Cuprins

1 Cuvant inainte

2 Algebre diferentiale graduate

2.1 Algebra. Ideal. Algebra factor. Suma directa . . . . . . . . . . . . . . .
2.2 Algebre Z2 -graduate. Algebra Lie Z2 -graduata a derivarilor Z2 -graduate
2.3 Alte graduari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.4 Diferentiale. Algebre de (co)omologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.5 Omotopia contractiva . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
d (Der (A)) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.6 Algebra Der
2.7 Diferentiale modulo D . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.8 Rezolutii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.9 Elemente de teoria perturbatiilor omologice . . . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

4
4
5
8
10
12
14
19
23
24

3 Teorii supuse la constrangeri de clasa I

3.1 Constrangeri de clasa I . . . . . . . . . . . . . .
3.2 Ecuatiile de miscare in prezenta constrangerilor
3.3 Transformari gauge . . . . . . . . . . . . . . . .
3.4 Structura algebrica a lui C 1 ( H ) . . . . . . .
3.5 Functii de clasa I . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.6 Observabile clasice Hamiltoniene . . . . . . . .
3.7 Conditii gauge . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . .
de clasa I
. . . . . .
. . . . . .
. . . . . .
. . . . . .
. . . . . .

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

43
43
46
47
48
49
51
52

4 Existenta simetriei BRST Hamiltoniene

4.1 Algebra BRST Hamiltoniana . . . . . . . . . . . . . . . .
4.2 Cerintele de baza ale simetriei BRST Hamiltoniene . . . .
4.3 Ideea de baza a constructiei simetriei BRST Hamiltoniene
4.4 Diferentiala Koszul-Tate . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.5 Derivata exterioara longitudinala . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

54
54
56
57
58
61

5 Structura canonica a simetriei BRST Hamiltoniene

5.1 Paranteza Poisson generalizata . . . . . . . . . . . . .
5.2 Sarcina BRST . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.3 Existenta sarcinii BRST . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.4 Exemple de sarcini BRST . . . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

67
67
72
73
79

.
.
.
.

.
.
.
.

6 Actiunea xata gauge

6.1 Algebra Poisson a observabilelor BRST . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.2 Procedura de gauge xing. Actiunea xata gauge . . . . . . . . . . . . . .
6.3 Variabile coomologic trivialesectorul neminimal. Actiunea xata gauge in
sectorului neminimal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.4 Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.4.1 Particula libera relativista . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.4.2 Campul electromagnetic liber nemasiv . . . . . . . . . . . . . . . .
6.4.3 Campurile Yang-Mills . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1

80
. . . . . . 80
. . . . . . 85
prezenta
. . . . . . 88
. . . . . . 90
. . . . . . 90
. . . . . . 91
. . . . . . 92

7 Legatura dintre formalismele BRST Hamiltonian si Lagrangian pentru sisteme

de clasa I
7.1 Formalismul BRST Lagrangian pentru sistememe supuse la constrangeri de clasa I .
7.2 Solutia completa a ecuatiei master . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7.3 Actiunea xata gauge corespunzatoare solutiei ecuatiei master . . . . . . . . . . . . .

95
95
97
99

Cuvant inainte

Baza prezentului material o reprezinta cursul intitulat Simetria BRST Hamiltoniana predat de
autor studentilor Facultatii de Fizica de la Universitatea din Craiova. In aceasta lucrare, care se
adreseaza in special zicienilor teoreticieni si matematicienilor, este realizata o prezentare didactica
(riguroasa) a constructiei simetriei Becchi-Rouet-Stora-Tyutin (BRST) Hamiltoniene, urmand linia
introdusa de M. Henneaux, C. Teitelboim, G. Barnich, F. Brandt, etc. (1985-1995). Acesti autori
au reformulat simetria BRST la nivel coomologic, ceea ce a transformat formalismul BRST in cea
mai puternica metoda de investigare a teoriilor de camp cunoscuta pana in prezent. In contextul noii
formulari au fost reanalizate problemele cuanticarii, anomaliilor, renormarii, precum si problema
constructiei interactiilor in teoriile de camp.
Lucrarea are trei obiective principale: i) expunerea ideilor si dezvoltarilor de baza ale formalismului BRST Hamiltonian; ii) realizarea cadrului necesar abordarii unor probleme de perspectiva
in domeniu; iii) stabilirea legaturii dintre abordarea BRST Lagrangiana si cea Hamiltoniana.
Materialul este structurat in sapte sectiuni. Notiunile matematice necesare parcurgerii lucrarii
sunt continute in sectiunea 2. Sectiunea 3 reia pe scurt analiza sistemelor supuse la constrangeri
de clasa I. In sectiunea 4 este demonstrata existenta simetriei BRST Hamiltoniene. Sectiunea
5 evidentiaza structura canonica a acestei simetrii. In sectiunea 6 este construita actiunea xata
gauge obtinuta din abordarea BRST Hamiltoniana. Sectiunea 7 stabileste legatura dintre abordarea
BRST Lagrangiana si cea Hamiltoniana a sistemelor supuse la constrangeri de clasa I. Lucrarea se
incheie cu referintele bibliograce.
In nal, autorul multumeste apriori tuturor celor care prin observatii si sugestii vor ajuta la
imbunatatirea acestui material in vederea unei noi editii.

Craiova, 5 Mai, 2010

Constantin Bizdadea

Algebre diferentiale graduate

In aceasta sectiune vom introduce pe scurt ingredientele matematice necesare constructiei simetriei
BRST.

2.1

Algebra. Ideal. Algebra factor. Suma directa

Denitia 1 O algebra peste R sau C este o multime A care satisface urmatoarele proprietati: a)
A este spatiu vectorial (peste R sau C); b) pe A s-a denit o operatie interna, notata simbolic
prin , care este biliniara (adica: b1 ) x y 2 A; b2 ) ( 1 x1 + 2 x2 ) y = 1 (x1 y) + 2 (x2 y),
x ( 1 y1 + 2 y2 ) = 1 (x y1 ) + 2 (x y2 ), unde obiectele de tip x sau y sunt din A, iar elementele
de tip sau sunt din R sau C).
Denitia 2 Fie A o algebra. Daca operatia este asociativa ((x y) z = x (y z)) atunci
spunem ca A este algebra asociativa.
Denitia 3 O algebra Lie este o algebra pentru care operatia satisface urmatoarele proprietati
suplimentare: c) este antisimetrica (x y = y x); d) satisface identitatea lui Jacobi ((x y) z +
(z x) y + (y z) x = 0).
Un exemplu simplu de algebra Lie il reprezinta multimea matricilor n n inzestratata cu
operatia de comutator al matricilor. Alt exemplu este dat de multimea vectorilor (geometrici) din
R3 inzestrata cu operatia de produs vectorial.
Denitia 4 Fie A o algebra si e U o submultime a lui A. U se numeste subalgebra a algebrei
A daca: a) U este subspatiu vectorial al lui A; b) pentru orice u si v din U avem ca u v 2 U .
Denitia 5 Fie A o algebra si e U o subalgebra a lui A. U se numeste ideal la stanga (la
dreapta) in algebra A daca pentru orice u 2 U si x 2 A avem ca u x 2 U (x u 2 U ). U se numeste
ideal bilateral in algebra A daca este simultan ideal la stanga si la dreapta. Un ideal bilateral va
numit pe scurt ideal.
Denitia 6 Fie A o algebra si e U ideal (bilateral) in algebra A. Atunci, obiectul A=U = A
U
reprezinta prin denitie multimea claselor de echivalenta de elemente din A cu proprietatea ca doua
elemente x si x0 dintr-o clasa sunt echivalente (x x0 ) daca si numai daca difera printr-un element
din U (x x0 = u
^ 2 U ).
Astfel, prin operatia de factorizare asociem unui element x 2 A elementul [x] ={x + ujx 2 A,
u 2 U }2 A=U numit clasa lui x. In particular, clasa oricarui vector u 2 U
A va [u] =
fu + uju; u 2 U g. Deoarece U este subspatiu vectorial al lui A (u + u 2 U ), rezulta ca pentru
orice u 2 U avem ca [u] = U (clasa oricarui element din ideal este insusi idealul). Mai mult,
clasa vectorului x = 0 va data de [0] = fuju 2 U g = U . In consecinta, operatia de factorizare
transforma idealul U in clasa vectorului nul, [0] = [u] = U . Daca la nivelul claselor de echivalenta
denim adunarea claselor precum si inmultirea acestora cu scalari prin relatiile [x] u [y] = [x + y]
si / [x] = [ x], atunci A=U devine spatiu vectorial. Daca in plus denim si inmultirea claselor
prin relatia [x] [y] = [x y], atunci A=U devine algebra. Denitia produsului claselor ne asigura
ca algebra A=U mosteneste toate proprietatile algebrei A.
Denitia 7 Fie V un spatiu vectorial si e V si V^ doua subspatii ale lui V , astfel incat V \ V^
= f0g (multimea formata din vectorul
n zero). In aceste conditii, suma
o directa a celor doua subspatii
^
^
se deneste prin relatia V V = v 2 V jv = v + v^, v 2 V ; v^ 2 V . Spunem ca subspatiile V si V^
sunt complementare fata de V daca V = V V^ .
O denitie similara poate data in cazul algebrelor.
Denitia 8 Fie A o algebra si e A si A^ doua subalgebre ale lui A, astfel incat A \ A^ = f0g.
Atunci, suma directa a celor doua subalgebre se deneste prin relatia A A^ ={a 2 Aja = a + a
^,
^ Spunem ca subalgebrele A si A^ sunt complementare fata de A daca A = A A.
^
a 2 A, a
^ 2 A}.
4

2.2

Algebre Z2 -graduate. Algebra Lie Z2 -graduata a derivarilor Z2 -graduate

Denitia 9 Fie A o algebra. In cele ce urmeaza, produsul dintre elementele x si y ale algebrei
A va notat prin xy. Spunem ca A este o algebra Z2 -graduata (sau supercomutativa), daca se
descompune in suma directa de doua subspatii vectoriale complementare
A = A(0)

A(1) ;

(1)

astfel incat
xy

( )"x "y yx = 0;

(2)

"xy = ("x + "y ) mod 2;

(3)

0; daca x 2 A(0) ;
1; daca x 2 A(1) :

(4)

unde
"x =

Denitia anterioara asociaza elementelor x 2 A un grad numit paritate Grassmann si notat prin
"x (denit prin relatia (4)). Obiectele (din A(0) sau A(1) ) cu paritate Grassmann bine denita
se numesc elemente omogene. Elementele subspatiului A(0) se numesc elemente bosonice (pare,
comutative), iar ale lui A(1) elemente fermionice (impare, anticomutative). Remarcam faptul ca
A(0) este subalgebra a lui A in timp ce A(1) nu satisface aceasta proprietate.
Fie A o algebra Z2 -graduata si M : A ! A un operator liniar (M ( 1 x + 2 y) = 1 M x+ 2 M y,
cu 1 si 2 scalari reali sau complecsi). Vom nota prin End (A) multimea operatorilor liniari A ! A.
Denim suma operatorilor liniari si inmultirea acestora cu scalari prin relatiile
(M1 + M2 ) x = M1 x + M2 x; ( M ) x =

(M x) :

(5)

Atunci, multimea End (A) inzestrata cu operatiile de suma a operatorilor liniari si inmultire a
acestora cu scalari este spatiu vectorial1 . Denim acum inmultirea operatorilor liniari prin relatia
(M1 M2 ) x = M1 (M2 x) :

(6)

Astfel denita, inmultirea operatorilor liniari este operatie interna in End (A)2 . In consecinta,
spatiul vectorial End (A) inzestrat cu operatia de inmultire a operatorilor liniari formeaza algebra
asociativa cu unitate (unitatea este un element din End (A), notat simbolic prin 1, astfel incat
1M = M 1 = M pentru orice M din End (A)).
Denitia 10 Fie A o algebra Z2 -graduata si M : A ! A un operator liniar. Spunem ca M are
paritatea Grassmann "M (= 0 sau 1) daca pentru orice element x 2 A cu paritate Grassmann bine
denita "x , avem ca
"M x = ("M + "x ) mod 2:
(7)
Daca "M = 0 atunci M se numeste operator par. In caz contrar ("M = 1), M se numeste operator
impar. Ultima denitie structureaza algebra End (A) ca algebra Z2 -graduata
End (A) = End0 (A)
1

End1 (A) :

(8)

Aceasta se demonstreaza simplu dupa cum urmeaza. Fie M1 si M2 operatori liniari. Atunci ei satisfac relatiile M1;2 ( 1 x + 2 y) =
Prin calcul direct
1 M1;2 x +
2 M1;2 y, unde
1 si
2 sunt scalari.
obtinem ca ( 1 M1 + 2 M2 ) ( 1 x + 2 y) = 1 (M1 ( 1 x + 2 y)) + 2 (M2 ( 1 x + 2 y)) = 1 ( 1 M1 + 2 M2 ) x +
1 si
2 . Ultima relatie arata ca ( 1 M1 + 2 M2 ) apartine lui End (A),
2 ( 1 M1 + 2 M2 ) y, pentru orice scalari
ceea ce justica faptul ca End (A) este spatiu vectorial.
2
Pentru a demonstra ultima armatie trebuie sa aratam ca M1 M2 este operator liniar. Prin calcul deducem
relatia (M1 M2 ) ( 1 x + 2 y) = M1 (M2 ( 1 x + 2 y)) = M1 ( 1 (M2 x) + 2 (M2 y)) = 1 M1 (M2 x) + 2 M1 (M2 y) =
1 (M1 M2 ) x + 2 (M1 M2 ) y, care arata ca M1 M2 este operator liniar.

Astfel, un operator arbitrar din End (A) poate descompus ca suma dintre un operator par si un
operator impar
M = M (0) + M (1) ; "M (0) = 0; "M (1) = 1:
(9)
Mai mult, inmultirea operatorilor cu paritate bine denita satisface relatia3
"M1 M2 = "M2 M1 = ("M1 + "M2 ) mod 2:

(10)

Relatia (8) ne permite sa privim pe End (A) ca spatiu vectorial Z2 -graduat. Pentru orice doua elemente cu paritate bine denita din spatiul vectorial Z2 -graduat End (A), introducem comutatorul
lor graduat prin relatia4
[M1 ; M2 ] = M1 M2 ( )"M1 "M2 M2 M1 :
(11)
Atunci, rezulta simplu ca5
"[M1 ;M2 ] = "M1 M2 = ("M1 + "M2 ) mod 2:

(12)

Scrisa in detaliu, formula (11) conduce la

[M1 ; M2 ] = M1 M2

M2 M1 ; "M1 = 0; "M2 = 0;

(13)

[M1 ; M2 ] = M1 M2

M2 M1 ; ("M1 = 0; "M2 = 1) sau ("M1 = 1; "M2 = 0) ;

(14)

[M1 ; M2 ] = M1 M2 + M2 M1 ; "M1 = 1; "M2 = 1:

(15)

Deoarece M1 si M2 sunt operatori liniari (cu paritate bine denita), gasim simplu ca
[M1 ; M2 ] (

1x

2 y)

1 [M1 ; M2 ] x

2 [M1 ; M2 ] y;

(16)

de unde rezulta ca operatorul comutator graduat este aplicatie liniara. Privit ca operatie denita
pe End (A) End (A), comutatorul este operatie biliniara
[

1 M1

[M1 ;

2 M2 ; M 3 ]

1 [M1 ; M3 ]

2 [M2 ; M3 ] ;

"M 1 = " M 2 ;

(17)

1 M2

1 [M1 ; M2 ]

2 [M1 ; M3 ] ;

"M 2 = " M 3 :

(18)

2 M3 ]

Cu toate acestea, comutatorul graduat nu este operatie interna in spatiul vectorial End (A),
deoarece nu este bine denit pe combinatiile liniare dintre operatori cu paritati diferite. Orice
operator M = M (0) + M (1) din End (A) poate privit ca o combinatie liniara de operatori cu pari~ (1) = 1 M (1) ). Prin intermediul comutatorului
~ (0) + M
~ (1) , M
~ (0) = 1 M (0) , M
tati diferite (M = M
graduat putem deni o operatie biliniara si interna in End (A), prin relatiile6
i h
i
i h
h
i h
(19)
M; M 0 = M (0) ; M 0(0) + M (1) ; M 0(1) + M (0) ; M 0(1) + M (1) ; M 0(0) ;
3

Relatia (10) se obtine astfel. Utilizand (7) avem ca "(M1 M2 )x = ("M1 M2 + "x ) mod 2. Pe de alta parte, din
(6) obtinem ca "(M1 M2 )x = "M1 (M2 x) = ("M1 + "M2 x ) mod 2 = ("M1 + "M2 + "x ) mod 2. Din ultimele doua
relatii rezulta imediat ca "M1 M2 = ("M1 + "M2 ) mod 2. Schimband in ultima formula pe M1 cu M2 ajungem la
"M1 M2 = "M2 M1 , de unde rezulta imediat (10).
4
Formula (11) trebuie intelesa in sansul ca [M1 ; M2 ] x = M1 (M2 x) ( )"M1 "M2 M2 (M1 x). Ultima relatie face
nenecesara prezenta inmultirii in End (A) (pentru denirea comutatorului). Totusi, inmultirea este prezenta indirect
prin intermediul relatiei (6).
5
Formula (12) rezulta dupa cum urmeaza. Din (M1 M2 ) x = x0 gasim ca "x0 = "M1 M2 + "x . Similar, din
( )"M1 "M2 (M2 M1 ) x = x00 rezulta ca "x00 = "M2 M1 + "x = "M1 M2 + "x = "x0 . Evident, avem ca "x0 +x00 = "x0 = "x00 .
Atunci, din [M1 ; M2 ] x = x0 +x00 rezulta ca "[M1 ;M2 ] +"x = "x0 = "x00 , de unde deducem ca "[M1 ;M2 ] = "M1 M2 = "M2 M1 .
Utilizand acum (10) rezulta imediat (12).
6
Mentionam ca pentru membrul stang din (19) ar trebuit sa utilizam o notatie diferita de [M; M 0 ], de exemplu
prin [M; M 0 ] . Pentru a nu complica notatiile am mentinut notatia [M; M 0 ].

"M (0)

= "M 0(0) = 0; "M (1) = "M 0(1) = 1:

(20)

Este simplu de vazut ca biliniaritatea operatiei denite de (19)(20) este asigurata de biliniaritatea
comutatorului graduat. Pe de alta parte, ecare element din membrul drept al lui (19) apartine
lui End (A) (comutatorul graduat este aplicatie liniara). Atunci, suma elementelor din membrul
drept al lui (19) apartine lui End (A) (deoarece End (A) este spatiu vectorial). In consecinta,
operatia denita de (19)(20) este operatie interna in End (A). In acelasi timp, din (19)(20)
rezulta ca pentru orice doi operatori liniari M1 si M2 cu paritati bine denite membrul stang din
(19) se reduce la comutatorul graduat al acestora. Astfel, toate proprietatile operatiei (19)(20)
sunt induse de proprietatile corespunzatoare ale comutatorului graduat. Altfel spus, comutatorul
graduat determina prin intermediul relatiilor (19)(20) o operatie biliniara si interna in End (A).
In concluzie, spatiul vectorial Z2 -graduat End (A) inzestrat cu operatia de comutator graduat
formeaza algebra Z2 -graduata. Mai mult, comutatorul graduat este antisimetric in sens graduat
[M1 ; M2 ] =

( )"M1 "M2 [M2 ; M1 ]

(21)

si satiface identitatea lui Jacobi graduata

0 = [[M1 ; M2 ] ; M3 ] + ( )"M3 ("M1 +"M2 ) [[M3 ; M1 ] ; M2 ] +
+ ( )"M1 ("M2 +"M3 ) [[M ; M ] ; M ] :
2

(22)

Ultimele doua relatii se obtin direct utilizand denitia (11). In consecinta, algebra Z2 -graduata
End (A) este o algebra Lie Z2 -graduata7 .
Denitia 11 Fie A o algebra Z2 -graduata si e D : A ! A un operator liniar cu paritate
Grassmann bine denita "D . Operatorul D se numeste derivare la dreapta (la stanga) pe A daca
satisface regula lui Leibnitz la dreapta (la stanga)
D (xy) = xDy + ( )"D "y (Dx) y; (D (xy) = (Dx) y + ( )"D "x xDy) ;

(23)

pentru orice doua elemente x; y 2 A cu paritati Grassmann bine denite "x si "y . Daca "D = 0
atunci D se numeste derivare para. In caz contrar ("D = 1), D se numeste derivare impara. In
particular, daca D este o derivare impara ("D = 1) la dreapta, atunci
D (xy) = xDy + ( )"y (Dx) y:

(24)

Fie D1 si D2 doua derivari (la dreapta). Atunci, gasim ca

8
(D1 + D2 ) (xy) = x (D1 + D2 ) y+
<
"D1 "y
D1 (xy) = xD1 y + ( )
(D1 x) y
+ ((( )"D1 "y D1 + ( )"D2 "y D2 ) x) y
)
:
"D2 "y
D2 (xy) = xD2 y + ( )
(D2 x) y
:
"
"
D1;2 (xy) = x ( D1;2 ) y + ( ) D1;2 y ( D1;2 x) y
(25)
Ultima relatie arata ca
i) suma a doua derivari cu paritati diferite ("D1 6= "D2 ) nu este in general o derivare;
ii) suma a doua derivari cu aceesi paritate ("D1 = "D2 ) este intotdeauna o derivare;
iii) produsul dintre un scalar si o derivare este intotdeauna o derivare:
7

(26)
(27)
(28)

O algebra Lie Z2 -graduata este o algebra Z2 -graduata pentru care operatia satisface urmatoarele proprietati
suplimentare: l1 ) este antisimetrica in sens graduat (x y = ( )"x "y y x); l2 ) satisface identitatea lui Jacobi
graduata ((x y) z + ( )"z ("x +"y ) (z x) y + ( )"x ("y +"z ) (y z) x = 0).

Denim multimea
n
Der (A) =
2 End (A) j

(0)

(1)

; "

= 0; "

(0)

(1)

= 1;

(0)

(1)

o
= derivari ;

pe care o vom numi multimea derivarilor8 la dreapta (la stanga) pe algebra A. Fie
(0)
(1)
si 2 = 2 + 2 doua elemente din Der (A), cu " (0) = " (0) = 0 si " (1) = "
1
2
1
gasim ca
(0)
(0)
(1)
(1)
+ 1 1 + 2 2 :
1 1+ 2 2 =
1 1 + 2 2

(0)

(29)
(1)

= 1 + 1
(1) = 1. Atunci,
1

(30)

Din (27)(28) si (30) rezulta ca Der (A) este subspatiu vectorial Z2 -graduat al lui End (A)
Der (A) = Der0 (A)

Der1 (A) :

(31)

Fie D1 si D2 doua elemente din Der (A) cu paritati bine denite. Prin calcul direct obtinem ca
[D1 ; D2 ] (xy) = x [D1 ; D2 ] y + ( )"[D1 ;D2 ] "y ([D1 ; D2 ] x) y

(32)

pentru derivarile la dreapta, sau

[D1 ; D2 ] (xy) = ([D1 ; D2 ] x) y + ( )"[D1 ;D2 ] "x x [D1 ; D2 ] y

(33)

pentru derivarile la stanga. Astfel, comutatorul graduat a doua derivari este o derivare. Operatia
(19)(20) din End (A) induce in Der (A) o operatie descrisa de relatia
h
i h
i
h
i h
i
(0)
(0)
(1)
(1)
(0)
(1)
(1)
(0)
[ 1; 2] =
;
+
;
+
;
+
;
:
(34)
1
2
1
2
1
2
1
2

Deoarece
comutatorul
graduat
a doua
este
h
i h
i h
i derivari
h
i o derivare, rezulta ca ecare dintre obiectele
(0)
(0)
(1)
(1)
(0)
(1)
(1)
(0)
,
,
,
este o derivare. Pe de alta parte, este simplu
1 ; 2
1 ; 2
1 ; 2
1 ; 2
de vazut ca
"h (0) ; (0) i = "h (1) ; (1) i = 0; "h (0) ; (1) i = "h (1) ; (0) i = 1:
(35)
1

(0)

(0)

(1)

(1)

Atunci, conform concluziei (27) avem ca

+
este o derivare para, in timp
1 ; 2
1 ; 2
h
i h
i
(0)
(1)
(1)
(0)
ce
+
este o derivare impara. Cu aceste rezultate, din (34) deducem ca
1 ; 2
1 ; 2
[ 1 ; 2 ] 2 Der (A) (operatia indusa de (19)(20) este operatie interna in Der (A)). In consecinta,
Der (A) este subalgebra Lie Z2 -graduata a lui End (A). Deoarece orice subalgebra are ea insasi
structura de algebra, vom numi Der (A) algebra Lie Z2 -graduata a derivarilor Z2 -graduate ale lui
A.

2.3

Alte graduari

Presupunem ca pe algebra A putem introduce o graduare suplimentara si independenta de graduarea Z2 , numita Z (sau N)-graduare si guvernata de gradul notat prin grad. Aceasta inseamna ca
putem descompune A intr-o suma directa de subspatii vectoriale
A=

k2Z(N)

Ak ;

(36)

Mentionam ca elementele lui Der (A) nu sunt in general derivari (a se vedea (26)). Numai elementele cu paritate
bine determinata din Der (A) sunt derivari.

astfel incat oricare ar x 2 A sa avem

grad (x) = k , x 2 Ak ;

(37)

grad (x) = k; grad (y) = l ) grad (xy) = k + l:

(38)

Denitia 12 O derivare D : A ! A este graduata (are grad bine denit) daca exista n 2 Z(N),
astfel incat
8x 2 A; grad (x) = k ) grad (Dx) = n + k:
(39)
In acest caz avem ca grad (D) = n. Absolut identic denim gradul oricarui operator liniar din
End (A).
Fie D1 si D2 doua derivari graduate. Utilizand ultima denitie gasim ca grad ((D1 D2 ) x) =
grad (D1 D2 )+grad (x). Pe de alta parte, avem ca grad ((D1 D2 ) x) = grad (D1 (D2 x)) = grad (D1 )+
grad (D2 x) = grad (D1 )+grad (D2 )+grad (x). In consecinta, obtinem ca grad (D1 D2 ) = grad (D1 )+
grad (D2 ). Schimband D1 cu D2 in ultima relatie, obtinem ca
grad (D1 D2 ) = grad (D2 D1 ) = grad (D1 ) + grad (D2 ) :

(40)

grad ([D1 ; D2 ]) = grad (D1 ) + grad (D2 ) :

(41)

Similar, deducem ca9

(k)

Avand data o graduare, pentru orice x 2 Ak putem deni un operator liniar N : A ! A prin
relatia
(k)

(k)

N x =kx =

grad

(k)

(k)

x;

(42)

numit operator de numarare (operatorul N numara gradul grad). Din (42) rezulta imediat ca
"N = 0; grad (N ) = 0:

(43)

(l)

Fie y 2 Al . Atunci, avem ca

(l)

(l)

N y = ly =
Utilizand (38) (grad

(k)(l)

xy

avem relatia evidenta (k + l)

grad

= k + l) ajungem la N
(k)(l)

xy
N

(k)

= x
(k)(l)

xy

(l)

ly

(k)

= x

(l)

xy

(k)

(l)

y:

(k)(l)

+ kx
ly

(l)

(44)

= (k + l)

(k)(l)

x y . Pe de alta parte,

(l)

y , de unde rezulta ca
(k)

+ kx

(l)

y:

(45)

Substituind acum (42) si (44) in (45) deducem ca

N

(k)(l)

xy

(k)

= x

(l)

Ny

(k)

+ Nx

(l)

y:

(46)

Formulele (43) si (46) arata ca opratorul de numarare este o derivare para cu gradul egal cu zero.
Formula (41) se obtine astfel. Din (D1 D2 ) x = x0 gasim ca grad (x0 ) = grad (D1 D2 ) + grad (x). Similar, din
( )"D1 "D2 (D2 D1 ) x = x00 rezulta ca grad (x00 ) = grad (D2 D1 ) + grad (x) = grad (D1 D2 ) + grad (x) = grad (x0 ).
Evident, avem ca grad (x0 + x00 ) = grad (x0 ) = grad (x00 ). Atunci, din [D1 ; D2 ] x = x0 + x00 rezulta ca grad [D1 ; D2 ] +
grad (x) = grad (x0 ) = grad (x00 ), de unde deducem ca grad [D1 ; D2 ] = grad (D1 D2 ) = grad (D2 D1 ). Utilizand acum
(40) rezulta imediat (41).
9

2.4

Diferentiale. Algebre de (co)omologie

Denitia 13 O diferentiala este o derivare impara D : A ! A graduata, cu gradul egal cu

care este nilpotenta de ordinul doi
"D = 1; grad (D) =

1; 8x 2 A; D2 x = 0:

1,
(47)

In acest caz, scriem ca

D2 = 0:

(48)

Denitia 14 Fie A o algebra graduata si D : A ! A o diferentiala. Numim algebra diferentiala

graduata dubletul (A; D).
Cu alte cuvinte, o algebra graduata inzestrata cu o diferentiala este algebra diferentiala graduata.
Propozitia 1 Fie (A; D) o algebra diferentiala graduata. Atunci: 1. KerD este subalgebra
graduata a lui A; 2. Im D este ideal graduat in KerD, unde nucleul, respectiv imaginea lui D, sunt
denite prin
KerD = fx 2 AjDx = 0g ;
(49)
Im D = fx 2 Aj9y 2 A; x = Dyg :

(50)

Demonstratie
Vom lucra in ipoteza ca D este diferentiala cu actiune la dreapta si grad (D) = 1.
1. Aratam ca KerD este subalgebra graduata a lui A. Initial, aratam ca KerD este subspatiu
vectorial al lui A. Fie x1;2 2 KerD (x1;2 2 A, Dx1;2 = 0) si e 1;2 doi scalari. Atunci, evident
1 x1 + 2 x2 2 A, iar
D ( 1 x1 + 2 x2 ) = 1 Dx1 + 2 Dx2 = 0;
(51)
deci 1 x1 + 2 x2 2 KerD. Daca grad (x1 ) = grad (x2 ) = k, atunci si grad (
ce ne arata ca submultimile
(KerD)k = fx 2 Ajgrad (x) = k; Dx = 0g ;

1 x1

2 x2 )

= k, ceea
(52)

ale lui KerD sunt de asemenea subspatii vectoriale ale lui A. Pentru a arata ca KerD este in plus
subalgebra a lui A, luam doua elemente arbitrare x1;2 2 KerD, pe care le presupunem omogene
(cu paritatile Grassmann "x1;2 ). Atunci, x1 x2 2 A si, in ipoteza ca D actioneaza ca o derivare la
dreapta, obtinem
D (x1 x2 ) = x1 Dx2 + ( )"x2 (Dx1 ) x2 = 0;
(53)
ceea ce ne arata ca x1 x2 2 KerD. Daca in plus grad (x1;2 ) = k1;2 , atunci grad (x1 x2 ) = k1 + k2 ,
astfel ca x1 x2 2 (KerD)k1 +k2 . Aceasta ne arata ca subalgebra KerD din A poate descompusa ca
suma directa de subspatii vectoriale de tip (52)
(KerD)k ;

KerD =

(54)

k2Z(N)

deci va o algebra graduata in termenii gradului grad din A.

2. Aratam ca Im D este un ideal graduat in KerD. Demonstram mai intai ca Im D este inclus in
KerD. Fie x 2 Im D. Atunci, exista y 2 A, astfel incat x = Dy, de unde obtinem in continuare
ca Dx = D2 y = 0 (din proprietatea de nilpotenta de ordinul doi a lui D), deci x 2 KerD. Faptul
ca Im D este subspatiu vectorial al lui KerD se demonstreaza imediat daca luam doua elemente
x1;2 2 Im D (adica 9 y1;2 2 A, x1;2 = Dy1;2 ) si doi scalari 1;2 . Atunci obtinem relatia
1 x1

2 x2

1 Dy1

2 Dy2

10

= D(

1 y1

2 y2 ) ;

(55)

deci 1 x1 + 2 x2 2 Im D. Daca grad (x1 ) = grad (x2 ) = k, atunci si grad (

ce ne arata ca submultimile
(Im D)k = fx 2 Ajgrad (x) = k; 9y 2 A; grad (y) = k

1 x1

2 x2 )

1; x = Dyg ;

= k, ceea

(56)

ale lui Im D sunt de asemenea subspatii vectoriale ale lui KerD (de fapt, chiar ale lui (KerD)k ).
Pentru a vedea ca Im D este in plus subalgebra a lui KerD, procedam similar. Fie x1;2 elemente omogene din Im D (cu paritatile Grassmann "x1;2 ). Atunci, 9y1;2 2 A, cu paritatile "x1;2 + 1 mod 2,
astfel incat x1;2 = Dy1;2 . Utilizand faptul ca Dx1 = 0, un calcul simplu ne conduce la relatia
x1 x2 = x1 Dy2 = D (x1 y2 ) ;

(57)

care arata ca x1 x2 2 Im D. Daca alegem grad (x1;2 ) = k1;2 , atunci grad (x1 x2 ) = k1 + k2 , deci
subalgebra Im D din KerD poate descompusa ca suma directa de subspatii vectoriale de tip (56)
(Im D)k ;

Im D =

(58)

k2Z(N)

ind astfel graduata tot in termenii lui grad. In plus, au loc incluziunile (Im D)k
(KerD)k . A
mai ramas de demonstrat faptul ca Im D este ideal in KerD. Pentru aceasta, consideram x 2 KerD
si y 2 Im D. Atunci, Dx = 0 si 9z 2 A astfel incat y = Dz, de unde deducem imediat relatia
xy = xDz = D (xz) ;

(59)

care arata ca xy 2 Im D.
Elementele lui KerD se mai numesc elemente D-inchise, iar cele din Im D sunt numite si elemente
D-exacte. In virtutea ultimei propozitii, are sens sa construim algebra factor (a se vedea Denitia
6)
KerD
= [x] ; x 2 KerDj8x; x0 2 [x] ; x x0 = Dy ;
(60)
Im D
care reprezinta algebra claselor de echivalenta de elemente D-inchise modulo D-exacte ([x] =
fx + Dzjx 2 KerDg). Aceasta se numeste algebra de (co)omologie a diferentialei D (de coomologie
daca grad (D) = 1; de omologie daca grad (D) = 1) si se noteaza traditional cu H (D) sau H (D)
(dupa cum grad (D) = 1, respectiv grad (D) = 1). Astfel, algebra de (co)omologie a diferentialei
D (sau pe scurt coomologia diferentialei D) va mosteni structura de algebra graduata a lui A
H (D) =

KerD
=
H k (D); H (D) =
Hk (D);
Im D
k2Z(N)
k2Z(N)

unde obiectele
k

H (D) =

KerD
Im D

; Hk (D) =

KerD
Im D

(61)

(62)

sunt doar subspatii vectoriale10 ale lui H (D) sau H (D), cu exceptia lui H 0 (D) sau H0 (D), care
sunt subalgebre. In consecinta (a se vedea si nota de subsol nr.10), obiectul H k (D) (sau Hk (D))
reprezinta o multime de clase de echivalenta inzestrata cu structura de spatiu vectorial (subspatiu
vectorial al lui H (D) sau H (D)). Un element D-inchis care este si D-exact se numeste (co)ciclu
trivial al diferentialei D.
10

Subspatiile H k (D) si Hk (D) sunt date de H k (D) =

respectiv Hk (D) =

(k)

(k)

(k) (k)

x ; x 2 (KerD)k j8 x ; x 2

(k)

(k)

(k)

(k) (k)

x ; x 2 (KerD)k j8 x ; x 2

(k)

x ; x

11

(k)

(k+1)

x =D y

(k)

(k)

x ; x

(k)

(k 1)

x =D y

Conform celor discutate imediat dupa Denitia 6, avem relatia [0] = [Dz] = Im D, care pentru
(k)

(k 1)

un grad k ne conduce la [0] = D z

(k)

= (Im D)k ([0] reprezinta clasa vectorului nul la grad k).

