilor calitatea de instrument utilizat în urmărirea respect ării normelor de consum, folosirea complet ă

a timpului de lucru şi a capacităţii de producţ ie a utilajelor, identificarea şi mobilizarea rezervelor interne de care dispune unitatea economic ă în vederea reducerii costurilor de producţie. Caracterul activ de interven ţie operativ ă al func ţiei de analiz ă şi control al informa ţ iei costurilor se manifest ă prin posibilitatea pe care o au organele de conducere de a confrunta realiz ările efective cu obiectivele şi indicatorii bugetaţ i şi de a regla pe această baz ă, prin decizii, desf ăşurarea activit ăţii economice. d) Func ţ ia previzional ă, legat ă de aplicarea unor metode perfec ţionate de conducere, ofer ă elemente de fundamentare a proiect ării costurilor sub aspectul nivelului şi structurii prin luarea în considerare a factorilor de influenţă în dinamica previzibil ă de manifestare a lor. Un rol însemnat în acest sens îl are folosirea metodelor standard cost, costurile normate, direct costing etc. care se caracterizează printr-un poten ţial informa ţ ional sporit atât sub aspect previzional, cât şi pe parcursul desfăşurării procesului de produc ţie. Planul costului unitar al produsului se elaboreaz ă pentru fiecare fel de produs cuprins în nomenclatorul de fabrica ţie al întreprinderii. Cuprinsul acestui plan este următorul:

1.Consumuri directe de materiale, care includ:

- costul materiilor prime şi a materialelor care constituie baza producţ iei;

- costul articolelor accesorii (piese de completare) şi a semifabricatelor supuse asambl ării sau prelucrării suplimentare la întreprinderea respectiv ă;

- valoare serviciilor cu caracter de producţie prestate de ter ţi;

- valoarea combustibilului de toate tipurile în scopuri tehnologice la producerea tuturor felurilor de energie;

- valoarea energiei de toate felurile (electrică, termic ă ş.a.); consumate în scopuri tehnologice, de transport şi aferente altor necesit ăţ i de producţ ie ale întreprinderii;

Pentru întreprinderile prestatoare de servicii consumurile de materiale utilizate în procesul de baz ă cuprind:

- materiale auxiliare;

- materiale de construcţ ie;

- carburan ţ i ş i lubrifian ţ i;

- piese de schimb pentru prestarea serviciilor de reparaţ ii;

- alte materiale.

2. Costul deşeurilor recuperabile (se scad).De şeurile recuperabile reprezintă stocul de materii prime, materiale care se formeaz ă în procesul de

producţ ie şi care ţ i-au pierdut complet sau parţial calitatea util ă a materialelor ini ţiale (propriet ăţ ile fizice sau chimice) ş i în leg ătură cu aceasta pot fi folosite dup ă destina ţie cu cheltuieli sporite (procentul de ie şire mai mic) sau nu pot fi folosite dup ă destina ţia direct ă.

3. Consumuri privind retribuirea muncii. În consumurile directe privind retribuirea muncii ale întreprinderii de producţ ie se includ consumurile privind retribuirea muncii pl ătite personalului încadrat în produc ţia de baz ă a întreprinderii, inclusiv premiile şi alte sume pl ătite sub formă de stimulare şi compensare. La aceasta se referă:

- retribu ţ iile pentru munca prestată efectiv, sporirile la salarii, premiile pentru rezultatele de producţ ie ob ţinute, ş.a.

- remunerarea zilelor de odihn ă acordate salariaţ ilor pentru munca ce dep ăşeşte durata normal ă a timpului de lucru în cazurile stabilite de legislaţie;

- sumele pl ătite sub formă de compensare în func ţie de regimul de lucru ţ i condi ţiile de munc ă;

- remunerare în conformitate cu legislaţia în vigoare a concediilor legale de odihn ă (anuale) şi suplimentare;

- alte feluri de retribu ţ ii;

medicale obligatorii valoare contribu ţ iilor constituie 3,5%. Consumurile indirecte de producţ ie.

5. Costul sec ţiei. Este format din suma celor cinci elemente prezentate mai sus, deş eurile recuperabile fiind luate cu semnul „minus”.

