Obiective i mijloace generale n recuperarea oldului afectat

Obiective:
I Relaxarea
Este obiectiv de prim importan n recuperarea funcional a oldului la copil.
Relaxarea se adreseaz att strii de tensiune, muscular ct i strii psihice tensionate
datorit atmosferei de spital. Relaxarea se poate obine prin exerciii de destindere
muscular i general repartizate n dou grupe:
Metode statice:
Relaxarea progresiv, dup Jacobson
Training autogen dup Schultz
Relaxarea progresiv dup Jacobson - presupune nvarea controlului tonusului
muscular propriu, pornind de la contracii musculare dup o schem determinat ce
vizeaz anumite pri ale corpului n urmtoarea ordine: extremitile superioare,
inferioare, abdomen, regiunea paravertebral, torace i facies
Training autogen, dup Schultz - are drept scop reducerea stimulilor tonici i motori
n inducerea unei stri de autosugestie prin concentrare susinut. Ea cuprinde luarea
la cunotin a greutii i cldurii (musculatura) concentrare pe ritmul respirator
(respiraia) senzaia de cldur n regiunea abdominal, concentrarea pe ritmul
cardiac, senzaia de frig n regiunea frontal.
Metode dinamice:
Eutonia dup Gerda Alexander
Biofeed-back
Eutonia dup Gerda Alexander - presupune contientizarea corpului pe plan dinamic
i static, precum i luarea la cunotin a dinamicii corpului n spaiu.
Relaxarea muscular dup metoda bio Feed-back se realizeaz cu ajutorul unui
electromiograf care nregistreaz tensiunea muscular i transmite informaia sub
forma unui semnal virtual sau acustic ceea ce permite pacientului recunoaterea
tonusului su, facilitnd astfel relaxarea muscular.
II Combaterea durerii
Durerea articulaiei oldului poate avea originea n oricare dintre elementele
constitutive articulare i periarticulare Combaterea durerii este obiectiv important n
planul de recuperare, deoarece poate crea neofuncie. Durerea poate fi tratat folosind:
Curenii de joas frecven

- curenii diadinamici
- curenii Trobert
- curentul galvanic
Cldur local-parafin
Unde scurte
Masajul-netezirea
Masajul reflexogen
III. Combaterea inflamatiei articulare
Este uneori prezent, constituind o surs continu a durerilor. In lucrare, principalele
mijloace folosite n aceast direcie au fost:
Repausul i traciunea n ax-scad presiunea intraarticular.
Masajul cu antiinflamatoare locale (AINS). Se insistat pe zona inghinal i fesier.
Vibromasajul
IV. Dezvoltarea stabilitii
Acest obiectiv a fost realizat prin exerciii izotonice i izometonice. Acestea vor fi
prezentate n partea personal din experiment. Dezvoltarea stabilitii constituie
obiectiv primordial n recuperarea membrului inferior. Se va evita dezvoltarea forei
adductorilor i psoasului.
V. Dezvoltarea mobilitii oldului
Dezvoltarea mobilitii se realizeaza prin:
traciuni n ax
mobilizri pasive
mobilizri autopasive
mobilizri activo-pasive
mobilizri active
hidrokinetoterapia
Se vor evita adduciile accentuate i rotaia accentuat a oldului pentru a nu se
produce o luxaie. Toate programele de recuperare, folosind mijloacele de mai sus, vor
fi prezentate n partea personal.
VI. Reeducarea mersului
Reprezint obiectivul final. Acest obiectiv s-a realizat la bazinul de
Hidrokinetoterapie i la sal. Programele de kinetoterapie vor fi prezentate n partea
personal. Kinetoterapia nu se mai mulumete cu o adaptare funcional fie ea i
maxim, ci caut s obin restituia micrii la normal sau ct mai apropiat de

normal. n cazul continurii recuperrii funcionale la sal, nu trebuie uitat

mecanoterapia. Aceast se realizeaz cu ajutorul aparatelor fixe. Este folosit att
pentru kinetoterapia pasiv ct i pentru cea activ. In primul caz mecanoterapia
uureaz micarea pn la executarea ei pasiv, iar n al doilea caz se opune efortului
ncrcnd rezistena ce trebuie ntins de fora muchilor.