(k)

Daca H k (D) = [0], spunem ca D este aciclica la grad k (sau (co)omologia lui D este triviala la
grad k). Atunci cand nu exista pericol de confuzie, vom scrie conditia de aciclicitate sub forma
H k (D) = 0 si vom spune ca H k (D) se anuleaza la grad k. In aceste conditii, este simplu de vericat
ca
H k (D) = 0 , (KerD)k = (Im D)k :
(63)

2.5

Omotopia contractiva

Fie
: A ! A un operator liniar care poate diagonalizat. Aceasta inseamna ca A se poate
reprezenta ca suma directa a subspatiilor proprii corespunzatoare valoriilor proprii ale lui , adica
A=

A ;

(64)

cu x = x , pentru x 2 A . Presupunem in plus ca A0 A0 . Un exemplu de operator liniar

diagonal este operatorul de numarare denit prin relatia (42). In acest caz, descompunerea (64) se
reduce la (36) (cu A0 = A0 ).
Denitia 15 Fie (A; D) o algebra diferentiala graduata. Un operator liniar : A ! A se
numeste omotopie contractiva pentru in raport cu D daca
D+D = :

(65)

Teorema 1 Fie (A; D) o algebra diferentiala graduata. Daca exista o omotopie contractiva
pentru in raport cu D, atunci:
i) putem alege in KerD o baza formata numai din vectori proprii ai lui ;
ii) diferentiala D este aciclica la grad k 6= 0.
H k (D) = 0; k 6= 0 (sau Hk (D) = 0; k 6= 0) :

(66)

Demonstratie
i) Presupunem ca exista o omotopie contractiva pentru
in raport cu D. Atunci, din (65)
rezulta direct relatiile D = D D si D = D D, astfel incat obtinem ca
D

D = 0:

(67)

Fie fx g o baza in A = A ( x = x ). Atunci, orice vector v din A poate exprimat sub

P
forma v =
v x , unde v sunt scalari. Fie x 2 A; cu Dx = 0. Utilizand (67) ajungem la
P
D ( x) = 0. Exprimand pe x in baza fx g, x =
x , si tinand cont ca x este vector propriu
al lui
D

( x

x ), gasim in continuare ca D ( x) = D

D(

x ) = 0. Utilizand notatia x =

= D

x , din ultima relatie obtinem ca

daca Dx = 0 atunci

Dx = 0; pentru
12

6= 0;

(68)

cu x 2 A ( x =
conduce si la

x )=

x =

x =

x ) = x ). In aceste conditii, Dx = 0

Dx0 = 0:
Evident, vectorii fx =

(69)

x g formeaza o baza in A =

A (deoarece vectorii fx g reprezinta o

baza in A). Ecuatiile (68)(69) arata ca vectorii bazei fx = x g sunt din KerD. Astfel, punctul
i) a fost demonstrat.
ii) Pentru 6= 0 rezulta ca x = 1 x . Insertand in ultima relatie formula (65) si tinand cont
de (68) obtinem ca
1
x =D
x ; pentru 6= 0:
(70)
Relatiile (68)(70) evidentiaza ca orice obiect D-inchis este D-exact, pentru 6= 0. In consecinta,
(co)omologia lui D este generata (determinata) numai de elementele din subspatiul A0 corespunzator lui = 0. Deoarece A0 A0 (prin ipoteza), (co)omologia lui D este nenula (netriviala) doar
la grad zero. De aici rezulta ca H k (D) = 0 pentru k 6= 0 (sau Hk (D) = 0 pentru k 6= 0). Astfel,
armatia ii) este demonstrata.
Ultima teorema evidentiaza ca omotopia contractiva : A ! A induce o omotopie contractiva
: KerD ! A a lui in raport cu D
D+D = ;

(71)

care asigura aciclicitatea lui D la grad k 6= 0. In continuare vom considera cazul in care este
chiar operatorul de numarare N .
Teorema 2 Fie (A; D) o algebra diferentiala graduata. Atunci, exista o omotopie contractiva
pentru N in raport cu D daca si numai daca diferentiala D este aciclica la grad k 6= 0
H k (D) = 0; k 6= 0 (sau Hk (D) = 0; k 6= 0) :

(72)

Demonstratie
a) Initial trebuie sa demonstram ca daca exista o omotopie contractiva a lui N in raport cu D,
atunci D este aciclica la grad k 6= 0.
Presupunem ca exista : KerD ! A care satisface
D + D = N:
Atunci gasim imediat ca N D

DN = 0. Fie x =

(73)
P

(k)

k2Z(N)

k2Z(N)
(k)

(k)

(KerD)k , cu

x din KerD =
(k)

N x = k x . Atunci, relatia Dx = 0, conduce imediat la D x = 0. Pentru k 6= 0 obtinem

(k)

x =

1 (k)
kN x

1
k

(k)

( D+D ) x = D

1
k

(k)

x . In consecinta, pentru k 6= 0 orice obiect D-inchis

este D-exact. De aici rezulta ca D este aciclica la grad k 6= 0. Astfel, punctul a) este demonstrat.
b) In continuare demonstram ca daca D este aciclica la grad k 6= 0, atunci exista o omotopie
contractiva pentru N in raport cu D.
Presupunem ca D este aciclica la grad k 6= 0 (vom lua cazul grad(D) = 1). Aceasta insemna ca
(k)

(k)

(k 1)

D x = 0 ) x = D x ; k 6= 0:
Atunci, denim

(74)

prin relatiile
(k)

(k 1)

= k x ; k 6= 0;
13

(75)

(0)

= 0:

(76)

Utilizand (74)(76) ajungem la ecuatiile

(k)

(k)

( D+D ) x =N x;

(77)

care arata ca denit prin formulele (75)(76) este omotopie contractiva pentru N in raport cu
D. In consecinta, punctul b) este demonstrat.

2.6

d (Der (A))
Algebra Der

Coomologiile (omologiile) denite anterior se refera la actiunea diferentialei D in algebra graduata

A. Graduarea algebrei A induce (a se vedea Denitia 12) o graduare a algebrei Der (A) (algebra
Lie Z2 -graduata a derivarilor graduate), astfel ca
Der (A) =
k2Z(N)

(Der (A))k ;

din Der (A), denim o aplicatie ^ :

(Der (A))k = f 2 Der (A) jgrad ( ) = kg. Pentru orice

Der (A) ! Der (A) prin relatia11
^ ( ) = [ ; ];
Deoarece
^( )=

(0)

(1) ,

(78)

2 Der (A) :

(79)

din denitia (79) deducem ca

^ (0) + ^ (1) ( ) = ^ (0) ( ) + ^ (1) ( ) ; ^ (0) ( ) =

(0)

; ^ (1) ( ) =

(1)

: (80)

Mai mult, din (80) gasim ca

" ^ (0) = "

(0)

= 0; " ^ (1) = "

(1)

= 1:

(81)

Este simplu de vazut ca aplicatia ^ este liniara, adica ^ ( 1 1 + 2 2 ) = [ ; 1 1 + 2 2 ] =

^
^
1 [ ; 1] + 2 [ ; 2] =
1 ( 1 ) + 2 ( 2 ). Pe de alta parte, stim ca rolul "produsului" in
Der (A) este jucat de comutatorul graduat. Vom utiliza temporar notatia 1
2 = [ 1 ; 2 ], si
vom presupune ca 1 si 2 au paritati bine denite. Fie D 2 Der (A) un element cu paritatea bine
denita (D este derivare). Atunci, din (79) precum si din identitatea Jacobi graduata (22), obtinem
" 1 "D
^( 1
^ ( 1 ) 2 +( )" 1 "D^ 1 D
^ ( 2 ). Ultima relatie
ca D
[ 1 ; [D; 2 ]] = D
2 ) = [[D; 1 ] ; 2 ]+( )
(0)
(1)
^ este derivare (la stanga). In consecinta, gasim ca ^
arata ca D
si ^
sunt derivari pe algebra
Der (A) . Denim multimea
o
; 2 Der (A) ;
(82)
12
d
pe care o vom numi multimea derivarilor interioare ale algebrei (Der (A)). Multimea Der (Der (A))
inzestrata cu operatiile de adunare a operatorilor si de inmultire a acestora cu cu scalari formeaza
d (Der (A)) =
Der

^ : Der (A) ! Der (A) j ^ = ^ (0) + ^ (1) ; ^ ( ) = [ ; ] ;

Relatia (79) trebuie inteleasa in sensul ca ^ ( ) x = [ ; ] x, pentru orice x din A.

d (Der (A)) nu sunt in general derivari. Numai elementele cu paritate bine
Mentionam ca elementele lui Der
d
determinata din Der (Der (A)) sunt derivari.
11

12

14

d (Der (A))
spatiu vectorial13 . Pentru orice doua elemente cu paritati bine denite, introducem pe Der
14
comutatorul graduat prin relatia standard
o
n
^1:
^2D
^ 2 ( )"D^ 1 "D^ 2 D
^1; D
^2 = D
^1D
(83)
D
La fel ca in cazul algebrelor End (A) si Der (A), comutatorul graduat (83) determina o operatie
d (Der (A)), data de relatiile
biliniara si interna in Der
o
n
o n
o
o n
o
n
n
^ (0) ; ^ (1) + ^ (1) ; ^ (0) ;
^ (0) ; ^ (0) + ^ (1) ; ^ (1)
^ 1; ^ 2
+
(84)
=
1
2
1
2
1
2
1
2
"n ^ (0) ; ^ (0) o = "n ^ (1) ; ^ (1) o = 0; "n ^ (0) ; ^ (1) o = "n ^ (1) ; ^ (0) o = 1:
1

(85)

(Deoarece comutatorul graduat a douanderivarioeste o derivare iar suma a doua derivari cu aceeasi
d (Der (A))). In consecinta, spatiul vectorial
paritate este si ea o derivare, rezulta ca ^ 1 ; ^ 2 2 Der
d (Der (A)) inzestrat cu operatia de comutator graduat este algebra Lie Z2 -graduata a derivarilor
Der
Z2 -graduate ale lui Der (A)
d (Der (A)) = Der
d 0 (Der (A))
Der

d 1 (Der (A)) :
Der

(86)

d (Der (A))
Graduarea (78) a lui Der (A) induce o graduare similara in Der
d (Der (A))
unde Der

d (Der (A)) =
Der

k2Z(N)

d (Der (A))
Der

^ 2 Der
d (Der (A)) jgrad ^

(87)

o
=k .

^ 1 si D
^ 2 din
Pe baza relatiilor (83) si (79), obtinem simplu ca pentru orice doua elemente D
d (Der (A)) cu paritate bine denita si pentru orice din Der (A) cu paritate bine denita
Der
avem ca15
n
o
^1; D
^ 2 ( ) = [[D1 ; D2 ] ; ] :
D
(88)
Din (88) rezulta imediat ca
n
o
hh
^ (0) ; ^ (0) ( ) =
1
2
n
o
hh
(0)
^ ; ^ (1) ( ) =
1
2
astfel incat

i n
o
hh
(1)
(1)
; ^1 ; ^2 ( ) =
i i n
o
hh
(0)
(1)
^ (1) ; ^ (0) ( ) =
;
;
;
1
2
1
2

(0)
1 ;

(0)
2

13
14

(1)
1 ;

(1)
2

(1)
1 ;

(0)
2

;
;

(89)

(90)

o
n
o
n
o
n
o
^ (0) ; ^ (0) ( ) + ^ (1) ; ^ (1) ( ) + ^ (0) ; ^ (1) ( ) + ^ (1) ; ^ (0) ( )
1
2
1
2
1
2
1
2
hh
i h
i h
i h
i i
(0)
(0)
(1)
(1)
(0)
(1)
(1)
(0)
=
+
+
+
; :
1 ; 2
1 ; 2
1 ; 2
1 ; 2

(91)

d (Der (A)) este indusa de structura de spatiu vectorial a lui Der (A).
Structura de spatiu vectorial a lui Der
n
o
"
"
^1 D
^2 ( )
^2 D
^ 1 ( ) , unde sensul lui
^1 ; D
^2 ( ) = D
Relatia (83) trebuie inteleasa in sensul ca D
( ) D^ 1 D^ 2 D

^ ( ) a fost precizat anterior.

D
15
\
Utilizand denitia (79) asociem obiectului [D1 ; D2 ] din Der (A) aplicatia [D
1 ; D2 ] : Der (A) !
o denita
n Der (A)
\
\
^
^
prin [D1 ; D2 ] ( ) = [[D1 ; D2 ] ; ]. Totusi, numai pe baza formulei (79) nu putem spune ca [D1 ; D2 ] = D1 ; D2 . Ultima
relatie este o consecinta directa a denitiei (83).

15

Utilizand (34) si (84) in (91) ajungem la

n
o
^ 1 ; ^ 2 ( ) = [[

1;

2] ;

]:

(92)

d (Der (A)) prin relatia ( ) = ^ = [ ; ] (in sensul ca

Denim acum o aplicatie : Der (A) ! Der
^
( ( )) ( ) = ( ) = [ ; ]). Prin constructie, aplicatia este bijectiva. Pe de alta parte, avem ca
( 1 1 + 2 2 ) = [ 1 1 + 2 2 ; ] = 1 [ 1 ; ] + 2 [ 2 ; ] = 1 ^ 1 + 2 ^ 2 . Ultima relatie arata
d
ca aplicatia este izomorsm de spatii vectoriale. Rolul "produsului"
n in Dero(Der (A)) este jucat de
comutatorul graduat (83). Vom utiliza temporar notatia ^ 1 ~ ^ 2 = ^ 1 ; ^ 2 . Atunci, formula (92)
o
n
^
^
^ 1 ~ ^ 2 = ( 1 ) ~ ( 2 ).
;
ne conduce la ( 1
)
=
([
;
])
=
[[
;
]
;
]
=
1
2 =
2
1
2
1
2
Ultima relatie evidentiaza ca aplicatia este izomorsm de algebre. In consecinta, am demonstrat
urmatoarea teorema.
d (Der (A)) sunt izomorfe.
Teorema 3 Algebrele Der (A) si Der
Fie (A; D) o algebra diferentiala graduata. Evident, avem ca D 2 Der (A), D2 = 21 [D; D] = 0.
^ : Der (A) ! Der (A), cu D
^
Asociem lui D derivarea D
n
o ( ) = [D; ]. Este clar ca "D^ = 1 si
^ D
^ ( )=D
^ 2 ( ) = 1 [[D; D] ; ] = D2 ; =
^ = 1. Utilizand acum (88) gasim ca 1 D;
grad D
2

0, pentru orice

^
2 Der (A). Astfel, nilpotenta lui D induce nilpotenta lui D
^ 2 = 0:
D

(93)

^ este diferentiala. Atunci dubletul Der (A) ; D

^ reprezinta o algebra diferentiala
In consecinta, D
^ prin
graduata. Denim nucleul si imaginea lui D
n
o
^ =
^ ( ) = [D; ] = 0 ;
KerD
2 Der (A) jD
(94)
^ =
Im D

o
^ ( ) = [D; ] :
2 Der (A) j9 2 Der (A) ; = D

(95)

^ este subalgebra Lie graduata a lui Der (A). 2. Im D

^ este ideal graduat in
Propozitia 2 1. KerD
^
KerD.
Demonstratie
Demonstratia este asolut similara cu cea a Propozitiei 1 (pana la faptul ca acum "produsul"
este comutatorul, 1
2 = [ 1 ; 2 ]).
Ultima propozitie ne permite sa construim algebra factor (a se vedea Denitia 6)
n
^
KerD
^ ;
= [ ] ; 2 KerDj8
^
Im D

2[ ] ;

o
^ (#) ; # 2 Der (A) ;
= [D; #] = D

(96)

^
^
care reprezintanalgebra claselor de echivalenta de derivari
(ale lui A) D-inchise
modulo derivari Do
^ # 2 Der (A) ). Aceasta se numeste algebra de (co)omologie
exacte ([ ] =
+ [D; #] j 2 KerD;
^ (de coomologie daca grad D
^
a diferentialei D

^
= 1; de omologie daca grad D

1) si se

^ sau H (D)
^ (dupa cum grad D
^ = 1, respectiv grad D
^ = 1). Astfel,
noteaza prin H (D)
^ (sau coomologia diferentialei D)
^ va mosteni structura de
algebra de (co)omologie a diferentialei D
algebra Lie graduata a lui Der (A) (atat in raport cu graduarea Z2 cat si cu graduarea (36)(38))
^ =
H (D)

^
KerD
^ H (D)
^ =
^
=
Hk (D);
Hk (D);
^
k2Z(N)
k2Z(N)
Im D
16

(97)

unde obiectele
^ =
H (D)
k

^
KerD
^
Im D

!k

^
KerD
^
Im D

^ =
; Hk (D)

(98)

^ sau H (D),
^ cu exceptia lui H0 (D)
^ sau H0 (D),
^ care
sunt doar subspatii vectoriale16 ale lui H (D)
^ (sau Hk D
^ )
sunt subalgebre. In consecinta (a se vedea si nota de subsol nr. 16), obiectul Hk (D)
reprezinta o multime de clase de echivalenta inzestrata cu structura de spatiu vectorial (subspatiu
^ sau H (D)).
^
vectorial al lui H (D)

Denitia 16 Spunem ca
2 Der (A) induce o aplicatie
: H (D) ! H (D) (sau
:
H (D) ! H (D)) daca pentru orice x 2 KerD si orice y 2 Im D avem ca x 2 KerD (, [ x] 2
H (D) sau H (D)) si y 2 Im D (, [ y] = [0]). Aplicatia indusa se deneste prin relatia
[x] = [ x].
este derivare
Evident, daca
este derivare ( (xy) = x ( y) + ( )" "y ( x) y) atunci si
" "[y]
" "y
( ([x] [y]) = ([xy]) = [ (xy)] = [x ( y) + ( )
[( x) y] =
( x) y] = [x ( y)] + ( )
[x]
[y] + ( )" "[y]
[x] [y], " = " , "[y] = "y ).
Observam ca diferentiala D satisface denitia anterioara deoarece pentru orice x 2 KerD sau
Im D rezulta ca [Dx] = [0] 2 H (D) (sau H (D)). In consecinta, D induce o derivare D : H (D) !
H (D) (sau D : H (D) ! H (D)), cu D [x] = [Dx]. Evident, gasim ca grad D = grad (D). Mai
mult, avem ca
D2 [x] = D [Dx] = D2 x = [0] ;
(99)
de unde rezulta ca derivarea indusa D este diferentiala in H (D) (sau H (D)). Denim imaginea
si nucleul lui D prin
KerD =
Im D =

[x] 2 H (D) sau H (D)jD [x] = [0] ;

(100)

[x] 2 H (D) sau H (D)j9 [y] 2 H (D) (sau H (D)); [x] = D [y] :

(101)

Urmand aceeasi linie a demonstratiei ca in Propozitia 1, obtinem: 1. KerD este subalgebra graduata
a lui H (D) (sau H (D)). 2. Im D este ideal graduat in KerD. Din (100)(101) gasim ca
KerD = H (D) (sau H (D));

(102)

deoarece D [x] = [Dx] = [0] pentru orice [x] 2 H (D) (sau H (D))) si
Im D = f[0]g ;

(103)

deoarece [x] = D [y] = [Dy] ) [x] = [0]. Atunci, (co)omologia lui D in H (D) (sau H (D)), notata
prin17 H (DjH (D)) (sau H (DjH (D))), este data de
H (DjH (D)) =

KerD
KerD
; sau H (DjH (D)) =
:
Im D
Im D

^ si Hk (D)
^ sunt date de Hk (D)
^ =
Subspatiile Hk (D)
"
#
)
(k 1)
(k 1)
^ =
D; #
; # 2 (Der (A))
, respectiv Hk (D)

16

(k)

k 1

"

(k+1)

= D; #
17

(k+1)

; #

(k)

(k)

^
2 KerD

(k)

^
2 KerD

j8
k

(k) (k)

j8

(104)

(k) (k)

(k)

2
0

(k)

(k)

(k)

(k)

(k)

2 (Der (A))k+1 .

Deoarece grad D = grad (D), in algebra de coomologie H (D) putem construi numai algebra de coomologie a
lui D. Similar pentru algebrele de omologie.

17

Fie ([x]) din H (DjH (D)) (sau H (DjH (D))) clasa de echivalenta a elementului [x] din H (D).
Atunci, din (103)(104) gasim ca ([x]) este o multime de forma ([x]) = f[x] + [0]g, cu [x] si [0] din
H (D) (sau H (D)). Pe de alta parte, rezulta imediat ca [x] + [0] = [x]. Astfel, obtinem simplu ca
multimea f[x] + [0]g va contine numai elementul [x]. In consecinta, ajungem la relatia
([x]) = [x] ;

(105)

care arata ca orice clasa din H (DjH (D)) (sau H (DjH (D))) este clasa din H (D) (sau H (D)).
In concluzie, rezulta ca
H (DjH (D)) = H (D); sau H (DjH (D)) = H (D):

(106)

d (Der (A)) induce o aplicatie ^ : H (D)

^ ! H (D)
^ (sau
Denitia 17 Spunem ca ^ 2 Der
^ : H (D)
^ ! H (D))
^ daca pentru orice 2 KerD
^ si orice 0 2 Im D
^ avem ca ^ ( ) = [ ; ] 2 KerD
^
i
i
h
h
^ sau H (D))
^ si ^ ( 0 ) = [ ; 0 ] 2 Im D
^ (, ^ ( 0 ) = [[ ; 0 ]] =
(, ^ ( ) = [[ ; ]] 2 H (D)
i
h
[0] ). Aplicatia indusa se deneste prin relatia ^ [ ] = ^ ( ) = [[ ; ]] .

Similar cu situatia anterioara, se demonstreaza ca daca ^ este derivare, atunci ^ este derivare.
^ satisface ultima denitie deoarece pentru orice 2 KerD
^ sau Im D
^
Observam
D
h ca diferentiala
i
^ ( ) = [[D; ]] = [0] 2 H (D)
^ (sau H (D)).
^
^ induce o derivare
obtinem ca D
In consecinta, D
h
i
^ : H (D)
^ ! H (D)
^ (sau D
^ : H (D)
^ ! H (D)),
^
^[ ] = D
^ ( ) . Si in acest caz, derivarea
D
cu D
^ este diferentiala in H (D).
^ Absolut similar cu situatia anterioara, se poate arata ca
indusa D
^
^ = H (D);
^ sau H (DjH
^
^ = H (D):
^
H (DjH
(D))
(D))

(107)

^ . Atunci:
Propozitia 3 Fie algebrele diferentiale graduate (A; D) si Der (A) ; D
^ induce o aplicatie : H (D) ! H (D) (sau : H (D) ! H (D));
1. orice 2 KerD
^ induce o aplicatie ^ : H (D)
^ ! H (D)
^ (sau ^ : H (D)
^ !
2. orice ^ = [ ; ], cu
2 KerD,
^
H (D)).
Demonstratie
^ Atunci, rezulta ca
1. Presupunem ca 2 KerD.
^ ( ) = [D; ] = 0:
D

(108)

Fie x 2 KerD. Atunci Dx = 0. Aplicand ambii membrii ai relatiei (108) pe x 2 KerD, obtinem
ca D ( x) = 0. Din ultima relatie rezulta ca x 2 KerD. Atunci, conform Denitiei 16, rezulta
ca
induce o aplicatie in H (D) (sau H (D)). In consecinta, primul punct al propozitiei este
demonstrat.
^ Atunci, formula (92) ne conduce la
2. Fie 2 KerD.
n
o
^ ^ ( ) = 0:
D;
(109)

^ . Atunci D
^ ( ) = 0, astfel ca (109) se reduce la D
^ ^ ( ) = 0. Din ultima relatie
2 KerD
^ Atunci, conform Denitiei 17, rezulta ca ^ induce o aplicatie in H (D)
^
rezulta ca ^ ( ) 2 KerD.
^
(sau H (D)).
Astfel, si cel de-al doilea punct al propozitiei este demonstrat.
Conform celor discutate anterior, daca
este derivare, atunci aplicatiile induse care apar in
ultima propozitie vor derivari.
Fie

18

2.7

Diferentiale modulo D

Denitia 18 Fie (A; D) o algebra diferentiala graduata si

Spunem ca este diferentiala modulo D daca:
i) comuta cu D (in sens graduat)

: A ! A o derivare impara (" = 1).

D + D = [D; ] = 0;

(110)

(1)

ii) exista in Der (A) o derivare impara R ("(1) = 1), astfel incat
R

1
[ ; ]=
2

(1)

DR

(1)

RD =

"

(1)

D; R :

(111)

^ Atunci, Propozitia 3 ne asigura ca

Relatia (110) arata ca 2 KerD.
: H (D) ! H (D) (sau : H (D) ! H (D)), cu

induce o derivare impara18

[x] = [ x] ; [x] 2 H (D) (sau H (D) ).

(112)

Aplicand D (diferentiala indusa de D in H (D) (sau H (D)) pe ultima relatie gasim ca D [x] = [0].
Pe de alta parte avem ca D [x] = [Dx] = [0], astfel incat ajungem la D + D [x] = [0]. Ultima
relatie arata ca
D + D = 0:
(113)
Fie x 2 KerD. Atunci Dx = 0, de unde gasim ca (111) conduce la
2

x = Dp;

(1)

unde p = Rx. Din ultima relatie obtinem direct ca (

[x] = [Dp] ) 2 [x] = [Dp])
2
[x] = [Dp] = [0] :

(114)
2x

= [Dp] )

([ x]) = [Dp] )
(115)

Formula (115) evidentiaza ca derivarea este diferentiala in H (D) (sau H (D)). Atunci, nucleul
si imaginea acesteia se denesc prin relatiile
Ker
Im

=
=

[x] 2 H (D) sau H (D)j [x] = Dy 0 ; y 0 2 A ;

[x] 2 H (D) sau H (D)j [x] =

[z] 2 H (D) sau H (D)g :

(116)

[z] + Dw ; w 2 A;

(117)

Utilizand o procedura absolut similara cu cea din demonstratia Propozitiei 1 gasim ca Ker este
subalgebra graduata a lui H (D) (sau H (D)) (in raport cu inmultirea claselor) si ca Im este ideal
graduat in Ker . Atunci, putem construi (co)omologia lui in H (D) (sau H (D)) prin relatiile
Ker
Im
Ker
Im
Ker
Im
18

= H

jH (D) sau H (D) ;

(118)

= H

jH (D) sau H (D) ;

(119)

Propozitia 3 ne asigura ca
asupra acestei derivari.

j[x]j ; [x] 2 H (D) sau H (D); [x] 2 Ker j

^ (sau H (D)).
^
induce o derivare si in H (D)
Totusi, nu ne vom concentra atentia

19

8 [x] ; x0 2 j[x]j ; [x]

x0 =

[z] + Dw0 ; w0 2 A :

(120)

In acord cu denitia algebrei factor, algebra H

jH (D) sau H (D) va mosteni structura de
algebra graduata a lui H (D) (sau H (D)), care la randul sau mosteneste structura de algebra
graduata a lui A. Daca j[x]j 2 H
jH (D) sau H (D) este clasa elementului [x] 2 H (D) (sau
H (D)), atunci din (120) rezulta ca j[x]j este o multime de forma
j[x]j = [x] +

[z] + Dw0 j [x] ; [z] 2 H (D) sau H (D); [x] 2 Ker ; w0 2 A =

= f[x + z + Dw] jDx = 0;

x = Dy; Dz = 0; x; y; z; w 2 Ag

(121)

Ultima relatie arata ca orice clasa din H

jH (D) sau H (D) se exprima in termenii claselor
jH (D) sau H (D) sunt clase
din H (D) (sau H (D)). Altfel spus, elementele claselor din H
din H (D) (sau H (D))19 .
Sa consideram multimea
V ( jA) = fx 2 AjDx = 0;

x = Dy; y 2 Ag :

(122)

Este simplu de vazut ca multimea V ( jA)

A reprezinta multimea elementelor din A care determina elementele lui Ker 20 . Fie doua elemente omogene x1;2 2 V ( jA) (x1;2 2 A; Dx1;2 =
0; x1;2 = Dy1;2 ; y1;2 2 A). Atunci gasim ca
D(

1 x1

+
=

2 x2 )

1 Dy1

1 Dx1

2 Dy2

2 Dx2

= D(

= 0;

1 y1

2 y2 ) ;

1 x1

+
(

2 x2 )
1 y1

2 y2 )

x1 +

x2 =

2 A;

(123)

unde 1 si 2 sunt scalari. Ultima relatie arata ca V ( jA) este subspatiu vectorial al lui A
(x1;2 2 V ( jA) ) ( 1 x1 + 2 x2 ) 2 V ( jA)). Mai mult, gasim ca
D (x1 x2 ) = x1 Dx2 + ( )"x2 (Dx1 ) x2 = 0;

(x1 x2 ) = x1 x2 + ( )"x2 ( x1 ) x2 =

= x1 Dy2 + ( )"x2 (Dy1 ) x2 = D (x1 y2 + y1 x2 ) ; (x1 y2 + y1 x2 ) 2 A:

(124)

Formula (124) evidentiaza ca V ( jA) este subalgebra a lui A (x1;2 2 V ( jA) ) x1 x2 2 V ( jA)).
Introducem acum multimea
I ( jA) = fx 2 Ajx = z + Dw; Dz = 0; z; w 2 Ag :

(125)

Fie x 2 I ( jA). Atunci, obtinem ca

Dx =

Dz = 0;
!

x=

z +D(

w) = Dz + D (

w) = D (z

w) ;

(1)

z =

Rz

2 A; (z

w) 2 A:

(126)

Ultima relatie arata ca daca x 2 I ( jA) atunci x 2 V ( jA), de unde rezulta ca I ( jA) V ( jA).
Multimea I ( jA) reprezinta multimea elementelor din A care determina elementele lui Im 21 . Fie
19
Din (121) gasim ca reprezentantii clasei j[x]j sunt de forma [x] + [z] + [Dw0 ]. Atunci, este simplu de vazut
ca D [x] + [z] + [Dw0 ] = D [z] =
D [z] =
[0] = [0]. In consecinta, [x] + [z] + [Dw0 ] 2 H (D) (sau
H (D)).
20
Din Dx = 0 rezulta ca [x] 2 H (D) (sau H (D)). Din x = Dy deducem ca D ( x) = 0, ceea ce conduce la
[ x] 2 H (D) (sau H (D)). Atunci obtinem ca [ x] = [Dy] ) [x] = [Dy], ceea ce justica armatia anterioara.
21
Din Dx = 0 rezulta ca [x] 2 H (D) (sau H (D)). Din x = z + Dw, Dz = 0, deducem ca [x] = [ z + Dw] =
[z] + [Dw0 ], w0 2 A, [z] 2 H (D), ceea ce justica armatia anterioara.

20

doua elemente omogene x1;2 2 I ( jA) (x1;2 2 A; x1;2 = z1;2 + Dw1;2 ; Dz1;2 = 0; z1;2 ; w1;2 2 A).
Atunci, deducem ca
1 x1

2 x2

1 z1

1 Dz1

2 Dz2

2 z2 )

= 0; (

+D(

1 z1

1 w1

2 z2 )

2 w2 ) ;

2 A; (

D(

1 w1

1 z1

2 w2 )

2 z2 )

2 A:

(127)

Ultima relatie evidentiaza faptul ca I ( jA) este subspatiu vectorial al lui V ( jA) (x1;2 2 I ( jA) )
( 1 x1 + 2 x2 ) 2 I ( jA)). Pe de alta parte, rezulta ca
x1 x2 = ( z1 + Dw1 ) ( z2 + Dw2 ) =
+D (( z1 ) w2
(1)

z1 =

Rz1

z1 z 2

"z2

( )

w1 z2 + (Dw1 ) w2 ) ;

D (( z1 ) z2 ) = ( z1 ) Dz2 + ( )"z2 (
2 A; (( z1 ) z2 ) 2 A; (( z1 ) w2

(( z1 ) z2 ) +

z1 z2

(Dz1 )) z2 = 0;
( )"z2 w1 z2 + (Dw1 ) w2 ) 2 A:

(128)

Ultima formula evidentiaza ca I ( jA) este subalgebra a lui V ( jA) (x1;2 2 I ( jA) ) x1 x2 2
I ( jA)). Fie acum x1 2 V ( jA) (x1 2 A; Dx1 = 0; x1 = Dy1 ; y1 2 A) si x2 2 I ( jA) (x2 2 A;
x2 = z2 + Dw2 ; Dz2 = 0; z2 ; w2 2 A). Atunci, obtinem ca
x1 x2 = x1 ( z2 + Dw2 ) =
"z2

D (x1 z2 ) = x1 Dz2 + ( )

(x1 z2 ) + D (x1 w2

y 1 z2 ) ;

(Dx1 ) z2 = 0; x1 z2 2 A; (x1 w2

y1 z2 ) 2 A:

(129)

Ultima relatie arata ca I ( jA) este ideal in V ( jA) (x1 2 V ( jA), x2 2 I ( jA) ) x1 x2 2 I ( jA)).
In consecinta, putem construi algebra factor
K ( jA) =

V ( jA)
= fbxc ; x 2 A; Dx = 0; x = Dy; y 2 Aj
I ( jA)
8x; x0 2 bxc ; x x0 = z + Dw; Dz = 0; z; w 2 A ;

(130)

care va mosteni structura de algebra graduata a lui A: O clasa din K ( jA) va avea forma
bxc = fx + z + DwjDx = 0;

x = Dy; Dz = 0; y; z; w 2 Ag :

(131)

Denim acum o aplicatie

i : K ( jA) ! H

jH (D) sau H (D) ; sau i : K ( jA) ! H

i (bxc) = j[x]j :

jH (D) sau H (D) ;

(132)
(133)

Utilizand (121) si (131) rezulta imediat ca i este aplicatie bijectiva. Prin calcul direct gasim relatiile
i ( bxc +

= j [x] +

byc) = i (b x + yc) = j[ x + y]j =

[y]j =

j[x]j +

j[y]j = i bxc + i byc ;

i (bxc byc) = i (bxyc) = j[xy]j = j[x] [y]j = j[x]j j[y]j = i (bxc) i (byc) ;

(134)
(135)

care arata ca i este morsm de algebre. Deoarece i este si bijectiva, rezulta ca i este izomorsm de algebre. In consecinta, am stabilit ca algebrele K ( jA) si H
jH (D) sau H (D) (sau
H
jH (D) sau H (D) ) sunt izomorfe
K ( jA) = H

jH (D) sau H (D) sau K ( jA) = H

21

jH (D) sau H (D) :

(136)

Deoarece ambele algebre mostenesc structura de algebra graduata a lui A, ultima relatie are loc
pentru ecare grad in parte (pentru grade strict pozitive vom avea izomorsm de spatii vectoriale,
iar pentru gradul zero vom avea izomorsm de algebre).
!
!
(1)
(1)
^ 2
^ ^; R
Conform relatiei (79), obiectele D; ; R 2 Der (A) denesc niste elemente D;
d (Der (A)) prin relatiile
Der

"

(1)

(1)

^ ( ) = R;
^ ( ) = [D; ] ; ^ ( ) = [ ; ] ; R
D

2 Der (A) :

(137)

^
Am aratat anterior ca daca (A; D) este algebra diferentiala graduata atunci si Der (A) ; D
prezinta o algebra diferentiala graduata. Mai mult, din (137) gasim ca
" ^ = " = 1; "(1) = "(1) = 1:

re-

(138)

^
R

In aceste conditii, are loc urmatoarea teorema.

^
Teorema 4 este diferentiala modulo D daca si numai daca ^ este diferentiala modulo D.
Demonstratie
Pe baza relatiei (88) gasim ca
n
o
^ ^ ( ) =
^ ^ + ^D
^ ( ) = [[D; ] ; ] ; 2 Der (A) ;
D;
D
(139)
o
n
^ 2 ( ) = 1 ^ ; ^ ( ) = 1 [[ ; ] ; ] = 2 ; ; 2 Der (A) ;
(140)
2
2
( (1))
""
# #
(1)
^ R
^ ( ) =
D; R ; ; 2 Der (A) :
(141)
D;
Adunand (140)(141) rezulta imediat ca
( (1))!
"
^ 2 + D;
^ R
^
( )=

"

(1)

+ D; R ;

2 Der (A) :

(142)

Presupunem ca

este diferentiala modulo D. Atunci substituind relatiile (110)(111) in (139) si

( (1))!
n
o
^
^ ^ ( ) = 0 si ^ 2 + D;
^ R
( ) = 0. Deoarece ultimele relatii au loc
(142) ajungem la D;
pentru orice

2 Der (A), rezulta ca

n
o
^ ^ =D
^ ^ + ^D
^ = 0; ^ 2 +
D;

(1)

^ R
^
D;

= 0:

(143)

^ Presupunem acum ca ^ este diferentiala

Formulele (143) arata ca ^ este diferentiala modulo D.
^
modulo D, ceea ce inseamna ca au loc relatiile (143). Substituind (143) in (139) si respectiv in
(142) si tinand cont ca relatiile rezultate au loc pentru orice 2 Der (A), deducem ca
"
#
[D; ] = D + D = 0;

Ultimele ecuatii arata ca

(1)

+ D; R = 0:

este diferentiala modulo D. Astfel, teorema este demonstrata.

