LEZIUNEA DE LIGAMENT INCRUCISAT ANTERIOR (LIA)

Unde se afla? Ce rol are?

Ligamentul incrucisat interior este localizat pe diagonala in centrul
articulatiei genunchiului; pleaca de pe fata posterioara a femurului,
inserandu-se pe fata anterioara a tibiei.
Este principalul ligament care controleaza extensia tibiei (gradele de
extensie), prevenind alunecare tibiei in fata femurului. Daca tibia se
deplaseaza prea mult sau genunchiul este fortat in hiperextesie,ligamentul se
poate rupe. De asemenea ligamentul ofera posibilitatea de rotatie a
genunchiului.
Cum apar leziunile de ligament incrucisat anterior?
Majoritatea leziunilor de LIA au ca si cauza practicarea sporturilor care
cer piciorului sa fie fixat pe sol in timp ce corpul isi schimba directia rapid
(cum ar fi: baschet, fotbal, schi alpin). In cadrul acelorasi sporturi, femeile
prezinta un risc mai mare de lezare a LIA decat barbaii, afectarea sexului
feminin fiind de 2 la 4. In urma unor studii, s-ar parea ca musculatura la
femei functioneza putin diferit: cvadricepsul lucreaza mai intens in
activitatile de indoire a genunchiului (ceea ce forteaza tibia sa se deplaseze
inainte si astfel LIA ajunge sa fie intr-un risc mai mare de lezare) iar
ischiogambierii, care normal protejeaza si impiedica tibia sa alunece prea
mult inainte, par sa raspunda mai lent decat la barbati.
Leziuna LIA mai poate avea drept cauze si: lovirea genunchiului, sarituri
cu aterizare pe un singur genunchi flectat, oprirea brusca in timpul alergarii,
schimbarea brusca a centrului de greutate de pe un picior pe celalalt.
Ce simptome apar?
-durere
-genunchiul se umfla la scurt timp dupa lezare (din cauza sangerarii in
art. genunchiului de la vasele de sange rupte in ligament)
-instabilitate (pierderea puterii de sustinere)
-se poate simti ca genunchiul vrea sa alunece inapoi
-o sensibilitate crescuta in zona articulatiei
Diagnosticare

Una dintre cele mai frecvente leziuni ale genunchiului o reprezinta

intinderea sau ruptura de ligament incrucisat anterior.
Atletii care practica sporturi de performanta precum fotbal si baschet sunt
mai predispusi sa sufere de leziuni ale ligamentelor incrucisate anterioare.
In cazul unei leziuni a ligamentului incrucisat anterior, este necesara
interventia chirurgicala pentru reluarea integrala a functiei motorii a
genunchiului. Decizia in acest sens depinde de cativa factori, precum
gravitatea leziunii si nivelul activitatii de zi cu zi. Aproximativ 50% din
leziunile ligamentului incrucisat anterior intervin simultan cu leziunea altor
structuri ale genunchiului, cum ar fi cartilajul articular, meniscul, sau alte
ligamente. Ligamentul incrucisat anterior se poate rupe prin mai multe
mecanisme: schimbarea brusca a directiei; oprirea brusca, aterizarea
incorecta in urma unei sarituri, contactul direct cu o suprafata dura. Odata
ajuns la medic, acesta va solicita informatii despre simptome si istoricul
medical al pacientului. Pe parcursul examinarii, medicul ortoped va verifica
toate structurile genunchiului vatamat si le va compara cu cele ale
genunchiului sanatos. Alte teste :
Testul Lachman: (pt verificarea integritatii LIA) examinatorul isi asaza
coapsa sub coapsa pacientului, realizand o flexie de 20grd apoi isi plaseaza o
mana pe partea anterioara a femurului si cealalta sub articulatia
genunchiului. Se realizeaza miscari antero-posterioare doar la nivelul tibiei.
In cazul LIA se va observa o elasticitate exagerata la nivelul articulatiei.
Radiografiile: ajuta medicul sa stabileasca daca leziunea este asociata unei
fracturi osoase
RMN: Aceasta metoda ofera imagini mult mai bune ale tesuturilor moi
precum ligamentul incrucisat anterior si poate pune diagnosticul de
certitudine
Tratament
Tratamentul chirurgical poate fi sugerat in cazul pacientilor care practica
foarte mult sport, carora le-a fost afectat mai mult de un singur ligament al
genunchiului(celelate ligamente sau alta parte a genunchiului). Operatia este
deseori acceptata ca metoda de refacere a LIA., dar si KT si alte metode
trebuie luate in considerare ca factori ce pot preveni tratamentul chirurgical.