Masajul este un alt mijloc necesar. Este unul din mijloacele terapeutice cele mai
vechi.
Prof. Dr. Doc. Adrian Ionescu definea masajul ca: "Ansamblul de aciuni sistematice
manuale sau mecanice exercitate asupra prilor moi ale corpului, capabile s produc
efecte fiziologice i terapeutice utile organismului". Masajul are aciune trofic asupra
masei musculare:
mbuntete circulaia sanguin i limfatic ajutnd la eliminarea hiperemiei pasive
i a cataboliilor;
stimuleaz contracia fibrelor musculare mrindu-le excitabilitatea. Masajul se
recomand naintea edinelor de kinetoterapie.

Hidrokinetoterapia
Este un alt mijloc folosit n tratament. Temperatura apei: 35-37C. Aciunea
hidroterapiei se refer nu numai la modificrile produse asupra temperaturii
tegumentelor i a circulaiei periferice, ci i asupra metabolismului n general.
Hidrokinetoterapia a fost folosit att n czile individuale ct i n bazinul colectiv de
hidrokinetoterapie. Aici se execut kinetoterapia pasiv, activ, i activ cu rezisten.
Avantajul hidrokinetoterapiei const n posibilitile mrite de micare pe care le
acord scufundarea n ap a diferitelor segmente de membru sau a corpului ca ntreg;
conform principiului lui Arhimede hidrokinetoterapia face posibil reeducarea activ
a unor grupe musculare care n aer liber nu sunt capabile nici s schieze micarea.
Pentru muchii cu oarecare for intensitatea micrilor executate n ap este reglat
de rezistena pe care o opune aceasta.
Contraindicaiile Hidrokinetoterapiei:
bolile de inim
astmul bronic
bolile infecioase n stadiul acut
epilepsia
plgile deschise
Fangoterapia

Nmolurile fie provenite din descompunerea florei i faunei din anumite lacuri, cum
este cel de la Techirghiol, fie de origine vulcanic cum este cel de la 1 Mai sunt
recomandate la externarea din spital.

Helioterapia
Este recomandat la externare. Razele ultraviolete au o important aciune
biologic. Importante ca expunerea s se fac gradat, ncepnd cu cteva minute i
continund cu expunerea total a suprafeei corpului mrind doza de expunere de la o
zi la alta. Se recomanda cura heliomarin dar i bile sulfuroase.
3.10.PRINCIPIILE SI OBIECTIVELE RECUPERARII FRACTURII DE COL
FEMURAL
Balneofizioterapia este o ramura a medicinii generale care foloseste n scop
terapeutic agenti fizici naturali sau artificiali.
Balneofizioterapia are cele mai largi recomandari, cu cele mai eficiente rezultate.
Aproape ca nu exista contraindicatii , excluznd binenteles numai formele complicate
(cardiaci, pulmonari decompensati, etc).
Mijloacele fizicale cele mai folosite sunt din domeniul electroterapiei, termoterapiei si
balneoterapiei.
In fractura de col femural aceasta ramura medicala grabeste fenomenul de vindecaresi
inlatura mai repede impotenta functionala.

1.Hidroterapie
Se intelege prin hidroterapie aplicarea in scop profilactic si curativ a unui numar
variat de proceduri, care au la baza apa la diferite temperaturi si sub diferite stari de
agregatie, ca si unele tehnici strans legate de aceasta.

-Dusul cu aburi
Dusul cu aburi consta in proectarea vaporilor supraancalziti asupra regiunii limitate.
Tehnicianul trebuie sa fie atent ca nu cumva sa stropeasca bolnavul cu picaturi de apa
fierbinte provenite din condensarea vaporilor pe furtun si pe portiunea metalica a
dusului. Este nevoie ca instalatia pentru dusul cu aburi sa fie prevazuta cu dispozitive
de separare a apei de condensare si cu supraancalzitoare pentru aburi. Inainte de a
aplica jetul de vapori asupra bolnavului, tehnicianul si-l proecteaza pe palma pentru a
se asigura de lipsa picaturilor de apa fierbinte.

Durata dusului cu aburi este de 3-6 minute se poate sa fie dat ca procedura de sine
statatoare, poate sa preceada o baie generala sau se poate asocia cu masaj.
La sfarsit se aplica o procedura de racire-spalare sau dus de 18-200 .
Modul de actiune: dusul cu aburi are o actiune puternica asupra circulatiei,
provocand hiperemie si resorbtie locala.