22

(144)

2.8

Rezolutii

Denitia 10 Fie A =

k2N

Ak o algebra supercomutativa N-graduata. Fie D : A ! A o diferentiala,

cu grad (D) = 1. Fie A o algebra. Spunem ca algebra diferentiala N-graduata (A; D) realizeaza
o rezolutie omologica a algebrei A daca
H0 (D) = A; Hk (D) = 0; k > 0;

(145)

ceea ce este echivalent cu faptul ca H (D) = A. Gradul dupa care este graduata algebra A se va
numi in acest caz grad de rezolutie si se va nota prin "rez".
In consecinta, avem ca rez(D) = 1, rez(x) = k , x 2 Ak . Ultima denitie ne arata ca
daca o algebra diferentiala N-graduata (A; D) realizeaza o rezolutie omologica a algebrei A, atunci
diferentiala D este aciclica la grade de rezolutie k 6= 0 (k > 0). Dupa cum am vazut anterior,
aciclicitatea unei diferentiale este direct corelata de existenta unei omotopii contractive (a se vedea
Teorema 3). Fie
: KerD ! A
(146)
o omotopie contractiva pentru N in raport cu D
[D; ] = D + D = N;

(147)

unde N este operatorul de numarare a gradului de rezolutie. Utilizand (79), gasim ca operatorul
^ 2 Der
d (Der (A)) prin relatia
de numarare N 2 Der (A) deneste un operator N
^ ( ) = [N; ] ;
N

2 Der (A) :

Este simplu de vazut ca "N^ = "N = 0. Pe de alta parte, omotopia contractiva

operator
^ ! U; U = f : KerD ! A;
^ : KerD
= derivareg ;

(148)

deneste un

prin relatia22

^ ( ) = [ ; ];

^
2 KerD:

In aceste conditii are loc urmatoarea teorema.

Teorema 5 este omotopie contractiva pentru N in raport cu D daca si numai daca ^ este
^ in raport cu D.
^
omotopie contractiva pentru N
Demonstratie
Utilizand (88) obtinem ca
n
o
^ ^ ( ) = [[D; ] ; ] ; 2 KerD:
^
D;
(149)

^ Atunci, din (148) si (149) rezulta ca

Relatia (148) ramane valabila si pentru 2 KerD.
n
o
^ ^
^ ( ) = [([D; ] N ) ; ] ; 2 KerD:
^
D;
N

(150)

Presupunem ca este omotopie contractiva pentru N in raport cu D. Substituind (147) in (150)

^ ajungem la
si tinand cont ca relatia rezultata este valabila pentru orice 2 KerD,
n
o
^ ^
^ D^
^ + ^D
^ N
^ = 0:
D;
N
(151)
22

Operatorul ^ este corect denit. Intr-adevar, deoarece

este denit pe KerD este necesar ca pentru orice
^ (x 2KerD, [D; ] = 0 ) D ( x) =
x 2KerD sa avem ca x 2KerD. Atunci, este necesar ca sa apartina lui KerD
0 ) x 2KerD). Mai mult, operatorul ^ ( ) = [ ; ] trebuie denit numai pe KerD. Pentru orice x 2KerD avem ca
([ ; ] x) 2 A.

23

^ in raport cu D.
^ Presupunem acum
Ultima relatie arata ca ^ este omotopie contractiva pentru N
^
^
ca ^ este omotopie contractiva pentru N in raport cu D. Utilizand (151) in (150) si tinand cont
^ gasim ca
ca relatia rezultata este valabila pentru orice 2 KerD,
[D; ]

D + D

N = 0;

(152)

de unde rezulta ca este omotopie contractiva pentru N in raport cu D. Astfel, teorema este
demonstrata.
^ .
Urmatoarea teorema reprezinta analogul Teoremei 3 in algebra Der (A) ; D
^ . Atunci, exista o omotopie conTeorema 6 Fie algebra diferentiala graduata Der (A) ; D
^ in raport cu D
^ daca si numai daca diferentiala D
^ este aciclica la grad k 6= 0
tractiva pentru N
^ = 0; k 6= 0
Hk (D)

^ = 0; k 6= 0 :
sau Hk (D)

(153)

Demonstratie
Demonstratia este absolut similara cu cea a Teoremei 2.
^
Acum putem gasi legatura intre aciclicitatea diferentialei D si aciclicitatea diferentialei D.
^ , cu grad (D) =
Teorema 7 Fie algebrele diferentiale N-graduate (A; D) si Der (A) ; D
^ =
grad D

1. Atunci
^ = 0; k > 0:
Hk (D) = 0 , Hk (D)

(154)

Demonstratie
Presupunem ca Hk (D) = 0, k > 0. Atunci, Teorema 2 ne asigura ca exista o omotopie
contractiva pentru N in raport cu D (notata ). Teorema 5 ne asigura in continuare ca exista o
^ in raport cu D
^ (notata ^ ). In nal, Teorema 6 arata ca Hk (D)
^ = 0,
omotopie contractiva pentru N
k > 0.
^ = 0, k > 0. Din Teorema 6 rezulta ca exista o omotopie contractiva
Presupunem acum ca Hk (D)
^ in raport cu D.
^ In continuare, Teorema 5 ne asigura ca exista o omotopie contractiva
pentru N
pentru N in raport cu D. In aceste conditii, Teorema 2 arata ca Hk (D) = 0, k > 0. Astfel, teorema
este demonstrata.

2.9

Elemente de teoria perturbatiilor omologice

Fie (A; D) o algebra diferentiala (supercomutativa) N-graduata, cu rez (D) = 1. Presupunem

ca Hk (D) = 0, k > 0 (algebra (A; D) realizeaza o rezolutie omologica a algebrei H0 (D)). In
consecinta, rezulta ca H (D) = H0 (D), unde
(KerD)0 =

(0)

(0)

(0)

(0)

x 2 A; rez

(Im D)0 =

x 2 A; rez

rez

H0 (D) =

KerD
Im D

=
0

(1)

(0)

(0)

= 0jD x = 0 ;
(1)

= 0j9 u 2 A;
(1)

= 1; x = D u

(0)

(0)

(156)

(0) (0)0

x ; x 2 (KerD)0 j8 x ; x 2
24

(155)

(0)

x ;

(0)0

(0)

(1)

(1)

x = D v ; rez

=1 :

(157)

Astfel, avem ca23

rez (D) =

1; rez (x) = k , x 2 Ak ; k 2 N

rez (Dx) = rez (x)

1; pentru rez (x)

(158)

1;

(159)

Dx = 0; pentru rez (x) = 0:

Fie

(160)

: A ! A o diferentiala modulo D cu gradul de rezolutie zero, ceea ce inseamna ca

"
#
2

D + D = 0;

(1)

D; R ;

(1)

"(1) = 1; " = 1; rez ( ) = 0; rez

= 1:

(161)
(162)

Dupa cum am vazut, induce o diferentiala in H (D) = H0 (D). Coomologia diferentialei induse
se noteaza prin H
jH0 (D) , astfel incat avem ca (a se vedea formula (120))
H

jH0 (D)
(0)0

(0)

(0)

8 x ; x

(0)

(0)

(0)

; x

2 H0 (D); x
(0)0

(0)

; x

(1)0

w 2 A; rez

(0)

2 Ker j
(1)0

(0)

= 0; rez

+ Dw

(1)0

=1 :

(163)

Atunci, orice clasa

(0)

(0)

(0)

x +

(0)

(0)

(1)0

x +

(1)0

(0)

(1)

(1)0

(0)

z + D w jD x = 0;

x ; z ; y ; w 2 A; rez

(0)

j x ; z

2 Ker ; w 2 A; rez

(0) (0) (1) (1)

din H

(0)

+ Dw

(0)

2 H0 (D);

=1
(0)

(1)

(0)

x = D y ; D z = 0;
(1)

= 0; rez

= 1; rez

(1)

=1

(164)

jH0 (D) se exprima in termenii claselor din H0 (D). In acelasi timp, avem ca
(K ( jA))0 =

V ( jA)
I ( jA)

(165)

unde
(V ( jA))0 =
23

In algebra A =

k2N

(0)

x 2 A; rez

(0)

(0)

= 0jD x = 0;

(0)

(1)

(1)

x = D y ; y 2 A; rez

(1)

= 1 ; (166)

Ak nu exista elemente cu grad de rezolutie negativ. Daca am extinde relatia (159) si la piese

cu grad de rezolutie zero, am obtine ca A contine piese cu grad de rezolutie negativ. Din acest motiv, este necesar
ca actiunea lui D pe orice element cu gradul de rezolutie zero sa conduca la vectorul nul (caz in care D nu ne scoate
din algebra A). Aceste consideratii justica formula (159) (care in continuare conduce la faptul ca A0 = (KerD)0 ).

25

(0)

(I ( jA))0 =

x 2 A; rez

(0)

(0)

(0) (1)

z ; w 2 A; rez

(0)

= 0j x =
(0)

(1)

(0)

z + D w ; D z = 0;

= 0; rez

(1)

=1 :

(167)

Atunci, o clasa din (K ( jA))0 va avea forma

(0)

(0)

(0)

x +

(1)

(0)

(0)

z + D w jD x = 0;

(0) (0) (1) (1)

(0)

x ; z ; y ; w 2 A; rez

(1)

(0)

x = D y ; D z = 0;

= 0; rez

(1)

(1)

= 1; rez

=1 :

(168)

In particular, izomorsmul (136) conduce la izomorsmul (de algebre)

(K ( jA))0 = H
unde i : (K ( jA))0 ! H
(0)

jH0 (D) (sau H

jH0 (D) (sau i : (K ( jA))0 ! H

. Dupa cum am vazut anterior, algebra H

jH0 (D) );

(169)

jH0 (D) ) este dat de i

jH (D) (sau H

(0)

jH0 (D) ) mosteneste struc-

tura de algebra graduata a lui H (D) (care mosteneste structura de algebra graduata a lui A). Pe de
alta parte, algebra H0 (D) nu mosteneste structura de algebra graduata a lui A in termenii gradului
de rezolutie24 . Astfel, ajungem la concluzia ca algebra H
jH0 (D) (sau H
jH0 (D) ) nu este
graduata in termenii gradului de rezolutie. Similar, algebra (K ( jA))0 nu mai este graduata in
termenii gradului de rezolutie.
Presupunem ca algebra A poate graduata si in termenii altui grad numit "deg". Aceasta
inseamna ca
A=
Ai ;
(170)
i2N

astfel incat oricare ar x 2 A

deg (x) = i , x 2 Ai ;

(171)

deg (x) = i; deg (y) = j ) deg (xy) = i + j:

(172)

Mai mult, presupunem ca in raport cu graduarea (170)(172) avem ca

deg (D) = 0; deg ( ) = 1:
(k)

Fie x 2 A cu rez

(k)

(k)

(173)
(k)

= k ( x 2 Ak ). Descompunem elementul x in componente cu gradul deg

bine determinat
(k)

(k)

(k)

x = x (0) + x (1) +

Atunci, din (161) gasim imediat ca (

(k)

+ x (i) +
2 (k)
x

(i)

"
(1)

deg
24

(k)

; deg

x (i)

(1)

D; R

(k)

x (i)

= k.

(174)

(k)

x (i) )

= 2:

Totusi, H0 (D) mosteneste graduarea Z2 a lui A. In consecinta, H

26

= i; rez

(175)
jH (D) este algebra Z2 graduata.

Fie

(0)

2 H0 (D). Atunci, utilizand (174) deducem ca

(0)

(0)

(0)

(0)

x = x (0) + x (1) +

+ x (i) +

; deg

(0)

x (i)

(0)

= i; rez

x (i)

= 0;

(176)

astfel incat
(0)

(0)

(0)

(0)

x (0) + x (1) +

+ x (i) +

(0)

(0)

(0)

x (0) + x (1) +

+ x (i) +

(177)

Ultima relatie arata ca graduarea (170)(172) induce o graduare a lui H0 (D) de forma
H0 (D) =

i2N

KerD
Im D

(H0 (D))i ; (H0 (D))i =

(178)

unde
((KerD)0 )i =

(0)
x (i)

((Im D)0 )i =

(0)
x (i)

2 A; rez
2 A; rez

(1)

rez

u (i)

(0)

x (i)

(0)

x (i)

x (i)

(0)

= 0; deg
(1)

= 1; deg

(0)

= 0; deg

x (i)

(0)

= ijD x (i) = 0 ;
(1)

= ij9 u (i) 2 A;

(0)

u (i)

(179)

(1)

= i; x (i) = D u (i) :

(180)

Astfel, obtinem ca
(0)

(H0 (D))i =

(0)

(0)0

(0)

x (i) ; x (i) 2 ((KerD)0 )i j8 x (i) ; x (i) 2

(0)

x (i)

(0)0
x (i)

(1)

(1)
v (i)

= D v (i) ; rez

= 1; deg

(0)

x (i) ;

(1)

v (i)

=i :

(181)

Atunci, H
jH0 (D) va mosteni structura de algebra graduata a lui H0 (D) in termenii gradului
deg (a se vedea formula (170))
H

jH0 (D) =
Hi

Hi

jH0 (D) ;

i2N

Ker
Im

jH0 (D) =

(182)

unde
Ker

(0)
x (i)

(1)0
y (i+1)

rez
Im

(1)0
y (i+1)

=i+1 ;

(0)

x (i) 2 (H0 (D))i j x (i) =

(0)

z (i

1)

2 (H0 (D))i

(1)0

x (i) = D y (i+1) ; y (i+1) 2 A

= 1; deg

(0)

(1)0

(0)

2 (H0 (D))i j

; rez
27

(1)0
w (i)

(1)0

(0)

z (i

(183)

1)

(1)0

+ D w (i) ; w (i) 2 A;

= 1; deg

(1)0
w (i)

=i :

(184)

In consecinta, obtinem ca
Hi

(0)

jH0 (D) =
(0)0

(0)

(0)

8 x (i) ; x (i) 2
(0)
z (i 1)

(0)

(0)0
x (i)

(0)

x (i)

; x (i)

0
1 (1)
; w (i)

2 (H0 (D))i

(0)

; x (i) 2 (H0 (D))i ; x (i) 2 Ker

x (i)

(1)0
w (i)

2 A; rez

(1)0

(0)

z (i

+ D w (i) ;

1)

(1)0
w (i)

= 1; deg

=i ;

(185)

unde
(0)

x (i)

(0)

(0)
x (i)
(1)0
w (i)

(0)

(1)0
w (i)

2 A; rez

x (i) +

(0)

D z (i

z (i

(0)

(0)

1) ;

(0)

(1)

x (i) = D y (i+1) ;

(1)

(1)

y (i+1) ; w (i) 2 A;

(1)

y (i+1)

= i + 1; deg

(0)

; x (i) 2 Ker

=i

+ D w (i) jD x (i) = 0;

= 0; rez

y (i+1)

(1)0
w (i)

= 1; deg

= 0; x (i) ; z (i

(1)

deg

1)

(0)

1)

2 (H0 (D))i

1)

(1)

(0)

(0)
z (i 1)

rez

+ D w (i) j

2 (H0 (D))i ; z (i

(0)

(1)0

(0)
z (i 1)

x (i) +

(1)

= 1; rez

(0)
z (i 1)

w (i)

=i

= 1;
(1)

1; deg

w (i)

=i :

(186)

In acelasi timp, relatia (176) evidentiaza ca graduarea (170)(172) induce si o graduare a lui
(K ( jA))0 de forma
(K ( jA))0 =

i2N

V ( jA)
I ( jA)

((K ( jA))0 ) ; ((K ( jA))0 ) =

(187)

unde
((V ( jA))0 )i =

(0)
x (i)

(0)

(1)

(1)

2 A; rez

(0)
x (i)

x (i) = D y (i+1) ; y (i+1) 2 A; rez

(0)

((I ( jA))0 )i =
(0)

D z (i

(0)

x (i)

x (i) 2 A; rez
(0)

1)

= 0; z (i
deg

1) ;

(1)

y (i+1)

= 0; deg

(1)

w (i) 2 A; rez

(0)

z (i

1)

=i

(0)

= 0; deg

x (i)

= 1; deg

(0)

(1)

(1)

y (i+1)

(0)

x (i)

= ij x (i) =

(0)
z (i 1)

1; deg

(0)

= ijD x (i) = 0;

= 0; rez

w (i)

=i+1

(0)

z (i

(1)

w (i)

(188)
(1)

1)

+ D w (i) ;

= 1;

=i :

(189)

Atunci, gasim ca
((K ( jA))0 )i =

(0)

(0)

(0)

(0)0

x (i) ; x (i) 2 ((V ( jA))0 )i j8 x (i) ; x (i) 2

28

(0)

(0)

x (i) ; x (i)

(0)0
x (i)

(0)
z (i 1)

(1)

(0)

+ D w (i) ; D z (i
(1)

rez

w (i)

(0)

1)

= 1; deg

= 0; z (i

(0)

z (i

1) ;

(1)
w (i)

=i

1)

(0)

2 A; rez

z (i

(1)

1; deg

w (i)

1)

= 0;

=i :

(190)

O clasa a lui ((K ( jA))0 )i va de forma

(0)

x (i) =

(0)

(0)

x (i) ; z (i

1) ;

(0)

(0)

x (i) +

z (i

(1)
(1)
y (i+1) ; w (i)

deg

(1)

y (i+1)

(1)

1)

(0)

(0)
x (i)

+ D w (i) jD x (i) = 0;

2 A; rez

(0)
z (i 1)

= i + 1; deg

=i

(0)

(1)

= 0; rez

(0)
z (i 1)

(1)

= D y (i+1) ; D z (i

y (i+1)

= 1; rez
(1)

1; deg

w (i)

= 0;

1)

(1)
w (i)

= 1;

=i :

(191)

In aceste conditii, izomorsmul (169) capata forma

((K ( jA))0 )i = H i
unde i : ((K ( jA))0 )i ! H i

jH0 (D) ; i
(0)

jH0 (D) este dat de i

x (i)

0:

(192)
(0)
x (i)

Pentru orice element x din A cu gradele rez si deg bine determinate, denim un al treilea grad
(care nu este independent fata de gradele rez si deg) numit "grt" (gradul total) prin relatia
grt (x) = deg (x)
(k)

In particular, avem ca grt

x (i)

= deg

(k)

x (i)

rez (x) :
(k)

rez

x (i)

(193)
= (i

k) 2 Z, de unde deducem ca

gradul grt conduce la o Z-graduare a algebrei A. Aceasta inseamna ca

A=
astfel incat oricare ar x 2 A

Am ;

(194)

m2Z

grt (x) = m , x 2 Am ;

(195)

grt (x) = m; grt (y) = n ) grt (xy) = m + n:

(196)

Am vazut ca un element din A cu gradele rez si deg bine determinate deneste un element cu
(0)

(0)

gradul grt bine determinat. In particular, orice obiect x (m) (rez

x (m)

(0)

= 0, deg

x (m)

= m)

deneste un element x cu gradul grt egal cu m

(m)

(0)

x = x (m) ; grt x = m

(m)

(197)

(m)

Invers, un element cu gradul grt bine determinat nu deneste (in general) un singur element cu
P (k)
gradele rez si deg bine determinate. In general, avem ca daca grt q = m atunci q =
q (i) ,
(m)

rez

(k)

(i)

= k, deg

(k)

(i)

grt q = m ) q =
(m)

(m)

= i. Tinand cont si de faptul ca i

P

(k)

(k+m) ;

rez

(k)

(k+m)

k2N
k+m 0

29

(m)

0 () i = k + m

= k; deg

(k)

(k+m)

i;k2N
i k=m

0), ajungem la

= k + m:

(198)

Este simplu de vazut ca, referitor la graduarea (194)(196) obtinem25

!
(1)

grt (D) = grt ( ) = grt

= 1:

(199)

In conditiile stabilite in aceasta subsectiune are loc urmatoarea teorema.

Teorema 8 (Teorema perturbatiilor omologice)
a) Exista
R : A ! A;

(200)

astfel incat
R = D+
"(k) = 1; rez
R

(1)

(k)

+R+
!

+R+

(k)

(k)
(k)

= k; deg

; R 2 Der (A) ;
!

(201)

= k + 1;

(202)

R2 = 0:

(203)

b)
0
m (D)) ;

H m (R) = 0 = (H

m < 0:

(204)

c)
H m (R) = H m

jH0 (D) ; m

0:

(205)

Observatii: i) deoarece D si sunt derivari impare (D este diferentiala iar este diferentiala
modulo D), din (201)(202) rezulta ca R este derivare impara (privita ca
! suma de derivari impare),
(k)

R 2 Der (A), "R = 1; ii) din (193) si (202) (care conduc la grt

= 1) combinate cu (199)

razulta ca grt (R) = 1; iii) observatiile i)-ii) impreuna cu formula (203) ne asigura ca R este
diferentiala, astfel incat

A=

Am ; R

este algebra diferentiala graduata in termenii gradului

m2Z

grt denit de (194)(196); iv) observatia iii) ne asigura ca putem deni algebra factor H (R) =
KerR
Am in termenii gradului grt; v)
Im R , care va mosteni structura de algebra graduata a lui A =
m2Z

conform observatiei iv) rezulta ca H (R) =

(
x

(m)

x +R

(m)

(m 1)

jR x = 0; x 2 Am ;
(m)

(m)

H m (R), unde clasele lui H m (R) sunt de forma

m2Z
)

(m 1)

2 Am

, cu grt

(m)

= m; vi) formula (204)

arata atat faptul ca R are coomologie triviala pentru m < 0 cat si faptul ca aceasta este izomorfa
cu omologia lui D la grad de rezolutie strict pozitiv ( m > 0) si grad deg egal cu zero; vii) gradele
care apar in cei doi membri din (204) si (205) sunt de naturi diferite: gradul din membrul stang este
grt iar cel din membrul drept este rez respectiv deg (totusi, elementele claselor din membrul drept
au gradul grt egal cu m); viii) relatia (205) trebuie inteleasa in sensul de izomorsm de (sub)spatii
vectoriale pentru m > 0 respectiv izomorsm de (sub)algebre pentru m = 0.
25

(k)

Deoarece D are gradele rez si deg bine determinate, rezulta ca rez D x (i)
(k)

si deg D x (i)
(k)

deg D x (i)

= deg (D) + deg

(k)

rez D x (i)

= i

(k)

x (i)

= 0 + i = i.

k + 1. Deoarece grt

(k)

(1)

grt (D) = 1. Similar se arata ca grt ( ) = grt

= 1.

30

x (i)

=rez(D) +rez

(k)

x (i)

=
(k)

1+k

Atunci, din (193) obtinem ca grt D x (i)

= i

k, conform Denitiei 12 gasim imediat ca

Demonstratie
^ 2 Der
d (Der (A)) denit
a) Pe baza relatiei (79), obiectului R 2 Der (A) ii asociem elementul R
prin
"
#
^ ( ) = [R; ] = D +
R

(1)

(k)

+R+

+R+

o
n
^ R
^ ( )=R
^ 2 ( ),
Utilizand acum si formula (88) obtinem ca ( 12 R;
^ 2 ( ) = R2 ;
R

2 Der (A) :

1
2

[[R; R] ; ] = R2 ;

2 Der (A) :

(206)

)
(207)

Relatiile (206)(207) ne permit sa facem urmatoarea armatie: exista R cu proprietatile (200)

(203) daca si numai daca exista
^ : Der (A) ! Der (A) ;
R
(208)
astfel incat
(1)

(k)

(k)

^ 2 Der
d (Der (A)) ;
^ +
^+
^ = D
^+^+R
; R
+R
R
!
!
(k)
(k)
^ = k; deg R
^ = k + 1;
"(k) = 1; rez R

(209)

(211)

^
R
^2

= 0;

(210)

unde
^ ( ) = [D; ] ; ^ ( ) = [ ; ] ;
D
"
#
(k)
(k)
^( ) =
R; ; k 1; 2 Der (A) ;
R
^
rez D

(212)
(213)

1; rez ^ = 0;

(214)

"D^ = "D = 1; " ^ = " = 1; "(k) = "(k) = 1:

^
R

(215)

^
Atunci, pentru a demonstra existenta lui R este sucient sa demonstram existenta lui R.
^ Stim ca daca (A; D) este algebra diferentiala graIn continuare demonstram existenta lui R.
^ reprezinta o algebra diferentiala graduata. In particular, avem
duata atunci si Der (A) ; D
^ 2 = 0:
D

(216)

Aciclicitatea lui D la grade de rezolutie strict pozitive (Hk (D) = 0, k > 0) conduce prin intermediul
^ la grade de rezolutie strict pozitive
Teoremei 7 la aciclicitatea lui D
^ = 0; k > 0:
Hk (D)

(217)

Faptul ca este diferentiala modulo D conduce, prin intermediul Teoremei 4, la faptul ca ^ este
^
diferentiala modulo D
(1)

(1)

^ ^ + ^D
^ = 0; ^ 2 + D
^R
^ +R
^D
^ = 0:
D
31

(218)

(1)

^ sunt cunoscute. Notam

^ (si anume D,
^ ^ si R)
Atunci, primele trei piese din dezvoltarea lui R
(1)

^
^1 = D
^ + ^ + R.
R

(219)

Tinand cont de (216) si (218) rezulta ca

^2
2R
1

n
o
^ 1; R
^1 = 2
= R

(1)

^; R
^

(1)

+2

^
R

!2

; rez

(1)

^; R
^

)!

(1)

= 1; rez

^
R

!2

= 2:

(220)

^ 2 incepe cu termeni cu grad de rezolutie unu (in sensul ca cel mai mic grad
Relatia (220) arata ca R
1
^ 2 este egal cu unu). In continuare
de rezolutie al unui element netrivial din membrul drept al lui R
1
vom utiliza o procedura inductiva. Presupunem ca am construit
(k)

(1)

^ k
+ R;

^+
^k = D
^+^+R
R

1;

(221)

^ 2 incepe cu termeni cu gradul de rezolutie k

astfel incat 2R
k
o
n
(k+1)
^ k; R
^ k = (k)
^2 = R
r + r +
2R
k

unde simbolul "

(k) (k+1)
d (Der (A)) ;
; r ; r ; : : : 2 Der

(222)

" inseamna termeni cu grad de rezolutie mai mare decat k +1. Trebuie sa aratam

(k+1)

^ 2 Der
d (Der (A)), astfel incat 2R
^ 2 incepe cu termeni cu grad de rezolutie k + 1,
ca exista R
k+1
unde
(k+1)

(k+1)

(k)

(1)

^+
^ k+1 = D
^+^+R
R

^ ; k
^ =R
^k + R
^ + R
+R

1:

(223)

Prin calcul direct gasim ca

^2
2R
k+1

(
) ((k+1) (k+1))
(k+1)
o
o n
n
^
^ ; R
^ k; R
^
^ k; R
^k + 2 R
^ k+1 ; R
^ k+1 = R
:
+
R
= R

Substituind (221)(222) in (224), ajungem la

( (k+1))
( (k+1))
(k)
(k+1)
^ 2 = r + 2 D;
^ R
^
^
+ r + ^; R
+
2R

;k

k+1

Acum simbolul "

vazut ca
rez

(k)

1:

(224)

(225)

" inseamna termeni cu grad de rezolutie mai mare decat k + 1. Este simplu de

= rez

)!

(k+1)

^ R
^
D;

= k; rez

(k+1)

= rez

)!

(k+1)

^; R
^

= k + 1:

(226)

^ 2 incepe cu termeni cu grad de rezolutie k + 1 daca si numai

Din (225)(226) observam ca 2R
k+1
daca
( (k+1))
(k)
^ R
^
r + 2 D;
= 0; k 1:
(227)
^2
Astfel, pentru a demonstra ca 2R
k+1 incepe cu termeni cu grad de rezolutie k + 1, trebuie sa
^ al ambilor membri din (227)
demonstram ca ecuatia (227) poseda solutie. Luand comutatorul cu D
32

)
((k+1)
2
^ ;D
^ . Nilpotenta lui D
^ conduce in
R
=2

(k)

^ r
D;

si utilizand identitatea lui Jacobi, obtinem

continuare la ecuatia

^ (k)
D;
r

= 0; k

1:

(228)

^ arata ca pentru ca ecuatia (227) sa posede solutie este necesar ca

In consecinta, nilpotenta lui D
(k)
^ arata ca este sucient ca (k)
r sa verice ecuatia (228). Pe de alta parte, aciclicitatea lui D
r sa
verice ecuatia (228) pentru ca ecuatia (227) sa posede solutie26 . In concluzie, conditia necesara si
(k)

sucienta ca ecuatia (227) sa posede solutie este ca r sa verice ecuatia (228).

Utilizand identitatea lui Jacobi, gasim simplu ca
n
oo
n
^ k; R
^k
^ k; R
R
= 0; k 1:

(229)

Substituind (221)(222) in (229) deducem ca

^ (k)
^ (k+1)
D;
r + D;
r
+
unde simbolul "
ca

^ ; (k)
r +

= 0; k

1;

(230)

" inseamna termeni cu grad de rezolutie mai mare decat k. Este simplu de vazut
^ (k)
D;
r

rez

=k

^ (k+1)
D;
r
+

1; rez

^ ; (k)
r

= k; k

1:

(231)

Daca proiectam ecuatia (230) pe diversele grade de rezolutie, pentru gradul k 1 gasim exact
^ 2 incepe cu termeni cu grad de
ecuatia (228). Astfel, ecuatia (227) poseda solutie. Rezulta ca 2R
k+1
^ cu
rezolutie k + 1, adica ceea ce trebuia demonstrat. In consecinta, am demonstrat existenta lui R
proprietatile (208)(211). Demonstratia are loc in sensul ca, procedandnrecursiv in aceeasi
maniera,
o
2
^
^
^
vom ajunge in nal (teoretic dupa un numar innit de pasi) la 2Rk+n = Rk+n ; Rk+n = 0. Ultima
^ este nilpotent. Conform armatiei de la inceputul demonstratiei,
relatie arata ca intr-adevar R
^
existenta lui R cu proprietatile (208)(211) implica existenta lui R cu proprietatile (200)(203).
b) Am vazut ca elementele lui H m (R) sunt clase de forma
(
)
x

(m)

x +R

(m)

(m 1)

jR x = 0; x 2 Am ;
(m)

(m)

(m 1)

2 Am

(232)

Consideram cazul m < 0, ceea ce conduce la jmj > 0. In aceasta situatie avem ca
H m (R) = H

jmj

(R) ; m < 0:

(233)

Atunci, pentru elemente cu gradul grt strict negativ formula (198) devine
grt q
(m)
26

= m<0) q =
(m)

(k)

k2N
k jmj

(k jmj) ;

(234)

^ la grade de rezolutie strict pozitive ne asigura ca ecuatia (228) conduce la existenta

Intr-adevar, aciclicitatea lui D
(k+1)

unui obiect

d (Der (A)) astfel incat (k)

2 Der
r =

^
D;

(k+1)

(k+1)

(k+1)

. Luand

^ , obtinem ca aciclicitatea lui

2 R

^ la grade de rezolutie strict pozitive conduce la faptul ca ecuatia (228) garanteaza existenta solutiei ecuatiei (227).
D

33

(k)

rez

(k)

= k; deg

(k jmj)

=k

(k jmj)

jmj

0:

(235)

Este simplu de vazut ca primii termeni din descompunerea (234) sunt dati de27
(jmj)

q = q

(0)

(m)

(jmj+1)
q (1)

(236)

Vom realiza demonstratia in doi pasi de baza. d1 ) Initial vom demonstra ca H jmj (R) = 0. Pentru
aceasta, vom alege o clasa arbitrara din H jmj (R) si vom demonstra ca un element arbitrar al
acesteia este elementul trivial al clasei (elementul R-exact). Aceasta asigura automat independenta
demonstratiei de alegerea reprezentantul clasei. Atunci, demonstratia va valabila pentru intreaga
clasa considerata. Cum clasa a fost aleasa arbitrar, demostratia ramane valabila pentru orice clasa
0
din H jmj (R). d2 ) Pentru a demonstra ca H jmj (R) si Hjmj (D) sunt izomorfe, pornim de
la observatia ca ecare dintre ele sunt multimi care contin cate un singur element. Atunci, este
0
sucient sa construim o aplicatie H jmj (R) ! Hjmj (D) , care va automat izomorsm.
Fie x 2

(m)

(m)

. Pe baza relatiei (232) avem ca

R x = 0:

(237)

(m)

Obiectul x va admite o descompunere similara cu (236), adica x =

(m)

(jmj)

(m)

(0)

(jmj+1)
x (1)

Substituim ultima descompunere si (201) in (237) si proiectam ecuatia obtinuta pe gradul de

rezolutie jmj 1. Atunci, gasim ecuatia
(jmj)

D x

(0)

= 0; m < 0:

(238)

Deoarece jmj > 0, aciclicitatea lui D la grade de rezolutie strict pozitive ne asigura ca
(jmj)

=D

(0)

(jmj+1)
y (0) :

(239)

Construim acum obiectul

1

= x

(m)

(jmj+1)
y (0) :

(240)

Utilizand (201), (236) si (239), formula (240) capata forma

1

(jmj+1)
x (1)

(jmj+1)
y (0)

; rez

(jmj+1)
x (1)

(jmj+1)
y (0)

= rez

= jmj + 1;

(241)

unde simbolul " " inseamna termeni cu grad de rezolutie mai mare decat jmj + 1. Astfel, 1 dat
de (240) incepe cu termeni cu grad de rezolutie jmj + 1. Vom utiliza din nou o procedura inductiva.
Presupunem ca am construit
l

astfel incat

= x

(m)

(jmj+1)
y (0)

Conditia k

(jmj+2)
y (1)

(jmj+l)

(l 1)

; l

1;

(242)

incepe cu termeni cu gradul de rezolutie jmj + l

l

27

(jmj+l)
(l)

(jmj+l+1)
(l+1)

; l

1:

jmj conduce la faptul ca q incepe cu termeni cu grad de rezolutie jmj > 0.

(m)

34

(243)

unde simbolul "

" inseamna termeni cu grad de rezolutie mai mare decat jmj + l + 1. Trebuie sa

(jmj+l+1)
y
(l)

aratam ca exista

l+1

astfel incat
(jmj+l+1)
R
y
(l)

= x

l
P

(m)

j=0

(jmj+j+1)
y
(j)

; l

1;

(244)

sa inceapa cu termeni cu gradul de rezolutie jmj+l +1. Actionand cu R pe ambii membri ai relatiei
(242) si tinand cont de (203) si (237) ajungem la
R

= R x = 0:

(245)

(m)

Substituim acum (243) in (245) si proiectam ecuatia obtinuta pe gradul de rezolutie jmj + l 1.
Obtinem ecuatia
(jmj+l)
D (l) = 0; l 1:
(246)
Aciclicitatea lui D la grade de rezolutie strict pozitive (jmj + l > 0) ne conduce la
(jmj+l)
(l)

=D

(jmj+l+1)
y
(l) ;

1:

(247)

Substituind (247) in (244) obtinem ca

l+1

(jmj+l+1)
(l+1)

(jmj+l+1)
y
(l)

; l

1;

(248)

unde simbolul " " inseamna termeni cu grad de rezolutie mai mare decat jmj + l + 1. Ultima
formula arata ca l+1 incepe cu termeni cu gradul de rezolutie jmj + l + 1, adica ceea ce trebuia
demonstrat. Demonstratia are loc in sensul ca, procedand recursiv in aceeasi maniera, vom
! ajunge
l+n
P (jmj+j+1)
in nal (teoretic dupa un numar innit de pasi) la l+n = 0 = x
R
y
(j) . Ultima
(m)

j=0

relatie arata ca intr-adevar x este R-exact. In concluzie, pentru m < 0 deducem ca H m (R) =
(m)

jmj (R)

= 0.

Relatiile (237)(238) arata ca un element x 2 (KerR)m determina un element

(jmj)

(m)

(Ker (D))jmj
de relatia ~
si Hjmj (D)

continuare la

(jmj)

= x

(m)
0

cat ajungem la
"
rezulta ca ~

. In consecinta, am stabilit o aplicatie ~ : (KerR)

Atunci, gasim ca ~

(m)

= 0, obtinem in continuare ca x = R
(m)
(m
"
!#
~

R
( (m

aplicatie ^ : H

(0) .