6. Cheltuielile generale şi administrative.

7. Costul de uzin ă. Se prezint ă ca suma costului sec ţiei şi a cheltuielilor generale şi administrative.

8. Cheltuieli comerciale.

9. Costul complet. Costul de uzin ă se însumeaz ă cu cheltuielile comerciale.

Cheltuielile ş i consumurile care compun costul unitar al produsului se împart în dou ă mari grupe de cheltuieli:

- consumuri directe;

- consumuri (cheltuieli) indirecte.

Consumurile directe sunt acelea care pot fi atribuite direct unei mărimi de referin ţă, se repartizeaz ă direct pe unitate de produs. Din aceast ă grup ă de cheltuieli fac parte:

- materiile prime şi materialele ( inclusiv cheltuielile de transport- aprovizionare);

- de şeurile recuperabile (se scad);

- retribu ţ iile directe;

- contribuţ iile la asigurări sociale. Consumurile şi cheltuielile indirecte sunt cele care nu pot fi calculate direct pe unitate de produs sau acest calcul ar fi dificil de efectuat. Din rândul acestora fac parte:

- consumurile indirecte de produc ţie;

- cheltuielile generale şi administrative;

- cheltuielile comerciale.

Repartizarea cheltuielilor şi a consumurilor pe unitate de produs se efectueaz ă în func ţie de apartenen ţ a acestora la una din cele dou ă grup ări expuse mai sus.

Consumurile directe se repartizeaz ă pe unitate de produs în func ţie de normele progresive de consum ale fiec ărui element şi ale preţ urilor şi tarifelor stabilite pentru aceasta. Bazele de date pentru calculul acestor articole se g ăsesc în planul de aprovizionare tehnico-materială şi în planul muncii şi al salariz ării. În mod practic , determinarea fiecărui articol de calculaţie în parte se efectueaz ă înmul ţ ind norma de consum de aprovizionare cu preţul unitar al acestor materiale, în cazul consumurilor materiale şi înmul ţ ind normele de timp cu retribu ţ ia orară aferent ă pentru fiecare opera ţie în parte, în cazul consumurilor cu retribu ţ ia muncii. Consumurile ş i cheltuielile indirecte se calculeaz ă pe unitate de produs cu ajutorul unor chei de reparti ţii , ţ inând seama de specificul procesului tehnologic . În practic ă pentru repartizarea consumurilor indirecte de producţ ie se poate folosi drept cheie de repartiţ ie raportul procentual între consumurile indirecte de producţ ie şi fondul de salarizare , aferent muncitorilor direct productivi din sec ţia respectiv ă. Cheia de reparti ţie ob ţ inută arat ă ţ i lei cheltuieli indirecte de producţie revin la 100 lei cu retribu ţ ia direct ă. Pentru a afla partea de cheltuieli men ţ ionat ă ce revine pe unitate de produs se înmul ţ esc consumurile cu retribu ţia pe unitate de produs cu coeficientul calculat. Cheltuielile generale şi administrative pe unitate de produs se repartizeaz ă folosind drept cheie de repartiţ ie raportul procentual în care se afl ă volumul total al cheltuielilor generale şi gospod ăreşti, determinate pe baza planului men ţ ionat anterior, la costul de sec ţie al întregii producţ ii marf ă prev ăzut pentru perioada considerat ă. Cunoscând costul de secţ ie al fiec ărui produs determinat pe baza calcula ţiei de plan şi cheia de repartiţ ie a cheltuielilor generale şi administrative prin înmul ţirea acestora se determin ă mărimea acestor cheltuieli pe unitate de produs. Cheltuielile comerciale pe unitate de produs se calculează prin aplicarea unui procent stabilit din timp asupra costului de uzin ă unitar.

11.7. Reducerea costurilor de producţie. Planificarea, căile,

indicatorii de baz ă.