-Dusul-masaj
Acesta consta in aplicarea mai multor dusuri rozeta la temperatura de 38-400
,concomitent aplicandu-se si masajul, conform tehnicii obisnuite. Pentru aplicarea lui
exista instalatii speciale cu 4-6 dusuri verticale, in rozeta, situate unul langa altul, care
se pun simultan sau separat in functiune. In lipsa unei instalatii speciale, se poate
efectua si cu un dus mobil, la capatul caruia se aplica o rozeta. Durata masajului este
de 8-15 minute.
Bolnavul este culcat dezbracat complet pe un pat special de lemn. Se deschid
dusurile si in timp ce apa curge pe corp, tehnicianul executa masajul conform tehnicii
cunoscute.
Modul de actiune: dusul-masaj provoaca o hiperemie importanta, mai ales in
regiunea tratata; are un important efect resorbant si tonifiant.

-Baia kinetoterapeutica
Este baie calda, la care se asociaza miscari in toate articulatiile bolnavului. Se
efectueaza intr-o cada mai mare ca cele obisnuite, care se umple cu apa la
temperatura de 36-370 C si mai rar 380 .
Bolnavul este invitat sa se urce in cada si, timp de 5 minute, este lasat linistit. Dupa
aceasta, tehnicianul executa (sub apa) la toate articulatiile, toate miscarile posibile.
Tehnicianul sta la dreapta bolnavului.
Toate aceste miscari se executa intr-o perioada de timp de 5 minute. Dupa aceea
bolnavul sta in repauz, dupa care este invitat sa repete singur miscarile imprimate de
tehnician.
Durata baii este de 20-30 minute, dupa care bolnavul este sters si lasat sa se
odihneasca.
Mobilizarea in apa este mai putin dureroasa din cauza relaxarii musculare care se
produce sub influenta apei calde si pierderii greutatii corpului conform legii lui
Arhimede.

Dusul subacval:
Consta din aplicarea sub apa a unui dus sul de mare presiune 3-6 atmosfere cu
temperatura mai mare dect a apei de baie. El se poate efectua ntr-o cada cu apa la
35-38C cu ajutorul unui dus sul mobil cu presiune mare care se introduce n apa pe
segment sub controlul uneia din minile asistentului pna la 5-10cm de regiunea de
aplicat. Durata procedurii este de 5-10minute. Actiunea intensa a dusului subacval se
datoreste temperaturilor diferite baie si dus precum si masajului puternic al coloanei
de apa care comprima puternic tesuturile.
Efectul este asemanator dusului masaj dar este suportat mai bine datorita baii calde.

2. Termoterapia
-Compresele cu aburi
Avem nevoie de: doua bucati de flanela, o bucata panza simpla sau un prosop, o
panza inperneabila, o galeata cu apa, la temperatura de 60-70.
Se plaseaza pe regiunea interesata o flanela uscata peste care se aplica o bucata de
panza sau prosopul muiat in apa fierbinte si bine stors, iar peste aceasta se aplica
cealalta flanela. Totul se acopera cu bluza inperneabila sau se aplica un termofor.
Durata totala a procedurii este de minim 20 de minute si de maximum 60 de minute.
Modul de actiune: resorbtiv, analgezic, antispastic
.
-Impachetarea cu parafina
Se ia o cantitate potrivita (aproximativ 150-200 g) si se topeste intr-un vas la
temperatura de 65-70; in asa fel ca sa mai ramana cateva bucati netopite, in scopul
evitarii supraincalzarii. Cu ajutorul unei pensule late de 8cm. se pensuleaza regiunea.
Grosimea stratului este de 0,5-1cm. Peste stratul de parafina se aplica bucati de vata
sau flanela si apoi se acopera regiunea cu patura.
Durata inpachetarii este de 20-60 minute. Inlaturarea parafinei se face cu usurinta
din cauza transpiratiei care are loc sub stratul de parafina. Procedura se termina cu o
spalare la temperatura de 20-22.
Modul de actiune: are o actiune locala si provoaca o incalzire profunda si uniforma a
tesuturilor. Suprafata pielii se incalzeste pana la 38-40. La locul de aplicare se
produce o hiperemie puternica si transpiratie abundenta.