R
(m
!#

1)

(m 1)

jmj (R)

1)

=
!

= D

(jmj+1)
y (0)

1)

= D

(m 1)

(m 1)

2 Am

j
)(m

jmj

(jmj)

si

(0)

. Stiind ca H

(jmj)

(Ker (D))jmj

= D

(0)

1)

(0)

, data

jmj (R)

(jmj+1)
y (0) ,

=0

astfel in0

. Tinand cont de forma claselor lui Hjmj (D) ,

)

2 Am

(jmj+1)
y (0)

. Utilizand ultima relatie, ajungem in

. Ultima relatie arata ca ~ induce o

(
)

! Hjmj (D) , prin intermediul formulei ^

35

(m 1) (m 1)

2 Am

(m 1)

arata ca ^
D

(jmj+1)
y (0)

2 Am 1 .
+
(

(m 1)

(m 1)

Tinand cont de forma claselor lui H

)
!

(m 1)

(m 1)

2 Am

jmj (R),

ultima formula
*
+

, de unde obtinem ca ^

(m 1)

. Conform celor discutate anterior, aplicatia ^ este izomorsm.

0. In aceasta situatie, formula (198) capata forma28

c) Consideram acum cazul m

grt q

= m

0) q =

(m)

rez
Astfel, in cazul m

(k)

(m)

(k)

(k+m) ;

(249)

= k + m:

(250)

k2N

(k)

= k; deg

(k+m)

(k+m)

0, primii termeni din dezvoltarea lui q sunt dati de

(m)
(0)

(1)

q = q (m) + q (m+1) +

(251)

(m)

unde simbolul " " inseamna termeni cu grad de rezolutie mai mare decat unu.
Fie x 2 (KerR)m . Atunci rezulta ca
(m)

R x = 0:

(252)

(m)

Elementul x va admite o descompunere similara cu (249), adica

(m)

(0)

(1)

x = x (m) + x (m+1) +

(m)

(253)

Substituind (201) si (253) in (252), obtinem la gradele de rezolutie

(0)

(0)

D x (m) = 0;

1 si 0 ecuatiile

(1)

x (m) + D x (m+1) = 0:

(254)

(0)

Ecuatia (254) arata ca x (m) 2 ((V ( jA))0 )m (a se vedea formula (188)). Astfel, un element
(0)

x 2 (KerR)m determina un element x (m) 2 ((V ( jA))0 )m . In consecinta, am stabilit o aplicatie

(m)

: (KerR)m ! ((V ( jA))0 )m ;

(0)

(m)

= x (m) ; m

0:

(255)

Din (255) avem ca

=

= y (m

1)

+ y (m) +

(0)
y (m 1)

+ D y (m) +

(m)

Fie

y
(m 1)

2 Am

1.

Avem ca

y
(m 1)

R y

(m 1)

28

Deoarece avem ca m
mentionata explicit.

(0)

(0)

x (m) :

(1)

0, k 2 N, conditia k + m

(1)

(256)

, astfel incat
(0)

; D y (m

1)

= 0;

(257)

0 este automat satisfacuta. Din acest motiv nu a mai fost

36

unde simbolul
"
!
R y

(m 1)

" inseamna termeni cu grad de rezolutie mai mare decat

!zero. Evident, avem ca

2 (KerR)m . Atunci, din (255) si (257) obtinem ca

R y

(0)

(1)

y (m

(m 1)

1)

+ D y (m) .

Pe baza ultimei relatii gasim ca

(1)

(0)

z (m

1)

+ D w (m) =

(m 1)

(0)

unde

(1)

= z (m

1)

+ w (m) +

(258)

. Pe de alta parte, avem ca

(m 1)

x +

(m)

y (m) +

(0)

(0)

x (m) y (n) +

(k)

(k)

x (k+m) +

y (k+m) ;

(259)

sunt scalari. Atunci, rezulta ca

!
x +

(m)

k 1

(m)(n)

si

(0)

x (m) +

(m)

x y

unde

(0)

(m)

x y

(0)

(0)(0)

(0)

y (m) =

x (m) +

(0)

(260)

(0)

(0)

(0)

x (0) y (0) = x (0) y (0) =

(m)

(m)

(0)

(261)

(262)

(0)

Formula (261) arata ca este aplicatie liniara ( este morsm de spatii vectoriale). Relatia (262)
evidentiaza ca pentru m = 0 ( : (KerR)0 ! ((V ( jA))0 )0 ) aplicatia conserva produsul (pentru
m = 0, este morsm de algebre). Din (191), (255)(256), (258) si (261), rezulta ca
!
(
)
(0)

x (m) =

(m)

x +R

(m)

Ultima relatie arata ca aplicatia

jR x = 0; x 2 Am ;
(m)

(m 1)

(m)

(m 1)

2 Am

(263)

denita prin (255) induce o aplicatie

: H m (R) ! ((K ( jA))0 )m ; m

0;

denita prin
(

x +R

(m)

(m 1)

x +R

(m)

jR x = 0; x 2 Am ;
(m)

(m 1)

(m)

(m 1)

jR x = 0; x 2 Am ;
(m)

(m)

2 Am

(m 1)

2 Am

(264)

Intr-adevar, din (232), (263)(264) gasim ca

x

(m)

(0)

x (m) =

(m)

(265)

formula care arata ca transforma o clasa din H m (R) intr-o clasa din ((K ( jA))0 )m . Tinand
cont de (265) si (261)(262) ajungem la
* +!
*
+! $
!%
x

(m)

(m)

x +

(m)

37

(m)

x +

(m)

(m)

(0)

xm+

=
x

(0)

* +!
y

x y

(0)(0)

(0)

(0)
x (0)

(0)

(0)

ym =
x (m) +
* +

(m)

(0)

+!

(0)
y (0)

(m)

y (m) =

x y

(0)(0)

!%

(266)
(0)

* +

(0)

(0)

x (0) y (0) =

(267)

(0)

Relatia (266) evidentiaza ca este morsm de spatii vectoriale. Formula (267) arata ca pentru
m = 0 ( : H 0 (R) ! ((K ( jA))0 )0 ), este morsm de algebre.
Pentru a demonstra punctul c) este sucient sa demonstram ca este aplicatie bijectiva. Intradevar, daca este bijectiva atunci aplicatia

(i

H m (R) ! H m

= i

(m)

jH0 (D) ; m
(0)

=i

(m)

x (m)

0;

(268)

(0)

x (m)

(269)

cu i denit in (132)(133), va bijectiva (compunerea a doua aplicatii bijective este bijectiva).

Atunci, formulele (266)(267) ne asigura ca este izomorsm (de spatii vectoriale pentru m > 0,
respectiv de algebre pentru m = 0). Mai mult, utilizand (266)(267) si (269) deducem ca
(i

(m)

=i

=i

(m)

(m)

(i

(m)

(i

(0)

=i

+!

= i

(m)

* +!
y

(m)

=i

=i

(0)

(i

(0)

+!!
y

(m)

+!

=
(270)

* +!!
y

(0)

(0)

(i

(m)

+ i

(m)

(i

(m)

(0)

* +!

(0)

+!

(0)

* +!

* +!
y

(0)

(271)

(0)

Relatia (270) arata ca i

este morsm de spatii vectoriale, in timp ce formula (271) evidentiaza
ca pentru m = 0 (i
: H 0 (R) ! H 0 jH0 (D) ) i
este morsm de algebre. In consecinta, daca
este aplicatie bijectiva atunci aplicatia i
este izomorsm (de spatii vectoriale pentru m > 0,
respectiv de algebre pentru m = 0), adica ceea ce trebuie demonstrat.
In continuare vom demonstra ca
este aplicatie bijectiva, adica este aplicatie surjectiva si
injectiva.
38

c1 ) Initial demonstram ca

este aplicatie surjectiva. Trebuie sa aratam ca

(0)

8 x (m) 2 ((K ( jA))0 )m ; 9

2 H m (R) ; a:i:

(m)

(0)

(m)

x (m) :

(272)

Vom folosi ideea de demonstratie de la punctul b). Astfel: u) vom alege o clasa arbitrara din
(0)

((K ( jA))0 )m si vom demonstra ca elementului x (m) al acesteia ii corespunde un element x dintr(m)

o clasa a lui H m (R), astfel incat

(m)

(0)

= x (m) ; v) vom arata ca elementului trivial

(1)

D z (m) al clasei considerate din ((K ( jA))0 )m ii corespunde elementul trivial

!
corespondente din H m (R), astfel incat

(0)

z (m

1) +D

(m 1)

(0)

z (m
!

1)

al clasei

(1)

z (m) (demonstratia nu depinde

(m 1)

de alegerea reprezentantului clasei). Atunci, demonstratia va valabila la nivelul clasei mentionate.

Cum clasa din ((K ( jA))0 )m a fost aleasa arbitrar, rezulta ca demonstratia ramane valabila pentru
orice clasa din ((K ( jA))0 )m .
(0)

(0)

Fie x (m) 2

(0)

(0)

x (m) . Din (191) rezulta ca x (m) satisface ecuatiile D x (m) = 0;

(1)

(1)

(0)

(1)(0)

(1)

x (m) + x (m+1)

unde simbolul "

arata ca R

(1)

= R x (m) +

x (m+1) +

(1)

D x (m+1) (fata de (191) am utilizat notatia y (m+1) =

R

(0)
x (m)

x (m+1) ). Atunci, gasim ca

(0)

; grt R

(1)

x (m) + x (m+1)

= m + 1; (273)

" inseamna termeni cu grad de rezolutie mai mare decat unu. Ultima formula

(0)

(1)

x (m) + x (m+1)

incepe cu termeni cu grad de rezolutie unu. Vom utiliza din nou o

procedura inductiva. Presupunem ca am construit

(0)

(m)

astfel incat R

(m)

(1)

= x (m) + x (m+1) +

(l)

(l+1)
(m+l+1)

(m)

+ x
l

(m)

= m + 1)
l

(m+l+2)

; l

1:

(275)

(l+1)
x (m+l+1) ,

astfel incat R

(0)

x (m) +

(l)

(l+1)
(m+l+1)

+ x (m+l) + x

sa inceapa cu termeni cu grad de rezolutie l + 1. Aplicand R pe ecuatia

(l)

(275) ajungem la R

(274)

(l+1)

= t (m+l+1) + t

(m)

Trebuie sa aratam ca exista

x

1;

incepe cu termeni cu gradul de rezolutie l (grt R

R

(l)

+ x (m+l) ; l

(l+1)

t (m+l) + t

= 0. Proiectand ultima ecuatie pe gradul de

1) obtinem ca D t (m+l+1) = 0, l

1. Aciclicitatea lui D la grade de rezolutie strict

(m+l+1)

(l)

rezolutie (l

(l)

pozitive ne conduce la t (m+l+1) =

R

(l+1)
(m+l+1)

(m)

(l+1)
(m+l+1) .

D x

+ x

Atunci gasim ca
(l)

39

(l+1)
(m+l+1)

t (m+l+1) + D x

(l+1)

t
unde simbolul "
arata ca R

(l)

(m+l+2)

(l+1)

t (m+l+1) +

(l)

(m+l+2)

t (m+l+1) +

(276)

" inseamna termeni cu grad de rezolutie mai mare decat (l + 1). Ultima relatie
(l+1)
(m+l+1)

+ x

(m)

incepe cu termeni cu grad de rezolutie (l + 1), adica ceea ce

trebuia demonstrat. Demonstratia are loc in sensul ca, procedand recursiv in aceeasi
! maniera vom
P (l)
(0)
ajunge in nal (teoretic dupa un numar innit de pasi) la R x (m) +
x (m+l) = 0. Ultima
l 1

(0)

relatie arata ca intr-adevar x = x (m)

(m)

P (l)
+
x (m+l) este R-inchis, cu

(0)

= x (m) . Astfel,

(0)
x (m)

. Din (191) rezulta

(m)

l 1

punctul u) al demonstratiei a fost implementat.

(0)

In continuare trecem la punctul v). Fie x (m) elementul trivial din

(0)

(0)

ca x (m) =

z (m

(1)

1)

(0)

avem ca D x (m) = 0,
(0)

simplu ca R

x (m) +

(0)
x (m) =
(1)
x (m+1)

R
in timp ce

(0)

(1)

(1)

+ D z (m) (fata de (191) am utilizat notatia z (m) = w (m) ). Prin calcul direct

(1)

(1)

+ x (m+1)

1)

(1)

z (m) . Atunci rezulta

(1)(0)

= R x (m) +

(1)

x (m+1) +

(277)

este R-exact pana la termeni cu grad de rezolutie doi

(1)

(0)
z (m 1)

+ x (m+1) = R

Presupunem ca am construit

(0)

(1)

1)

(l)

+ x (m+l) , l

(278)

1, astfel incat R

(m)

= m + 1)

(m)

(l+1)
(m+l+2)

(l)

R z (m

= x (m) + x (m+1) +

(m)

(m)

(2)(0)

(1)

+ z (m)

incepe cu termeni cu gradul de rezolutie l (grt R

R

(1)(0)

(1)

incepe cu termeni cu grad de rezolutie unu

(0)
x (m)

x (m) + x (m+1)
(0)
x (m)

(1)

D x (m+1) , unde x (m+1) = R z (m

= p (m+l+1) + p

; l

1;

(279)

si
(l+1)

(m)

= Rz

(l+2)

(m+l+1)

; l

(m+l+2)

1;

(280)
(l+1)
(m+l+1) ,

este R-exact pana la termeni cu grad de rezolutie (l + 1). Trebuie sa aratam ca exista x
astfel incat R

(l+1)
(m+l+1)

(m)

+ x

sa inceapa cu termeni cu grad de rezolutie l + 1 si

(m)

+
l

(l+1)
x (m+l+1)

sa e R-exact pana la termeni cu grad de rezolutie (l + 2). Aplicand R pe relatia (280)

si tinand cont de (279) obtinem ca
!
(l)

(l+1)
(m+l+2)

p (m+l+1) + p

(l+1)

(m+l+1) +

40

(l+2)

(m+l+2)

; l

1:

(281)

(l+1)

(l)

Proiectand acum (281) pe gradul de rezolutie l ajungem la p (m+l+1) =

notatia

(l+1)
x (m+l+1)

(m+l+1) ,

+ x
(l)

p (m+l+1) +
(l+1)
(m+l+1)

+ x

(m)

Ultimele relatii arata ca R

(l+1)
(m+l+1)

+ x
l

(l)

(l+1)
(m+l+1)

p (m+l+1) + D x

(m)

Utilizand

rezulta ca

(l+1)
(m+l+1)

(m)

(l+1)
p (m+l+2)

(m+l+1) .

(l+1)

si

(l+1)
p (m+l+2)

(l)

p (m+l+1) +

(282)

(l+2)

= Rz

(l+1)
(m+l+1)

(m)

+ x

(m+l+2)

(283)

incepe cu termeni cu grad de rezolutie l + 1

este R-exact pana la termeni cu grad de rezolutie (l + 2), adica ceea ce

trebuia demonstrat. Demonstratia are loc in sensul ca, procedand recursiv in aceeasi
! maniera, vom
P (l)
(0)
(0)
ajunge in nal (teoretic dupa un numar innit de pasi) la R x (m) +
x (m+l) = 0 si x (m) +
l 1
!
P (l)
P (l)
x (m+l) = R
(cu
=
z (m+l 1) ). Ultimele relatii arata ca intr-adevar x =

l 1
(0)
x (m)

(m 1)

(m 1)

(m)

l 0

P (l)
+
x (m+l) este atat R-inchis cat si R-exact. In consecinta, x = R
(m)

l 1

(0)

(0)

este elementul

(m 1)
(0)
z (m 1)

(1)

(1)

trivial din H m (R). Tinand cont ca x (m) = z (m 1) + D z (m) , obtinem ca

+ D z (m) +
!
P (l)
(0)
(1)
x (m+l) = R
, cu
R
= z (m 1) + D z (m) . Astfel, punctul v) al demonstratiei a
(m 1)

l 1

(m 1)

fost implementat. In consecinta, am demonstrat ca este aplicatie surjectiva.

c2 ) In nal demonstram ca este aplicatie injectiva. Pentru aceasta folosim urmatoarea teorema.
Teorema 9
Fie V1 si V2 doua spatii vectoriale si j : V1 ! V2 un morsm de spatii vectoriale. Atunci j este
aplicatie injectiva daca si numai daca Kerj = f01 g (01 este vectorul nul din V1 ).
Conform ultimei teoreme, pentru a demonstra( ca

demonstram ca Ker =
$
%
(0)

0 (m)

. Stim ca Ker =

(m)

(m)

este aplicatie injectiva $

este sucient
sa
%)
2 H m (R) j

(0)

(m)

0 (m)

, unde

este clasa triviala din ((K ( jA))0 )m . Vom folosi din nou ideea de demonstratie de la

c1 ). Astfel: p) vom alege o clasa arbitrara din H m (R) si vom demonstra ca daca
elementul x al acesteia in elementul trivial
(m)

(0)

z (m

1)

+ D z (m) dintr-o clasa a lui ((K ( jA))0 )m ,

atunci x este elementul trivial al clasei considerate din H m (R) ( x = R

(m)
(m)
(m
!
aratat la punctul c1 ) ca

(0)

z (m

transforma

(1)

1) + D

); q) deoarece am
1)

(1)

z (m) , rezulta ca demonstratia nu depinde de

(m 1)

alegerea reprezentantului clasei. Atunci, demonstratia va valabila la nivelul claselor mentionate.

41

Cum clasa din H m (R) a fost aleasa arbitrar, rezulta ca demonstratia ramane valabila pentru orice
clasa din H m (R).
P (l)
(0)
Astfel, ramane sa implementam punctul p). Fie x =
x (m+l) 2
x , cu x (m) =
(m)

(0)
z (m 1)

(m)

+ D z (m) . Evident, R x = 0. Atunci,

(m)

= x

(m)

= x

(m)

(m)

(0)

Presupunem ca am construit

z (m

(m)

(1)

1)

= x

(m)

(1)(0)

(1)

+ z (m)

= x (m+1) + R z (m

(0)

(1)

z (m

1)

z (m

(1)

1)

+ z (m)

(284)

(l)

+ z (m) +

1)

(0)

(m)

incepe cu termeni cu grad de rezolutie unu

x

(m)

l 0

(1)

+ z (m+l

, l

1)

1, care

incepe cu termeni cu grad de rezolutie l

x

= x

(m)

(m)

(0)

(1)

z (m

Trebuie sa aratam ca exista

R

(0)

z (m

(l)

+ z (m+l

1)

1)

+ z (m+l

(l+1)
z (m+l) ,
(l+1)
z (m+l)

(l)

(l)

1) + z (m) +

1)

astfel incat

(l+1)

= # (m+l) + #

(m)

=
l+1

(m+l+1) +

(l+1)
(m+l)

(m)

; l

R z

1: (285)

= x

(m)

sa inceapa cu termeni cu grad de rezolutie l + 1. Aplicand

!
(l)

R pe ecuatia (285) si tinand cont ca R x = 0 ajungem la R

(m)

(l+1)

# (m+l) + #

(m+l+1)

= 0.

(l)

Proiectand ultima relatie pe gradul de rezolutie (l

1) obtinem ca D # (m+l) = 0, l
(l)

(l+1)
(m+l) .

lui D la grade de rezolutie strict pozitive implica faptul ca # (m+l) = D z

x

(m)
(l+1)

+ #

(m+l+1)

(l+1)
z (m+l)

l+1

(l+1)
(m+l)

(m)

R z

(l+1)

(m+l+1)

1. Aciclicitatea

(l)

(l+1)
(m+l)

= # (m+l)

(l+1)
z (m+l)

Atunci, gasim ca

D z
;

+
(286)

unde simbolul "

" inseamna termeni cu grad de rezolutie mai mare decat (l + 1). Formula (286)

arata ca

(m)

l+1

(l+1)
(m+l)

(m)

R z

incepe cu termeni cu grad de rezolutie (l + 1), adica

ceea ce trebuia demonstrat. Demonstratia are loc in sensul ca, procedand recursiv in aceeasi
maniera, vom ajunge in nal (teoretic dupa un numar innit de pasi) la
R

(0)
z (m 1)

(1)

+ z (m) +

(l+n)

+ z

(m+l+n 1)

(m)

=0= x
l+n

(m)

. Ultima relatie arata ca x este elementul trivial al

(m)

clasei considerate din H m (R). In consecinta, punctul p) a fost implementat. Astfel, teorema este
demonstrata.

42

Teorii supuse la constrangeri de clasa I

3.1

Constrangeri de clasa I

Consideram un sistem al carui spatiu al fazelor P este descris local de variabilele canonice bosonice
(z a )a=1; A . Presupunem ca am eliminat din teorie constrangerile de clasa II (in cazul in care
sistemul a avut astfel de constrangeri). In acest context, lucram cu paranteza Dirac29
[F1 ; F2 ] = ! ab (z)

@F1 @F2
;
@z a @z b

(287)

construita in termenii unui tensor ! ab (z) dat de

h

za; zb

= ! ab (z) =

! ba (z) :

(288)

(289)

care este inversabil

! ab (z) ! bc (z) =

c;

cu ! bc (z) = ! cb (z) inversul lui ! ab (z). Obiectul ! ab (z) se numeste 2-forma simplectica asociata
parantezei Dirac30 . Utilizand identitatea lui Jacobi31
hh

za; zb

; zc

i
i
i
h
hh
+ [z c ; z a ] ; z b + z b ; z c ; z a = 0;

(290)

precum si (288) ajungem la relatia

! d[a (z)

@! bc] (z)
@z d

! da (z)

@! bc (z)
@! ab (z)
@! ca (z)
dc
db
+
!
(z)
+
!
(z)
= 0:
@z d
@z d
@z d

(291)

Derivand formula (289), obtinem ca

@! ab (z)
! bc (z) =
@z p

! ab (z)

@! bc (z)
:
@z p

(292)

Utilizand (292), un calcul direct ne conduce la

! ma (z) ! bn (z) ! d[a (z)

@! bc] (z)
= ! pc (z)
@z d

@! mn (z) @! pm (z) @! np (z)

+
+
@z p
@z n
@z m

(293)

Tinand cont de (289), din (291) si (293) gasim ca32

@! mn (z) @! pm (z) @! np (z)
+
+
= 0:
@z p
@z n
@z m
29

(294)

Daca sistemul nu a avut constrangeri de clasa II, lucram direct cu paranteza Poisson.
In fapt, 2-forma simplectica se construieste cu ajutorul lui ! ab (z) prin relatia ! 2 = 21 ! ab (z) dz a ^ dz b (simbolul
^ reprezinta produsul exterior, iar d este diferentiala exterioara). In sensul ultimei relatii, ! ab (z) este denumit (prin
abuz de limbaj) 2-forma simplectica.
31
Dupa eliminarea constrangerilor de clasa II, identitatea lui Jacobi devine egalitate tare in termenii variabilelor
independente z a .
32
Ecuatia (294) arata ca 2-forma simplectica ! 2 este d-inchisa, d! 2 = 12 (d! ab (z)) ^ dz a ^ dz b =
30

1
6

@! ab (z)
@z c

@! ca (z)
@z b

@! bc (z)
@z a

dz a ^ dz b ^ dz c = 0.

43

Local, solutia ultimei ecuatii este data de33

! mn (z) =

@an (z)
@z m

@am (z)
;
@z n

(295)

unde an (z) se numeste 1-forma potential34 asociata 2-formei simplectice ! mn (z).

Presupunem ca sistemul considerat este supus la constrangerile de clasa I
Ga0 (z)

0; a0 = 1;

; A0

A:

(296)

Deoarece am presupus ca variabilele sunt bosonice, rezulta ca functiile Ga0 (z) sunt si ele bosonice
Ga0 Gb0 = Gb0 Ga0 :

(297)

Proprietatea de clasa I a constrangerilor (296) se traduce prin relatiile

[Ga0 ; Gb0 ] = C c0a0 b0 (z) Gc0 ;

(298)

unde functiile C c0a0 b0 (z) sunt antisimetrice in indicii inferiori, C c0a0 b0 (z) = C c0b0 a0 (z). Ecuatiile
(296) denesc o suprafata neteda H scufundata in spatiul fazelor P . In continuare, suprafata
H va numita suprafata constrangerilor de clasa I. Datorita ecuatiilor (296), dinamica sistemului
se va desfasura exact pe suprafata H . Vom presupune constrangerile de clasa I a ireductibile
(independente). Aceasta inseamna ca singura solutie a ecuatiei
a0

Ga0 = 0;

(299)

are forma
a0

a0 b0

Ga0 ;

a0 b0

b0 a0

(300)

unde functiile a0 b0 depind in general de coordonatele z a ale spatiului fazelor. Mai mult, vom
presupune ca functiile Ga0 satisfac conditia de regularitate
!
@Ga0
@Ga0
rang
= A0 = rang
:
(301)
@z a
@z a
Ga 0
H
0

Conditia de regularitate ne asigura ca putem alege local functiile Ga0 a primele A0 coordonate
ale unui nou sistem regular de coordonate pe P , de exemplu z a $ (Ga0 ; ). In aceste conditii, are
loc urmatoarea teorema.
Teorema 10 Orice functie neteda, F (z a ) 2 C 1 (P ) care se anuleaza pe H se exprima sub
forma
F (z a ) = a0 (z) Ga0 ;
(302)
unde a0 (z) sunt functii netede pe P .
Demonstratie
Dupa cum am vazut, conditiile de regularitate ne permit sa facem o transformare de coordonate
de forma z a ! (ya0 ; ), cu
y a0 Ga0 ;
(303)
33

In fapt, formula (295) reprezinta o consecinta a lemei lui Poincare. Intr-adevar, conform lemei lui Poincare

avem ca d! 2 = 0 ) ! 2 = d! 1 , unde ! 1 =

ab (z) dz b , Atunci, din d! 1 =

1
2

@ab (z)
@z a

@aa (z)
@z b

dz a ^ dz b = ! 2 =

(z) dz a ^ dz b , rezulta imediat (295).

Denumirea de 1-forma potential atribuita lui an (z) este de asemenea un abuz de limbaj. Conform notei de subsol
anterioare, an (z) reprezinta (pana la un semn) coecientii 1-formei potential ! 1 .
1
!
2 ab
34

44

astfel incat obtinem

F (z a ) = F (ya0 ;

):

(304)

) = 0;

(305)

Ipoteza teoremei arma ca

F (ya0 = 0;
(F (z a ) se anuleaza pe

H ).

In continuare utilizam identitatea

F (ya0 ;

)=

Z1

dF ( ya0 ;
d

(306)

care se demonstreaza prin calcul direct. Intr-adevar, membrul drept din (306) capata dupa integrare
forma F ( ya0 ; )j10 = F (ya0 ; ) F (0; ) = F (ya0 ; ) (pe baza lui (305)). Exploatam acum
identitatea (306). Avem

F (ya0 ;

)=

Z1

dF ( ya0 ;
d
d

unde

a0

R1
0

=@
d

@F ( ya0 ;
@ ( ya0 )

Z1
0

Z1
0

@F ( ya0 ; ) d ( ya0 )
=
@ ( ya )
d

1
@F ( ya0 ; ) A
ya0 =
d
@ ( y a0 )

a0

ya0 ;

(307)

sunt functii netede pe P . Utilizand (303) si (304) in (307) ajungem

la (302). Astfel teorema este demonstrata.

Demonstratia ultimei teorema este locala. Totusi,
utilizand o partitie a unitatii [1] se poate arata ca valabilitatea teoremei este globala
Pe baza identitatii lui Jacobi
G[a0 ; Gb0

; G c0 ]

[[Ga0 ; Gb0 ] ; Gc0 ] + [[Gc0 ; Ga0 ] ; Gb0 ] + [[Gb0 ; Gc0 ] ; Ga0 ] = 0;

(308)

si a relatiilor (298) ajungem la ecuatia

h
i
C e0d0 [a0 C d0b0 c0 ] + C e0[a0 b0 ; G c0 ]

Ge0 = 0;

(309)

unde
C e0d0 [a0 C d0b0 c0 ]
h
i
C e0[a0 b0 ; G c0 ]

C e0d0 a0 C d0b0 c0 + C e0d0 c0 C d0a0 b0 + C e0d0 b0 C d0c0 a0 ;

h
i
h
i
C e0a0 b0 ; Gc0 + C e0c0 a0 ; Gb0 + C e0b0 c0 ; Ga0 :

(310)
(311)

Deoarece am presupus constrangerile de clasa I a ireductibile, conform relatiilor (299)(300)

rezulta ca solutia ecuatiilor (309) este data de
h
i
C e0d0 [a0 C d0b0 c0 ] + C e0[a0 b0 ; G c0 ] =
unde functiile

e0 d0
a0 b0 c0

e0 d0
a0 b0 c0 Gd0 ;

(312)

(z) sunt complet antisimetrice atat in indicii superiori cat si in cei inferiori.
45

3.2

Ecuatiile de miscare in prezenta constrangerilor de clasa I

Stim ca ecuatiile de miscare pentru sistemul considerat au forma [2]

F_
Ga0

a0

[F; H0 ] +

[F; Ga0 ] (

[F; H0 +

a0

Ga0 ] = [F; HE ] ) ;

0;

(313)
(314)

unde H0 (z) este Hamiltonianul de clasa I al sistemului considerat

[H0 ; Ga0 ] = V b0a0 Gb0 ;

(315)

cu V b0a0 functii de z a -uri. Mentionam ca obiectele a0 sunt functii arbitrare de timp35 [2]. Prezenta
lor in ecuatiile (313) face ca solutiile ecuatiilor (313)(314) sa depinda de functii arbitrare de timp.
Ecuatiile (313)(314) pot obtinute din principiul variational
S0E [z a ;

a0

] = 0;

(316)

corespunzator conditiilor la limita

z a (t1 ) = z a (t2 ) = 0;
unde
S0E

[z ;

a0

]=

t2

dt (aa (z) z_ a

H0

(317)
a0

Ga0 ) :

(318)

t1

Actiunea (318) se numeste actiune extinsa. Derivata Gateaux care apare in (316) se deneste in
mod standard prin
dS0E [z a + u z a ; a0 + u a0 ]
S0E [z a ; a0 ] =
;
(319)
du
u=0
unde z a si a0 sunt (pana la conditiile (317)) functii arbitrare de timp. Intr-adevar, pe baza
principiului variational mentionat anterior deducem ecuatiile
S0E
za
S0E

@H0
@z a

! ab (z) z_ b
Ga0

a0

a0 @Ga0
@z a

0:

0;

(320)
(321)

Ecuatiile (321) coincid (pana la un semn irelevant) cu ecuatiile (314). Tinand cont de (289), din
(320) obtinem ca
@H0
@Ga0
z_ a ! ab (z)
+ a0 ! ab (z)
;
(322)
b
@z
@z b
astfel incat cu ajutorul lui (287) ajungem la
z_ a

[z a ; H0 ] +

a0

[z a ; Ga0 ] :

(323)

@F a
Pornind de la F_ = @z
_ , pe baza relatiilor (287) si (322) ajungem imediat la (313).
az
Starea zica a sistemului considerat este descrisa de solutiile ecuatiilor (313)(314). Pe de alta
parte, aceste ecuatii se obtin din principiul variational (316) bazat pe actiunea extinsa (318). Astfel,
putem spune ca actiunea extinsa contine toata informatia despre starea zica a sistemului.
35

Ultima armatie poate justicata (local) si in alt mod. Luand F ! z a , ecuatiile (313)(314) capata forma
z_
[z a ; H0 ] + a0 [z a ; Ga0 ] , Ga0
0. Trecem acum la un alt sistem regular de coordonate pe P , z a $ (ya0 ; ),
cu ya0 Ga0 . Mai mult, alegem coordonatele
astfel incat [ ; ya0 ] = 0. Din (298) si (315) avem ca [ya0 ; yb0 ] =
C c0a0 b0 (y; ) yc0 , [ya0 ; H0 ] = V b0a0 (y; ) yb0 . In noile coordonate ecuatiile de miscare capata expresiile y_ a0
V c0a0 + b0 C c0a0 b0 yc0 , _
0. Intr-adevar, in
[ ; H0 ] , ya0
0, care conduc la _
[ ; H0 ] , ya0
0, y_ a0
ultimele ecuatii functiile a0 nu mai apar. In consecinta, aceste functii nu sunt determinate de ecuatiile (313)(314),
ele ind arbitrare.
a

46

3.3

Transformari gauge

Stim ca transformarile gauge Hamiltoniene sunt date de [2]

a0

F (z) = [F (z) ; Ga0 ]

a0

unde parametrii gauge

unde

si

(324)

sunt functii arbitrare de timp. Utilizand (324), obtinem simplu ca

a0

( F 1 + F 2 ) = [ F 1 + F 2 ; G a0 ]
(F1 F2 ) = [F1 F2 ; Ga0 ]

a0

= F2 [F1 ; Ga0 ]

sunt scalari. Daca F =

acesteia prin

Rt2

a0

[F1 ; Ga0 ]

a0

+ F1 [F2 ; Ga0 ]

[F2 ; Ga0 ]
a0

a0

F1 +

F2 ;
(325)

= ( F1 ) F2 + F1 ( F2 ) ; (326)

dtF este o functionala, atunci denim variatia gauge a

t1

F=

Zt2

dt ( F ) :

(327)

t1

Proprietatea de baza a transformarilor gauge este ca daca z a sunt solutii ale ecuatiilor de miscare
atunci si z a + z a sunt solutii ale ecuatiilor de miscare. Altfel spus, transformarile gauge nu modica
starea zica a sistemului. Deoarece actiunea extinsa contine toata informatia despre starea zica a
sistemului, ne asteptam ca aceasta sa e invarianta gauge. Intr-adevar, actiunea extinsa (318) este
invarianta la transformarile gauge
z a = [z a ; Ga0 ] a0
(328)
a0

V a0b0

= _ a0

C a0b0 c0

b0

b0 c0

(329)

unde parametrii gauge trebuie sa satisfaca relatiile

a0

a0

(t1 ) =

(t2 ) = 0:

(330)

Utilizand (318) si (327), cu ajutorul formulelor (325)(326) deducem ca

S0E

Zt2

dt ( aa ) z_ a + aa

d
( za)
dt

H0

a0

) Ga0

a0

Ga0

t1

Zt2

dt (( aa ) z_ a

a_ a z a

H0

a0

) Ga0

a0

Ga0 ) + aa [z a ; Ga0 ]

t1

Zt2

dt (( aa ) z_ a

a_ a z a

H0

a0

) Ga0

a0

a0 t2
jt1

Ga0 ) :

(331)

t1

Tinand cont de relatiile

aa = [aa ; Ga0 ]
H0 = [H0 ; Ga0 ]

a0
a0

@aa @Ga0
@z b @z c
a0 b0
=
V a0 Gb0 ;

= ! bc

a0

47

@aa b ac @Ga0 a0
z_ !
;
@z c
@z b
= [Ga0 ; Gb0 ] b0 = b0 C c0a0 b0 Gc0 ;

; a_ a z a =

(332)

Ga0

(333)

obtinem
S0E

Zt2

dt

! bc ! ab z_ a

@Ga0
@z c

a0

a0

V b0a0 Gb0

a0 b0

C c0a0 b0 Gc0

a0

) Ga0 :

(334)

t1

Folosind acum si (289), ultima relatie ne conduce la

S0E =

Zt2

dt _ a0

V a0b0

b0

C a0b0 c0

b0 c0

a0

Ga0

t1

a0

Ga0 jtt21 :

(335)

Utilizand (329-330) in (335), gasim in nal ca

S0E = 0:

(336)

Formula (336) exprima invarianta gauge a actiunii extinse la transformarile (328-329) cu conditiile
suplimentare (330). Invarianta gauge a actiunii extinse este o consecinta directa a invariantei starii
zice la transformari gauge.