11.7.1. Căi de reducere a costului de produc ţie

Funcţ ionarea eficientă a întreprinderii într-un mediu concuren ţ ial, a cărui dominant ă economic ă o constituie caracterul limitat al resurselor, necesită gestionarea eficient ă a costurilor care îi greveaz ă rezultatele. La realizarea circuitului economic: aprovizionare - produc ţie - stocare - vânzare concură o serie de cheltuieli care, prin intermediul costurilor, se constituie în elemente ale preţ urilor de vânzare a produselor pe piaţă. Din totdeauna poten ţ ialul de dezvoltare a activit ăţ ii unei întreprinderi a depins de modul cum aceasta a reu şit să- şi recupereze prin vânzarea produselor/serviciilor costurile ocazionate de întreaga activitate desf ăşurat ă, iar dezvoltarea a fost condi ţionat ă de mărimea diferen ţ ei dintre sumele încasate din vânzarea produselor, executarea lucr ărilor sau prestarea serviciilor şi cheltuielile ocazionate de activit ăţ ile respective. Pentru a- şi maximiza profitul este necesar fie s ă minimizeze costurile totale cu care obţ ine un anumit nivel al producţiei, fie s ă maximizeze produc ţia care se poate ob ţine cu un nivel dat al costurilor, să optimizeze a şadar, volumul ş i structura producţ iei. De fapt produc ătorul este constrâns în cele din urmă în mod obiectiv, de rigorile pie ţ ei şi ale concurenţ ei la un comportament ra ţional dac ă nu vrea s ă dispară. Realizarea acestui obiectiv este dependent de preţ urile la care mărfurile pot fi vândute. Costul de producţ ie nu este o mărime dat ă şi nu are un caracter constant. El este influen ţat de o mul ţ ime de factori cum ar fi: volumul producţiei, structura producţ iei, pre ţurile factorilor de producţ ie (mijloace fixe, materii prime materiale, combustibil, energie, forţă de muncă etc.); calitatea şi caracteristicile produselor,

nivelul calitativ al for ţei de munc ă şi al echipamentelor tehnice de produc ţie, organizarea produc ţiei etc. Prin optimizarea folosirii acestor factori costul de producţ ie poate fi redus. În esen ţă, preocuparea oric ărui agent economic este de a-şi acoperi costurile de producţ ie ş i de a ob ţ ine un profit cât mai mare. Întreprinderile nerentabile au putut exista numai în condiţiile economiei centralizate când pierderile acestora erau suportate de societate. În condiţ iile economiei de piaţă, o întreprindere care nu-şi acoper ă cheltuielile de produc ţie, care nu este rentabil ă d ă faliment.

De aceea reducerea costului de produc ţie constituie o latură deosebit de importantă a managementului unei activit ăţ i economice, cu rol determinat în maximizarea profitului. Îns ă diminuarea costurilor de produc ţ ie nu trebuie s ă afecteze calitatea bunurilor deoarece orice economie făcut ă în dauna calit ăţ ii reprezint ă o pierdere pentru societate şi, mai târziu, pentru firmă. În scopul obţ inerii unei reduceri reale a costurilor de producţ ie este necesar ă reuniunea eforturilor tuturor salaria ţilor firmei, indiferent de activitatea pe care o desf ăşoară în cadrul ei, în vederea adoptării şi aplicării unor măsuri de raţ ionalizare la nivelul tuturor activit ăţ ilor. Se poate ac ţiona pentru reducerea costurilor de producţ ie în mai multe direc ţii:

I. Perfecţionarea activităţii de ATM, care se poate realiza prin promovarea unor măsuri care au efect asupra nivelului costurilor, în sensul reducerii. Cele mai importante solu ţii cu caracter practic sunt următoarele:

a) semnarea unor contracte de aprovizionare numai cu materiale de calitate ş i pe termen lung;

b) raţionalizarea activit ăţ ii depozitelor;

c) dimensionarea optimă a stocurilor. II. Reducerea consumurilor materiale. În vederea reducerii consumurilor de materii prime ş i de materiale pe unitate de produs trebuie s ă se acţ ioneze în următoarele direc ţii:

a) perfecţ ionarea tehnologiilor de fabricaţie;

b) elaborarea de norme de consum fundamentate şi urmărirea strict ă a încadrării consumurilor în aceste norme;

c) reproiectarea constructiv ă şi tehnologic ă a produselor în vederea reducerii consumului de materiale în perfec ţionarea pieselor, subansamblurilor;

d) folosirea unor materiale substituente, mai ieftine;

e) organizarea mai bun ă a producţiei şi a muncii în vederea reducerii

pierderilor din rebuturi. Determinarea influenţ ei reducerii consumurilor materiale asupra reducerii costului de produs se face pe fiecare fel de măsur ă în parte, utilizând următoarea

relaţ ie de calcul:

în care:

Rpc m =

Cmo

Cm

Cmo

100 Km,

Rpc m – reprezint ă reducerea procentual ă a costului produsului ca urmare a reducerii consumurilor materiale pentru un anumit produs; Cmo, Cm – consumuri corespunzătoare unui anumit fel de materie primă sau material înainte şi dup ă aplicarea măsurii pe produs; Km – coeficientul care exprimă ponderea consumurilor materialului considerat inclus în costul produsului. De exemplu, dac ă prin aplicarea unei mă suri tehnico-organizatorice costul unui material pe un produs se reduce de la 75 la 70 lei, ponderea consumurilor cu acest material în costul produsului fiind de 0,8, reducerea costului produsului ca urmare a aplicării măsurii respective se calculeaz ă în felul următor:

Rpc

75

70

=

100 0,8

m 75

=

5,3%

III. Creşterea productivit ăţii muncii este unul din factorii importan ţ i care influen ţ eaz ă asupra nivelului costurilor de producţ ie. Ridicarea productivit ăţ ii muncii influen ţ eaz ă costul producţiei sub 2 aspecte: în primul rând, prin sc ăderea

relativ ă a consumurilor pentru salarii, iar în al doilea rând, prin reducerea absolut ă

a acestora în costul pe produs. Reducerea costului de producţ ie se realizeaz ă atunci când ritmul de creştere

a productivit ăţ ii muncii dep ăşe şte ritmul de cre ştere a salariului mediu. Pentru a îmbun ăt ăţ i situaţ ia în sensul cre şterii productivităţ ii muncii, se impun anumite măsuri:

a) este necesar s ă se pun ă în aplicare un sistem de urmărire a consumului de munc ă pe produs, care s ă ofere informa ţ ii certe asupra dinamicii reale a acestuia;

b) modernizarea mijloacelor de munc ă existente şi achiziţionarea de noi mijloace, la nivelul celor realizate pe plan mondial;

c) în paralel cu perfecţionarea mijloacelor de munc ă este necesară şi cre şterea calific ării personalului, pentru a putea folosi noile utilaje şi a aplica cu succes noile procedee de prelucrare;

d) cointeresarea material ă a salariaţilor, de exemplu, s ă se acorde premii în

cazul unor dep ăşiri a normelor de munc ă, în cazul ob ţinerii de produse ce nu prezint ă defecte de calitate, pentru contribu ţii deosebite, originale la perfec ţionarea unor tehnologii şi procese de prelucrare. Pentru a calcula influen ţ a cre şterii productivit ăţii muncii asupra reducerii costurilor de producţie, se poate folosi următoarea relaţ ie:

în care:

Rpc

=

1

100 + r

100 + Ppm

Kr

100,

Rpc – reprezint ă reducerea procentual ă a costurilor de produc ţie sub influen ţ a reducerii consumurilor cu retribu ţia, ca urmare a creş terii productivit ăţ ii muncii; r – procentul de creştere a retribuţiei medii; Ppm – procentul de cre ştere a productivit ăţii muncii; Kr – coeficientul care exprimă ponderea fondului de retribuire în costul de producţ ie planificat.

IV.

Reducerea cheltuielilor cu exploatarea utilajelor. Folosirea mijloacelor

moderne de producţ ie presupune, pe de o parte, un efort investiţ ional mai mare din partea firmelor, cheltuieli cu amortizarea ridicat ă, iar pe de altă parte, se caracterizează printr-o productivitate mai mare şi printr-o calitate superioar ă a producţ iei. Politica în domeniul exploat ării utilajelor trebuie s ă se bazeze pe:

alegerea utilajelor în funcţ ie de caracteristicile lor tehnice şi în func ţie de productivitatea lor;

achiziţionarea utilajelor la preţurile cele mai avantajoase;

încărcarea optimă a utilajelor, evitându-se supraînc ărcarea, ce determin ă defectarea lor şi creşterea costului lucr ărilor de întreţ inere şi repara ţii sau

subîncărcarea care determin ă stagn ări, imobiliz ări de resurse. Măsurile practice de reducere a acestor cheltuieli se refer ă la:

a) fundamentarea riguroas ă a programului de întreţ inere şi reparaţ ii, executarea calitativă a lucr ărilor;

b) echiparea cu SDV-uri corespunzătoare pentru execu ţia reperelor

complexe; c) evitarea funcţ ionării în gol a utilajelor prin aprovizionarea ritmic ă a

locurilor de munc ă.