-Ungerile cu namol
Bolnavul complet dezbracat sta cateva minute la soare pana i se incalzeste pielea,
apoi se unge cu namol proaspat complet sau partial. Se expune din nou timp de 20-60
minute, pana cand incepe namolul sa se usuce. In acest interval de timp va purta o
compresa rece la frunte iar capul ii va fi aparat de soare cu o palarie sau umbrela.
Dupa aceasta o scurta baie in lac sau in mare, se va sterge, se va imbraca si se va
odihni la umbra sau intr-o camera, aproximativ o ora.
Modul de actiune: ungerile cu namol isi bazeaza actiunea pe elementul termic
alternant, rece la inceput, apoi cald, datorita incalzirii namolului la soare si din nou
rece, datorita baii din lac si reactiei vasculare la aceasta; al doilea element este
reprezentat de actiunea specifica a substantelor resorbite in organism.

3 Electroterapia

Electroterapia este aceea parte a fizioterapiei, care studiaza utilizarea actiunii

diverselor forme ale energiei electrice asupra organismului, cu scop curativ sau
profilactic.
In recuperarea fracturilor de col femural se recomanda:
1. Curentul galvanic: este un mijloc clasic si fidel de sedare a durerilor nevralgice.
Electrodul pozitiv are o actiune sedativa locala, ca si curentii descendenti si curenti
ascendenti aplicati contralateral duc la o crestere a pragului de sensibilitate.
Galvanizarea poate sa utilizeze concomitent si introducerea de ioni cu actiune
antalgica (ionoforeza transversala cu novocaina, aconidina sau revulsiv cu histamina).

2. Curentul diadinamic: se prescrie n aplicatii transversale sau longitudinale: o

perioada lunga, de 4 minute (are efect sedativ), difazat fix 4 minute ambele, 1 data pe
zi. Se recomanda 10---14 sedinte.
-Curentii Trabert: sunt curenti cu impulsuri de fregventa 140 Hz, impuls 2 ms, pauza 5
ms, la care tot catodul este electrodul activ antalgic. Durata tratamentului este de 1520 minute, cu crestere treptata a intensitatii. Se repeta de 1-2 ori pe zi.
Atat curentul diadinamic, cat si curentul Trabert determina o puternica senzatie, cu
aspect vibrator, o excitatie a mecanoreceptorilor tesuturilor de sub electrozi. Efectele
antalgice se explica tocmai prin aceasta senzatie.

3. Curentul faradic - se indica faradizarea cu periuta sau cu ruloul, plimbate pe

regiunea dureroasa pudrata cu talc, legate de electrodul negativ, curentul fiind
tetanizat.
Aceste proceduri sunt bine receptate si tolerate de pacienti pentru starea de bine pe
care o degaja si modul n care, corectnd dezechilibrul, se mbunatateste
functionalitatea.

4. Ultrasunetele sunt utilizate n consolidarea fracturilor, datorita efectului de "masaj

mecanic", tisular, profund, fiind indicat pentru durere, inflamatie, mobilitate.

5. Undele decimetrice si microundele

Sunt emise de un dipol sub forma unui fascicul de unde electromagnetice (ca la
radar) directionat spre zona de tratat. Sunt metode radiante cu care putem incalzi
tesuturile pe profunzimi variabile in functie de tipul emitatorului, de distanta acestuia,
de tegument, de dozaj, de durata tratamentului.

6. Radiatia infrarosie
In afara de lumina solara, care este deosebit de bogata in radiatii infrarosii si care
este utilizata in terapeutica sub forma asa -numitei helioterapii.
Aplicatiile de radiatii infrarosii in terapeutica se pot face in doua moduri: in spatiul
inchis, sub forma asa-numitelor bai de lumina proceduri intense termoterapice sau in
spatiu deschis, in aer liber, sub forma asa-nummitelor aplicatii de sollux.
In baile de lumina se realizeaza o incalzire a aerului pana la temperaturi ridicate (6070-80).
In functie de scopul urmarit, bolnavul va sta in baia de lumina intre 5-20 minute.
Dupa expirarea timpului prescris se aplica bolnavului o procedura de racire partiala.
Efectul radiatiilor infrarosii :
Radiatiile infrarosii au actiune calorica. Ele actioneaza asupra circulatiei din derm
provocand o vasodilatatie subcapilara, intensificarea schimburilor dintre celulele de
cresterea fenomenelor osmotice si cresterea debitului sangvin.