3.4

Structura algebrica a lui C 1 (

H)

Deoarece dinamica sistemului se desfasoara pe suprafata H , functiile relevante din punctul de

vedere al dinamicii vor functiile din C 1 ( H ). Spatiul C 1 ( H ) poate caracterizat algebric dupa
cum urmeaza. Multimea C 1 (P ) inzestrata cu operatiile de adunare a functiilor si de inmultire a
acestora cu scalari formeaza spatiu vectorial. Daca pe acest spatiu vectorial introducem inmultirea
punctuala a functiilor, atunci C 1 (P ) devine algebra asociativa. Vom nota prin M multimea
functiilor ce se anuleaza pe H . Fie M 2 M (M = a0 Ga0 ) si F 2 C 1 (P ). Obtinem ca F M =
a0 G
a0 = F a0 2 C 1 (P )), de unde rezulta ca F M 2 M. In consecita, M este ideal
a0 (cu
1
in C 1 (P ) in raport cu inmultirea. Atunci putem construi algebra factor C M(P ) , care reprezinta
algebra claselor de echivalenta de functii din C 1 (P ) care difera printr-o functie din M (adica
1
printr-o functie ce se anuleaza pe H ). Clasele de echivalenta din C M(P ) sunt date de
[F ]y = fF +

a0

Ga0 jF;

a0

2 C 1 (P )g ;

(337)

astfel ca pentru orice doua functii dintr-o clasa de echivalenta avem ca

F

F0 , F

F0 =

a0

Ga0 :

(338)

Este simplu de vazut ca orice clasa de echivalenta din C M(P ) deneste o functie f din C 1 ( H )
([F ]y ! f = F j H ). Invers, orice functie f din C 1 ( H ) poate extinsa la o functie F din C 1 (P ).
Fie F si F 0 doua extensii diferite ale lui f . Deoarece (F F 0 )j H = F j H F 0 j H = f f = 0,
Teorema 10 ne asigura ca F F 0 = a0 Ga0 . In continuare, relatia (338) ne arata ca cele doua
extensii sunt echivalente, F
F 0 . In consecinta, orice functie f din C 1 ( H ) deneste o clasa
1
C 1 (P )
de echivalenta din M . In concluzie, am obtinut ca: a) orice clasa de echivalenta din C M(P )
deneste o functie din C 1 ( H ); b) orice functie din C 1 ( H ) deneste o clasa de echivalenta din
C 1 (P )
M . Din a) si b) obtinem ca
C 1 (P )
C1 ( H ) =
:
(339)
M
Alternativ, C 1 ( H ) poate privita si ca algebra de functii. Intr-adevar, C 1 ( H ) inzestrata cu
operatiile induse din C 1 (P ) de adunare a functiilor (f1 ] f2 = (F1 + F2 )j H , unde f1 = F1 j H si
48

f2 = F2 j H ) si inmultire a acestora cu scalari ( f = F j H ) formeaza spatiu vectorial. Inmultirea

din C 1 (P ) induce de asemenea pe C 1 ( H ) o operatie de inmultire prin relatia f g = (F G)j H .
In raport cu produsul nou introdus, C 1 ( H ) este algebra de functii. Conform concluziilor a)
1
si b) de mai sus, am stabilit ca exista o aplicatie bijectiva Q : C 1 ( H ) ! C M(P ) , data de
relatia Q (f ) = [F ]y . Atunci, este simplu de vazut ca Q (( 1 f1 ) ] ( 2 f2 )) = [ 1 F1 + 2 F2 ]y =
[ 1 F1 ]y u[ 2 F2 ]y =
1 / [F1 ]y u
2 / [F2 ]y = ( 1 / Q (f1 ))u( 2 / Q (f2 )), ceea ce arata ca Q este
izomorsm de spatii vectoriale. Mai mult, gasim ca Q (f g) = [F G]y = [F ]y [G]y = Q (f ) Q (g),
relatie care arata ca Q este izomorsm de algebre. In consecinta, relatia (339) trebuie privita in
sens de izomosm de algebre multiplicative.
Algebra (multiplicativa) C 1 (P ) inzestrata cu structura de paranteza Dirac devine algebra
Poisson36 . Fie F10 = F1 + a0 Ga0 si F20 = F2 + a0 Ga0 doua elemente din C 1 (P ). Este simplu de vazut ca F10 j H = F1 j H = f1 si F20 j H = F2 j H = f2 . Prin calcul direct gasim ca
[F10 ; F20 ]
6= [F1 ; F2 ] j H , de unde rezulta ca paranteza Dirac pe C 1 (P ) nu induce o paranteza
H
Dirac pe C 1 ( H ) prin relatia [f1 ; f2 ] = [F1 ; F2 ] j H . Astfel, algebra de functii C 1 ( H ) nu este
algebra Poisson.
Fie M 2 M (M = a0 Ga0 ) si F 2 C 1 (P ). In general, avem ca [M; F ] = [ a0 Ga0 ; F ] 6=
a0 G , de unde ajungem la concluzia ca M nu este ideal in C 1 (P ) si in raport cu structura
a0
de paranteza Dirac. Astfel, paranteza Dirac pe C 1 (P ) nu induce o structura de paranteza bine
1
1
denita in C M(P ) . In consecinta, C M(P ) nu este algebra Poisson. In sensul celor discutate anterior,
izomorsmul (339) nu este si izomorsm de algebre Poisson.

3.5

Functii de clasa I

Ne reamintim ca functiile de clasa I sunt functii din C 1 (P ) care satisfac relatiile [2]
[F; Ga0 ] =
unde

b0
a0

b0
a0 Gb0 ;

(340)

2 C 1 (P ). Vom nota prin OH multimea functiilor de clasa I. Atunci, rezulta ca

n
o
OH = F 2 C 1 (P ) j [F; Ga0 ] = b0a0 Gb0 ; b0a0 2 C 1 (P ) :
(341)
C 1 (P ). Atunci, din relatia
)
b
[F1 ; Ga0 ] = 0a0 Gb0 ;
) [ 1 F1 + 2 F2 ; G a 0 ] =
b0
[F2 ; Ga0 ] = ~ a0 Gb0

Evident, avem ca OH

cu

b0
a0

~b0

a0

b0
a0

~b0

a0

Gb0 ;

(342)

2 C 1 (P ), gasim ca OH este subspatiu vectorial al lui C 1 (P ). Utilizand

proprietatea de derivare a parantezei Dirac ([F1 F2 ; Ga0 ] = [F1 ; Ga0 ] F2 + F1 [F2 ; Ga0 ] ), ajungem
la
)
b
[F1 ; Ga0 ] = 0a0 Gb0 ;
b0
~b0 F1 Gb ;
) [F1 F2 ; Ga0 ] =
(343)
b0
a 0 F2 +
a0
0
~
[F2 ; Ga ] =
Gb
0

cu

b0
a 0 F2

b0
a 0 F1

+~

a0

2 C 1 (P ). Din (343) deducem ca OH este subalgebra a lui C 1 (P ) in

raport cu inmultirea. Utilizand acum si identitatea lui Jacobi ([[F1 ; F2 ] ; Ga0 ] = [[F1 ; Ga0 ] ; F2 ] +
36

O algebra Poisson A este o algebra asociativa (in raport cu inmultirea) inzestrata cu o structura de paranteza
k; k in raport cu care A este algebra Lie. In plus, paranteza k; k trebuie sa satisfaca relatia kab; ck = a kb; ck +
( )"b "c ka; ck b. Evident, daca algebra asociativa este graduata atunci algebra Lie mentionata anterior va mosteni
aceasta graduare, astfel incat algebra Poisson va pastra si ea graduarea initiala.

49

[F1 ; [F2 ; Ga0 ] ] ), gasim ca

[F1 ; Ga0 ] =
[F2 ; Ga0 ] =
cu

b0
a0

b0
a0 Gb0 ;
~b0 Gb
a0
0

2 C 1 (P ) de forma
b0
a0

h
i
b0
= F1 ; ~ a 0

) [[F1 ; F2 ] ; Ga0 ] =

F2 ;

b0
a0

b0 ~c0
c0
a0

b0
a0 Gb0 ;

~b0

c0

(344)

c0
a0 :

(345)

Formula (344) evidentiaza ca daca F1 ,F2 2 OH , atunci si [F1 ; F2 ] 2 OH (paranteza Dirac este
operatie interna in OH ). In consecinta, OH este subalgebra Poisson a lui C 1 (P ). Tinand cont de
relatiile
h
i
h
i
b0
b0
Gb0 ; Ga0 =
; Ga0 + c0 C b0c0 a0 Gb0 ;
(346)

b0 ; G
+ c0 C b0c0 a0 2 C 1 (P ), obtinem imediat ca M
cu
a0
OH in raport cu inmultirea. Mai mult, deoarece

[F; Ga0 ] =

b0
a0 Gb0

) [F;

a0

Ga0 ] =

a0 b0
a0

OH . Evident, M este ideal in

h
+ F;

b0

Gb0 ;

(347)

a0 b0 + F; b0
cu
2 C 1 (P ), gasim ca M este ideal in OH si in raport cu structura de
a0
paranteza Dirac. Astfel, ajungem la urmatoarea teorema.
Teorema 11
Algebra
n
o
OH
ObsH =
= [F ]z ; F 2 OH j8F1 ; F2 2 [F ]z ; F1 F2 = a0 Ga0 ; a0 2 C 1 (P ) ;
(348)
M

este algebra Poisson.

Demonstratie
Demonstratia rezulta direct din denitia algebrei factor si din faptul ca OH este algebra Poisson.
In virtutea ultimei teoreme rezulta ca paranteza Dirac induce o structura de paranteza bine
denita in ObsH (notata [; ] ) prin relatia
h
i
[F1 ]z ; [F2 ]z = [[F1 ; F2 ] ]z :
(349)
1

Este simplu de vazut ca ObsH este subalgebra a lui C 1 ( H ) = C M(P ) in raport cu inmultirea
(deoarece OH este subalgebra a lui C 1 (P ) in raport cu inmultirea). Atunci, rezulta ca
ObsH =

[F ]y 2

C 1 (P )
jF 2 OH
M

(350)

Din (348) si (350) gasim ca

[F ]y 2

C 1 (P )
; F 2 OH
M
1

, [F ]y = [F ]z :

(351)

Ultima relatie realizeaza legatura dintre clasele lui C M(P ) si clasele lui ObsH . Pe baza formulelor
(349) si (351), obtinem ca
h
i
h
i
[[F1 ; F2 ] ]z = [F1 ]z ; [F2 ]z = [F1 ]y ; [F2 ]y = [[F1 ; F2 ] ]y ; F1 ; F2 2 OH :
(352)
50

3.6

Observabile clasice Hamiltoniene

Prin denitie, observabilele clasice Hamiltoniene sunt elemente din C 1 ( H ) care sunt invariante
gauge. Utilizand imaginea de algebra de functii a lui C 1 ( H ), denitia anterioara evidentiaza ca
f 2 C 1 ( H ) este observabila clasica daca
"f

= 0;

(353)

unde
"f

"F j

; f = Fj

F = [F; Ga0 ]

a0

(354)

Astfel, multimea observabilelor clasice poate privita ca Obs1 = ff 2 C 1 ( H ) j " f = 0g. Utilizam
1
acum imaginea alternativa a lui C 1 ( H ) si denim variatia gauge a unei clase din C M(P ) prin
C 1 (P )
este
" [F ]y = [ " F ]y . Atunci, denitia notiunii de obsevabila clasica ne arata ca [F ]y 2
M
observabila clasica daca
(355)
" [F ]y = [ " F ]y = [0]y :
n
o
1
Acum, multimea observabilelor clasice este data de Obs2 = [F ]y 2 C M(P ) j [F ]y = [ " F ]y = [0]y .
Relatiile (353)(355) evidentiaza doua descrieri alternative ale notiunii de observabila clasica (date
de Obs1 si Obs2 ). Tinand cont de (325) si (354), gasim ca atat Obs1 cat si Obs2 formeaza spatiu
1
vectorial (acestea sunt subspatii vectoriale ale lui C 1 ( H ), respectiv C M(P ) ). Mai mult, relatiile
(326) si (354) ne asigura ca produsul este operatie interna atat in Obs1 , cat si in Obs2 . In concluzie,
1
Obs1 si Obs2 sunt algebre multiplicative (acestea sunt subalgebre ale lui C 1 ( H ), respectiv C M(P ) ).
Fie f1 = F1 j H si f2 = F2 j H doua elemente arbitrare din Obs1 . Construim obiectele F10 =
F1 + a0 Ga0 si F20 = F2 + a0 Ga0 , unde a0 si a0 sunt elemente din C 1 (P ). Evident, avem ca
=
F10 j H = F1 j H = f1 si F20 j H = F2 j H = f2 . In aceasta situatie, obtinem relatia [F10 ; F20 ]
H
1
[F1 ; F2 ] j H . Ultima relatie evidentiaza ca paranteza Dirac pe C (P ) induce o paranteza Dirac pe
Obs1 prin relatia [f1 ; f2 ] = [F1 ; F2 ] j H .Astfel, algebra Obs1 inzestrata cu structura de paranteaza
Dirac indusa este algebra Poisson.
1
Din (337) si (355) gasim ca elementele claselor invariante gauge din C M(P ) ( " [F ]y = [0]y =
[ a0 Ga0 ]y ) verica ecuatia
a0
Ga0 :
(356)
"F =
Utilizand (324), ultima ecuatie conduce la
b0
a0 Gb0 ;

[F; Ga0 ] =

(357)
1

unde b0 = b0a0 "a0 . In consecinta, elementele claselor invariante gauge din C M(P ) sunt chiar
functiile denclasa I. Astfel, clasele odin Obs2 sunt determinate de elemente din OH . Atunci, avem
1
ca Obs2 = [F ]y 2 C M(P ) jF 2 OH . Comparand ultima relatie cu (350) deducem imediat ca
Obs2

ObsH :

(358)

Ultima relatie si Teorema 11 ne asigura ca si Obs2 este algebra Poisson.

In continuare, este simplu de vazut ca aplicatia Q (din subsectiunea 3.4) induce un izomorsm
de algebre multiplicative Q :Obs1 !Obs2 , prin intermediul relatiei Q (f ) = [F ]y . Mai mult, avem
ca
Q ([f1 ; f2 ] ) = Q [F1 ; F2 ] j H = [[F1 ; F2 ] ]y :
(359)
51

Atunci, utilizand (352) in (359) ajungem la relatia

h
i
Q ([f1 ; f2 ] ) = [F1 ]y ; [F2 ]y :

(360)

h
i
f2 si [F1 ]y ; [F2 ]y = [F1 ]y

[F2 ]y , formula (360)

fobservabile clasice Hamiltonieneg :

(361)

Utilizand temporar notatiile [f1 ; f2 ] = f1

conduce la Q (f1 f2 ) = [F1 ]y [F2 ]y = Q (f1 ) Q (f2 ), de unde rezulta ca Q este izomorsm de
algebre Poisson. In sensul acestui izomorsm avem ca
Obs1 = Obs2

Izomorsmul stabilit anterior ne asigura ca cele doua descrieri ale notiunii de observabila clasica
sunt echivalente. Deoarece atat Obs1 cat si Obs2 sunt algebre Poisson, ajungem la urmatoarea
teorema.
Teorema 12
Algebra fobservabile clasice Hamiltonieneg este algebra Poisson.
Sa investigam rolul conditiei (355) din denitia notiunii de observabila clasica. Dupa cum am
vazut, aceasta conditie conduce la relatia (357) care poate rescrisa sub forma [F; Ga0 ]
0.
Substituind ultima formula in (313)(314), ajungem la ecuatiile
F_

[F; H0 ] ; Ga0

0:

(362)

Observam ca in ecuatiile (362) nu mai apar functiile arbitrare a0 . Atunci, solutiile ecuatiilor (362)
vor complet determinate de conditiile initiale si nu vor depinde de functii arbitrare. In consecinta,
solutiile F ale ecuatiilor (362) sunt functii relevante din punct de vedere zic (deoarece sunt complet
determinate de ecuatiile de miscare). Astfel, clasele corespunzatoare din Obs2 sunt generate de
functii din C 1 (P ) care sunt relevante din punct de vedere zic. Deoarece solutiile ecuatiilor (362)
sunt functii relevante din punct de vedere zic, atunci si restrictia acestora la C 1 ( H ) va conduce
la functii f = F j H relevante din punct de vedere zic. In concluzie, elementele din Obs1 sunt
functii din C 1 ( H ) care sunt relevante din punct de vedere zic.

3.7

Conditii gauge

Am vazut ca ecuatiile de miscare (362) ale elementelor claselor de observabile clasice au solutia
complet determinata de conditiile initiale. Totusi, pentru functii arbitrare pe spatiul fazelor, solutiile ecuatiilor de miscare (313)(314) depind in general de functii arbitrare. Pentru a elimina acest
arbitrariu, trebuie sa xam functiile arbitrare a0 care apar in (313). Pentru aceasta, putem alege
niste conditii gauge canonice Ca0 (z) 0, astfel incat det[Ca0 ; Gb0 ] 6= 0. Impunand consistenta in
timp a conditiilor gauge canonice, C_ a0 (z)
0, din (313) determinam imediat functiile arbitrare
a0
a0 b0 [C ; H ] , unde
a0 b0 este inversa lui
0
b0
a0 b0 = [Ca0 ; Gb0 ] (a se vedea referinta [2]).
O alta modalitate, consta in a xa functiile a0 in termenii variabilelor canonice z a prin niste relatii
de tipul
a0
= k a0 (z) ;
(363)
unde functiile k a0 (z) 2 C 1 (P ) sunt presupuse cunoscute. Relatiile (363) reprezinta un set de
conditii gauge necanonice (multiplier gauge). Utilizand conditiile gauge (363), ecuatiile (313)
(314) capata forma
F_

[F; H0 ] + k a0 (z) [F; Ga0 ] ;

52

(364)

Ga0

0:

(365)

Ecuatiile (364)(365) reprezinta ecuatiile de miscare xate gauge pentru orice functie pe spatiul
fazelor. Comparand (364)(365) cu (362), putem spune ca ecuatiile de miscare ale elementelor
claselor de observabile clasice (in descrierea Obs2 ) se pot obtine din (313)(314) utilizand conditiile
gauge necanonice a0 = 0.

53

Existenta simetriei BRST Hamiltoniene

In aceasta sectiune vom demonstra (constructiv) ca teoriile supuse la constrangeri de clasa I poseda
o simetrie rigida echivalenta (intr-un sens ce va precizat ulterior) cu simetria gauge, numita
simetrie BRST Hamiltoniana.

4.1

Algebra BRST Hamiltoniana

Vom realiza constructia simetriei BRST Hamiltoniene in directa corelatie cu teorema perturbatiilor
omologice. In consecinta, este necesar sa dezvoltam un formalism care sa ne mentina in conditiile teoremei perturbatiilor omologice. Prima problema care apare o reprezinta constructia algebrei
BRST Hamiltoniene. Dupa cum am vazut in subsectiunea 2.9, algebra A care apare in teorema perturbatiilor omologice admite trei graduari simultane (plus graduarea Z2 ). Doua dintre acestea sunt
N-graduari (corespunzatoare gradelor rez si deg), iar cea de-a treia este Z-graduare (corespunzatoare gradului grt= deg rez). Pentru a ne mentine in conditiile teoremei perturbatiilor omologice,
trebuie sa graduam algebra BRST in mod similar. Existenta simultana a celor trei graduari (doua
N-graduari si o Z-graduare) ne arata ca putem construi algebra BRST Hamiltoniana K ca o algebra polinomiala37 generata de anumiti generatori. Acesti generatori trebuie sa e determinati
de structura teoriei generice supusa la constrangeri de clasa I, analizata in sectiunea 3. Obiectele
primare ale teoriei considerate sunt variabilele spatiului fazelor redus (z a )a=1; M . Acestea trebuie
alese in mod obligatoriu ca un prim set de generatori. Alte obiecte relevante ale teoriei considerate
sunt constrangerile de clasa I. Pentru ecare ecare constrangere de clasa I, Ga0
0, introducem
cate o pereche de variabile ( a0 ; Pa0 ). Variabila a0 se numeste ghost, in timp ce Pa0 se numeste
antighost. Vom alege ghosturile si antighosturile ( a0 ; Pa0 )a0 =1; ;A0 ca ind un alt set de generatori. (Daca functiile Ga0 sunt reductibile de ordinul unu [2], pentru ecare functie de reductibilitate
Z a0 a1 trebuie sa introducem o noua pereche ( a1 ; Pa1 ), unde a1 se numeste ghost de ghost iar Pa1
se numeste antighost de antighost. Daca teoria este reductibila de ordin superior, pentru ecare
functie de reductiblitate de ordin doi, trei, etc. introducem noi perechi ghost-antighost). In consecinta, pentru o teorie supusa la constrangeri ireductibile de clasa unu, generatorii algebrei BRST
Hamiltoniene vor obiectele fz a ; a0 ; Pa0 g38 . Asociem generatorilor algebrei BRST Hamiltoniene
trei grade: paritatea Grassmann ("), numarul de antighost (antigh) si numarul pur de ghost (pgh).
Denim gradele generatorilor algebrei BRST dupa cum urmeaza:
"z a = 0; "

a0

antigh (z a ) = 0; antigh (
pgh (z a ) = 0; pgh (

= 1; "Pa0 = 1;

(366)

a0

(367)

a0

) = 0; antigh (Pa0 ) = 1;

) = 1; pgh (Pa0 ) = 0:

(368)

Deoarece ghosturile si antighosturile (corespondente) au aceeasi paritate Grassmann, vom extinde

structura de paranteza Dirac (288) astfel incat sa avem
h
i
h
i
za; zb
= z a ; z b = ! ab (z) ; [z a ; a0 ]ext = 0; [z a ; Pa0 ]ext = 0;
(369)
h
iext
h
i
h
i
a0 b0
b0
;
= 0; [Pa0 ; Pb0 ]ext = 0; Pa0 ; b0
= b0 ; Pa0
=
(370)
a0 :
ext

ext

ext

Structura de paranteza denita de (369)(370) se numeste paranteza Poisson generalizata. Extindem si spatiul fazelor original P prin adaugarea variabilelor canonic conjugate ( a0 ; Pa0 ). Spatiul
37
Polinomialitatea algebrei BRST este o consecinta directa a faptului ca cele trei graduari sunt N sau Z-graduari.
Totusi, nu vom impune nicio restrictie asupra gradului maxim al polinoamelor.
38
Daca teoria este reductibila de ordinul unu, generatorii algebrei BRST sunt fz a ; a0 ; Pa0 ; a1 ; Pa1 g.

54

fazelor descris de coordonatele fz a ; a0 ; Pa0 g va numit spatiul fazelor extins. Vom nota spatiul
fazelor extins prin Pext . Pe spatiul fazelor extins introducem o noua operatie denita prin
(AB) = B A ; (A ) = A; ( ) =

; ( A) =

A ;

(371)

unde 2 C, iar
este conjugatul complex al lui . Operatia se numeste involutie (conjugare
complexa). Obiectul A se numeste real daca A = A si imaginar daca A = A. Extindem
denitia operatiei de involutie prin
(z a )

= za; (

@LA
@y A

a0

) =

@RA
;
@ (y A )

a0

; (Pa0 ) =

@RA
@y A

Pa0 ;

(372)

@LA
; y A = fz a ;
@ (y A )

a0

; Pa0 g :

(373)

Introducem acum un nou grad, numit numar de ghost (gh), prin relatia
gh (A) = pgh (A)

antigh (A) ; 8A 2 K:

(374)

) = 1; gh (Pa0 ) =

(375)

Utilizand (367)(368) si (374) ajungem la

gh (z a ) = 0; gh (

a0

1:

Relatiile (367)(368) si (375) evidentiaza ca: a) nu este necesar ca algebra BRST Hamiltoniana sa
e polinomiala in variabilele originale z a (deoarece antigh (z a ) = 0, pgh (z a ) = 0 si gh (z a ) = 0); b)
algebra BRST trebuie sa e polinomiala in generatorii f a0 ; Pa0 g (deoarece acestia au cel putin un
grad nenul). Atunci, cea mai generala realizare a algebrei BRST Hamiltoniene K este de algebra a
polinoamelor in generatorii f a0 ; Pa0 g, unde coecientii polinoamelor sunt functii din C 1 (P )39
C 1 (P )

K = C [Pa0 ]

C[

a0

]:

(376)

In particular, avem ca C 1 (P ) C [ a0 ] este algebra polinoamelor in ghosturi ai caror coecienti

sunt functii din C 1 (P ), C 1 ( H ) C [ a0 ] reprezinta algebra polinoamelor in ghosturi ai caror
coecienti sunt functii din C 1 ( H ), in timp ce M C [ a0 ] descrie algebra algebra polinoamelor
in ghosturi ai caror coecienti sunt functii din M (functii care se anuleaza pe H ). Fiecare dintre
cele trei algebre sunt subalgebre ale lui K. Mai mult, deoarece M este ideal in C 1 (P ) (a se vedea
subsectiunea 3.4) rezulta imediat ca M C [ a0 ] este ideal in C 1 (P ) C [ a0 ]. Atunci, putem
construi algebra factor (C 1 (P ) C [ a0 ]) = (M C [ a0 ]), care este algebra claselor de echivalenta
de polinoame din (C 1 (P ) C [ a0 ]) cu proprietate ca doua polinoame dintr-o clasa sunt echivalente
daca si numai daca difera printr-un polinom din M C [ a0 ]. Utilizand un rationament similar cu
cel din subsectiunea 3.4 deducem ca
C1 (

H)

C[

a0

]=

C 1 (P ) C [ a0 ]
:
M C [ a0 ]

(377)

Relatiile (366) ne asigura ca algebra K este Z2 -graduata (supercomutativa)

K = K(0)
"A =
39

K(1) ; AB

( )"A "B BA = 0; "AB = ("A + "B ) mod 2;

K(0) ;

0; daca A 2
1; daca A 2 K(1) :

(378)
(379)

In cazul in care teoria este reductibila de ordinul unu algebra BRST Hamiltoniana are forma K = C [Pa0 ; Pa1 ]
(P ) C [ a0 ; a1 ].

55

Formula (367) conduce la o N-graduare a lui K in termenii gradului antigh

K =

k2N

Kk ; antigh (A) = k , A 2 Kk ;

antigh (A) = k; antigh (B) = l ) antigh (AB) = k + l:

(380)
(381)

Similar, relatia (368) genereaza o N-graduare a lui K in termenii gradului pgh

K =

i2N

Ki ; pgh (A) = i , A 2 Ki ;

(382)

pgh (A) = i; pgh (B) = j ) pgh (AB) = i + j:

(383)

In sfarsit, formula (375) determina o Z-graduare a lui K in termenii gradului gh

Km ; gh (A) = m , A 2 Km ;

K =

(384)

m2Z

gh (A) = m; gh (B) = n ) gh (AB) = m + n:

(385)

Astfel, am construit algebra BRST ca o algebra multiplicativa supercomutativa inzestrata atat

cu graduarile (380)(381), (382)(383) si (384)(385), cat si cu structura de paranteza Poisson
generalizata. In concluzie, algebra BRST este algebra Poisson.

4.2

Cerintele de baza ale simetriei BRST Hamiltoniene

Cerintele standard impuse simetriei BRST Hamiltoniene sunt urmatoarele:

i) Simetria BRST Hamiltoniana este o diferentiala
sH : K ! K; K =

Km ;

(386)

m2Z

astfel incat pentru orice A,B 2 K de paritati Grassmann bine denite avem ca
sH ( A + B) =
"sH

sH (A) + sH (B) ;

(387)
"B

= 1; sH (AB) = A (sH B) + ( )
s2H

= 0 , s2H A = 0; 8A 2 K ;

gh (sH ) = 1:

(sH A) B;

(388)

(389)
(390)

H
este izomorfa cu algebra observabilelor clasice
ii) Algebra de coomologie H 0 (sH ) = Kers
Im sH
Hamiltoniene
H 0 (sH ) = fobservabile clasice Hamiltonieneg :
(391)

iii) Simetria BRST Hamiltoniana este generata canonic

sH A = [A; ]ext ;

(392)

unde este generatorul canonic al lui sH . Generatorul canonic se mai numeste sarcina BRST.
Ecuatiile (389) si (391) sunt ecuatiile de baza ale formalismului BRST Hamiltonian. In continuare vom construi pe sH astfel incat sa verice cele doua ecuatii.
56

4.3

Ideea de baza a constructiei simetriei BRST Hamiltoniene

Dupa cum se poate vedea din subsectiunea anterioara, diferentiala BRST joaca rolul diferentialei
R din teorema perturbatiilor omologice. Astfel, pentru a construi pe sH in acord cu teorema
(1)

perturbatiilor omologice este necesar sa construim analogii operatorilor D,

(1)

si R din teorema

mentionata. Mai mult, analogii lui D, si R trebuie construiti astfel incat sa e satisfacuta si
ecuatia (391) (care nu este garantata de teorema perturbatiilor omologice).
In acest sens, introducem operatorul H denit prin
H

: K ! K; K =

( A + B) =
"
antigh (

= 1;

H)

(A) +

k2N

H)

(393)

(B) ;

(AB) = A (

1; pgh (

Kk ;

(394)

H B)

"B

+( )

H A) B;

(395)

= 0;

(396)

(397)

cu urmatoarele proprietati40 :
H

Relatiile (393)(397) arata ca

=0 )

A=0 ;
a0

H0 (

H)

= C1 (

Hk (

H)

= 0; k 2 N; k > 0:

H)

C[

];

(398)
(399)

este diferentiala in algebra K =

evidentiaza ca algebra diferentiala graduata

K=

k2N

Kk ;

k2N

Kk . Formulele (398)(399)

realizeaza o rezolutie omologica a

algebrei C 1 ( H ) C [ a0 ]. Gradul de rezolutie este in acest caz numarul de antighost antigh. Operatorul H astfel introdus se numeste diferentiala Koszul-Tate. Remarcam faptul ca diferentiala
Koszul-Tate joaca rolul diferentialei D din teorema perturbatiilor omologice. Totusi, diferentiala
Koszul-Tate satisface o proprietate suplimentara fata de cele cerute de teorema perturbatiilor omologice. Aceasta proprietate, data de formula (398), este necesara pentru a deduce relatia (391).
Introducem acum cel de-al doilea operator fundamental care intra in constructia diferentialei
BRST prin
Ki ;
(400)
H : K ! K; K =
i2N

( A + B) =
"
antigh (

H)

= 1;

(A) +

(B) ;

(AB) = A (

= 0; pgh (

H)

H B)

(401)
"B

+( )

H A) B;

= 1;

(402)
(403)

cu proprietatile
H H

antigh

H H
(1)

sH

= 0;

2
H

= 1; pgh

H
(1)

sH

(1)
sH

= 2;

(1)

sH

H;

(1)

s H 2 Der (K) ;

(404)
(405)

In cazul in care teoria este reductibila de ordinul unu proprietatea (398) capata forma H0 ( ) = C 1 ( )
C [ a0 ; a1 ].
40

57

H0 (

H jC

H)

C[

a0

]) = fobservabile clasice Hamiltonieneg ;

(406)

unde H este diferentiala indusa de H in H ( H ) = H0 ( H ) = C 1 ( H ) C [ a0 ]. Formulele

(400)(403) arata ca H este o derivare impara in algebra K =
Ki . Relatiile (404)(405) evi2N

identiaza ca H este diferentiala modulo H . Din acest motiv, H induce o diferentiala H in

H ( H ) = H0 ( H ) = C 1 ( H ) C [ a0 ]. Operatorul H astfel introdus se numeste derivata exterioara longitudinala. Remarcam faptul ca derivata exterioara longitudinala joaca rolul operatorului
(1)

din teorema perturbatiilor omologice (in timp ce operatorul s H care apare in cea de-a doua re(1)

latie din (404) joaca rolul lui R). Totusi, derivata exterioara longitudinala satisface o proprietate
suplimentara fata de cele cerute de teorema perturbatiilor omologice. Aceasta proprietate, data de
formula (406), este necesara pentru a obtine relatia (391).
(1)

Daca reusim sa construim operatorii H , H si s H care satisfac (393)(397) si (399)(405),

rezulta ca suntem in conditiile teoremei perturbatiilor omologice. Aceasta ne asigura ca exista o
diferentiala
(1)
sH = H + H + s H +
; s2H = 0;
(407)
a carei coomologie este data de
H m (sH ) = (H

0
m ( H ))

H m (sH ) = H m (

= 0; m < 0;

H jH0 ( H )) ;

0:

(408)
(409)

Daca H si H sunt construiti astfel incat acestia satisfac in plus (398) respectiv (406), atunci (409)
ne conduce la
H 0 (sH ) = H 0 (

H jH0 ( H ))

= H0 (

H jC

H)

C[

a0

]) = fobservabile clasice Hamiltonieneg ;

(410)
care nu este altceva decat ecuatia (391). In aceste conditii, existenta simetriei BRST este demonstrata.
Mentionam faptul ca teorema perturbatiilor omologice garanteaza ca izomorsmul (409) este
doar izomorsm de algebre multiplicative (a se vedea relatiile (270)(271) din demonstratia teoremei
8). In consecinta, izomorsmul (391) este (in acest stadiu) izomorsm de algebre multiplicative.
Faptul ca sH este generat canonic nu este garantat de teorema perturbatiilor omologice. Pentru
a implementa actiunea canonica a lui sH sunt necesare noi rezultate, care vor deduse ulterior.

4.4

Diferentiala Koszul-Tate

In aceasta sectiune vom construi diferentiala Koszul-Tate. Presupunem ca H satisface relatiile

(393)(396). Atunci, formulele (394)(396) ne asigura ca este sucient sa denim actiunea lui H
pe generatorii algebrei BRST. In continuare, vom arata ca H denit prin relatiile
Hz

= 0;

a0

= 0;

H Pa0

Ga0 ;

(411)

satisface proprietatile (397)(399). In (411), Ga0 reprezinta functiile care apar in constrangerile de
clasa I (296). Prima relatie din (411) arata ca
HF

Initial aratam ca

(z a ) = 0; 8F (z a ) 2 C 1 (P ) :

(412)

verica proprietatea (397). Din (411) si (412), deducem relatiile

2 a
Hz

= 0;

2 a0
H

= 0;
58

2
H Pa0

H Ga0

= 0;

(413)

care arata ca H satisface proprietatea (397) ( H este diferentiala).

In continuare, aratam ca H verica proprietatea (398). Denitiile (411) ne asigura ca
HA

= 0; 8A 2 C 1 (P )

a0

C[

]:

(414)

Pe de alta parte, avem ca (Ker H )0 = fA 2 K; antigh (A) = 0j H A = 0g. Atunci, conditiile simultane (A 2 K; antigh (A) = 0) arata ca A 2 C 1 (P ) C [ a0 ], astfel ca
(Ker

= fA 2 C 1 (P )

H )0

C[

a0

]j

HA

= 0g :

(415)

Relatiile (414) si (415) evidentiaza ca

(Ker
Fie A un element arbitrar din M

a0 ].

C[

A=
unde

a0

(z a ;

a0 )

a0 ].

2 C 1 (P )

C[

8A 2 M

C[

a0

= C 1 (P )

H )0

a0

C[

]:

(416)

Atunci, rezulta ca
a0

(z a ;

a0

) Ga0 ;

(417)

Din ultima relatie si (411) deducem ca

] ) (A =

H B;

B 2 K; antigh (B) = 1) ;

(418)

(z a ;

a0

(419)

unde
a0

B=

) Pa0 :

Tinand cont ca
(Im

H )0

= fA 2 Kj9B 2 K; A =

H B;

antigh (B) = 1g ;

(420)

din (418) si (420) ajungem la

(Im

H )0

=M

C[

a0

]:

(421)

Atunci, relatiile (416), (421) si (377) conduc la formula

H0 (

H)

Ker
Im

H
H

=
0

C 1 (P ) C [ a0 ]
= C1 (
M C [ a0 ]

H)

C[

a0

];

(422)

care arata ca H verica proprietatea (398).