Rupturile LIA ,de obicei, nu sunt reparate folosind sutura pt a le lega

impreuna deoarece nu au rezistenta necesara. Asadar, ruptura de LIA este
inlocuita cu un substituent, un tendon.
Cele mai comune grefe pt a inlocui LIA sunt:
-autogrefa tendonului patelar;
-autogrefa tendonului ischiogambier
-autogrefa tendonului cvadriceps;
-alogrefa tendonului patelar, lui Achile, semitendinos, tibial posterior.
Pacientii operati au sanse de recuparere de 80-95%. Telul refacerii LIA
dpdv chirurgical este de a preveni instabilitatea si de a reda functionalitatea
ligamentului afectat.
! Trebuie mentionat faptul ca in cazul copiilor ce sunt supusi acestei
interventii, le pot fi afectate cresterea si dezvoltarea fiziologica a oaselor.
Alegeri chirurgicale
1.Autogrefa tendonului patelar
Se recolteaza treimea medie a tendonului patelar al pacientului, impreuna cu
o bucata a osului tibiei i rotulei. Apoi se indeparteaza LIA afectat, se fac
doua gauri in oase, una in femur, alta in tibie si prin acestea se introduce
grefa. Aceasta este fixata prin suruburi si operatia cusuta.
Efecte adverse: aparitia durerii in partea posterioara a rotulei, durere la
flectarea genunchiului, risc scazut de fracturare a patelei.
2.Autogrefa tendonului ischiogambier
Tendonul semitendinosului pe partea interioara a genunchiului este utilizat in
crearea grefei. Functia grefei poate fi limitata de rezistenta si tipul de fixare
al oaselor. Datorita suportului dinamic impotriva mersului valgus , unii
chirurgi nu recomanda aceasta interventie.
3.Autogrefa tendonului cvadriceps
Este folosit mai ales la pacientii in cazul carora reconstructia a esuat la prima
incercare.
4.Alogrefa este folodsita in cazul pacientilor la care prima operatie a esuat.
Are un succes rasunator cu toate ca prezinta un risc ridicat de transmitere a
infectiilor in ciuda masurilor sanitare.
Dupa ce grefa a fost pregatita, chirurgul plaseaza un artroscop in
articulatie. Incizii mici, numite portaluri sunt realizate in partea din fata a
genunchiului pentru a introduce artroscopul si instrumentele iar chirurgul
examineaza starea genunchiului. Meniscul si leziunile de cartilaj sunt
bordurate sau reparate si ruptura LIA este apoi eliminata.

Reluarea mersului cu sprijin este precoce, cu ajutorul unei orteze speciale,

in zilele urmatoare operatiei, utilizand doua carje pe o durata de cateva
saptamani.
Reeducarea functionala
FAZA 1
Saptamana I:
1.Flexii passive executate de catre kt(masurand amplitudinea articulara cu
goniometrul)
2.Elecrtoterapie pentru mentinerea tonusului muscular
3.Miscarea pasiva de catre pacient a patelei pentru mentinerea mobilitatii
Saptamana II:
1.Flexie activo-pasiva cu o coarda prinsa de planta piciorului(mentinere 20
de secunde)
2.Bicicleta(munca fiind depusa in intregime de piciorul sanatos)
3.DD: MI sanatos flectat,cel bolnav in extensie-ridicari
4.DL: abductii de MI
Saptamana III:
1.Mers cu carje
2.Bicicleta
3.Genoflexiuni usoare pe perete
4.Abdductii din ortostatism
5.Impingeri,abductii la aparate cu contragreutati usoare
FAZA 2
Saptamana IV:
1.Mers fara mijloace ajutatoare pe sol sau pe banda
2.Sustinerea greutatii pe MI afectat
3.Impingeri in aparate,mentinerea G pe ambele MI cu genunchii flectati
Saptamana V:
1.Strech-ing pasiv
2.Step-up si mentinerea echilibrului pe MI afectat
3.Abductii cu contrarezistenta
4.Extensii ale spatelui
5.Pas lateral cu revenire a MI afectat

Saptamana VI:
1.Pe banda,mers doar cu MI afectat-impins in calcai
2.Genoflexiuni pe cate un picior
3.Tragerea genunchiului la piept
Saptamana VII:
1.Abductii cu contragreutate
2.Genoflexiuni
3.Fandari cu revenire/mers
4.Mers cu obstacole normal/lateral
Saptamana VIII:
1.Ridicare de greutati pe brate
2.Fandari cu rezistenta
3.Mers lateral cu rezistenta
4.Ridicarea bazinului din DD cu sprijin pe picioare
5.Mentinerea echilibrului(fiind perturbat de kt)
Saptamana IX:
1.Fandari pana la sol
2.Mentinerea G in lateral cu sustinere pe picior si mana,pacientul rasucinduse pe ambele parti
3.Mers lateral cu rezistenta
4.Mentinerea echilibrului
5.In patrupedie:aducerea genunchilor la piept,rapid.
OBSERVATII: in prima faza a recuprerarii pacientul se foloseste de carje in
ceea ce priveste mersul ,la inceput cu 2 iar la finalul fazei cu o singura carja
tinuta pe partea contralaterala piciorului afectat,iar in cea de-a doua faza
pacientul nu mai are nevoie de mijloace ajutatoare.