4. Masajul medical
Prin notiunea de masaj se intelege o serie de manipulatii manuale variate, aplicate la
suprafata organismul in scop terapeutic sau igienic.
Este important ca, inainte de a incepe masajul, sa se controleze starea tegumentului
bolnavului urmarindu-se in special , eventuale infectii ale pielii care contraindica
masajul, precum si eventualele echimoze.
Durata unei sedinte variaza intre 5-10 minute iar frecventa este de obicei de o sedinta
pe zi. Durata tratamentului poate fi intre 2 si 4-6 saptamani, uneori chiar mai mare, ca
in afectiunile ortopedice.

- Efectele fiziologice ale masajului

Efecte locale:
1. Actiune sedativa asupra:
- durerilor de tip nevralgic;
- durerilor musculare si articulare.
Actiunea sedativa se obtine prin manevre usoare, lente care stimuleaza repetat
extraceptorii si proprioceptorii existenti.

2. Actiunea hiperemianta locala se manifesta prin ncalzirea si nrosirea tegumentului

asupra caruia se exercita masajul aceasta actiune se exercita prin manevre mai
energice care comprima alternativ vasele sangvine.

3. ndepartarea lichidelor de staza cu accelerarea proceselor de resorbtie n zona

masata. Masajul permite nlaturarea lichidelor de staza. Acest efect este benefic la
persoane cu insuficienta venoasa periferica si apare dupa manevre profunde care
conduc lichidul de staza de la periferie spre centru.
Efecte generale:
Cresterea metabolismului bazal stimuleaza functiile aparatului respirator si circulator,
influenteaza favorabil starea generala a organismului, mbunatateste somnul,
ndeparteaza oboseala musculara.

Toate aceste efecte generale se explica prin actiunea masajului asupra pielii care este
un organ bine vascularizat si mai ales bogat inervat.
Cea mai importanta actiune fiziologica a masajului este reprezentata de mecanismul
reflex asupra organelor interne. Aceasta se explica prin stimulii care pleaca prin
exteroceptori si proprioceptori, care simt de diferite intensitati pe cale aferenta catre
SNC, iar de acolo pe cale eferenta, ajung la organele interne n suferinta. Toate
actiunile care se petrec la exteriorul corpului ajung si la distanta (la organele interne).
Fiecare organ se manifesta prin senzatii dureroase pe tegument, deci fiecarui organ i
corespunde la exterior o zona cutanata reflexogena sau metamerica, care trebuie
cunoscuta de maseur pentru a sti sa actioneze cu manevre specifice pentru organele
interne.
Un alt mecanism al masajului este actiunea mecanica produsa de manevrele mai dure
ca framntarea: contratimpul, mngaluirea, rulatul, ciupitul, tapotamentul care se face
transversal pe fibrele musculare ceea ce duce la tonifierea musculaturii, mbunatatirea
functiei si fortei musculare care participa la miscarea ntr-o articulatie.
Prin aceasta actiune mecanica, lichidele interstitiale n exces din muschi, se resorb n
snge pentru a fi eliminate de organele excretoare; mbunatateste activitatea circulatiei
sngelui care duce la mutatia elementelor anatomice din ntreg organismul si odata cu
aceasta reducerea activitatii inimii.

- Tehnica masajului
a)Masajul regiunii fesiere
Regiunea fesiera este limitata in sus de creasta iliaca, in jos de plica fesiera.
Masajul regiunii fesiere va consra in neteziri si presiuni efectuate cu pulpa degetelor
reunite, urmate de un masaj vibrator, insistent mai ales in plica fesiera, la nivelul marii
scobituri sciatice.
b)Masajul articulatiei coxofemutale
Este foarte dificil, datorita musculaturii masive care inconjura articulatia. Accesul la
capsula articulara este posibil numai prin doua puncte:
la nivelul insertiei muschiului croitor, pe partea lui interna, pe unde se patrunde
prin apasare si se executa miscari vibratorii.
intre trohanter si tuberozitatea ischiatica, unde se patrunde punand bolnavul sa
flecteze genunchiul si sa faca o usoara abductie a coapsei. Aici se poate executa un
masaj vibrator si chiar baterea.
c)masajul coapsei