In nal, vom arata ca H verica si proprietatea (399). Conform relatiei (63), trebuie sa aratam
ca
(Ker H )k = (Im H )k ; k 2 N; k > 0;
unde
(Ker
(Im

H )k

H )k

= fA 2 K; antigh (A) = kj

= fA 2 K; antigh (A) = kj9B 2 K; A =

Consideram k > 0. Pentru a gasi pe (Ker

numarul de antighost k. Acesta are forma
(k)

A =

a0 b0 c0

za;

d0

Pa0 Pb0

H )k ,

HA

H B;

= 0g ;

(423)

antigh (B) = k + 1g:

(424)

pornim de la expresia generala a unui element cu

Pc0 ;
59

a0 b0 c0

za;

d0

2 C 1 (P )

C[

a0

];

(425)

unde numarul P-urilor din membrul drept al lui (425) este egal cu k. Mai mult, deoarece P-urile
sunt obiecte fermionice, marimile a0 b0 c0 z a ; d0 trebuie sa e complet antisimetrice. Tinand
(k)

cont de (411), conditia

(k)

A = 0 (, A 2 (Ker
a0 b0 e0 c0

za;

H )k )

d0

conduce la ecuatia
Pe0 Gc0 = 0:

Pa0 Pb0

(426)

Deoarece teoria este ireductibila (a se vedea (299)(300)), solutia generala a ultimei ecuatii este
data de
a0 b0 e0 c0
z a ; d0 = a0 b0 e0 c0 f0 z a ; d0 Gf0 ;
(427)
unde obiectele a0 b0 e0 c0 f0 z a ; d0 2 C 1 (P ) C [ a0 ] sunt complet antisimetrice. Astfel, cea mai
generala forma a elementelor din (Ker H )k este exprimata prin
(k)

a0 b0 e0 c0 f0

A =

za;

d0

Pc0 Gf0 :

Pa0 Pb0

(428)

Utilizand din nou (411), ajungem la formula

(k)

A =

1
k+1

a0 b0 e0 c0 f0

za;

d0

Pa0 Pb0

Pc0 Pf0 ;

(429)

(k)

care evidentiaza ca A 2 (Im

H )k .

In consecinta, am obtinut ca (Ker

Hk (

H)

H )k

= (Im

H )k ,

astfel incat

= 0; k > 0:

(430)

In consecinta, H denit prin relatiile (411) satisface si proprietatea (399). In concluzie, diferentiala
Koszul-Tate este complet construita.
Exemple
a) particula libera relativista
Actiunea Lagrangiana pentru particula relativista libera are expresia
S0L [x

; e] =

1
2

Z2

x_ x_
+ m2 e ;
e

(431)

unde x si e sunt variabile bosonice. Pentru acest model, constrangerile de clasa I au forma [2]
G1

pe

0; G2

1
p p
2

m2

0;

(432)

unde pe si p sunt impulsurile conjugate cu e si x . Corespondentele dintre teoria generala si

modelul considerat sunt date de
z a $ (x ( ) ; e ( ) ; p ( ) ; pe ( )) ; Ga0 $
a0

( );

pe ( ) ;

1
p p ( )
2

m2

( ) ; Pa0 $ (P1 ( ) ; P2 ( )) :;

( ) = 0=

Hp

( );

He (

)=0=
60

H pe (

);

(433)
(434)

Algebra BRST pentru acest model are forma K = C [P1 ; P2 ] C 1 (x ; e; p ; pe ) C

H denit prin relatiile
Hx

( )=

1; 2

. Atunci,

( ) = 0;

(435)

H P1 (

) =

pe ( ) ;

H P2 (

1
p p ( )
2

)=

m2 ;

(436)

este nilpotent ( 2H = 0) si realizeaza o rezolutie omologica a lui C 1 (

b) campul electromagnetic liber
Acest sistem este descris la nivel Lagrangian de actiunea
Z
1
L
d4 x F (x) F (x) ;
S0 [A ] =
4

H)

1; 2

(437)

unde am utilizat notatia

F

@ x A (x)

(x) = @[x A ] (x)

@ x A (x) :

(438)

In acest exemplu, constrangerile de clasa I au forma [2]

G1

@i

0; G2

0;

(439)

unde 0 (x) si i (x) sunt impulsurile conjugate cu A0 (x) si Ai (x). Corespondentele dintre teoria
generala si exemplul considerat sunt date de
z a $ (A (x) ;
a0

(x) ;

(x)) ; Ga0 $

(x) = 0 =

H P1 (x)

este nilpotent (

4.5

2
H

i (x)

(440)

(x) ; Pa0 $ (P1 (x) ; P2 (x)) :

(x) ;

0 (x) ;

H P2 (x)

(x) =

=@

(441)

C 1 (A ;

Algebra BRST pentru acest model este data de K = C [P1 ; P2 ]

H denit prin relatiile
HA

@i

0 (x) ;

1; 2

(x) = 0;

. Atunci,

(442)

i (x) ;

(443)

= 0) si realizeaza o rezolutie omologica a lui C 1 (

H)

1; 2

Derivata exterioara longitudinala

In continuare vom construi derivata exterioara longitudinala. Presupunem ca H satisface relatiile

(400)(403). Atunci, formulele (401)(403) ne asigura ca este sucient sa denim actiunea lui H
pe generatorii algebrei BRST. In continuare, denim H prin relatiile
Hz

= [z a ; Ga0 ]

a0

a0

1 a0
C
2 b0 c0

b0 c0

H Pa0

C b0a0 c0

c0

Pb0

(444)

unde functiile de structura C a0b0 c0 sunt cele care apar in (298).

Extindem denitia lui H pe functii din C 1 (P ) prin relatia
HF

= [F; Ga0 ]

a0

(445)

Observam ca H F are exact forma transformarilor gauge (324), in care parametrii gauge a0 sunt
inlocuiti de ghosturile a0 . Aplicand H pe primele doua relatii din (411) si H pe primele doua
relatii din (444) obtinem direct ca
(

H H

H H) z

= 0; (
61

H H

H H)

a0

= 0:

(446)

Actionand cu H pe ultima formula din (444), cu

prima denitie din (444) gasim ca
H H Pa0

= C b0a0 c0

de unde rezulta ca ( H H + H
tima ecuatie ajungem imediat la

c0

Gb0 ;

H ) Pa0

pe ultima formula din (411) si tinand cont de

H H Pa0

H Ga0

H H

Formulele (446) si (448) arata ca operatorii

( H anticomuta cu H ).

si

c0 .

c0

(447)

Utilizand (298) in ul-

= 0:

H H ) Pa0

[Ga0 ; Gc0 ]

C b0a0 c0 Gb0

[Ga0 ; Gc0 ]

(448)

astfel deniti satisfac prima relatie din (404)

(1)

Investigam acum cea de-a doua relatie din (404). Pentru aceasta, denim o derivare s H
K prin relatiile
(1)
1 h a a0 i b0 c0
s H za =
Pa0 ;
z ; C b0 c0
2
(1)
1 a0 e0
b0 c0 d0
s H a0 =
Pe0 ;
6 b0 c0 d0
(1)
1 d0 e0
b0 c0
s H Pa0 =
Pd0 Pe0 ;
4 a0 b0 c0
unde functiile de structura a0be00c0 d0 apar in identitatile (312). Aplicand
(444) si utilizand identitatea Jacobi, obtinem ca
2 a
Hz

1
[z a ; [Gb0 ; Gc0 ] ]
2

[z a ; Ga0 ] C a0b0 c0

b0 c0

:K!
(449)
(450)
(451)

pe prima relatie din

(452)

Substituind (298) in (452) ajungem la

2 a
Hz

1 h a a0 i
z ; C b0 c0
2

b0 c0

Ga0 :

(453)

Pe baza primei relatii din (411) si a formulei (449) rezulta ca

1 h a a0 i
z ; C b0 c0
2

b0 c0

Ga0 =

(1)
H

(1)

sH+ sH

za;

(454)

astfel incat ajungem la

2 a
Hz

(1)
sH

(1)

+ sH

za;

(455)

relatie care arata ca cea de-a doua proprietate din (404) este valabila pentru variabilele z a . Actionand cu H pe cea de-a doua formula din (444) deducem ca
h
i
1
a0
a0
e0
2 a0
b0 c0 d0
=
C
C
+
C
;
G
:
(456)
d0 ]
H
e0 [b0
c0 d0 ]
[b0 c0
6
Utilizand (312) in (456) gasim ca

2 a0
H

1
6

a0 e0
b0 c0 d0
Ge0 :
b0 c0 d0

(457)

Pe baza celei de-a doua formule din (411) si a relatiei (450) obtinem ca
1
6

a0 e0
b0 c0 d0
Ge0
b0 c0 d0

=
62

(1)
H

(1)

sH+ sH

a0

(458)

Din (457)(458) gasim ca

2 a0
H

(1)

(1)

sH+ sH

a0

(459)

relatie care arata ca cea de-a doua proprietate din (404) este valabila si pentru ghosturile a0 .
Aplicam acum H pe cea de-a treia relatie din (444) rezulta ca
i
i
h
h
1
d0
a0
e0
d0
b0 c0
2
;
G
Pd0 :
(460)
;
G
C
=
+
C
P
C
C
a
a
c0 ]
H
0
0
b0 c0
[a0 b0
b0 c0 ]
e0 [a0
2
Utilizand din nou (312), formula (460) capata forma
i
h
1 d0 e0
d0
2
=
P
;
G
C
G
a
a
e
H
0
0
0
b0 c0
a0 b0 c0
2

b0 c0

Pd0 :

(461)

Din cea de-a treia formula din (411) precum si din relatiile (449) si (451) ajungem la
i
h
(1)
(1)
1 d0 e0
d0
b0 c0
P
;
G
=
s
+
s H H Pa0 :
C
G
a
e
H
H
d
0
0
0
b
c
a
b
c
0 0
0 0 0
2

(462)

Combinand (461) cu (462) deducem ca

2
H Pa0

(1)

(1)

sH+ sH

Pa0 :

(463)

Formulele (455), (459) si (463) arata ca de-a doua proprietate din (404) este vericata.
(1)

Astfel, am reusit sa construim operatorii H , H si s H care satisfac (393)(405). In aceste

conditii, dupa cum am discutat in subsectiunea 4.3, teorema perturbatiilor omologice ne asigura
ca exista diferentiala BRST, sH , care satisface (407)(409). Ramane sa aratam ca are loc si relatia
(410). Este simplu de vazut ca graduarea (382)(383) induce o graduare a lui H0 ( H ) de forma
H0 (

H)

=
i2N

(H0 (

i
H ))

a0

C 1 (P ) C [ a0 ]
M C [ a0 ]

i2N

cu
(C

(P )

C[

])

(0)

A(i) = F e(i) (

antigh e(i) (

(M

C[

a0

])i =

(0)

A(i) =

a0

antigh e(i) (
unde e(i) (

a0 )

a0

=
i2N

a0

H)

a0

);

) = 0; pgh e(i) (

reprezinta o baza in spatiul vectorial (C [

C[

a0

])i ;

(464)

) ; F 2 C 1 (P ) ;

) = 0; pgh e(i) (

Ga0 e(i) (
a0

(C 1 (

a0 ])i .

a0

o
) =i ;

(465)

2 C 1 (P ) ;
a0

o
) =i ;

(466)

De exemplu, o baza in (C [

a0 ])0

reprezinta scalarul 1, o baza in (C [ a0 ]) este formata din ghosturile f a0 g, o baza in (C [ a0 ])2

3
a0 b0
este constituita din elementele
este data de obiectele
, o baza in C a0 b0 c0
a0 <b0
a0 b0 c0
, etc. Tinand cont de (464)(466) gasim in nal ca
a0 <b0 <c0
(&
'
(H0 (

i
H ))

= (C 1 (

H)

C[

a0

])i =

63

(0)

(0)

A(i) ; A(i) 2 (C 1 (P )

C[

a0

])i j

&

(0) 0

(0)

(0)

'

(0) 0

(0)

8A(i) ; A(i) 2 A(i) ; A(i)

a0

unde

&

(0)

A(i)

'

a0

F +

antigh e(i) (

(0)

A(0) 2 (M
(H0 (

C[
0
H ))

a0 ])0

a0 ])0

C[

(0)

a0 G

obtinem ca A(0) =

a0

);

a0

(467)

) jF 2 C 1 (P ) ;
a0

) = 0; pgh e(i) (

(0)

In particular, daca A(0) 2 (C 1 (P )

Ga0 e(i) (

2 C 1 (P ) ;

Ga0 e(i) (
a0

a0

A(i) =

(0)

a0

2 C 1 (P ) ;

o
) =i :

(468)

avem ca A(0) = F 2 C 1 (P ), in timp ce pentru

a0

a0 ,

2 C 1 (P ). Atunci

= dF e ; F 2 C 1 (P ) j8F; F 0 2 dF e ; F

a0

F0 =

a0

Ga0 ;

2 C 1 (P ) ;

(469)

cu
a0

dF e = fF +

Relatiile (337) si (469)(470) arata ca

(H0 (
C 1 (P )
M

unde [F ]y sunt clasele din

0
H ))

unde
(Ker
(Im

H)

H)

=
=

(&

'

(0)

A(i) 2 (H0 (

(&
&

'

(0)

A(i) 2 (H0 (

(0)

C (i

1)

'

= C1 (

= C1 (
Hi (

Ga0 jF;

H ).

H jH0 (

H ))

H ))

2 (H0 (

H) ;

&

(0)

(Im

0
H)

0
=
H)

'

(0)

'

H) j H

&

(472)

(1)0

H B (i+1)

&

C (i

(1) 0

W (i)

[F ]y =

H ).

&

1)

'

'

; B (i+1) 2 K ;
&

(1) 0

H W (i)
(1) 0

= 1; pgh W (i)

(1)0

H B (1)

'

(1)0

'

Ker
Im
64

(473)

(1) 0

; W (i) 2 K;
)

=i :

(474)

(475)

; B (1) 2 K ;

(0)

dua0 Ga0 e = [ua0 Ga0 ]y = [0]y . Atunci, rezulta ca

=

(1)0

(476)

In deducerea relatiei (476) am tinut cont de

&
'
0

faptul ca in algebra BRST nu exista elemente de tipul C (

H jH0 ( H ))

o
)
j
[F
]
=
[0]
H
y
y = [0]y ;

unde [0]y este clasa vectorului nul din C 1 (

H0 (

(0)

i 1
; antigh
H ))

n
[F ]y 2 C 1 (

(471)

Ker
Im

j A(i) =

[F ]y 2 C 1 (

dF e = [F ]y ;

A(i) =

Tinand cont de (471), din (473)(474) deducem ca

(
(Ker

(470)

Pe de alta parte, avem ca

H )) =

&

2 C 1 (P )g :

(1)

1) ,

precum si de faptul ca

H W (0)

0
H
H

= (Ker

0
H) .

(477)

(1)0

(1)0

a0

Daca B (1) 2 K, atunci B (1) = Pa0

a0

b0 ,

b0

b0

(1)0

H B (1)

Deoarece

[F ]y =

dF e = d

H F e,

2 C 1 (P ). In consecinta, obtinem ca

a0

b0

b0 Ga0

(478)

rezulta ca (Ker H )0 este determinat de ecuatia

&
'
0
(1)

[F ]y = d

HF e

H B (1)

(479)

Tinand cont de (445) si (478), ecuatia (479) capata forma

l

b0

[F; Ga0 ]

a0

a0 Gb0

&

(0)

'

0 (1) ;

(480)

de unde rezulta ca
b0

[F; Ga0 ]
Inmultind (481) cu parametrii gauge

"a0

a0 Gb0

si tinand cont
"F

b0

= 0:
"F

(481)

= [F; Ga0 ]

"a0 ,

ajungem la

Gb0 ;

(482)

unde b0 = b0 a0 "a0 . Membrul drept din ultima relatie este un obiect din M. Atunci si membrul
stang va un element din M, ceea ce conduce la faptul ca
[ " F ]y =

" [F ]y

= [0]y :

(483)

Ultima relatie arata ca [F ]y este observabila clasica. Pe de alta parte, formula (483) este o consecinta
a ecuatiei (479). Intr-adevar, daca [F ]y verica (479) ([F ]y 2 (Ker H )0 ), atunci [F ]y verica si (483)
([F ]y este observabila clasica). In consecinta, am obtinut ca
[F ]y 2 (Ker

0
H)

) [F ]y 2 fobservabile clasice Hamiltonieneg :

(484)

Pornim acum de la relatia (483) ([F ]y este observabila clasica). Aceasta conduce imediat la formula
(482). Deoarece parametrii gauge "a0 sunt arbitrari, din (482) deducem imediat (481). Inmultind
(1)0

(481) cu a0 , rezulta ca H F = H B (1) (, [F; Ga0 ] a0 = b0 a0 Gb0 a0 ). Membrul drept din ultima
relatie deneste o clasa din (H0 ( H ))1 . Atunci si membrul &stang va'deni o clasa din (H0 ( H ))1 ,

ceea ce conduce la faptul ca d

HF e

dF e =

[F ]y =

(1)0

H B (1)

. Astfel, am obtinut ca daca

[F ]y verica (483) ([F ]y este observabila clasica), atunci [F ]y verica si (479) ([F ]y 2 (Ker
consecinta, am gasit ca
[F ]y 2 fobservabile clasice Hamiltonieneg ) [F ]y 2 (Ker

0
H) :

0
H ) ).

In

(485)

Din (477) si (484)(485) deducem ca

H0 (

H jH0 ( H ))

= (Ker

0
H)

= fobservabile clasice Hamiltonieneg :

(486)

Combinand ultima relatie cu (409), ajungem imediat la (410). In concluzie, am reusit sa construim
(1)

operatorii H , H si s H care satisfac (393)(406). Conform celor discutate in subsectiunea 4.3,

acesti operatori asigura existenta simetriei BRST cu proprietatile (386)(391).
65

In nal mentionam ca subspatiile vectoriale H i (

i > 0.

H jH0 ( H ))

sunt in general netriviale pentru

Exemple
a) particula libera relativista
Pentru particula libera relativista constrangerile (432) sunt abeliene. In consecinta, denitiile
(444) conduc la
Hx
H

( ) = p ( )
1

( ) =

( );

Hp

( ) = 0;

( ) = 0;

H P1 (

)=

He (
H P2 (

)=

( );

H pe (

) = 0;

) = 0;

(487)
(488)

in timp ce relatiile (449)(451) sunt date de

(1)

(1)

(1)

(1)

(1)

(1)

(1)

s H x ( ) = 0; s H p ( ) = 0; s H e ( ) = 0; s H pe ( ) = 0;
sH

( ) = 0; s H

(1)

( ) = 0; s H P1 ( ) = s H P2 ( ) = 0:

(489)
(490)

In acest caz H este o diferentiala veritabila, 2H = 0.

b) campul electromagnetic liber
Pentru campul electromagnetic liber constrangerile (439) sunt de asemenea abeliene. Atunci,
denitiile (444) se reduc la
HA
H

0
1

(x) =
(x) =

(x) ;

HA

(x) = @ i (x) ;

(x) = 0;

H P1 (x)

= 0;

H P2 (x)

= 0;

(491)
(492)

in timp ce relatiile (449)(451) capata forma

(1)

(1)

s H A (x) = 0 = s H

Si in acest caz

(1)

; sH

(1)

(x) = s H

este o diferentiala veritabila,

2
H

66

(1)

(1)

(x) = 0; s H P1 (x) = s H P2 (x) = 0:

= 0.

(493)

Structura canonica a simetriei BRST Hamiltoniene

Bazandu-ne pe existenta simetriei BRST Hamiltoniene, in aceasta sectiune vom implementa structura canonica a acesteia. In acest sens, vom cere ca diferentiala sH sa e generata intr-o structura
de paranteza Poisson generalizata
sH A = [A; ]ext ;
(494)
unde

5.1

este generatorul canonic al simetriei BRST Hamiltoniene (sarcina BRST).

Paranteza Poisson generalizata

Tinand cont de (369)(370), paranteza Poisson generalizata pe spatiul fazelor extins poate realizata sub forma
[A1 ; A2 ]ext = [A1 ; A2 ] + [A1 ; A2 ]
= ! ab (z)

@A1 @A2
+( )
@z a @z b

@LA

A1

a0

@LA

@Pa0

a0 ;P
a0

@ L A1
@Pa0

@ L A2
@ a0

(495)

unde
@A1 @A2
;
@z a @z b
@ L A1 @ L A2 @ L A1 @ L A2
+
@ a0 @Pa0
@Pa0 @ a0

[A1 ; A2 ] = ! ab (z)
[A1 ; A2 ]

a0 ;P
a0

=( )

A1

(496)
:

(497)

Observam ca primul termen din [A1 ; A2 ]ext descrie contributia bosonica (287), iar cel de-al doilea
L
contributia fermionica datorata ghosturilor si antighosturilor. Notatia @@ aA0 semnica derivata la
stanga a lui A (z a ; a0 ; Pa0 ) in raport cu a0 . Similar pentru celelalte derivate din (497). Tinand
cont de legatura dintre derivata la stanga si derivata la dreapta
R
R
@LA
@LA
("A +1) @ A
("A +1) @ A
=
(
)
;
=
(
)
;
@ a0
@ a0 @Pa0
@Pa0

(498)

paranteza Poisson generalizata se poate exprima atat cu ajutorul derivatei la dreapta

[A1 ; A2 ]ext = ! ab (z)

@A1 @A2
+( )
@z a @z b

A2

@ R A1 @ R A2 @ R A1 @ R A2
+
@ a0 @Pa0
@Pa0 @ a0

(499)

cat si cu ajutorul ambelor derivate

[A1 ; A2 ]ext = ! ab (z)

@ R A1 @ L A2 @ R A1 @ L A2
+
@ a0 @Pa0
@Pa0 @ a0

@A1 @A2
@z a @z b

(500)

Utilizand notatia condensata

y A = fz a ;

a0

; Pa0 g ;

(501)

@ R A1 AB @ L A2
!
;
@y A
@y B

(502)

putem rescrie (500) sub forma

[A1 ; A2 ]ext =
unde
! AB =

! ab (z)
0
0
w
67

(503)

cu
w

a0
b0

a0
b0

(504)

Formulele (500) si (502) prezinta avantajul ca nu mai implica nici o mentiune referitoare la paritatile
functiilor A1 si A2 . Paranteza Poisson generalizata are urmatoarele proprietati de baza:
a) biliniaritatea
[

1 A1

[A;

1 B1

2 A2 ; B]ext

2 B2 ]ext

1 [A1 ; B]ext

2 [A2 ; B]ext ;

(505)

1 [A; B1 ]ext

2 [A; B2 ]ext :

(506)

b) paranteza are numarul de ghost egal cu zero

gh ([; ]ext ) = 0:

(507)

"[;]ext = 0:

(508)

c) paranteza este un obiect par

d) antisimetria graduata
[A1 ; A2 ]ext =

( )

A1 A2

[A2 ; A1 ]ext :

(509)

In particular, avem ca
[boson1 ; boson2 ]ext =

[boson2 ; boson1 ]ext ;

(510)

[fermion; boson]ext =

[boson; fermion]ext ;

(511)

[fermion1 ; fermion2 ]ext = [fermion2 ; fermion1 ]ext :

(512)

e) proprietatea de derivare graduata

[A1 A2 ; A3 ]ext = A1 [A2 ; A3 ]ext + ( )"A2 "A3 [A1 ; A3 ]ext A2 ;
[A1 ; A2 A3 ]ext = [A1 ; A2 ]ext A3 + ( )

A1 A2

A2 [A1 ; A3 ]ext :

(513)
(514)

f) identitatea lui Jacobi graduata

[[A1 ; A2 ]ext ; A3 ]ext + ( )

A3 ( A1 + A2 )

[[A3 ; A1 ]ext ; A2 ]ext + ( )

A1 ( A2 + A3 )

[[A2 ; A3 ]ext ; A1 ]ext = 0:

(515)

g) comportarea parantezei fata de operatia de involutie

[A1 ; A2 ]ext =

[A2 ; A1 ]ext :

(516)

h) comportarea parantezei la actiunea diferentialei BRST Hamiltoniene

sH [A1 ; A2 ]ext = [A1 ; sH A2 ]ext + ( )"A2 [sH A1 ; A2 ]ext :

(517)

In continuare vom demonstra proprietatile mentionate.

a) Proprietatea a) se demonstreaza direct, utilizand formula (495).
b) Fie A1 si A2 doua elemente cu numarul de ghost bine determinat. Este simplu de vazut ca
gh

@A1
@z a

= gh (A1 ) ; gh

@A2
@z b
68

= gh (A2 ) ; gh ! ab (z) = 0

(518)

gh
gh
gh
gh

@ L A1
@ a0
@ L A2
@Pa0
@ L A1
@Pa0
@ L A2
@ a0

a0

= gh (A1 )

gh (

1;

(519)

= gh (A2 )

gh (Pa0 ) = gh (A2 ) + 1

(520)

= gh (A1 )

gh (Pa0 ) = gh (A1 ) + 1;

(521)

= gh (A2 )

gh (

a0

) = gh (A1 )

) = gh (A2 )

1;

(522)

astfel incat
@A1 @A2
@z a @z b
@ L A1 @ L A2
@ a0 @Pa0
@ L A1 @ L A2
@Pa0 @ a0

gh ! ab (z)
gh
gh

= gh ! ab (z) + gh
= gh
= gh

@ L A1
@ a0
@ L A1
@Pa0

+ gh
+ gh

@A1
@A2
+ gh
= gh (A1 ) + gh (A2 ) ;(523)
a
@z
@z b
@ L A2
= gh (A1 ) + gh (A2 ) ;
(524)
@Pa0
@ L A2
= gh (A1 ) + gh (A2 ) :
(525)
@ a0

Din (523)(525) si (495) gasim ca

gh ! ab (z)

@ L A1 @ L A2
@ L A1 @ L A2
=
gh
@ a0 @Pa0
@Pa0 @ a0
= gh (A1 ) + gh (A2 ) = gh ([A1 ; A2 ]ext ) :

@A1 @A2
@z a @z b

= gh

=
(526)

Pe de alta parte avem ca

gh ([A1 ; A2 ]ext ) = gh (A1 ) + gh (A2 ) + gh ([; ]ext ) :

(527)

Din (526)(527) rezulta imediat (507).

c) Fie A1 si A2 doua elemente cu paritatea Grassmann bine determinata. Rezulta simplu ca
"!ab (z) @A1 @A2 =
@z a @z b

" @ L A1 @ L A2 =
@ a0 @Pa0

" @ L A1 @ L A2 =
@Pa0 @ a0

" @ L A1 + " @ L A2
@ a0

@Pa0

" @ L A1 + " @ L A2
@Pa0

@ a0

"!ab (z) + " @A1 + " @A2

@z a
@z b
!

mod 2 = ("A1 + "A2 ) mod 2;

(528)

mod 2 = ("A1 + 1 + "A2 + 1) mod 2 = ("A1 + "A2 ) mod 2

(529)

mod 2 = ("A1 + 1 + "A2 + 1) mod 2 = ("A1 + "A2 ) mod 2:

(530)

Din (528)(530) si (495) obtinem ca

"!ab (z) @A1 @A2 = " @ L A1 @ L A2 = " @ L A1 @ L A2 = ("A1 + "A2 ) mod 2 = "[A1 ;A2 ]ext :
@z a @z b

@ a0 @Pa0

(531)

@Pa0 @ a0

Pe de alta parte avem ca

"[A1 ;A2 ]ext = "A1 + "A2 + "[;]ext mod 2:
Din (531)(532) rezulta imediat (508).
69

(532)

d) Pe baza formulei (496) deducem ca

[A1 ; A2 ] = ( )

! ab (z)

A1 A2

@A2 @A1
=
@z b @z a

( )

A1 A2

! ab (z)

@A2 @A1
=
@z a @z b

( )

A1 A2

[A2 ; A1 ] :
(533)

Utilizand acum (497), ajungem la

[A1 ; A2 ]
( )

A1 A2

a0 ;P
a0

( )

A2

=( )

A1 +

A1 +1

)(

A2 +1

@ L A2 @ L A1 @ L A2 @ L A1
+
@ a0 @Pa0
@Pa0 @ a0

@ L A2 @ L A1 @ L A2 @ L A1
+
@ a0 @Pa0
@Pa0 @ a0

( )

A1 A2

[A2 ; A1 ]

=
a0 ;P
a0

(534)

Substituind (533)(534) in (495) obtinem exact proprietatea (509).

e) Vom demonstra numai (513), (514) demonstrandu-se similar. Pornind de la (496), rezulta ca
@A3
@A2 @A1
@ (A1 A2 ) @A3
= ! ab (z) A1 a +
A2
=
a
a
b
@z
@z
@z
@z
@z b
@A2 @A3
@A1 @A3
= A1 ! ab (z) a
+ ( ) A2 A3 ! ab (z) a
A2 =
b
@z @z
@z @z b
= A1 [A2 ; A3 ] + ( ) A2 A3 [A1 ; A3 ] A2 :

= ! ab (z)

[A1 A2 ; A3 ]

(535)

Pe de alta parte, din (497) gasim ca

@ L (A1 A2 ) @ L A3 @ L (A1 A2 ) @ L A3
+
@ a0
@Pa0
@Pa0
@ a0
@ L A2 @ L A3 @ L A2 @ L A3
= ( ) A 2 A1
+
+
@ a0 @Pa0
@Pa0 @ a0
@ L A1 @ L A3 @ L A1 @ L A3
A2 =
+ ( ) A2 A3 ( ) A1
+
@ a0 @Pa0
@Pa0 @ a0
= A1 [A2 ; A3 ] a0 ;Pa + ( ) A2 A3 [A1 ; A3 ] a0 ;Pa A2

[A1 A2 ; A3 ]

a0 ;P
a0

= ( )(

A1 + A2

(536)

Pe baza formulei (495), din (535)(536) obtinem ca

[A1 A2 ; A3 ]ext = [A1 A2 ; A3 ] + [A1 A2 ; A3 ]
A1 [A2 ; A3 ]

a0 ;P
a0

+( )

A2 A3

a0 ;P
a0

= A1 [A2 ; A3 ] +

[A1 ; A3 ] A2 + [A1 ; A3 ]

= A1 [A2 ; A3 ]ext + ( )

A2 A3

a0 ;P
a0

A2 =

[A1 ; A3 ]ext A2 ;

(537)

care nu este altceva decat proprietatea (513).

f) Aceasta proprietate se demonstreaza de asemenea prin calcul direct. Din (496) rezulta ca
@! cd (z) @A1 @A2 @A3
+
@z a @z c @z d @z b
@ 2 A1 @A2 @A1 @A2
@A3
+
:
@z a @z c @z d
@z c @z a @z d @z b

[[A1 ; A2 ] ; A3 ] = ! ab (z)
+! ab (z) ! cd (z)

(538)

Utilizand acum (497) deducem ca

h

[A1 ; A2 ]

a0 ;P
a0

; A3

a0 ;P
a0

= ( )(

A1 + A2

@ L [A1 ; A2 ]
@
70

a0

a0 ;P
a0

L
@ L A3 @ [A1 ; A2 ]
+
@Pa0
@Pa0

a0 ;P
a0

@ L A3
@ a0

2L
2L
L
L
@ 2L A1 @ L A2
( A1 +1) @ A1 @ A2 + @ A1 @ A2 +
+
(
)
@ a0 @Pb0 @ b0
@ a0 @ b0 @Pb0
@ b0 @ a0 @Pb0
@ L A3
@ 2L A1 @ L A2
@ L A1 @ 2L A2
( A1 + A2 )
+
(
)
+
+ ( )( A1 +1)
@Pb0 @ a0 @ b0 @Pa0
@Pa0 @ b0 @Pb0
L
2L
@ L A3
@ L A1 @ 2L A2
@ 2L A1 @ L A2
( A1 +1) @ A1 @ A2
( )( A1 +1)
+
+
(
)
:
@Pa0 @Pb0 @ b0
@Pb0 @Pa0 @ b0 @ a0
@ b0 @Pa0 @Pb0

+ ( )(

A1 + A2

(539)

Sumand (538) si (539) obtinem marimea [[A1 ; A2 ]ext ; A3 ]ext . In continuare, [[A3 ; A1 ]ext ; A2 ]ext si
[[A2 ; A3 ]ext ; A1 ]ext se obtin din [[A1 ; A2 ]ext ; A3 ]ext prin permutari circulare. Introducand rezultatele
obtinute in membrul stang din (515) gasim (utilizand si (291)) ca acesta se anuleaza identic.
g) Pornind de la (495), avem ca
[A1 ; A2 ]ext = ([A1 ; A2 ] ) + [A1 ; A2 ]

a0 ;P
a0

(540)

In continuare, utilizand (371)(373) si (498), gasim ca

@A2
@z b

([A1 ; A2 ] )

! ab (z)

@A1
@z a

[A1 ; A2 ]
=( )

A1

=
( )

A2

a0 ;P
a0

! ab (z)

@A2 @A1 ab
! (z) =
@z b @z a

=( )

@ L A2
@Pa0

@A1 @A2
@z a @z b

A1

@A1 @A2
! ab (z) =
@z a @z b
@A @A1
! ab (z) a2
= [A2 ; A1 ] ; (541)
@z @z b
=

@ L A1 @ L A2 @ L A1 @ L A2
+
@ a0 @Pa0
@Pa0 @ a0

@ L A1
@ a0

@ L A2
@ a0

@ L A1
@Pa0

@ R A2 @ R A1 @ R A2 @ R A1
+
=
@Pa0 @ a0
@ a0 @Pa0
@ L A2 @ L A1 @ L A2 @ L A1
+
= [A2 ; A1 ]
@Pa0 @ a0
@ a0 @Pa0
( )

=
!

A1

a0 ;P
a0

(542)

Sumand (541) cu (542) membru cu membru, obtinem imediat (516).

h) Utilizand formula
sH [A1 ; A2 ]ext = [[A1 ; A2 ]ext ; ]ext ;

(543)

identitatea lui Jacobi41 si (494), rezulta imediat (517).

Relatia (512) arata ca daca A este o functie (functionala) fermionica ("A = 1), atunci [A; A]ext 6=
0 (in general). Utilizand identitatea lui Jacobi (515) gasim ca
[[A; A]ext ; A]ext = 0;

(544)

pentru orice functie (functionala) fermionica.

41

Pentru a utiliza identitatea lui Jacobi trebuie sa cunoastem " . In acest stadiu putem arata ca "
vedea relatiile (545), (548) si (549) de mai jos).

71

= 1 (a se

5.2

Sarcina BRST

Fie A 2 K, un obiect cu numar de ghost si paritate bine determinate. Atunci, relatia (494) conduce
la
gh (sH A) = gh ([A; ]ext ) ; "sH A = "[A; ]ext :
(545)
Pe de alta parte, avem ca
gh (sH A) = gh (sH ) + gh (A) = 1 + gh (A) ;

(546)

gh ([A; ]ext ) = gh (A) + gh ( ) + gh ([; ]ext ) = gh (A) + gh ( ) ;

"sH A = "sH + "A = 1 + "A ; "[A;

]ext

= "A + " + "[;]ext = "A + " :

(547)
(548)

Din (545)(548) rezulta imediat ca

gh ( ) = 1; " = 1:

(549)

In consecinta, generatorul canonic al simetriei BRST Hamiltoniene are numarul de ghost unu si
este impar. In acelasi timp, actiunea la dreapta a lui sH (a se vedea (388)) este compatibila cu
generarea canonica realizata de (494). Intr-adevar, tinand cont de (494) si (513) gasim relatia
sH (AB) = [AB; ]ext = A [B; ]ext + ( )"B [A; ]ext B =
= A (sH B) + ( )"B (sH A) B;

(550)

care conrma armatia anterioara.

Acum vom transfera proprietatea de nilpotenta a diferentialei BRST la nivelul sarcinii BRST.
Un calcul simplu ne conduce la s2H A = sH (sH A) = sH ([A; ]ext ) = [[A; ]ext ; ]ext = 0. Utilizand
identitatea Jacobi (515), obtinem [[ ; ]ext ; A]ext = 0. Deoarece ultima relatie are loc pentru orice
obiect cu numar de ghost si paritate bine determinate A 2 K, rezulta ca
[ ; ]ext = 0:

(551)

Ultima ecuatie este ecuatia vericata de sarcina BRST. Ea exprima nilpotenta diferentialei BRST
sH la nivelul generatorului canonic . Mai mult, vom cere ca generatorul canonic sa e real
= :

(552)

Pentru a rezolva ecuatia (551), dezvoltam solutia acesteia dupa numarul de antighost. Avem
!
!
(k)
(k)
X(k)
=
; antigh
= k; gh
= 1; "(k) = 1:
(553)
k 0

(k)

Din antigh

(k)

= k si gh

= 1 rezulta ca
(k)

pgh

= k + 1:

Substituind dezvoltarile (407) si (553) in (494) rezulta ca

"
(0)

) A = A;

72

(554)

(1)

:
ext

(555)

In acelasi timp, solutia ecuatiei (551) trebuie sa verice niste conditii la limita. Aceste conditii la
limita pot obtinute din cerinta ca (solutia ecuatiei (551)) sa genereze canonic unii termeni din
denitiile lui H si H prin intermediul relatiei (555) (proiectate pe diverse numere de antighost).
Utilizand denitiile (411) si (444), gasim ca pentru o teorie ireductibila este necesara o singura
conditie la limita de forma
(0)

=
De exemplu, avem ca antigh(

Hz

Hz

a)

"

(0) #
(0)
a

a0

Ga0 :

(556)

= 0. Atunci, din (555) gasim ca

= [z a ; Ga0 ]ext

= z ;

a0

a0

= [z a ; Ga0 ]

(557)

ext
(k)

care nu este altceva decat denitia lui H pe variabilele originale. Notatia [A; B]ext semnica elementul cu numar de antighost egal cu k din paranteza [A; B]ext . Similar, stiind ca antigh ( H Pa0 ) =
0, obtinem ca
" (0) #
h
i
(0)
= Pa0 ; b0
Gb0 = Ga0 ;
(558)
H Pa0 = Pa0 ;
ext

ext

relatie care reprezinta denitia lui

5.3

pe antighosturi.

