Sunteți pe pagina 1din 3

Un caz de paranoia care contrazice teoria

psihanalitica. (1915)

Psihiatrul este contactat de un avocat pentru a expertiza un caz, o


tanara doamna i se adresase pentru a-I cere protectie impotriva
urmarii exercitate de un barbat care o constransese sa aiba o
relatie amoroasa cu el. Femeia sustinea ca barbatul a fost
complice la oferirea unor probe fotografice ale contactelor tandre
personale, unor spectatori nevazuti.
Pacinta avea 30 de ani, dar parea mult mai tanara si era foarte
feminina. Mimica si manifestarile nu tradau nimic care tine de
rusine sau timiditate.
Femeia era functionara intr-o institutie, ea nu cautase niciodata sa
aiba relatii amoroase cu barbati, traia in liniste alaturi de mama
pe care o ingrija. Nu avea frati sau surori, iar tatal murise cu multi
ani in urma.
In ultima vreme se apropiase de ea un coleg functionar, un barbat
care nu ii era indiferent. Femeia a aceptat sa il viziteze in
apartamentul lui pe timpul zilei deoarece barbatul a promis sa nu
o puna in pericol. In apartamenul barbatului a avut loc o intalnire
amoroasa, in mijlocul acestea ea a fost inspaimantata de un sunet
unic, ticait. Femeia la intrebat pe prietenul ei despre acel zgomot,
iar el ia spus ca a fost produs de ceasul de masa.
Pe cand parasea locuinta ea s-a intanlit cu doi barbati pe scara,
care atunci cand au vazut-o, au susotit ceva, unul dintre ei avea
un obiect ascuns care parea a fi o caseta. Acest eveniment a
preocupat-o in drumul spre casa, ea s-a gandit ca barbatul de pe
scara ar putea fi fotograf iar acesta statuse ascuns in camera in
timpul intanlirii cu prietenul ei, iar ticaitul pe care il auzise era
declansatorul aparatului. De atunci suspiciunea ei fata de iubit nu

a mai fost trecuta cu vederea. Il persecuta verbal sau in scris, sa ii


dea explicatii, sa o asigure de sinceritatea sentimentelor lui.
In literatura psihanalitica se sustinea ca paranoicul se lupta
imporiva bunei intariri a tendintelor lui homosexuale, ceea ce
indica, defapt, o alegere de obiect narcisica.
Fata parea sa se apere de iubirea petru un barbat prin
transformarea lui in persecutor.
Cea de-a doua povestire a pacientei nu a anulat-o pe prima dar a
adus completari, in primul rand ea nu la vizitat pe barbat o
singura data ci de doua ori, a sustinut ca la prima vizita nu a fost
nimic frapant si din cauza asta nu a mentionat-o.
Departamentul din institutie era condus de o doamna in varsta pe
care ea a descris-o Are par alb, ca si mama. A doua zi dupa
prima ei vizita tanarul a venit la intreprindere pentru a comunica
batranei damne ceva de ordin profesional, femeia era convinsa ca
prietenul ei ii spune despre aventura lor. Barbatul a reusit sa o
indeparteze de delirul ei. Dupa ceva timp ea repetand vizita, in
apartamentul lui.
Sefa cu parul alb este un substitut de mama,ca barbatul iubit este
asezat in locul tatalui si ca puterea complexului matern este cea
care o constrange pe bolnava sa atmita ca o relatie amoroasa
intre cei doi ar fi neporitivita. (Cu acesta dipare contradictia
aparenta fata de asteptarea nutrita de teoriea psihanalitica
conform careia o legatura homosexuala hiperputernica se instituie
in calitate de conditie pentru dezvoltarea unui delir de
persecutie.)
Legatura cu acelasi sex se opune eforturilor de a castiga un
membru al celuilalt sex drept obiect al iubirii.
Dragostea pentru mama o impiedica pe acesta sa faca primul pas
pe calea noua si in multe privinte periculoasa a satisfactiei
sexuale normale si ea reuseste de asemenea sa ii tulbure relatia

cu barbatul. Mama inhiba sau retine activitatea sexuala a ficei.


Putem spune ca pacienta nu ar fi ramas fara iubit pana la 30 de
ani daca nu ar fi sustinut-o o relatie afectiva puternica cu mama.
Acesta sustinere s-a transformat intr-o veritabila opreliste. Ea
incearca sa i se impotriveasca, sa scape de legatura ei
homosexuala. Mama devine o observatoare si o persecutoare
dusmanoasa, ea ar putea fi invinsa daca complexul matern nu ar
fi avut puterea de a realiza indepartarea barbatului. In finalul
acestei prime faze a conflictului ea s-a instrainat de mama si nu sa asociat cu barbatul. Prin eforturi puternice, barbatul reuseseste
sa o atraga hotarator. Mama nu mai intervine in intamplarile
ulterioara, ea detinea rolul principal in prima formatiune deliranta.
Dupa cel de-al doilea contact se realizeaza o noua formatiune
deliranta care reuseste sa strice aceasta iubire si astfel sa
perpetueze cu succes intentia complexului matern. Devine vizibil
in ce mod s-a eliberat de dependenta homosexuala fata de
mama, prin regresie, in loc sa o ia pe mama drept obiect de iubire
ea s-a identificat cu aceasta, a devenit ea insasi mama.
Posibilitatea acestei regresii indica originea narcisica a alegerii ei
homosexuale, si deci predispozitia pacientei spre imbolnavirea
paranoica.