Coapsa are forma unui trunchi de con cu baza in sus. Distingem la coapsa regiunea
femurala anterioara si posterioara.
In regiunea femurala anterioara pielea este mai groasa pe partea laterala decat pe cea
interna este mai mobila, alunecand pe planurile subiacente. Maseurul trebuie sa
respecte partea superioara a coapsei, triunghiul Scarpa.
Regiunea femurala posterioara are pielea de asemenea foarte mobila, cu exceptia
partii externe.
Masajul coapsei incepe cu netezirea cu presiune bimanuala, mai intai pe fata
anterioara si externa, bolnavul fiind in decubit dorsal, apoi pe fata posterioara si
interna, bolnavul fiind in decubit ventral. Se executa aceste meteziri cu policele pe
fata anterioara si cu celelalte patru degete pe fata posterioara a coapsei incepand din
dreptul genunchiului in sus catre baza coapsei.
Urmeaza framantarea musculaturii coapsei, care se poate face cu energie, sub toate
formele, de la presiune cu o mana sau cu ambele maini in petrisaj, cu torsiune a
musculaturii.
In regiunea laterala a coapsei, pe tensorul fasciei lata se face masajul cu dosul
falangelor, sub forma de pieptene, de jos in sus.

- Kinetoterapia
Mobilizarea soldului trebuie inceputa imediat ce devine posibila, deci chiar din
perioada de imobilizare la pat a pacientului.
Ca principiu universal valabil, ramane orientarea tipului si intensitatii kinetoterapiei
dupa regula "non" durerii.
A.Refacerea mobilitatii si refacerea fortei musculare
Se vor aborda in acest context doar aspectele legate de recuperarea amplitudinii
miscarilor si recastigarea fortei musculare pentru miscarile fiziologice.
Reeducarea flexiei se poate face prin:
1.Prin adoptarea anumitor posturi ;
Exercitiul 1- Corpul pe o planseta inclinata: piciorul homolateral se sprijina pe un
scaunel: inaltimea scaunelului este in functie de capacitatea de flexie a articulatiei
coxofemurale, inclinarea plansetei fiind un mijloc de gradare.

Exercitiul 2 - sprijin pe membrul inferior sanatos, cu piciorul homolateral ridicat pe

un scaun: inaltimea scaunului si aplecarea trunchiului in fata maresc gradul de flexie a
articulatiei.
2.Prin mobilizari pasive;
Acestea se realizeaza prin flexia femurului pe bazin sau a bazinului pe femur.
Intotdeauna genunchiul trebuie sa fie flectat pentru a destinde ischiogambierii.
Exercitiul 1 - Pacientul in decubit dorsal, cu membrul inferior sanatos extins:
asistentul aplica priza pe treimea inferioara a coapsei, executand flexia articulatiei
coxofemurale (genunchiul este flectat).
Exercitiul 2 - Pacientul in sezand la marginea mesei: asistentul, cu corpul sau,
fixeaza coapsa suferinda printr-o presiune asupra genunchiului in axul coapsei;
pacientul apleaca trunchiul inainte; asistentul prinde cu ambele maini regiunea
lombara marind bascularea anterioara a bazinului.
3.Prin mobilizari autopasive;
Exercitiul 1 - Pacientul in decubit dorsal: isi prinde cu mainile coapsa si se
tractioneaza; daca unghiul de flexie e prea mic pentru a putea ajungr la coapsa, se
poate tractiona prin intermediul unei chingi trecute peste picior sau peste genunchiul
flectat.
Exercitiul 2 - Din postura patrupeda se forteaza flexia coxofemuralei prin greutatea
trunchiului; oblicitatea coapsei determina variatiile unghiului de flexie.
4.Prin miscari active
Exercitiul 1 - Din ortostatism cu spatele la perete flecteaza coxofemurala cu
genunchiul flectat, tragand coapsa la piept; tot din ortostatism, va executa
genuflexiuni, cu trunchiul usor aplecat inainte.
Exercitiul 2 - Din sezand pe podea, se flecteaza coapsa, aplecarea trunchiului spre
coapsa mareste amplitudinea flexiei coxofemufale.
Reeducarea extensiei
1.Prin adoptarea anumitor posturi;
Exercitiul 1 - Pacientul in decubit dorsal cu o perna sub fese; membrul inferior
afectat intins, cel contra lateral mult flectat.
2.Prin mobilizari pasive;
Exercitiul 1 - Pacientul in decubit ventral: asistentul cu o mana, fixeaza pe masa
bazinul, iar cu antebratul si mana cealalta, trecute pe sub gamba, genunchi si coapsa,
realizeaza extensia.