Existenta sarcinii BRST

Fie A1 ,A2 2 K, cu antigh (A1 ) = k1 si antigh (A2 ) = k2 . Din (367) si (496)(497) obtinem simplu
ca
antigh ([A1 ; A2 ] ) = antigh (A1 ) + antigh (A2 ) = k1 + k2 ;
antigh [A1 ; A2 ]

= antigh (A1 ) + antigh (A2 )

a0 ;P
a0

astfel incat
(k1 +k2 1)

[A1 ; A2 ]ext =

(k1 +k2 1)

; antigh

(559)

1 = k1 + k2

= k1 + k2

1;

(560)

1;

(561)
(p)

unde simbolul " !" inseamna termeni cu numarul de

U 2
" antighost
# mai mare decat k1 +k2 1. Fie !
(p)

K, cu antigh

(p) (k)

(p+k 1)

(p+k 1)

= p. Atunci, din (561) gasim ca U ;

, antigh

ext

p + k 1, unde simbolul " " inseamna termeni cu numarul de antighost mai mare decat p + k
Consideram cazul k
1. "Deoarece
p pentru k
1 ((p + k 1) p = k 1
# (p + k 1)

1.
0,

(p) (k)

pentru k

1), rezulta ca

U;

incepe cu termeni cu numarul de antighost p

ext

"

(p) (k)

U;

(p)

=C+

(p)

; antigh

ext

= p; k

1;

(562)

unde simbolul " " inseamna termeni cu numarul de antighost mai mare decat p. In aceste conditii
are loc urmatoarea propozitie.
73

(p)

(p)

Propozitia 4 Fie U 2 K, cu antigh

(p)

"

(p 1)#
(p) (0)

HU = U;

"

ext

Demonstratie
"

(p)

Insertand in

(p)

a0

= U;

U;
"

U;

0
" (p 1)#
R
B (p) (0)
U
B
=
H Pa0 ; antigh @ U ;
Pa0

(p)

Ga0
a0 ;P
a0

ext

C
C=p
A

1:

(563)

ext

X
k 0

ext

"

(p) (k)

U;

Substituind (562) in (564) ajungem la

"
#
"
(p)

= U;

ext

"

(p) (0)

= U;
ext

(p) (0)

U;

unde simbolul "

(565) obtinem ca

= p. Atunci

dezvoltarea (553) gasim ca

#

(p)

X
k 1

ext

(p)

"

(p) (k)

U;

(p)

+C+

; antigh

ext

(564)

ext

= p;

(565)

" inseamna termeni cu numarul de antighost mai mare decat p. Atunci, din
"

(p 1)
#
(p)

U;

"

(p 1)#
(p) (0)

(p)

Pe de alta parte, din sH U =

ext

(p)

(1)

(p 1)
#
(p)

B
; antigh B
@ U;

= U;
ext

"

+ sH+
"

HU

ext

(p)

U = U;

avem ca
(p)

"

(p 1)
#
(p)

= U;

C
C=p
A
#

1:

(566)

(p)

si antigh

HU

ext

=p

1,

(567)

(568)

ext

astfel incat din (566)(567) rezulta ca

(p)
HU

Utilizand (556) si (495), gasim imediat ca

"
#
"
#
"
#
(p) (0)

(p)

U;

= U;

ext

Folosind (559)(560), gasim ca

0"
#
(p)

antigh @ U ;

a0

Ga0 + U ; Ga0

ext

a0

a0 ;P
a0

(p 1)#
(p) (0)

= U;

(p)

a0

"

ext

"

ext

(p)

= U;

0"

(p)

Ga0 A = antigh @ U ;
74

a0

a0

"

(p)

Ga0 + U ; Ga0
a0 ;P
a0

a0 ;P
a0

A + antigh (Ga0 ) =

a0

: (569)

"

antigh

0"

(p)

= antigh @ U ;

(p)

U ; Ga0

a0

a0

a0 ;P
a0

"

= antigh

A=p

U ; Ga0

U ; Ga0

# !

"

"

antigh

(p)

(p)

# !

1;

(570)

+ antigh (

a0

)=

= p:

(571)

Din (570)(571), deducem ca

"

(p 1)#
(p) (0)

U;

(p)

a0

= U;
ext

Ga0 :

(572)

a0 ;P
a0

Substituind (572) in (568) si tinand cont de (495), (498) si cea de-a treia denitie din (411), ajungem
la
(p)
HU

"

(p 1)#
(p) (0)

= U;

"

(p)

a0

= U;
ext

(p)

"(p)

Ga0 = ( )
a0 ;P
a0

(p)

@L U
Ga =
@Pa0 0
1

C
B @R U
Ga0 A = p
antigh @
@Pa0

(p)

(p)

R
@R U
U
Ga0 =
@Pa0
Pa0

H Pa0 ;

1:

(574)

Formulele (573)(574) demonstreaza propozitia.

Relatiile (568)(571) din demonstratia propozitiei evidentiaza ca
#
!
"
(p) (0)

(p)

U;

HU

(573)

(p)

(p)

+ B ; antigh

= p;

(575)

ext

(p)

"

(p)

unde B = U ; Ga0

a0 .

Acum putem demonstra existenta sarcinii BRST.

Teorema 13
Exista
=

X(k)

(k)

; antigh

k 0

(k)

= k; gh

(0)

= 1; "(k) = 1;

= ;

a0

Ga0 ;

(576)

astfel incat
[ ; ]ext = 0:

(577)

Demonstratie
(0)

Prima piesa din dezvoltarea lui

dupa numarul de antighost este cunoscuta,

a0 G

a0 .

(0)

Utilizand notatia
1
[
2

0;

0 ]ext

, gasim ca
"
#
1 (0) (0)
=
;
2

ext

1
[Ga0 ; Gb0 ]
2
75

a0 b0

1
= C c0a0 b0
2

a0 b0

(0)

G c0 = P :

(578)

In consecinta,
construit

1
2

0;

0 ]ext

incepe cu termeni cu numar de antighost zero. Presupunem ca am

(0)

astfel incat

1
2

1;

1 ]ext

(579)

incepe cu termeni cu numar de antighost unu

1
[
2

unde simbolul "

direct gasim ca

(1)

(1)
1;

1 ]ext = P +

(580)

" inseamna termeni cu numarul de antighost mai mare decat unu. Prin calcul
1
[
2

1;

Din (575) avem ca

1 ]ext

"

1
=
2

(1) (0)

"

(0) (0)

+
ext

(1) (0)

(1)0

+ B ; antigh

1
+
2

ext

(1)0

(1)

"

ext

in timp ce formula (562) evidentiaza ca

"

(1) (1)

(1)0

=C +

"

(1) (1)

(581)

ext

= 1;

(582)

(583)

ext

unde simbolul " " inseamna termeni cu numarul de antighost mai mare decat unu. Substituind
(578) si (582)(583) in (581), ajungem la
1
[
2
(1)0

(1)

unde P +

1;

(1)0

=B +C +

1 c0
1 ]ext = C a0 b0
2

(1)

H -exact,

(1)

G c0 +

(1)

+P +

(584)

. Comparand (584) cu (580) deducem ecuatia

H

Pana la un termen

a0 b0

1
+ C c0a0 b0
2

a0 b0

Gc0 = 0:

(585)

solutia ultimei ecuatii are forma

(1)

1
= C c0a0 b0
2

a0 b0

Pc0 :

(586)

In consecinta, am construit si al doilea termen din sarcina BRST. In continuare vom dezvolta o
procedura inductiva. Presupunem ca
a fost construit pana in ordinul (numarul de antighost)
p 1 inclusiv
p 1 (k)
X
; p 2;
(587)
p 1 =
k=0

astfel incat

1
2

p 1;

p 1 ]ext

incepe cu termeni cu numar de antighost p

1
[
2

(p 1)
p 1;

p 1 ]ext

76

= P +

(588)

unde simbolul "

" inseamna termeni cu numarul de antighost mai mare decat p

1. Pentru a

(p)

demonstra teorema, trebuie sa demonstram ca exista , astfel incat 12 [ p ; p ]ext incepe cu termeni
cu numar de antighost p
(p)
1
[ p ; p ]ext = P +
;
(589)
2
unde simbolul " " inseamna termeni cu numarul de antighost mai mare decat p, cu p dat de
p (k)
X

(p)

p 1

; p

2:

(590)

k=0

Prin calcul direct gasim ca

(p 1)

1
[
2

p;

p ]ext

Utilizand (562), deducem ca

"

(p) (p)

Pe de alta parte, avem ca

"

= P +

(p)

p 1

"

(p)

p 1

ext

(p)

(p)

=E+

; antigh

=
ext

"

(p)

Folosind din nou (562), obtinem ca

"
#

k=1

ext

(p)

=G+

; antigh

ext

Din (575) gasim ca

"

(p)

=
ext

"

"

p 1
X

(p)

(p) (k)

ext

"

1
+
2

; p

2:

2:

(592)

2:

(593)

ext

2; k

1:

(p)0

+B;

(591)

ext

; p

= p; p

(p)

= p; p

(p) (k)

(p) (0)

(p) (p)

(594)

(595)

ext

unde simbolul " " inseamna termeni cu numarul de antighost mai mare decat p. Atunci, din
(593)(595) avem ca
#
"
00
(p)

(p)

p 1

(p)

+B +

(596)

ext

(p)00

unde B +

(p)0

(p)

=B +G+
1
[
2

unde simbolul "

(p)000

(p)00

. Substituind (596) si (592) in (591) ajungem la

(p)
p;

p ]ext

(p)000

(p 1)

+ P +B

; p

(597)

" inseamna termeni cu numarul de antighost mai mare decat p, in timp ce

(p)

B +
= B + 12 E
. Ultima relatie arata ca
antighost p, daca si numai daca
(p)
H

1
2

p;

p ]ext

incepe cu termeni cu numarul de

(p 1)

+ P

= 0; p
77

2:

(598)

Astfel, pentru a demonstra ca 12 [ p ; p ]ext incepe cu termeni cu numarul de antighost p, trebuie

sa demonstram ca ecuatia (598) poseda solutie. Aplicand H pe (598) si tinand cont de nilpotenta
lui H , obtinem ca
(p 1)

In consecinta, nilpotenta lui

= 0; p

2:

(599)

arata ca pentru ca ecuatia (598) sa posede solutie este necesar ca

(p 1)

sa verice ecuatia (599). Pe de alta parte, aciclicitatea lui

la numere de antighost strict

(p 1)

pozitive (a se vedea formula (430)) arata ca este sucient ca P sa verice ecuatia (599) pentru
ca ecuatia (598) sa posede solutie42 . In concluzie, conditia necesara si sucienta ca ecuatia (598)
(p 1)

sa posede solutie este ca P

sa verice ecuatia (599).

(p 1)

In continuare vom demonstra ca P verica ecuatia (599). Pentru aceasta, pornim de la

relatia
1
[ p 1 ; p 1 ]ext ; p 1 ext = 0;
(600)
2
valabila pentru orice functie (functionala) fermionica (a se vedea (544)). Pe baza formulelor (587)
(588), ultima relatie capata forma
"
unde simbolul "
(562), gasim ca

(p 1)

P ;

p 1
X
k=1

ext

"

(p 1) (k)

P ;

= 0;

" inseamna termeni cu numarul de antighost mai mare decat p

"

unde simbolul "

gasim ca

(p 1) (k)

P ;

(p 1)

P ;

=
ext

1. Utilizand

(p 1)

= M +

; k

1;

(602)

ext

" inseamna termeni cu numarul de antighost mai mare decat p

"

(601)

ext

"

(p 1) (0)

P ;

(p 1)

1. Din (575),

(p 1)

P + N :

(603)

ext

Substituind (602)(603) in (601), ajungem la

(p 1)
H

unde simbolul "

(p 1)

(p 1)

P + N + M +

= 0;

" inseamna termeni cu numarul de antighost mai mare decat p

(604)
1. Proiectand

(p 1)

ultima relatie pe numarul de antighost p 2 obtinem H P = 0, adica ceea ce ramasese de

demonstrat. Astfel, teorema este demonstrata.
Mentionam faptul ca solutia ecuatiei (577) nu este unica. Aceasta deoarece la ecare numar de
(p)

antighost putem adauga la

(p)

(p)

!
42

(p)

un termen
(p)

(p+1)
H

v , deoarece

Intr-adevar, aciclicitatea lui

(p)

H -exact
(p)
H

(ecuatia (598) este invarianta la transformarea

).

la numere de antighost strict pozitive ne asigura ca ecuatia (599) conduce la

(p 1)

(p)

(p)

(p)

existenta unui obiect Q 2 K astfel incat P = H Q . Luand Q =

, obtinem ca aciclicitatea lui H la numere
de antighost strict pozitive conduce la faptul ca ecuatia (599) garanteaza existenta solutiei ecuatiei (598).

78

5.4

Exemple de sarcini BRST

In aceasta subsectiune vom evidentia solutia ecuatiei master pentru trei clase de teorii.
a) Consideram o teorie a carei algebra gauge este abeliana (C c0a0 b0 = 0). Atunci, relatia (578)
(0)

(0)

arata ca P = 0, de unde rezulta ca

= a0 Ga0 verica ecuatia (577). In consecinta, in cazul unei
teorii (ireductibile) cu algebra gauge abeliana sarcina BRST ia forma
a0

Ga0 :

(605)

Evident, solutia (605) satisface conditia la limita (556).

Pentru o algebra gauge deschisa, obtinem prin calcul direct ca
h
i
1
1
a0
[ 1 ; 1 ]ext =
C e0d0 [a0 C d0b0 c0 ] + C e0[a0 b0 ; G c0 ]
2
6
i
1 h c0
C [a0 b0 ; C d0e0 f0 ] a0 b0 e0 f0 Pc0 Pd0 :
+
24

b0 c0

Pe0 +
(606)

b) Consideram o teorie pentru care constrangerile de clasa I formeaza algebra Lie ([Ga0 ; Gb0 ] =
c

@C 0
C c0a0 b0 Gc0 , @zaa0 b0 = 0, C e0d0 [a0 C d0b0 c0 ]
(0)
(1)

0, astfel ca
este data de

= 0). In aceasta situatie, din (606) rezulta ca [

1;

1 ]ext

verica ecuatia (577). Astfel, gasim ca sarcina BRST pentru acest caz

1
Ga0 + C c0a0 b0 a0 b0 Pc0 :
2
Si in acest caz solutia (607) satisface conditia la limita (556).
c) Consideram o teorie generica cu algebra gauge deschisa. Relatia (606) arata ca
a0

(607)

nu mai

(1)

satisface ecuatia (577). Tot din (606) gasim ca [

(1)

P =

1;

1 ]ext

=P +

h
i
1
C e0d0 [a0 C d0b0 c0 ] + C e0[a0 b0 ; G c0 ]
6

, unde
a0 b0 c0

Pe0 :

(608)

Substituind (312) in (608), obtinem ca

(1)

1
6

P =

e0 d0
a0 b0 c0
Pe0 Gd0 :
a0 b0 c0

(609)

Atunci, ecuatia (598) pentru p = 2 ia forma

(2)
H

Pana la un termen

H -exact,

1
6

1
12

=
(0)

Daca [

2;

2 ]ext

(610)

(1)

e0 d0
a0 b0 c0
Pe0 Pd0 :
a0 b0 c0

(611)

(2)

= + + . Cu 2 construit evaluam paranteza [ 2 ; 2 ]ext . Daca

2 verica ecuatia (577). In aceasta situatie sarcina BRST va data de

(2)
2.

= 0:

solutia ultimei ecuatii este data de

(2)

In continuare, construim
[ 2 ; 2 ]ext = 0, rezulta ca

e0 d0
a0 b0 c0
Pe0 Gd0
a0 b0 c0

=P+

(2)

6= 0, cu expresia cunoscuta a lui P trecem la ecuatia

(3)
H

(2)

+ P = 0.

(3)

Din ultima ecuatie il determinam pe . In continuare, reluam procedura algoritmica pana la

determinarea completa a sarcinii BRST.
79

Actiunea xata gauge

In aceasta sectiune vom construi actiunea xata gauge pentru o teorie supusa la constrangeri de
clasa I.

6.1

Algebra Poisson a observabilelor BRST

Stabilisem anterior ca relatia

H 0 (sH ) = fobservabile clasice Hamiltonieneg ;

(612)

reprezinta un izomorsm de algebre multiplicative, unde membrul drept din (612) este dat de (361).
Pe de alta parte, avem ca
KersH 0
;
(613)
H 0 (sH ) =
Im sH
unde
(KersH )0 = fA 2 K; gh (A) = 0jsH A = 0g ;
0

(Im sH )

(614)

= fA 2 K; gh (A) = 0j9Z 2 K; gh (Z) =

1; A = sH Zg :

(615)

Evident, clasele lui H 0 (sH ) sunt de forma

hAir = fA + sH Zjgh (A) = 0; sH A = 0; A; Z 2 K; gh (Z) =

1g :

(616)

Clasele lui H 0 (sH ), adica multimile de forma (616), vor numite observabile BRST. Dezvoltand
elementele claselor de observabile BRST dupa numarul de antighost
!
(k)
(0)
X (k)
(617)
A (z; ; P) = A (z) +
A (z; ; P) ; antigh A = k;
k>0

observam ca ecuatia sH A = [A; ]ext = 0 este echivalenta cu familia de ecuatii

(k)

(k)

[A; ]ext = 0; antigh [A; ]ext

= k; k

0:

(618)

Utilizand (559)(560), deducem ca

X

(k)

[A; ]ext =

i 0;j 0
i+j=k

k
X
i=0

"

"

(i) (j)

A;

(i) (k i)

A;

i 0;j 0
i+j 1=k

k+1
X
i=1

"

"

(i) (j)

A;

(i) (k+1 i)

A;

=
a0 ;P
a0

(619)

= 0:

(620)

a0 ;P
a0

astfel incat ecuatiile (618) conduc la

(k)

[A; ]ext =

k
X
i=0

"

(i) (k i)

A;

k+1
X
i=1

80

"

(i) (k+1 i)

A;

a0 ;P
a0

Propozitia 5 Fie hAir observabila BRST. Atunci

#
"
(0)

= W b0a0 (z) Gb0 ;

sH A = 0 ) A ; Ga0

(621)

unde W b0a0 (z) 2 C 1 (P ).

Demonstratie
Presupunem ca hAir observabila BRST. Atunci, avem ca sH A = 0. Pornim de la ecuatia (620)
corespunzatoare lui k = 0
"
#
"
#
(0) (0)

(1) (0)

A;

+ A;

= 0:

(622)

a0 ;P
a0

(0)

Tinand cont de (556), de dependenta lui A de z a , precum si de faptul ca

(1)

A (z; ; P) = W b0a0 (z)

a0

Pb0 ;

(623)

a0

(624)

ecuatia (622) ia forma concreta

"

(0)

A ; G a0

W b0a0

(z) Gb0

= 0:

Deoarece ghosturile sunt independente, ecuatia (624) are loc daca si numai daca
"
#
(0)

= W b0a0 (z) Gb0 :

A ; G a0

(625)

Astfel, propozitia este demonstrata.

Ultima propozitie arata ca piesele cu numar de antighost zero ale elementelor claselor de observabile BRST sunt functii de clasa I (functii gauge invariante). Din acest motiv, vom numi pe A
(0)

extensie BRST-invarianta a functiei de clasa I A .

Propozitia 6 Oricarei functii de clasa I invariante ii corespunde o extensie BRST-invarianta.
Demonstratie
(0)

(0)

Fie A functie de clasa I. Atunci, A verica ecuatiile (625). Din ecuatiile (625) rezulta imediat
(0)

(1)

functiile W b0a0 (z). Astfel, primele doua piese din (617), A si A = W b0a0 (z)
(0)

(1)

a0 P ,
b0

sunt cunoscute.

Utilizand notatia A1 = A + A , gasim ca [A1 ; ]ext incepe cu termeni cu numar de antighost unu
#
"
#
"
#
"
(1) (0)

[A1 ; ]ext = A ;

(0) (1)

+ A;

(1) (1)

+ A;

(626)

a0 ;P
a0

unde simbolul "

ca am construit

" inseamna termeni cu numarul de antighost mai mare decat unu. Presupunem
(0)

(1)

(k)

Ak = A + A +

+ A; k

1;

(627)

astfel incat [Ak ; ]ext incepe cu termeni cu numar de antighost k

[Ak ; ]ext =

(k)

81

(k+1)

(628)

"

(k+1)

(k+1)

Trebuie sa aratam ca exista A , astfel incat [Ak+1 ; ]ext = Ak + A ;

cu numar de antighost k + 1
[Ak+1 ; ]ext =

(k+1)

(k+2)

incepe cu termeni
ext

(629)

Prin calcul direct avem ca

[Ak+1 ; ]ext =
=

"

(k+1)

Ak + A ;

(k)

(k+1)

= [Ak ; ]ext +
ext

"

(k+1) (0)

A ;

"

+
ext

(k+1)

A ;

X
j 1

"

=
ext

(k+1) (j)

A ;

(630)

ext

Utilizand (562) si (575) in (630), deducem ca

(k+1)

[Ak+1 ; ]ext =

A +

(k)

(k+1)

(k+2)

(631)

Ultima relatie arata ca [Ak+1 ; ]ext incepe cu termeni cu numar de antighost (k + 1) daca si numai
daca
(k+1)

A +

(k)

= 0; k

1:

(632)

Un rationament absolut identic cu cel de la demonstratia existentei sarcinii BRST ne arata ca

ecuatia (632) poseda solutie daca si numai daca
(k)
H

= 0; k

1:

(633)

In continuare, vom arata ca ecuatia (633) este satisfacuta. Pentru aceasta, pornim de la ecuatia
evidenta [Ak ; [ ; ]ext ]ext = 0. Utilizand identitatea lui Jacobi, ultima ecuatie conduce la
[[Ak ; ]ext ; ]ext = 0:

(634)

Substituind in (634) dezvoltarea dupa numarul de antighost a sarcinii BRST precum si (628),
obtinem ca
"
#
"
#
"
#
"
#
X (k) (j)
X (k+1) (j)
(k) (0)
(k+1) (0)
;
+
;
+
;
+
;
+
= 0:
(635)
ext

j 1

ext

ext

Proiectand ultima ecuatie pe numarul de antighost (k

ca

(k)
H

j 1

ext

1) si tinand cont de (562) si (575), gasim

= 0, adica ceea ce trebuia demonstrat.

(0)

Mentionam ca daca A este extensie BRST-invarianta corespunzatoare functiei de clasa I A ,

atunci si A0 = A+ [B; ]ext = A + sH B este extensie BRST-invarianta corespunzatoare functiei de
clasa I (sH A0 = sH A = 0). Astfel, oricare doua extensii BRST-invariante ale aceleiasi observabile
(0)

clasice sunt in aceeasi clasa de echivalenta a lui H 0 (sH ). O extensie a functiei de clasa I A are
forma
(0)
X b0 b0
a 0k
A (z; ; P) = A (z) +
Wa011 a0kk (z) a01
Pb01
Pb0k :
(636)
k 1

82

(0)

Daca in plus A are proprietati bine denite relativ la paritatea Grassmann si operatia de involutie,
extensiile BRST-invariante ale acesteia pot alese exact cu aceleasi proprietati.
Propozitiile 5 si 6 demonstreaza ca izomorsmul de algebre multiplicative (612) este dat de
0"

iH
#1

(0)

fobservabile clasice Hamiltonieneg ! H 0 (sH ) ;

(637)

(0)

iH @ A (z) A = hA (z; ; P)ir ; A (z; ; P) = A (z) +

(638)

Teorema 14 Algebra H 0 (sH ) este algebra Poisson.

Demonstratie
Stim ca (KersH )0 este subalgebra multiplicativa a algebrei BRST K. Fie A1 si A2 doua elemente
din (KersH )0 (sH A1 = sH A2 = 0). Atunci, utilizand identitatea lui Jacobi, obtinem relatia
sH A1 = [A1 ; ]ext = 0;
sH A2 = [A2 ; ]ext = 0

) sH [A1 ; A2 ]ext = [[A1 ; A2 ]ext ; ]ext = 0;

(639)

care arata ca (KersH )0 este subalgebra Poisson a algebrei Poisson K (A1 ,A2 2 (KersH )0 )
[A1 ; A2 ]ext 2 (KersH )0 ). Fie acum A1 2 (KersH )0 si A2 2 (Im sH )0 (A2 = sH B = [B; ]ext ).
Utilizand din nou identitatea lui Jacobi, deducem formula
sH A1 = [A1 ; ]ext = 0;
A2 = sH B = [B; ]ext

) [A1 ; A2 ]ext = sH [A1 ; B]ext = [[A1 ; B]ext ; ]ext ;

(640)

care arata ca (Im sH )0 este ideal in (KersH )0 si in raport cu structura de paranteza Poisson generalizata (A1 2 (KersH )0 , A2 2 (Im sH )0 ) [A1 ; A2 ]ext 2 (Im sH )0 ). In consecinta, H 0 (sH ) este
algebra Poisson (H 0 (sH ) mosteneste structura de algebra Poisson a lui (KersH )0 ).
In virtutea ultimei teoreme rezulta ca paranteza Poisson generalizata din K induce o structura
de paranteza Poisson bine denita in H 0 (sH ) (notata [; ]ext ) prin relatia
[hA1 ir ; hA2 ir ]ext = h[A1 ; A2 ]ext ir :

(641)

Teorema 15 Izomorsmul (637)(638) este izomorsm de algebre Poisson.

Demonstratie
Stim ca (637)(638) este izomorsm de algebre multiplicative. Utilizand temporar notatiile
2" # " # 3
" #
" #
(0)

4 A1

(0)

; A2

5 =

(641) si (638) conduc la

(0)

(0)

A1

A2

si [hA1 ir ; hA2 ir ]ext = hA1 ir N hA2 ir , gasim ca formulele

0"

(0)

hA1 ir N hA2 ir = h[A1 ; A2 ]ext ir = iH @ [A1 ; A2 ]ext

#1
y

A;

(642)

(0)

unde notatia [A1 ; A2 ]ext reprezinta componenta cu numarul de antighost zero a obiectului [A1 ; A2 ]ext .
Din (495) si (636), obtinem ca
"
#
(0)

(0)

(0)

[A1 ; A2 ]ext = A 1 ; A 2
83

(643)

de unde rezulta relatia

"

(0)

[A1 ; A2 ]ext

""

=
y

(0)

(0)

A 1; A 2

# #

(644)

Folosind si (352), formula (644) devine

"

(0)

[A1 ; A2 ]ext

Substituind (645) in (642) ajungem la

2"

(0)

iH 4 A 1

"

(0)

iH @ A 1

(0)

A2

"

; A2
y

0"

(0)

A = iH @ A 1

(0) (0)

iH @ A 1 A 2

iH @

#3
y

5 :

(645)

5 = hA1 i N hA2 i :
r
r
#1
y

de unde rezulta ca iH este izomorsm de algebre Poisson.

Din (637)(638), gasim ca
0"
#1
Utilizand (642) si (644), deducem ca
0""

(0)

#3

Ultima relatie se poate rescrie sub forma

0" #
" #1
(0)

(0)

= 4 A1

; A2
y

2"

0"

(0)

A NiH @ A 2

(646)

#1
y

A;

(647)

A = hA1 A2 i :
r

(648)

# #1
A = h[A1 ; A2 ]
A 1; A 2

(0)

(0)

ext ir :

(649)

Relatiile (648)(649) sunt consecinte directe ale izomorsmului stabilit de ultima teorema. Astfel,
obtinem urmatoarele concluzii:
(0)

(0)

r1 ) daca A1 si A2 sunt extensii BRST-invariante ale lui A 1 si A 2 , atunci A1 A2 este extensie

(0) (0)

BRST-invarianta a lui A 1 A 2 (concluzia r1 rezulta direct din (648));

(0)

(0)

r2 ) daca A1 si A2 sunt
" extensii
# BRST-invariante ale lui A 1 si A 2 , atunci [A1 ; A2 ]ext este extensie
(0)

BRST-invarianta a lui

(0)

A 1; A 2

(concluzia r2 rezulta direct din (649)).

Deoarece functiile Ga0 care exprima constrangerile de clasa I sunt functii de clasa I (a se vedea
(298)), ele poseda extensii BRST-invariante. Am vazut ca functiile Ga0 apartin clasei triviale (M)
a algebrei observabilelor clasice Hamiltoniene. O expresie admisa a unei extensii BRST-invariante
asociata functiilor Ga0 are forma
Ga0 = sH ( Pa0 )

[ Pa0 ; ]ext = Ga0 +

si apartine clasei triviale ((Im sH )0 ) din H 0 (s).

84

b0

Cac00 b0 Pc0 +

(650)

6.2

Procedura de gauge xing. Actiunea xata gauge

Dupa cum am vazut, ecuatiile de miscare pentru elementele claselor de observabilele clasice Hamiltoniene (din Obs2 ) sunt date de (362). Vom rescrie ecuatiile (362) sub forma
"

(0)

dA
dt

(0)

A ; H0

; Ga0

0:

(651)

Pentru a deduce ecuatiile de miscare ale elementelor claselor de observabile BRST, vom porni de
la ecuatiile (651) si vom utiliza izomorsmul implicat de Teorema 15. Este simplu de vazut ca, in
termenii claselor lui Obs2 , ecuatiile (651) capata forma43
2
3
# #
""
(0)
(0)
6dA 7
(652)
; [Ga0 ]y = [0]y :
A ; H0
4
5 =
dt
y

Fiind functie de clasa I, Hamiltonianul H0 admite o extensie BRST-invarianta HB , unde

HB = H0 + V a0b0

b0

Pa0 +

; sH H = [HB ; ]ext = 0:

(653)

Obiectul HB se numeste Hamiltonian BRST-invariant. Atunci, din

02
31
0""
# #1
(0)
(0)
B6 d A 7 C
A ; iH [Ga0 ] = iH [0] ;
iH @4
5 A = iH @ A ; H0
y
y
dt

(654)

si din (638), (649) si (650), gasim ca

dA
dt

[A; HB ]ext
r

= [0]r ; Ga0

= [0]r :

(655)

In continuare, din (655) obtinem ecuatiile

dA
dt

[A; HB ]ext = sH M (A) = [M (A) ; ]ext ; gh (M (A)) =

Ga0

1; "M (A) = 1;

(656)

= sH ( Pa0 ) = [ Pa0 ; ]ext ;

(657)

unde M (A) sunt functii arbitrare de A. Ecuatiile (656)(657) reprezinta ecuatiile de miscare ale
elementelor claselor de observabile BRST pe spatiul fazelor extins, induse de ecuatiile de miscare
(651) ale elementelor corespondente ale claselor de observabile clasice. Pentru a face manifesta
dependenta de A a functiilor M (A), vom alege functiile M (A) de forma
M (A) =

[A; K]ext ; gh (K) =

1; "K = 1; K =

K;

(658)

unde K este o functie data (xata) pe spatiul fazelor extins. Tinand cont ca [A; ]ext = 0, prin
calcul direct avem ca
[M (A) ; ]ext =
(0)

43

0"
@

Intr-adevar,
(0)

dA
dt

"

avem

(0)

A ; H0

ca

[[A; K]ext ; ]ext =

(0)

dA
dt

A ; H0

; Ga0

; [Ga0 ]y = [0]y A.

85

[A; [K; ]ext ]ext ;

(0)

dA
dt

(659)

(0)

A ; H0

0; Ga0

astfel incat ecuatiile (656) capata forma

dA
= [A; HB + [K; ]ext ]ext :
dt

(660)

Deoarece ecuatiile (657) nu au continut dinamic, ramane ca ecuatiile (660) sunt ecuatiile de miscare
ale elementelor claselor de observabile BRST pe spatiul fazelor extins. Deoarece functia K este
xata, solutiile ecuatiilor (660) sunt complet determinate de conditiile initiale. In acest sens, functia
K se numeste fermion de gauge-xing, in timp ce marimea
HK = HB + [K; ]ext

(661)

se numeste Hamiltonian xat gauge. Utilizand identitatea lui Jacobi, este simplu de vazut ca
sH HK = [HK ; ]ext = [HB ; ]ext + [[K; ]ext ; ]ext =

1
[K; [ ; ]ext ]ext = 0:
2

(662)

Mai mult, proprietatile impuse asupra functiei K conduc la

K=

k a0 (z) Pa0 +

unde k a0 (z) 2 C 1 (P ). In (663) simbolul "

mare decat unu. Atunci, avem ca

(663)

" semnica termeni cu numarul de antighost mai

[K; ]ext = k a0 (z) Ga0 +

(664)

unde simbolul " " inseamna termeni cu numarul de antighost mai mare decat zero.
In continuare, ne propunem sa determinam ecuatiile de miscare pentru orice functie pe spatiul
fazelor extins. Pentru aceasta, vom proiecta ecuatiile (660) pe numarul de antighost zero si vom
tine cont de (495) si (664). Atunci, obtinem ca
"
#
"
#
"
#
(0)
(0)
(0)
(0)
dA
a0
a0
= A ; H0 + k (z) A ; Ga0 + A ; k (z) Ga0 :
dt

(665)

Este simplu de vazut ca (665) implica ecuatiile

dA
dt

"

Ga0

0:

(0)

(0)

A ; H0

"

(0)

+ k a0 (z) A ; Ga0

(666)
(667)

Comparand (666)(667) cu (364)(365), gasim ca (666)(667) reprezinta ecuatiile de miscare xate

gauge pentru orice functie pe spatiul fazelor original. Mai mult, daca luam k a0 (z) = 0, ecuatiile
(666)(667) se reduc la ecuatiile (651). In concluzie, desi au fost obtinute din ecuatiile de miscare
(652) ale observabilelor clasice, ecuatiile (666)(667) reproduc ecuatiile de miscare xate gauge
pentru orice functie pe spatiul fazelor original. Din acest motiv, putem adopta ecuatiile (660) ca
ecuatii de miscare pentru orice functie pe spatiul fazelor extins.
Ecuatiile (660) pot deduse din principiul variational
SK [z a ;

a0

; Pa0 ] = 0;

(668)

corespunzator conditiilor la limita

z a (t1 ) = z a (t2 ) = 0;

a0

86

(t1 ) =

a0

(t2 ) = 0;

(669)

unde
a

a0

SK [z ;

; Pa0 ] =

t2

t1

dt (aa (z) z_ a + _ a0 Pa0

HK ) :

(670)

Functionala SK se numeste actiune Hamiltoniana xata gauge. Pe de o parte, aceasta nu admite

invariante gauge, iar, pe de alta parte, conduce la o dinamica pe spatiul fazelor extins complet
xata de alegerea fermionului K. Deoarece la nivelul simetriei BRST Hamiltoniene ghosturile a0
preiau rolul parametrilor gauge (a se vedea (445)), este natural sa impunem asupra ghosturilor
conditiile
a0
(t1 ) = a0 (t2 ) = 0;
(671)
similare conditiilor (330) impuse parametrilor gauge. Atunci, are loc urmatoarea teorema.
Teorema 16 Actiunea Hamiltoniana xata gauge este BRST-invarianta
sH SK = 0:

(672)

Demonstratie
Prin calcul direct avem ca
sH SK =
=

t2

t1

t2

t1

dt sH (aa (z) z_ a + _ a0 Pa0

dt (aa (z) (sH z_ a ) + (sH aa (z)) z_ a + _ a0 (sH Pa0 )

HK ) =
(sH _ a0 ) Pa0

sH HK ) :

(673)

Pe de alta parte, din (660) avem ca

sH A_ = sH [A; HK ]ext = [A; sH HK ]ext + [sH A; HK ]ext :

(674)

Utilizand (662) in (674), ajungem la

sH A_ = [sH A; HK ]ext =

d
(sH A) :
dt

Substituind (675) in (673) si tinand cont de (494) si (662), deducem ca

Z t2
d
sH SK =
dt aa (z) [z a ; ]ext + [aa (z) ; ]ext z_ a +
dt
t1
d a0
+ _ a0 [Pa0 ; ]ext
[ ; ]ext Pa0 :
dt
Invocand acum si expresia (495) a parantezei Poisson generalizate, formula (676) devine
Z t2
@
@L
@L
dt
_ a0 a0 P_ a0
sH SK =
z_ a a
@z
@
@Pa0
t1
d
+ (aa (z) [z a ; ]ext Pa0 [ a0 ; ]ext ) =
dt
Z t2
=
dt _ + (aa (z) [z a ; ]ext Pa0 [ a0 ; ]ext )jtt21 =

(675)

(676)

t1

jtt21 + (aa (z) [z a ; ]ext

Pa0 [

a0

; ]ext )jtt21 :

(677)

Forma generica a termenului cu numar de antighost p care intra in componenta sarcinii BRST este
data de
(p)

a0p+1

a 01

b0

Ca011
87

b0p
a0p+1 Pb0p

Pb01 :

(678)

Atunci, gasim ca
a0

aa (z) [z a ; ]ext + Pa0 [

Za0 (z; ; P) ;
a0

(679)

a0

; ]ext =

Z^a0 (z; ; P) :

(680)

Substituind (679)(680) in (677) si tinand cont de (671), rezulta in nal formula (672).
Ultima teorema evidentiaza ca actiunea Hamiltoniana xata gauge este invarianta la simetria
BRST Hamiltoniana. In acest moment rezulta clar ca transformarile BRST ale variabilelor spatiului
fazelor extins reprezinta tocmai transformarile care invariaza functionala actiune xata gauge. In
acelasi timp, pe baza Teoremei 16 putem preciza sensul in care simetria BRST Hamiltoniana este
echivalenta simetria gauge originala: in timp ce actiunea extinsa este invarianta la transformarile
gauge (implicate de constrangerile de clasa I), actiunea Hamiltoniana xata gauge este invarianta
la transformarile BRST (corespunzatoare constrangerilor de clasa I).
Este foarte important sa observam ca determinarea Hamiltonianului xat gauge si a actiunii
xate gauge se realizeaza dupa ce am construit simetria BRST Hamiltoniana. Transformarile BRST
ale functiilor pe spatiul fazelor extins sunt intrinseci, forma lor nedepinzand de alegerea fermionului
de xare a gauge-ului.

