Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
2. Magistrala Transibiriana
Dupa esirea Rusiei la Oceanul Pacific, intinderea mare a statului a devenit un f
actor de retinere de devoltare social
economica. Tinindu-se cont de conditiile c
limatice sezoniere, pentru a ajunge din capitala la periferiile estice era neces
ar de trei ani. In epoca lui Petru I tempourile vietii imperiului au crescut, da
r chiar si la inceputul secolului XIX-lea curierul de stat, pentru a strabate pe
ste 6400 km din Sankt Petersburg la Irkutsk, avea nevoie de 35 de zile.
In 1857, general gubernatorul Sibiriei de Est N.N. Muraviev
Amurski pune intreba
rea despre constructia caii ferate in Extremul Orient. Se presupunea unirea Amur
ului navigabil cu golful pacific De-Kastri.
Pe timpul domniei lui Alexandru al III-lea, in 1892 ministrul cailor de comunica
tie S.Iu. Vitte din nou pune intrebarea constructiei caii ferate din partea euro
peana a Rusiei pina la Vladivostok. Aceasta ideie a fost sustinuta de tareviciul
Nicoli al II-lea. In hotarirea Comitetului pentru constructia magistralei se sp
unea, ca Calea ferata sibiriana , este un lucru mare de stat, si ca drumul feroviar
trebuie sa fie construita de oamenii rusi si din materiale ruse. Constructia ma
gistralei Transibiriene a inceput in acelasi timp din doua parti din Celeabinsk
si Vladivostok, in conditii climatice destul de aspre. Dar cea mai dificila prob
lema era asigurarea constructiei cu brate de munca. Cea mai mare parte din const
ructori erau exilatii, detinutii si soldatii (ostasii). In toiul lucrarilor de c
onstructie a Transibirianului lucrau pina la 90 mii de oameni. Dupa tempourile d
e constructie (10 ani), dupa lungime si dificultatile nu avea analog in lume. Pe
ntru constructia magistralei au fost cheltuiti o suma astronomica pe acele vremu
ri peste 500 mln. De ruble. Constructia magistralei a fost terminata in 1916. tr
avergarea din Moscova la Vladivostok s-a micsorat de la citeva luni la 10 zile,
iar marfurile erau expediate in ambele capete de 1,5 ori mai rapid decit pe cale
maritima.
Constructia magistralei a influentat foarte mult dezvoltarea Sibiriei. In primii
zece ani dupa constructia Transibului populatia in aceasta regiune a crescut de
2 ori.
Lungimea Transibirianului de la Celiabinsk la Vladivostok este de 7,5 mii km, ia
r de la Moscova
peste 9400 km. Trenurile containere ating distanta de 10 mii km
(Nahodka - Brest) in doar 9 zile, iar pe cale maritima (Japonia - Germania) in 1
7 zile. Actualmente aceasta cale ferata este electrificata.
Magistrala Transibiriana ocupa un loc de baza in Geopolitica Rusiei. Principalul
resurs strategia Transibirianul consta in stabilitatea politica a Rusiei. Istoria
magistralelor transcontinentale euroasiatice marturisesc, ca eficacitatea lor d
epinde nu numai de reducerea taxelor vamale si altor bariere, dar si de factorii
geopolitici. Este evident ca in secolul XX nu s-a reusit formarea unui drum alt
ernativ magistralei Transibiriene.
Un rol important in spatiul geoeconomic il au nodurile de comunicatie
punct in c
are se intersecteaza nu mai putine de 2- 3 linii ale unui si aceluiasi tip de tr
ansport. De rregula, nodurile de comunicatie (jonctiunile de transport) exprima
interesele economice ale marilor puteri ale lumii. Nodurile de transport tehnoge
ne sunt o creatie a omului, avind multiple functii geopolitice si geoeconomice (
regim preferentialpentru accelerarea fluxurilor materiale, baze militare care as
igura interesele economice ale marilor puteri mondiale etc.). In istoria comunic
atiilor mondiale un loc deosebit revine marilor canale, poduri, tuneluri si alto
r constructii.
Cele mai importante noduri de comunicatie acvatica ale Terrei sunt:
3. Canalul Suez canal navigabil fara ecluze, care uneste Marea Mediterana cu Mar
ea Rosie. Acest canal scurteaza distanta maritima dintre porturile Oceanului Atl
antic si Oceanului Indian cu 8 15 mii km. Zona Canalului Suez este considerata c
a hotar geografic conventional intre Asia si Africa. Canalul a fost oficial dat
in exploatare pentru navigatie la 17 noiembrie 1869. lungimea canalului este de
aproximativ 163 km, latimea 120
150 m, adincimea 13 15 m. Pina la agresea israeli
ana din 1967. Canalul anual este traversat de 13 14 mii de nave, cu 300
400 mil t
. marfuri. Pe seama lui revine peste 20% din transportul mondial de petrol si pr
oduse petroliere si 15% din traficul mondial de marfuri pe ocean.