Exercitiul 2 - Pacientul in decubit lateral, cu membrul inferior opus mult flectat si

fixat de catre asistent cu o mana; cu axila aceluiasi membru superior, asistentul
fixeaza bazinul, iar cu mana opusa realizaza extensia coapsei de deasupra.
3.Prin miscari autopasive;
Exercitiul 1 - Pacientul se afla in decubit dorsal mentinand cu mainile genunchiul
membrului opus la piept, membrul afectat intins pe un plan inclinat.
4.Prin miscari active;
Exercitiul 1 - Pacientul in decubit ventral, ci bazinul fixat: se executa extensii ale
coxofemuralei, cu si fara flectarea genunchiului.
Exercitiul 2 - Pacientul in decubit lateral (pe partea sanatoasa) se face extensia
coapsei, in timp ce asistentul i inpinge in fata bazinul.
Reeducarea abductiei
1.Prin adoptarea anumitor posturi;
Exercitiul 1 - Pacientul in decubit dorsal cu un suport triunghiular intre coapse sau
cu o perna intre genunchi pentru abductia bilaterala.
Exercitiul 2 - In pozitia "sezand calare" pe o bancheta.
2. Prin mobilizari pasive;
Exercitiul 1 - Pacientul in decubit dorsal, utilizeaza membrul inferior sanatos ca
stabilizator acesta fiind in abductie, cu gamba "cazuta" la marginea mesei.
Exercitiul 2 - Pacientul in ortostatism, cu picioarele indepartate: asistentul, la spatele
lui ii prinde cu mainile din lateral, bazinul inpingandu-l spre partea sanatoasa.
3. Prin miscari autopasive;
Exercitiul 1- Pacientul in ortostatism, cu membrul inferior lezat intins si in usoara
abductie, cu piciorul sprijinit pe un mic suport: executa o genuflexiune pe membrul
inferior sanatos.
4. Prin miscari active;
Exercitiul 1 - Pacientul in decubit lateral pe partea sanatoasa: se ridica (genunchiul
extins) membrul inferior lezat.
Exercitiul 2 - Din ortostatism se fac fandari laterale.
Reeducarea adductiei
1.Prin adoptarea anumitor posturi;

Exercitiul 1 - Din decubit dorsal pacientul incruciseaza membrele inferioare cu

genunchii intinsi, membrul inferior lezat este dedesupt, si din pozitia sezand se poate
incrucisa coapsa (pozitia "picior peste picior").
Exercitiul 2 - Pacientul in decubit homolateral, cu o perna sub grnunchi, membrul
inferior este flectat din coxofemurala si grnunchi.
2.Prin mobilizari pasive;
Exercitiul 1 - Pacientul in decubit dorsal: se flecteaza articulatia coxofemurala si
asistentul executa tractiunea de adductie, avand grija sa fixeze bazinul.
Exercitiul 2 - Pacientul in decubit contralateral cu membrul inferior flectat din
coxofemurala si genunchi, degajand posibilitatea de adductie pentru membtul inferior
de deasupra; daca bazinul este la marginea mesei, adductia poate fi mult amplificata.
3. Prin miscari autopasive
Exercitiul 1- Pacientul in decubit homolateral cu membrul inferior lezat prins in
chingi de un scripete si tractionat in adductie cu mana.
4. Prin miscari active
Exercitiul 1 - In decubit dorsal: incrucisari ale membrelor inferioare (genunchiul
intins). Idem, cu membrele lipite: se fac miscari de lateralitate cu amandoua,
concomitent.
Reeducarea rotatiei
1.Prin adoptarea anumitor posturi;
Exercitiul 1- Bolnavul sezand pe sol, cu genunchii flectati si picioarele in afara
axului coapsei (rotatie interna) sau inauntrul axului (rotatie externa).
2.Prin miscari pasive;
Exercitiul 1 - Pacientul in decubit dorsal: asistentul prinde treimea inferioara a
coapsei, ruland-o inauntru sau inafara (genunchiul intins).
Exercitiul 2 - Pacientul in sezand, cu genunchiul flectat: asistentul utilizeaza gamba
ca pe un levier: se face priza pe condilii femurali, iar cu antebratul mobilizeaza
gamba.
3.Prin miscari autopasive
Se pot executa mai multe montaje cu ajutorul scripetilor.
4.Prin miscari active;