6.3

Variabile coomologic trivialesectorul neminimal. Actiunea xata gauge in

prezenta sectorului neminimal

Introducem variabilele

= Ga; Ca;

gh G a
"G a

Ga

a ; Pa a=1;

= 0 = gh (
= "

a) ;

;A

cu proprietatile

gh C a = 1 =

= 0; "C a = "Pa = 1;

= Ga; (

a)

a;

Ca

gh (Pa ) ;

(681)
(682)

= C a ; (Pa ) =

Pa

(683)

si extindem algebra BRST sub forma

K0 = C [Pa0 ;

a ; Pa ]

C 1 (P )

a0

i
; Ga; Ca ;

(684)

astfel incat K0 este in continuare atat Z2 -graduata cat si graduata in termenii numarului de ghost.
Denim actiunea lui sH pe variabilele nou introduse prin
sH G a = C a ; sH C a = 0; sH Pa =

a;

sH

= 0:

(685)

Este simplu de vazut ca denitiile (685) pastreaza nilpotenta lui sH (s2H G a = sH C a = 0, s2H C a = 0,
s2H Pa = sH a = 0, s2H a = 0) in algebra K0 . Primul set de relatii din (685) arata ca G a nu
apartine lui KersH . In consecinta, G a nu contribuie la coomologia lui sH (daca G a nu apartine lui
KersH nu deneste o clasa in H (sH )). Primele doua seturi de relatii din (685) arata ca C a este atat
sH -inchis cat si sH -exact. Astfel, C a deneste un element din clasa triviala h0ir (clasa vectorului
nul) a lui sH . In consecinta, variabilele C a nu modica coomologia lui s. Deoarece ultimele doua
seturi de relatii din (685) au o structura similara cu primele doua seturi, pe baza unor considerente
identice gasim ca nici variabilele Pa si a nu contribuie la coomologia lui sH . Din acest motiv,
variabilele = G a ; C a ; a ; Pa se numesc variabile coomologic triviale (sau variabile neminimale
sau perechi contractibile). In concluzie, introducerea variabilelor coomologic triviale nu afecteaza
ecuatiile de baza ale formalismului BRST Hamiltonian (ecuatiile (389) si (391)). Extindem acum
denitia parantezei Poisson generalizate (data de (495)) la algebra K0 prin relatiile
h
i
h
i
h
i
h
i
a
a
a
a
a
b
a b
G ; b
=
; C ; Pb
=
; G ;G
= 0; G ; C
= 0;
(686)
b
b
ext

ext

ext

88

ext

G a ; Pb

h
= 0; C a ;

h
i
a b
= 0;
=
0;
C
;
C
a ; b ext = 0;
b ext
h
i
h
iext
= 0;
= 0; C a ; y A
= 0; Pa ; Pb ext = 0; G a ; y A

ext

a ; Pb ext
a; y

= 0; Pa ; y A

ext

ext

(688)

ext

ext

(687)

= 0:

(689)

Pe baza primelor relatiilor (681)(683) gasim ca

gh

aC

= 1; "

aC

= 1;

aC

= Ca

a)

= Ca

aC

(690)

Construim acum obiectul

nm

aC

; gh (

nm )

= 1; "

nm

= 0;

nm

nm ;

(691)

unde
este sarcina BRST in absenta variabilelor coomologic triviale (generatorul canonic al lui
sH in algebra K). Pe baza proprietatilor generale ale parantezei Poisson generalizate precum si a
faptului ca [ ; ]ext = 0, este simplu de vazut ca
h
h
i
i
+ aCa; bCb
=
[ nm ; nm ]ext = [ ; ]ext + 2 ; a C a
ext
ext
h
i
h
i
+ aCa; bCb
= 2 ; aCa
:
(692)
ext

Utilizand acum denitiile (686)(689) gasim ca

din (692) deducem ca

[

nm ;

ext

a
aC

nm ]ext

ext

= 0 si

a
aC ;

= 0:

b
bC

ext

= 0, astfel incat
(693)

Ultima relatie arata ca nm este sarcina in algebra K0 (stiind ca este sarcina BRST in algebra
K). Obiectul nm dat de (691) se numeste sarcina BRST neminimala. In acest context,
se
mai numeste sarcina BRST minimala iar marimea a C a termen neminimal. Tot in acest context,
obiectele y A se mai numesc variabile minimale. Tinand cont de (686)(689) si (682) deducem ca
h
i
h
i
h
i
G a; bCb
= Ga; b
Cb = Ca; Ca; bCb
= 0;
(694)
ext
ext
iext
h
i
h
i
h
b
= 0; Pa ; b C b
= Pa ; C b
(695)
a:
a; bC
b =
ext

ext

ext

In consecinta, sarcina BRST neminimala genereaza canonic pe sH in algebra K0 prin intermediul

relatiei
h
i
sH A = [A; nm ]ext = [A; ]ext + A; a C a
:
(696)
ext

Din (696) se observa ca termenul [A; ]ext genereaza canonic pe sH in sectorul variabilelor minimale,
in timp ce termenul A; a C a ext genereaza canonic pe sH in sectorul variabilelor neminimale (a
se vedea (694)(695)). In concluzie, introducerea termenilor neminimali nu modica proprietatile
diferentialei BRST.
Atunci, actiunea xata gauge in prezenta variabilelor neminimale va
h
i Z t2
SK z a ; a0 ; Pa0 ; G a ; C a ; a ; Pa =
dt aa (z) z_ a + _ a0 Pa0 + G_ a a + C_a Pa HK 0 ;
(697)
t1

unde

HK 0 = HB + K 0 ;
K0

nm ext ;

(698)

iar fermionul
depinde in general de sectorul neminimal (dar incepe obligatoriu ca in (663)).
O demonstratie absolut similara cu cea a Teoremei 16 arata ca actiunea xata gauge (697) este
invarianta BRST, unde acum transformarile BRST sunt date de (696).
89

6.4

Exemple

In continuare, vom exemplica obtinerea actiunii xate gauge in cazul a trei modele de interes zic.
Pentru analiza mai multor exemple recomandam referinta bibliograca [3].
6.4.1

Particula libera relativista

Actiunea Lagrangiana pentru particula relativista libera este

S0L [x

; e] =

1
2

Z2

x_ x_
+ m2 e ;
e

(699)

unde x si e sunt variabile bosonice. Daca notam cu p impulsul canonic asociat coordonatei x
si cu pe impulsul canonic asociat lui e, analiza canonica a modelului evidentiaza constrangerile
abeliene si ireductibile de clasa I
G1

pe

1
p p
2

0; G2

m2

0;

(700)

si Hamiltonianul de clasa I
H0 =

eG2 :

(701)

Pe langa abelianitatea constrangerilor de clasa I (700), comutatorii ce completeaza algebra gauge

Hamiltoniana sunt dati de
[H0 ; G1 ] = G2 ; [H0 ; G2 ] = 0:
(702)
Astfel, generatorii algebrei BRST Hamiltoniene K pentru acest model sunt dati de
z a = (x ; e; p ; pe ) ;

a0

; Pa0 = (P1 ; P2 ) :

(703)

Acest exemplu se incadreaza in cazul a) mentionat in subsectiunea 5.4, astfel ca sarcina BRST
minimala este exprimata prin
= 1 G1 + 2 G2 :
(704)
Atunci, Hamiltonianul BRST invariant are forma
1

HB = H0

P2 :

(705)

Pentru a obtine o actiune xata gauge covarianta, introducem sectorul neminimal

Ga = G1; G2 ; Ca = C1; C2 ;

=(

1;

2) ;

Pa = (P1 ; P2 ) :

(706)

Astfel, sarcina BRST neminimala devine

nm

pe +

1
p p
2

m2

1C

2C

(707)

Transformarile BRST Hamiltoniene ale variabilelor ce genereaza algebra BRST neminimala K0 au

expresiile
sH x = p 2 ; sH p = 0; sH e = 1 ; sH pe = 0;
(708)
sH

= sH

= 0; sH P1 =

pe ; sH P2 =

1
p p
2

sH G 1 = C 1 ; sH G 2 = C 2 ; sH C 1 = 0; sH C 2 = 0
90

m2 ;

(709)
(710)

sH P1 =

1;

sH P2 =

2;

sH

= 0; sH

= 0:

(711)

P1 + P_2 ;

(712)

Daca alegem fermionul de xare a gauge-ului

K 0 = P1 e

1
m

e_

+ G 1 P1 + P_1 + P2 + G 2

si eliminam variabilele auxiliare pe ecuatiile de miscare, ajungem la actiunea xata gauge

SK 0 =

Z2

1
p p
2m

x_ p +

m2

(713)

6.4.2

Campul electromagnetic liber nemasiv

Acest model este descris de actiunea Lagrangiana

Z
1
L
S0 [A ] =
dD xF
4

F ;

(714)

unde A sunt campuri bosonice iar tensorul F este denit prin F = @[ A ] .

Notand cu
(x) densitatile de impuls conjugate campurilor A (x), din analiza canonica a
modelului deducem constrangerile abeliene si ireductibile de clasa I
G1 (x)

0 (x)

si Hamiltonianul de clasa I
Z
0
H x = dD 1 x

1
2

(x)

@xi

0; G2 (x)

i (x)

i (x)

1
+ Fij (x) F ij (x)
4

0;

(715)

A0 (x) @xi

i (x)

(716)

Parantezele Poisson ce completeaza algebra gauge Hamiltoniana au forma

H x0 ; G1 (y)

x0 =y 0

= G2 x0 ; ~y ; H x0 ; G2 (y)

x0 =y 0

= 0:

(717)

Generatorii algebrei BRST Hamiltoniene K pentru acest model sunt dati de

z a = (A (x) ;

(x)) ;

a0

(x) ;

(x) ; Pa0 = (P1 (x) ; P2 (x)) :

(718)

Acest exemplu se incadreaza tot in cazul a) mentionat in subsectiunea 5.4. Atunci, sarcina BRST
minimala este data de
Z
2
x0 = dD 1 x 1 (x) 0 (x)
(x) @xi i (x) ;
(719)
iar Hamiltonianul BRST invariant are expresia
0

HB x

=H x

dD

(x) P2 (x) :

(720)

Pentru a obtine o actiune xata gauge covarianta, introducem sectorul neminimal

G a = G 1 (x) ; G 2 (x) ; C a = C 1 (x) ; C 2 (x) ;

=(

1 (x) ;

2 (x)) ;

Astfel, sarcina BRST neminimala ia forma standard

Z
0
0
=
x + dD 1 x 1 (x) C 1 (x) +
nm x
91

Pa = (P1 (x) ; P2 (x)) : (721)

2 (x) C

(x) :

(722)

Transformarile BRST Hamiltoniene ale campurilor ce genereaza algebra BRST neminimala K0 sunt
date de
sH A0 (x) = 1 (x) ; sH Ai (x) = @xi 2 (x) ; sH (x) = 0;
(723)
sH

(x) = sH

(x) = 0; sH P1 (x) =

0 (x) ;

sH P2 (x) = @xi

i (x) ;

sH G 1 (x) = C 1 (x) ; sH G 2 (x) = C 2 (x) ; sH C 1 (x) = 0; sH C 2 (x) = 0

sH P1 (x) =

1 (x) ;

sH P2 (x) =

2 (x) ;

sH

1 (x)

= 0; sH

2 (x)

(724)
(725)

= 0:

(726)

(727)

Daca alegem functionala fermionica de xara a gauge-ului de forma

Z
K 0 x0 = dD 1 x P1 (x) @ix Ai (x) +
1 (x)
2
+G 2 (x)

P1 (x) + P1 (x) + P_2 (x) + G 1 (x) P2 (x) + P_1 (x)

dupa eliminarea unor campuri auxiliare pe ecuatiile lor de camp, actiunea xata gauge capata
forma
Z
1
1
F (x) F (x)
(@ A (x))2 P1 (x) 2 (x)
(728)
SK 0 = d D x
4
2
6.4.3

Campurile Yang-Mills

Acest model este descris de actiunea Lagrangiana

Z
1
S0L Aa =
dD xFa F a ;
4

(729)

unde Aa sunt campuri bosonice, iar tensorul F a este denit prin

F a = @ Aa

@ Aa

f a bc Ab Ac ;

cu f a bc constante antisimetrice in indicii inferiori, f a bc =

f a bc f d ea + f a eb f d ca + f a ce f d ba

(730)

f a cb . Aceste constante satisfac relatiile

f a [bc f d e]a = 0:

(731)

Notand cu a densitatile de impuls canonic conjugate campurilor Aa , din analiza canonica a modelului deducem constrangerile de clasa I
G(1)
a (x)
si Hamiltonianul de clasa I
Z
0
H x = dD

0
a (x)

1
2

0; G(2)
a (x)

i a
a i

(Dix )ab

1
+ Fija Faij + Aa0
4

i
b (x)

(Di )ab

0;

i
b

(732)

x0 ; ~x ;

(733)

unde
(Di )ab =

@i

gf bac Aci :

Cel de-al doilea set de constrangeri din (732) formeaza algebra Lie
h
i
(2)
G(2)
x0 ; ~x ; Gb x0 ; ~y = gf cab G(2)
x0 ; ~x
a
c
92

(734)

(~x

~y ) :

(735)

Parantezele Poisson din (735) sunt calculate in sens distributional dupa cum urmeaza. Fie f :
(2)(f )
R3 ! R o functie arbitrara de clasa C 1 cu suport compact. Denim Ga
x0 prin
Z
(2)(f )
0
Ga
x = dD 1 xf (~x) G(2)
x0 ; ~x :
(736)
a
Utilizand parantezele Poisson fundamentale (care se calculeaza la timpi egali) si denitia (736),
expresiile explicite ale parantezelor (735) sunt
Z
h
i
(2)(f2 )
(2)(f1 )
0
0
c
(2)(f1 f2 )
0
c
x0 ; ~x f1 (~x) f2 (~x) :
Ga
x ; Gb
x
= gf ab Gc
x = gf ab dD 1 xG(2)
c

(737)
In concluzie teoria de camp abordata este supusa la constrangerile de clasa I (732), ireductibile si
cu o algebra gauge de tip Lie. Parantezele Poisson ce completeaza algebra gauge Hamiltoniana au
forma
h
i
h
i
0
(2)
0
0
(2)
0
H x0 ; G(1)
x
;
~
y
=
G
x
;
~
y
;
H
x
;
G
x
;
~
y
= gf cab Ab0 x0 ; ~y G(2)
x0 ; ~y ;
a
a
a
c
(738)
unde
Z
h
i
0
(2)(f )
0
c
H x ; Ga
x
= gf ab dD 1 xAb0 x0 ; ~x G(2)
x0 ; ~x f (~x) :
(739)
c

Generatorii algebrei BRST Hamiltoniene K pentru acest model sunt dati de

z a = Aa (x) ;

a0

(x) ;

(1)a

(2)a

(x) ;

(x) ; Pa0 = P(1)a (x) ; P(2)a (x) :

(740)

Acest exemplu se incadreaza in cazul b) mentionat in subsectiunea 5.4, astfel ca sarcina BRST
minimala este exprimata prin
Z
g
0
(2)a
x = dD 1 x (1)a 0a
(Di )ab ib + P(2)a f abc (2)b (2)c x0 ; ~x ;
(741)
2
iar Hamiltonianul BRST invariant este dat de
Z
0
0
HB x = H x + d D 1 x

(1)a

P(2)a + gf abc P(2)a

(2)b

Ac0

x0 ; ~x :

(742)

Pentru a obtine o actiune xata gauge covarianta, introducem sectorul neminimal

Ga =

G (1)a (x) ; G (2)a (x) ; C a = C (1)a (x) ; C (2)a (x) ;

(1)a (x) ;

(2)a (x)

(743)

; Pa = P(1)a (x) ; P(2)a (x) :

(744)

Sarcina BRST neminimala devine

nm

x0 =

x0 +

dD

(1)a C

(1)a

(2)a C

(2)a

x0 ; ~x :

(745)

Transformarile BRST Hamiltoniene ale generatorilor complexului BRST vor date de

sH Aa0 =

(1)a

; sH Aai = (Di )ab

(2)a
H

g a
f
2 bc

(2)b

; sH

0
a

= 0; sH

i
a

= gf cab

(2)b i
c;

sH P(2)a = (Di )ab

(746)
i
b;

(747)

sH G (1)a (x) = C (1)a (x) ; sH G (2)a (x) = C (2)a (x) ; sH C (1)a (x) = 0; sH C (2)a (x) = 0

(748)

sH

(1)a

= 0; s

(2)b (2)c

; sH P(1)a =

93

0
a;

sH P(1)a (x) =

(1)a (x) ;

sH P(2)a (x) =

(2)a (x) ;

sH

(1)a (x)

= 0; sH

(2)a (x)

= 0:

(749)

unde am utilizat notatia

(Di )ab =

a
b @i

+ gf abc Aci :

(750)

Daca alegem functionala fermionica de xare a gauge-ului de forma

Z
0
0
a
K x = dD 1 x P(1)a @ i Aai +
+ G (2)a
P(1)a + P(1)a + P_(2)a
2 (1)
+G (1)a P(2)a + P_(1)a

x0 ; ~x ;

si eliminam campurile auxiliare pe ecuatiile lor de camp, actiunea xata gauge devine
Z
1
1
SK 0 = d D x
F Fa
(@ Aa ) (@ Aa ) + @ P(1)a (D )ab (2)b :
4 a
2
Aceasta incheie analiza exemplelor.

94

(751)

(752)

Legatura dintre formalismele BRST Hamiltonian si Lagrangian

pentru sisteme de clasa I

In aceasta sectiune vom realiza legatura [4] dintre abordarea BRST Lagrangiana si cea Hamiltoniana
a sistemelor supuse la constrangeri de clasa I.

7.1

Formalismul BRST Lagrangian pentru sistememe supuse la constrangeri de

clasa I

Dupa cum am vazut in sectiunea 3, sistemele supuse la constrangeri de clasa I sunt descrise de
actiunea extinsa
Z t2
E a a0
(753)
S0 [z ;
]=
dt (aa (z) z_ a H0 + a0 Ga0 ) ;
t1

care este invarianta la transformarile gauge

a0

z a = [z a ; Ga0 ]
a0

_ a0 + V a0b0

= ! ab (z)

@Ga0
@z b

C a0b0 c0

b0

a0

b0 c0

= Z a a0

a0

(754)
(755)

unde parametrii gauge satisfac proprietatile

a0

(t1 ) =

a0

(t2 ) = 0:

(756)

a0
Fata de sectiunea 3, am utilizat notatia a0 !
. Algebra gauge Hamiltoniana este generata
de relatiile
[Ga0 ; Gb0 ] = C c0a0 b0 (z) Gc0 ; [H0 ; Ga0 ] = V b0a0 (z) Gb0 :
(757)

Deoarece constrangerile de clasa I au fost presupuse ireductibile, rezulta ca transformarile gauge

(754)(755) sunt ireductibile. Mai mult, pentru transformarile (754) avem ca44
Z b a0
@Ga0 @Z b b0
@Gb0 @Z b a0
am
am
Z b0
=
!
(z)
!
(z)
=
Z a0
za
@z m @z a
@z m @z a
h
i
h
i
hh
i
i
hh
i
i
Z b b0 ; Ga0
Z b a0 ; Gb0 = z b ; Gb0 ; Ga0
z b ; Ga0 ; Gb0 =
h
i
h
i
h
i
h
i
z b ; [Ga0 ; Gb0 ]
=
z b ; C c0a0 b0 (z) Gc0 = C c0a0 b0 z b ; Gc0
z b ; C c0a0 b0 (z) Gc0 ; (758)
a

Z b b0
za

de unde in nal gasim relatiile

Z a a0

Z b b0
za

Z a b0

Z b a0
=
za

C c0a0 b0 Z b c0

i
z b ; C c0a0 b0 (z) Gc0 :

(759)

In acord cu prescriptiile formalismului BRST Lagrangian, generatorii algebrei BRST Lagrangiene vor A = fz a ; a0 ; C a0 g si A = za ; a0 ; Ca0 . Paritatile Grassmann si gradele generatorilor
sunt date de formulele
"z a = 0; "za = 1; "
44

a0

= 0; "

a0

= 1; "C a0 = 1; "Ca = 0;
0

(760)

Deoarece in acest curs am utilizat notatiile din cazul sistemelor cu numar nit de grade de libertate, in (757) am

considerat ca Z a a0 sunt functii numai de z a -uri (nu si de derivatele acestora). Atunci, rezulta simplu ca
@Z a a
0
@z a

95

Za a
0
za

antigh (z a ) = 0; antigh (

a0

) = 0; antigh (C a0 ) = 0;

(761)

antigh (za ) = 1; antigh

a0

= 1; antigh Ca0 = 2;

(762)

pgh (z a ) = 0; pgh (

a0

) = 0; pgh (C a0 ) = 1;

(763)

pgh (za ) = 0; pgh

a0

= 0; pgh Ca0 = 0;

(764)

gh (z a ) = 0; gh (
gh (za ) =

a0

1; gh

) = 0; gh (C a0 ) = 1;
a0

(765)

1; antigh Ca0 =

2:

(766)

Primii termeni din solutia ecuatiei master sunt exprimati prin

SE =

t2

dt (aa (z) z_ a

a0

H0 +

t1

a0

C a0b0 c0

C_ a0 + V a0b0 C b0

b0

Ga0 + za [z a ; Ga0 ] C a0 +
1 a0
C C b0 C c0 +
C
2 b0 c0 a0

C c0

Transformarile BRST Lagrangiene pentru variabilele z a , C a0 si

sL z a =
sL C a0

sL

a0

a0

(767)

au expresiile

z a ; S E = [z a ; Ga0 ] C a0 +
;
1 a0
C a0 ; S E =
C
C b0 C c0 +
;
2 b0 c0
E
= Ga0 C c0a0 b0 C b0 c0 +
a0 ; S

(768)
(769)
;

(770)

unde antiparanteza este denita prin

R

(A; B) =

B
A

(771)

Scrisa in detaliu, formula (771) are forma

R

(A; B) =

A LB
z a za
R

a0

A LB
+
za z a

B
a0

C a0

B
Ca0

a0

B
a0

B
:
Ca0 C a0

(772)

Relatiile (771)(772) sunt exprimate in notatia De Witt. In notatie uzuala, avem ca

(A; B) =

t2

dt

t1
R

A
a0 (t)

L
B
A
a
z (t) za (t)

L
A
B
+
a
za (t) z (t)

R
L
B
A
B
+
a0
(t)
C a0 (t) Ca0 (t)

unde acum notatia De Witt este explicita.

96

A
a0
(t)

B
a0 (t)

L
A
B
Ca0 (t) C a0 (t)

(773)

7.2

Solutia completa a ecuatiei master

Dupa cum am vazut anterior, primii termeni din sarcina BRST minimala sunt dati de
a0

1
Ga0 + C c0a0 b0
2

a0 b0

Pc0 +

(774)

Atunci, transformarile BRST Hamiltoniene ale variabilelor spatiului fazelor extins incep cu
;
sH z a = [z a ; ]ext = [z a ; Ga0 ] a0 +
1 c0
a0 b0
sH a0 = [ a0 ; ]ext =
+
;
C
2 a0 b0
sH Pa0 = [Pa0 ; ]ext = Ga0 C c0a0 b0 b0 Pc0 +

(775)
(776)
:

(777)

Comparand (768)(770) cu (775)(777), gasim ca

sL z a = sH z a ; sL C a0 = sH

a0

; sL

= sH Pa0 ;

a0

(778)

pana la identicarile
C a0

a0

a0

Pa0 :

ext

a0
b0

(779)

Atunci, avem ca
C a0 ;

b0 ext

b0 ; C

a0

a0

=[

; Pb0 ]ext :

(780)

Utilizand identicarile anterioare, incercam sa exprimam piesele din solutia ecuatiei master (767)
in termenii variabilelor spatiului fazelor extins si ai parantezei Poisson generalizate sub forma
za [z a ; Ga0 ] C a0 +

a0

Ga0

= za [z a ; ]ext ;
1 c0
C
C a0
=
2 a0 b0 a0
= a0 Ga0 + C b0a0 c0

1 a0
C
C C b0 C c0 +
2 b0 c0 a0
C a0b0 c0 a0 b0 C c0 +
H0 +

a0
b0
a0 V b0 C

V a0b0

H0

b0

(781)
b0

a 0 c0

Pb0 +

Pa0 +

Substituind (781)(784) in (767), ajungem la

Z t2
SE =
dt aa (z) z_ a + _ a0 Pa0 HB + za [z a ; ]ext + Ca0 [

a0

= Ca0 [

a0

t1

; ]ext ;
a0

[Pa0 ; ]ext ;(783)

HB :

; ]ext

(782)

(784)

a0

[Pa0 ; ]ext :

(785)

Mentionam ca in acest stadiu, relatia (785) reprezinta o tentativa de a exprima solutia ecuatiei
master in termenii variabilelor spatiului fazelor extins si ai parantezei Poisson generalizate. Pana
in prezent, nu este garantat ca formula (785) furnizeaza solutia ecuatiei master S E ; S E = 0.
Urmatoarea teorema rezolva aceasta problema.
Teorema 17 S E dat de (785) verica ecuatia master
S E ; S E = 0:
Demonstratie
Prin calcul direct gasim ca
Z t2
1 E E
S ;S =
dt
2
t1
@HB a
[z ; ]ext
@z a

@aa a
z_
@z b

@ R HB
[
@ a0

a0

a_ b

; ]ext

zb;

ext

+ P_ a0 [

(786)

a0

; ]ext + _ a0 [Pa0 ; ]ext

@ R HB
[Pa0 ; ]ext + za
@Pa0
97

@ [z a ; ]ext h b i
z ;
+
@z b
ext

@ [ a0 ; ]ext a
@ R [z a ; ]ext a0
@ R [z a ; ]ext
+
C
;
]
[
;
]
+
[P
[z ; ]ext +
a0
a0
ext
ext
@ a0
@Pa0
@z a
@ [Pa0 ; ]ext a
@ R [ a0 ; ]ext
@ R [ a0 ; ]ext h b0 i
a0
+
;
[z ; ]ext
[Pb0 ; ]ext
+
b
0
@Pb0
@z a
@
ext
@ L [Pa0 ; ]ext h b0 i
@ R [Pa0 ; ]ext
+
:
;
[Pb0 ; ]ext
@Pb0
@ b0
ext
+

(787)

Acum prelucram termenii din (787). Avem ca

@aa a
z_
@z b

a_ b

zb;

P_ a0 [

ext

a0

@aa
@z b

@ab
@z a

zb;

; ]ext + _ a0 [Pa0 ; ]ext =

ext

@ a
z_ =
@z c
@L
;
P_ a0
@Pa0

z_ a = ! ba ! bc

_ a0

@L
@ a0

z_ a

@
;
@z a

(788)
(789)

de unde obtinem
@aa a
z_
@z b

a_ b
=

h
z_ a

zb;

@
@z a

ext

+ P_ a0 [

_ a0

@L
@ a0

a0

; ]ext + _ a0 [Pa0 ; ]ext =

@L
P_ a0
=
@Pa0

d
:
dt

(790)

In continuare, gasim ca

@HB a
@ R HB a0
@ R HB
[z ; ]ext
[
[Pa0 ; ]ext =
;
]
ext
a
a
@z
@ 0
@Pa0
@ R HB @ L
@HB @
@ R HB @ L
+
= [HB ; ]ext :
! ab a
+
@z @z b
@ a0 @Pa0
@Pa0 @ a0

(791)

In sfarsit, deducem ca
@ R [z a ; ]ext a0
@ [z a ; ]ext h b i
@ R [z a ; ]ext
z
;
+
[
;
]
+
[Pa0 ; ]ext =
ext
@ a0
@Pa0
@z b
ext
@ R [z a ; ]ext @ L
@ [z a ; ]ext bc @
@ R [z a ; ]ext @ L
=
=
!
+
@z c
@ a0
@Pa0
@Pa0
@ a0
@z b
1
= [[z a ; ]ext ; ]ext = [z a ; [ ; ]ext ]ext ;
2
@ [ a0 ; ]ext a
@ R [ a0 ; ]ext h b0 i
@ R [ a0 ; ]ext
[z
;
]
+
[Pb0 ; ]ext =
;
+
ext
@z a
@Pb0
@ b0
ext
@ R [ a0 ; ]ext @ L
@ [ a0 ; ]ext ab @
@ R [ a0 ; ]ext @ L
=
+
=
!
@z a
@Pb0
@Pb0
@z b
@ b0
@ b0
1
= [[ a0 ; ]ext ; ]ext = [ a0 ; [ ; ]ext ]ext ;
2
@ [Pa0 ; ]ext a
@ L [Pa0 ; ]ext h b0 i
@ R [Pa0 ; ]ext
[z
;
]
;
+
[Pb0 ; ]ext =
ext
@z a
@Pb0
@ b0
ext
@ [Pa0 ; ]ext a
@ R [Pa0 ; ]ext h b0 i
@ R [Pa0 ; ]ext
[z
;
]
+
;
+
[Pb0 ; ]ext =
ext
@z a
@Pb0
@ b0
ext
@ [Pa0 ; ]ext ab @
@ R [Pa0 ; ]ext @ L
@ R [Pa0 ; ]ext @ L
!
+
=
@z a
@Pb0
@Pb0
@z b
@ b0
@ b0
98

(792)

(793)

= [[Pa0 ; ]ext ; ]ext =

1
[Pa0 ; [ ; ]ext ]ext .
2

(794)

Substituind (790)(794) in (787), ajungem la

1 E E
S ;S
2

t2

d
dt

1
[HB ; ]ext + za [z a ; [ ; ]ext ]ext +
2
t1
1
1 a0
+ Ca0 [ a0 ; [ ; ]ext ]ext
[Pa0 ; [ ; ]ext ]ext =
2
2
Z t2
1
1
dt
[HB ; ]ext + za [z a ; [ ; ]ext ]ext + Ca0 [ a0 ; [ ; ]ext ]ext
2
2
t1
1 a0
(795)
jtt21
[Pa0 ; [ ; ]ext ]ext
2
dt

Tinand cont de (679) si (671), relatia (795) conduce la

Z t2
1 E E
1
S ;S =
dt
[HB ; ]ext + za [z a ; [ ; ]ext ]ext +
2
2
t1
1
1 a0
+ Ca0 [ a0 ; [ ; ]ext ]ext
[Pa0 ; [ ; ]ext ]ext
2
2

(796)

Deoarece avem ca [ ; ]ext = 0 si [HB ; ]ext , din (796) rezulta imediat (786).

7.3

Actiunea xata gauge corespunzatoare solutiei ecuatiei master

Dupa cum se poate vedea din (771), diferenta dintre campuri si anticampuri la nivelul antiparantezei
consta intr-un semn. Din acest motiv, putem privi pe A a camp si pe ( ) A a anticamp.
Pentru a obtine actiunea xata gauge corespunzatoare solutiei ecuatiei master (785), trebuie sa
alegem un fermion de gauge xing cu ajutorul caruia sa eliminam anticampurile/campurile prin
intermediul relatiilor
anticampuri =

(campuri)

campuri =
Vom alege pe

(797)

(anticampuri)

(798)

cu urmatoarea dependenta
=

za;

Pa0 ; C a0

a0

a0

(799)

Atunci, conform formulelor (797)(798) obtinem ca

za =

za

a0

Substituind (800) in (785) si tinand cont ca

x ), gasim ca
S E = S E za;

Pa0

a0

a0

; Pa0 ; za =

; Ca0 =

C a0

a0

(800)

are paritate Grassmann egala cu unu (

;
a

99

a0

Pa0

; Ca 0 =

a0

t2

t1

dt aa (z) z_ a + _ a0 Pa0

Daca alegem pe

HB +

astfel incat
=

za
Z

[z a ; ]ext +

t2

t1

unde Q (z a ; Pa0 ;

a0 )

a0

a0

);

a0

dtQ (z a ; Pa0 ;

; ]ext +

nu depinde de derivatele marimilor (z a ; Pa0 ;

za

@Q
;
@z a

Pa0

@RQ
;
@Pa0

R
a0

Pa0

[Pa0 ; ]ext : (801)

(802)
a0 ),

rezulta ca

@RQ
:
@ a0

(803)

Atunci, gasim ca
[z a ; ]ext +

za
@Q ab @
!
+
@z a
@z b

R
a0

a0

[Pa0 ; ]ext =
Pa0
@RQ @L
= [Q; ]ext :
+
@Pa0 @ a0

; ]ext +

@RQ @L
@ a0 @Pa0

(804)

Substituind (804) in (801), ajungem la

E

S !

E
SQ

[z ;

a0

; Pa0 ] =

t2

t1

dt (aa (z) z_ a + _ a0 Pa0

HQ ) ;

(805)

unde
HQ = HB + [Q; ]ext :
Comparand (805) cu (670), obtinem urmatoarea teorema.
Teorema 18
E a a0
SQ
[z ;
; Pa0 ] = SQ [z a ; a0 ; Pa0 ] :

(806)

(807)

Ultima teorema evidentiaza ca, pentru sistemele supuse la constrangeri de clasa I, actiunea xata
gauge obtinuta din formalismul BRST Lagrangian (data de (805)) coincide cu actiunea xata gauge
dedusa din formalismul BRST Hamiltonian (data de (670)).

100

Bibliograe
[1] C. Teitelboim, M. Henneaux, Quantization of Gauge Systems, Princeton University Press,
Princeton, New Jersey (1992)
[2] C. Bizdadea, S. O. Saliu, Sisteme dinamice supuse la constrangeri, Editura Universitaria,
Craiova (2007)
[3] S. O. Saliu, Metode Hamiltoniene de cuanticare, Editura Universitaria, Craiova (2002)
[4] J. M. L. Fisch, M. Henneaux, Antibracket-antield formalism for constrained Hamiltonian systems, Phys. Lett. B226 (1989) 80
[5] C. Bizdadea, I. Negru, S. C. Sararu, Simetria BRST Lagrangiana, Editura Universitaria, Craiova
(2008)

101