V. Reducerea cheltuielilor administrative au în vedere ra ţ ionalizarea

activităţii de conducere în cadrul firmei, reducerea unor cheltuieli generate de deficien ţ e în conducere (amenzi, penaliz ări), ra ţionalizarea cheltuielilor legate de

paz ă şi securitatea firmei, poşt ă, telefon, telegraf etc. Reducerea unor asemenea cheltuieli se poate asigura prin înf ăptuirea unor măsuri economico-organizatorice:

a) realizarea proporţiilor optime între personalul productiv şi cel neproductiv;

b) computerizarea lucr ărilor de calcul, de evidenţă statistic ă şi planificare;

VI. Reducerea cheltuielilor de desfacere:

a) utilizarea unei politici comerciale bine fundamentate pe studii de

marketing;

b) recrutarea şi instruirea de personal capabil s ă negocieze;

c) remunerarea personalului utilizat în activitatea de desfacere pe baz ă de

comision, pentru a spori interesul acestuia; d) reducerea defectelor de fabricaţ ie prin ameliorarea calit ăţii lucr ărilor tehnice.

11.7.2. Indicatorii reducerii costului de producţie

Planificarea reducerii costurilor de produc ţie pentru întreaga produc ţie marf ă presupune stabilirea următorilor indicatori:

1. Cheltuieli la un leu producţie-marfă. Acest indicator se calculeaz ă pentru perioada de dare de seamă şi pentru perioada de plan, conform următoarei rela ţii:

Chb =

Ch

p

=

n

i

= 1

qib Cpib

n

i = 1

qib Pib

n

i

= 1

qib Cpip

n

i = 1

qib Pip

în care:

,

,

Chb, Chp – reprezintă cheltuielile la un leu producţ ie marf ă în perioada de bază şi respectiv de plan; qib, qip – cantitatea de produc ţie pentru un produs „i” în perioada de baz ă şi respectiv de plan; Pib, Pip – preţul unitar pentru produsul „i” pentru perioada de baz ă şi respectiv de plan;

Cpib, Cpip, - costul unitar pentru produsul „i” pentru perioada de bază şi, respectiv de plan.

2. Reducerea în expresie absolută a cheltuielilor la 1 leu produc ţie-

marf ă în perioada de plan, faţă de perioada de baz ă (Rach).

Rach = Chpe Chb

3. Reducerea procentual ă a cheltuielilor la un leu produc ţie-marf ă în

perioada de plan faţă de perioada de baz ă (Rpc).

sau

Rpc =

Rach

Chb

100

Rpc =

Chpe

Chpe Chb

Chb

Chb

100

4. În ramurile, în care cheltuielile materiale de ţin o pondere mare în cadrul costului de producţ ie se calculează cheltuielile materiale la un leu produc ţie- marf ă, potrivit următoarei rela ţii:

Acest indicator se calculeaz ă pentru perioada de dare de seamă şi pentru perioada de plan, conform următoarei rela ţii:

Chmb =

Chmp =

în care:

n

i = 1

qib Cmib

n ,

qib Pib

i = 1

n

i = 1

qip Cmip

n

i = 1

,

qip Pip

Chmb, Chmp – reprezint ă cheltuielile materiale la un leu producţ ie-marf ă în perioada de bază şi respectiv perioada de plan; Cmib, Cmip – cheltuieli materiale pe unitatea de produs în perioada de baz ă şi respectiv perioada de plan; Cmib, Cmip – costul de producţie unitar pentru un produs „i” în perioada de bază, ş i respectiv în perioada de plan.

5. Reducerea în expresie absolut ă a cheltuielilor la 1 leu produc ţ ie-marfă în perioada de plan, faţă de perioada de baz ă (RAC)

Racm = Chmp Chmb

6. Reducerea procentuală a cheltuielilor materiale la un leu produc ţie-marf ă în perioada de plan faţă de cea de bază (Rpcm)

sau

Rpcm =

Racm

Chmb

100

Rpcm

=

Chhmp

Chhmp Chmb

Chmb

Chmb

100

11.7.3. Planificarea reducerii costurilor de producţie pentru producţia marf ă comparabilă

Planificarea reducerii costurilor de producţ ie dup ă factorii tehnico- economici se efectueaz ă în câteva etape:

1. Se determin ă costul de producţ ie al producţ iei marfă comparabil ă în anul de plan pornind de la cheltuielile la un leu produc ţie marfă în anul de bază, conform relaţ iei de mai jos:

în care:

CPo = Chb Pmpl,

Chb – cheltuieli la un leu produc ţie-marf ă în anul de bază; Pmpl – valoarea produc ţiei marf ă, reieşind din volumul planificat, în unit ăţ i fizice şi preţ urile anului de baz ă; Cu alte cuvinte CPo reflect ă costul produc ţiei-marf ă reieş ind din volumul fizic planificat, îns ă din condi ţiile anului de baz ă şi preţ urile tot ale anului de bază. Adic ă se presupune c ă în anul viitor firma va activa ca şi în anul precedent, diferind numai volumul fizic al producţ iei. 2. Se calculează economia costului de produc ţie în anul de plan condiţionat ă de influenţ a factorilor tehnico-economici. Planificarea reducerii cheltuielilor de produc ţie, pentru a avea un caracter realist trebuie să aib ă la bază elaborarea unui ansamblu de măsuri tehnico- organizatorice, a c ăror aplicare s ă contribuie în mod direct la reducerea diferitelor elemente de cheltuieli. Pot fi numite careva măsuri posibile de aplicare şi care trebuie s ă fie înso ţ ite de calculele economiilor de cheltuieli:

Reducerea normelor de consum la materii prime, materiale;

Aplicarea programului de măsuri privind îmbun ăt ăţ irea utilizării combustibililor şi energiei;

Introducerea de noi tehnologii şi îmbun ăt ăţirea tehnologiilor existente;

Reducerea cheltuielilor legate de aprovizionarea tehnico-materială şi desfacerea producţ iei;

Folosirea deplin ă a capacit ăţilor de produc ţie;

Diminuarea cheltuielilor de munc ă vie pe seama cre ş terii productivit ăţ ii muncii;

Ra ţionalizarea cheltuielilor administrativ-gospod ăre şti;

Influen ţ a din schimbarea structurii sortimentale a producţ iei. Efectele obţ inute prin aplicarea acestor măsuri, concretizate în economii, se

determin ă prin folosirea unei metode de calcul adecvate. Calcularea sumei acestor economii reflect ă esen ţ a acestei etape (E).

3.

Se determin ă costul de producţie a produc ţiei-marfă în preţ urile anului de

baz ă şi condiţ iile anului de plan (CP PM )

CP

PM

=

CP

O

E

În aceast ă etap ă, costul produc ţiei se eliberează de influen ţa condiţ iilor anului de baz ă, dar mai ră mân sub influenţa preţ urilor anului de baz ă.

4. Se determin ă nivelul cheltuielilor de produc ţie la 1 leu produc ţ ie-marf ă în

anul de plan, pornind de la preţurile anului de baz ă, conform relaţ iei

Chp =

CP

PM

Pmpe

5. Se calculeaz ă reducerea cheltuielilor la 1 leu producţie marfă (în %), fa ţă

de nivelul anului de baz ă, conform relaţ iei

Ch

=

Chb

Chp

Chb

100

6. Se exclude ac ţiunea preţurilor asupra volumului producţiei-marfă şi se

calculeaz ă costul produc ţiei în preţurile anului de plan.

(

P

PM

CP

)

Influenţ a modific ării preţurilor de produc ţ ie poate fi calculat ă conform relaţ iei:

în care:

J P

=

q

1

C

1

q

1

P

1

q

1

C

1

q

1

P

0

,

J P – influen ţ a modific ării preţ ului asupra schimb ării nivelului cheltuielilor de producţ ie la 1 leu producţ ie-marf ă; q 1 – cantitatea din perioada de plan; C 1 – costul unitar al produsului din perioada de plan; P 1 , P 0 – preţul unitar din perioada de plan şi respectiv din perioada de baz ă.

7.

Se determin ă cheltuielile la 1 leu produc ţ ie-marf ă în preţ uri comparabile,

conform relaţ iei:

în care:

Ch

P CP

P =

P

PM

PM

,

PM – reprezint ă volumul producţ iei marfă în preţ urile anului de plan.

8. Se determin ă reducerea relativ ă a cheltuielilor la 1 leu produc ţie-marfă în

preţ urile anului de plan:

Ch

P

P

=

Ch

b

Ch

P

P

ChCh

b

100