Exercitiul 1 - Pacientul in decubit ventral, cu genunchiul flectat: deplasarea gambei

intr-o parte si in alta.
Exercitiul 2 - Pacientul sta pe un scaun cu coapsele, genunchii si gambele lipite unele
de altele: se fac deplasari ale gambelor spere stanga si spre dreapta.
B. Reluarea mersului
Exercitiile de reluare a mersului incep, desigur, cu perioada de adaptare la ortostatism
care in special la varstnici capata importanta deosebita.
In momentul in care statiunea in picioare este posibila fara tulburari de echilibru, se
incepe mersul.
1.Mersul, fara sprijin pe membrul inferior afectat este aproape regula intr-o prima
etapa, in recuperarea traumatismelor soldului. Pacientul este invatat sa mearga cu
carje astfel:
a)

sprijin pe membrul sanatos;

b)

carjele se duc in fata;

c)

membrul afectat se duce intre carje, fara incarcare (atinge doar solul);

d)

se trece greutatea corpului pe carje prin balansarea in fata a acestora;

e) membrul inferior sanatos se trece printre carje si se sprijina pe sol inaintea

carjelor, concomitent cu trecerea greutatii corpului de pe carje pe membrul sanatos.
Pacientul va fi invatat sa urce si sa coboare o scara. Se urca cu membrul sanatos apoi
carjele si membrul afectat apoi este adus piciorul sanatos pe aceasi treapta.
2.Mersul cu incarcare a membrului afectat se reia treptat, in functie de tipul lezionar.
In fractura inchisa de col femural incarcarea pe membrul afectat incepe dupa 90 zile
Aceste momente nu inseamna reluarea sprijinului 100%, ci doar inceputul cu un
procent de 8-10% din greutatea corpului.
3.Mersul in baston se incepe cand pacientul a ajuns la o incarcare de aproximativ
50% si pelvisul nu mai basculeaza datorita insuficientei abductorilor.
Bastonul se tine in mana opusa membrului afectat si se deplaseaza inpreuna.
Incarcarea in continuare se gradeaza slabind sprijinul mainii pe baston. Exista
bastoane dinamometrice care inregistreaza presiunea mainii. Uneori mersul cu sprijin
in baston se va pastra toata viata.
Refacerea completa a mersului cere o serie de exercitii complexe: mers liber, mers pe
panta, mers inapoi, mers in lateral, mers cu picioarele incrucisate, mers in zig-zag,
intoarceri etc.

- Terapia ocupationala
Este o metoda de reeducare activa care completeaza kinetoterapia folosind diverse
activitati adaptate la tipul de deficiente motorii ale individului cu scop recreativ si
terapeutic, ajutnd bolnavul sa folosesca mai bine muschii ramasi indemni si
recupernd functia celor afectati de boala, contribuind astfel la readaptarea
functionala la gesturile vietii curente.
Prin aceasta terapie se evita pasivitatea n care se fixeaza bolnavul spitalizat pe
perioade mai lungi, trezindu-i interesul pentru diverse miscari utile si contribuind
astfel la readaptarea functionala la efort.
Urmareste prelungirea exercitiilor de kicetoterapie pentru mobilizare articulara si/sau
tonifierea musculara, utilizand o serie de activitati complexe distractive sau
capaciteaza atentia si rabdarea pacientului pentru o perioada mai lunga de timp. In
general, aceste activitati se executa cu mainile dar forta motrica este realizata de
membrele inferioare prin diverse tipuri de mobilizare:
-

pedalaj de bicicleta;

alunecarea piciorului intr-un jgheab rotund;

miscare laterala (abductie-adductie);

mers pe plan ascendent;

mers pe banda sau pe scara rulanta.

- Cura balneo-climaterica
Intrucat sechelele posttraumatice ale soldului include de regula deficite functionale
determinate de leziuni produse la nivelul structurii osteoarticulare, periarticulare si
musculare carora li se adauga efectele negative de mobilizare in faza ortopedica,
chirurgicala in afectiunile posttraumatice.
Obiectivele si continutul curelor balneo-climaterice vor fi in totalitate de recuperare
imediata, ele avand rolul de refacere a functiei diminuate din cauza traumatismelor.
Sunt indicate urmatoarele statiuni: Amara, Bazna, Eforie Nord, Mangalia si
Techirghiol.