Canalul a devenit cea mai cunoscuta cale pa apa in istorie intre Vest si Est. Pa
tru mii de ani in urma din ordinul faraonului egiptean a fost sapat un canal cu
apa dulce intre fluviul Nil si Marea Rosie, care a existat 500 de ani. Din motiv
ul sigurantei militare in feudalismul timpuriu canalul a fost astupat (inchis).
Arhitectul principal al canalului Suez este antreprenoriatul si diplomatul franc
ez Ferdinand Mari Lesseps (1804 - 1894). In 1854, primind concesiunea egipteana
asupra constructiei Canalului (moare sotia si unul din ficiori, se termina carie
ra de diplomat) Lesseps s-a dedat intru totu acestei constructii. In 1869 constr
uctia canalului a luat sfirsit.
Canalul Suez este cheia catre drumul in India, si guvernul britanic, in rezultat
ul unei diplomatii splendide, cumpara canalul de la egipteni. Din 1875 si pina l
a inceputul razboiului doi mondial, in urma exploatarii canalului, Marea Britani
e capata un venit de peste 50 mld. lire sterline.
Dupa ocuparea Egiptului de catre fortele militare engleze Canalul Suez a devenit
principala baza militaro-strategica in Orientul Apropiat. In 1956 Egiptul natio
nalizeaza Canalul Suez in pofide nterventiei directe a Marii Britanii, Frantei s
i Israelului. In rezultatul agresiei israeliene din 1967 Canalul Suez a incetat
sa functioneze si s-a transformat in hotar intre natiile ce dusmanesc. Cresterea
pretului la petrol a grabit reconstructia si deschiderea canalului pentru navig
atie in 1975.
calea artificiala intre Oceanul Atlantic si Oceanul Pacific. I
4. Canalul Panama
dea constructiei numara citeva secole. Pe istmul Panama, in urma convorbirilor c
u Guvernul Columbiei, Fendinand Lesseps intentioneaza sa construiasca din nou un
canal, dar societatea pe actiuni formata de el a dat faliment. In aceasta perio
ada pe arena mondiala a aparut o noua mare putere politica SUA, care cistiga riv
alitatea cu Marea Britanie, Franta si Spania pentru influenta geopolitica in emi
sfera de Vest si dreptul exclusiv pentru constructia canalului- in 1903 SUA prin
forta militara anexeaza o parte din teritoriul Columbiei, unde se proclama Pana
ma ca stat independent. Drept compensatie prin tratatul panamo-american din 1903
SUA primeste pentru o perioada nelimitata dreptul de a exploata canalul. Din 19
04 incepe constructia canalului care finalsizeaza in 1914, oficial fiind deschis
in 1920. canalul Panama are o lungime de 81,6 m latime si o adincime de 13,7 m.
, fiin anual tranzitat de 13 14 mii nave.canalul scurteaza distanta maritima int
re tarmurile de ast si vest ale SUA si Canadei de 2,5
3 ori sau cu 24
25 zile de
cit in jurul Americii de Sud.
In anul 2000 Canalul Panama este transmis sub jurisdictia Panamei, dar SUA isi p
asreaza bazele militarea maritime si aeriene, in aceasta regiune. De facto Canal
ul a ramas zona de interes vital pentru SUA.
Dajavantajul este ca prin acest canal nu pot circula tancurile petroliere gigant
, datorita latimii reduse din zona ecluzelor. Canalul Panama poate deveni princi
palul izvor de venit pentru tarile latino
americane, care se evidentiaza printro instabilitate politica si putere corupta.
Canalul Suez si pnama reprezinta nu numai noduri comunicationale in spatiul geoe
conomic, unde este concentrata circulatia marfurilor, dar si poli geostrategici
de geopolitica. Interesul multor state se intersecteaza in aceste zone.
5. Eurotunelul.
Unul din cele mai grandioase proiecte din a doua jumatatea a secolului XX a deve
nit constructia tunelului sub La-Mans. Idea legaturii terestre a Angliei cu Lume
a Veche apartine lui Napoleon. Mult timp constructia tunelului fusese blocata di
n cauza relatiilor tensionate din franta si Marea Britanie (rivali permanenti).
Numai la inceputul secolului XX dupa semnatura acordului anglo-francez, care a s
tat la baza Antantei, se renaste idea proiectului tunelului. Razboaiele mondiale
si crizele economice din nou amina constructia tunelului. In 1983 a fost semnat
contractul anglo-francez, si guvernul conservativ Thatcher reia lucrul asupra p